Sunteți pe pagina 1din 28

Estetica lui Maiorescu "Estetica lui Maiorescu este un amestec de hegelianism (a~a cum II profesau mai.

tori esteti:ienii hegeJieni In frunte cu Vischer) ~i de schopenhauensm. (~ege.lIana este doar propozi!ia ca obiectuI de arta e reprezentare s~nslblla a Ideii ~i mai bine zis a idealului ...). Oar, In fond, schopenhauensll:ul pr~domina ( ... ) Maiorescu profesa In 1869, fa Facultatea de Lltere dIn Ia~i, aceste idei fundamentale: Frumosul e reprezentarea ideii sensibile; ideea sensibila este natura absoluta a !uc~u~i1or.~~ !Ilt~ia_conditie a artei e.ste ridicarea deasupra oricarei IndIVldual.lt~!I palla la starea de subJect cunoscator pur; Arta prin ~ce~s.ta ndlcare.a. a~upra individualitatii, prin contemplarea ideii intUitIve aduce hnI~tlrea sufletului (adica atenuarea eaoismului) ceea ce este totuna cu fericirea. b, o cercetare critica asupra poeziei romane de la 1867 contine ?i~actic ~i limp~d_e.~ste!i~a m~ioresciana, ramasa neschimbata pe toata In.t.Inderea actlvltatll cntlculUl. Este 0 estetica dogmatica ~i dualista: ?tll~ta se. ocupa ~u adev~rul, P?e~ia cu frumosul. Frumosul cuprinde Idel manIfestate In matene senslbIla, e alcatuit cu alte cuvinte dintr-un fond ~.i.~illtr-o forma. Existen!a unei idei ~i a unei forme sunt doar ~(co~dlpIle. de teme~ie ale .frumosului ( ... ). Maiorescu e IInpamantenIto~ul la nOI a ace leI false estetici dualiste dupa care frUl:no~':l1 opere I d~ art~ :st~ derivat din fr~muse!ea In sine a formei ~i a Idell ( .. ) DIn I.naftllnea de ordIn speculativ a esteticii schopenhauenene, MalOrescu cade In cea mai pompoasa retorica". (G. Calinescu - ,,[storia literaturii romane ... , p. 408-409) Bibliografie . G. C~linescu,.,,[storialiterat~rii rom/tne de ia origini $i pana In prezent , Ed. f\:1l11erva, ucure~~I, 1982; P. Constantinescu, "Serieri", B EPL, Bucure~tl, 1967; E. LovInescu, "Titu Maioreseu" Fundatia pentru Literatura ~i Arta, Bucure~ti, 1940; N. Manoles~u "Contradietia iui Maioreseu", Ed. Eminescu, Bucure~ti, 1973 ~ 1. NegOl!escu, ,,[storia Iiteraturii romane", Ed. Minerva, Bucure~ti: 1991; L. Rusu, "Serieri despre Titu Maioreseu" Ed. Cartea Romii~easca, Bucure~ti, 1979; E. Simion, "intoaree:ea autoruiui. Eseu n {~espre relatia e~eator-opera", Ed. Cartea Romiineasca, Bucur~~tl, 1981; T. Vlanu, "Opere", 2 (Seriitori romani), Ed. Mmerva, Bucure~ti, 1972. (G.S.)

MIHAl EMINESCU (1859-1889) Titu Maiorescu a {ost cel dintlii din lungul $ir al celor care au incercat sa analizeze structura $i semnificariile operei eminesciene. De {apt, aproape tori criticii romani au incercat " litnitele interpretarii" pe opera acestuia, deschisa tuturor tipurilor de cercetare. Este {oarte greu astazi sa detectezi opiniile origin ale, sa-I gase$ti pe cel.care pentru prima oara a semnalat un anumit aspect. Deace~a din n..Olanul de studii despre Eminescu $i opera acestUla este Inevltabil sa nu Ie menrionam pe cele care noua ne-au indus un anumit tip de lectura. Obiectivitatea este anulata, caci despre Eminescu s-a scns 0 biblioteca intreaga. Eminescologia ar putea deveni 0 $tiinra cu acte in regula. .. .. Prin cele doua studii ale sale, despre vwra $1 opera IUl Emmescu, G. Calinescu ar putea deveni un punct de reper al acestei noi $tiinre. Opera lui Mihai Eminescu este, in mare parte, un studiu tematis $i psihanalitic. Visul este considerat a fi 0 categone Importanta a imaginarului eminescian Spariile matriciale vor fi doma $1 apa, de aici nascandu-se obsesiile subcon$tientului. Na$terea $i moartea sunt punctele de reper ale glindirii poetului. Ele cor~spund celor dou.a instincte despre care vorbe$te Freud, IUl Eros $1 Thanatos, ve$IllC con{undandu-se, ve$nic in armonie. Calinescu propune $i 0 raportare a liricii eminesciene la temele {imdamentale ale romantismului. A$adar, suntem in rata unui studiu complex prin combinarea metodelor de analiza. Mu/te dintre opiniile critice ale lui Calinescu au {ost imbrati$ate de discipoli sau au devenit punctul de plecare al unor dezbateri interesante. in 1971 apare lucrarea lui Edgar Papu, Poezia lui Eminescu. Elemente structurale. I Perspectiva este existenria!ista, dar instrumentele critice sunt imprumutate din stilistica, {olcloristica, !iteratura comparata, istorie a culturii. Criticul observa ca intreg cosmosul se define$te in opera em!nesciana prin atribute ale {eminitatii, mi$carile fiind ins crise in scheme statice (Iumec; hipnotizata) sau dinamice (Iunecarea). Natura este_a$adar magnetlc~, exegetul urmarind $i atractia pe care ea 0 exerclta asupra omu~u~ :n poezia lui Eminescu existlind 0 nostalgie a ongInilor ,Pnn_ er~tlca, In general una pasionat-senzuala, Edgar Papu ~emonstreaza ca poetul roman a depa$it romantismul, devenind unul dllltre pnmn moderm. o viziune cu totul noua aduce loana Em. Petrescu prin studiul sau Eminescu. Modele cosmologice $I viziune poetieii. Pentru a inrelege miza acestei lucrari trebuie sa de{inim notiunea de "Model cosmologic" prin care auto area incearca sa inteleaga di{eritele tipuri de relatii poet-Iume-limbaj. Concepria sa ii are la baza pe 1. MerleauPonty $i B. Morando, care aratau ca exista trei etape ale modelelor

cosmologice. Acestea modeleaza 0 anumita viziune a omului despre un ivers, despre lumea in care traie~te ~i locullui in ea: 1. Cosmologia antica ~i universul sferic (Platon). 2. Universul ca mecanism, in(init (Newton, Kant, Laplace). 3. Modelul de dupa Einstein. Aderarea la un anumit model este incon$tienta. Romantismul a dezvoltat un model platonician. Astfel, opera eminesciana se raporteaza intr-o prima etapa (sub influenta pa~optismlllui) la aceasta prima conceptie despre univers, un spat1u (in/t, al armonte,: unde ~l11ul i~i giise~te locu!' Poetul apare in ipostaza de Orfeu, bard, Jar .m~tlvele centrale sunt cele ale luminii ~i cdntecului. Treptat, eul poetic Incepe sa simta "drama instrainiirii omului in timp", 0 crizii a comuniciirii: "Actul creator nu mai e, de aceea, fericita expresie spontana din visul bardului, nu mai e sfdnta limba a naturii vorbindu-se pe sine, ci este 0 fundamentala suferintii, 0 torturanta aspiratie spre expresie" (Ioana Em. Petrescu). Poezia, somnul, moarta, iubirea, magia, cultul epoczlor istorice aurorale vor deveni atunci incercari de recuperare a varstei paradiziace. intre poezii!e Sara ~e d~a~, OJl(Una poezia universulLj/ demonizat (O,-n(efepclUne, (tl artpl de ceara, Treclt/-au all 11, Demonism) s-a produs 0 transformare esen{ialii a viziunii asupra universultti. Studiile lui Constantin Noica adunate in volumul In/roducere fa miracofltf eminese/an aiuta cititorul contemporan de poezie sa inteleaga faptul ca este gre~it sa-l considere pe Eminescu geniu (lira sa ia in considera{ie munca istovitoare a acestulG. Manuscrlsele demonstreaza acest lucru: "Geniuf este 99% 0 chestiune de cantitate ~i acumulare, de muncii, a~adar de instructai al animalitatii superioare din am, pur ~i simplu ".

~!

Cu totul osebit In felul sau, om al timpului modern, deocamdata bl~~at In cuaet iubitor de antiteze cam exagerate, reflexiv mai peste marainile iertate, pana acum a~a de putin format Incat ne vine greu sa-t'citam Indata dupa Alecsandri, dar In fine poet, poet In toata puterea cuvantului, este d. Mihall.Eminescu (Despre Eminescu, aju~s la culmea dezvoItarii Iui vezi 0 cercetare mai Intinsa In volumul dill urma al acestor Critice, ~.a.). De la d-sa cunoa~tem mai multe poezii publicate In Convorbiri liter are, ~are t~ate .au particularitatile ar~tate mai sus, Insa au ~i farmecul ItmbaglUlul (semn~l cel~r .ale.~I), ~ conceptie malta ~i pe langa aceste (lucru rar Intre al no~tn) lUblrea ~I Intelegerea artei antice. . . Epigonii cuprind 0 antiteza foarte e~age~ata. Pentru a arat~ mlclll:e~ epigonilor, se Inalta peste masura poetll mal vechl, ~I la~da dl~lrarr~blc.~ a lui Tichindeal d.e. ~i a lui Heliade cu greu va putea mca1zJ cetltom mai critici de astazi." (Titu Maiorescu, "Direc(ianouii In poezia $i prOUt romanii")

Personalitatea lui Eminescu "Viata lui extema e simpla de povestit, ~i nu credem c~ In to~ decursul ei sa fi avut vreo Intamplare dinafara 0 Jnraunre mal Insemnata asupra lui. Ce a fost ~i ce a devenit Emin.escu este rezultatul geniului sau Innascut, care era prea putemic In a sa proprie fiinta Incat sa-I fi abatut weun contact cu lumea de la drumul sau firesc. Ar fi fost crescut Eminescu m Romania sau In Franta, ~i nu In Austria ~i in Germania; ar fi mo~tenit sau agonisit el mai multa sau mai putina avere; ar fi fost a~ezat In hierarhia statului la 0 pozitie mai Inalta; ar fi Intalnitm viata lui sentimentala orce alte figuri omene~ti - Eminescu ramanea acela~, soarta lui nu s-ar fi schimbat. (...) Ceea ce caracterizeaza mai Intai de toate personalitatea. lui Eminescu este 0 a~a de covar~itoare inteligenta, ajutata de 0 memorie careia nimic din cele ce-~i Intiparise vreodata nu-i mai scapa (nici chiar In epoca alienatiei declarate), Incat lumea In care traia el dupa firea lui ~i tara nici 0 sila era aproape exclusiv Il!.mea ideilor gene:ale ce ~i Ie Insu~ise ~i Ie avea pururea la Indemana. In aceea~ proporpe tot ce era caz individual, intamplare extema, conventie sociala, avere sau neavere, rang sau nivelare ob~teasca ~i chiar soarta extern a a persoanei sale ca persoana ii erau indiferente. (...) Eminescu, din punct de vedere al egoismului cel mai nepasator om ceo~i-l poate inchipui cineva, precum nu putea fi atins de un simtimant prea intensiv al fericirii, nu putea fi nici expus la 0 prea mare nefericire. Seninatatea abstracta, iaca nota lui caracteristica In meJancolie, ca ~i in veselie.Si, lucru interesant de observat, chiar forma nebuniei lui era 0 veselie exultanta. Cand venea in mijlocul nostru cu naivitatea sa ca de copil, care Ii ca~tiaase de mult inima tuturor, ~i ne aducea ultima poezie ce 0 tacuse, o reFacuse, 0 rafmase, cautand mereu 0 forma mai perfecta, 0 cetea parca ar fi fost 0 lucrare straina de eL Niciodata nu s-a fi ~and!t mac~r sa 0 publice: publicarea Ii era indiferenta, unul sau altul dill nOI trebUla sa-i ia manuscrisul din mana ~i sa-I dea la Convorbiri literare. " (Titu Maiorescu, "Eminescu $I poeziile lui") necesara "Omul acesta mare, ce copia pe curat locuri (sic!) ~iaproape cfu1iintregi, care scria cu voluptate in litere grece~ ~i slavone ~~ cum dese.na Goet~~ litere arabe), poeml genial, dezordonat ~i tara studu, care pe zeCl de pagml transcria un tratat de fizidi ~i pe 117 file mari 0 grarnatica slavona - te invata ceva dincolo de orice geniaIitate: binecuvantarea cantitatii. C'aci, de la un moment dat incolo, cultura este chestiune de cantitat~. Calitate am avut ~i avem destula, In inteligenta romaneasca: n-am avut intotdeauna smruintii, cantitate. Ne trebuie multo, multo, nu doar multum, cum spun filistinii. beniul este 1)90/0 chestiune de can?tate ~iacu~u.lare, de mundi, ~adar de instruetaj aI animalita~i superioare din om, pur ~Islmplu.

o demitizare

l!n om de cultura care nu fol~s~~te fir~~c ciit:v~ lim~i straine, nu-~i n~~nta nume~e. Un .om care n-a CI.tlt~uton Lntreg.l~I nu sImple calli, n-a Clt~tcu adevarat. Cme n-a acopent cateva cultun, nu poate spune nimic adanc despre cultura sa. Numero~i cercetatori tineri de calitate sunt perma~en~ angaj~ti In cUltu~a.poporului nostru. Dar daca nu ~tiu slavona ~J greaca, nu fac nlCI 0 treaba deosebita In cultura veche roma.neasca, iar daca n-au acoperit cateva culturi, ca un Calinescu ori un Vlanu, .nu ~or fi fost:decilt c?nta?iJi ~i arhivari ai culturii romane~ti. E nevo~e ~J de .ace~tl~. Dar l~telIgenta este, la randul ei, un capital ~are tr~b!lle valonficat, mtocmal ca papura, ca petrolul sau ca uraniul Jar astazJ. nl se cere de istoria vie, ca ~i din adancul istoriei noastre' S-? valonficam. Di.~ caietele fostei haimanale sanatoase, care a sfar~it p~'m a fi,yentru U~IJ,marele geniu bo\nav, Inveti pe viu, ca de la un fJate mal mare, sfanta sete sub care e~tl dator sa traie~ti daca nu-ti iei In de~ert viata ~i Inzestrarea. '. Caci funqia oper.elor m~ri nu e de a fi doar contemplate. Este de a na~te alte. opere man sau macar de a modela omenescul din tine. Iar de nu, functJ~ opereIor mari este de a te face sa-ti ceri scuze ca exi~ti". ~c. OIca - "lntroducere La miracoLliL eminesciall", p. 145-146) N Cultura ~i geniu poetic _"Em.inescll este u.n om al timpului modern, cultura lui individuala sta I~ Illvelul cu.lturel europene de astazi. Cu neobosita lui staruinta de a cetl, d: a stud la, de.a c~noa~te, ell~i Inzestra lara preget memoria cu openle ~n~emnat~ dill lIteratura antica ~i modema. Cunosditor al filozofi:l, m specIal ~ lui PlatoJ~, Kant ~i Schopenhauer, ~i nu mai putin al credll1telor relIglOas~, r~1al ales al celei cre~tine ~i buddaiste, a.dmJra.tor al V:delor, .. paslOnat pentru operele poetice din toate t~mpun~e, ~o~edand ~tll?ta celor pub.lic~te pana astazi din istoria ~i lunba lOmana, el afla 111 comoara Idellor astfel culese materialu! concr~t de un de sa-~i f~rmeze Inalta abstraqiune care In poeziile lui ne deschlge ~~a ~e des or~z?ntul lara margini al gandirit omene~ti. Caci cum sa aJungl. Ia 0 prlVlre generala daca nu ai in cuno~tintele tale trepteIe succeslye care sa te rid ice pana Ia ea? Tocmai ele' dau lui ~mmescu cupnnsul precis In acele versuri caracteristice In care se l~trupeaza p:ofllnda lui em.otiune asupra Inceputurilor lumii, asupra vletel omulul~ as~pra soartel poporului roman. (...) . Acel cupn.ns Ideal al culturei omene~ti nu era la Eminescll un ~Impl.u m~tenal de eruditie straina, ci era primit ~i asimilat In chiar mdlVJdualItatea lui intelectuala. (...) (Titu Maiorescu, "Eminescu $i poeziile lui') Maiorescu ~i Eminescu - afinitati spirituale "Amandoi. ad~irato.ri ~i ~ui Schopenhauer, Maiorescll ~i Eminescu sunt nu propnu-ZJS peSlmJ~tl, dar -In forme aparent atat de Indepartate

- oameni Cll crize de mizantropie. Intunericul lumii schopenhaueriene II alcatuie~te vointa oarba de a trai, bestialitatea, iar lumina, anularea acestei vointe prin contemplarea adevarului ~i. frumosului. Mizantropia, sau mai bine zis dezamagirea de contemporani a celor doi oameni, consta Intr-o nobila oroare de patimi marunte, Intr-un refugiu in domeniul abstractului ~i al esteticului, Maiorescu In chip de raceala academica, Eminescu prin Inaltul dispret fata de vulgul burghez, al geniului eliberat prin contemplatie de orice durere umana, reintrat, asemeni LuceaTarului, dispretuit de filistini, in insensibilitatea fata de temporal a intemporalului: Traind In cercul vostru stramt,lNorocul va petrece,/Iar eu In lumea mea ma simtlNemuritor ~i rece. Loviti amandoi In modul cel mai crunt de ura contimporanilor, ei au simtit, Tara Indoiala, indiferent de putinta de apropiere afectiva a sufletelor, afinitatile spirituale ce-i legau, ~iMaiorescu I~i va fi gasit tainic In Luceararulo expresie a sufletului sau de ghetar, iar Eminescu se va fi mangaiat cu iluzia ca vreodata discordii!e dintre oameni pot fi conciliate In marginile adevarului". (G. CaIinescu -" Viata Lui Milzai EminesclI", p. 206-207) Versificatia eminesciana Dar primi'nd aSIfel din lim?~ popu.lara elementul fires':, ~i armo~~os~ Eminescu Inalta nmele poeZlel romane peste acea forma obl~nulta ~l adeseori nelngrijita, care a dat atiltor poezii ale noastre de pan-acum un aer aproape trivial. (...) Insa unde inovatia lui Eminescu In privinta rimei se arata In modul cel mai nea~teptat este In numele proprii luate din diferite sfere de cultura ~i introduse cel mai firesc In versurile sale. (...) (Titu Maiorescu, "Eminescll $i poeziile Llli') Eminescu ~i credinta "Pentru Eminescu universullnsu~i este acela care se propune ca semm> ~i figura sacrala, ca prima hierofanie. Si, sub acest aspect, el se insereaza in mentalitatea autohtona, deschisa sensului cosmic al numinosului. Prima sa formatie (nu putem sa neglijam acest fundamental dat istoric) se desTa~oara In climatul spiritualitatii ortodoxe, a~a cum se reflecta atilt In traditia religioasa culta (care, daca s-a alimentat la izvoarele celei mai vechi literaturi patristice, nu este totdeauna straina de influentele neoplatonice ~i gnostice), cat ~i In traditia folclorica, ce reflecta atatea aspecte ale pietatii populare slavo-bizantine. Si acestea aveau sa-l faca in chip natural predispus sa se insereze mai tarziu atat In climatul magic al filosofiei ~i al poeziei romantice germane cat ~i In cel mitic al gandirii orientale. Insa ~ceste Intalniri, In loc sa-i potoleasca nelini~tea Intr-un adevar speculatlv abstract, aveau sa Inalte In el simtul cosmic al divinului; ~i, prin rasfrangere, sa-l faca sa recimoasca mai u~or In natura ~i In manifestarile ei chipul

./

Divinitatii, ce se ascunde clliar,;;i de cel mai patrunzator ochi de vultur al unei mentalitati speculative. In ele se simte ~i recunoa~te un carac~er numinos, comunicandu-ne - ceea ce conteaza mai mult - emotla, fiorul intuitiei sale. Fie ca este yorba de orizonturi nemarginite, de elanuri verticale, de vibratia moleculara a materiei, cuvantul lui Eminescu va surprinde mereu In ele prezenta unui element religios imanent, ce nu se define~te ca idee rational- formulabila ci se vade~te ca sentiment. (Sa se observe ca epitetele sfant, adanc, tainic sunt toate in legatura cu 0 categorie de valori transcendente)". (Rosa Del Conte - "Eminescu sou despre Absolut", p. 270) Intalnirea eu filosofia ~i poezia romantica germana "S-au Tntalnit Tn Eminescu, Tn mod fericit, un moment nou al istoriei romane~ti incarcat cu 0 structura individualii mentala ~i psihica de 0 natura superioara, consonand in tara, parrial, cu noua directie a Junimii, iar Tn afara cu Tntreaga lume a culturi transmise prin intermediul filosofiei ~i literaturii germane romantice. Nu se cade sa uitam niciodata ca produsele folclorului universal, mitologia, ca ~i filosofia ~i poezia vedica, Platon ~i Shakespeare, adica elementele cu cea mai mare pondere fonnativa dupa folclorul ~i literatura veche romaneasca Tnconfiguratia spiritualii a poetului, i-au devenit famili~re in primul rand tot prin intermediari germani ~i cu accente val once sigure puse de marii romantici germani, in a~a felTncat concluziile lor sa capete pentru el caracterul unor solide premise pentru alte sinteze ale altei culturi europene, mici, dar nu minore, situate la extremitatea rasariteana a Romaniei Tntre popoare de alte obar~ii, dar tocmai de aceea Tn masura sa realizeze legatura tainica Tntre coord onate atat de diverse cum ar fi Ciceeaa rasaritului cu cea a apusului, aceea a sudului cu cea a nordului, la nivelul cel mai adanc, acolo de unde toate izvoarele au apele inrudite intr-o arhaitate comuna". (Zoe Dumitreseu Bu~ulenga - "Eminescu ~i romantismul german", p. 30-31) ,,( ... ) Eminescu a racut studii oficiale de filosofie, a tradus din Kant, s-a pregatit 0 vreme in vederea carierei universitare ~i a aratat, In sfar~it, totdeauna, 0 mare aplecare catre speculatie. Cugetarea sa politica e cusuta cu fir dialectic ~i ajunge sa descoperi premisa majora a giindirii sale pentru ca sa poti deduce a priori, rara primejdie de contrazicere, toate punctele doctrinei. AI' fi exagerat sa-i atribuim 0 filosofie originala ~i cu zidurile pe deplin ridicate, dar cercetarea de aproape a scrierilor ~i manuscriselor lui ne pune Tnmasura de a afirma ca Eminescu Tncercase sa-~i asimileze un sistem ~i sa-l potriveasca Tntrebarilor lui metod ice, cu straduinta de a raspunde critic ~i multumitor. Daca n-a dat forma definitiva acestor preocupari, este fiindca pe el 11 urmareau Tn primul rand problemele politice ~i economice. A intelege insa aceasta politica rara a-i afla substratul

metafizic este 0 eroare, de care se fac vinovati aceia care vad 0 ruptura Intre filosofia teoretica ~i cea practica. Filosof este Eminescu, dar nu pentru atitudinea contemplativa a poeziilor, ci pentru veleitatile de metoda pe care i Ie descoperim In cugetari ~i care cimenteaza parrile speculative ale operei". (G. Calineseu - "Opera Illi Millai Eminescu", vol. II, p. 8) Gandirea indiana "Deci, din materia IeIe biografice aflam cu exactitate ca Eminescu a citit Sakuntafa, Ram'ayana, Mahabharata, unele dari de seam a despre budism din L'Orient pitoresque, gramatica sanscrita ~i glosarul sanscrit ale lui Bopp; a aflat ceva despre mitologia indiana din cele doua carri gennane citite In copilarie ~i a cunoscut unele idei filosofice ale budhismului ~i ale Upani$adelor din operele lui Schopenhauer, ceea ce nu indica 0 cunoa~tere deosebit de ampla. Indicatiile bibliografice Insa nu sunt Intotdeauna direct proportionale cu actul de creatie. Liste de opere Intocmite de speciali~ti nu ar garanta ~i eruditia cuiva. Cultura poetului trebuie, de aceea, Inteleasa prin modul cum ea iradiaza In opera sa, dupa modul cum fecundeaza gandirea sa artistica ~i cum se refondeaza pe 0 noua tulpina sufleteasca. Evidenta culturii indiene 0 probeaza cu certitudine numai gandirea eminesciana cristalizata In opera sa lirica. Dar daca prietenii sai n-au retinut din discutiile de ceasuri Intregi cu poetul decat un singur cuvant Nirvana, nu Inseamna ca Eminescu avea 0 fascinatie de amator. Cultura filosofica indiana devenise poetului 0 forma'de regasire a eului sau Intr-o con~tiinta originara". (Am ita Bhose - "Eminescu :# India", p. 19) ROmantismul ereatiei eminesciene "Asemanarea dintre' Eminescu ~i N~rval devine mai evidenta prin raportarea lor l~ acest mod~l ro~~ic.al eului. ~riviti astf~l, E1?ine~cu Nerval sunt fimte romantlce tlplce. La ambu pot fi ldentIficatl tOtl parametrii mitologiei romantice cu arsenalul complet de semne ale codului romantic. Ambii sunt Tnzestrati cu vocatiile romantice cardinale: a darnnarii, a geniului, a erosului, a nebuniei ~i a morrii. Ele deriva toate dintr-o tendinta fundamentala de derealizare a realitiitii, tendintii care conduce fiinta romantica, printr-o inversare de valori, spre 0 realitate mai adevarata, un supernaturalism in care raporturile obi~nuite se intensifica. Artistul ~i omul romantic capata dimensiuni cosmice, confruntat cu infmitul, proiectele sale sunt nemasurate, astfel Incat romantismul, prin reprezentantii sai de prima marirne, devine expresia cea mai convingatoare a fecunditatii polului negativ al con~tiintei, Megalomania romantica este din plin prezenta la Eminescu cat ~i la Nerval ~i formele ei de manifestare sunt similare: genealogii fantast ice, identificarea cu personaje fabuloase, orgoliul cunoa~terii

~!

totale prin reuniunea sincretica a culturilor, a mitologiilor, a credintelor, concentrarea energiei erotice asupra unui tip feminin t6talizant ~i polivalent; In planul creatiei, proiectele urie~e~ti, abordarea tuturor genurilor, predileqia pentru tematica geniului, hiperbolizarea fantastico-onirica a realitatii". (Marina Mure~anu lonescu "Eminescu $i intertextul romantic", p. 45) Modele cosmologice. Ce inseamna "model cosmologic Consideram ca modelul cosmo logic constituie 0 realitate de pr~funzime a .viziunii, depa~ind In adancime nivelul' con~tiintei teoretice (~tiinpfice), dar ~l nivelul materialului mitic din care se constituie viziunile cosmogonice explicite din operele literare, pentru ca modelul cosmo logic este expresia sentimentului existentei in lume a raporturilor or~ginare pe care fiinta Ie stabile~te cu uni~ersuJ. A~~ cum, pentru Lucian Blaga, 0 cultura sau un poet se define~te printr-o varsta adoptiva, un sex adoptiv sau printr-un personaj (<<em) adoptiv (<<eul adoptiv eminescian este, In viziunea lui Blaga din Trilogia cu/turii, tanarul voievod), universul poetic al unei epoci sau al unei opere se Inradacineaza, de obicei incon~tient, Intr-un model cosmologic adoptiv, care poate fi In total dezacord cu modelul instituit ~tiintific In epoca respectiva". . (loana Em. Petrescu - "Eminescu. Modele cosmologice $i viziune poeticii", p. 14) Modele cosmologice in opera eminesciana "Puternic ancorat In spiritualitatea pa~optista, universul poetic eminescian dezvolta In Inceputuri un model cosmoloaic platonician, implicit In P?eme.le sociale ~i istorice, dar temati~at explicit In viziunile poetlce dl.n Ondina. Motivele dominante ale acestei etape: gandirea divin~ (~I, consubstantiala ei, gandirea umana), cantecul, dansul, (cu vanantele zbor sau plutire), lumina ca substanta a lumii etc., vor reapare, cu funqii modificate, In Intreaga creatie eminesciana, care-~i asurna astfel, integrandu-I ~i depa~indu-l, un'iversul motivic caracteristic viziunii platoniciene a lumilor. Personajele fundamental caracteristice ale creatiei eminesciene sunt, In aceasta perioada, copilul ~i - mai ales - ((bardul, adica varianta ritualizat-mesianica a poetului, cultivata de epoc~ ea~opt~sta Intr-o .traditie ce trece prin romantism ~i rena~tere, revendlcandu-~I drept pnm avatar imaginea platoniciana a poetului inspirat de muza din dialogul Ion. Intr-o etapa ulterioara a poeziei eminesciene, sentimentul consubstantialitatii fiinta~u~iver.s e p!erdut; criza gandirii moderne, pe care Eminescu 0 explica pnn pJerderea credintei (Epigonii, Dumnezeu ~i om, 0, -ntelepciune, ai aripi de ceara! etc.), se asociaza cu un acut sentiment de ins train are, definit Inca din Amicul F 1.

(<< Viata mea curge uitand izvorul), _accentuat In Melancolie ~i generalizat, pentru declinul ciclic al civilizatii1or, in Memento mori. Nu mai e yorba, la Eminescu, de instrainarea in aceasta lume a exilatilor romantici care se revendica de la 0 patrie celesta, ci de pierderea patriei cosmice; gandirea nu mai descopera divina ratiune muzicala a lumii, ci absurditatea existentei. Modelul platonician nu mai apare acum ca 0 realitate formativa a cosmosului, ci ca 0 aspiratie a gandirii poet ice care corecteaza (ca-n ultima varianta a poemului dramatic Mure~anu) un univers absurd printr-un proiect armonic iluzoriu ~i compensativ. Aceasta etapa a creatiei eminesciene este dominata de imaginea demonului, dar un demon a carui revolta e direct propoytionala cu nostalgia chinuitoare a paradisului pierdut. ( ... ) In ultima perioada a creatiei eminesciene (ultima nu in sens cronologic absolut, ci in ordinea solutiilor existentiale propuse), relatia gandire umana - univers e resimtita ca 0 opozitie. Modelul cosmologic platonician e abandon at in favoarea celui pe care I-am numit, generic, kantian; componenta kantiana a viziunii constain conceperea - universului ca 0 pluralitate de lumi ce izvorasc ~i mor perpetuu ca In imaginile ~cosmogonice din Luceafiirul, In care lumile ~i-au pierdut pitagoreica muzica a sferelor ~i s-au cufundat intr-o tacere inghetata". (loana Em. Petrescu - "Eminescu. Modele cosmologice, $i viziune poeticii ", p. 17-18) Ma~ti poetice "Eminescu ramane, In primul rand, un reprezentant al liricii personale ~i aceasta explica fervoarea intimista a celei mai intinse payti a operei lui. Alaturi de aceasta stau insa bucati1e lirice mascate, printre care se enumera unele din creatiunile lui cele mai Insemnate. Cine nu masoara curba care une~te Iirlca personala ~i mascata in opera Iui Eminescu nu poate cuprinde intreaga ei dimensiune. Alaturi de visiitorul care ne face lunga spovedanie a dragostei ~i dezamagirii lui, a farmecului cu care natura iI stapiine~te putemic, apare chipul tragic ~i eroic al Imparatului ~i al proletarului, al dacu~ui, al Luceararului, al paganului mistic care inalra Oda in metru antic. In toate aceste poeme, Eminescu nu experimenteaza psihologii indepartate, ci cheama la viata potentele lui adanci. Peste chipul celui robit de farmecele dragostei se Inalta acela al supraomului diirz ~i stoic, frangand in mai!1ile .sa.l~ fulgerele revoltei, meditand cu sublirna amaraciune la a~ezanle VietH, expunandu-se intr-un delir tragic persecutiei universului, inaltiindu-se pe culmile orgoliului sau de semi-zeu". (T. Vianu - "Eminescu", p. 252-253) Demonul ~i pierderea paradisului "Fiinta inocenta a copilului apaytine paradisului padurii, pe care-l stapane~te ca tanar print in 0, riimdi. Sub boltile protectoare ale parlurii,

existenta nu e uitare sau melancolie, ci (armec ~Eu t~ vad rapit de farmec), iar timpul nu se lasa masurat de r!tmul Impersonal. al orologiilor (<<Aniitai ce par ca clipe, / Clipe dulel ce par ca v.eacun"). sniulgerea din copilarie echivaleaza cu abandona~~a acestul ~arad.ls protector care, 0 data paras it, se refuza Intelegem: Astfel zlse. l~n padurea,lBolti asupra-mi cilltimlnd;/Suieram I-a ei chemare/S-~m e~lt In camp razand.//Astazi chiar de m-a~ Intoar~e/A.-ntele.ge n-.o mal pot::., Poema Codru ~i salon reune~te, dm tltly, 11?~gmea .spaYlllo~ antinomice, asociind padurii copilaria, ochu pl1l1l de VIS un ~I Iimbajul pierdut hi pove~tii, asociind spatiului social :salonul ~ irnaainea tanarului demonic, 'in al carui suflet e-o rana, m a carllt ini;a e-o parte cu totul straina, 'in ~i carui o~hi s~ cite~t~ ~<O v~che yina. Vechea vina e cea a cadem sub legll~ tl~pulul Ist~nc: .~ abandonarii gandirii mitice 'in favoarea 'iJ?-telepclU~lls.au a gandm! critice, care destrama iluzia cosmosulUi armol1los ~I transforma nllmarul sacru - temelia pitagoreica a ordinii cosmi~e .- 'in cifra lipsit~ de sens; dar, mai ales, srarama unitatea ongm.a~a ~ fi,lntel <lntregimea ei), dezmembrand-o 'intr-un eu empIrIc ~I un eu irJlpersonal ... ". (Ioana Em. Petrescu"Eminescu. Modele cosmologice ~i viziune poeticii", p. 62-63) Functiile visului "A~a 'cum am mai aratat ( ... ) visul, cu diferitele sale variante ~i forme de manifestare (visare, viziune, halucinatii, delir etc.) are, la Eminescu ~i Nerval, functie similara. Starile onirice sunt 'in acela~i tirrtp 0 forma de evadare din cotidian, dar ~i UJ?mijIo.c de cunoa~ter~; o cale de acces spre altceva, spre 0 [ume de tiPun ~I esente - m<,>tlv pentru care ambilor Ii se potrive~!e fo.ar;:e~i.ne calificativ~1 de oninsm filosofic. Adesea premomtonu, visul 11m~tnnteaz~ pe sublect d:spre.o realitate viitoare, 'il 'investe~te cu cunoa~tere suph.men.tara, racand dm el un ales ~i un initiat. Prin funetia sa compensa~or.I~, vIs~1 of era .Iuml posibile 'in care, prin neutralizarea. contradIctnlo: ~I .confll~telor obi~nuite, se ajunge la imensa armOl1le, la armoma ul1lversala, la comunicarea generala, scop ultim ~i suprem, a~a cum am vazut, al celor doua universuri poetice 'in discutie. La aceasta se ajunae printr-o mi~care de reunire sintetica pe care YOm numi meta(oriz~re. Derivand direct din sintetismul romantic aeneral, acest proces are la baza analogia, corespondenta, fuziunea ~ectoarelor aparent disparate ~i contradictorii: diurn - nocturn, .vis o Intern veahe viata - moarte , trecut - viitor, bine - rau, subiect --:: biect, '" t::>', - extern, microcosm - macrocosm, aparenta - esenta, mtr-o coincidentia oppositorum ideala, sursa ~i scop a tot ceea ce exista". (Marina Mure~anu Ionescu - "Eminescu ~i intertextul , romantic", p. 177)

Recuperarea paradisului prin poezie . Intr-un secol de nimic, cand In lumea cea comuna a vISa e un pe;icul,/Cici de ai cumva iluzii e~ti pierdut ~i e~ti ~dicuJ, poe~a ~i-a pierdut substanta ( ... ) ~i ~i-a pierdut rapunea de a eXls.t~ pentru ca .ea nu mai are cui sa se adreseze (<<Oareglone sa fie a vorbI mtr-un pustIU?). aceasta viziune a prezentului apoetic din Scr~soareaII se poate ~xprim~ doar In registrul satirei, caci azi devine un tlffiP ce ~e lasa defil1lt nomal In termeni negativi, numai prin opozitie cu uillversul postul~t de vizionarismul poetic. Teritoriile poeziei pot fi recuperate Insa pnntr-o opozitie programaticaa sl?iritl!lui P?~tic fata d~ spir!tul ~a:aci! In is~ori~. Poezia are de recuperat vIrtutIle ongmare ale IlffibaJulUl, I? .!Ipsa carora cuvantul devine vorba. Posibilitatea de existenta a poezIel e legata de posibilitatea comunicarii autentic~ - or, de~~d~rea publicului marcheaza tocmai 0 fundamentaUi cnm a comumcam. De aceea, spre a redeveni posibila, poezia trebuie sa-~i creeze nu numai limba;ul. ci ~i publicul (<<receptorul ideal), pe care E1?inescu II va. cauta In Odin ~i Poetul; poezia trebuie, de asemenea, sa-~I recupereze pler~uta su~st~ta~ coborand spre germenele de armonie allumilor, pe care I-I restItuIe 1m Mure~anu gandirea purificata prin adancirea In taramuri onirice".. . (Joana Em. Petrescu - "Eminescu. Modele cosmologlce ~l viziune poeticii", p. 112)

Mari teme ale crea(iei eminesciene


Timpul "Am spus ca din singulara Incruci~are a unei ~iziuni,'p~ care 0 vo~ numi greaca, cu 0 conceptie pe care 0 yom !lumI gnostlca _(~aua unu~ cre~tinism reorientalizat) se nasc, In armome cu cele doua Imboldun opuse, poeziile entuzia~mului p~ic sau ~I~ conte~plarii 'impacat~, _d~ ~i ace lea ale protestulUI razvratlt, ce se hm~te~te m renuntare, adlca m acceptarea convinsa a nirnicului. ... .. S-ar spune ca pentru Eminescu exista doua tlffiP~ 1!D_ ~p ~ Vletu, pe care misticismul sau cu caracter astral 'iIva face sa comclda m chip firesc CU timpuJ stelar sau cu timpuJ naturii, inserat In ritmul astrelor; ~i un timp aJ mo1ii, pe care pesimismuJ sau etic de amp~enta ~ostica 'iI va fac~ sa-I identifice cu acela aJ pamantului. Unul este tImpul mtact, pentru ca este timpuJ permanentei sau al 'implinirii; el duce la maturizare ~i ~ep~~ universul, fie ca e yorba de roadele de pe ram, fie ca e v~~ d: rodlIl~~~!or. Celalalt, care este mo~tenirea omului, este timpul uzuru ~IaJ lffibatraruru . (Rosa Del Conte - "Eminescu sau despre Absolut", p. 180) Timpul echinoxial ~i timpul solstitiului In lumea rotirii muzicale de zodii, timpul- ~i el rotitor - se reIntoarce ri~c spre momentele sale auroraJe, revitalizandu-se rntr-o. perpe~~ tinerete. Aici la izvoare, timpi racori ~i clari rasar ve~mc, straml istori~i (adica' eroziunii), ritmand 0 cbregrafie astraIa etem identica sie~i.

~ste un timp'p~ care l-afl.1 putea mimi, metaforic, echinoxial, al cumpenei m e~e111 ~ChI1l?ru, un .tunp care nu cunoa~te dramele ruperii, opririi, declll1ulul, un tlll1Psfenc, pe care imaginatia II aseamana calotei sferice a unive:su.1ui platonician ale carei puncte sunt, toate, echidistante fata de propnu-I centru. Timpul echinoxial este timp comic cel in care arecii vedeau imaginea mobila a etemitatii, cel pe care 'Eminescu Itvede masur~~, in a?ancul codrilor ve~nici, de cantu I monoton al greierilor, , orologu cosmlce (<<Pe cand greieri, ca orologii, ragu~ind In iarba suniL .. - Memento mori). Si, tot metaforic vorbind, dar utiliziind de asta data 0 metafora esenti~la a ~niversului poetic eminescian, timpul I~i pierde caracterul cosmIc de Imagine mobila a ete111itatii~i prime~te caracter istori~ (c_omp?rtiind adica eroziunea, ruperea, stagnarea, degradarea) atuncl cand lese de sub semnul echinoxului ~i intra subsemnul solsti{iului. Marile crize istorice ale umanitatii (vazute ca tot atatea amurguri ale zeilor) sunt inscrise de Eminescu, in Memento mori, sub semnul punctului. de solstitiu inteles ca ruptura tragic a in raport cu continuitatea perpetua a timpului echinoxial" ( ... ).

. Memento mori
,,( ... ) idila zeilor ~i elementelor se tulbura la contactul istoriei . ~isatori.a iratio~ala s~ risipe~te la aparitia, gandirii, a civilizatiei: ' mtruchlpate de mvaZIa romana; haosul - ~i zeii daci sunt fiii lui buni -, care la Eminescu tine de vizionarismuJ lui bionic-cosmic, incearca ~a reziste Logosului,. substratului rational allumii, gandirii demiurgice m desIa~urare, ce tme de un vizionarism apolinic-spiritual. Este In fond contradictia din chiar structura eminesciana, Intre viziune ~i g~n~ire, Intre intuitia mortii, setea voluptoasa a neantului ~i hegeliana blrumta a spiritului In istorie. Giindirea se obiectiveaza ia forma cult~rii. de piatra a Romei ( ... ) Asistam deci la 0 adevarata lupta, al carel snnbol nu po ate scapa nimanui, intre mitologia pura ~i istorie, Intre o~tile zeilor daci ~i legiunile romane, In ajutorul carora vin zeii civilizatiei antice". ( ... )

(I. Negoitescu - "Poezia lui Eminescu", p. 69-70) lubirea ~i natura


"Natura este pentru Eminescu 0 martora statornica a iubirii. Oricare dintre momentele ei de farmec ~i pace se intovara~e~te cu 0 Incantare absorbita din natura. Ciind obiectul iubirii lipse~te, natura staruie In preajma poetului ca 0 prezenta mangiiietoare, Ciind iubirea a murit, natura continua sa i-o aminteasca. Si Imprejurarea ca natura continua sa Infloreas.ca in jurul sau cu ete111a-istralucire, pe ciind uitarile inimii ?mene~tl sunt intr-atat de u~oare, umple sufletul ~i mintea poetului cu 0 mtrebare dureroasa ~i tara fund. Atiit de intim sunt intretesute iubirea ~i natura In poezia lui Eminescu, Incat ele ajung sa se contopeasca, in a~a fel Incat amanuntele vietii naturii, mi~cari abia simtite ale ramurilor luciri stelare, rasfrangeri ale lunii, devin limbajul' tainic, delicat ~i augus~ al dragostei poetului. Rarele strofe care Incep cu versuJ Si daca ramun bat in geam reprezinta 0 astfel de erotizare a intregii naturi, 0 patrundere a tuturor intati~arilor ei cu substanta iubirii".

(Joana Em. Petrescu - "Eminescu. Modele cosmologice $i viziune poeticii", p. 55-56) Istoria
"l!n continut. istoric. mai obiectiv prime~te mitul romanesc prin cupnnderea episodulul geto-dacilor, cei mai vechi locuitori ai I?am~n.tului:o~anesc. Folclori~tii. ar?eleni Intrerineau ideea ca Inceputul lst?ne~ romam!o: poa~e fi reC?~.stltLllt, a 0 proba de vechime istorica pe c tentonul Daclel, pnn, tradltllie romane ale folclorului romanesc. Em.inescu, lipsit d~ pr~jud~cata latinista, era Indreptatit sa largeasca ~i mal mult perspectlva Istonca, cu convingerea scriitorilor revolutiei ca rom~~ii prin tra~iti~ folcl?ric~ ~partin unor timpuri stravechi, pe care poepl Ie evoca mamtea lstonctlor. Valoare poetica mai mare aviind trecutul Indepartat mai puti'n cunoscut, confundat cu mitul ~i leaenda, la Intrebarea lui Hasdeu: Perit-au dacii? el nu raspundea ca istoric, ci ca poet. Vechimea istorica a Daciei, In concepti a lui, consta in vechimea pamantului ei, ea este istoria Insa~i, In care dacii sunt oamenii pa~ant~lui. l.de_eaaceas~a, ca expresiei a conceptiei lui istorice, este reahzata poetic ill persol1lficarea vechii DaCii In ziina Dochia, ca simboJ al vechin1ii ~i permanentei istorice a poporului romiin pe pamantul pe c.ar.eel s-a nascut, 0 zana a padurii, a naturii Ye~nice, ale carei palate se ndlca pe muntii de piatra adanciti in nouri. (oo.) Dacismul poetului, de care vorbea G. lbraileanu este 0 trasatura a poe.zie~ I~i caci, spre deos~bire de Inainta~ii lui i~spirati din trecut, ~ublton al .vremunlor vechl nu pentru poezia ci pentru gloria lor, el IUbea v~chlme~ p~~tru ve~hime. - ceea ce, dupa conceptia lui, e tot una cu poezla vechlmll, cu mltologla".

(T. Vianu - "Eminescu", p. 80)


,,Farmecu.l ?ureros al eroticii lui Eminescu, prin raportarea lui la dorul poezlel populare, fie ca e yorba de Inclinarea romantica a poetului I?entru stravechi mituri, fie de influenta creatiei populare romane~tl, In care se pastreaza de asemeni stravechi motive mitologice, In prima faza a creatiei sale este consecinta unei Increderi In viata, ce face din iubire un principiu al existentei universului. Prin confundarea iubirii cu forta de viata a naturii ea devine 0 forma a vietii paman.t~~ti In ce are ea mai durabilln timp, pe dimensiunea Intregii ~i deventrl, a~a cum era conceputa In miturile arhaice Dorin,a, reprezentiind la inzi germenul vietii plutitor pe apele primordiale, K,ama, z~ul iubirii, lagreci Eros, In Theogonia lui Heriod cel mai vechi dmtre .zel, ca stapan aJ simturilor oamenilor ~i al muritorilor, cu timpul devemt zeul armoniei contrariilor, implicata In dialectica contrariilor.

(E. Todoran - "Eminescu", p. 188-189)

Prin originea mitolooidi straveche a unora din simbolurile lui Eminescu s-ar putea ~adar sa se explice mai intai de ce In viziunea lui poe~ica sentimentul Contopirii cu natura este- totodata un" sentiment erotic, elementele naturii nefiind evocate niciodata doar ca un cadru liric, ci ca expresiile unui ideal de iubire nepieritor, care face din insu~i sentimentul iubirii un ideal uman suprem, In locul adoriirii divine. Dorinra ca principiu cosmic, dorul nemarginit, prin care toate sunt atrase in viata, este pentru poet dorul pentru fiinta iubita pe care, ca Luceararu{, 0 chearna in Impiiratia lui din Inceputuri, Intf-l~n ~or cosmogonIc, sau, ca pamantean, In mijlocul naturii, al codrulm, ~I el simbol al germinatiei, luminat de razele palide ale lunii, in miturile vechi reprezentat ca 0 zeita a vegetatiei, atot~tiutoarea sortii piimante~ti a omului (Dorinta/". '(E: Todoran - "Eminescu", p. 354-355)
I

Sara pe deal
Timp ~i spatiu sacru . "Daca sara, primul motiv tematic al poeziei, apare.ca tlI?P sacru: cel de-a! doil~a motiv central, dealul, configureaza Imagl~ea unUi spatiu sacru. In Sara pe deal universul e' conceput, spatial, ca, 0 dispunere pe verticala a trei planuri: valea In fum, cu satul care In curand amute~te, balta seninii In Inaltimi ~i, Intre ere, dealul, marca! prin prezenta salcamului <malt ~i vechi. Prin" verbe (turmele ur~a dealul, casele ridicii stre~ine vechi) ~i prin epitete (inaltul: vechzu{ salcam, clopotul vechi, stre~ine vechi) se configureaza i~a~mea ynl;ll univers terestru 'care sub luna sufera de 0 somnambuhca asp1rat1e cosmica - nostalgie ~ Inaltimil~r ~i, In acela~i timp, a etemi~a5ii, c~ci vechimea nu e decat substitutul, In ordine terestra, a duratel Infilllte. Acest sens al imaginii este evident nu numai In mi~carea tu.:melo~ (care Ii pare? ilogica lui Ibraileanu), ci ~i In transfigurarea s~lcamulu~ - pom rural de vale, de albie clisoasa -In repertonul flor~l eminesciene alcatuit de G. Calinescu - Intr-un arb ore de deal, defilllt prin atribute atipice (nalt, vechi). In topografia universului pe care Sara pe deal 0 schiteaza, dealul apare ca punctul unde dr.umul tu~melor se Intalne~te cu caile stelare. Este un fel de ax al ulllve:sul~l~ ~are une~tedoua nivele cosmice (pamant-cer), Indeplinind fU!1etlamltlca de axis mundi, 0 funetie pe care, In postumele eminesclene, ~ a,:e_de -obicei traditionalul munte sfiint (Pionul, In Povestea magu{uz cc:lat~r in stele, muntele dacic, j"umatate-n lume, jumatate-n .1!1fi~lt In Memento mari). Aici, pe deal, adica In centrul sacru al lumll, ~l acum, In ceasul sacru allnserarii, este plasata idila din Sara pe deal ..Erosul I~i dezvaluie astfel valoarea de principiu primordial, precum ~l natura duala, definita prin apartenenta la cel~ doua nivele - terestru ~l astral,ale existentei, adica natura mediatoare, de daimon, a~a cum apare el In Invataturile Diotimei ciitre Socrate din Banchetul lui Platon". , (Joana Em. Petrescu - "Eminescu. Modele cosmologice ~i . viziune poeticii", p. 41-42) TablOlil naturii .. "Darpoezia emult mai mult decat un pastel. Tabloul !1a!"rn ~ 0 Incifrare simbolica a sentitnentului erotic. Tehnica metaforel slmbohce urmare~te Intr-o forma vizibila asocierea imaginilor naturii cu c,e.e~c~ ele ar putea sugera pe plan afectiv: Luna pe cer trece-a~a sfan~a ~l clara /Ochii tai mari cauta-n [runza cea rara,/Stelele nasc umeZI pe bolta'senina,/Peptul de dor; fruntea de ganduri ti-e plina ... , ..Cunoscand ~i din alte poezii valoarea simbolica a lunll m pelsaJul eminescian, fntelegem ca e foarte fireasca asocierea dorului, care umpl: inima femeii, cu lumina lunii, pe care ochii ei 0 cauta In frunza cea rara

Limbajul poetic eminescian ~ "Si In poezia lui Eminescu exista; In spirit romanic, un sistem relational al gandirii poetice intrucat aceasta implica 0 epistemologie pentru a carei exprimare limbajul devine un sistem al expresiei poetice, In simboluri c~ se construiesc In planul cel mai adanc al gandirii, ca sens, pe care hmba poetica Inainte de 'a-I semnifica II exprima. Acest sistem ~adar trebuie Surprins in conceptele gandirii poetice, care nu sunt conceptele unei gandiri abstracte, ci ale uneia concrete, in care ideile in ele insele raman imaoini. De aceea, pentru studierea lui Eminescu dupa criteriile proprii spirittilui romantic, de la aceste conc~pte ale !?andirii poetice trebuie sa plecam, daca vrem sa surprmdem slstemuloandirii lui poetice, pentru relevarea particularitatilor poeziei i~ unitatea romantismului european. Conceptele fundamentale ale poeziei lui Eminescu sunt cele ale gandirii. rati<;male, ca In orice judecati prin care omul i~i exprima conceptla 1m despre lllIne ~i existenta: un ivers, lume, via!ii, moarte, naturii, devenire, unitate, in/initate, absolut, timp, spariu, istorie, crearie, nimic, geniu etc. dar revelarea s.ensurilor lor dupa principiile logicii poetice se fac~ prin substitiIirea lor cu ideile-imagini, corespunzatoare in gandirea concreta conceptelor fundamentale ale gandirii abstracte, ca id~i poetice: zarea, haosul, lumina, viipiiile, cerul, oceanul etc., sau altele pentru ~xprimarea niizuintelor lllJlan~: vis, sete, dor etc. Ca idei-sirnboluri, ele urmeaza jocului liber propnu gandirii poet ice, ramanand in ele insele imagini, ce cuprind in ele In~ele Intreaga lor valoare expresiva, astfel dand senmificatie ideilor. Dm sensurile acestor idei-simboluri, Intr-un sistem de imagini, se desprinde in gandirea poetica 0 anum ita patrundere in adancime a realitatii, in stilul romantismului adica 0 anumita filosofie, implicata in sistemul limbajului poetic". ' , (E. Todoran - "Eminescu", p. 10)

a padurii. Construetia paratactidi 'a strofei u~ureaiii intelegerea valorii simbolice a asocierii, exprimata .in prima versiune intr-o construetie prin subordonare, de 0 mai riguroasa relatie logica. Ochii mari ai iubitei cauta prin frunza cea rara, cum luna trece lunecand pe bolta senina. Imaginea este 0 ampla metafora simbolica~ folosita de poet pentru a exprima in toate intensitatea lui cel mai putemic sentiment al vietii omUlui. $i omul nu lipse~te astfel din acest tablou, ci dimpotriva, apare cu toata bucuria lui de viata. Fiorul iubirii, cu farmecul ~i nelini~tea lui, este chern area vietii. Pe care omul 0 simte prin incadrarea lui in leoile [lfii, simbolic reprezentate de el prin imaginea boltii nemarginit~ a cerului pe care luna, atot~tiutoare, trece sfanta ~i clara, mereu alta ~i totodata aceea~i, in mi~carea dialectica a naturii". (E. Todoran - "Eminescu", p. 361-362)

ce exalta din poezjile ciclului alcatuit din Revedere, Ce te legeni,.. ~i La mijloc de codru des. Se observa, in cele trei imitatii populare, 0 adevarata osmoza naturista ~i un sentiment metafizic al naturii, 0 melancolie a devenir'ii, ce Ie da patina eminesciana". (I. Negoitescu -"Poezitllui Emines.cu", p. 160-161) Poezia filozofica

Scrisoarea I
Constructia poemului

"Scrisoarea I are ~ase parti, care se urmeaza In cerc pan a la


Intoarcerea In punctul de Inceput, iar la Inceput, In p(eludiu, se vorbe~te despre ie~irea 'din timpul trait In nemijlocire ~i de intrarea Intr-o alta stare, sub puterea stralucirii lunare. 0 stare u~or somnolenta In care, prin harulllU1ii, traim, in amintire, Intreaga ve~nicie, ca ~i cand Intreaga durere a lumii ar trai din nou in visul nostru. Apoi, In cea de-a doua parte, urmeaza 0 prima invocatie catre luna, martora singuratica ~i tacuta, In puterea noptii, a Intinderii lumii, codri, valuri, tarmuri, cetati. ~i apoi atc1tapestrita omenire, Intinzandu-se de la cei mai zadarnici in trufia frumusetii lor, de la cei mai lacomi de aur, pana la acela pe care poetul 11nume~te batranul dascal, 0 fiinta ( ... ) a carei minte putemica poarta in ea universul Intreg ~i vecia Intreaga. lar, In partea a treia, batranul dascal, mereu scaldat In razele lunii, perinda prin minte intai na~terea din goluri, apoi pieirea In nimic a universului, ~tiind bine ca ea, lumea, se na~te ~i piere din ~i In bezna nefiintei, al carei mare ~i trecator vis toate sunt. Urmeaza, ca parte a patra, un interludiu In care, de fapt se reia imaginea vazuta de sus a omenirii cu starile ~i treptele ei, cu chinuita cautare a unui sens, In timp ce oarba soarta trece peste muritori ca vantul peste valori. PasaJul introduce partea a cincea, atat de cunoscuta, in care soarta batranului dascal este vazuta ca zadarnicie a maretiei ~i a gloriei, sub semnul, dublu, al nelntelegerii iremediabile, marunte ~i vulgare a posteritatii, ~i sub acela al mortii depline. Pentru ca, in a ~asea ~i ultima parte, gandul sa se intoarca din nou catre luna ca martora solitara ~i tacuta a soartei lumii ~i a soartei noastre, destinati deopotriva de~ertaciunii ~i nefiintei ,ca stare fundamentala a acestui univers". (Petru Cretia, "Miltai Eminescu - Constelll(ill Luceafllrului" in Eminescu editat ~i comentat de Petru Cretia, p.207-208) Cosmogonia eminesciana "Urmeaza ca, daca prin dorul nemarginit, care explica In cosmogonia lui Eminescu Inceputul existentei, se Inte1ege. mai Intai dorintID> rig-vedica, adica ve~nica mi~carea lumii prin ea insa~i,
\

Flotlre albllstrii
Un tip de feminitate "Dar cand sufletul ii este potolit ~i pomit spre visare, 0 aM femeie de tipul Cezarei, se inIati~eaza inaintea lui. Este femeia drago;tei paiadisiace, gratioasa nu prin angelitate ci prin inocenta. Insa fiindca ~e.vinov~tia e~te un semn al ramanerii departe de complicatiile socia Ie, Idila emmeSCIana se va petrece indeosebi in cadrul unei naturi cat mai primare, cat mai apropiate de Eden: - Hai in codrul cu verdeata / Unde-iz,:oare pl~ng in vale/Stanca sta sa se pravalelln prapastia mareatit;. FemeIa, mal totdeauna, este aceea care cheama cu candoare de vietate salbatica, ~i aceea din Floare albastrii nu e mai sfioasa ca altele: $i de-a soarelui calduraNoi fi ro~ie ca marul,lMi-oi desface de-aur parul/Sa-ti astup cu dansul gura". (G. Calinescu - "Opertllui Miltai Eminescu", p. 227) Poezia de inspiratie mitologica ~i folclorica

Revedere
" ( ... ) Pe locul gradinii edenice a Dochiei, cu codrii scufundati In gigantismullor de ve~nicie ~i umbra, a ratacirii turmelor ~i herghelJilor salbatice, In migratia lor elementara, a fluviului Iat ~i profund, cu ape somnolente ~i insule - sarcofagii surpate sub flori 'ca arborii de mari, In locul fluviului de miresme, purtat de Inariparea de foc a vant~lui, a cantarii de jale a crengilor ~i valurilor, ca intr"un chorus mystic us de cosmica demonie, a aparut codrul gratiozitatii magice fiindca formele lui de acum sunt legate de un farmec stau sub sortilegii, ~i sentimentul naturii se subtilizeaza viziu~ea - din romantica - devine pretioasa, baroca. Dintr-un~semanator de fin sentiment al naturii verzi s-a nascut, de altfel, ~i cealalta minune a poeziei e~inescien.e, 0, r!imai, a carei fragezime ~i perfeetiune simpla aduce ammte de Diana, ~I care e floarea cea mai pura scaldata de briza

ne-am a~tepta ca poetul sa foloseasca izvorul cosmogonic stravechi pentru a acorda 0 valoare obiectiva existentei, privind-o a~a cum se desta~oara ea in formele relative ale devenirii etern~, ~i nu afara de aceste forme, cu valoare absoluta in sine. oe~i dorul nemarginit, cu sensul de ar~ita prin care toate exista in lume, deci cu sensu I de . mi~care a lumii prin ea insa~i, exclude interventia unui zeu in creatia lumii, totu~i poetul va privi existenta vietii oamenilor in perspectiva cosmica .nesfar~ita pentru a motiva prin cosmogonia lui atitudinea ironica fata de existenta umana ( ... ). Cu alte cuvinte, principiul existentei lumii dobande~te cel de-al doilea sens pe care il avea tapas in cosmogonia indiana rig-vedica prin denaturarile idealiste ale inteleptilor budhi~ti, sensul de retragere de la lucrurile din afara ~i adancire in eul propriu, adica asceza. Este un sens inrudit cu cel de Himeros din cosmogonia hesiodica, intrucat in conceptia inzilor budhi~ti contopirea cu principiul existentei, considerat in budhismul primitiv ar~ita, a devenit cu timpul con~tiinta de sine a sufletului individual, atma, in sufletul universal, Braluna, la limita unde Totul inseamna Nimic: Nirvana". (E. Todoran - "Eminescu", p. 47-48) Salvarea geniului . "oa, geniul este chin, este exces, este dezecbilibru. Este, ~i pe planul etic, risc continuu, pentru ca geniul este om. Oar el are acces la cai ale salvarii, cunoscute numai lui. Meditatia lirica, deschisa asupra viziunii lurriii lunare, se inchide in aceasta redactare definitiva cu acela~i tablou. Astrul luneca ~i contempla, survoland agitatia laborioasa a oamenilor. 0 deschidere, ce-~i mcuse aparitia intr-o Jncercare ~i fusese paras ita, ofera cadenta potolitei teme simfonice: Intre ziduri, printre arbori ce se scutura de floare,lCum revarsa luna plina lini~tita ei splendoare ... . Nimeni nu va putea sa-i ia poetului mangaierea acestei contemplatii, care atinge momente de extaza aducatoare de uitare; nimeni nu va putea sa-l impiedice de a transcende multiplicitatea dezordonata ~i contradictorie a aparentelor, pentru a intra ca suveran in lumea esentei, ale carei porti; Ie deschide larg acea contemplare ( ... )". (Rosa Del Conte - "Eminescu sau despre Absolut", p. 126)

disparitia vechiului in trecerea t!~pului a1! a~eea~i valo~re? Cu_alte cuvinte, ve~nica trecere a vremll nu expnma oare, ca m a?evara~a filosofie dialee'tica, in primul rand, cre~terea, dezv~ltare.a e~lstentel~ ~i, in legatura cu aceasta, tinand .~eama de)~ropna atltudme a IUl Eminescu fata de spectacolul vremll sale, alta. mt~ebar:e: Re:emn_area stoica, ~i chiar cea schopeohaueriana, ca atltudl~e If(!nLca ~ata ~e spectacolul lumii, exprim~ n~inc.rederea p.oetulUl f~ta de vlata.m ve~nica trecere, sau numal atltu?mea de dlspret fata ?e 0 deve~lTe lips ita de evenimente, privita ca tl~P go~, aparent n~mal ~reze.ntat~ ca o schimbare? Raspunsul este cu atat mal necesa~ cand pnr~ atltu~mea spectatorului se a~teapta sa se intample schlmbarea, Impusacu necesitate de trecerea timpului". .,,' 64 '<65) (E. Todoran - "Emmescu , p. 4 -

Luceafiirul
Hyperion. . '. ,,(. .. ) Fiecare e slobod sa mterpre~ez~ cuI? dore~te pe H~peno.n. Or! Pluton, ori Orfeu, ori Arhanghelul Mihall; on Sat.ana, el n~ Sill2b~h~ea~ oici 0 conceptie proprie cosmogonica, CI ~ u~ slffiplu mlt. Z.?mlsh~ .aCl din cer ~i mare, aci din soare ~i n?apte .(pnle] acesta d~ goala erudltl~~, ceea ce duce la Theogonia IUl HeslOd, unde, dupa n~terea marn, substanta telurica iscata din chaos, insotindu-se cu cerul, concepe Oceanui ~i apoi peHyperion, pe P~eb~s ~i a\te divinitati~ Luce~rarul e un element al unui Cosmos emanatlst dlstrlbUlt pe 0 scara de eXlste~te, in care el ocupa 0 sfera inalta, fiind din for:n.a c~a dintai: E un sephlTot (dupa Kabbali~ti), sau un eon (dupa gnOStl.cl)hlper~osmlc, un eleme~t uranic inzestrat cu nemurirea de Atotputernlcul. oe~1 creat, el se apr?ple mai mult decat orice mptura. de arhetipul ve~n.ic, de unde acea fixltate ce-I deosebe~te de oamenii de lut ai l?amantu\Ul (... ). . . oumnezeu vorbe~te LuceararulUl ca unUl egal: NOI.nu avem ~ICI timp, nici {0C, dar acea~ta e 1!nt.?0d sti!isti~ d.e_as~ expnma. Hypeno~ nu e absolutul, ci numal 0 fimta creata, l~~lt().d:n c~~os, de d~rata infinita, caci altfel n-ar avea 'inteles sa-~.I ceara ple!!ea .. ~a~a am incerca ~i aci sa interpretam, ne-am 10~1d~ acelea~1 U~I zldlte al~ absurdului. Luceamrul nu e Logosul, fimdca Verbul nu e creat ~! moartea sa atrage dupa sine srariimarea totulu~ nu _e.chaos~l, pentru c~ a ie~it din chaos nu e Satan, fiindca nu e un razvratlt, putand fi numal un oaiman, in i~telesul pagan al cuvantului". . ., . " (G. Calinescu - "Opera LUl MIhal Emmescu , vol. II, p. 100-101) Un model al fiintei .. _ "Ceea ce e izbitor''in poem este ca, de la incerut, taptura ind~vldu_al~ se dovede~te a fi senina, ~i va ramane a~a tot t1J?pul. Es~e 0 simpla ~~ . prea frumoasa fata, nici macar de imparat, Cl doar dill rud~ marl

Glossll
In Glossa lui Eminescu adevarata istorie este motivata pe intelegerea dialectica a ideii de trecere a timpului in spectacolullumii: Vremea trece, tot vreme vine, iIitr-un proces de alternare a lucrurilor ~i a fenomenelor in existenta ve~nic aceea~i in schimbarea ei, in care-s vechi ~i noua toate, toate fiind trecatoare in durata ve~nica a existentei. Oar atunci este inevitabila intrebarea: Existenta fiind trecatoare in tlmp prin schimbarea ve~nica a vechiului cu noul, aparitia noului ~i

imparate~ti, ~i a~a cum sta in candoarea ei umana sa priveasca, seara, la fereastra, ivirea Luceararului, sau cum iI vede, ori mai degraba il simte, noaptea lumina, Pe ochii mari, batiind inchi~i / Pe fata ei intoarsa, ea e cuprinsa de dor. Dar ~i in veghe, ~i in vis, ea este senina, pe cand elnu este,: Ea iI privea cu un suras,/EI tremura-n oglinda",, Zbuciumul nu este al ei, este al rapturii de lumina, Prima, ingropata cum este in intunericul ~i somnul naturii ei individuale, simte limpede ca nu poate ie~idin conditia ei; dar vrea sa ~i-o transfigureze, Atata tot poate cere.generalului raptura individ1,lalacat cere ~i fata: sa-i lumineze viata. E ca ~i cum, de la inceput, poemul ar trece raspunderea intalnirii celei bune pe seama generalului, Ce pot face bietele rapturi individuale decat sa se deschida catre el, intru el? Este rostul naturilor generale a~a cum este cel al sensurilor generale (de care geniul singur ~tie) sa se rpladieze, prin chemarea oamenilor, in a~a fel incat sa Ie poata transfigura viata", (c. Noica - "Introducere la miracolul emiizescian", p. 329-330) Divinul ascuns ~i menirea gandirii "Mai presus de spatiul multiplului (al existentului) - caruia 'ii po~te fi daruita, aici, starea paradisiaca de farmec -, mai presus de SpatlUl glacial al singuratatii absolute, care e Iocul menit lui Hyperion in ordinea lumii, se afla, in Luceaf{irul, abisul primordial, golul rara hotar, rara centre ~i rara timp, care este un fel de spatiu pr~cosmic al divinitatii echivalata cu nefiinta (<<AInefiintei adapost), Intre pura nedeterminare divina, cufundata in Iini~tea uitarii,,~i intre ve~nica trecere a existentului, care poate descoperi starea de faImec, con~tiintei nemuritoare a lui Hyperion i se refuza atat divina lini~te a uitarii, cat ~i umana durere ~iumanuIJarmec al mortii, peutru ca in universul in care. divinul s-a refugiat in nefiinta, giindirii ii e harazit sa suporte povara mentinerii lumilor in fiinta. ' Ca ~i in gandirea dasdlului din Scrisoarea I, in zborullui Hyperion - gand purtat de dom -Iumile se nasc ~i.mor intr-o eterna repetitie de serii istorice, intr-o ve~nica trecere de Ahasver a materiei prin formele eterne, forme sala~luind nu in gandirea divina, ci in fiinta ve~nica a Luceararului, ochI ce instituie hotarele lumii, ( ... ) Identificata cu giindirea, fiinta, condamnatala nemurire, este condamnata (in poemele eminesciene de maturitate) sa suporte povara existentei universale, in locul zeului absent, refugiat in nefiinta", (loana Em. Petrescu - "Eminescu. Modele cosmologice ~i viziune poetieli", p. 205-206)

, , " femeia propriu-zisa, ci numai cu insa poetul nu s-a Illtalmt cUI ' este 0 defin'ltiva deceptie, Poetul , 'b " Conc uZJa " " principiul ~os:n~c, em IIIIII, _ a" insa cu 0 accentuata apa~le ~l, III . se retrage lara~1 m sfera depa,lt/ll mai-nainte, Si numal finalul ct orice caz, rara forta torentla, a, e at ramane ilustrativ in aceasta Lucea{iirului,pe_ car~ I-a~ mal I~V~~ il~pletire intre divortul de s!e:a privinta, Poate ca,oy ~al concen fa _ eu de artat rasuna 'in Oda (1Y7; mistuitom:e a erotlc~1~I~et:ager~ ~~~eu~ cu pfara-mi ochii tulbura~on metru antic), a carul ultima stro, / P reda-m~i Apropierea de vlata , , heie cu pe mille ITIie ' t d i dih cale ~Ise mc " h'l r tulburatori a 'insemna, ec, a_de ~Scl~~t~a ,~<oc 0 mine mie r;da-ma, cupri,nde muritoare, atras ~ o trista aventura a mstr~m~rJli e meaadica 'in' cer, In marele aspiratia unei re'intoarc~n .. m ume~ sa ac~m apare 'insingurat, stins, cosmos cuprinzator al Stlhlllo~ :a~e-,,,m , inghetat, ca 0 vatra de (~~\:p:~~s~~,poezia lui Eminescu", p. 89-90) ,,0 rugiic~une a .rei~tregirii ,~in!~t~na refuzata lui Hyperion,_ dar " ( .. ,) odlhna visata a I??r,tll, ane in formula lui riguroasa ~e conjurata, 'in numele condltfi,lelurn era't-a la nivelul individual, pnn , Odd poate I recup , , ". pr' metru antic a ,' I erii ~i apoi a reconstltUirJI III re'intoarcerea in sl~e,. ~u pret~ ,rup area fiinta a lumii, Refacerea oglindire a ,fi~carula dmt~e .n?\1ll ~n simplul fapt al existeptei, 'i~ armoniei ongmare a eulUi ns~pI , p. e este astfel obiectul acestel chern at s-o Illtemelez , , , - ' lumea pe care e I e ." , .. in timp ~i 0 rugacmne a ode care e, toto.dat~, 0 elegle a, nSlplrIl_ reintregirii fiintel pnn ,moarte, _ ' u mai e nici Napoleon Cezar~l, Eroullirk al acestel o,de-r~l?ac~,n~an destin romantic de exceptle; cu nici Poetul, adica, ~u_mal e_mci 0 ;:n ex resia conditiei eroului sau ~ 'in varia.nta, defillltl~a, O~a nu ~itiei Ul~ane, Si, poate de .ac~~a" de~1 geniulUi, Cl e~presla pura a c?n 'fiinta: Ca sa potmun hlll~tlt ~e de Pare 0 rugacmne -1 . mtr~re ,Ill nde fa'pt 0 Odii fiintei , celebrata prill , dea ramane e, ,. mine/Mle re a-ma." ~ I '" , destinul de pas are Phoemx al eXIste~tu i~~;cU Modele cosmologice # (Joana Em. Petrescu -" m viziu~e poetica", p. 230--:231)

Slirmanul Dionis
Ciiutarea solitudinii d' t' ireconciliabila 'intre aspiratiile Nu exista, a~adar, 0 contr,a dl~,le cea ma'l adanca in gandirea " ., I" e sohtu mea ' , .. cosmice ~I mc matla spr. I' eaza- prin adancirea III vlata , E d- 'I ( ) se' rea IZ . I' .. romantlca, va an e .:. _ 'r ita Ca misticii medleva I, erOll interioara, prin c~austr~tJa des~va ~ ta' aradisul pierdut 'in propria lor romantici,('in,specIaI cel ~e~aUl) c;~cti~ele unei existente voluptoase, fiin!a, recluz1Uneaddesc~lzrta~fi&:~~ create de 'inchipuire: in mijlocul unor e enun a ,

Odii (in metru alltic)


Aventura instriiinarii "A~adar, dinamica apropierii prin iubire, dupa cum obs.ervase ~i G, Calinescu, culmineaza in constatarea filosofica a irealizarii erotice sublime pepamiint, erotica implinita numai in registrul stihial, unde,

Literatura romana - repere critice fundamentale

, Totu! e de.a dubla aceasta solitudine c " " .. " ~n magIe, DIOnis cauta i'n labirintul r ~'ftllnta dIvmatIel. lncrezator e~leaga misterul constelatiei i " mil or un capat, semnul care palenj~ni~~l se diafanizeazh ~i~o's~and ~ege~1 ,Iui atinge acel semn, glasunle dIn vechime (<<cuminte . are clUda.ta II pune In legatura cu pe e! i'~tr~un calugar din epoc'a ~~~t~l~utuluI), preracandu-I, apoi, ~i ~-a savar~It, dar - intervine acea _ xan9~ cel Bun. Regresiunea Introducfu:d i'ntelesuri echivoc:a~tur~ar:~ tlPIC romantjca, de situatie, tr~ze~te dmtr-un vis i'ndeluno u d ca Uba~u! Dan (alIas Dionis) se IUl DlOnis, i'ntr-un viitor i'ndepart:t'~. se regaSlse, sub chipul mirean al (E. Simion - Proza l . E . " UI mmescu ", p. 107) Archaeu "In luna, adica i'n absolut du . _. . a ap~renta pentru ochiul fini"t D1 ~e-~I .Ias~se )OS umbra, adica 0 unIversu!ui, care e gandire. Ac~lo toms I~I da seama de mecanica prestabllIt toti archaeI' I' 'I '-"" o~ ce ga~de~te un prototip , b ~l' InLaptuIrea v oandesc , . , , ' . Il~P!eJurarea ca fiecarui gand aI sau ,. Ine I~ ChIp ne.cesar. Din ~az.a~d lucrurile de acolo din absolut I~ urmeaza reafIzarea, ceea ce, In~IV.Idului metafizic;: e 0 ipostaza a 'o~ 0~T!~ ~r~sc, deoarece gandirea DWnIS trage i'ncheierea i'ndrazneaC ~ ndKII ~lvIne necesar creatoare cad~ I?rabu~it din cer, fiindca fiic'~s~aa:- I chlar. el Dumnezeu. Atune! partlclparea la Tot cu atotputern' . d 'p~C~,~1IUI Satan ~i confundase IVIna (G . C-I' tnescu - Ope ICIa ~.I' a l' . . " ra UI milzm Eminescu", vol. I, p. 220) ~Imltele gandirii . "Inainte de a-I cunoa~te e Dioni ". . blOwafie de romantic i'nstraitat etc s. ~InratI~are demonIC visatoare, al eXIstentei personajului care t)' C!tltorul cunoa~te adevarul adanc re care Ie dezvolta Dionis sun~s ~I urIv~rsul giindirii sale. Ca teoriile -a .de~onstrat G. Calines~u' a~~ Og.I.C, absurde, e un fapt pe care ap.nonce nu sunt cele kantie~e ehtllle pe ca~e Ie da cateooriiJor ~nn experimentele idealismu~~~ sc o~enhauenene, ci sunt trecute emonstrat, cu multa vreme i'n u~- magIc ~erman, este un fapt fi~os~fica intereseaza i'n monoloo I~' ~~~~Ieleyi.ci. Dar nu riaoarea gandlre~ traie~te experienta posib'~'C~'~ l~llIS,.CI.rntensitatea c~ care a~bIg~Itatea gandirii devine ast}:1 a,IIor ~I a Ilmlte.Jor .ei. Eroarea sau ~PIC~,.I.ntr-on~vela a carei actiune se ~:ment C?~StltUtIV al structurii ban,.dlfll. PremIsele pierderii pat . s0~oara In fond i'n perimetrul luna_- se afla i'ntr-o afirmatie a~I~; c~s~.lce - ale caderii lui Dan din fa~ta,. lumea-i visul sufletului no~~a m mo,?ologul lui Dionis: In (DlOnIs), este inexplicabila nead ru. Daca nostru Inseamna eu realitatii care ar trebui sa fie . ero~lui la aceasta ordine a a gandi~ii in~i~iduale e contra~~~~ ~t~llu~sau. Libertat~a absoluta aventunle onlflce ale lui Dionis de carta Ie. e rolul es.entlal jucat i'n ea UIZoroastru - caci formula

magica este expresia unui raport divin (deci obiectiv ~i etem), constitutiv pentru cosmos. Cartea de astrologie ar trebui sa conduca gandirea pana la pragul libertatii ei noumenale, dezvaluindu-i consubstantialitatea cu gandirea demiurgica. Ambiguitatea subiectului care viseazih> lumea face posibila, In a,venturile gandirii lui Dionis, confuzia Eu-Dumnezeu, care anuleaza principiullnsu~i de existenta al cosmosului platonician. Eu e Dumnezeu, Insemnare In manuscrisele de prima tinerete ale lui Eminescu, e 0 intuitie (nuantata schopenhauerian). care va deveni element central In ultima etapa de creatie eminesciana. Deocamdata Insa; atata timp cat gandirea mai are nostalgia cosmosului platonician, ea apare ca 0 eroare vinovata. Rezumand, am putea spune ca Dionis aspira sa regaseasca (prin magie) i'ntati~area geocentrica a cosmosului platonician, dar ca pierde aceasta recuperata patrie cosmica printr-o eroare a gandului, care-~i neaga, demonic, orice limita (inclusiv determinarea ultima, de prototip), adica neaga ~i limita care 0 Iacea integrala In armonia cosmica. Negandu-~i ultimele limite, gandirea neaga posibilitatea i'nsa~i a formei, ~i e pandita de nedeterminarea pura, de haas, de ne(iinta. Si daca Dan nu atinge abisurile damnatului Satan, .estepentru ca giindirea lui a pastrat, totu~i, 0 determinare, afirmiind ideea cuplului, admitiind prezentaIimita a celuilalt. De aceea, prezenta In sine, recunoscuta. a Mariei este miintuitoare, ca 0 stavila i'mpotriva nedeterminarii; caci nedeterminarea pura a gandirii este, In ordinea existentei, nefiinta ( ... )". (Joana Em. Petrescu - "Eminescu. Modele cosmologice $i viziune poeticii", p. 136-138) Al doilea Eminescu "De ce ~i-a paras it Eminescu proiectele, lasiindu-Ie intr-o zona in felul sau prepoetica? De multe ori, in afara viziunilor amplu articulate, care i'ncercau sa prinda consistenta de mit, gasim versuri de 0 densitate artistica incomparabila, ce au fost inlocuite, in decursul elaborarii poemului, cu expresii mai naturale, mai rationale ~i, bineinteles, discursive. Asistam, in general, la inlocuirea metaforismului vizionar imanent poeziei, tii~nind din craterul obscur al fiintei, cu 0 afectivitate particular delimitata. Sa ii fi lipsit lui Eminescu acel gust iluminat, care se impline~te in sucul fructelor spirituale ultime? Sau a fost, la radacinile fiintei, teama de noaptea geniala, de nebunia ei orfica? I-a fost teama lui Eminescu de propriile lui straturi din adiinc, de humele fantast ice din care imaginatia napadea cotropind giindirea? Presimtind poate catastrofa final a, a incercat el, oare, sa se salveze intr-o creatie domolita, de euritmii care se revarsau in unda unei naturi mai calme? Exista, poate, ~i alta explicatie, ce se apropie de viata marunta a spiritului: oare nu gustul lui Maiorescu, prea ponderat academic ~i acuziind in definitiv saracia de orizont din literatura germana a epocei, a influentat direct seleqia poetica eminesciana? Dar 0 astfel de

ci

eren~ J~

explicatie, aridit de valabila istoric ~i Indeajuns de cornoda ( ... ) nu risca sa acopere cu furn realitati mult mai profunde? Caci rara 0 acceptare launtrica, pe care sugestiile exteme trebuiau doar sa 0 declan~eze, Intreg procesul de creatie eminescian ar Insemna sa fie redus la controlul unei autopitati ce des fide personalitatea artistului ( ... ) Stapan al putemicului sau focar plasmuitor, Eminescu nu SAarfi multumit sa arate lumii numai 0 anumita fata, daca restriingerea orizontului, repudierea viziunilor care, ca Ingerii lui, s-au nascut In Intunericul focului prim, n-ar fi cores puns ~i unui Indemn organic. ( ... ) Nimeni nu a simtit vreodata ca profilul poetului, a~a cum II contureaza Maiorescu ( ... ) n-ar fi cel adevarat. Fiindca undeva, In adancul cel mai tainuit, s-au atins doua taramuri, dintre care unul a ramas cu desavar~it strain lurnii dinafara, chiar daca fragmentar cunoscut; poetului Insu~i, care a trait Intre contemporani ~i le-a daruit 0 opera, celiilalt taram, dinHluntrul sau, i-a fost (sau mai bine spus, i-a devenit) strain". (I. Negoitescu - "Poezia lui Emineseu", p. 12-15) Posteritatea lui Eminescu "Acesta a fost Eminescu, aceasta este opera lui. Pe cat se poate omene~te prevedea, literatura poetica romana va Incepe secolul al 20lea sub auspiciile geniului lui, ~i forma limbei nationale, care ~i-a gasit In poetul Eminescu cea mai frumoasa Inraptuire pana astazi, va fi punctul de plecare pentru toata dezvoltarea viitoare a vestmantului cugetarii romane~ti." Bibliografie A. Bhose, "Emineseu $i India ", Ed. Junimea, Ia~i, 1978; G. Calinescu, "Opera lui Milwi Emineseu", I, II, EPL, Bucure~ti, 1970; G. Calinescu, "Via(a lui Mihai Emineseu", EPL, Bucure~ti, 1966; Rosa Del Conte, "Emineseu sau despre Absolut", Ed. Dacia, Cluj, 1990; Z. Dumitrescu-Bu~ulenga, "Emineseu $i romantismul german", Ed. Erninescu, Bucure~ti, 1986; M.Mure~anu Ionescu, "Emineseu $i intertextul romantic", Ed. Junimea, la~i, 1990; 1. Negoitescu, "Poezia lui Emineseu", Ed. Eminescu, Bucure~ti, 1994; C. Noica, "Introdueere la miraeolul eminescian", Ed. Humanitas, Bucure~ti, 1992; E. Papu, "Existen(a romantiea", Ed. Minerva, Bucure~ti, 1980; E. Papu, "Poezia lui Emineseu", Ed. Minerva, Bucure~ti, 1971; 1. Em. Petrescu, "Emineseu. Modele eosmologiee $i viziune poetiell", Ed. Minerva, Bucure~ti, 1978; E. Simion, "Proza lui Emineseu ", EPL; Bucure~ti, 1964; E. Todoran, "Emineseu ", Ed. Minerva, Bucure~ti, 1972; T. Vianu, "Emineseu", Ed. Junimea, la~i, 1974; Titu Maiorescu, "Critiee", Ed. Minerva, Bucure~ti, 1984; Petru Cretia, "Mihai Emineseu - Constela(ia Lueeafarului". (N.K.)

ION CREANGA (1839-1889) A.d' 1875 cu Soacra eu trei nurori! in 1ncii de .Ia .debut~~ m e salutata aparitia lui Creanga_ la Convorbm lIterare , est. . . dedl'ca-un studiu mCI macar " . " I: I A At d ~I mmem nU-I ' "Jun/mea , ast,e znc~, e d cel mai caracteristic produs al Titu Maiorescu, d~m~ repe :" "Contemporanii ii intuiesc valorile Junimii ", "nepret~lt~1 . rean~a . lat chiar vorbe~te de "obiectivarea esteti()e ale operel. ~I !viIreef . ~r -" realizata de catre junimi~ti. latentelor scri~tO!ICe~~a/~ u ;~f~~~edusa cantitativ, a lui Creanga Opera claslca, p!~ ucpa, es alorii datorata cli~eelor sau va rezista deformanlor .1emporare a v va ~uporta abordiiri critice metodelor critice extrahte:-are, ?a cu!J. Scarlat (op. cit. ) aminte~te: dintre cele mai diverse. Dmtre ~'/~eel' .' maAn C/' al directieil noi" " I taranu Ul ro valoarea de "exponent .a i reluat apoi de G~ 1braileanu, (cli~eu_ lansat ~e T Ma~~;es(c; io,ia) , "jovialitatea" (Jummea), , G Calmescu), "umoru . .' d G Ca-II'nescu) homensmul . I" (ncnmmat e. ' "scriltor popora . I) P a monografie este realizata de Jean (Ibraileanu, VI. Stremu. nm at 0 valoare istoricii. Boutiere, in 1930, ~I nu_are dec it ~i se va mai scrie, ne opnm doar Cum d:spre Crean~a s-a sc~~ ~~sideram esentiale. asupra catorva StUdll pe care (t' n moment cheie m receptarea Studiullui G. C~linescu Xa ~02:C~~I:: sinteza a parerilor emise de opere I, chwr daca nu va ac este de a infirm a cu argumente predecesorl1 cntlC/. 1ntenpa . lau cu refenre la opera 'udecatile care Clrcu I" consistente pre! ' _ rin urmare un seriitor popora , humule~teanului. Creanga nu este,_p _ c" ~se~~nea lui Rabelais taran sau folclonst, ci "aut or. cartur~restentic tradand 0 voluptate , II . t natural" Cl numQl au ," D I Grahl Ul nu es e " 1-'" ( . articolullui B. Fundoianu - e a a vorbelor strict mtelectua a v. f' 1922 _ Sburatorul"). Unitatea Nidi a lui Stefan la Mall~lTme, ." I: r d cntenul valonc. studiului este con,e:, a: I' tArgovetul (1924), G. 1briiileanu in Ion Creanga - (aT{l/lU ~l. %. rafzei in miisura in care atentionase asupra importantel 109 ant 'de spus in redactarea . h lecteanii a avut un cuv I'. experienta umu tar7iu trei etape de ,ormare a operei. Savin Br~tu des~operat r~~riit~ru'l Ultimul este "in acela~i personalltaW' taranul, ta~gove, U, cu sursa 'inspiratiei sale" Treptele timp confundat ~i deta~at m dapo~: - lor reu~e~te Creanga sa dezviiluie biografice sunt Import~nte, a!on a I' imaginea "tipica" (un/versala) a s:~~/;~ erat de G. Ibraileanu, apoi Homensmul este pentru pr~mf!:- 1971o monografie. Viziunea este e preluat de VI. S~reinu care.o.ra I~ mai interesante sunt atribUlte aici ciilinescwna, wr pagmlce .~e eI vorbe~te de un "homer ism de studiului limbii ~i umorul!:tl. nd'~u_" . " CI' de 0 structura rapso Ica . V/ZLUne I

Of

"

Of

_.

Of

"

L'Iteratura romana - repere critice fundamentale

P~oblema dintre fictiune 'b' afie" studlU mai recent, folosin~ .lOr 0 pune ~i I Holban intr-un G. Ger:ette. EI incadreaza Amint:~sJ:umen!ej~ <:ferite de critica lui f~tO?lOg!r:fic ", datorita identitiit:; ~~~::=rlem categoria "romanului plt~ata In "matricea narativii" A a.utor-narator-persona;e e ,en:bnonarii" pentru cii aici scriit~r~{c:s.ta conpn. ?pera insiiyi in "star~ ~Iscurs.ul -face compatibil mimes' 1~1dezv~IUle Intentia creatoare, iar za 11rJr;;~Ja verosimil _ "ceea ce p~S; ficU dlef5,f (substituind treptat de tr. Ule crezut"). Scrierea este 0 r e . I ~rezut cu cea de adeviir - ce e sme ~i in ace~t sens se apeleazii l~cf;nstltUlretr~p:atii a adevarului de;pre . Un StudlU remarcabil ~ra ret?nca a hlpnozei. ~n~e'.'p~e:eaziiatat pove~tile, c':!:a?me IUl .Vasile Lovinescu care ImtJatl~C:,Povestealui Harap_l1/asmul, ~mtr-o perspectivii miticii ~~~~~u.I_mhscoPu! uri(iciirii morale.a~~~~~n;. unbscenariu. al~initier;i p _ a In aos ~I care a~teaptii sii fi !'!. asm prezlnta 0 lume sol~r. ~ Lovinescu decripteaza I~ rea~ez~ta In ordine de ciitre eroul revlf5.orarii, dar demonstratia ~ate ~Imbolurile regenerarii ~i ongmalitatea textului. sa Ignora exemplaritatea spune .. Op I' C . rll, era UI reanga a fost ilde P/3rt;l1ult,. Rabelais, Cehol< sea. ,compara.tii cu a altor autori ca comparatlstii realizand M. Ap'ost;tlohere~ SWlf!, Sterne, 0 viziune o escu m studlUI siiu.

Realitate ~i Carnavalesc
. "Atmosfera de ansamblu a' .. ~arbi:itoare populara. Dar sarbat~mversulul h.~1Creanga este aceea de Inseamna, in spiritualitatea 0 o~re~, ca ~amfestare colectiva publica ea. adu~e ~entirnentul egalit~tif intr~U~0 eh~erare de conventiile oficiale~ amem onc1lr~1 lerarhii sociale. atm fi , 0 suspendare momentana ~ colectlva, ea presupune, de ase~e era g~ne~al~ de ras, de voio ie absoIu~e, .ceea ce semnifica deo nea, InstltUlrea unei familiarit~ti nes~nozltat~. Avem aici de-a o;.adarea tutu~or. valorilor oficiale la apaytme unel Iumi noi aceea ace cu 0 senozltate de alt fel care Pov~~ti/or ori al Aminti/i/or. nu a c~mavalului popular (...) Spatiul par Itmera~iile eroilor sai. E~te ~~te In ~se.ntau~ul real, oricat de exacte enorma plata publica in care a SpatLUlffiagmar, care seatnana cu 0 A1!t?rul insu~i, atunci cand a in u loc repr~zentatii camavale~ti ( ) IUlliterare, 0 data cu intrarea la J~~~t sa d~band~asca con~tiinta varst'~i un om pe dos. EI transforma d ea,a evemt un bufon un trave . publica, iar ~edintele de ce~a~l~a~t:_alonul convorbiri~til;r intr-o pf~~ ca~e.rolul.de clovn il juca el ( ) P un adevarat camaval popular ~ spln~ ~es!lv.~i p~irnar, contra~"lite~~~:r~l a~ce in lit~ratura romana' u~ au alcl nIrnlc pelOrativ) pe cale de a 1 urg .eze, senoase (termenii nu XIX-le~. Solemnitatii oficiale culte se~~atunza la sfiir~itul secolului al popu ara, bazata pe un sistem'de' lffiagllll complex" atmosfera libertara "I' ' . I~opune 0 '{

In

ii unei indiyidualitati stilistice nu apartine la Creanga oralitat , ci artei de scriitor. lntai, Creanga fixeaza 0 data pentru totdeauna textul, tacand imposibila 0 aIm editie, improvizata. Totul e a~a de meticulos studiat intr-un text definitiv, !ncat din acest punct de vedere basmul a ief?itdin circuitul folcloric ~i a devenit opera lui Creanga. 0 schimbare oricat de mica a constructiei dauneaza intregului ~i n-am mai avea de-a face cu un basm de Creanga traductibil ~i lizibil oriunde ~i oricand. Evident, 0 culoare locala este, constand mai ales In caractere individuale ~i manifestari etnologice, In care limbajull~i are partea sa de originalitate neglijabila In orice alt basm curat folcloric. Continutistic, povestea lui Harap-Alb' se petrece Intr-un spatiu geografic ~i sociologic conventional, avem de-a face cu Imparati, curteni, sfmte, mon~trii, nimi~ nu e particular, nimic nu aduce ar:ninte de oranduirea no astra istorica, de peisajul nostru. Schematismul propriu folclorului, Indlrcat de atata ilrta nu-i de natura, cum am spu~, sa placa poporului, care cere ca basmul sa-i fie mereu reeditat oral. lnsa Indata ce un povestitor ar relua ~abloanele, spunandu-Ie improvizat ~i_Inchipul sau, toata arta s-a dus, ~i Creanga a !ncetat sa mai existe. lntr-un cuvant, secretul lui Creanga sta, ca la orice poet cult, in: studiul efectelor, In cuvantul rar,'fu fixitate. Dar fixitatea e contrara legii inerente a folclorului. Cine protesteaza la apropierea dintre Perrault ~iCreanga sub cuv.ant eles _ de pilda _ ca fiecare Intati~eaza lumi locale, n-a Int 0 iota din lumea lui ~i a considerat basmele ca Ihregistrare folclorica". (G. Calinescu _ "Ion Creangii - Via{a ~i opera", p. 278) "povestitorul este adanc Infipt !n lumea lui, a~a Ineat el 0 poate descrie tara duio~ii retrospective, tara sentimentalitate, cu realism robust ~i urn or Impacat. Nostalgiile lui Creanga, articulate de cateva ori In Amintiri ..., au un sens individual, nu social; ele 11poarta catre lurnea 9 pilariei, nu catre aceea a altei c1ase sociale pe care el ar fi parasit-o. 0 lntr-un anumit sens s-ar putea spune ca Ion Creanga a ramas totdeauna ei un rural, cu putina lui !nvatatura de carte, cu acel gust al independent morale care face din el un razvratit, cu moravurile lui simple ~i naive". (T. Vianu - "Serieri 2", p. 289)

Un realism rezultat din cultivarea detaliului ~i punerea in evidenta a taranesc "Realismul

"Amintiri ..." - roman sau autobiografie? ii "Din perspectiva acestei conditii [a identitat de nume Intre autor,
narator ~i personaj], textul lui Ion Creanga ar reprezenta un roman autobiografic pentru ca identitatea de nume a autorului cu personajul naratiunii nu se realizeaza la modul explicit: Amintiri din copiliirie este 0 scriere semnata de Ion Creanga, dar eroul povestirii se nUrne~te Nic-a lui ~tefan a Petrei, om de treaba ~i gospodar din Humule~ti}); mai mult, la ~coala catihetica de la Falticeni, Nica va fi Inscris sub ii numel de ~tetanescu. Criteriul pur formal al identitat explicite de e

(Petru Poanta -" Rd'IOgra{ii", p. 12-13) a

nume Intre autor, naratQr ~i personaj este insa insuficient pentru incadrarea exacta a oricarui tip de naratiul1e la persoana intai ~icu atat mai mult a Amintirilor lui Creanga (...). In cazul lui Creanga, pactul autobiografic se reaJizeaza la nivelul seqiunii initiale pe care 0 yom numi matrice narativa ~i care nu lasa nici 0 indoiala ca eu din text trimite la numele de pe coperta cartii, de~i acesta nu este amintit niciodata in naratiune: Stau diteodata ~i-mi aduc aminte ce vremi ~i ce oamni mai erau prin partile noastre pe cand incepusem ~i eu, dragalita-Doamne, a ma ridica baieta~ la casa parintilor mei, In satul Humule~tii, din targ drept peste apa Neamtului (...) Punctul final pe care il vizeaza demersul naratorului din Amintiri din copilarie nu este verosimilul (ceea ce poate fi crezut), ci"adeviirul (ceea ce trebuie crezut); pe traiectul care se precizeaza astfel Intre cei doi poli aqioneaza pactul autobiografic, nelasand cititorului alternativa optiunii intre a crede sau a nu crede cele povestite. Aceasta subtila corelatie care se creeaza intre verosimil ~i adevar constituie, in fapt, 0 ipostaza a raportului mai general ce se stabile~te intre roman, ca text verosimil, ~i autobiogra(ie, ca re-prezentare a adevarului. Calea urmata de text de la verosimil la adevar sta sub semnul pertinentej referentplui; forta acestuia plaseaza textul Amintirilor. .. In spatiul pactului autobiografic, guvernat de efortulintru reconstituirea adevarului despre sine" (I. Holban - "Ion Creangii - Spa(iul memoriei", p. 16-18) "Amintirile ..." - forta epica ~i etica a personajelor "Ion Creanga nu este un poet al naturii, cum sunt Hoga~ ~i M. Sadoveanu, structuri Inrudite totu~i, dar cu viziuni personale. Creanga observa exclusiv natura umana; geniul lui lucid, mu~cator, spiritul realist ~i umorul lui melancolic revela un moralist. (...) Amintirile ... sunt 0 epopee a satului ~i 0 atitudine a sensibilitatii, 0 acceptare a vietii, In ecoudle ei, profund umane, cu filosofia ei resemnata. Umorullui Creanga este Insu~i umorul vietii, al acestui fenomen organic, in care durerea ~i bucuria, raul ~i binele, prostia ~i inteligenta, umbra ~i lumina se unbrati~eaza alternativ, ca s-o exprime in toata realitatea. Oamenii lui Creanga sunt vii ca viata, schimbatori ca ea, naturali ca radacinile ei, de care nu se pot desprinde. Ion Creanga este autentic fiindca este firesc, este clasic fiindca este nuantat in omenesc ~i este mereu proaspat, fiindca intuitiile Iui sunt inse~i intuitiile naturii omene~ti (...) Dar observatia nu se limiteaza la ceilalti, ea cre~te ca dintr-o celula organica, din sine insa~i; nu este Creanga cel dintai ~i cel mai complex creator al psihologiei copilului de la tara? Fantezia, curiozitatea, cruzimea, instinctul libertatii, sentimentul nostalgic pentru sat ~i parinti, sunt tot atatea intuitii etice, tot atatea caractere permanente ale sufletului infantil (...) Cred ca lexicul regional cu locutiuni ~i metafore ermetice, cu proverbe, jocuri de cuvinte ~i cu fiJosofia lui imagista, creata de

. _ . semnificatie literara ca ~i Jimbajul experienta colectlva,. are aceea~l. .dicat 'la expresie de arta limb a comediilor lui Caraglale. Cre~ng\\r~uprinsul ei etic ~i cu virtutile ei taranilor din tinutul Neamtu Ul, cu 0 .Luca a dat valoare artistica 1 flgl!rati,,:e t,ara se~ma.n, duP\ c~~i :cure~tene. Creator de tipuri r ma a lexlculul ~l 10CU}lUmlo resie s ecifica; ea e concres~.uta specifice, Cre.anga ~ste creator d~ cum e~te ~i expresia comedlllor din fondul pSlholo~lC al perso~ar ?r, Creanaa ca ~i la Caragiale, este car~giaJiene C) ~lmba este ~la'~;f:ritele l~i 'zone morale ~i so~iale. oglmda sufletulUl ?men.es:, m. '1 imtul psihologic ~l social al Viziunea reaJista ~l soclala.a tlp~n s ~ ., .. limbii fac laolalta un orgamsm VIU~ Al11m~~i~ri II" p.339-342) dm , (P. Constantmescu - " '

fXP

0:,

Basmul "poveste~.lui ~aJa~-~~~~ este mai batator la ochi ~ifI;1ai "Amestecul de rea Ism. ~l e a lb In care ar trebui sa predomme nea~teptat In .p'ove~tea lu!- Ha:ap-A n~ are nici 0 eticheta in vorbire miraculosul ~llreahtatea. Imparatul t-Ine~te cu un span care vrea sa se -D' I d ilnparat se-n a ~ , .( ) Pe dru~n, e:loru e. _. ala tocmeala e transcrisa intocma.l ; .. : toc~neasca sluga. Vo~bana taraneas~ realism bufon. Gerila, OchIla, ~l In plin fabulos dam de scene e un intrate in casa de fier celelalte fiinte monstru?ase de bas~~tocmai ca dascalii 'in gazda 'infierbantata a impar~tul~l Ro~ se ceart nda cu copiii ~i cu barbatul C .. ) S la ciubotarul din Faltlcem, sau c~ ma\~ tic basmul a Iacut sa-i iasa lui Aceasta 'insu~ire de a ?.ramatlza rea ISInsa nici taranii n-au astfel de . Creanaa renumele de scmtor popo~al. um sunt nu pot sa placa b I fi te nici pove~ttle a~a c , . d' daruri cu totu ra ma, I" - d' p'ovestea lui Stan Piltitul on m '1 'r ta parte a nuve lstlca m I' taram or. loa - teleaerea unui om de a tara. povestea lui Harap-Alb e,:;tepeste m, It ~umor dialogic, prea multa Prea multa atmosfera, prea ml! ." ll'neare epice. Omul de la . l' f a in paauba ml~cam I desIa~urare .co oms lC _ . b .. de observatie, ~i e doritor de fabu os .. tara vrea eplcul &01,:ta~a~mutl~_ atata jovialitate, atata. umor al Este In pov~~tl_le IUl rea.nbasunt menite sa nu fie gustate ~um contrastelor, mc~t compu~.er~l.e fapt oricat de paradoxal s-ar parea d trebuie decat de mtelectu.a 1. yl e ut~r carturar, ca Rabelais. EI are la Intaia ved~re, Cre~nga .este un ~ mai ales acea voluptate de a ~e l placerea cuvmtelor ~l a zlcen or ~l It a In campul lui margmlt, . nandu Ie in aura a or . ..' d' expenmenta pu .t 1 filoloaiei Eroii IUl nu tralesc m Creanga este un erudlt,. un es e ~ pbs'lh~loaica ci etnografica". . d' vant ~l observatla nu e b' 33 238) mi~care, Cl m,cu ~ C" _ Viatll <; opera", p. 2 (G. Cahnescu - ,,[Olt realtga . y

5)

'T "mboluri regeneratoare Incursiuni esotence. eme ~I Sl d' b smul Harap-Alb? 0 vasta_ "Deci. c~r~ :ste. cad:u! preexlst~~;e~~taa virtual de doua !?rincipii~ lume pnmltlva, cazu~a lJ1 h~OSt I Verde ~i Craiul, fratele mal mare ~l subordonate unul altula, Impara u ,

~el mai mic. Legatura este Insa sIabita din cauza dezordinii din afara. In fabula se gasesc de multe ori pomenite astfel de lumi aservite titani!or~ este lumea pe care 0 strabate ill lung ~i in lat Herakles, starpindu-i mon~trii, e Imparatia lui Ghilgame~. "Tamaduitorul" ei nu poate fi d~cat un. erou solar. Lumea ill care rasare Harap-Alb e cazuta m haos ~I neputmta; restaurarea organicitatii ei, iam, intr-un cuvant obiectul "questei" lui Harap-Alb, stravechi ~i totdeauna actual. Cei doi frati se afla ierarhic a~ezati pe planuri diferite ~j'prin ordinul d.e pri~ogenitura prin functie; unul este Imparat, celiilalt rege. In slmbol~sm geometnc, fratele mai mic, Craiul se afla pe circumferinta, cel .mal mare la .Centrul Cercului. Funqiile lor normale sunt pentru Cral, care ~epre~l~ta 0 putere activa, deoare<.ie se afla la periferie, sa ocroteasca ~mobtlltatea, centrala a lui Verde-Imparat, imuabilitate pur conte~platlya. (...) Creanga mai adauga precizarea capitala ca sUl?e~lOrul, Imparatul, are trei fete, pe dnd inferiorul, Craiul, are baletl, adevaratii reechilibrare compensatorie. (...) Ce ar fi fost mai simetric, mai normal decat ca fratii baietii S::raiului sa se Insoare cu verele lor, cele tr~i fete ale Impa'ratuluJ? Intr-un. ~oment ciclic normal, a~a s-ar fi Intamplat. Dar In basm, a<;~,eq~1IIpsa de tangenta dintre frati exista ~i illtre copii lor. De altminteri, In perspectiva profana, pur literara;- cele trei fete ale lui Verde-Impi!rat nu au rost In basm, ~tim numai ca exista tara a Ie vedea !'tilitatea. In fond ~i simbolic, ele sunt 0 tripIa Sakti a lui VerdeImparat, sunt puterile tatalui lor, constituind un sacerdotiu virainal 0 triplici~atea de Vestale, identica probabil cu temarul Ieleior". b , (Y. Lovinescu - "Creangii $i Creanga de Aur", p. 272-274)

Aceasta transformare nu se intampl~ ~e cal.ea .unei metamorfoze miraculoase, ci prin construirea unel Identlt.atl umane. Un rol important in structura identitatii 11 joaca onomastlca".. ... (Mihai Apostolescu - Jon Creangii mtre mam povestltOTI (II . " /umii", p. 127-128)

Umorul taranesc

..

.,

...

. ..

~!

Elemente folclorice la un autor cult


:,,In analiza procesul!!i .de creatie prin care trece opera lui Creanga, fata de ~enomen.ul creapel populare, am distins 0 tendinta contrarie, de concret~zare (~I nu de abstractizare), de singularizare (~i nu de generalIzare). Procesul de concretizare ~i particularizare a fost observat In: a) succesiunea faptelor epice, b) psiholoaia ~i onomastica per,sonajelor, c) oglindirea particulara a notiunilor de timp ~i spatiu (...) .In .illrati~~rea fizica, precum ~i ill configutapa morala a personajelor prmclpale ~I secundare, Creanga actioneaza asupra variantei folclorice cu notatii concrete? vizuale ~i sonore, realiziind treptat portrete fizice ~i ~orale. La ~Ie se aJunge pe calea personificarii pentru animale ~i obiecte d~ natura ~I pe acea a personalitiirii pentru oameni. Lucruri ~i animale dm schem~le ~e bas~ devin persoane, iar persoanele, abstraqiuni de b~m, devm. blOgrafil Ul?ane. Acestea se realizeaza prin illcarcarea cu attlbute suplunentare, prm motivare psihologica in detaliu. Si una ~i alta i'ncameaza treptat, reliefiindu-Ie din schema de basm ~i depinziindu-Ie ill mod gradat din fantastic. Fata de eposul popular, Creanaa face calea Intoarsa de la abstractie simbolica la realitate omeneasca. b

Taraniile lui Creanga, ca expresll ale mtelepclUnn .prostlmlJ)~~ su~t deci observatii satirice cu un vad.it sUbstr~t socIal, e~presll artistice ale umorului; forme in care Insu~1 poporul mtelege batJocur~, rara a fi obligat sa respecte conve~tionali~mul celor de sus. ~xpresla oprita de multe ori pe culmea echlvoculUl nu .este.un semn de Jen~ fata de 0 lume serioasa, ci mai degraba 0 tehmca Impusa de speclfic~l umorului ca forma de satira. Obscenul nu este la Crean~a 0 ~b~esle pC511ografica, ~hiar ~i in povestirile zise. pomowa~ce? CI o. pnvlre ~ vietii "dinauntrul" ei, cu aerul prostuluJ c.arUla mmlc nU-l scapa ~I nici nu se sfie~te sa spuna ce vede (...). . Prin fabulatia fantasticului ~i prin jovialitatea ~suIUl.' Cre~n&a se poat~ raporta la Dickens sau Rabelais, chiar I~ B:~ccacclO,prm du!o~la evocaru la M. Twain, chiar daca masura aprecleru nu este ac~~a~l. !?a:, dac~-I privim illtre umori~tii lumii, Creanga se arat~?a u~ sCflltor ~ngm~I'pr!ll umorul sau tiiranesc, expresie autentica a SPIfI~IUI taranulUl :oman d~n . vremea luL Arta lui de povestitor, arta d~ fab~hst. ~I ~necdot~st, trebUle cautata in primul rand in stilul oral al expr~afll IUl,stl.1~utentlc popular~ incarcat cu expresiile illtelepciunii popO:uIUl, ~orme artlstl~e ale'~morul~~ sau. Si prin aceasta arta este el in pnmuI.ran,d un c1asl~ hte~tufll romane dar In al doilea rand ~i un umonst mtre umon~tll. lumn, c~ valoare~ universala daca prin universalitate Intelegem expresIa cea mal inalta a originalitatii nationale a unui sc~i~tor"." (E. Todoran - in "Jon Crelmga mterpretllt tle..... ' p. 1~7-:.z.02) ,,0 buna dispozitie contagioasa ~r~vetseaza p~gmlle Amln,tmlor. Oamenii glumesc, la nevoie ~tiu sa ~I.mtep.e, ~~r rasul se mentme, de regula in marainile cuviintei ~i ale JovlalItatll. Pe buna dreptate au protestat, dUp~ parerea mea, Vladimir. ~treinu ~i N. Ma,:olesc~ impotriva calificarii lui Creanga drept satIrIc. Pe ,ac~asta latura, ca ~l pe toate celelalte, viziunea scriitorul e de 0 ~esa~ar~lta .coerent~... . In fapt, rasul lui Creanga e d~pa ,expresla IUI ~ahtm, ambIvalent. voios triumtator ~i toto data irOOlC: II. putem cupnnde, sub vocabul~ umor, cu conditia sa-i nuantam mul~lpl~ intelesu!; el ra~e de oameOl, dar cu oamenii. Uneori devine sarcastIc, cand, de pIIda, ~neva c~ms~ata ca popa are mana de luat, nu de dat~ ca e! ,?ananca ~I de!e VIU~I de. pe mort ~i ca tot ce-i trebuie e sa alba p~clOare d~ cal, bU!a de lup, obraz de scoarta ~i pantece de iapa. Alteon e..hohotltO!, scotand e~ecte caric(\.turale ~i grote~ti din dilatarea proportlllor, c~ !~e~traordmara scena a dascalilor innebuniti de buchlseala GramatlC/I lUI Macarescu

~!

Literatura romana - repere critice fundamentale

(...). Cel mai adesea rasul e ~oltic, ~trengaresc, fie colorat de tandrete ~i bonomie, fie pozna~, cJipind spre cititor, cu echivocuri licentioasy, ca atunci cand e luata peste picior austeritatea calugaresca (...). Ceil: este ea Iii contextul globalal operei ~i -sub toate incamarile, rasul eroilor lui Creanga, ca ~i al povestitorului, Imbina 0 fntelegere profunda pentru firea umana, inerent supusa pacatelor ~i gre~efilor, cu disponibilitatea spre.haz ~i voio~ie proprie omului sanatos, echilibrat, instalat In cosmos ca fntr-o locuinta confortabila. Apartine oare existenta evocata In Amintiri ... starii adamice? Ar fi eronat s-o credem. C) Ne~azurile exista ... Insa fiind tratate cu umor ~i cu simt.!ll relativului, masurate cu criteriul bucuriei de a trai, devin indemne. In ultima instanta, secretul farmecului Pt: care II degajeaza Amintirile ... sta In acordul oamenilor cu natura, cu istoria ~i cu ei fn~i~i; secretul trebuie cautat, cu alte cuvinte, In caracterul norma! allumii evocate". , (P. Cornea - "ltillerar prilltre c/asici", p. 208-209) Simtullimbii "Sustinuta cu 0 superioara inzestrare de artist, creatia intreaga a scriitorului va prelungi, rafinand, sensu I fabulos popular. De la cuvinte pana la viziunea insa~i, se face simtita tendinta la enorm. Examinandu-i cu atentie putin vocabularul mai intai, observam Inzesttarea lui in cateva straturi lexicale (...). Prin crengisme e nimerit sa se Inteleaga mai ales ace Ie cuvinte pe care Ie fofose~te numai Creanga dupa 0 ~tiinta proprie. Ointre acestea sunt unele cu semnificatie complexa, altele cu sensuri laterale ~i cele mai multe cu 0 viata de relatie sau vecinatate. Cu semnificatie complexa este a nemernici In care intelesul etimologic slavon de strein, riitiicitor se Implete~te cu cel uZlJalde netrebnic sau om de nimic (...); cu sens lateral este moore, adica zeama luat Insa ca {ire hotarata, pe langa Intelesul .metaforic de ftre acra (...); iar cu (J viata de relatie, de vecinatate sau Imprumut este a mem; care obi~nuit insemneaza a prezice, a destina, dar intrebuintat de povestitor In loc de a blestema (...) Cu sentimentul ca suntem in apropierea izvorului insu~i, ni se dovede~te astfel ceea ce numjm simtul limbii. Oar surprizele de vocabular nu s-au istovit Inca. Intre altele, mentionam acele cuvinte, care fiind ale limbii noastre ~i nu creatiuni ale scriitorului, sfar~esc intr-o tumescenta a sunetului. Scriitorul are numai predileqia lor, ceea ce nu e lips it de semnificatie estetica. Vorbe compuse cu cateva suftxe umflate ca -alau, -oi ~i -ila, foarte numeroase, indica nu ~tiu ce duh . care, dinauntru fiecareia, Ie arunca spre enorm: prostalau, torcaliiu, Tiilpoi (personiftcand Talpa Iadului), pupoi, Gerila, Ochila. Indicatia de fabulos rasare astfel mai intai, din terminatia cuvintelor. Chiar diminutive ca: trebu~oara sau clacu~oara, in anumite relatii sintactice, evoca un mare prapad, cum e bataia dascalilor ~i dezastrul produs in casa Iui Pavel Ciubotarul din Falticeni. De altfel, preferinta

Creanga, cotldlan, In "i puterea, speci.fica A' IIteratu,ra noastra luifie faptul de ~ I~cra se III lara 'f e fie fabu a popu, . dimensiunl erolc '. A .. olobaIa a opere!. A recunoa~te cu de~seblre m ,VI~I.un~utive cu functie maritoare ~anal!a In ordinea lexlcala, ?e_. a lm/ una cu mare fo~net) sau h?lma a. u cuvantul frust, ca a (olgaz (a '!'! d la descrierea ~i uneo~1 ~r7atla (giiliganJ, iar ~ ordmea nar~t~aia ~ele mai miirunte ammtm de pan personajelor mlracAuloa~e A Caci optica populara pare a fi copilarie totul se mscr~e m enorm. inrudita ~u optica infantlla,\VI. Streinu _ "lon Creangii", p. 58-61)

Valoarea ope rei .. . 0ca 0 pricina esentiaIa ~ e~oti7i "A studia deoseblt IImba ~m~re:bc~ a lui Creanga, sau, ~al bme .ZIS artistice, este 0 eroare. !Otu~l, _0~era dramatica traie~te prm conflict, ca" eroilor lui Creanga, eXlsta"1 ~nsa limba este ~i ea un elemen~ ~I erOi or, . e sine valoare estetlca, pn'n .structura sufleteasca b a 1 . CaraOIa 1 nu are .Am " tr acestei struc~n (...~ ~~tea d~lrepre;entare. Acel~~ fenomden ~e P~i~~: ci este numal 0 mo a ~ A - arte dialoglca. A a ":Ira. . A in opera lui ACr~ang~, m b~:aafmna ca ea trebuie sa pla~a oncu;_ m povestitorului m sme,. mseamna deloc dovedit ca limba IUICreanba ~ temeiul esteticii acus~lce. Oar nt~~ ca vreunui nemoldovean a~cer~ fru moasID> ~i e chlar cu pu m, .. t' Nimic nu suna muzlca m -'. d oarecare mta,le.. ) dialectal sa-I pro uca 0 . dap iepu~oarele lestea. (... A . - Gata, jupane Strul; numal s-a vestitorului, in masura In care ~l ste Limba lui Creanga 7 Asufl~~f' Pf ascultatorilor, ~i totodata sufletul acesta se ~aza ca vorbltor In m~ ocu. ati concentrice: intai pe aceea a eroilor sai. Naratiune~ are do~a multumirea prin chiar pre~e~ra povestitorului, care starne~te I ~u oratorul apoi pe aceea a lumll In [ui cum se intampla cu act0f';J_~.I se ot' insa desface. 0 po~este u";"tiune. Aceste dona <eahlal'd u~om:edia de/I'arteuejneat L~ba nes usa de cineva e u~ scen~1U e 0- i a eroilor sai, ~I nu tre .me t es ep modul de . expresle a 1m Creanba pur fiormala, fiindca atunci ar _ frumusete ~ ( ) niciodata conslderata c~ 0 T . - tara putere de reprezentare : ... deveni 0 simpla conventle StllIstl~~iranie de ireal ~i realism in slste~~ Amestecul acesta de fabu os ~I , '. orbesc iar partea naratlva . .. L' dramatice in care tOtl eroll ap.roape enumalfarmecul '.. f; tot v pove~ttlor. A tm b a, este un monolog ~I autorulu~n:~lor, toate elementele luate_In,parte, observatia caractenzarea I?ers 1 Ita insa ele conlucreaza .... sunt valor~ase, dar insuficllen~. e:;g~ _ Viat~ # opera", p. 220-228) (G. C~linescu -" on r .

ret~l:

r!

. Originalitatea stilisti~~ .C oa 0 simpla culegere folclorica sa~ cine ar vedea in pag~t1e 1m reanb fantezia lingvistica a popo~I.Ul, un ;;;'~diumint<impIator,pri."care se ro~tei:J'udecatii literare. Zicerile tlplce . . ar comlte una dm' cele mat grave eron a
1

{
(

Literatura romana - repere critice ~lIndamentale

~rpt :poc~~gadmijI9acele unui artist i~dividual. Prin el ne vorbe~te u~ om , ar nu un exemplar unpers I' , expresiilor tipice in scrisullui Creano ona ~l anomm. Multimea un stilist abundent folosind formele"";~r~~e~e 0 natura ~stica ~ijoviala, Creanga este ca i~ el colectivitatea I II. teresul.estet~c.al cazului lui incantat sa'pluteasca pe marile ape ropul.~ ,a bdevemtartJstul individual care folose~e, intr-o ro ' . a e gram u~ 0 ~tesc, Buna dispozitie cu din Humule~ti ~i de ~iu~:~ovv~~ e~age~ta, zlcenle ,comune oamenilor sai posibilitati de culoare ~i umor a in~~~tC pentru, ~ I~ba, ~u nesecatele ei d mcon~tienta, pentru a deveni 'un mr ea mal} 0 n~!~unespontana ~i artistice. Ceea ce observatorului s Jloc .re~~ctat m servlcml unor scopuri creatie artistica, grefata pe 0 inzesi:~c~l ~~ a'fe,ca .fo!clor,~ste, de fapt, Problema stilistica e care o' \ In IVI ua a, J~vIahtate ~Iverva. izolarea mijloacelor ei~ndividua;~pun.e proz~ IUl Creanga consta din tocmai din pricina numeroasel' mal u~or e trecut cu vederea la el folose~te. Care sunt aceste mrr e imente generale pe care Ie precumpanitoare a artei sale oral~ oace. To~te decurg din Insu~irea decat absorbita cu ochii in aoin'l' facu.ta m~1 mult pen~ru a fi ascultata lui Creanga, analizei is' pol e ~n_el~~rtl. Pentru a 'I1ustra oralitatea Rabelais este, de alt~e\~~~~i:~1 m~.formele graiului v,iu (...) Creanga, nu numai prin fabulatia s m asemanat?r mal mult cu Gerila, din Piisari-Lati-Lunoil : ~n_orma~ care face dm O~lobanu, din nu numai prin instinctivitate: ~~~~~~nrudlte c~ Gargantua .~i ~antagruel, ~~f~r~~~ca: i~i~i~;~N~a:f~~~il~l~lip'cfr~~~~~~~~~a R~~e~~~ asonanta ~isa se lase -' d oporu Ul, ~.acultlve onomatopeea ~i o I" _:n ~OIatlnor a evarate Orgll de cuvinte . ra a este, m sfar~lt frumo d o. . .' ln perioadei crenoiste in c~re scriit~sa I ca e~ta, mal Pyt observata a mai interesante ~Ie artei sale ~ fine 0 era unul dm e?,emplele cele descompune in UJ1litatiritmice m:' mate,. Aceste penoade se pot l altemanta alcatuie~te un tablou plin d lungl s~u mal scurte, a' carar T ' e armo~le opulenta ~i variata". ( . Vlanu - "Arta prozatonlor romlini", p. 97-100) Bibliografie VI. Streinu Cre V" Ed . Albatros, Bucure~ti 1971' G. Calinescu'''l Ion C anl{a, , "on reanga - Viata' " ' , Bucure~ti . 1973' P Constant" , S $I, opera , Ed. Eminescu 1967 ' . ,. mescu, " cnen //" EPL B .' 1981;' TT' IVa~u, Arta prozatorilor romlini" Ed Minerv~ Bucure~t~, V " , , lanu Scrieri 2" Ed M'" , ucure~tl, V Lovin ' >J. ,. merva, Bucure~ti 1972' . ,escu, "Creangii $i Creang(I de Aur" Ed R' .' I l ' . osmann B ucure~tl, 1996' i' Holb Ed, Junimea, I~ 1984~' " on Creang~'i - spa{iul memoriei": Ed. Eminescu, B~c~re~ti 9~4' ~r~a, "Itmerar printre clasici", marii povestitori ai lum;;" Ed' M: postolescu, ,,!onCreang('i intre "Radiografii", Ed. Dacia, Cluj~Na~~~~ai 1978; P. Poanta,

I. L. CARAGIALE (1852-1912) CeL.mai mare merit aL Lui I. L. Caragiale este exprimat printr-o formulare mernorabila de :Al. Paleologu: Caragiale "tinde ~a aduca societatea romtineasca 10. cuno~tere de sine $i La 0 con$tiintii moraLii". Receptarea operei autorului care, se pare, a avut cei mai mulfi detractori, a ignorat adesea intentiile creatoare,,premisele estetice, retintind incisiva criticii sociala Caragiale imbina observa{ia reaListii a particularului cu generalizarea in maniera dasica, ~a cum observii $i T. Vianu. Creapa' so. este ded, simultan, ficpune $i document, da seama de specificuL tUJlionalmodifictind $i continutul traditional 0.1 conceptului de text. Printre cei care au intuit valoarea esteticii $i importanta operei se numiirii T. Maiorescu (cu articolul Comediile d-Iui I.L. Caragiale, /885), G. lbriiiLeanu (cu art. Numele in opera lui Caragiale) $i Sb. Cioculescu (VUl{a lui I. L Caragiale, /940; Caragialiana, 1977), G. CiiLinescu, p. Constantinescu, P. Zarifopol. S-a scris mult despre acest autor dasic, cu apLicatie pe un element al operei, sau in dorinta de a realiza 0 v,iziune completii $i chiar originala. Ne-am obi$nuit sa vedem in Caragiale un creator aLcomicului, prin diverse mi;loace (primul care Ie sistematizea:z;ii este P. Constantinescu), ~a cum in Creanga vedem oraLitate $i umor. Cum opera so. este 0 sinteza de comic $i tragic, orice incercm:e de.absolutizare a uneia dintre acestea ignora complexitatea creatiei. Autorul a avut parte $i de. interpretari esentiale din care speriim cii am seLectat $i noi ctiteva. De alt{el, in preambulu! eseului siiu, M. lorguLeseu face 0 observatie verificabilii: "Am impresia ca despre Caragiale nu se poate serie dectit ori bine ori foarte bine, ori prost sau foarte prost, rareori $i numai cu greu mediocru, plat, pLicticos" (J i Fascinatii de a-:ji ingloba nu numai detractorii, dar $i pe acei apologet ametiti de iluzia ca elogiul scuza ineptia". EseuL dovede$te din pLin aceastii a(zrmatie, in sensul reu$itei discursului critic $i propune 0 viziune neobi$nuita, un pic $ocantii pentru elevuL familiarizat cu un aLt Caragiale. De$i intentia nu este polemica La adresa lui M. RaLea (dupii cum ne asigura eseistul), pentru care "lumea Llii CarqgiaLe era minunatii: 0 Lume absolut paradisiacii, fiirii gri;i $i fiirii cine $tie ce probLematici interne. Oamenii rtid, petrec $i se bucurii (articoL din 1931, pubLicat in 1935, voL VaLori), nu se propune aid imaginea unei lumi "iqitii din ttittini", "anistoricii" :ji ilustrtind "prostocratiaU, 0 lume subLim balcanica (idee vaLorificatii anterior de G. CiiLinescu). Retintind dimensiunea grava a ereatiei, V Fanache reface universul a aLienat 0.1unor persona;e care preferii 0 biografie l!Ucata, 0 existent nl?fl-autentica, intr-un studiu dintre cele mai reu$ite, cu un discurs deLiberat fenomenologic. Nu in ultimul rand, amintim pe Florin Manolescu din Caragiale # Caragiale. Jocuri cu mai multe strategii. Criticul accentueazii, in

;?;a~t;~

9~~~(~.~i~)

Literatura romana - repere critice fundamentaJe sfcir~it, meritul cfasicului de' , e:traordinara modernitate: idee~ ;mpun.-e,, 0 Idee est~tica de 0 ftterare, EI sustine ca ni ' d' gallta!ll formelor ~I genurilor " CI una mtre exersa-r'l ", autoru IUl nu sunt inutile (i : ',_ ,I e scrlltonce~ti ale (ie celei de dupa apari/i~ :~~~;fI~tn penoadel p'ublicistice ini/iale, - Suple/ea cu care abordeaza mai muite j' , de splrttul Ironic caragialian (cu b Stl Urt,genun, teme este sus!inuta Vartic ,'!..Modelul # oglinda in~~~~ se;a V Fanache ~iobservase Ion strat~gll : Trei sunt procedeele retori;.P edlspusIOCu/~/"" cu mai multe memte dlscreditiirii cfi~eelor literare' II (sau antlretor~cli) caragtaliene, a~a cum observa Al Ca-ll'nesc -. '. oxd"noronuf, antlteza, pleonasmul , u Inr-un stu I ', Ca'ragiale .a stcirnit reactii c u ce menta a Ii parcurs, reprezentiiri comediile au 'rost a; om, ~I ca SC!'wor. Dupii primele demersul estetic (demonstrat de T espmse ca 1morale, chiar dacii dramaturgii posteriori, indatorati' Ma~orescu) vc: fi. greu ,egalabil dJ!. penoada interbelicii se c t' fra .oveanulUl dtn Hatmanale. [n h d' ons Clar 0 tend'tn,t- eplgomca in , 'ramaturgle, De 0 incontestab /- ata d' a vor anticipa teatrul absurd al ~a 7:;0 [,ermtate, produc!iile caragiale~ti UI de tematicii ~i de ton cu ubl , onescu, In momentul schimbarii vren~e de dizboi, ;ulti ~re~ca;:a n~velelor fiiclie de Pa$te, in Ibriiileanu (iind cel ~are ,sustfn sClmbarea, este una radicala, (umversuri) opuse (comic ~i tr . ' , / /oexlSten!a celor doua lumi (S losifescu) nu exclude aglc 'dl1stnuarea ,,:'Imensiunii grave" semiin~toriste, prepoporaniste, p$;~nta, den~n!f!nd cfi~eele predepltna: "Discre/ia clasica se fac ' un:~e ,zbandc: autorului este concepe psihologicul $i eticul R e i,m/~a ~n modul 111 care scriitorul egalii cu aceea aratata come~t eP7 sla afade tonul moralizator este Car,agiale anticipeaza evol:~~u UI ~na_ItlC II1dl!Cret"~ _ unul dll1tre pu/inele spirite negativ' socleta/,,- romane$tl II1sa~i ~i este noastrii, "Copiii no~tri vor av Iste audtentlcp'e care Ie-a dat cultura d t I" ~ ea poate e ce sa pl, es u - spune mereu actualul C aragta Ie. ' anga - nOI am rcis '

Teme ~i trasaturi ale operei caragialiene Raportul cu realitatea sociala '


"Lucrarea d-Iui CaraaJ'ale est '. _ b e onamala' co d"l I . scena cateva tipurl din viata noastra s b, .' n:.e ,Il.e sa e pun pe semnele lor caracteristice 'cu d . ,o~lala de astazl ~I Ie dezvolta cu aparatul Intati~arii lor In ;ituatii~prmderJJe II r, cu expresiile lor, cu tot o ,e ese de (T't u M'alOrescu - ~nume al'"l d autor," I Co ' "Datel~ sociologice ale teatruI~f mef. II e -IUf.I. I. Caragiale'') care se mJ~ca oameni cu pasiunJ' , .sa~ sunt numal cadrul realist In A b" ~I VJCIleteme m Janta soclala este numai un fi d I 'A., ac~~sta este vie, umana In resorturile u!1 a, nu J~Sa~I, tructura operei; s Cntlca a confundat prea ade eJ morale, ~Jnu pur documentara sea rama cu tabloul Insu~i, De aceea' ,

Caragiale a fost mai mult privit In antipatiile lui de sociolog reaqionar, iar nu In intentiile lui creatoare ( ... ). Dintre jumali~ti, singur Caragiale merge In inima vietii prezente, observa la rece structura morala a societatii conte~nporane lui, surprinzandu-l omenescul deform at de optica satirei. Intr-un grup de romantici, el este singurul realist, pomind de la observatia directa pe care 0 prelucreaza, 0 condenSeaza prin Iuciditate, dobandind un echilibru rar Intre materie ~i expresia ei artistica, adica ridicandu-se la clasicism (".), Caragiale are intuitia unei structuri sociale inferioare. Demascand-o, I~i face ~i datoria de a scoate In lumina vicii pe care nu Ie aproba. Indiferentismul lui este semnul artistului superior; contemplatia n-a fost starea cea mai obi~nujta a criticii nationale". (P. Constantinescu - ,,1.L. Caragiale ... ", p. 120) "Scriitor burghez, Caragiale a evocat viata ora~ului, a provinciei ~i a capitalei In foarte multe din Infati~arile lor: orele tarzii ale noptii, cu cheflii Intarziati, cu oamenii care vin de la gara" cu maturatori care stamesc praful strazilor, cu trasuri pornite In goana sa caute moa~a; orele aperitivului ~i ale pranzului, cu functionari Intarziati de la masa, Indarjindu-se In discutii inutile; ceasurile adormite ale dupa-amiezelor caniculare, cu birjari atipiti pe capra, cu strazi care pazesc siesta locuitorilor din casele zavorate; multe strazi ale Bucure~tilor, botezate de fantezia edililor umani~ti, Intretinand cultul virtutilor, cu nume ale antichitatii sau cu ciudate nume alegorice, strada Fidelitatii, a Emanciparii, a Pacientei; saloanele mondene In care se practica ~i se pun la cale conferinte Iiterare, unde lumea se aduna pentru -five 0' clock, balurile high-life; mesele Imbel~ugate In jurul carora iau loc invitatii; berariile unde se poate constata atmosfera Incarcata pblitica; birourile de avocati; vesela agitatie a Targului-Mo~ilor, pacalelile de I aprilie (... ). Peste toate trece 0 unda de farmec, de Impacare cu viata, care nu ia forme u~oare, ~i superficiale, traite de oameni naivi cu manii 'inofensive, este un semn ca existenta ob~teasca se desta~ura la adapost de marile Incercari (, .. ). Aceasta este atmosfera momentelor In care este raspandita 0 societate oarecum cristalizata, cultivand placerea de a Mi. (...) Realismul tipic este formula lui artistica. Estetica lui coincide Insa cu aceea a clasicismului numai pe portiuni marginite. ( ... ) Pe primul plan al creatiilor sale sta omul social, ~i numai Intr-ufi1illan mai adanc, sustinandu-l pe acela, apare caracterul omenesc general". (T. Vianu - "Opere", p. 278; 279)

C;omicul caragialian
"In acest caleidoscop de figuri, Inlahtuite In vorbele ~i faptete lor spre efecte de scena cu multa cuno~tinta a artei dramatice, d. Caragiale ne arata realitatea din partea ei comica. Dar u~or se poate Intrevedea

prin aceasta realitate eJementuJ mai adanc ~i serios, care este nedezJipit de viata omeneasca in toata inIati~area ei, precum in genere indaratuJ oricarei comedii se ascunde 0 tragedie." (Titu Maiorescu, "Comediile d-Iui l. L. Caragiale) "Moralitatea" comediilor lui Caragiale "Revenind acum la comediile d-Jui Caragiale, Yom zice: singura moraJitate ce se poate cere de Ja eJe este inIati~area unor tipuri, simtiminte ~i situatii in adevar omene~ti, cari prin expunerea lor artistica sa ne poata transporta in lumea inchipuita elk autor ~i sa ne faca, prin de~teptarea unor emotiuni putemice, in cazul de fata a unei veselii, sa ne uitam pe noi in~ine In interesele noastre personale ~i sa ne lna1tam la 0 privire curat obiectiva a operei prod use. Orce conceptie artistica este In esenta ei ideal a, caci ne prezenta reflexul unei lumi inchipuite. Prin chiar aceasta ne produce caracteristica impresie impersonala. "Fipurile inIati~ate In comediiJe dlui Caragiale trebuie sa vorbeasca cum vorbesc, caci numai astfel ne pot mentine in iluzia realitatii in care ne transporta. Mentinerea acestei iJuzii este singurul element hotarator, ~i un limbagiu academic in gura lui Nae Ipingescu ar nimici toata lucrarea; pe cand in gura Jui Ramiro din eJeganta Sara fa curle a d-Jui loan Cerchez este foarte po~ivit. (...) >, J\ici concePtia attisluJui inspirat este' unica 'masura a convenientei, ~i in lumea artei adevarate nici nu poate fi yorba de trivial. "Trivial" este 0 expresie relativa din lumea de toate zilele, ca ~i decent ~i indecent." . (Titu Maiorescu,

"Prin schi!e ~i mo~ente" Ca~a&iale .realiz~a~~cr~e:-~ft~~~~~ fenOlpen?logie a sOcifta!y roma~:~~~t~n~~~li~~aS;oiala ~ schi!elor lui ( ... ) In clUda apa:en!e or, umea. D rm~aza In orice tip de societate Caragiale nu a dlsparut cu totul'lea CO reclama mult tara sa ofere are t oria aroganta a ce or .'. () u~~na, ca eg d ' crhetarul plutitor al structunlor soclale .... mImc, p~rtea care sf ye e 10 ~ta ia Caraaiale nu numai un mod de a face Func!la nar~t?ru Ul~eprez fo~rte abil de ~tergere a urmelor fic!iune~. c~edlbila, prlO!I"-un~en:errsincare autorul i~i ia libertatea de a inscenam hte~are, dar. ~~un J?nlt~Jt.P imposibil de practicat In realitate, a desta~ura un tiP de actlvlt~te JUs l.lar .' . ." lale in cadrul conven!iilor socC al~ ~n:li ~~~;;a~~~;o~uri cu mai multe (F. Manolescu -~, aragta e v strategii", p. 132) Lumea lui Caragiale ~i pro~tipul. N Filimon un mare promotor "Carag!ale es~e"dupa Anton ann ~kaicanismu{ lui incepe cu un al balcamsmulUl 10 sen~ larg. (. ul muntean ~i inca mai exact, etnicism provincial bizUlt pe s~ecl I~ Mitica At~nci cand notele bucure~~ean .. Eroul reprezen~atlva~~; sUficiente miticisme .care sa caractenol?glce sunt ~stoffa( e, -)Acest specimen de Mitica e generos dea ero~IUl 0 cUl~are oca . . .. . .i tara a avea taria sa Ie duca la b.un ~i zapaclt, ac~ep!and sa faca ~ervl~1 iubitor de z'aomot versal cu once sfar~it. (...} ~I. ~Illr:a e~t~ ~~Ien~f lipsa de diaultate a negustorilor de pre!, el are Splrltu 1m)' cJu~l~fel eroi'i lui Caragiale sunt lipsi!i de bazar .. ( ... ) In genera,. de a s~nt ridiculi asta vine din faptul ca vor vulgantate sufleteasca ~I, ac . '. I . a f I tia " . sa para distin~i, t?ra a-~i fi 50'i~502)

"Comedii(e d-Iui l. L. Caragiaie)

Relevarea contrastelor. Tematica schitelor "Aici, In,cadrul existentei burgheze, a mstitutiilor ei fundamentale, a surprins acela~i contrast dintre fond ~i forma, dintre spirit ~i aparenta. (...). Lipsa de educatie familiara a acestei burgheziwemimahalagiste 0 surprinde In D-I Goe; Vizila, Bubico; .turpitudinea, meschinaria ~i debandada familiei lnsa~i (precara celula sociala) 0 divulga in Mici economii ~i Tren de placere; .Ia!iirnicia ~i absenta de civilitate, in raporturile sociale, este tema din Five 0' clock, lipsa de respect pentru familiaritatea vulgara se gase~te in Peli!iune; neseriozitatea presei, ca mijloc de informatie ~i masura de apreciere a faptelor, strabate seria .Reporlaje, Ultima ora, Boris SarafofT ~i Groaznica sinucidere din Strada Fidelila!ii. Favoritismul introdus in via!a ~colara e persiflat in Lan!uf sfabiciunilor, iar in cicIuJ Un pedagog de $coafa noua ridiculizeaza In timpul lui Marius Chico~ Rostogan prostia didactica, slugiirnicia fata de fe!ele simandicoase, badarania fa!a de cei umili ~i lipsa flagranta de decenta in expresie ~i buna-cuviinta In aprecieri a profesorului nechemat". (P. Constantinescu - "I.L. Caragiale", p. 96)

~~~cr~~ i~~:r~::;~i~J~O~ti':te:.,~~ ;:

"Avo~1'i~:~~~~acrn ~~easta lume a exista, }~~~~~bi~~~;~e~~c ~~ orice. Este 0 act~vltate :bsorb~~~~az~u dar est~ ~i un inl~cuit~~ intrepatrunse: Este ~! to,,:.' n~r\uI ca ultimul stadiu al mistlficam un perfect .de ~xls!en!a 10 ~e~ . tran.c m urogat de mantuire: sa vorbeasca traitulUl. ~I e, III ac.ela~1tlmp, ~~unO~meni e tot ce mai pot face (...). este tot ce le-a mal ram.as aces ~r auntri~ nu are nici 0 legatura cu Pofta de vorb~ ~;:e~~u~t~~~~n c:\~i~alt sa~ a celorlal!i; ace~tia sunt persoana, cu ~n IVI. , fl' ca decor uman (...). neq,esari numal ca o,blecte IllS~ e!~~e~ridevin de-ai nb~tri fie~are il . In aceasta lume III care to,1 su , . f; e rostul Fiindca crede pe celalalt prost, fiecare la ra~~uI,~~i :s~: Ppr~tia- ~'i tori se adevarata, suprema valo~re a ~cesa sunt cat mai pro~ti. Lumea lui straduiesc sa fie, sa dea Impre~la ~ sistemul careia prostia reala, C iale este 0 prosto-crea!le, III . . . ( )" aua:e~ica, se confunda ind1iscutabil fu~~~e:uj'C~ragiale" (M. Iorgu es.cu -" , p. 26; 30; 145)

~:~~~~arp::

Parvenirea 'prin politica , "E~oii .Iui Car.agial~ .sunt nebuni dupa politica. ( ... ) Deformarea hmbaJl~IUl, ob~esH~. ohtlca sunt atat de mari Incat toate actele vietii se p scald,a mtr-o. blzara elo~ven!a, ~.'c~tuita din expresii tot atat de so'nore pe cat de mmunat de ImprOpfIJ, m care cele mai rele nonsensuri se acumule~z~ ~u 0 ~oga!ie inepuizabila ~i servesc la justificarea nobila a unor aC!lUm mcahficabile". (E. Ionescu - "Note $i contranote", p. 155) "N~f?'at mtr-o~~!Je, cu cara~er de doctrina este ill primul rand tennenul ?e po~ltl~a,e.1putand msemna once. Posedata de mlul pe care unneaza sa-I Joace m Ist~ne, lume~ burgh~~ co~da polkicul cu ~ansa parvenirii (...). Lu~ea m su~ordme, oncat ar parea de zgomotoasa, nu iese din rolul pr~scns. Car~gla.le p~oduce ~m~gi~ea u,?ui teatru In teatru perfect, unde ~el. care !iu IluzI.a ca se ml.~ca tiber m lume, cerandu-~i cu osardie le~lre.a dm provlzoratul eXIstent, sunt manierati de un firnevazut care-I leaga de centru. (...) , ~tr~~tia fasc!~a~ta spre putere deriva din mitologizarea rastumata a nO!ll~m~de pO~ltIca. Personajele caragialiene sunt Inconjurate de un nesfar~lt numar de semnale politice: presa, oamenii de stat parlamentul, ~ueta de la cafenea etc. Ie tin treaza un fel de vocatie>; pen~r~ tot ce ~~Intampla In via!a publica ~i Ie creeaza iluzia ca ar putea pa~IC!pa pOZI.tl.V rezolvarea a ceea ce ei numesc, In toate ocaziile la ~<cn~a)}. Pohtlcul _na~te ~ aAdeva.:ata mitologie, fapt explicabii ~stonce~te pentru ca ne.a~am m mlJlocul unei lumi In formare. ( ... ) Intr-o ast~e~ de .!!.Ime,. ncme poate deveni orice (...). o De~emta mltologle a enter~surilom, politica personajelor lui CaragIale. ~ste de fapt, contrasocIala, reaetionara, meschina In fond e contrapohtlca". ' (Y. Fanache - "Caragiale", p. 20; 40)
A

Dincoace de senzatia organica, mai sus, In planul gandurilor ~i simtirilor, care-i traverseaza personajele, Caragiale opre~te de asemeni , nota!ia sa, tara a Intreprinde propriu-zis 0 discretie psihol~gica~ (. Distanta dintre el ~i oamenii pe care-i zugrave~te este supnmata pnn fuziune simpatica, incat via!a interioara a acestora nu este oglindit~ ci produsID>. Ideile ~i sentimentele oamenilor nu ne apar dm perspectiva cititorului, ci din aceea a eroilo.r. Nu Aasc~ltam.p~ a~tor vorbindu-ne, ci vedem oarecum personaJele gandmd ~I slmtmd. Stilul lui Caragiale nu este deci expozitiv, ci simpatic.( ... ) In 0 {iiclie de Pa$ti, poate singura nuvela In care Caragiale a !inut sa trateze un caz sufletesc, dupa maniera naturalismului psihologic, a~a-numitele analize sunt atribuite un or . personaje secun.dare~ studenti care se intretin, in fata lui Leiba Zibal, despre I.mprejuran uluitor'de asemanatoare cu ale iui". (T. Vianu - "Arta prozatorilor romani", p. 114-115)

Tema alienarii individului. Nebunia Intruziuni naturaliste "LL: Caragiale e.ste, dupa Delavrancea, scriitorul cel mai zolist, natuJ.:llhstulno~tJ:I prill ex.celen!a. (... ) Intentia naturalista a lui Caragiale es~~ illvederat!i ~I.e de ~Irare c~ n-a fost luata ill serios. Dar poate fi la mIJ!oc_putemlca l:npre.sle d~. v.lata care acopera !inuta scientista. E cu putm!~ o~enuve.la_maJ ~OZltIVISta decat 0 (Cicliede Pa~ti? I s-a zis des n~ve!a ps~o-Ioglca, d~~1 ea este mai mult fiziologica, etnologica, ill sfar~lt un camp de re~apl ce depa~esc cu mult con~tiinta". . ~G. C~lmescu -:-"Istor~a literaturii romane ... ", p. 496) "In plctur~ mtema a O~UIUl,.C:aragIale se opre~te, In prima etapa, la planul orgamc~ ~ste, d~slg~r, a~cI, o.norma a naturalismului european, c.are, ~u zug~avlr~a fimtel fiZ1O!oglce,. a introdus 0 noua categorie IJterar~, d~~I. satlsfacerea acelel nevOJ de putemice senzatii directe unul dill pnnclpalele puncte ale esteticii sale. "
A.

Extinderi tragice . . . . "La prima vedere, din 1889, 0 tema profund traglca Ja locul vesehel gratuite din Claponul sau temelor cornice din comedii ~iocupa, pe~tru aproape un deceniu, prim-planul crea!iei lui c;~ragial.e nu numal In Piicat ... , Niipasta sau 0 (Ciclie de Pa$te. dar ~I m schlta InspectlUne. in nuvela in vreme de riizboi (1898/ 1899) sau In cealalta nuveHi aproape tragica, Douii loturi (1898/1899). in cele mai multe din aceste texte un om normal I~i pierde brusc min!ile: Leiba Zibal pentru ~a e amenintat de un hot In conditii In care nimeni nu e dispus sa-I ajute, Draaomir pentru cii a ucis ~iIon pentru ca a fost batut, Stavrach~ pentru ca nu mai poate renunta1a avere~ incredintata de fr~tele sau ~~ chiar Lefter Popescu pentru di s-a aproplat pre a mult de re~hzar~a unel dorinte care I-a urmarit toata viata ~i care i se refuza In ultima chpa, cu o cruzime absoluta, apar!inand de data aceasta destinulu.i. ( ... ) Caraaiale continua sa fie In aceasta ipostaza, un observator paslOnat al form~lor simple ~i un adept al utilizarii genurilor paraliterare In literatura propriu-zisa, caci variantele minimale la care a,: ~utea _~ redus Piicat ... , Fiiclia de PG$te sau Niipasta sunt de fapt mtamplan spectaculoase ~i cazuri juridice din categoria celor speculate de presa" (F. Manolescu - "Caragiale $i Caragiale... ", p. 123) .Absurditatea destinului. Tema norocului ..Douii loturi (1899) ilustreaza inca 0 data siabiciunea ?mului d~ rand Inaintea absurditatii destinuloi. Caragiale este a~adar, dmtre marLJ scriitori ai epocii clasi'ce a Iiteraturii romiine, aceia care, pun~n~u-~i problema destinului, a descifrat jocul neomenos al ha~ard~IUI ~~ I-a denuntat In diferite randuri, alaturi de viciiIe organIZafll soclale, agraviindu-Ie acestora consecin!ele". . (~b. Cioculescu - ,,1.L. CaragiaLe", p. 91)

." In Dou~ loturi a.vem de ~ face cu 0 situatie dublu- ironica, fiindca mlc~1 ~~nct~onar pnm~~~e dm partea transc.e~dentei un raspuns pe potnva. ?aca destmul II Infmna, aparent, ghInlOnul, e de fapt numai pentru a. I-I confi.rma; daca Ii acorda, 0 clipa, calitatea de mare favorir al ~ansel e nUf!1al_pentru c~ In clipa urmatoate sa i"o retraga. (... ) Erom:ea capltala a.eroulm c0!1stam faptul ca, In mediocritatea lui, el nu poa!e pncepe consecilltele subtI1:.ale gestului sau provocator, dovedindus:' .ill fa~ a doua a ~onfrunt~lI, totalmente lipsit de acea sagacitate dlVillatone~>care.pennl!e un ?Ialog a~evarab> mt're parteneri egali (...). In~pec/I.une ~I Doua lotun reprezmta fata ~i reversul relatiei dilltre om ~I des~l!1.Anghelache - care nu-~i concepe existenta dec'at mtr-un rapo~ ;tnct ~e dependenta fata de inspectoruI finantiar _ I~i atla numal m neIzbertatea acceptata sentimentul libertatii sale' in schimb Lefter, cu cat se Inchipuie mai liber de orice constranoe;i cu atat ei este, de fapt, mai neliber". Co , (I. Vartic - "Modelul $i oglil1lla", p. 21, 27) Categoria fantasticului , :;:.. Proza ~ui Caragiale cuprinde doua categorii de fantastic: mai !ntal faD:tast!c.ul p~radoxa~, de tiP. sc.ience-fiction din epoca Ince'putunl~r ~I ap?l fantastlcul propnu-zls, concentrat In volumul Schl/e noua, d~r ~I ill nuvelele cele mai vechi, La hanullui Man;oalii (189?~ 1899) ~I La conac (1900-1901) din volumul Momente . .AICI (n.n.),. fantasticul lui Caragiale este de cele mai multe ori 11lIraculos~1 ~l fee!"icul din po~e~~i,. cu totu! In spiritul mitologiei folclorulul balcamc, unde Intalnlflle cu dIavolul cu sfintii . cu pu~nezeu la 0 r~spa~tie de drumuri sunt obi~nuite ;i un de p/oianul Intra la .t?t p~s~1 In ~t:ngerea cu sacrul, nu din dorinta savar~irii unei C?n:,ertl~l m.IStlC:, c~ !n vederea satisfacerii, pe aceasta cale, a unui sanatos .lD:s~m.ct .ust~tlar. Alteori, accentul poate cadea pe un sens J general I~ltlatlc ~I, dm acest punct de vedere, Caragiale se apropie de 1. Creanga, cel dm Povestea lui Harap-Alb". (F. Manolescu - "Caragiale # Caragiale ... ", p. 177) Realism fantastic "Mentine.rea In amb!guit~te ~u privire la interventia neobi~nuitului sau. ~a motlvarea. unel acpum este 0 aqiune care nu contrazice lucldltatea.' nu a?~lca de la ea, dar accepta semne de Intrebare. ( ... ) Fantast!cul vlZ1on~r. este ra~ la Caragiale. Lipse~te din cele mai m~lte basme. Iar VIZlunea dIn Calul Dracului are 0 intensitate tenfiant~ a .Iuminii, care da cavalcadei vrajitore~ti calmuJ feeriei. . AmblgUltatea dIn La hanullui Man;oalii ~i - cu tenneni definiti _ dm Klr lanulea e surazatoare. Inteligenta mobila I~i schimba regist~uI dar nu se reneaga". ' (Silvian Iosifescu - "Dimensiuni caragialiene", p. 188-190)

in vreme de razboi Tema ... b . "In alte nuvele. Caragiale a studiat numai p~ocesulmcor~arll ~I.ne UI1l~ de origine paroxistica. De data aceasta domemul e curat.l?siholo~IC,tOtu~1 mentalitatea naturalista sfuuie m preocuparea de a stabI11lantun ca~~. lata de pilda in vreme de razbofCaragiale introduce acum ~n ele!De~tPSihlC pe care II va trata ~iseparat: ~rceptia o~scura a nev~~lm, p~es~tIrea-(.} Aceasta nuveIa e supenoara celeilalte ( ... ) AICI, pe lang~ anahza, intiilnim ~i tipologie, fiindca Stavrache, frate .n~ome.nos, l.ntrune~te ceva din etemul uman. Nu lipse~te dealtfel mCI obhgatonul factor ereditar al naturali~tilor, strecurat cu discretie, d~ ~sta~data, lara parada scientista. Incontestabil exista 0 tara In familIa In care un frate innebune~te iar altul se face talhar ca popa ~i delapi?at?r. ca ofiter. Posibil alcoolismul, pentru ca il vedem pe Stavrache band . (G. Calinescu - "Istoria literaturii romiine ... '.', ~. 497) "Tema acestei excelente nuvele, de~i autorul 0 submtltulase schitm>, este iar~i obsesia". ! . " (~b. Cioculescu - ,,1.L. Caragmle , p. 87)
\

Subiect. Personaj. .. , . Stavrache are doua slabiciuni: cultul Iegatufll de sange ~l pofta av~~ii. Cea dintai ii impune sa nu-~i tradeze fratele ( ... ); cea de a dou~ ii insinueaza obsesia ca averea mo~tenita de bogatul P!"eot,.pe ~are ~ ajuta sa-i dispara urmele, ar put~a s-o ~iar~a prin, revemrea _mopInant~ a acestuia. lar pentru ca pnma slablclUne msemneaza 0 culpa exterioara in preocuparile sale, ramane dominanta cea de a doua: nesiouranta averii; 0 veni? ... n-o veni? ( ... ) .. F~aza esentiaIa a naratiunii repetata dupa intervale slstematlc distribuite este urmatoarea: (;Gandeai c-am murit, neica?. ( .. ) Trecuta d~ !!Ura fantasticei aparitii din vis In vocea reala a.revem~lul frate risipito~ ... frazainterogativ- ironica se abat~ peste mmtea, ~l ~~ buimacita, a hangiului, ca 0 lovitura de maciuca. In I?cul e~entu~luIUl raspuns, Stavrache, pierdut, I~i etaleaza, .na~~ahst- slmbohzant, variantele disului nebun (... ) 0 cadere a mmtll .In haos .~e pr?d~~e paralel folosindu-se tehnica intropatiei, cu prabu~lrea lumll dm JUT . , (V. Fanache - "Caragiale", p.153-155) c}Tehnici. .., . _ .. In nuvela In vreme de riizboi, sCflltorul ne mlatl~eaza medltatla solYtara a hangiului: Pe cand d-l Stavrach~ i~i ridica a~a de sus interesanta-i c1adire de ipoteze, iacata alta scnsoare: e tot ~e la Turn? - Magurele - de asta data msa e slov~. s~aina ... Slova_str~ma! .~. ~.l! lucru dracului!. Cuvintele slova strama apar de doua on, dar mtaIa oara ele apartin autorului, a doua oara persona)ului. ~au.' evo~at in chipul caracteristic al vorbirii sale, prin efectul stIlulm mdIrect hber.

Stilu}simpatetic ~ic~l.in~irec~libe: sunt ~arecum treptele care conduc in centrul ~nsu~.1 artel scrutonce~tl a 1mCaragmle. Ele sunt modalitati tehnice al a!e un~l sC:JJ.tor ~re.i~i ved~ ~i i~i aUd::eroi.i,care nu poate sa scrle despre c el decat p:lvmdu-~ ~I asc~ltan~u-l, tacandu-I sa se mi~te ~i sa graiasca. De acee~ toata arta 1mCaragmle tmde catre prezentarea directa a omului ... ". . . (T. Via"u - "Arta prozatorilor romani", p. '116-117) Cadrul natural "S.cri.itorurban, e_stefrresc .ca !. L. C~ragiale sa nu fi dat loc prea mare descnenlor de natura. EI a resuntlt tOtU~1 atura intr-un chip viu Dar natura n ~are ~pcu:en.u este un mediu pitoresc, ci mai degraba unul trecut printr-o un~gmaJle dlfh:enta, receptat ca sun~t ~ica s.enzatieorganica i'ntova~itoare, mal p~tm ca tr~satura va~uta ~... ) J:1 funqle de cadru, natura apare numai uneon la Caragmle, alteon ea mtervme pentru a sublinia 0 stare sufleteasca pen~ a raspimde cu ~co~1 ei insidios nelini~tiIQr sau posomorelilo; launtnce. lata; astfel, pe Jupan Stavrache alunedind sub teroarea aJnintirii fratelui: Afara ploua maruntel, ploaie n::Ce.de. toamna, ~iboabele de apa( ... ) faceau un fel de cautare cu nenumaratele ~IclUdatele i'ntelesuri." (T. Via-nu - "Arta prozatorilor rom(lni", p. 120-121)

Intertextualitatea reconstltUie ~i evoca 0 umanitate; 0 lume ce descoperise relativ recent scris-cititul, Imbatata de realitatea literalitatii, ~i traind sub presiunea autoritatii ei ( ... ). Toate personajele sunt cuprinse de 0 adevarata furie a lecturii ~i scrierii, trim it neincetat scrisori ~i primesc raspunsuri, i~i citesc reciproc corespondenta, 0 folosesc pentru a atinge scopuri ingenl.!.e sau infame ( ... ) Personajele sunt prizonierii acestor texte, manipulati de ele (...). Zona de interferenta dintre viziunea caragialiana ~i aC.eea a scriitorului american (E. Allan Poe cu Scrisoarea (urata) (n.n.) tine de acel inexplicabil sau inexplicat pe care Caragiale II interogheaza nu numai In scrierile sale misterioase ( ... ) Prin intreaga sa creatie se insinueaza 0 centura de (<umbra, a unei suprarealitati. ( ... ) Scrisoarea nu e a~adar un simbol al puterii, cat al norocului prin care poti (a)tenta la putere. A 0 pierde Inseamna, rand pe rand pentru Zoe, Tipatescu, apoi Catavencu, a fi paras it de noroc ( ... ) o scrisoare pierduta -asemenea Scrisorii (urate - e ~i expresia unei con~tiinte nelini~tite, obsedata de imponderabilele existentei omene~ti in general". . . C;omplexitatea compozitiei . "In favoarea ideii de complexitate poate fi invocata ~i observatia ca unitatea de interes ~i legatura dintre acte se sustine Ia Caragiale printro tehnic.a variata a distributiei punctelor culminante sau a scenelor a faire ... In Scrisoarea pierduta primele trei acte se Incheie cu un varf sau un obstacol creator de tensiune ( ... ). Spectaculoase sunt ~i aparitii1e tardive ale unor eroi, dupa 0 minutioasi:\ pregatire prealabila: Catavencu despre care vorbesc in chip insistent Pristanda, Tipatescu, Trahanache, Zoe, Farfuridi ( ... ) . Marea inventivitate a lui Caragiale este vizibila ~i in tehnica expozitiei ~i a finalurilor ... $i mai complex este finalul aici (n.n.) prin naratiunea lui Dandanache despre 0 noua scrisoare care transform~ scena de provincie a ora~ului de munte intr-o metafora a unei lumi mal largi sau, in tennenii jocului, relanseaza piesa prin utilizarea unui program In care ciclarea a fost introdusa voit". _ (F. Ma"olescu .;... "C(lragiale $I Caragiale... ", p. 130-163) Personajele "Fara sa fie esentiala, structura tipologica exista in opera lui Caragiale, ca un sch.elet sustinator. Altfel opera Clrparea u~uratica. Nicaieri nu dam de caracterul complet, traind independent de comicul situatiilor ( ... ) Stefan Tipatescu, prefectul, e foarte neinsem.nat ca om. Zaharia Trahanache e 0 varianta bonoma a lui Jupan Dumltrache, un cocu cu banuielile u~or de potolit. Agamita Dandanache e mai mult un balbait ~i un marginit mintal; simbol trist al necesitatii electorale ~i

o scrisoare pierdutli
Tema "D~ca la p~rson~jele com~di!lor anteri.oare. posibilitatea ~i dorinta de a-~I depa~1 medlUl erau limItate sau mexistente conditia eroilor Scrisorii pier~ute se distinge, dimpotriva, printr-un ~cces mai liber la tr~ptele supen?are ale ierarhiei social-politice ~i legat de aceasta prm.tr-o puterlllca ?ezvoltare a instinctului de parvenire ( ... ) Aici, vanltatea (n.n.) devme cel mai adesea sinonima cu ambitia ... ". (~t. Cazimir - "Caragiale - universul comic", p. 131) Scrisoarea - actant/semni1ic~nt . " ... Scrisoare~ e simbolul echivoc al unei realitati (pentru Zoe Tlpatescu care. ~tlUca e~ exista); al unei simili-realitati (<<documentu1>; c~ care amenmta pub!Jc Catavencu); ~i al unei pseudo-realitati (un slmplu ~als, 0 plas.tografie:in versiunea acreditata de l'rahanach'e). In econom!a .. drama.tlca ea e toto data un pre-text (existent inaintea declan~afll ev~nlll~e~tel?r. .. ), un infra-text (actionand tot timpul dedes~pt~1 penpet1el) ~I un supra-text (ca simbol ce trece peste acc~Ptlu~i1e acor~ate pe rand). Aceasta ultima valoare confera de fapt Scmo:1l 0 f~netle coale~centa. Sa distingem ca ( ... ) In comedia lui CaragIale e.xlsta ~o~a scnsori simetrice: a lui Tipatescu catre Zoe ~i a be~herulu], pfllTIlte de la ne.vasta .unei. persoane Insemnate ( ... ) Scnsoarea pnma, are 0 .tralecto:le clr~~lara; scrisoarea (lui Dandana~h::), una m sens .UIllC:numal astfell~1 poate ea atinge tinta ~i nu se mal ~ntoarce. (... ). Intreaga actiune se desta~oara de fapt intre doua paradlgme eplstolare (... ). .

,
Literatura romiina - repere critice fundamentale

'amentabil exponent de clasa ( ... ) Catavencu e zgomotos, scheIalaitor, c:scroc, galant, sentimental, patriot, adica un Mitica, exponent al cfunpiei danubiene. Po ate ca mai substantial'este comisaml Pristanda un Polonius pentru aceasta lume bombastica functionand ca un eco~ docil ( ... ). Toti ace~ti eroi sunt structural s~tisracatori, insa nu s-ar putea face cu ei comedie adanca. Comicul rezultii din combinarea mijloaceJor ~i ramane in cele din urma In sfera indemonstrabilului". .(G. Calinescu - "Istoria literaturii romiine ... ", p. 105-106) ,,~ ~nma categorie de ambitio~i ~eune~te cateva figuri sub semnul tradltlel .de .a pastra 0 situatie statornicita, de a-~i apa~ pozitia sociala. Cel mal tlpic In acest sens e Zaharia Trahanache. Prin viirsta, teml?~rament ~i comportare, el exprima In toata plenitudinea ideea de stabIl.ltate. ( ... ) Ca structura psihica II gasim la antipodul lui Jupan Durmtrache, cu care uneori a fost comparat pentru ratiuni superficiale. l.:ui Jupan Dumitrache ii este proprie 0 irnpulsivitate greu stapanita, in tImp ceoTrahanache e placiditatea pusa la incercare ~i obligata a se contrazlce. (... ) . Paznic plin de vigilenta al statu-quo-ului politic, Trahanache soarbe de aici noi forte pentm apararea statu-quo-ului familial. Prietenia cu pref~~tul e~te invuJnerabila pentru ca la cimentarea ei a contribuit ~i ambltIa pohtica ... In fundamentul ei, miopia personajului care ~tie tot dar nu crede nimica apare ca un rezultat al ambitiei sale politice, a~easta tulburandu-i perceptia de ansamblu prin raportarea univoca a dlverselor elemente. (...) Toata mi~carea comica a lui Farfuridi decuroe din imboldul rigiditatii contrariate. Pentru reliefarea efectului, tip~1 a fost conceput ca 0 s~ma de automatisme, Intruchipare a prostiei solemne (...). Mal ~uplu, mai divers, mai susceptibil de nuante decat al oricarui alt personaJ, caracterul lui Catavencu evolueaza intre minciuna ~i iluzie, intre irnpostura ~i naivitate, particularizandu-i efectele cornice prin altemarea sau asocierea acestor trasaturi. (...) Dandanache apare ca reprezentantul unui alt mediu, acela al inalt~lor . sfere politice. Acolo, pare a spune Caragiale, tehnica ~~taJulm a incetat sa fie apanajul celor inteligenti ~i inventivi, aJungand la indemana celui din urma imbecil. Aparenta contradictie, se convert~te astfel intr-un mijloc de reliefare a intentiilor critice rara ca adevarul psihologic sa fi fost Incalcat. (...) Cetateanul turmentat refuza consecvent sa-~i decline identitatea ... AIaturi de sugerarea dezorientarii politice, starea de ebrietate a personajului capata darul nea~teptat de a-i releva prin contrast resursele lucide, dreapta masura a opiniilor despre sine ~i despre altii. Intre omul care se imbata cu vin ~i aceia imbatati de propria lor persoana, eel dintai va pastra Intotdeauna 0 superioara lirnpez~Jne a spiritului" . (~t. Cazimir - "Caragiale - universul comic", p. 131-147)

Tipuri de comic "Caragiale a folosit toate mijloacele tehnice de a exprima comicul: comicul verbal al lui Conu Leonida, Pristanda sau Farfuridi, comiclli fizic al Cetateanului turmentat, care nu-~i poate mentine echilibml din cauza ebrietatii ~i care provoaca rasul prin mijlocul eleme.ntar a~ sughitului (un comic de repetitie fizica), apoi comicul psihologlc alllll Trahanache ~i Catavencu ~i comicul de compozitie, din actul al patrulea al Scrisorii pierdute ( ... ) Caragiale a avut arta formulelor sintetice, in care a surprins psihologia tipurilor ( ... ) Formulele caragialiene sunt semnul nu al simplitatii artei lui, cat al simplismului personagiilor. Cei mai multi eroi se caracterizeaza printr-o formula. Pristanda repeta obsedant yorba curat, Trahanache - aveti putintidi rabdare, Dandanache - eu care de la '48, cu familia mea Cetateariul':'" eu Cll cine votez? etc. (...) Ideologia ~lementara a personagiilor, pustietatea lor moraH'i nu putea fi mai pregnant surprinsa. Caragiale e un clasic renuntand la analiza ~i recurgand la sinteza ( ... LAdevarata lui arta nu consta In cateva truvaiuri, ci Intr-o organica viziune comica a burgheziei romane (...) In 0 scrisoare pierduta se-mpletesc admirabil observatia sociala, comedia de caracter ~i situatii1e tari de farsa". (P. Constantinescu - "LL. Caragiale", p. 163) "Numele din opera comica a lui Caragiale ne dau impresia ca fac parte din personagiile pe care Ie denumesc ( ... ). Caragiale procedeaza artist~c. EI se multume~te sa sugereze. Zaharia Trahanache ~i prin nume,' ~i mai ales prin prenume, ~i in definitiv prin combinatia lor (n.n.) sugereaza ~atranetea .~i chiar decrepitudinea ~i tot ce are greoi ~i ticait venerabllul pre~edmte ( ... ) "",<Farfuridi ~i Branzovenescu, prin aluzia culinara a numelui lor, sugereaza, cred, inferioritatea, vulgaritatea ~i licheismul. Nae Ipingescu, prin sonoritate chiar rara nici 0 ~sociatie de idei cu croitor~a inferioara (ipingea) ~i cu ciubotaria (pmgea) sugereaza. extractl~ inferioara, ocupatie de rand ~i imbecilitate. Catavencu, cu sllabele 1m stridente ~i cu contumI ridicol, reda perfect pe demagogul latrans. Agamita Dandanache rimeaza, cred, cu ramolitismul comi~, pru: diminutivul caraohios pe care Trahanache 11pronunta, Gagamlta, ~1 care reda cadere:in copilarie a acestui ramolit; prin continutul notional al cuvantului Dandanache ~i prin sonoritatea acestui cuvant; prin sufixul ache, comun ~i numelui lui Trahanache, ~i prin suma tuturor acestora. Iar cllvantul dandana se potrive~te cu rolul lui din piesa: schimbarea intempestiva a candidatului la deputatie, d~zesperarea Zoei din cauza scrisorii amoroase etc., plus dandanaua mal veche cu pac~ La Razboiul ( ... ) Personagiile serioase au, fire~te, nume mal serioase, Stefan Tipatescu (cu 0 u~oara nuanta totu~i de comic, caci e plasat intr-o comedie), Zoe, Zoe! Ce bine e ales acest nume pentru 0 dama mare in politica din provincie! ( ... )

Din alt punct de vedere, ~i afIume istoric, preblema e ~i mai interesant~ ( ... ). Agamil~ Dandanache e un liberal de la centro. Familia lui de la patuzopt e 0 familie liberala, 0 mic~ dinastie. Pe Farfuridi, Caragiale I-.afacut grec numai prin sufix. Pe Dandanache \I face grec prin nume ~iprenume ( ... ) ~i 11face sa vorbeasc~ peltic ~i sasait: neicu~orule, .puicu~orule, patuzopt ... pentru a sugera grecismul ( ... ) ,Pe cei doi institutori, agenlii lui Calavencu, Ii cheama Ionescu ~i Popescu. Aceasta Inseamna ca sunt de extraclie populara ... Fac parte dintre cei care se ridica din poporul de jos ( ... ) E un episod al ridic~rii noroadeloo>, care Incepe mai pronunlat atunci. Aceste nume, Impreuna cu Diaconescu, Protopopescu, Iconomescu vor ini~una, mai tarziu, In Momente. Aproape nici nu-i va chema altfel, decat atunci dnd autorul Ii 'va numi cu numele de botez. Lache, Mache, Tache, Mitica etc. Caragiale a mai intentionat sa evoce ~i lipsa de individualitate, caracterul lor de gloata, 0 ceara amorra. Sunt cornice ~i prin frecvenla lor, prin faptul ca au ajuns ca ni~te nume comune (...) Va trebui sa treaca iara~i multa vreme, pentru ca noroadele ridicate acuma sa devina neamuri ~i sa se curete de caragialisme( ... ). ' Pana atunci Caragiale nu va fi niciodata inactual, sau cu totul inactual". (G. Ibraileanu - "Studii literare", p. 151-156; 162) Bibliografie G. Calinescu, "Istoria literaturii romane de la origini pana in prezent", Ed. Minerva, Bucure~ti, 1982; T. Vianu, "Opere", vol. II, Ed. Minerva, Bucure~ti, 1972; T. Vianu, "Arta prozatorilor romani", Ed. Minerva, Bucure~ti, 1981; V. Fanache, "Caragiale", Ed. Dacia, Cluj-Napoca, 1984; I. Vaitic, "Modeltll ~i oglinda", Ed. Cartea Romaneasca, Bucure~ti; 1982; F. ManoJescu, "Caragiale # Caragiale. Jocuri cu mai multe strategii", Ed. Cartea Romaneasca, Bucure~ti, 1983; M. Iorgulescu, "Eseu despre lumea lui Caragiale", Ed. Cartea Romaneasca, Bucure~ti, 1988; Sb. Cioculescu, "I.L. Caragiale", Ed. Tineretului, Bucucure~ti; E. Ionescu, "Note ~i contranote", Ed. Humanitas, Bucure~ti, 1992; S. Iosifescu, "Dimensiuni caragialiene", Ed. Eminescu, Bucure~ti, 1972; St. Cazimir, "Caragiale - universul comic", EPL, Bucure~ti, 1967; M. Zaciu, "Viaticum", Ed. Cartea Romaneasca, Bucure~ti, 1983; E. Lovinescu, "Critice", vol. I, Ed. Minerva, Bucure~ti, 1982; G. Ibraileanu, "Studii literare", Ed. Albatros, Bucure~ti, 1976; Titu Mqiorescu, "Critice", Ed. Minerva, Bucure~ti, 1984; P. Constantinescu, "I. L. Caragiale", Ed. Humanitas, Bucure~ti, 1984. (G.S.)

lOAN SLAVICI (1848-1925) intr-o literatura relativ tdnara - inlelegdnd prin literatura crealie con$tienta, intenlie esteticii; G$adar, $i mai pres us de orice valoare cautarile sunt norm ale. Critica literara, nascdndu-se 0 data cu literatura valoroasa, se va confrunta $i ea cu aceeG$i problema a elaborarii unor norme. De aceea opera lui Slavici a (ost vaduvita de ceea ce se nume$te critica de intdmpinare. Studiile ce s-au scris insa ulterior au pus in lumina valoarea ei $i se va demonstra ca acest striilor transilvanean este un precursor direct allui Rebreanu, a$adar al epicii romdne$ti moderne. Ceea ce ii apropie pe cei doi este reprezentarea complexa a personajului, inlaturdnd schematismele, $i determinismul pragmatical prozei romantice, respectiv samanatoriste $i poporaniste .. Perpessicius arata ca exista un stil ardelean in literatura romdna, ce se individualizeaza prin lips a de preocupare pentnt "scrisul (rumos ". Si chiar daca avem indoieli in ceea ce. prive$te "regionalizarea" unei anumite maniere de raportare la literatura, nu se poate sa nu observam ca remarcele lui Perpessicius se pot aplica $i ' crealiei rebreniene: aceea$i "puritate a vocabularului.", aceea$i preocupare pentru zugriivirea lips ita de idealizare a lumii satului ce-l trans(orma pe scriitor intr-un "cronicar {IdeI $i realist". Analiza (iicuta in Istoria liteNlturii romane de la origini panii in prezent, de G. Calinescu porne$te .de la aceea:ji premisa a particularitalilor scriitorului din Ardeal. Ca :ji Perpessicius inaintea sa, criticul observa realismul cu care Slavici prezinta lumea satului, rigoarea talentului, dar $i $chiopatarile (razei, construeliile ne{Ire$ti sau vocabularul "neaO$ ", (olosi! imeori neadecvat. Slavici este primul care "practica" in operele sale analiza psihologica, deosebindu-se ast(el net de contemporanul sau Creanga, atras de anecdotic, de comportamente $i atiludini. Este teza suslinuta de Tudor Vianu care, pre cum ceilalri doi critici, observa imper(ecliunile limbajului categorisit drept "cenu$iu ". Slavici nu exceleaza nici prin puterea de a imagina,' lipsindu-i aproape total talentul de peisagist. Descrierile sunt banale, scriitorul este insensibil in (ala spectacolului lumii. Caci miza sa este una moralista, a impunerii valorilor etice'transmise intr-o construclie clara. Mircea Zaciu incearca 0 lectura "proaspata" a operei lui Slavici. Observaliile sale converg insa catre aceea$i concluzie a criticilor anteriori, aceea a incongruenlei dintre intuiria (oarte {Ina a psihologicului uman $i stilul greoi. Moara cu noroc demonstreaza din plin preocuparea pentru "adevarul psihologiilor prinse in vdrtejul unei drame (iira iqire ". Alta este concluzia in ceea ce prive$te intenlia moralizatoare. Aceasta este aparenta, caci scriitorul sugereaza ca mobilurile reale ale tragediei sunt greu de inleles.

Literatura roman!!. repere critice fundamentale Pompiliu Marcea va fructifica unele dintre constantele stilului prozatorului ardelean. Astfel, repetarea unor cuvinte in context i se pare iustificabila caci este "un procedeu cerut de necesitafile de comunicare a faptelor, de zugravire a tablourilor ", scriitorul amplificandu-Ie astfel semnificafia. TotUfji, "calofilia i se parea scrUtorului un lux ", Dupa cum am aratat, cu totul alta era intenfia lui. lncheiem prezenta introducere prin a "recomanda studiul Magdalenei Popescu, Aceasta demonstreaza ca opera reprezinta pentru Siavici nu copia realitafii, ci viziunea ei ~i, mai presus de orice, un excurs in propriul sine ca "sa se exprime ~i sa se contemple. sa doreasca ~i sa se vindece de dorinfe ", lnovafiile autorului Marei sunt in sensul apropierii dintre realitate ~iliteratura, atat de in.~elatoare incat, intr-un anum it punct, legile realului ~i cele ale (icfiunii impuse de scriitor par a (i identice. lizibila care sa nu uzezede tehnici ~i montaje ale cuvantului decat in directi~ sporirii claritatii. Procedeele lui VOl'Intruni: democratizarea ~i sociaiizarea unoI' teme ~i eroi care nu avusesera parte de 0 tratare In reoistrul seriosului, de unde insisten!a grava pe mediu, banal, comun, ob";cur sistematizarea realului in literatura potrivit unOI'mari legi, care par a 'apartine realita!ii, dar sunt de fapt introduse In fic!iune de autoritatea scriitoriceasca; motivarea psihologidi a personajelor, care sa justifice trama func!ionala; motivarea sistematica a numelor proprii, proiectelor, toponimelor; referinpt l~ istoria mare, paralela, in .care discursul fictiv se ambreiaza ca parte mtegranta devenl11d un mozatc de discursuri specializate asupra diferitelor aspecte ale. realului (i!1ventcu: de tehnologii); prezentarea fic!iunii, in punctele et de desch~dere ~l inchidere, ca 0 contiguitate la real, pe care II prelunge~te numal, tara a se comporta ca 0 realitate autonoma cu 0 natura propne etc". (Magdalena Popescu - "Slavici", p. 17) Siavici ~i povestirea ' loan Slavici tinde - anuntiind astfel coordonate ale prozei transilvanene _ spre obiectivare epica, preferand nuvela, in timp ce povestitorul opteaza, din ratiuni cunoscute literaturii din Ardeal, spre explorarea surselor folclorice de unde suita de pove~ti a scriitorului. Nu cele mai reprezen~tive paoini pot fi, eventual, consemnate sub specia povestirii". (Ion Vlad - ,~Povestirea. Destinul unei structuri epice", p. 70-71) Realism ~i idealizare Toata arta lui Slavici se bizuie pe doua tensiuni complementare: 0 ten'~ce indesire a elementelor realului celui mai concret ~i obi~nuit, ~i antrenarea acestora printr-o mi~care .din.ce in ~e ~ai accel~rata, care pozitiveaza fic!iunea in mod artlfict~l, trIml!and-o c~tre~ zona idealitatii. 0 explica!ie de conjunctura eXIsta. Ardelean"aC!lOnand de la Buc~re~ti In favoarea ardelenilor sai, Slavici. cr~~aza prin arta. ~n univers dit mai verosimil ~i mai exact ata~at reahta!ll; pentru a faClhta cunoa~terea adecvata a- spa!iului din care provine ~i pentru care militeaza. Idealizarea ii e lit fer de necesara caci, pe de alta parte sugereaza publicului ce trebuia modificat, tezele sale de reforma sociala intr~o maniera agreabila. . Motivatia e reala, dar nu ~i suficienta, pentru ,ca face abstraC!le de Slavici insu~i. Universul sau literar Ii serve~te lui in primul rand. Prin concretul abundent, Slavici reconstruie~te mental 0 ambian!a care ii lipsea ~i a carei absen!a 0 simlea cu 0 violenta nost3:lgie. Proza lui e un transplant de atmosfera. autohton~, vita! pen!JU r~fuglatul ~~~ ~e.credea, in mediul sau de adopllUne, respl11s pnn atatea mcompat.lblhta!.l. . Idealizarea ii era la fer de utila, caci ea media, prl11tr-o tmagme feerica tensiunile neconvergente ce incepusera sa-l agite. Un taram arcadi~ II putea in cape ~i pe sine, cu toate nehotararile ~i eschivele lui,

o incercare de tipologie a prozei ."C~m am putea nega faptul (... ) ca romanul se ilnparte, dupa expresia lu~Thlbaudet, intre aventura ~i eros, impartihdu-~i toto data ~i publicu!. Un prun model ne este sugerat chiar de catre aceasta separatie. Roman al ay~nturii, In sens la:g, ~ste ~c.elacare corespunde unei imagina!ii active ~i vtrlle: romanul socIal ~I pOhtlC,aI explorarii lumii exterioare, aI cuceririi fie cucerirea intelectuala, religioasa ori de aM natura. El se bizuie pe Ul~ ideal ~e vigoare fizica ~i mor~la ~i presupune un cititor doritor de mi~care, de aC!lUne,de lupta. CelalalttIp, romanuI erotic, este feminin, in masura In care este psihologic, secret, interior, preferand explorarii lumii explorarea sufletului, iar cuceririi, analiza. Analiza psiholooica e 0 forma subtila de .b.arfti, 0 canca.n~rie. De aceea e feminin psihologismu!. Balzac e vmI, Proust femmm. (... ) Romanul romanesc unneaza ~i el 0 linie dubla. Prin Slavici, Agarbiceanu, Rebreanu sau Preda ilustreaza soci?lul, politicul, fresca ~i aventura; prin Duiliu Zamfirescu, Garabet, IbraIleanu, Hortensia Papadat-Bengescu ~i Holban ilustreaza analiza psihologica, tipologia feminina, dramele sufletului". (N. Manolescu - "Metamorfozele poeziei. Metamorfozele romtl1lului", p. 111-112) o literaturii "transparentii" ,,( ... ) opera lui Slavici pare a se inscrie cu predidere pe axa relatiei ~intre literatura ~i realitate (mesaj - obiect de referinra). Inovatiile'lui tl11~spre 0 apr~piere din.tre ~ea!ita~e ~i literatura ~i, In acest sens, 'apar!in mal toate sferel de speclficlta!1 pnn care a fost descris discursuI realist al secolului X~x. Influen!at de literatura germana ~i maghiara, prin acestea de ~cohle rusa ~i scandinava, cunosca'ld literatura franceza de la clasicism InCo.ace.,Slavici se Incadreaza Tara efort epocii lui Ia nivel european. Vom Intalni a~adar ~i la el comandamentul general: ~unoa~terea cat mai exacta, sistematizata quasi-didactic, a unei realita!i Ignorate sau rau reflectate, printr-o literatura transparenta, perfect

..
dandu-i sentimentul ca acolo ar fi rezo!vate nedureros temerile care II obsedeaza. Ellnsu~i se ipostaziaza Intr-un personaj, cel mai rigid ~i, de aceea, ridicol Intre toate - Budulea Taichii - ~i experimenteaza comportamentullumii la adresa unui asemenea exemplar (... )". (Magdalena Popescu - "Slavici", p. 139-140) Analiza psihologicii "Ceea ce apare ca nou ~i Tara asemanare ill epoca Inceputurilor lui este analiza psihologica, pe care Slavici 0 practidi I'ntr-un limbaj abstract (... ). Rareori se ridica Siavici peste cenu~iul acestui limbaj: a da ajutor sufletesc celor. .. tainicul Inteles al chemarii ... momentele grele ... ~i atatea alte expresii din aceea~i categorie uzata, cate se pot spicui In paginile sale. Dar cu aceste mijloace sarace izbute~te Slavici sa dea personagiilor lui 0 viata interioara, surprinsa I'ntr-o adancime care nu-I ispitise niciodata pe Creanga. Povestitorul vede oamenii lui dinlauntru, In sentimentele ,sau In crizele lor morale, ba chiar In procesele lor intelectuale, ca In cazul neuitatului Budulea, care descopera Intelesul, mecanismul ~i foloasele scrisului ~i ale cititului ... ". (T. Vianu - "Arta prozatorilor romiilli", vol. I, p. 164) Arta portretisticii . "Duiliu Zamfu'escu, am vazUt, izbutea In instantanee; cand prelungea observatia, personajul se estompa In loc sa devina mai pregnant. Stitul e (<Unulal viziunii fulgeriltoare, al aparentei de-o clipa, care, ca blitzul fotografic, permitea fixarea imaginii. Din contra, fa Slavici, se constituie o reprezentare complexa, tridimensionala, a personajului, observat atent din mai multe unghiuri) ceea ce implica 0 lungire a timpului de expunere. Acest realism meticulosva atinge apogeulla Rebreanu, unde iluzia existentei complete, sesizate pe mai multe cai (gest, comportament global, psihologie, socialitate), va fi desavar~ita, ca un trompe l'oeil". (N. Manolescu - "Area lui Noe", p. 125) Budulea Taielzii . "Erou de pantomima comica, Budulea Taichii ocupa' planul Intai doar ca transparenta incolora, lasand aproape complet libera ochiului vederea planurilor secundare, mult mai personale, mai expresive, mai variate. Lucrul a fost de la Inceput remarc(it'de- critica. Personajele secundare, situatiile In care sunt puse acestea au mai mare prestanta decat cele care 11 privesc direct pe protagonist. Budulea batranul, dascalul Claita, naratorul Insu~i detin un mai precizat contur portretistic ~i 0 prezenta atat de constant individualizata, Incat se pune problema rostului lor specific In economia naratiunii. _ Exista doua posibilitati de i:ncadrare a functionalitatii personajului: una strict epica, avand rolul de agent al actiunii, ~ialta caracterologica, specifica unoI' tipuri de literatura care pun accentul nu pe dinamica factologica, ci pe alaturarile comparative, complementare de comportament. Servesc personajele din Budulea Taiehii c~ agenti ai actiunii? Mai deoraba .nu. Ele sunt cel mult consultate ~I ascultate, t:ara a: putea determina, dincolo de impulsul initial, evolutiaprotagonlstulUl. Su~t ele atunci ni~te tipuri caracterologice, compunand 0 eventua~a galene precoce a antropologiei literaturii rurale? Nenumeroase, mal ?eg~aba exagerate decat complexe, oarecum aseman~toare, ~le ~~ s-ar )ustlfica In chip de reprezentante tipolo~ice. ale unel umamtatl InvestIgate c~ mijloace noi. Reoimul personajulUl secundam se arata de cel mal mare interes la SI~vici ~i necesita 0 discutie speciala". (Magdalena Popescu - "Slavici", p. 114) Marti ... I Slavici n-are nimic din spiritul de Infrumusetare a vletll rura ~ atribuit maitarziu samanatori~ti:lor. Taranii lui, observati tara cea 1.n~1 mica pMinire, dupa metoda de mai tarzi~ a lui ~e~rean.u, s~nt egOl~tl, avari, Indaratnici, du~mano~i ~itoto data lertat~n ~l bUnI~adl~a cu acel amestec de bine~i de rau ce se afla la, oa~enll adev~ratl. :\tata vrem: cat autorul ramane In marginile expenentel s~le, o.chllll IUIe de .0 rara ascutime In zuoravirea eroilor, care tOtl tralesc cu 0 vlgoare extraordinara. M:i vie decat toti este Mara. Ea Intati~.e~za tiP~1 comun al femeii mature de peste munti ~i In genere al vaduve~, lI1trepnnzatoare ~i aprige. Proportia aceea de zgarcenie ~~ ?e ~fectlll~e ~atema, de hotarare barbateasca ~i de sentiment al slablclllnll femele~t.l.e ~cuta c~ o arta desavar~ita ~i Intr-un stil see .ce tope~te tenn.~n II dlal,~ctah, pastrandu-se totu~i culoarea locala cu ~ju~orul ex:!amat~tlor (;,.. ) . (G. Ciilinescu - "Istona ilteratum ronume.,. , p. 452) Moara ell Iloroe Relatiile dintre personaje . . . ,,(... )' Toate celelalte per~onaje trai~~c ran? pe rand se~uetla ?e~onIca a lui Lidi Samadaul, care-I atrage ~l-I respmge d~opotrlva, dl.ctan?u~le comportamentul ~i angajandu-Ie destinul. ~e~~ Ghlt~, el rep~ezmta.lsplta malefica tentatia booatiei blestemate carela muna IUlslaba ~I ~ovaltoare, unde sc~pulele ~i Ja~omia se anuleaza reciproc, Ii prescriu cercul vicios al unei zbateri tara ie~ire. Pentru Intaia oara In Iiteratura ~oastra un r~port existential calau - victima, cu jocul complicat al unponder~bll~l.o~ psihologice de 0 parte ~i de alta, e .rostit Intr-o analiza de.o ~me~ea mtUl.!lel magistral a, rascumparand expresla b?lovanoas~, as'p~~lta~~lor~rmemlor t discursului. Ana traie~te ~i ea, prin Llca, revela~la vlflhtatu subjugatoare, de 0 atractie frenetica ~i eliberatoare, dezlegand-o pentru. un mome~t de abandon din amara experienta alaturi de un barbat ~evolmc: T~ e~tl o~' Lica, iar Ghitii nu e decat 0 muiere i:mbracatiiIn hame barb~te~~l,ba ch~m: mai rau decit ~a. Pentru Pintea Insu~i, Lica apare ca prolectla propnel sale imaoini reale, tradata din conformism, In momentul. cand fostul pu~caria; acceptase ordinea stabilita ~i se tacuse - dm teama -

insu:umentul ei. Pintea unnare~te pe Lidi cu 0 ura rece ~i calculata, vriind sa dlstruga m celalalt gandul nebunesc ca Lica I~i asumase - sfidjind cernl ~i pamantul - un destin in care el n-avusese taria sa se avante. (... ) Fric~ este .Iia.ntul - magistral analizat - al tuturor personajelor nu.velel, ea se msmueaza pe nesimtite in relatiile umane, Ie deterioreaza, I~ p~rvert~~te, i~troducand ~uspiciunea, reaetiile paradoxale, rezolvari'le vlOlente. !nsu~1 ~aportul. dmtre Lica ~i grupul social se explica prin teama . ~!s~erlO~I.lor sa~ protectori de reteaua de complicitati ~i c1!lpabll~tatl a unel mafin? loc~le. Studiullui Siavici surprinde explozia vlOl~nfel, ca fe~~~~n ~oclal, d.mcol? de anecdota. Ravagiile fortei ~i duplicltatea la~ltatll frlcoase ~I cup Ide se convertesc intr-un simbol de pre~onitorii int1!itii. yiziunea slaviciana ar fi putut sa ia drept epigraf cuvmtele marchlzulUi de Custine: Frica e molipsitoare ca tristetea Intregind imaginea unei societati careia coleaii de aeneratie al. prozatorului ardelean ii detectaser~ numai geografia ultim~lui temen: tristetea numita de ei deception ism sau pesimism".

De~i tezele etice sunt ~i In aceasta nuvela prezente,. eroii. s.unt putemic reliefati, teza nu devine evidenta, are total a acopenre artlstlca. Lica Samadaui, In special, este un tip unic In literatura no.astra, construit cu 0 rara obiectivitate. Acest lucru merita In mod particular subliniat, pentru di eroul ecu desavar~ire negativ, iar autorul un moralist incorigibil, ili atatea lucrari".

(Pompiliu Marcea - "loan Sfavici", p. 288-289)

Ghita - "dispersiunea interioara" .


"Care sunt sensurile de atractie care vectorizeaza personajul pe directii nelnsumabile? Pe de 0 parte, Ghita. trebuie sa respecte contractu I asumat fata de familia sa, a carei raspundere Intreaga 0 poarta, ii de care e legat nu numai prin iubire, dar ~i printr-o relatie ce II definise pana atunci ca individualitate., .c~ esenta: . Pe de alta parte, Ghita e legat de opmla publica, de comumtatea satului (absent sau Indepartat), fata de care el trebuie sa figureze ca om onest, tare ~i de Incredere. Siavici are aici una din intuitiile sale fundamentale, 'care 11apropie de modernitate: individu:1 este, printr~ altele, ~i ceea ce crede lumea despre el ca ar fi (vezl Unam~no ~l quadrupla interdependenta definitorie pel1tru om). Spre ?eosebue de conceptiile moderne care vad In aceasta dependenta una dmtre ~auzele dispersiunii . interioare, obligata sa Imbrace. aparente ~u:ltlple, la Siavici relatia individ - colectivitate reprezmta cel mal Important factor 'pentru mentinerea coerentei interioare a individului. Cat~ prezenta coercitiva a ob~tei, atata pregnanta ~i consecventa. a s~fletulUi individual. Distanta sau ruperea de aceasta amblanta data, supraveghetoare, apare mai totdeauna la Siavici ca premisa necesara a destramarilor suflete~ti. In fine, pentru a reveni la ordinea enumeraril?r noastre, ~el de-al treilea mobil al dispersiunii interioare e perspectlva adem~.mtoare ~e care i-o of era barbatului samadaul. Pentru a Inlatura confuZllle, trebUie sa spunem de pe acum ca realitatea personajului e alta decat cea consacrata de interpretarile traditionale. ( ... )" .

(Mircea Zaciu -" Viaticum", p. 178-179)

Modelul parintelui Trandafir transform a - metaIilorfozeaza spati~l: .natura e Injugata la ne~esitatil~ omului. Trestiile, stuIari~ul I~i dezvalUle secretele lor - capacltatea lor de a sluji omul. Dar nu numai vegetatiile, ci ~i pietrele, calcarurile, poseda resurse ne~tiute, proprietati "mag ice" - devin var. Saracenenii se transform a, ~i fiecare transfonnare ar fi putut marca un exces. Dar, deocamdata, natura, paml~tul r:u ~~?ca meta~orfo~e maligne. Ele protejeaza cre~terea Casel, a Bisencll, a SatulUl - aSlgura 0 ordine spirituala. Nu intervine - Inca - banur. Diavolul. ~arintele Tra~dafu mcalca legile - nu respecta Scriptura (face, cum ar velll, pactul cu dlavolul) dar, ca Faust, e mmtuit fiindca restaureaza malta ordine, fiindca reda ornului pammtul, locol m care el poate Wi fericit.

Un scriitor moralist
, ,"prin aceasta nuvela Siavici a ilustrat, cu 0 arta desavar~ita, neegalata m hteratura noastra, consecintele distrugatoare ale setei de imboaatire. 0 data cazut In mrejele ac~stei patimi, omul se neaga pe sine msu~f, devine de nerecu.?o~c1!t. S~~etlOnarea drastica a protagoni~tilor este pe masura fapte~o~savar~lte, cI~ltorul 0 ~c~epta ca pe 0 necesitate. Chiar soarta a~a de sfa~letoare a Anel, a carel vma poate fi considerata Indoielnica este merit,:ta~ eroi~a ~-a Ia~ut aproape nimic sa scape de ispita, dimpotriva, se lasa m VOla el, la mceput cu 0 anume cochetarie apoi cu 0 vadita p.lacere a _sim~ri.lor. An:i Ii lip~~~te, ca ~i lui. Ghita, stapanirea de sine, suntul ~asurn ~I cu.mpatul~ Nlc.1.unul nu ~tle unde sa se opreasca, ~i astfel aJung pe margmea prapastlel, de unde caderea este fatala.

(Magdalena Popescu - "Sfavici", p. 157-158)

G. Calinescu, "lstoria literaturi romane. De fa origini pami in prezent", Fundatia Regala ... , Bucure~ti, 1941; N. Manolescu, "Area fui Noe", Ed. Gramar, Bucure~ti, 1998; N. Manolescu, "Metamorfozefe poeziei. Metamorfozefe prozei:', Ed. Polirom, Ia~i, 1999; P. Marcea, "loan Sfavici", EPL, Bucure~tl, 1968; M. Popescu, "Sfavici", Ed. Cartea Romaneasca, Bucure~ti, 1977; T. Vianu, "Arta prozatorilor romani", I, EPL, Bucure~ti, 1?66; 1. Vlad, "Po~estirea. Destinuf unei structuri epice", Ed. Mmerva, Bucure~tl, 1972; M. Zaciu,,, Viaticum", Ed. Cartea Romaneasca, Bucure~ti, 1983. (N.K.)

Bibliografie