Sunteți pe pagina 1din 6

SOCIOLOGIE, POLITICI SOCIALE SI DE SANATATE

Suport de curs

Conceptul de sociologie Sociologia este stiinta societatii, stiinta formelor de viata sociala omenesti. Termenul de ,,sociologie nu este vechi, el a fost introdus de catre sociologul francez Auguste Comte in 1839. Este format din doua cuvinte: socius de origine latina, insemnand sot, asociat, tovaras; logos de origine greaca insemnand idee, teorie, stiinta.

In ceea ce priveste clasificarea si fixarea pe un loc propriu al sociologiei in sistemul stiintelor reprezinta o ierarhie a stiintelor. Sociologia formeaza cea mai inalta treapta, un fel de regina a stiintelor. Sociologia nu este singura stiinta sociala, ea nu este singura care studiaza fenomenele sau realitatile social- umane. Unele stiinte sociale ca: istoria, etnografia, politica, dreptul, etica, economia politica, psihologia etc. sunt mai vechi decat ea. S-a impus deci necesitatea de a se clasifica nu numai grupele mari de stiinte, care se disting destul de clar prin obiectul lor, dar si fiecare grupa in parte, in cazul nostru grupa stiintelor sociale, dedicate, in ultima analiza, studiului acelorasi realitati. Oamenii de stiinta sunt de acord cu ideea ca stiintele sociale s-au constituit prin diviziunea muncii stiintifice, din nevoia de a cunoaste cat mai bine, mai amanuntit si mai exact, existenta oamenilor, manifestarile acestora, precum si creatiile sociale ale oamenilor. Pornind de la aceasta idee unele stiinte sociale s-au specializat in studiul unui singur sector din viata sociala ca de exemplu: stiintele economice, juridice, politice, morale, artisitce, religioase, folclorice, educationale etc. Sociologia se imparte in ramuri de preocupari tot mai specializate: sociologia economica, juridica, politica, agrara, industriala, rurala, urbana, comerciala, financiara, a limbii, a culturii, educatiei, a armatei, a razboiului, a fiecarei tari sau a unor regiuni. In functie de criteriile de intindere, dar si de esenta se imparte in: microsociologia: studiul grupurilor sau colectivelor mici, bazate pe relatii interpersonale directe; marcosociologia: studiul colectivitatiilor mari, bazate pe relatii organizationale si institutionale; sociologia concreta sau empirica: studiul direct al realitatiilor sociale;
1

sociologia experimentala: studiul fenomenelor sociale pe baza de experimente; sociologia generala: preocupata de generalizari, teoretizari; sociologia aplicata: se pune in serviciul constructiilor si reconstructiilor sociale; psihosociologia: cerceteaza aspectele sociale ale vietii sufletesti.

In zilele noastre trei stiinte se ocupa de cerecetare societatii: sociologia (inclusiv psihologia sociala), istoria si culturologia, dar toate aceste stiinte se ocupa de studierea omenirii, fiindca societatea este a oamenilor, cultura si istoria tot a oamenilor, dar pentru a studia unele aspecte mai amanuntite ele se separa. In Romania studierea acestei stiinte a inceput intre cele doua rzboaie mondiale, prin pozitia Scolii Sociologice din Bucuresti. Contributia lui Emile Durkheim, Max Weber si Talcott Parsons la dezvoltarea sociologiei moderne Emile Durkheim, unul dintre principalii fondatori ai sociologiei stiintifice moderne, a fost preocupat, ca si predecesorii sai, de ameliorarea starii sociale, de realizarea ordinii si consensului social. Prin activitatea si opera sa, sociologia dobandeste mai multa rigoare si un statut economic si universitar recunoscut. Durkheim le reproseaza inaintasilor ca au explicat faptele sociale prin aspecte exterioare socialului. Pentru el, faptele sociale trebuie tratate ca ,,lucruri (adica exterioare individului si impunandu-i-se acestuia in mod constrangator). Lucrarea ,, Regulile metodei sociologice reprezinta prima fundamentare riguroasa a metodologiei sociologiei. Sociologul francez argumenteaza necesitatea inlaturarii din stiinta a prenotiunilor, propune criterii de distingere a normalului de patologic in viata sociala, stabileste regulile analizei tipologice, fundamenteaza explicatia sociologica determinista si prescrie regulile analizei comparative. Max Weber a desfasurat o activitate stiintifica diversa: economie, istorie, politologie, sociologie. Pentru el, sociologia este in principal studiul actiunii sociale. O contributie importanta a sociologiei weberiene este conceptul de tip ideal. Potrivit definitiei date de M. Weber, tipul ideal este un concept construit de sociolog pentru a evidentia trasaturile esentiale ale unui fenomen.Tipul ideal se obtine prin ignorarea aspectelor minore, prin reliefarea similaritatilor majore, prin simplificare si generalizare. Talcott Parsons este principalul reprezentant al structuralismului functionalist din sociologia americana. Sistemul social consta, in conceptia lui Parsons, dintr-o pluritate de actori individuali inclusi intr-un proces de interactiune si motivati de obtinerea unor satisfactii optime.

Notiuni de antropologie Antropologia fizica Despre homo sapiens (omul intelept) nu se poate spune ca in ultimii 3000 de ani, asupra corpului s-a produs vreo modificare structurala din punct de vedere biologic sau fiziologic. Cu toate acestea, odata cu evolutia societatii, necesitatile fiziologice (de hrana, de igiena,etc) au cunoscut numeroase modificari, in functie de adaptarea individului la mediul inconjurator, concomitent cu momentul dat in care s-a aflat la momentul respectiv societatea. Daca vom compara spre exemplu practicile actuale de igiena cu cele din Evul Mediu , contrastul este frapant: clientii unui han din Evul Mediu scuipau pe jos si mancau dintr-un platou comun cu mana, care le servea si ca batista. Noaptea, cei care dormeau la han imparteau patul cu strainii. Este limpede ca deprinderile de igiena s-au transformat cu timpul. Oamenii din Evul Mediu nu aveau aceeasi experienta ca noi cu privire la ce inseamna curat si murdar. Intr-un remarcabil studiu asupra igienii corpului in Evul Mediu, Georges Vigarello (1985) arata ca doar mainile si fata faceau obiect de peocupare in privinta sanatatii. Oamenii din acea vreme nu faceau nicio legatura intre igiena si o bunastare de sanatate. Abia in secolul al XIX- lea , clasa bogata extinde curatenia si la vesminte si in secolul XXI se pune problema asocierii unei bune sanatati fizice cu practica igienei intregului corp. Si astazi se remarca lipsa igienei in diferite tari, datorita conditiilor geografice si de viata foarte dificile. Pe de alta parte, de la o tara la alta, diferentele intre practicile de igiena pot fi uriase. In multe tari, de exemplu, este obisnuinta sa faci dus si sa-ti schimbi zilnic hainele. Nevoia de igiena intalnita la membrii acestor societati nu este resimtita cu aceeasi intensitate in altele. In multe tari deprinderile de igiena din tarile dezvoltate sunt imposibile, indeosebi datorita lipsei de apa . Absenta apei in unele tari impiedica pe cei care le locuiesc sa stabileasca un raport similar celui pe care il au cu corpul lor oamenii din statele dezvoltate. Exemplul referitor la deprinderile de igiena nu este decat o ilustrare a faptului ca indivizii adera la un ansamblu de practici pe care le impartasesc si nu le pun in discutie. Aceasta le permite sa se integreze intrun anumit mediu social. Aceste moduri de a gandi, de a simti si de a actiona, in materie de practica de igiena, formeaza cultura spontana si comuna mai multor indivizi dintr-o anumita societate. Ea se distinge de cultura secundara care se exprima in productia de bunuri culturale. Antropologia socio culturala Cultura are o baza biologica, elementele ei fiind inventate pentru satisfacerea nevoilor elementare ale oamenilor. Ea este un tot constand din bunuri de consum, drepturi constitutionale acordate grupurilor sociale, idei si mestesuguri, credinte si obiceiuri. Indiferent daca examinam o cultura foarte simpla si primitiva sau o cultura foarte complexa si dezvoltata, ne lovim de acest mecanism material, uman si spiritual cu ajutorul caruia omul poate rezolva problemele specifice cu care este confruntat.
3

Societatea este elemental fundamental in definirea culturii. Aceasta este produsul corelatiilor trecutului care orienteaza corelatiile prezentului si pe cele viitoare si in care personalitatea prezinta aspectul subietiv al culturii. Cronologic, societatea este prima iar cultura o urmeaza. Societatile dezvolta culturi iar culturile isi pun amprenta asupra societatii. Cultura este un produs specific uman de interactiune sociala. Ea ofera modele sociale acceptate de membrii societatii:
-

este cumulativa este transmisa din generatie in generatie este semnificativa pentru ca este simbolica este un determinant de baza al personalitatii depinde de functionarea continua a societatii este independenta de orice individ sau grup.

Antropologia filozofica Antropologia filosofica e disciplina sec. XX care dintr-o perspectiva generalizatoare, incearca sa raspunda la intebari privind esenta omului ca forma specifica de existenta, raporturile sale cu natura despre relatiile lui cu lumea valorii si culturii, despre modul in care individul uman devine personalitate. Spre deosebire de antropologiile biologice si psihologice, cea filosofica doreste sa-l cuprinda pe om in intregul sau. In antropologia filosofica omul pune intrebari referitoare la sine insusi nu doar ca obiect ci si ca subiect. Viata sociala, relatii individ societate, umanizare, socializare Omul este o fiinta primordial sociala. Fiinta umana nu poate trai si nu se poate dezvolta decat in societate, in interactiune cu alti oameni. Se poate spune ca omul este un produs al vietii sociale. Este in acelasi timp elementul constitutiv de baza al societatii. El reprezinta substratul vietii sociale. Societatea nu poate exista decat prin indivizii care o compun. Omul este nu numai actor al vietii sociale, ci si autor al acesteia. Viata sociala este rezultatul activitatii comune a oamenilor, al actiunilor acestora si interactiunilor dintre ei. Cum nu exista societate fara comunicare, asa nu exista nici personalitate, individ fara interactiune cu mediul social. Societatea participa la modelarea personalitatii, a comportamentului social. Elemente de sociologie a colectivitatii Potrivit DEX-ului colectivitatea reprezinta grupul de oameni care traiesc si muncesc in comun. O multime de oameni, un agregat, este o colectie de indivizi care se afla in acelasi loc

si in acelasi timp, dar nu au conexiuni unii cu altii. Ex. un public la cinema, pasagerii din statia de autobuz. Conceptul de colectivitate se aplica unor medii ai caror membri impartasesc un anume numar de norme sau principii, dar in interiorul carora interactiunea lipseste. Acest termen este folosit pentru a defini in general: etnii, ,,miscari sociale", chiar colectivele abstracte, mai ales statul si biserica. In ceea ce priveste organizatiile, acestea ar putea fi definite ca formatiuni sociale care au fost fondate si construite in mod deliberat de catre indivizi, in sanul carora ei isi amenajeaza, mai ales, mijloace de decizie, de executie, de control, totul in vederea unui obiectiv specific, ce determina sensul general al interactiunilor intre persoanele asociate in urmarirea acestui obiectiv. Colectivitatea sociala este un ansamblu de persoane reunite pentru a trai si/sau actiona in vederea realizarii unui scop comun, indiferent daca acest scop a fost stabilit in mod voluntar de persoanele respective sau le-a fost impus. Criteriul constiintei apartenentei si scopurile comune sunt fundamentale pentru recunoasterea unei colectivitati sociale. Aceasta constiinta este premisa constituirii unei structuri institutionale de sanctiuni si recompense care reglementeaza responsabilitatile membrilor colectivitatii, statusurile si rolurile lor, generand astfel o forma determinata de solidaritate economica, politica, morala, religioasa. Colectivitatii sociale i se suprapune notiunea de ,,grup social", ca ansamblu de persoane caracterizat de o anumita structura si cu o cultura specifica rezultata din relatiile si procesele psihosociale dezvoltate in cadrul sau. Ca atare, grupul este ireductibil la simpla insumare sau juxtapunere a indivizilor. Capacitatea umana de a intemeia grupuri se numeste sodalitate. Noiunea de ,,grup social" este centrala in psiho-sociologie. Ca exemple de grupuri sociale mentionam familia, comunitatile etnice, profesionale, societatile stiintifice, clasele sociale, natiunea. Relatiile interpersonale se pot stabili intre doua sau mai multe persoane. Multiplicarea relatiilor interpersonale genereaz o nou realitate numit ,,grup" si un nou tip de psihologie, ,,psihologia de grup". Definim grupul uman ca ansamblu de indivizi istoric constituit, intre care exista diferite tipuri de interactiuni si relatii in vederea exercitarii unei actiuni comune. Grupul vine in intimpinarea nevoii de socializare. Multimea se refera la un numar mai mare de persoane care se reunesc mai mult sau mai putin intamplator pentru o perioada oarecare de timp impreuna si care cauta o satisfacere a trebuintelor, dorintelor individuale. De ex.aglomeratia de pe un peron de gara, publicul unui spectacol. Ceata presupune reuniunea voluntara a unor indivizi care se aseamana intre ei din punctul de vedere al preocuparilor, idealurilor, preferintelor sau pur si simplu pentru placerea de a fi impreuna. De obicei aceasta cuprinde un numar mic de membri, putand exista pentru o perioada ce poate dura de la cateva ore pana la cateva luni. Acest caracter colectiv al vietii sociale isi gaseste expresia in structura grupala a societatii. Aceasta structura este dovada faptului ca oamenii nu reprezinta un tot amorf nediferentiat, acestia particularizandu-se prin anumite caracteristici biologice, culturale, particularitati care permit identificarea unor grupuri care reunesc oamenii avand formatiuni similare.
5

Un grup social este acea grupare umana indiferent daca este constientizata sau nu, care are cateva caracteristici definitorii: orice grup este alcatuit dintr-un numar mai mic sau mai mare de persoane care au calitatea de membru; intre membrii grupului se stabilesc o multitudine de relatii psihologice, sociologice; orice grup este caracterizat printr-o structura proprie; orice grup presupune o anumita structura ierarhica interna;

orice grup dispune de o anumita cunostinta a identitatii de sine, a caracteristicilor proprii care diferentiaza de celelalte grupuri; orice grup are un anumit mecanism propriu de control asupra membrilor grupului si de presiune asupra acestora, de presiune spre conformare, respectarea normelor si valorilor grupului; are anumite modalitati specifice de relationare cu alte grupuri ca si de insertie in societatea externa lui.