Sunteți pe pagina 1din 2

1.2.

IZVOARELE DREPTULUI DIPLOMATIC Prin izvor al dreptului diplomatic, n sens formal, nTelegem mijloacele juridice prin care statele exprim si consacr normele formate prin acordul lor de voinTe cu privire la domeniul relaTiilor diplomatice. Caracteristici ale izvoarelor dreptului diplomatic: - precizrile cu privire la izvoarele dreptului internaTional sunt valabile si n ce priveste dreptul diplomatic; - izvoarele dreptului diplomatic se plaseaz att n sectorul dreptului internaTional, ct si n cel al dreptului intern: normele referitoare la nfiinTarea, funcTionarea si ncetarea misiunilor diplomatice sunt, n primul rnd, norme care Tin de ordinea juridic internaTional; n legislaTia intern a statelor exist norme care reglementeaz un aspect sau altul n legtur cu organele diplomatice (numirea lor, statutul juridic etc.). Sunt, asadar, surse ale dreptului diplomatic: cutuma, tratatul, principiile generale ale dreptului recunoscute de naTiuni, legile interne, jurisprudenTa si doctrina. a)Cutuma reprezint o repetare constant a unor comportamente determinate, bazate pe convingerea ndeplinirii unei obligaTii juridice, o exprimare tacit a consimTmntului statului cu privire la recunoasterea unei reguli ca norm de conduit obligatorie. Dat fiind modul n care s-au format, normele dreptului diplomatic au avut un caracter precumpnitor cutumiar; cutuma constituie sursa cea mai veche a dreptului diplomatic si continu s joace nc un rol important. Pe plan internaTional, sursele dreptului diplomatic puteau fi gsite, n principal, n regulile cutumiare ale dreptului internaTional; numrul convenTiilor multilaterale era foarte mic. Toate regulile privind inviolabilitatea agenTilor diplomatici, a sediului misiunii diplomatice si a resedinTei agenTilor diplomatici, exceptarea de la jurisdicTia statului de resedinT sunt exemple de reguli de drept diplomatic de natur cutumiar. Pn la codificarea din 1961 a dreptului diplomatic, nu a existat n dreptul internaTional un tratat general la care statele s fi aderat sau vreun alt act formal prin care acestea s fi acceptat regulile care alctuiesc dreptul diplomatic. ConvenTia de la Viena din 1961 privind relaTiile diplomatice afirm c regulile dreptului internaTional cutumiar trebuie s continue a guverna materiile care n-au fost reglementate n mod firesc n dispoziTiile ei, nvederndu-se prin aceasta importanTa cutumei internaTionale ca surs a dreptului diplomatic. b)Tratatul internaTional constituie unul dintre izvoarele fundamentale ale dreptului internaTional, n general si ale dreptului diplomatic, n mod implicit, avnd o nsemntate normativ primordial. Primele convenTii de codificare a normelor dreptului diplomatic sunt: - Regulamentul de la Viena din 1815 privitor la rangurile reprezentanTilor diplomatici, completat prin Protocolul de la Aix-la-Chapelle din 21 noiembrie 1818 privind clasificarea agenTilor diplomatici; - La 20 februarie 1928, n cursul celei de-a VI-a ConferinTe panamericane, s-a ncheiat la Havana o convenTie multilateral cu privire la funcTionarii diplomatici. InstituTia reprezentrii diplomatice ale n prezent o baz convenTional ca urmare a adoptrii ConvenTiei de la Viena din 1961; principalul merit al codificrii din 1961 este acela de a fi plasat definitiv dreptul diplomatic din sfera cutumiar n cea convenTional. Tratatul constituie n prezent principala surs a dreptului diplomatic. n afara acordurilor multilaterale care au ca scop reglementarea relaTiilor diplomatice dintre state, norme convenTionale privitoare la acest domeniu pot fi stabilite si n tratate bilaterale precum cele relative la acordarea de privilegii si imunitTi trimisilor statelor respective, angajamente generale pe care dou state si le asum ntre ele cu privire la misiunea diplomatic etc. c) Principiile generale de drept constituie un alt izvor al dreptului diplomatic, cu caracter subsidiar (a se vedea art. 38 alin 1 din Statutul CurTii InternaTionale de JustiTie), n aceast categorie nscriindu-se reguli cu relevanT si aplicabilitate n domeniul dreptului diplomatic: egalitatea, reciprocitate, obligaTia de despgubire etc.

d)JurisprudenTa sentinTe ale unor instanTe internaTionale, n special cele ale CurTii InternaTionale de JustiTie si alte sentinTe pronunTate ex aequo et bono; normele statutare ale unui organism internaTional, care atribuie deliberrilor n materie de statut al delegaTilor permanenTi ai statelor strine la organizaTia respectiv etc. e) Doctrina adic studiile juridice au o valoare subsidiar, ele nefiind o surs independent de drept; uneori se Tine seama de opiniile specialistilor n dreptul internaTional la elaborarea normelor dreptului internaTional. f) Normele dreptului intern constituie surs a dreptului diplomatic n msura n care reglementeaz instituTii ale dreptului diplomatic: dispoziTii legislative si statutare prin care statele reglementeaz funcTionarea reprezentanTelor lor diplomatice n strintate, procedura de numire a sefilor de misiune si a celorlalTi membri ai misiunii, desfsurarea activitTii interne a unei misiuni diplomatice, relaTiile dintre misiunea diplomatic si administraTia intern etc. g)Curtoazia internaTional nu reprezint un izvor propriu-zis al dreptului diplomatic, nu este o norm juridic, nerespectarea ei nu constituie un fapt ilicit si nu angajeaz rspunderea juridic a statului, ci, de obicei, un comportament similar din partea statului afectat. Ea ofer criterii si reguli care pot favoriza relaTiile diplomatice. Regulile de curtoazie sunt de natur s releve atitudinea reciproc de respect faT de personalitatea statelor, a reprezentanTilor acestora, a cetTenilor lor, ca reflectare a unor raporturi ntre puteri suverane, ele rezultnd nsa din acte unilaterale. Pot fi citate ca reguli de curtoazie cele ntlnite n protocol, n ceremonialul diplomatic etc. Unele din regulile de curtoazie au devenit treptat, fie pe cale cutumiar, fie pe cale convenTional, norme de drept internaTional (cum ar fi, de exemplu, cele referitoare la imunitate si privilegii diplomatice).