Sunteți pe pagina 1din 9

Reinventarea comunitii euro-atlantice - o perspectiv liberal asupra relaiei transatlantice dup sfritul rzboiului rece

Bucureti 2011

Reinventarea comunitii euro-atlantice - o perspectiv liberal asupra relaiei transatlantice dup sfritul rzboiului rece

Schimbarea masiv, parial sau deloc controlat, n domeniul activitilor interstatale, a relaiilor i proceselor ce definesc structura sistemului internaional au dus, imediat dup cel de-al doilea rzboi mondial, la polarizarea interesului unor state (grupuri de state) pentru susinerea unei anumite doctrine politice, economice i militare, n raport de sfera de influen dominatoare, situaie n care statele Europei au fost divizate, ntre Est i Vest, de aa-zis cortin de fier cu scopul de a-i asigura securitatea. Demolarea acestui zid a dat un nou impuls diplomaiei euro-atlantice pentru a redefini securitatea i a preciza noile strategii de securitate, nct s se asigure o securitate egal tuturor naiunilor. Punnd accent pe modalitile nonviolente pentru modelarea noii arhitecturi de securitate european multidimensional, multe state neintegrate n structurile integrate de securitate european acioneaz, indiferent de costuri, pentru a se pune la adpost de orice pericol, pentru lrgirea cooperrii i reconstrucia relaiilor internaionale, n care nu mai sunt posibile evoluii autonome i izolaioniste. Integrarea european a parcurs la finalul secolului XX o nou faz calitativ care implica modificarea relaiilor economice dintre state pn la crearea unui spaiu unic economic i social. n domeniul politic se tindea spre statuarea unor structuri suprastatale, de nivel continental, cu puternice valene integratoare, n care s fie redus drastic libertatea de utilizare a forei armate i asigurate inovaii n modalitatea de intrebuinare a forei armate n relaiile internaionale, care s depeasc ngrdirile la care este supus aceasta, nct s se poat asigura reconfigurarea arhitecturii europene i euroatlantice de securitate prin restructurarea organismelor colective de securitate existente: OSCE, NATO, UEO. Modificarea profunda a mediului politic i social european dupa 1989, care a dus la disparitia bazei ideologice a divizarii continentului in blocuri opuse, potential adversar unul altuia, a fcut necesara redefinirea locului i rolului organizatiei Tratatului Atlanticului de Nord, a determinat aparitia unor preocupari privind 2

posibilitatile i modalitatile de participare a acesteia la controlul i rezolvarea situatiilor de criza de natura s pericliteze pacea i securitatea in Europa i in lume. Faptul ca unul din termenii echilibrului militar ce s-a mentinut in Europa timp de peste 40 de ani, respectiv puterea militara sovietica i a Tratatului de la Varsovia nu mai exista, a avut urmari importante. Practic, a disparut pericolul unui conflict major, intre blocuri, dar au fcut posibile aparitia unor conflicte de mica intensitate, pe fond etnic, religios, economic, teritorial, cu forme chiar violente, toate acestea riscand s degenereze intr-un conflict major care s afecteze pacea pe continent i in lume. Schimbarile petrecute in spatiul european, disparitia bipolaritatii puterii militare ar fi trebuit, in acceptarea istorica, s duca i la dizolvarea Aliantei, intrucat scopul crearii acesteia a disparut. Aparitia de noi tipuri de riscuri i ameninri la adresa pacii i securitatii in Europa i in lume, in zonele de interes ale Aliantei a impus reevaluarea situatiei securitatii, stabilirea de noi strategii pentru adoptarea mecanismelor Aliantei de gestionare a crizelor, prin asumarea a noi roluri in zona Europei centrale i de est, mergand de la prevenirea i gestionarea razboaielor civile la monitorizarea controlului armamentelor sau acordurilor de dezarmare. Este meritul Aliantei de a fi reactionat la recentele schimbari ale conditiilor politico-militare. Prin declaratiile sefilor de stat i guvern NATO au fost adoptate o serie de principii pornind de la Conceptul cuprinzator privind controlul armamentelor i dezarmarea (mai 1989); Declaratia de la Londra privind o Alianta Nord Atlantica in schimbare (iulie 1990); Noul Concept strategic i Declaratia de la Roma privind pacea i cooperarea (Roma 1991); Parteneriatul pentru Pace (Bruxelles 1994); Infiintarea EAPC-Consiliul pentru Parteneriat Euro-Atlantic (mai 1997); Conceptul strategic al Aliantei (Washington 1999); Noua initiativa privind capacitatile de aprare (Praga 2002). Pornind de la ideea ca in noua Europa, securitatea fiecarui stat este in mod inseparabil legata de securitatea vecinilor si, Alianta este pregatita s intinda mana prieteniei fostilor si adversari. In acest context, in urma Declaratiei de la Londra ( iulie 1990), Alianta i-a exprimat intentia de a schimba strategia i structura forelor integrate NATO prin: trimiterea pe teren a unor forte active mai mici i restructurate; reducerea disponibilitatii unitatilor active; utilizarea, la nevoie, a regenerarii forelor; renuntarea la aprarea inaintata in Europa Centrala; infiintarea unui Centru OSCE 3

de prevenire a Conflictelor drept forum de dezbatere a activitatilor militare neobisnuite i concilierea diferendelor intre statele membre OSCE. Pornind de la conceptul ca securitatea Aliantei este legata de securitatea celorlalte state din Europa i de riscurile posibile, datorate instabilitatii generate de grave dificultati de ordin economic, social i politic, inclusiv rivalitati etnice i dispute teritoriale statele occidentale au luat in calcul: mentinerea i ntrirea legaturii transatlantice, in contextul schimbator al securitatii, incat s satisfaca procesul de integrare europeana i interesele securitatii SUA, implicate foarte puternic in zona europeana a NATO; dezvoltarea continua a securitatii europene ca element al unei uniuni politice in curs de formare; cooperarea cu rile din Europa Centrala i integrarea lor treptata in sistemul politic, economic i de securitate al statelor libere i democrate. Aceste orientari au fost stabilite pentru a se asigura functionarea Aliantei dupa desfiintarea Tratatului de la Varsovia i pentru a se incerca acoperirea vidului de securitate din Balcani, in asa fel incat s nu trezeasca suspiciunile Federatiei Ruse, care considera ca prin extinderea NATO, Rusia ar fi izolata i chiar amenintata. Conducerea NATO, organele civile i militare ale Aliantei, analizand situatia politico-militara actuala i de perspectiva, au elaborat o serie de variante privind implicarea NATO in rezolvarea crizelor pe baza documentelor adoptate la Roma, in anul 1991 i a modificarii raportului de forte in Europa. Avand in vedere aspectele politice, militare, economico-financiare, se pare ca varianta care are cele mai multe optiuni ar fi cea care are in vedere atat aprarea nemijlocita a statelor membre, cat i interventia in zonele de criza, fie sub egida ONU, fie in cadrul actiunilor conduse de ONU, UEO sau OSCE, cautandu-se solutii pentru depairea restrictiilor referitoare la spatiul de responsabilitate. Odata cu noua doctrina s-a adoptat i conceptul de riposta selectiva. In acest sens Fora de Reactie Rapida este operationala din 1995 i cuprinde 7 divizii, din care 2 cu structura multinationala. Acestea, pot fi dislocate in timp scurt (2-3 zile) in zona de actiune. Se are in vedere pentru a fi folosite in cadrul operatiilor de mentinere a pacii sau pentru controlul crizelor. In cadrul modificarilor de structura sunt preconizate desfiintarea unor comandamente aliate NATO, reducerea cu 25% a Forelor principale de aprare,

constituirea unor unitati multinationale, reducerea efectivelor SUA dislocate in Europa, costituirea unor state majore (nuclee) multinationale etc. In 1994, odata cu aprobarea conceptiei de constituire i actiune a Fortei de reactie rapida, ministrii apararii din rile membre NATO au adaptat o serie de concepte privind sprijinul ce-l poate oferi NATO, prin intermediul UEO, pentru dezvoltarea componentei de aprare a Uniunii Europene, modul in care structurile NATO ar putea fi dezvoltate i adoptate pentru a indeplini eficient i mai flexibil misiunile Aliantei, prin ntrirea cooperarii cu UEO precum i modul de dezvoltare a Parteneriatului pentru Pace. Primele rezultate pozitive a noilor concepte au fost dovedite prin desfasurarea rapida i eficienta a Fortei Internationale de Implementare a Pacii in Bosnia Hertegovina (IFOR). Reforma NATO are efecte concrete asupra relatiilor NATO cu rile foste membre ale Tratatului de la Varsovia. Cum acestea nu pot fi cuprinse imediat in NATO, din diferite motive, s-au creat unele organisme adecvate actualei situatii. Un asemenea organism s-a creat in 1991, Consiliul de Cooperare Nord-Atlantica (CCNA). In cadrul acestuia se discuta probleme cu caracter militar, cum ar fi controlul armamentelor, cooperarea in domeniul apararii, modul de solutionare a unor crize in Europa, precum i probleme economice sau de interes general. Una din caracteristicile noii NATO este vointa s de a se deschide pentru noi membri din considerentul ca primirea de noi membri in NATO va servi cauzei stabilitatii in intreaga Europa. De asemenea, Alianta actioneza pentru stabilirea unui parteneriat in domeniul securitatii cu Rusia, Europa se gaseste astazi intr-o faza decisiva a pregatirii viitorului sau prin garantarea pacii i libertatii, respectand principiile unei stranse cooperari transatlantice i al continuarii ferme a politicii de unificare. In plus NATO va utiliza i consolida institutii viabile i experimentate, cum ar fi Consiliul Europei, in care va juca rolul de pilon de stabilitate. Largirea NATO va reprezenta un pas inainte spre tinta de baza a Aliantei, de a spori securitatea i a extinde stabilitatea in intreaga zona euroatlantica, in cadrul contextului unei largi arhitecturi a securitatii europene bazate pe o reala cooperare. In acelasi timp largirea NATO va extinde asupra noilor membri avantajele apararii comune i ale integrarii in institutiile europene i nord-atlantice.

Extinderea NATO va contribui la stabilitatea i securitatea sporita pentru toate rile din regiune prin: incurajarea reformelor democratice, inclusiv a controlului civil i democratic asupra armatei; protejarea modelelor i cutumelor de cooperare, consultare i costituire a consensului; promovarea relatiilor de buna vecinatate; sporirea transparentei in planificarea apararii i alcatuirea bugetelor militare i astfel a increderii intre state; consolidarea tendintei catre integrare i cooperare in Europa; sporirea abilitatii Aliantei de a contribui la securitatea europeana i internationala i de a sprijini mentinerea pacii sub auspiciile ONU sau OSCE, prin ntrirea parteneriatului transatlantic. Extinderea Aliantei se va face prin aderarea de noi state membre la Tratatul de la Washington, in baza art. 10. Noii membri se vor bucura de toate drepturile i ii vor asuma toate obligatiile ce decurg din Tratat i vor trebui s se conformeze principiilor, politicilor i procedurilor adoptate de membrii Aliantei pana in momentul aderarii. Statele candidate la aderare trebuie s-i rezolve prin mijloace pasnice disputele etnice, teritoriale, jurisdictionale interne, dupa care pot fi invitate s se alature Aliantei. Extinderea NATO este un proces paralel cu cel al Uniunii Europene, pe care il va completa. Ambele procese de extindere vor contribui semnificativ la extinderea securitatii, stabilitatii i prosperitatii de care se bucura membrii si spre celelalte state europene cu vederi democratice. O eventuala concordanta larga a calitatii de membru in NATO, UE i UEO ar avea efecte pozitive supra securitatii europene. De aceea, Alianta acorda o atentie deosebita rilor cu perspective de a deveni membre ale UE i care manifesta interes pentru aderarea la NATO in vederea analizei felului cum acestea pot contribui la securitatea transatlantica, in cadrul Tratatului de la Washington i de a hotari invitarea acestora pentru a adera la NATO. Alianta este angajata pentru o abordare larga a securitatii, care recunoaste importanta factorilor politic, economic, social i de mediu, suplimentar dimensiunii indispensabilea a apararii. Telul colectiv al NATO este de a edifica o arhitectura de

securitate europeana pentru care contributiile Aliantei la securitatea i stabilitatea spatiului euroatlantic i a celorlalte organizatii internationale sunt complementare i se consolideaza reciproc, atat prin adancirea relatiilor intre rile euroatlantice cat i prin gestionarea crizelor. Alianta incearca s ntreasc securitatea i stabilitatea euroatlantica prin: pastrarea legaturii transatlantice, mentinerea unor capabilitati militare eficace i suficiente pentru descurajare i aprare, pentru indeplinirea intregului spectru de misiuni ale NATO, dezvoltarea Identitatii Europene de Securitate i Aprare in cadrul Aliantei, o capacitate completa pentru gestionarea cu succes a crizelor, continuarea procesului de deschidere fata de noi membri i urmarirea constanta a relatiilor de parteneriat, cooperare i dialog cu celelte ri ca parte a abordarii problemelor de securitate euroatlantica prin cooperare, inclusiv in domeniul controlului armamentelor i dezarmarii. Ataamentul NATO faa de legatura transatlantic este indispensabil. Alianta este angajat intr-un parteneriat puternic i dinamic intre Europa i America de Nord in sprijinul valorilor i intereselor pe care le au in comun. Securitatea Europei i a Americii de Nord este indivizibila. Mentinerea unei capabilitati militare adecvate in vederea actiunii colective pentru aprarea comuna ramane punctul central al obiectivelor de securitate ale Aliantei. O astfel de capabilitate, impreuna cu solidaritatea politica, ramane esenta capacitatii Aliantei de a preveni orice incercare de a face uz de fora sau de intimidare i garanteaza faptul ca o agresiune militara directa Impotriva Aliantei nu ar putea avea sorti de izbanda. Aprarea colectiva a membrilor si este fundamentala pentru credibilitatea s i pentru securitatea i stabilitatea spatiului euroatlantic. Capabilitatile militare eficiente pentru intregul spectru de circumstante previzibile constituie baza capacitatii Aliantei de a contribui la prevenirea conflictelor i la managementul crizelor prin operatiuni de raspuns la crize. Aceste misiuni pot fi extrem de solicitante i pun mare pret pe aceleai calitati politice i militare (coeziunea, instruirea multinationala, planificarea detaliata in avans). Reforma structurii de comanda militara integrata a NATO prevede realizarea noii structuri, care va cuprinde doua comandamente strategice, unul pentru Europa i unul pentru Atlantic, cu o structura subordonata simplificata de comandamente regionale i subregionale. Rezultatul va fi o structura mai flexibila i mai bine adaptata la cerintele prezente ale NATO. Aceasta va facilita cooperarea cu rile partenere. In plus, noua structura va incorpora un cadru pentru operatiile de comanda implicand dislocare 7

rapida, participare multinationala, unitati de categorii intrunite adaptate la cerintele noului concept al Aliantei de Forte intrunite Multinationale Operationale (CJTF). Aliatii europeni au luat decizii care s le permita s-i asigure responsabilitati mai mari in domeniul securitatii i apararii in scopul ntririi pacii i stabilitatii in spatiul euroatlantic i implicit al securitatii tuturor aliatilor. Acest proces va necesita o strans cooperare intre NATO i Uniunea Europeana. Procesul de elaborare i implementare a Politicii Europene de Securitate i Aprare, menita s ntreasc capabilitatile Uniunii Europene in ceea ce priveste managementul crizelor, trebuie s vizeze i ntrirea Identitatii Europene de Securitate i Aprare in cadrul NATO, pastrand nealterata legatura transatlantica. In acest context, NATO ramane piatra de temelie a securitatii europene i fundamentul apararii colective in spatiul euroatlantic, iar realizarea Politicii Europene de Securitate i Aprare trebuie subsumata principiilor aprobate in cadrul reuniunii Consiliului Nord-Atlantic de la Berlin, din 1996. Urmarind politica sa de prezervare a pacii, prevenire a rzboiului, ntrire a securitatii i stabilitatii, in conformitate sarcinile sale de securitate fundamentale, NATO va cauta, in cooperare cu celelalte organizatii, s previna conflictele, sau, in situatia aparitiei unei crize, s contribuie la gestionarea sa efectiva, cu aplicarea normelor dreptului international, inclusiv prin posibilitatea executarii de operatiuni de raspuns la crize. Pregatirea Aliantei pentru indeplinirea unor astfel de operatiuni vine in sprijinul obiectivului mai larg de ntrire i extindere a stabilitatii i implica adeseori participarea partenerilor Aliantei.

BIBLIOGRAFIE

1. Bernard Esambert, Rzboiul economic mondial, Defense nationale, vol 48, iunie 1992; 2. Biroul de Informare i Presa NATO- 1110 Bruxelles- Belgia, Manualul Nato 2001 3. Florian Garz, NATO - Globalizare sau disparitie? Casa Editoriala Odeon, Bucuresti, 1995 4. Jacques de Launay, Mari decizii ale celui de-al doilea rzboi mondial, vol.II, Editura tiintifica i Enciclopedica, 5. http://www.mae.ro/