Sunteți pe pagina 1din 5

In viitor, un material special, constand in nanotuburi din carbon, va avea numeroase utilizari, in diverse domenii.

Acest material ar putea fi folosit pentru construirea unui lift spatial, ar putea sta la baza unui leac pentru cancer si chiar s-ar putea transforma in piele sintetica.
In cercetarile spatiale, a existat de mult timp si un proiect indraznet, dar care nu a fost niciodata concretizat: liftul spatial. Conform io9.com, solutia ar putea fi oferita tot de nanotuburile de carbon. De 200 de ani, exista proiecte prin care se doreste construirea unui lift care sa ne duca pana in spatiu. Problema a fost intotdeauna rezistenta materialului din care sa fie facut un asemenea dispozitiv indraznet. Nanotuburile de carbon sunt tuburi goale facute din molecule de carbon unite. Ele prezinta avantajul de a fi foarte rezistente. Un fir facut din acest material ar putea sustine greutatea unei masini.

Cercetatorii de la NASA au inventat un material care permite absorbtia a peste 99% din toate tipurile de lumina. Descoperirea este folosita pentru tehnologia spatiala, conferind instrumentelor stiintifice proprietati superioare, ce pot ajuta oamenii de stiinta sa vada mai adanc in profunzimea Universului.
Noul material, care absoarbe in medie mai mult de 99% din lumina ultravioleta, vizibila si infrarosu, este o inventie care va deschide noi frontiere in tehnologia spatiala, informeaza NASA. Echipa de ingineri de la Centrul NASA Goddard Space de la Greenbelt, Maryland, a comunicat rezultatele cercetarilor la conferinta SPIE Optics and Photonics, cea mai importanta reuniune internationala din acest domeniu. "Testele de reflexie au aratat ca echipa noastra a reusit sa mareasca de 50 de ori capacitatea de absorbtie a materialului. Daca alti cercetatori au reusit sa obtina un nivel aproape perfect de absorbtie a luminii ultraviolete si a celei vizibile, materialul nostru este capabil sa absoarba benzi de unda multiple, de la ultraviolet pana la infrarosu. Nimeni altcineva nu a mai atins inca aceasta piatra de hotar", a spus John Hagopian, conducatorul testelor. Metoda se bazeaza pe nanotehnologie, folosind un strat subtire de carbon. Micile tuburi sunt fabricate din carbon pur, care sunt de aproximativ 10.000 de ori mai subtiri decat un fir de par uman. Acestea sunt pozitionate vertical pe diverse materiale. Echipa a realizat nanotuburi pe siliciu,

nitrura de siliciu, titan, otel inoxidabil, materiale folosite in mod obisnuit pentru instrumentele stiintifice din spatiu. Testele indica faptul ca materialul inventat este util pentru o varietate de aplicatii, mai ales in cazul zborurilor spatiale. Echipa a constatat ca materialul absoarbe 99,5% din lumina ultravioleta si vizibila si 98% din benzile de fecventa din infrarosu. "Avantajul fata de alte materiale este ca cel produs de noi este de 10 pana la 100 de ori mai absorbant, in functie de lungimile de unda", a declarat Hagopian. Daca materialul este folosit pentru diverse instrumente spatiale, tehnologia va permite oamenilor de stiinta sa obtina mai multe date ale obiectelor indepartate din Univers. In prezent, producatorii de instrumente de observare spatiala aplica vopseaua neagra, care absoarbe 90% din lumina.

Nanotuburile de carbon. Un nou mod de stocare a cldurii Soarelui


O nou aplicaie a nanotuburilor de carbon, dezvoltat de cercettorii de la MIT, pare promitoare ca abordare inovatoare a stocrii energiei solare spre a fi folosit n orice moment este necesar. Nanotuburile de carbon modificate pot pstra cldura soarelui pe termen nedeterminat, apoi pot fi rencrcate prin expunere la soare. Pstrarea cldurii Soarelui ntr-o form chimic mai degrab dect convertirea sa n electricitate sau pstrarea cldurii n sine ntr-un recipient bine izolat are avantaje semnificative, din moment ce, n principiu, materialul chimic poate fi pstrat pentru perioade lungi de timp fr s se piard vreun pic din energie. Neajunsul acestei abordri a fost pn acum faptul c substanele necesare pentru efectuarea acestei conversii i stocri fie s-au degradat dup cteva cicluri, fie includeau elementul ruteniu, care este foarte rar i scump. n anul 2010, profesorul asociat Jeffrey Grossman de la MIT i patru coautori i-au dat seama exact cum diruteniu fulvalena cunoscut de savani ca cea mai bun substan pentru stocarea reversibil a cldurii solare, din moment ce nu se degradeaz a putut realiza aceast performan. Grossman a spus atunci c nelegerea mai bun a acestui proces poate uura cutarea altor compui, fcui din materiale uor de gsit i ieftine, care ar putea fi folosii n acelai fel. Acum, el i Alexie Kolpak au reuit acest lucru. Un articol ce descrie noile descoperiri a fost publicat online n revista Nano Letters. Noul material descoperit de Grossman i Kolpak este creat folosind nanotuburi de carbon, minuscule structuri tubulare de carbon pur, n combinaie cu un compus numit azobenzen. Moleculele rezultate, produse cu ajutorul unor abloane la scar nanometric pentru a se forma i menine structura fizic dobndesc proprieti inexistente la materialele separate, spune Grossman.

Acest nou sistem chimic nu este doar mai ieftin dect compuii precedeni ai ruteniului, ci este i mult mai eficient pentru stocarea energiei ntr-un spaiu dat aproximativ de 10000 de ori mai mare ca densitate volumetric de energie, spune Kolpak fcnd densitatea de energie comparabil cu cea a bateriilor litiu-ion. Folosind metode de fabricare la scar nanometric, poi controla interaciunile [moleculelor], mrind cantitatea de energie pe care o pot stoca i perioada de timp pentru care poate fi pstrat aceasta i cel mai important, le poi controla pe ambele n mod independent, spune ea. Stocarea termochimic a energiei solare folosete o molecul a crei structur se schimb cnd este expus la lumina Soarelui i poate rmne stabil n acea form pe o perioad nelimitat. Apoi, sub aciunea unui stimul un catalizator, o schimbare mic de temperatur, un flash luminos poate reveni rapid la forma iniial, elibernd energia stocat ntr-o explozie de cldur. Grossman descrie procesul ca pe cel al producerii unei baterii rencrcabile cu durat lung de via, ca o baterie convenional. Unul dintre marile avantaje ale acestei abordri a valorificrii energiei solare, spune Grossman, este c simplific procesul prin combinarea recoltrii i stocrii ntr-un singur pas. Ai un material care i convertete, i stocheaz energia, spune el. Este robust, nu se degradeaz i este ieftin. O limitare ar fi, totui, faptul c, dei acest proces este folositor pentru aplicaiile legate de nclzire, pentru producerea de electricitate ar fi nevoie de o alt etap de conversie, utiliznd dispozitive termoelectrice sau producnd aburi pentru a pune n funciune un generator. n timp ce noua lucrare arat capacitatea unui anumit tip de molecul de a stoca energia nanotuburi de carbon activate cu azobenzen Grossman spune c modul n care materialul a fost gndit implic un concept general care poate fi aplicat multor materiale noi. Multe dintre acestea au fost deja sintetizate de ctre ali cercettori pentru diferite aplicaii i ar avea nevoie doar s li se ajusteze proprietile pentru stocarea de energie. Cheia controlului asupra stocrii termice solare este o barier de energie ce separ cele dou stri stabile pe care le pot adopta moleculele; nelegerea detaliat a acelei bariere a fost hotrtoare pentru cercetarea lui Grossman asupra substanei numite diruteniu fulvalen, n legtur cu stabilitatea sa pe termen lung. Dac bariera este prea mic, o molecul se va ntoarce prea uor n starea sa nencrcat, neputnd s pstreze energia pentru perioade lungi; dac bariera este prea mare, molecula nu ar putea s elibereze energia atunci cnd este nevoie. Bariera trebuie optimizat, spune Grossman. Echipa deja analizeaz activ noua gam de materiale, spune el. Cu toate c au identificat acest material promitor descris mai sus, spune: Consider aceasta ca vrful iceberg-ului. Suntem destul de ncntai de aceast idee. Yosuke Kanai, profesor asistent de chimie la Universitatea Carolina de Nord la Chapel Hill, spune c ideea de stocare reversibil a energiei solare n legturi chimice primete mult atenie n momentul de fa. Noutatea acestei lucrri este dat de modul n care aceti autori au artat c densitatea de energie poate fi mrit semnificativ prin utilizarea de nanotuburi de carbon ca abloane la scar nanometric. Aceast idee inovatoare deschide i o cale interesant pentru ajustarea moleculelor fotoactive deja cunoscute pentru combustibil termal solar i stocare n general.

Un nou pas spre creierul artificial: sinapsa din nanotuburi de carbon!


Inginerii cercettori de la Universitatea din California de Sud au fcut un pas semnificativ pentru nanotehnologie, ce se va demonstra a fi foarte important pentru viitoarea construcie a unui creier sintetic. Acetia au construit o sinaps dintr-un nanotub de carbon ce s-a comportat, n teste, asemenea unui neuron. Nanotuburile de carbon sunt structuri moleculare de carbon, foarte mici, avnd diametrul de un milion de ori mai mic dect vrful unui creion. Aceste nanotuburi sunt utilizate n circuitele electrice, avnd calitatea de conductori metalici sau semiconductori. Alice Parker, profesor participant la studiu, a sugerat c dezvoltarea efectiv a unui creier sintetic, sau a unei zone funcionale a creierului se afl la zeci de ani distan. Creierul uman produce continuu neuroni, face noi conexiuni i se adapteaz pe tot parcursul vieii. Procesul de creare a circuitelor analogice va fi o sarcin monumental, sugereaz aceasta. Cercettoarea consider c studiul ce se afl la momentul de nelegere a procesului inteligenei umane, ar putea avea implicaii pe termen lung pentru dezvoltarea nanotehnologiei protetice. Aceast nou descoperire ar putea duce la vindecarea leziunilor traumatice ale creierului. Echipa condus de profesorii Alice Parker i Chongwu Zhou a folosit o abordare interdisciplinar care combin design-ul circuitelor cu nanotehnologia pentru a aborda problema complex de a capta funciile creierului. "Abordarea interdisciplinar este singura abordare care va duce la o soluie. Este nevoie de mai multe tipuri de ingineri care s lucreze la aceste soluii. Ar trebui s fim constant n cutarea de noi tehnologii pentru rezolvare acestei probleme" susine Jonathan Joshi, un student doctorand, co-autor al lucrrii.

Nanotuburile de carbon permit crearea pielii artificiale


Cercettorii de la universitatea din Stanford au conceput o metod prin intermediul creia pot monta nanotuburi de carbon pe suprafaa unui strat de silicon putnd crea n acest mod un senzor de presiune. Datele referitoare la acest studiu au fost publicate sub denumirea de Skin-like pressure and stain sensors base don transparent elastic films of carbon nanotubes. Acest senzor poate nregistra valori comparabile cu o simpl ciupitur sau presiunea ce poate fi exercitat de ctre un elefant ce st ntr-un picior, spune Darren Lipomi membru al echipei de cercetare. Cercettorii au descoperit c n momentul aezrii unui strat uniform de nanotuburi pe silicon aceste se vor aeza n mod natural n insulie orientndu-se pe direcia din care se aplic presiune. Atunci cnd se las materialul s se relaxeze acele insulie formeaz mici nano arcuri ce se comport precum un terminal electric. Dup ce am realizat aceast pretensionare nanotuburile formeaz acele arcuri ce i vor menine forma indiferent de forele aplicate materialului suport.

Scopul cercettorilor era de a obine un produs sensibil la presiune ce poate da un feedback ct mai apropiat de cel al pielii umane. Din cte s-a specificat pentru a crete sensibilitatea compusului ar fi suficient creterea suprafeei terminalelor.