Patrimoniul

Reprezinta totalitatea drepturilor si obligatiilor cu valoare economica ce apartin unei persoane juridice sau fizice, precum si bunurile economice la care se refera. PATRIMONIUL

BUNURILE ECONOMICE = PERSO ANA FIZICA SAU = DREPTURILE SI OBLIGATIUNILE ESTIMATE IN BANI JURIDICA ESTIMATE IN BANI

In acceptiunea juridical, activul si pasivul sunt private prin prisma structurii de patrimoniu, astfel: Activul, prin compozitia sa, trebuie sa reflecte gruparea bunurilor ca obiecte de drepturi si obligatii in bunuri reale si creante. Pasivul, prin compozitia sa, trebuie sa evidentieze separat capitalul propriu si datoriile. Din punct de vedere economic, activul si pasivul sunt privite prin prisma relatiei dintre resurse si utilizari, astfel:

Activul, prin compozitia sa, grupeaza utilizarile de resurse in functie de modul lor de intrebuintare in utilizari permanente, utilizari temporare si utilizari pierderi. Pasivul, prin compozitia sa, asigura gruparea resurselor in functie de originea lor in resurse permanente furnizate de proprietar, resurse temporare asigurate de terti, resurse rezultate sub forma de profit. Din punct de vedere financiar, activul si pasivul sunt private prin prisam lichiditatii bunurilor economice si exigibilitatii datoriilor, astfel: Activul, prin compozitia sa, grupeaza valorile alocate in functie de lichiditatea lor in valori imobilizate, valori de exploatare, valori realizabile pe termen scurt, valori disponibile si valori rezultate sub forma de pierderi. Pasivul, prin compozitia sa, ierarhizeaza sursele de finantare in functie de exigibilitatea lor in datorii pe termen scurt, datorii pe termen lung, capitaluri proprii si rezultat sub forma de profit. Ecuatiile de schimb patrimoniale: Bunurile economice ca obiecte de drepturi si obligatii Drepturi = ca valoare economica Obligatii + ca valoare economica

Bunuri economice = Obligatii fata de proprietar + Obligatii fata de terti

Bunuri econimice = Datorii + Capital propriu

Utilizari = Resurse Activul patrimoniului = Pasivul patrimoniului Activul = Datorii (Pasivul) + Capital propriu Situatia neta a patromoniului = Activul patrimoniului Datorii cu valoare economica (capital propriu) Resurse permanente Utilizari permanente = Utilizari temporare Resurse temporare (prezente pe o (investite pe o (investite pe o (prezente pe o perioada > 1 an) perioada > 1 an) perioada < 1 an) perioada < 1 an)

Cheltuieli Rezultate = Venituri Rezultate = Venituri - Cheltuieli

Ecuatia genereaza 3 situatii: a) (+) Rezultate => profit, venituri > cheltuieli; b) (-) Rezultate => pierdere, venituri < cheltuieli; c) Rezultat = 0, venituri = cheltuieli. Situatia patrimoniului este studiata si definite in obiectul contabilitatii prin prisma constituirii rezultatului ca sursa de finantare. Ecuatia creeata in acest sens este de forma:

Situatia neta Situatia neta = Rezultatul (capital propriu) (capital propriu) exercitiului N ex. fin. N ex. fin. N-1

Aportul proprietarului in cursul ex. fin. N

Fondul comercial reflecta elementele necorporale destinate mentinerii si dezvoltarii potentialului intrepirinderii Alte imobilizari necorporale cuprind elementele de natura programelor informatice, construite ca urmare a aportului in natura realizat de asociati, achizitionate de la terti sau create deunitati patrimoniale. Avansuri si imobilizari necorporale in curs de executie sunt active imobilizate create fie prin mijloace proprii ale intreprinderii, fie rezultate din lucrari cu durata mai indelungata de timp. Imobilizari corporale, denumite si active fizice si tangibile, imobilizari materiale sau active fixe, reprezinta bunurile materiale de folosinta indelungata in activitatea unei intreprinderi. Imobilizarile corporale includ terenurile, mijloacele fixe avansurile si imobilizarile corporale in curs. Terenuri si constructii in care sunt cuprinse, pe langa terenuri si cladiri, fundatiile de infrastructura, racordarea cladirilor la reteaua de apa, gaze, electricitate etc.

Instalatii tehnice si masini in care sunt cuprinse masini si instalatii de lucru, aparate si instalatii de masurare, control si reglare, mijloacele de transport, animale si plantatii. Alte instalatii, utilaje si mobilier in care sunt cuprinse mobilierul si aparatura birotica, echipamentul de protectie a valorilor umane si materiale si alte imobilizari corporale neregasite in capitolele anterioare. Avansuri si imobilizari corporale in curs de executie cuprin imobilizari in curs de executie pt nevoi proprii, aduse ca aport la capital sau facturate de furnizori si nefinalizate la sfarsitul exercitiului, precum si avansurile platite furnizorilor de imobilizari corporale. Imobilizarile financiare, denumite si investitii financiare sau de portofoliu, reprezinta titluri si creante financiare in special sub forma de imprumuturi acordate. Titluri de participare detinute la societatile din cadrul grupului, reprezinta titluri de valoare sub forma de actiuni sau alte titluri de valoare in capitalul societatilor din cadrul grupului pe o perioada mai mare de un an si care permite unitatii detinatoare exercitarea unui control sau influente majore in gestionarea societatilor din cadrul grupului care au emis aceste titluri, precum si realizarea unui venit financiar sub forma de dividende. Creante asupra societatilor din cadrul grupului reflecta imobilizari financiare reprezentand sume datorate de filiale, precum si dobanda aferenta. Titluri sub forma de interese de participare reflecta titluri detinute in capitalul altor societati, fara a exercitacontrolul sau influente notabile.

Creante din interese de participare relecta imobilizari financiare sub forma drepturilor banesti determinate de acordarea de imprumuturi pe termen lung sau mediu, unitatii la care intreprinderea detine drepturi de participare. Aceste imprumuturi sunt purtatoare de dobanzi. Titluri detinute ca imobilizari constau in acele titluri de vaoare pe care unitate patrimoniala le dobandeste in vederea realizarii unor venituri financiare pe termen lung si mediu, fara a putea interveni in gestiunea unitatii patrimoniale in capitalul careia le detine, precum si alte titluri de plasament, detinute pe o perioada indelungata. Alte creante reprezinta imobilizari financiare sub forma: - imprumuturilor acordate pe temen lung, in baza unor contracte, imprumuturi purtatoare de dobanda; - alte titluri si creante imobilizate de natura depozitelor pe termen lung, sub forma de disponibilitati in conturi bancare sau la alte institutii financiare, diverse garantii si cautiuni depuse la terti. Actiuni proprii reprezinta titluri financiare de natura actiunilor proprii dobandite din capitalul social si pe care textele legale si reglementate, prevad evidentierea lor in categoria imobilizarilor financiare.

Active circulante denumite si active curente, valori circulante, bunuri mobile sau mijloace circulante cuprind valorile econiomice sub forma stocurilor, creantelor, investitiilor financiare si disponibilitatilor banesti.

Stocurile reprezinta ansamblul bunurilor si serviciilor care intervin in cadrul ciclului de exploatare, fie pt a fi vandute in aceiasi stare sau la terminarea procesului de productie, fie pt a fi consumate cu ocazia primei utilizari. Materii prime si materiale consumabile cuprind urmatoarele categorii de bunuri: materii prime, materiale consumabile, materiale de natura obiectelor de inventar, stocuri la terti si ambalaje. Materiile prime participa direct la participarea produsului si se regasesc in produsul finit integral sau partial, fie in stare initiala, fie transformata. Materialele consumabile sau furniturile participa indirect la procesul de fabricatie fara a se regasi de regula in produsul finit. Materialele de natura obiectelor de inventar reprezinta bunuri care nu indeplinesc cumulative conditiile de durata si valoare pt a fi incluse la mijloace fixe, precum si bunurile assimilate acestora. Stocurile la terti reflecta stocuri de materii si materiale precum si stocuri de ambalaje aflate in curs de aprovizionare, trimise spre prelucrare sau aflate in custodie la terti. In fapt, ele sunt stocuri care, patrimonial, apartin intreprinderii, dar fizic se gasesc la terti sau sunt in curs de aprovizionare. Ambalajele sunt bunuri necesare pt protectia materialelor si marfurilor in timpul transportului si al depozitarii sau pt o buna prezentare comerciala a acestora. Productia in curs de executie cuprinde urmatoarele categorii: produse in curs de executie, lucrari si servicii in curs de executie, semifabricatele si stocurile la terti. Produsele in curs de executie reprezinta productia care nu a parcurs toate fazele de prelucrare, din cadrul procesului tehnologic, precum si produsele nesupuse probelor si receptiei tehnice sau necompletate in intregime.

Semifabricatele sunt produselor al caror process tehnologic a fost terminat intr-o sectie si care trec in continuare in procesul tehnologic al altei sectii sau se livreaza ca atare tertilor. Produse finite si marfuri cuprinde in structura sa produsele finite, produsele reziduale, animale si pasari, marfuri si stocuri la terti. Produsele finite reprezinta bunurile care au parcurs in intregime fazele procesului de fabricatie si nu necesita prelucrari ulterioare in cadrul intreprinderii si au fost depozitate in vederea vanzarii sau au fost livrate direct clientilor. Produsele reziduale reflecta elementele secundare rezultate din procesul de fabricatie, cum ar fi: rebuturi, materiale recuperabile, deseuri. Animale si pasari reprezinta animalele nascute si cele tinere de orice fel, cele crescute sa foloseasca pt reproductie, cele puse la ingrasat pt a fi valorificate, coloniile de albine, precum si animalele pt productie. Marfurile sunt bunuri achizitionate cu scopul de a fi vandute in aceiasi stare sau dupa ce au suportat o usoara transformare. Avansuri pt cumparati de stocuri reprezinta creante generate de acordarea unor sume de bani furnizorilor, pt cumparari de bunuri de natura stocurilor, inainte de executia comenzilor sau contractelor. Creantele, denumite si valori in curs de decontare, reprezinta valorile economice avansate temporar, de titularul de patrimoniu altor persoane fizice sau juridice si pentru care urmeaza sa primeasca un echivalent valoric. Creantele copmerciale reprezinta toti debitorii unitatii fata de care intreprinderea are drept de urmarire provenind din vanzari de bunuri, executari de lucrari sau prestari de servicii, ciclului de exploatare a intreprinderii.

Din aceasta grupa fac parte: Avansurile pt prestari de servicii si executari de lucrari sunt creante generate de acordarea de sume de bani furnizorilor inainte de executarea serviciilor sau lucrarilor conform comenzilor sau contractelor. Clientii - reflecta creante fata de terte persoane si corespund facturilor de vanzare de bunuri, executarii de lucrari si prestarii de servicii, care nu au fost inca incasate pana la data inchiderii exercitiului. Atunci cand decontarea intre intreprindere si client survine ulterior vanzarii, putem vorbi despre o vanzare pe credit. Clientii incerti sau in litigiu reprezinta creante fata de clientii incerti, rau platnici, dubiosi sau aflati in litigiu, cu dificultati pe linie de solvabilitate. Efecte de primit reprezinta creante generate in momentul in care clientii au acceptat o cambia sau au primit un billet la ordin. Atat cambia, cat si biletul la ordin sunt efecte comerciale, adica titluri de val negociabile care atesta existenta unei creante in cadrul relatiilor comerciale, ce poate fi decontata imediat sau pe termen scurt, in beneficiul persoanelor care le poseda. Cambia (numita si scrisoare de schimb sau trata) este un inscris prin care creditorul, numit tragator, obliga o alta persoana, numita tras, sa plateasca neconditionat sau la ordin, o suma determinata, la vedrere sau la o anumita data, la data si la locul indicat in cambie, unei terte persoane, numita beneficiar. Biletul la ordin este un inscris prin care o persoana numita, subscriptor, se angajeaza sa verse, la o anumita data, o suma de bani determinata, unei alte persoane, numita beneficiar; plata sumei se poate face si la ordinul beneficiarului.biletul de ordin este creat la initiativa debitorului. Subscriptorul este in acelasi timp, tragator si tras.

Clienti facturi de intocmit reflecta creantele generate de livrarile catrea terti pentru care nu s-au intocmit inca facturi. Sume de incasat de la societatile din cadrul grupului reflecta creante provenite din relatii de transmitere de valori intre unitatile din cadrul grupului sub forma de ajutoare care, acordate pe o perioada mai lunga, sunt purtatoare de dobanzi. Sume de incasat din interese de participare reflecta creante din dividende de incasat. Alte creante reflecta toate creantele sau drepturile, altele decat cele asupra clientilor, separate prin stocurile: - avansuri acordate personalului si alte creante in legatura cu acesta - creante generate de relatiile de decontare cu asigurarile sociale, fondul de somaj, bugetul statului si alte organisme publice; - creante privin decontarile din operatii in participatie; - debitori diversi pentru creante determinate de vanzarea val mobiliare de plasament, activelor imobilizate, etc. - creante privind decontarile din operatii in curs de clarificare. Creante privind capitalul subscris si nevarsat reflecta creanta neta a relatiilor intreprinderii cu actionarii sai, referitoare la gestiunea capitalului social. Eventualitatea insolvabilitatii unei categorii de terti fata de care intreprinderea are creante, justifaica constituirea unui provision pentru depreciere. Investitii financiare temporare sau curente reflecta participatiile de val mica, actiunile proprii si alte investitii fiananciare.

Titlurile de participare detinute la societati in cadrul grupului reflecta actiuni sau alte titluri de val detinute la societati in cadrul grupului pe o perioada mai mica de un an. Titlurile de plasament numite si investitii temporare ori plasamente pe termen scurt negociabile, sunt titluri de val achizitionate in vederea realizarii unui castig pe termen scurt care, prin natura sa, este imediat realizabil si pe care intreprinderea nu are intentia sa-l conserve o perioada mai mare de un an. Actiunile proprii reflecta actiunile proprii rascumparate temporar in vederea atribuirii salariatilor societatii, regularizarii cursului la bursa sau reducerii capitalului social. In aceeasi situatie se afla si obligatiunile emise si rascumparate. Alte investitii financiare cuprind actiunile, obligatiunile, bonuri de tezaur si bonuri de casa pe termen scurt, obligatiuni emise si rascumparate, titluri de creanta negociabile;spre deosebire de titlurile de participare, titlurile de plasament reprezinta cel mult 10% din capitatlul societatii emitente, atunci cand imbraca forma actiunilor. Disponibilitatile banesti in lei si devize se delimiteaza sub forma depozitelor la banca in conturile curente sau de disponibil, numerarului din casieria intreprinderii si prin alte val financiare care, datorita naturii lor, sunt convertibile imediat in disponibilitati banesti. Conturile la banci se refera la lichiditati sub forma de cecuri de incasat, depozitele la banca in conturile curente sau de disponibil, sumele in curs de decontare. Cecurile de incasat sunt inscrisuri primite de intreprindere de la terte persoane, fata de care are creante, urmand a fi micsorate. Cecul este inscrisul prin care un tragator da ordin unui tras sa

plateasca, la vedere, unui beneficiar, o suma determinata.tragatotul trebuie sa aiba un depozit bancar, adica contul sau curent sa fie debitor si sa acopere val cecului. Casa reprezinta totalitatea lichiditatilor monetare curente si a altor val sub forma de timbre fiscale si postale, bilete de tratament si odihna, tichete si bilete de calatorii. Acreditivele cuprind acreditivele propriu-zise si avansurile de trezorerie. Acreditivele reprezinta disponibilitatile banesti ale intreprinderii virate intr-un cont distinct la dispozitia unei terte persoane, la banca la care isi are aceasta deschis contul, destinat achitarii obigatiilor, pe masura livrarii de marfuri, executarii de lucrari si prestarii de servicii.El reprezinta o modalitate de decontare cu anticipatie. Avansurile de trezorerie reprezinta sume virate la banci sau sume in numerar puse la dispozitia personalului sau tertilor, persoane fizice sau juridice, in vederea efectuarii unor plati in numele intreprinderii. ACTIVE DE REGULARIZARE SI ASIMILATE - reflecta cheltuielile efectuate in cursul exercitiului financiar, dar care se refera la un exercitiu ulterior( ex: chirii platite anticipat, abonamante radio-TV, prime de asigurare platite inainte) impreuna cu orice venituri care, desi se refera la exercitiul financiar respectiv nu sunt incasate pana la incheierea acestuia, fiind inregistrate ca si creante corespunzatoare.

PATRIMONIU CA OBIECT AL CONTABILITATII

Diviziunea muncii si nevoia de administrare a resureslor societatii au determinat aparitia patrimoniului ca entitate economica si juridica . Existenta patrimoniului este cauza existentei contabilitatii si implicit obiectul reprezentarii si inregistrarii sale.Contabilitatea a aparut din nevoia de a raspunde problematicii cunoasterii si administrarii in conditii rationale si eficiente a masei patrimoniului. Pentru ca un patrimoniu sa existe sunt necesare doua elemente independente,drepturile si obligatiile cu valoare economica, pe de o parte si bunurile economice , pe de alta parte.Intre cele doua elemente se afla o persoana juridica sau fizica in calitatea sa de subiect de drepturi si obligatii si posesor de bunuri economice. Deci, patrimoniu reprezinta totalitatea drepturilor si obligatiilor cu valoare economica ce apartin unei persoane juridice sau fizice, precum si bunurile economice la care se refera. Bunurile economice reprezinta substanta materiala a patrimoniului.Ele se identifica cu mijloacele de actiune sau cu resursele utilizate de catre intreprindere pentru realizarea activitatii sale. Drepturile si obligatiile estimate in bani indica raporturile de proprietate in cadrul carora se produc si administreaza bunurile economice.Ele capata forma de drepturi in cazul in care bunurile economice sunt asigurate de subiectul de drept in calitatea sa de proprietar si de obligatii, in situatia in care bunurile economice sunt asigurate de terte persoane in raport cu subiectul de drept BUNURI ECONOMICE CA OBLIGATII DREPTURI CU

OBIECTE DE DREPTURI SI = VALOARE + CU VALOARE OBLIGATII ECONOMICA ECONOMICA Un prim ansamblu de raporturi delimitat si studiat in contabilitate este cel creat intre bunurile economice ca obiecte de drepturi si obligatii, pe de o parte, drepturile si obligatiile cu privire la aceste bunuri, pe de alta parte. Ecuatia creata in acest sens apare astfel mai sus.

VARIATIA SITUATIEI NETE A PATRIMONIULUI INTRE DOUA MOMENTE SUCCESIVE

Cauza variatiei situatiei nete a patrimoniului o reprezinta rezultatul obtinut de catre o unitate patrimoniala.In consecinta, orice cresteremicsorare privind patrimoniul net este efectul profitului-pierderii rezultate din tranzactiile desfasurate care modifica proprietatea detinuta.

RAPORTURI PRIVIND REZULTATUL

Acestea maresc micsoreaza, dupa caz , situatia neta a patrimoniului.Pentru descrierea si inregistrarea acestor operatii, contabilitatea utilizeaza termenii de venituri si cheltuieli. CHELTUIELI +(-) REZULTAT = VENITURI

VENITURILE desemneaza in expresie baneasca operatiile care determina obtinerea de bogatie, iar CHELTUIELILE, operatiile privind utilizarea bogatiei. Prin compararea veniturilor cu cheltuielile, este evidentiat rezultatul, profit sau pierdere.Profit in cazul in care veniturile sunt mai mari decat cheltuielile, pierdere in situatia inversa. In cadrul ansamblurilor de raporturi de schimb, in mod individual la nivelul fiecarui element patrimonial sunt reprezentate raporturile dintre situatia la un moment dat si miscarile( fluxurile ) intervenite intr-o anumita perioada de timp Ecuatia delimitata in acest sens este de forma: SITUATIA + CRSTERILE = MICSORARILE+ SITUATIA INITIALA FINALA In concluzie,prin obiectul sau de studiu, contabilitatea se delimiteaza ca o disciplina stiintifica specializata in reprezentarea si cunoasterea situatiei nete a patrimoniului, si a rezultatelor obtinute( profit sau pierdere)

PATRIMONIUL SI SISTEMUL CONTABIL

Domeniul de aplicare al contabilitii este patrimoniul. Este posibil ns ca aceast afirmaie s fie completat cu o interpretare pe care voi ncerca s o fundamentez n continuare. Activitatea uman este o activitate raional. Component fundamental a activitii umane, activitatea economic reprezint, n linii mari, modelarea unor

resurse existente n natur cu ajutorul mijloacelor de munc i a muncii efectiv prestate n scopul producerii de bunuri. n funcie de nivelul progresului tehnic atins pe diferitele trepte de dezvoltare ale societii, activitatea economic a cunoscut o permanent evoluie. Creterea gradului de complexitate social n care se desfura aceasta a determinat din ce n ce mai mult ca activitii economice s-i fie atribuit i caracterul de colectiv. Pluralismul participrii la aceasta, manifestat la nceput prin unirea eforturilor de munc n atingerea intelor pe care le presupunea desfurarea activitii economice, a cunoscut un grad de diversificare din ce n ce mai ridicat. Finanarea comun a unor activiti, ca form de manifestare a proprietii, interdependena agregat dintre diferitele activiti i nu n ultimul rnd rolul statului prezent din ce n ce mai intens n societate, au accentuat n permanen participarea colectiv la activitatea economic. Desfurarea activitii economice presupune deci existena unor elemente materiale i umane puse n scopul atingerii obiectivelor acesteia, elemente care, n parte, reprezint noiunea economic de patrimoniu. n plus, deinerea acestor elemente conduce la extinderea noiunii de patrimoniu i cu drepturile i obligaiile determinate de existena acestor condiii. Definiia dat de Dicionarul Limbii Romne precizeaz: Patrimoniu: Totalitatea drepturilor i obligaiilor cu valoare economic precum i a bunurilor materiale la care se refer aceste drepturi, care aparin unei persoane fizice sau juridice. Concept economic i juridic deosebit de important, acesta a reprezentat subiectul mai multor teorii ntre care: concepia economic, concepia juridic, concepia economico juridic. Nevoia de msurare a elementelor materiale i umane dar i a drepturilor i obligaiilor pe care le declaneaz acestea n desfurarea activitii economice pentru atingerea scopului propus a existat dintotdeauna, gsindu-i de-a lungul timpului diverse forme de aplicare.

n strns legtur cu mijloacele tehnice de consemnare a datelor oferite de diferitele stadii de dezvoltare ale societii, nevoia de eviden, nregistrnd o permanent cretere n complexitate, s-a manifestat n rezultate dintre cele mai variate. De la tbliele de lut sau papirusul de acum cteva mii de ani, trecnd prin chitana pe b din Anglia Evului Mediu, suporturile de consemnare a informaiilor au cunoscut o permanent dezvoltare, ajungnd pn la cele electronice din zilele noastre. Teoriile, sistemele i metodele de eviden, n strns legtur cu treptele de dezvoltare social dar i cu posibilitile tehnice de colectare a informaiilor pe care le produceau au cunoscut, de asemenea, o evoluie continu. Apariia banilor a fost probabil elementul cel mai important n aceast evoluie. Se poate atribui ns modului de inere a unei evidene i calitatea de a fi contabil atunci cnd s-a reuit s se contientizeze posibilitatea omogenizrii diferitelor componente ale unei activiti prin aducerea la un numitor comun al acestora: banii, valoarea. Tot din Dicionarul Limbii Romne am extras definiia contabilitii: Contabilitate: Ansamblul operaiunilor de nregistrare pe baza unor norme i reguli speciale a micrii fondurilor i materialelor ntr-o instituie. tiina care se ocup cu teoria acestor operaii. Conturarea conceptului de patrimoniu, ca suport de desfurare a activitii economice a condus, n mod evolutiv, la elaborarea unui sistem contabil care s fie capabil s acopere nevoile de consemnare din ce n ce mai complexe ale evenimentelor produse n cadrul acestei activiti precum i a existenelor sale de la un moment dat, ajungndu-se la cel utilizat n prezent, bazat pe dubla reprezentare i dubla nregistrare. Pornind de la cele dou puncte de vedere n interpretarea patrimoniului, dup sursele sale de provenien i dup componena elementelor n care se regsete acesta, sistemul contabil, n adaptarea sa la aceast viziune i-a elaborat metode i

tehnici de lucru adecvate, capabile s rspund acestor cerine de eviden. Rolul jucat de sistemul contabil n demersul su de oglindire a patrimoniului a condus la definirea noiunilor comune de Pasiv (surse) i Activ (mijloace) detaliate n continuare n structuri menite s acopere particularitile concrete ale elementelor patrimoniale. Elaborarea unor reguli precise i specifice a avut n vedere abordarea necesitilor de eviden prin prisma celor dou puncte de vedere oferind instrumente i tehnici particulare acestui sistem. Anterior sistemului contabil actual de nregistrare n partid dubl, dar practicat i n prezent n anumite domenii de activitate, sistemul contabil n partid simpl asigur o urmrire a elementelor patrimoniale n mod izolat, fr a-i propuna o dubl reprezentare a acestora (dup provenien i dup componen). i domeniul de aplicare a acestui sistem are ns aceeai substan: elementele patrimoniale. Interdependena dintre sistemul contabil eleborat i noiunea de patrimoniu, ca parte a activitii economice, este evident. Fie c este vorba de partida simpl sau de partida dubl, cele dou sisteme contabile sunt determinate de conceptul de patrimoniu i au menirea de asigurare a evidenei acestui domeniu. La rndul su, noiunea de patrimoniu deriv din modul de desfurare a activitii economice. Dou sunt, printre altele, atribute determinante ale activitii economice: caracterul su dinamic i caracterul raional al acesteia. Dinamismul activitii economice imprim un dinamism i noiunii de patrimoniu, acesta suportnd pe parcursul desfurrii activitii anumite modificri determinate de procesele complexe constitutive ale activitii economice. La rndul su, caracterul raional al activitii economice confer un caracter raional constituirii patrimoniului, acesta urmnd s joace un anumit rol n funcie de destinaia pentru care a fost creat. Constituirea unui patrimoniu, a unei averi, fr scop reprezint un nonsens. Stabilirea unui scop chiar de la nceputul constituirii

patrimoniului i punerea acestuia n micare pe linia atingerii obiectivelor propuse reprezint determinani ai unei noiuni economice care se poate suprapune, mcar parial, peste aceea de activitate economic: investiie. Sigur c realizarea unei investiii presupune n mod necesar existena unui patrimoniu. Cu toate acestea termenul (de investiie) este mai complet, sugernd existena unui scop al patrimoniului i a unei dinamici patrimoniale care s permit atingerea acestuia. Am apelat la definiia dat de acelai Dicionar al Limbii Romne termenului de investiie: Investiie: Plasarea de capitaluri n ntreprinderi industriale, agricole, comerciale, etc. cu scopul obinerii de profituri. Evideniat mai mult din punct de vedere financiar, fr a denatura sensul definiiei, cteva completri la aceasta ar putea sugera mai bine ntregul mecanism pe care l implic interpretarea acestei noiuni i din punct de vedere procesual. n primul rnd, plasarea de capitaluri poate fi privit ca nsemnnd att capitaluri proprii ct i mprumutate. Termenul de surse se potrivete astfel la fel de bine att noiunii de patrimoniu ct i celui de investiie. n al doilea rnd, n mod normal, plasarea de capitaluri trebuie urmat de constituirea mijloacelor care s permit derularea investiiei. i aici, dei temenul de mijloace nu se regsete n definiia investiiei, acesta poate fi considerat ca aparinnd, de asemenea, ambelor noiuni. Ceea ce difereniaz destul de clar cele doua noiuni este sensul atribuit acestei alocri de surse n mijloace. Obinerea de profituri este inta unor investiii productive. Nu este ns singurul tip de investiii din punctul de vedere al scopului pe care i-l propun. n sens lrgit, scopul unor investiii de consum (neaductoare de profit) poate fi considerat ca fiind ridicarea gradului de confort (investiia ntr-un automobil personal, n aparate electrocasnice, etc.). Oricare ar fi ns inta, investiia creaz un sens patrimoniului constituit. Fie c este vorba despre

investiii productive sau de consum, caracterul raional al acestora este demonstrat n mod evident. Acestea sunt fcute pentru atingerea unui anumit scop. i scopul pe care il vizeaz mplinirea investiiei presupune existena unui patrimoniu nu numai dirijat ctre atingerea destinaiei pentru care a fost creat dar i constituit potrivit acestei destinaii. Cu toate acestea, conceperea sistemului contabil actual are n vedere, n mod exclusiv, noiunea de patrimoniu, limitnduse numai la acoperirea coordonatelor de surse i mijloace ale activitii economice fr a urmri i o structur a acestuia pe destinaii de constituire. Dei scopul general este obinerea de profituri. ntr-o analiz a interdependenei dintre cele trei noiuni: patrimoniu / investiie / contabilitate, definirea ca domeniu de aplicare a contabilitii ar putea fi privit i din alt punct de vedere. n mod suplimentar fa de noiunea de patrimoniu, noiunea de investiie acoper n acelai timp i explicaia scopului pentru care a fost creat un anumit patrimoniu (productiv sau de consum) i implicit determin nevoia de acoperire a obligaiei de urmrire a sa (nu numai a rezultatelor) i prin prisma acestui punct de vedere, adic cel al destinaiei. Utilizarea noiunilor de cheltuieli i de venituri, i apoi agregarea acestora n cea de profit rezolv numai interpretarea unor micri patrimoniale legate de aspectul eficienei, fr a intra n modul de structurare al patrimoniului. Stabilirea rezultatelor unei entiti care i-a constituit un patrimoniu i pe care l-a ntrebuinat n vederea atingerii unor inte reprezint un obiectiv major al contabilitii. Constituirea conturilor de rezultate demonstreaz c elaborarea sistemului contabil are n vedere i evidenierea consecinelor la care reuete s ajung patrimoniul n micarea sa ctre o anumit direcie. Dependena rezultatelor de masa patrimonial care le-a produs nu este evideniat ns suficient, n opinia mea, de ctre sistemul contabil actual. De altfel, noiunea de rezultat nu formeaz o legtur logic cu noiunea de patrimoniu (Rezultatul

patrimoniului?!). Este vorba deci de rezultatul unei micri voite, raionale a patrimoniului constituit n subdiviziuni patrimoniale bazate pe destinaii ctre o anumit direcie, adic de rezultatul unei investiii privit n componena sa structural. De asemenea, s-ar putea observa c noiunea de patrimoniu are mai mult o dimensiune static, stabilind o anumit stare de fapt la un moment dat. Dei bineneles c existena patrimoniului implic i o dinamic a acestuia prin creterile, descreterile sau micrile interne ale sale, noiunea de investiie consider c sugereaz mai bine aceast dinamic, acoperind mai relevant ambele stri n urmrirea i analiza activitii economice. Prin instrumentele de care dispune, contabilitatea consemneaz n primul rnd micrile patrimoniale ale unei entiti (pornind de la o anumit structur teoretic creat). Raportrile periodice pe care le ntocmete reprezint de fapt rezultatul acestor micri. Cu alte cuvinte, contabilitatea nu evideniaz numai existenele patrimoniale de la un moment dat ci i micrile ntr-o anumit direcie precis conturat pe care le-au suportat acestea, ceea ce rezult foarte clar din definiia dat acesteia dar care se leag mai puin cu noiunea de patrimoniu. Dinamica micrilor patrimoniale poate fi ns privit la rndul ei din mai multe puncte de vedere, conform unor necesiti de informare variate. Ori, raportarea strict a sistemului contabil la noiunea de patrimoniu, care presupune o anumit rigurozitate dar i rigiditate de interpretare face ca acesta s devin un sistem aproape nchis n crearea de alternative informaionale. n aceste condiii ndrznesc s afirm ca noiunea de investiie, privit din punct de vedere procesual, se ataeaz mai bine ca materie prim a contabilitii, acoperind att caracterul dinamic al activitii ct i scopul vizat de ctre activitatea respectiv, n procesul utilizrii surselor i mijloacelor pe care le presupune existena acesteia. Poate c aparent lipsit de importan, distincia ar putea ns avea o importan deosebit asupra modului de construcie a sistemului contabil ca instrument de oglindire a

elementelor concrete ale activitii economice n misiunea sa de furnizare a informaiilor produse prin desfurarea acesteia. Completarea sistemului contabil actual care s aib n vedere extinderea domeniului de aplicare de la noiunea de patrimoniu la cea de investiie ar atrage dup sine necesitatea acoperirii intereslor suplimentare de evideniere i a scopului constituirii patrimoniului, a destinaiei sale, pe elemente structurale componente, att din punct de vedere static ct i dinamic. n concluzie, dependena excesiv a modului de construcie a sistemului contabil fa de noiunea de patrimoniu conduce, n opinia mea, la apariia unor limite care n mod concret se manifest n: 1. utilizarea inflexibil a dublei nregistrri determinat fiind de rigiditatea modului de structurare a celor dou componente ale patrimoniului. 2. insuficienta acoperire a imaginii globale pe care trebuie s o furnizeze sistemul contabil prin reducerea acestuia numai la dubla reprezentare.

INTRAREA IN PATRIMONIU

La momentul intrarii in patrimoniu, activele se inregistreaza la valoarea de intrare, denumita si valoare contabila, astfel: Bunurile reprezentand aport la capitalul social sau cu titlu gratuit se inregistreaza la valoarea de utilitate. Aceasta valoare este reprezentata de totalitatea fluxurilor financiare viitoare pe care bunul respectiv le va aduce intreprinderii, contribuind la productia acesteia de bunuri si/sau servicii, inclusiv prin cedare catre terti la incheierea perioadei sale de utilitate in intreprindere. Din insasi definitia sa, rezulta ca aceasta valoare include un grad ridicat de aproximare. Pentru a-i da concretete si a o apropia cat mai mult de realitate, va stau la dispozitie cateva cai, si anume: expertizarea de catre un expert independent atat fata de partea donatoare (sau cea care efectueaza aportul), cat si fata de intreprinderea primitoare; compararea cu valoarea de piata (valoarea la care se tranzactioneaza pe piata alte bunuri similare); aprecierea starii bunurilor, a gradului de uzura, a amplasarii etc. Bunurile procurate prin schimb cu alte bunuri vor fi evaluate la valoarea de piata a bunurilor cedate la schimb. Bunurile achizitionate vor fi evaluate la costul de achizitie. Costul de achizitie este compus din valoarea facturata de furnizor, fara T.V.A., la care se adauga toate cheltuielile efectuate suplimentar pentru a aduce bunul la locul si in starea necesare pentru a putea fi folosit.

De exemplu, in costul de achizitie se includ: cheltuielile de pregatire a amplasamentului in cazul instalatiilor industriale sau utilajelor, cheltuielile cu analiza de calitate pentru determinarea caracteristicilor in cazul unor materii prime, cheltuielile cu taxele vamale si comisionul vamal in cazul bunurilor importate, cheltuieli de demontare, mutare, remontare in cazul utilajelor rulate achizitionate. Bunurile produse de intreprindere inclusiv stocurile de productie finita se evalueaza la costul de productie. Costul de productie include: costul de achizitie al materiilor prime si al celorlalte consumabile utilizate; cheltuielile directe de productie de natura cheltuielilor cu forta de munca; cheltuielile indirecte de productie care pot fi legate in mod rational de productia bunului respectiv (cota-parte din cheltuielile cu intretinerea si functionarea utilajelor, cota-parte din cheltuielile activitatilor auxiliare productiei etc.). Costul de productie nu va include cheltuieli generale de administratie, cheltuieli de desfacere sau cheltuieli financiare. Includerea cheltuielilor de finantare a achizitiei sau productiei unui bun in costul acelui activ reprezinta un tratament alternativ, acceptabil numai in anumite conditii (prevazute de IAS 23 si interpretarea SIC-2). Inventarierea anuala in vederea intocmirii situatiilor financiare anuale La momentul inventarierii anuale se verifica de fapt daca valorile contabile ale elementelor patrimoniale mai corespund realitatii economice

PASIVUL PATRIMONIULUI

Pasivul patrimoniului reflecta sursele de finantare a bunurilor economice sau drepturile si obligatiile ca elemente patrimoniale cu valoare negativa. Prin compozitia sa, pasivul evidentiaza modul de finantare a bunurilor economice si gradul de exigibilitate a surselor de finantare. Capital si rezerve (capitaluri proprii) corespund finantarii proprii a bunurilor economice aflate in circuitul patrimonial al intreprinderii. In mod concret, capitalurile proprii exprima numai pasivul intern al intreprinderii, avand urmatoarea structura:Capitalul, primele legate de capital, reserve din reevaluare, rezultatul reportat din exercitiile financiare precedente si rezultatul exercitiului. Capitalul individual sau social are un caracter avansabil.El se constituie la infiintarea intreprinderii, fiind o conditie a existentei si functionarii acesteia.Capitalul unei intreprinderi reprezinnta garantie in raport cu debitorii unitatii, gaj general in raport cu creditorii unitatii si are o val fixa si intangibila. In cadrul societatilor pe actiuni si in comandita pe actiuni, capitalul social este reprezentat de actiuni egale ca val. In cadrul societatilor in nume colectiv, in comandita simpla si cu raspundere limitata, capitalul social este reprezentat de parti sociale egale ca val. Val initiala a actiunilor sau partilor sociale poarta numele de val nominala. Juridic, capitalul social este rezultatul subscrierii efective la capital.

Capitalul social se diferentiaza in capital subscris varsat si capital subscris nevarsat. Capitalul subscris nevarsat este capitalul pe care proprietarii sau asociatii s-au angajat sa-l puna la dispozitia intreprinderii societare. In masura in care capitalul este eliberat sau capitalizat efectiv in bani si/sau natura, el devine capital subscris varsat. Primele legate de capital se refera la prime de emisiune, de fuziune, de aport si de conversie a obligatiunilor in actiuni.Aceste surse sunt generate de operatiile de crestere a capitalului. Prima de emisiune = val de emisie a actiunilor val nominala a actiunilor Rezerve din reevaluare reprezinta fonduri create in urma reevaluarii sau ajustarii val activelor si datoriilor, determinand cresteri sau diminuari ale capitalului propriu. Rezervele din reevaluare pot fi aferente bilantului de deschidere al primului an de aplicare a ajustarii la inflatie, rezerve aferente exercitiului in curs si rezerve dispuse prin acte normative. Rezervele reprezinta, in principiu, beneficii capitalizate in mod durabil de intreprindere pana la o decizie contrara a organelor autorizate. Ele pot fi constituite si din alte elemente ale situatiei nete, ca urmare a unor dispozitii legale si reglementare.Este cazul primelor de emisiune si de aport. Rezerva legala se constituie in proportie de 5% din profitul contabil annual inainte de impozitare, pana la limita cand rezerva atinge 20% din capitalul social, la societatile cu capital autohton infiintate in baza Legii nr. 31/1990 si la regiile autonome si 25% din capitalul social, in cazul societatilor comerciale cu participare

de capital strain, infiintate in baza Decretului lege nr.96/1990. Scopul rezervelor legale este de a proteja capitalul social in cazul in care exercitiile financiare s-au incheiat cu pierdere. Rezervele pentru actiuni proprii reflecta excedentul obtinut prin emisiunea actiunilor la un curs mai mare decit valoarea lor nominala, fiind destinat cheltuielilor de emisiune sau amortizari lor. Rezervele statutare sau contractuale se constituie annual din profitul net al intreprinderii intr-o proportie stipulata in statutul societatii sau prin clauze contractuale. Scopul rezervelor statutare este de a tempera actionarii in a pretinde dividente in dauna altor obligatii privind buna functionare a intreprinderii. Rezultatul reportat reprezinta rezultatul sau partea din rezultat a carui afectare financiara(repartizare pe destinatii) a fost aminata de adunarea generala a asociatilor sau actionarilor. El poate fi un rezultat reportat pozitiv (profit nerepartizat) sau negativ (pierdere nerepartizata, neacoperita din punct de vedere financiar). Profitul figureaza ca sursa proprie de finantare pina in momentul distribuirii sale pe destinatiile stabilite prin lege sau statutul intreprinderii societate, iar pierderea pina la acoperirea sa din rezultatul exercitiului urmator sau din rezervele destinate in acest sens. Rezultatul exercitiului financiar se determina fie prin calculul variatiei situatiei nete intre soldul final si inceputul exercitiului, fie ca diferenta intre venituri si cheltuieli.El poate fi favorabil, caz in care reprezinta profit (veniturile>cheltuielile)sau nefavorabil, caz in care reprezinta o pierdere (veniturile < cheltuielile). Subventiile pentru investitii sau subsidiile de capital sunt surse de finantare alocate de la bugetul statului sau alte

intreprinderi interesate, de care beneficiaza o intreprindere, pentru procurarea sau producerea de echipamente sau de bunuri de natura imobilizarilor, pentru realizarea unor activitati pe termen lung sau pentru acoperirea altor cheltuieli de natura investitiilor. Provizioanele reglementate corespund, in general, unei fractiuni din rezultat, plasata sub un regim de exonerare. Provizioanele reglementate sunt facultative.Ele se constituie pe seama cheltuielilor si sunt destinate finantarii fluctuatiilor de curs valutar, fluctuatiilor privind rata dobinzii, cresterea de preturi si amortizarii derogatorii. Provizioanele reglementate sunt fonduri create prin prelevari (preluari) din rezultate, fiind destinate regularizariiin timp a cresterii- micsorarii profitului ca urmare a fluctuatiilor privind rata dobinzii, rata de curs valutar si a preturilor. PROVIZIOANE PENTRU RISCURI SI CHELTUIELI sunt fonduri constituite din prelevari din rezultate, fiind destinate acoperirii unor cheltuieli sau pierderi probabile sau certe in perioadele urmatoare, dar nederminate ca marime constituirea lor se realizeaza prin includerea acestora in cheltuieli, ele constatind cheltuieli potentiale ale intreprinderii. PASIVE DE REGULARIZARE SI ASIMILATE (Venituri in avans si cheltuieli angajate) cuprind veniturile incasate inainte de data inchiderii exercitiului, dar care se refera la un exercitiu financiar ulterior, impreuna cu orice cheltuieli care, desi se refera la exercitiul financiar respective vor fi platite in cursul unui exercitiu ulterior. DATORIILE exprima fondurile sau capitalurile furnizate de terti pentru care unitatea trebuie sa acorde o prestatie sau un echivalent valoric.

Imprumuturi din emisiunea de obligatiuni, numite si imprumuturi obligatare sunt imprumuturi interne sau externe, garantate de stat sau de banci si emise de societatile private, de sectorul public sau semipublic, agenti care au acces pe piata financiara. Titlurile sunt remise obligatarilor care au subscris imprumutul, fara a fi exclusa si posibilitatea vinzarii catre public prin intermediul unor institutii financiare sau chiar de catre societatea emitenta. Sumele datorate institutiilor de credit cuprind termenele pe termen lung si mediu si cele pe termen scurt, numite si credite de trezorerie. Ele sunt destinate, dupa caz, finantarii investitiilor si cheltuielilor curente privind activitatea de exploatare. Avansuri incasate in contul comenzilor (clienti creditori) reflecta datorii reprezentind sume incasate de la clienti inainte de efectuarea livrarilor de bunuri, executarilor de lucrari sau prestarilor de servicii, in numele acestora. Efecte de comert de platit reprezinta titluri de valoare care atesta obligatia de plata a intreprinderii in cadrul relatiilor de decontare cu furnizorii ( ex: cambia, biletul la ordin, conosamentul etc. ). Sume datorate societatilor din cadrul grupului cuprind datorii catre societati care detin interese de participate si dobinzile aferente, varsaminte de efectuat referitoare la interese de participare si decontari privind interese de participare. Datorii fata de creditori diversi ( cuprind obligatiile care, prin natura lor, nu se include in categoriile prezentate mai sus, cum ar fi: imputatii, datorii privind achizitionarea titlurilor de plasament, sume incasate si necuvenite, in numerar sau prin banca etc.

INVENTARIEREA PATRIMONIULUI

Contabilitatea, ca principal instrument al conducerii, trebuie sa asigure informatii reale asupra activitatii unitatii patrimoniale, n vederea adoptarii de decizii fundamentate din punct de vedere stiintific.Pentru realizarea acestui obiectiv, o conditie fundamentala o reprezinta concordanta deplina care trebuie sa existe ntre datele nregistrate n conturi si realitatea faptica existenta n unitate. Mijlocul principal prin care se constata situatia reala a patrimoniului si compararea datelor obtinute pe aceasta cale cu datele contabilitatii, l reprezinta inventarierea. Inventarierea este un procedeu al metodei contabilitatii, comun si altor stiinte economice, care reprezinta ansamblul operatiunilor prin care se constata existenta cantitativa si valorica sau numai valorica, dupa caz, a elementelor de activ si de pasiv aflate n patrimoniul unitatii la data la care aceasta se efectueaza. Necesitatea inventarierii patrimoniului unitatilor se explica prin importanta deosebita pe care o prezinta pentru activitatea practica a acestora. n primul rnd, ea constituie baza de pornire pentru deschiderea si organizare evidentei operative si contabile la unitatile patrimoniale nou nfiintate. La nceputul activitatii, inventarierea are ca obiect principal stabilirea si evaluarea elementelor patrimoniale care constituie aporturile n natura si/sau n bani ale asociatilor/actionarilor sau ntreprinzatorului particular, n functie de forma de organizare a unitatii economice. n al doilea rnd, n decursul exercitiului, ea este determinata de

faptul ca ntre datele contabilitatii si realitatea de pe teren pot sa apara anumite diferente, n plus sau n minus, chiar si n conditiile unei bune organizari a evidentei operative si contabile, datorita mai multor cauze dintre care mentionam: - modificari intervenite la elementele patrimoniale ale unitatii, fie ca urmare a unor cauze naturale (cum sunt: uscarea, evaporarea, scaderea n greutate etc.), fie datorita unor cauze subiective (ca de exemplu: masurari inexacte; sustrageri de mijloace economice); - nentocmirea sau ntocmirea defectuoasa a unor documente; - nenregistrarea sau nregistrarea gresita n conturi a anumitor operatii; - neglijenta si neatentia gestionarilor care gestioneaza bunurile si valorile economice. Rolul inventarierii se manifesta pe mai multe directii si anume: - inventarierea este un mijloc de realizare a concordantei datelor contabilitatii si a celorlalte forme de evidenta economica cu realitatea obiectiva pe care o reprezinta; - constituie un mijloc de control si verificare asupra integritatii mijloacelor economice, a bunei gospodariri a patrimoniului pentru ntarirea gestiunii economice. Cu aceasta ocazie se stabilesc raspunderile si masurile de recuperare a pagubelor produse asupra patrimoniului; - inventarierea contribuie la mobilizarea resurselor interne prin aceea ca permite identificarea valorilor materiale fara miscare, neutilizabile sau degradate, a produselor si marfurilor greu vandabile etc si valorificarea acestora. - constatarea deprecierilor provizorii (reversibile) bunurilor si valorilor economice, cu ocazia inventarierii, sta la baza constituirii si nregistrarii provizioanelor pentru deprecieri; - prin inventariere se determina marimea unor indicatori economici cuprinsi n contabilitate. Pe aceasta baza are loc determinarea productiei neterminate care influenteaza calculul exact al costurilor si rezultatelor finale.

- inventarierea este o lucrare premergatoare, obligatorie, ntocmirii bilantului contabil anual, contribuind la realizarea imaginii fidele a patrimoniului reprezentata prin bilant; - inventarierea contribuie la respectarea disciplinei financiare si la desfasurarea normala a decontarilor, prin descoperirea creantelor nencasate, respectiv, a datoriilor neplatite la timp; - pe baza inventarierii se pot obtine o serie de concluzii pentru mbunatatirea organizarii contabilitatii curente, a evidentei operative a stocurilor, a controlului gestionar etc. Obiectul inventarierii l constituie ntregul patrimoniu, adica toate elementele de activ si pasiv de care dispune unitatea patrimoniala, n momentul efectuarii inventarierii.

EVALUAREA PATRIMONIULUI IN CONTABILITATE Evaluarea reprezinta un procedeu al metodei c

e Evaluarea consta in cuantificarea si exprimarea prin bani a marimii elementelor patrimoniale si a operatiilor privind miscarea acestor elemente.Obiectul evaluarii il constituie strucuturile proprii patrimoniului si anume: activele, pasivele, cheltuielile, veniturile, rezultatele si operatiile economico-financiare privind circuitul acestor structuri. Unitatea de calcul care permite masurarea si compararea valorilor economice este etalonul monetar. El se identifica cu banii in functia lor de masura a valorii. In mod concret, aceasta functie se realizeaza prin sistemul monetar propriu fiecarei tari, la noi in tara leul.
nEvaluarea reprezinta un procedeu al metodei contabile care consta in cuantificarea si exprimarea valorica in etalon banesc a

Rezultatul masurarii si compararii obiectului evaluat cu banul, in calitatea sa de unitate de masura a valorii, este pretul. Prin mijlocirea banului, valoarea elementelor patrimoniale se exprima ca pret. In felul acesta, pretul reprezinta un raport intre valorile economice supuse evaluarii si banii ca masura a valorii. Astfel, se masoara puterea de cumparare disponibila a banului pentru a obtine bunuri, lucrari si servicii. Ca procedeu al metodei contabilitatii, evaluarea este strans legata de celelalte procedee, a caror aplicare este conditionata de exprimarea valorica a operatiilor economice.Astfel, contul nu se poate folosi decat pentru inregistrarea operatiilor economice exprimate in etalon banesc. Evaluarea este strans legata de calculatie deoarece pentru reflectarea exacta in conturi a existentei si miscarii elementelor patrimoniale este necesara stabilirea precisa a valorii lor.