Sunteți pe pagina 1din 64

CODRUȚA CĂLINA BENDEA

ECHIPAMENTE ȘI INSTALAȚII

TERMICE

Îndrumar de proiectare

2011

Îndrumar de proiectare

CODRUŢA CĂLINA BENDEA

CUPRINS

Introducere

4

Cap. 1. Determinarea mărimilor geometrice

5

  • 1.1. Calculul grosimilor pereţilor

5

  • 1.2. Alegerea elementelor de construcţie prin care are loc schimb de Q prin transmisie

5

  • 1.2.1. Stabilirea temperaturilor exterioare convenţionale de calcul

5

  • 1.2.2. Stabilirea temperaturilor interioare convenţionale de calcul

5

  • 1.2.3. Stabilirea elementelor de construcție supuse analizei

7

  • 1.3. Calcularea dimensiunilor fiecărui element de construcţie ales anterior

8

  • 1.3.1. Determinarea dimensiunilor în calcul pentru elementele de construcţie opace

...

8

  • 1.3.2. Determinarea dimensiunilor în calcul pentru elementele de construcţie vitrate 10

  • 1.4. Determinarea ariei prin care are loc schimb de Q

10

  • 1.5. Stabilirea numărului de elemente de construcţie identice care au aceeași orientare

10

  • 1.6. Calculul ariei totale a elementelor vitrate de acelaşi fel aparţinând aceluiaşi element opac

10

  • 1.7. Calculul suprafeţei totale a elementelor vitrate

.........................................................

11

  • 1.8. Determinarea ariei reale a elementelor opace prin care are loc schimb de căldură

11

Cap. 2. Determinarea mărimilor termotehnice

11

  • 2.1. Calcularea rezistenţei termice a elementelor de construcţie opace

11

  • 2.1.1. Determinarea rezistenţei termice la convecţie

12

  • 2.1.2. Determinarea rezistenţei termice la conducţie

13

  • 2.1.3. Determinarea rezistenţei termice specifice

14

  • 2.2. Calcularea rezistenţei termice a elementelor de construcţie vitrate

14

  • 2.2.1. Elemente de construcţie vitrate cu tâmplărie din lemn

......................................

14

  • 2.2.2. Elemente de construcţie vitrate cu tâmplărie din PVC şi metalice

15

  • 2.3. Determinarea coeficientului de masivitate termică „m”

20

  • 2.4. Determinarea diferenţei de temperatură ΔT

21

  • 2.5. Determinarea coeficientului de corecție C M

21

Cap. 3. Determinarea fluxului de căldură pierdut prin sol

21

  • 3.1. Calculul suprafeţelor cumulate ale pardoselii şi pereţilor aflaţi sub nivelul

pământului, precum şi a benzii de contur

24

  • 3.2. Calculul rezistenţei termice cumulate a pardoselii şi stratului de pământ

25

  • 3.3. Determinarea temperaturii pământului

27

  • 3.4. Determinarea coeficientului de masivitate termică a solului

27

  • 3.5. Determinarea coeficientului n s

28

  • 3.6. Determinarea rezistenţei specifice a benzii de contur

28

  • 3.7. Fluxul de căldură transmis prin sol

30

2

Îndrumar de proiectare

CODRUŢA CĂLINA BENDEA

Cap. 4. Determinarea fluxului de căldură pierdut prin

transmisie

..........................................................................

30

  • 4.1. Determinarea fluxului de căldură pierdut prin transmisie (Q Tk ), pentru elementul de

construcţie k

30

  • 4.2. Determinarea fluxului de căldură total pierdut prin transmisie de o încăpere

30

  • 4.3. Factori de corecţie a valorii fluxului de căldură cedat prin transmisie

31

  • 4.3.1. Adaosul pentru orientare

31

  • 4.3.2. Adaosul pentru compensarea efectului suprafeţelor reci

31

  • 4.3.3. Calculul procentual al influenţei orientării și suprafeţelor reci

33

  • 4.4. Determinarea fluxului de căldură de corectat pierdut prin transmisie de o încăpere . 33

Cap. 5. Determinarea sarcinii termice pentru încălzirea aerului infiltrat şi pătruns la deschiderea uşilor şi ferestrelor . 33

  • 5.1. Determinarea sarcinii termice pentru încălzirea aerului infiltrat şi pătruns la deschiderea uşilor şi ferestrelor în funcţie de numărul de schimburi de aer

33

  • 5.1.1. Numărul de schimburi de aer

34

  • 5.1.2. Calculul volumului încăperilor

35

  • 5.1.3. Calcularea sarcinii termice pentru încălzirea aerului pătruns la deschiderea

uşilor exterioare

35

  • 5.2. Determinarea sarcinii termice pentru încălzirea aerului infiltrat şi pătruns la

deschiderea uşilor şi ferestrelor funcţie de viteza convenţională a vântului

..............

35

  • 5.2.1. Factorul de corecţie de înălţime .........................................................................

36

  • 5.2.2. Coeficientul de infiltraţie prin rosturi

37

  • 5.2.3. Lungimea rosturilor L

39

  • 5.2.4. Viteza convenţională a vântului de calcul

40

  • 5.3. Determinarea sarcinii termice pentru încalzirerea aerului infiltrat şi pătruns la

deschiderea uşilor şi ferestrelor

41

Cap. 6. Determinarea necesarului de căldură de calcul

41

3

Îndrumar de proiectare

CODRUŢA CĂLINA BENDEA

Introducere

Îndrumătorul de proiectare se adresează studenţilor Facultăţii de Inginerie Energetică şi Management Industrial aflaţi în anul al III-lea de studiu la specializările Ingineria Sistemelor Energetice, respectiv Energetică Industrială, care au în Planul de Învăţământ disciplina Instalaţii şi Echipamente Termice.

Acest material se doreşte a fi un ghid de realizare a proiectului prin care se determină necesarul de căldură al unei clădiri rezidenţiale. Se prezintă, pas cu pas, toate

etapele care trebuie parcurse pentru realizarea dezideratului propus.

Astfel, se porneşte de la datele de intrare cu caracter geometric (prezentate în Tema de proiect), calculându-se grosimile pereţilor, alegându-se elementele de construcţie prin care are loc schimb de căldură, stabilindu-se dimensiunile în calcul ale fiecărui element ales anterior, precum şi ariile respectivelor elemente de construcţie.

Datele de intrare termotehnice sunt utilizate pentru calcularea rezistenţei termice, atât a elementelor de construcţie opace, cât şi a celor vitrate, ţinându-se seama de ambele mecanisme de transmitere a căldurii (conducţie, respectiv convecţie termică). Tot în acest capitol se studiază influenţa inerţiei termice asupra modului de stabilirea temperaturii de calcul prin determinarea masivităţii termice a elementelor de construcţie exterioare, precum şi influenţa masei specifice a elementelor de construcţie interioare ale clădirii asupra necesarului de căldură.

Un capitol aparte este dedicat fluxului de căldură pierdut prin sol, unde sunt identificate cele trei fluxuri componente şi sunt explicate mărimile care intervin în calculul acestora. În plus, o serie de nomograme şi grafice sunt prezentate, pentru a facilita calculele.

Odată ce toate mărimile fizice care intră în componenţa relaţiei de calcul a fluxului de căldură pierdut prin transmisie sunt determinate, această mărime se calculează pentru fiecare element de construcţie în parte, urmând ca prin însumare să se obţină fluxul total de căldură pierdut prin transmisie de o încăpere. Această valoare, însă, trebuie corectată în funcţie de orientarea pereţilor exteriori şi de rezistenţa termică medie a încăperii respective.

Dar, pe lângă fluxul de căldură care se pierde prin transmisie, mai trebuie determinată şi sarcina termică pentru încălzirea aerului infiltrat şi a celui pătruns la deschiderea uşilor şi ferestrelor, atât în funcţie de numărul de schimburi de aer, cât şi în funcţie de viteza convenţională a vântului. În final, se alege doar valoarea maximă dintre cele două, valoare care prin însumarea cu fluxul de căldură pierdut prin transmisie, determină valoarea necesarului de căldură de calcul.

4

Îndrumar de proiectare

CODRUŢA CĂLINA BENDEA

Cap. 1. Determinarea mărimilor geometrice

  • 1.1. Calculul grosimilor pereţilor

Calculul grosimii fiecărui strat component al diverselor elemente de construcţie:

δ

i

δ

ipr

n 10

3

[m] (1.1)

unde: δ

[m]

  • i [-]

δ i pr [m]

- grosimea stratului;

- tipul materialului din care e alcătuit stratul respectiv; - se stabileşte în tema de proiectare.

Calculul grosimii totale a elementelor de construcţie cu relaţia:

δ

element constr

n

δ

i

i 1

  • [m] (1.2)

  • 1.2. Alegerea elementelor de construcţie prin care are loc schimb de Q prin transmisie

Stabilirea

  • 1.2.1. temperaturilor

exterioare

convenţionale

de

calcul

În funcţie de locul în care este amplasată construcţia, aceasta se încadrează

într-una din cele patru zone climatice ale României, fiecare având o anumită temperatură exterioară convențională de calcul (T e ) pentru perioada de iarnă. Valoarea acesteia se citeşte din Anexa B, conform [3].

Stabilirea

  • 1.2.2. temperaturilor

interioare

convenţionale

de

calcul

  • A. Pentru încăperi încălzite

În funcţie de tipul clădirii şi al spaţiului de încălzit, temperaturile interioare convenţionale de calcul (T i ) se citesc din Anexa C, conform [2].

  • B. Pentru încăperi neîncălzite

Pentru

determinarea

temperaturii

convenţionale

de

calcul

dintr-un

spaţiu

neîncălzit (T u ), se face un calcul de bilanţ termic, utilizându-se relaţia generală:

5

Îndrumar de proiectare

CODRUŢA CĂLINA BENDEA

 

T

T

j

L

j

0,34 V

n

T

j

[°C]

( 1.3 )

u

  • L j

 

0,34 V

n

unde: L j

[W/K]

- coeficienţii de cuplaj termic aferenţi tuturor elementelor de construcţie

T j

[°C]

orizontale şi verticale care delimitează spaţiul neîncălzit de mediile adiacente: aer exterior sau încăperi încălzite, care se calculează cu relaţia (1.4); - temperaturile convenţionale de calcul ale mediilor adiacente: T e sau T j ;

V

[m 3 ]

- volumul interior al spaţiului neîncălzit;

n [h -1 ] - viteza de ventilare naturală a spaţiului neîncălzit, respectiv numărul de

în care:

schimburi de aer pe oră.

L

j

A j [m 2 ]

A

j

R

j

[W/K]

– aria elementelor ce delimitează spaţiul neîncălzit;

( 1.4 )

R j [m 2 K/W] rezistenţa termică aferentă fiecărui element de construcţie.

Pentru utilizarea corectă a relaţiei, se fac următoarele precizări:

la determinarea valorilor L, aferente elementelor de construcţie

 

interioare,

se

pot utiliza rezistenţele termice specifice

unidirecţionale (R); dacă încăperea neîncălzită este prevăzută cu uşi, ferestre, luminatoare ş.a., în relaţia de calcul se introduc şi aceste elemente de construcţie;

temperaturile T j se introduc în relaţia de calcul cu valorile lor algebrice.

Tabel 1.1 – Rata schimburilor convenţionale de aer

Nr.

 

n

crt.

Tipul de etanşare la aer

(h -1 )

 

Între spaţiul neîncălzit (u) şi încălzit (i)

1

Pereţi şi planşee fără goluri, uşi sau ferestre

0

2

Ca la 1), dar cu uşi sau ferestre etanşe

0,2

3

Ca la 1), dar cu uşi sau ferestre obişnuite

0,5

 

Între spaţiul neîncălzit (u) şi exterior (e)

4

Elemente de construcţie fără goluri sau

0

orificii de ventilare

5

Elemente de construcţie cu goluri închise (cu

0,5

uşi sau ferestre), dar fără orificii de ventilare

6

Ca la 5), dar cu mici orificii de ventilare

1,0

7

Elemente de construcţie cu etanşeitate redusă

5,0

8

Elemente de construcţie evident neetanşe

10,0

Viteza de ventilare a spaţiului neîncălzit, respectiv rata schimburilor convenţionale de aer, se stabileşte în funcţie de existenţa uşilor şi a ferestrelor, de existenţa unor eventuale goluri sau orificii de ventilare, precum şi în funcţie de gradul de etanşeitate a elementelor de construcţie perimetrale.

6

Îndrumar de proiectare CODRUŢA CĂLINA BENDEA

Pentru numărul de schimburi de aer pe oră între spaţiul neîncălzit şi spaţiul încălzit, precum şi între spaţiul neîncălzit şi mediul exterior, se pot utiliza valorile prezentate în Tabel 1.1.

Valorile lui n se vor stabili şi în funcţie de necesităţile de aerisire a încăperii neîncălzite, în funcţie de destinaţia acesteia (de exemplu cerinţe mai mari de ventilare la cămările de alimente de la locuinţe, etc.).

Spaţiile neîncălzite pentru care se face calculul pot fi:

încăperi interioare de dimensiuni reduse şi înconjurate în mare parte de încăperi încălzite (cămări, debarale, vestibuluri, windfang-uri neîncălzite, degajamente ş.a.); spaţii de dimensiuni mai mari. interioare sau adiacente clădirii (casa scării neîncălzită, garaje, ş.a.); rosturi închise; poduri sau etaje tehnice neîncălzite.

Calculul temperaturii interioare a spațiilor neîncălzite T u prin metoda bilanțului termic se face în mod obligatoriu la ultima fază de proiectare. Însă, la fazele preliminare de proiectare se admite utilizarea temperaturilor T u din exteriorul anvelopei, date în Tabel 1.2.

Tabel 1.2 – Temperaturi convenţionale de calcul la clădiri de locuit

   

ZONA CLIMATICA

 

T j

SPAŢIUL

I

II

III

IV

T e

Mediul exterior

-12

-15

-18

-21

 

Rosturi deschise

       

Poduri

-9

-12

-15

-18

T u

Rosturi închise

       

Subsoluri neîncălzite şi pivniţe

+5

+3

+1

-1

Spaţii adiacente neîncălzite, spaţii având alte destinaţii

T p

Pământ, la adâncimea de 7m de la

+11

+10

+9

+8

cota terenului sistematizat

  • 1.2.3. Stabilirea elementelor de construcție supuse analizei

Pentru fiecare încăpere în parte, se vor enumera, una sub alta, denumirile integrale ale tuturor elementelor de construcţie care delimitează încăperea şi prin care are loc schimb de căldură, atât cedare de căldură, cât şi aport de căldură (adică prezintă valori diferite ale temperaturilor pe cele două fețe ale elementului de construcție), precum şi notaţiile aferente lor. Deci, nu se vor lua în considerare elementele de construcţie care separă

încăperi având aceeaşi temperatură. De asemenea, pentru elementele de construcţie exterioare se va specifica şi orientarea. Aceste date se înscriu în prima şi a doua coloană a

formularului de calcul.

7

Îndrumar de proiectare

CODRUŢA CĂLINA BENDEA

  • 1.3. Calcularea dimensiunilor fiecărui element de construcţie ales anterior

    • 1.3.1. Determinarea dimensiunilor în calcul pentru elementele de construcţie opace

Pentru fiecare element de construcţie înscris în formularul de calcul trebuie determinate lungimile elementelor, conform metodologiei prezentate în normativul [3]. Astfel, lungimea unui perete exterior (PE) delimitat de-o parte şi de alta de pereţi interiori (PI) este cota interioară (distanţa) dintre cele două suprafeţe interioare ale pereţilor adiacenţi la care se adaugă jumătate din ambii pereţi interiori (Fig. 1.1 a).

Îndrumar de proiectare C ODRUŢA C ĂLINA B ENDEA 1.3. Calcularea dimensiunilor fiecărui element de construcţ

c)

Fig. 1.1 Modul de calcul al lungimilor elementelor de construcție opace

Dacă peretele exterior este delimitat într-o parte de un perete exterior, iar în cealaltă parte de un perete interior, atunci lungimea în calcul a peretelui exterior se determină ca fiind cota interioară plus o jumătate din grosimea peretelui interior (Fig. 1.1b) (adică pentru peretele exterior adiacent se ia drept referinţă suprafaţa interioară, iar pentru peretele interior se ia drept referinţă axa geometrică). Dacă peretele exterior este delimitat de doi pereţi exteriori, atunci lungimea lui în calcul este dată de cota interioară (Fig. 1.1c) (adică trebuie luată în considerare distanţa dintre suprafeţele interioare ale pereţilor exteriori).

Ca regulă generală, suprafeţele verticale exterioare se delimitează pe orizontală prin axele geometrice ale pereţilor interiori structurali şi nestructurali, precum şi prin colţurile, intrânde sau ieşinde, ale feţelor interioare ale pereţilor exterior (Fig. 1.2).

Determinarea lungimii în calcul se face pentru fiecare cameră în parte.

8

Îndrumar de proiectare

CODRUŢA CĂLINA BENDEA

Îndrumar de proiectare C ODRUŢA C ĂLINA B ENDEA Fig. 1.2 – Modul de calcul al

Fig. 1.2 – Modul de calcul al înălţimilor A – acoperiş cu pod sau terasă; B – subsol neîncălzit sau sol; H – înălţimea clădirii; f dimensiunile nominale ale tâmplăriei exterioare; h1,h2,h3 – înălţimea nivelului;.

Lungimile în plan orizontal:

  • 1. Dacă suprafaţa este delimitată de doi PI:

l

PE

L

1

1

2

δ

PI

cota int.

1

2

δ

PI

  • 2. Dacă suprafaţa este delimitată de un PI şi un PE:

l

PE

L

2

cota int.

  • 1 

  • 2 PI

  • 3. Dacă suprafaţa opacă este delimitată de doi PE:

lPE L3 cota int.

Lungimile în plan vertical (înălţimile pereţilor):

  • 1. Dacă clădirea are un singur nivel:

h H cota int.

  • 2. Dacă clădirea are două nivele:

h

nivel

h

1

cota int.

1

2

 

PL

  • 3. Dacă clădirea are peste două nivele:

h

nivel 1

cota int.

1

2

 

PL

9

[m]

(1.5)

[m]

(1.6)

[m]

(1.7)

[m]

(1.8)

[m]

(1.9)

[m]

(1.10)

Îndrumar de proiectare

CODRUŢA CĂLINA BENDEA

h

nivel 1 n-1

1

 

2

PL

cota int.

1

 

2

PL

h

nivel ultim

1

2

 

PL

cota int.

  • [m] (1.11)

  • [m] (1.12)

  • 1.3.2. Determinarea dimensiunilor în calcul pentru elementele de construcţie vitrate

În acest subparagraf se determină dimensiunile golurilor din elementele de construcţie opace. Lungimile şi înălţimile uşilor, ferestrelor sau luminatoarelor se citesc din planul casei.

Mărimile calculate la 1.3.1 şi citite la 1.3.2 se înscriu în formularul de calcul, în coloanele 3 şi 4.

  • 1.4. Determinarea ariei prin care are loc schimb de Q

Pentru fiecare element de construcţie opac determinat la 1.2, pentru care s-au calculat la punctul 1.3 lungimile în calcul, se determină aria totală (A t ) în funcţie de figura geometrică pe care acesta o are, după care se înscriu în formularul de calcul. Analog se determină şi pentru elementele vitrate a ferestrelor şi a uşilor (A F , A U ).

A lh;

A Ll

[m 2 ]

(1.13)

Dacă elementul de construcţie nu are o formă geometrică regulată (pentru care exista o formulă directă de calcul al ariei), atunci în formularul de calcul nu se vor completa rubricile aferente lungimii şi lăţimii în calcul (col. 3 si 4), completându-se doar coloana 5, cea cu aria elementului de construcţie, a cărei valoare se calculează în funcţie de forma acestuia.

  • 1.5. Stabilirea numărului de elemente de construcţie identice care au aceeași orientare

În cazul în care o încăpere are mai multe elemente de construcţie de acelaşi fel, având aceleaşi dimensiuni şi aceeaşi orientare, numărul acestora se înscrie în formularul de calcul (notăm cu F numărul de ferestre identice şi cu U numărul de uşi identice), în coloana 6.

  • 1.6. Calculul ariei totale a elementelor vitrate de acelaşi fel aparţinând aceluiaşi element opac

Pentru ferestre:

A

tF

F

Pentru uşi:

 

A

tU

FA U A

U

[m

2 ]

(1.14)

[m

2 ]

(1.15)

10

Îndrumar de proiectare

CODRUŢA CĂLINA BENDEA

  • 1.7. Calculul suprafeţei totale a elementelor vitrate

Aria totală a elementelor de construcţie vitrate se obţine prin însumarea ariilor tuturor elementelor vitrate (uşi, ferestre) care aparţin unui element opac, ţinând cont şi de numărul acestora, valoarea astfel obţinută se înscrie în formularul de calcul, în coloana 7:

A

tv

n

A

tF i

i 1

n

j

1

A

tU

j

[m 2 ]

(1.16)

unde: A tFi ,A tUj [m 2 ] - ariile totale ale ferestrelor, respectiv uşilor;

i,j

- felul ferestrelor, respectiv uşilor.

  • 1.8. Determinarea ariei reale a elementelor opace prin care are loc schimb de căldură

Suprafaţa reală (efectivă) a elementului de construcţie opac se obţine făcând diferenţa dintre aria totală a elementului opac (1.13) şi aria totală a suprafeţelor vitrate (1.16) aparţinând acelui element de construcţie opac:

A

r

A A

t

tv

[m 2 ]

(1.17)

Valorile astfel determinate se înscriu în formularul de calcul, în coloana 8.

Cap. 2. Determinarea mărimilor termotehnice

2.1.

Calcularea

rezistenţei

construcţie opace

termice

a

elementelor

de

Prima mărime termotehnică care apare înscrisă în formularul de calcul este rezistenţa termică specifică - notată R - a elementului de construcţie.

Pentru un perete, fie exterior, fie interior, compus din mai multe straturi omogene, rezistenţa termică specifică R` se calculează ca fiind suma dintre:

  • - rezistenţa termică la convecţie - între aerul interior şi suprafața interioară (R si ) a peretelui;

  • - rezistenţa termică la conducţie în interiorul peretelui - între suprafaţa interioară şi cea exterioară a peretelui (R cond );

  • - rezistenţa termică la convecţie - între suprafaţa exterioară a peretelui şi aerul exterior (R se ).

R`R

si

R

cond

R

se

11

[m 2 K/W]

(2.1)

Îndrumar de proiectare

CODRUŢA CĂLINA BENDEA

  • 2.1.1. Determinarea rezistenţei termice la convecţie

Aceste rezistenţe se citesc din normativul [3], în funcţie de direcţia şi sensul fluxului termic.

Rezistenţele termice superficiale (R si , şi R se ) se consideră în calcule în conformitate cu Tabel 2.1, în funcţie de direcţia şi sensul fluxului termic. La determinarea rezistenţelor termice ale elementelor de construcţie interioare, pe ambele suprafeţe ale elementului se consideră valori α i = α e = 8 W/(m 2 K). În spaţiile neîncălzite, indiferent de sensul fluxului termic, se consideră α i = α e =12 W/(m 2 K).

Valorile din Tabel 2.1 aferente suprafeţelor verticale, sunt valabile şi pentru suprafeţele înclinate cu un unghi de cel mult 30° faţă de verticală, iar cele aferente suprafeţelor orizontale sunt valabile şi pentru suprafeţele înclinate cu un unghi de cel mult 30° faţă de orizontală.

Valorile rezistenţelor termice superficiale interioare din tabel sunt valabile pentru suprafeţele interioare obişnuite, netratate (cu un coeficient de emisie e = 0,9); valorile din tabel au fost determinate pentru o temperatură interioară de +20°C.

Tabel 2.1 Valorile rezistenţelor termice superficiale

   

Elemente de construcţie în contact cu spaţii ventilate neîncălzite:

Direcţia şi sensul fluxului termic

Elemente de construcţie în contact cu:

exteriorul pasaje deschise (ganguri) rosturi deschise

subsoluri şi pivnițe poduri balcoane şi logii închise rosturi închise alte încăperi

α i /R si

α e /R se

α i /R si

α e /R se

8 24 8 12

8

24

8

12

0,125

0,042

0,125

0,084

8 24 8 12

8

24

8

12

0,125

0,042

0,125

0,084

6 24 6 12

6

24

6

12

0,167

0,042

0,167

0,084

12

Îndrumar de proiectare

CODRUŢA CĂLINA BENDEA

  • 2.1.2. Determinarea rezistenţei termice la conducţie

Pentru fiecare tip de element de construcţie opac (PE, PI, PL, PD), rezistenţa termică la conducţie se calculează conform normativului [3], şi anume:

n

 

R

cond

R

i

[m 2 K/W]

(2.2)

 
  • i 1

 

Pentru PE conform Fig.2.1:

 
 

n

 

R

condPE

i

[m 2 K/W]

(2.3)

 
  • i 1

i

unde: i

[W/mK]

- reprezintă conductivitatea termică de calcul a materialului şi se citeşte

δ i

[m]

din Anexa A, conform [3]; - reprezintă grosimea de calcul a stratului i determinată la paragraful 1.1.

 

Conform Fig.2.1 calculul este analog şi pentru peretele interior PI:

 
 

n

 

R

condPI

  • i [m 2 K/W]

(2.4)

 

i 1

i

 
R cond   R i [m  K/W] (2.2) i  1 Pentru PE conform
R cond   R i [m  K/W] (2.2) i  1 Pentru PE conform
 

a)

b)

 

Fig.2.1 – Secţiune transversală prin peretele format din n straturi a) perete vertical; b) perete orizontal

 

Conform figurii 2.1, se va determina şi formula rezistenţei termice echivalente

pentru PL:

 

n

 
 

R

condPL

  • i [m 2 K/W]

(2.5)

 
  • i 1

i

Notă: Dacă un element de construcţie opac este în contact cu solul, rezistenţa lui termică se va determina în Cap. 3.

13

Îndrumar de proiectare

CODRUŢA CĂLINA BENDEA

  • 2.1.3. Determinarea rezistenţei termice specifice

Calculul se face cu formula (2.1), separat pentru fiecare element de construcţie opac, care nu este în contact cu solul. Rezultă astfel valorile lui R pentru PE, PI, PL, PD care se înscriu în formularul de calcul, în coloana 9.

  • 2.2. Calcularea

rezistenţei

construcţie vitrate

termice

a

elementelor

de

  • 2.2.1. Elemente de construcţie vitrate cu tâmplărie din lemn

Rezistenţa termică a tâmplăriei exterioare (ferestre şi uşi vitrate) din lemn, a luminatoarelor şi a pereţilor exteriori vitraţi se consideră conform Tabel 2.2. Pentru alte tipuri de elemente de construcţie vitrate, necuprinse în Tabel 2.2, rezistenţele termice specifice vor fi determinate prin încercări de către un institut de specialitate.

Pentru uşile interioare, opace sau vitrate, rezistenţele termice pot fi determinate prin calcul, în funcţie de materialele utilizate la tocuri şi foi, de alcătuirea şi grosimea acestora şi de valorile R si şi R se corespunzătoare poziţiei uşilor.

Tabel 2.2 Rezistenţa termică a elementelor de construcţie vitrate cu tâmplărie de lemn

ELEMENTUL DE CONSTRUCŢIE VITRAT

R' [m 2 K/W]

TÂMPLĂRIE EXTERIOARĂ DIN LEMN

   
  • - simplă, cu o foaie de geam

0,19

  • - simplă, cu un geam termoizolant

0,33

  • - simplă, cu două foi de geam la distanţă de 2

 

4 cm

0,31

  • - simplă, cu o foaie de geam şi un geam termoizolant la distanţă de 2

4 cm

0,44

  • - cuplată, cu două foi de geam la distanţă de 2

4 cm

0,39

  • - cuplată, cu o foaie de geam şi un geam termoizolant la distanţă de 2

4 cm

0,51

  • - dublă, cu două foi de geam la distanţă de 8

...

12 cm

0,43

  • - dublă, cu o foaie de geam şi un geam termoizolant la distanţă de 8

12 cm

0,55

  • - triplă, cu trei foi de geam

0,57

  • - triplă, cu două foi de geam şi un geam termoizolant

 

0,69

LUMINATOARE

   
  • - cu o foaie de geam

0,18

  • - cu un geam termoizolant

0,29

  • - cu două foi de geam la distanţă de 1

3

cm

0,27

  • - din plăci PAS:

  • - simple

0,18

  • - duble

0,34

14

Îndrumar de proiectare

CODRUŢA CĂLINA BENDEA

PEREŢI EXTERIORI VITRAŢI

 
  • - geam profilit tip U, montat simplu

0,17

  • - geam profilit tip U, montat dublu

0,27

  • - geam profilit tubular

0,30

  • - plăci PAS, montate simplu

0,18

  • - plăci presate din sticlă, tip S (Nevada):

pereţi simpli

0,22

pereţi dubli

0,42

  • - cărămizi presate din sticlă cu goluri, de 80 mm grosime

0,31

  • - vitrine cu rame metalice, cu o foaie de geam

0,18

  • 2.2.2. Elemente de construcţie vitrate cu tâmplărie din PVC şi metalice

Tâmplăriile exterioare cu tocuri şi cercevele din mase plastice sau din aluminiu, produse de firme din ţară, fabricate fie în ţară pe baza unor licenţe străine fie importate, nu vor fi utilizate decât după atestarea caracteristicilor lor termotehnice de către un

institut de specialitate.

Nu se recomandă folosirea tâmplăriilor din aluminiu la care nu se realizează

ruperea punţilor termice pe o adâncime de cel puţin 12 mm. Pentru tâmplăriile metalice simple, realizate din profile din oţel se vor considera următoarele rezistenţe termice:

cu o foaie de geam simplu

R' = 0,17 (m 2 K)/W;

cu un geam termoizolant

R' = 0,28 (m 2 K)/W.

Pentru determinarea rezistenţelor termice ale tuturor tipurilor de tâmplării se realizează următorul calcul.

La Cap. 1 s-a determinat aria golului din perete pentru suprafeţele vitrate (uşi, ferestre). În acest gol se montează ferestre sau uşi care pot fi de mai multe feluri: simple, duble sau cuplate (Fig.2.2).

Îndrumar de proiectare C ODRUŢA C ĂLINA B ENDEA PEREŢI EXTERIORI VITRAŢI - geam profilit tip

15

Îndrumar de proiectare

CODRUŢA CĂLINA BENDEA

Îndrumar de proiectare C ODRUŢA C ĂLINA B ENDEA Fig.2.2 – Exemple de ferestre şi uş

Fig.2.2 – Exemple de ferestre şi uşi t toc; c cercevea; p panou; g geam.

În marea majoritate a cazurilor, atunci când se foloseşte tâmplărie din PVC cu geam termoizolant, tipul ferestrei este simplu.

Pentru ferestre, aria determinată la Cap. 1 (A F ) este suma dintre aria geamului (A g ), aria tocului şi a cercevelelor (A f ).(Fig. 2.3)

Îndrumar de proiectare C ODRUŢA C ĂLINA B ENDEA Fig.2.2 – Exemple de ferestre şi uş

Fig.2.3 Fereastra elemente componente;

Pentru i, acestea pot să aibă, atât foaie de geam, cât şi panouri, a căror arie (A p ) se însumează cu cea a geamului (A g ) şi cu cea a tocului şi cercevelei (A f ) pentru a se obţine aria totală a uşii, A U (Fig.2.4)

Îndrumar de proiectare C ODRUŢA C ĂLINA B ENDEA Fig.2.2 – Exemple de ferestre şi uş

Fig.2.4 – Uşa – elemente componente;

16

Îndrumar de proiectare

CODRUŢA CĂLINA BENDEA

Relaţiile de calcul pentru rezistențele termice specifice R ale ferestrelor, în funcţie de tipul lor, sunt date mai jos:

pentru ferestre simple:

U

F

1

R

F

A

g

U

g

A

f

U

f

l

 

g

g

A

g

A

f

[W/m 2 K]

( 2.6 )

în care:Ψ g [W/mK] - coeficientul liniar de transfer termic care reflectă în principal influenţa negativă a distanţierilor metalici de pe conturul geamurilor termoizolante; la geamurile obişnuite (simple) se consideră ψ g = 0;

l g [m]

- lungimea conturului de geam (perimetrul geamului termoizolant).

În cazul în care pe lângă geamuri se prevăd şi panouri opace, se utilizează

relaţia:

U

F

1

R

F

A

g

U

g

A

f

U

f

   

g

g

p

p

l

l

A

g

A

f

A

p

[W/m 2 K]

( 2.7 )

unde:Ψ p [W/mK]

- coeficientul liniar de transfer termic care reflectă în principal influenţa negativă a reducerii rezistenţei termice a panoului opac pe contur.

În

funcţie

de

felul

geamului

care

se

introduce

în

fereastră, calculul

coeficientului global de schimb de căldură al acestuia (U g ) se face într-unul din următoarele moduri:

unde: j j

Geamuri obişnuite (simple) :

U

g

1

R

si

n

j

1

j

j

R

se

[W/m 2 K]

[m]

- grosimea panoului de geam sau a stratului de material j;

( 2.8 )

[W/m K] - conductivitatea termică a geamului sau a stratului de material j.

Geamuri termoizolante duble sau triple

Coeficientul de transfer termic (U g )se citeşte din Tabel 2.4.

pentru ferestre duble:

unde: R a R R

F1

F2

U

F

1

1

R

F

R

F1

R

F2

R

a

R

si

R

se

[W/m 2 K]

( 2.9 )

- rezistenţa termică a stratului de aer dintre cercevele; - rezistenţa termică a tâmplăriei interioare, calculată cu relaţia ( 2.6 ); - rezistenţa termică a tâmplăriei exterioare, calculată cu relaţia ( 2.6 ).

pentru ferestre cuplate:

Calculul se face cu relaţia

17

Îndrumar de proiectare

CODRUŢA CĂLINA BENDEA

U

  • 1 A

g

U

g

A

f

U

f

l

 

g

g

 

F

R

F

A

g

A

f

în care U g se determină cu relaţia:

 

U

1

 

g

  • 1 1

U

U

R

a

R

si

R

se

 

g1

g2

[W/m 2 K]

( 2.10 )

[W/m 2 K]

( 2.11 )

unde: U g1 - coeficientul de transfer termic al geamului interior; U g2 idem U gl , dar al geamului exterior.

Relaţiile de calcul pentru rezistențele termice specifice R ale uşilor, în funcţie de tipul lor, sunt date mai jos:

pentru uşi complet vitrate:

U

U

1

R

U

A

g

U

g

A

f

U

f

l

 

p

g

A

g

A

f

[W/m 2 K]

pentru uşi cu geamuri şi panouri opace:

( 2.12 )

U

U

1

R

U

A

g

U

g

l

  

g

g

A

f

U

f

l

  

p

p

A

p

U

p

A

g

A

f

A

p

[W/m 2 K]( 2.13 )

Se observă că, pe lângă mărimile geometrice (A f , A g , A p , A l ), trebuie cunoscuţi şi coeficienţii globali de transmitere a căldurii: U g , U f , precum şi coeficienţii liniari de transfer termic pentru geam şi panou p , ψ g ).

Valorile lor se citesc din tabelele de mai jos, în funcţie de diverse caracteristici.

A. Coeficientul de transfer termic (U f ) pentru toc şi cercevea din material plastic se citeşte din Tabel 2.3 sau se consideră în calcul valoarea rezultată experimental şi certificată de un institut de încercări.

Tabel 2.3 Valori U f pentru tocuri şi cercevele din mase plastice cu ranforsări metalice U f

MATERIALUL

TIPUL TOCULUI

[W/(m 2 K)]

POLIURETAN

cu miez metalic,grosimea

2,8

PUR≥5mm

 

două camere

 

PVC

PVC 2,2

2,2

(profile cu

trei camere

 

goluri)

goluri) 2,0

2,0

18

Îndrumar de proiectare

CODRUŢA CĂLINA BENDEA

 

B.

Coeficientul de transfer termic (U g ) pentru ferestre cu geamuri termoizolante duble sau triple se citeşte din Tabel 2.4:

 
 

Tabel 2.4 – Coeficienţi de transfer termic pentru ferestre

   

COEFICIENT

DIMENSIUNI

Spaţiul dintre foile de geam

TIPUL

GEAMURI

DE EMISIE

(mm)

 

este umplut cu:

e

AER

ARGON

CRIPTON

     

4-6-4

3,3

3,0

2,8

 

GEAM

4-9-4

3,0

2,8

2,6

NORMAL

0,89

4-12-4

2,9

2,7

2,6

NETRATAT

4-15-4

2,7

2,6

2,6

4-20-4

2,7

2,6

2,6

   

4-6-4

2,9

2,6

2,2

4-9-4

2,6

2,3

2,0

≤0,40

4-12-4

2,4

2,1

2,0

4-15-4

2,2

2,0

2,0

4-20-4

2,2

2,0

2,0

 

4-6-4

2,7

2,3

1,9

GEAMURI

4-9-4

2,3

2,0

1,6

≤0,20

4-12-4

1,9

1,7

1,5

DUBLE

 

4-15-4

     
   

O

1,8

1,6

1,6

4-20-4

1,8

1,7

1,6

SUPRAFAŢĂ

 

4-6-4

2,6

2,2

1,7

TRATATĂ

4-9-4

2,1

1,7

1,3

 

≤0,10

4-12-4

1,8

1,5

1,3

4-15-4

1,6

1,4

1,3

4-20-4

1,6

1,4

1,3

 

4-6-4

2,5

2,1

1,5

4-9-4

2,0

1,6

1,3

≤0,05

4-12-4

1,7

1,3

1,1

4-15-4

1,5

1,2

1,1

4-20-4

1,5

1,2

1,2

 

C.

Coeficientul liniar de transfer termic Ψ g

 

Coeficientul de transfer termic aferent geamului (U g ) este aplicabil suprafeţei centrale a acestuia şi nu include efectul distanţierilor de pe conturul geamurilor termoizolante.

Pe de altă parte coeficientul de transfer termic al tocului şi cercevelelor (U t ) este valabil în condiţiile absenţei geamului. Coeficientul liniar de transfer termic Ψ g reprezintă transferul termic suplimentar datorat interacţiunii între cercevea, geamul termoizolant şi distanţierii de pe

conturul acestuia. Coeficienţii Ψ g sunt în funcţie, în special, de conductivitatea materialului din care sunt realizaţi distanţierii. Pentru determinarea coeficientului liniar de transfer termic pentru geam Ψ g se utilizează Tabel 2.5.

19

Îndrumar de proiectare

CODRUŢA CĂLINA BENDEA

Tabel 2.5 - Coeficienţi liniari de transfer termic Ψ g pentru geamuri termoizolante cu distanţieri metalici

 
  • - geamuri duble şi triple

  • - geamuri duble cu o suprafaţă

  • - geamuri netratate

tratată

FELUL TÂMPLĂRIEI

  • - aer sau gaz

  • - geamuri triple cu două suprafeţe tratate

  • - aer sau gaz

DIN LEMN SI DIN PVC

0,04

0,06

 

-cu întreruperea

0,06

0,08

punţilor termice

DIN METAL

-fără întreruperea puilor termice

0

0,02

  • 2.3. Determinarea coeficientului de masivitate termică „m”

Coeficientul de masivitate termică (m) a elementelor de construcţie exterioare este un factor care ţine cont de influenţa inerţiei termice asupra modului de stabilire a temperaturii exterioare de calcul. Valoarea acestuia se determină in conformitate cu [1], şi anume:

 

m 1,2250,05D

 

( 2.14 )

 

unde:

D

-

este

indicele

inerţiei

termice

a

elementelor

de

construcţie

şi

se

 

calculează din [3] cu relaţia:

 

n

 

D =

R

i

s

i

( 2.15 )

 

unde: i

s

i=1

- reprezintă numărul de straturi; - reprezintă coeficientul de asimilare termică pentru perioada oscilaţiilor densităţii fluxului termic de 24 h şi se citesc din anexa A, conform [3].

Valoarea obţinută pentru D se compară cu 4,5:

  • - dacă D ≥ 4,5 rezultă m = 1;

  • - dacă D < 4,5 se aplică formula.

Pentru fereastră şi uşă exterioară conform [1] se considera D = 0,5.

Pentru pardoseală şi pentru toate elementele de construcţie interioare se consideră m = 1. Valorile obţinute se înscriu în formularul de calcul, în coloana 10.

  • 2.4. Determinarea diferenţei de temperatură ΔT

Pentru a găsi căderea de temperatura pe fiecare element de construcţie trebuie făcută diferenţa între temperatura interioară convenţională de calcul şi cea exterioară elementului considerat.

20

Îndrumar de proiectare

CODRUŢA CĂLINA BENDEA

Calculul se face pentru fiecare element de construcție în parte, cu ajutorul relaţiei de mai jos, iar rezultatul se înscrie și în formularul de calcul, coloana 11:

  T T

i

e

[°C]

( 2.16 )

  • 2.5. Determinarea coeficientului de corecție C M

Coeficientul de corecție a necesarului de căldură de calcul (C M ) se stabilește funcție de masa specifică a elementelor de construcție interioare ale clădirii (m pi ), astfel:

pentru m pi 400 kg/m 2 , valoarea lui C M este 1;

pentru m pi > 400 kg/m 2 , valoarea lui C M este 0,94.

Masa specifică a construcției (m pi ) se determină pentru întreaga construcție cu

relația:

m

pi

0,9

  • M pi

A

[kg/m 2 ]

( 2.17 )

unde: M pi [kg] - masa tuturor elementelor de construcție interioare (pereți interiori, planșee între etaje, elemente de tâmplărie interioare); nu se ia în considerare masa elementelor de construcție perimetrale (pereți exteriori, ferestre, uși, acoperiș, planșeu peste subsol neîncălzit, pereți către casa scării, pereți care despart spații încălzite de spații neîncălzite

etc.); A [m 2 ] - aria perimetrală a construcției prin care se produce disipare de flux de căldură (pereți exteriori, ferestre, uși, pereți spre casa scării, planșeu peste subsoluri neîncălzite, planșeu sub pod, acoperișuri de tip terasă etc.).

Pentru clădirile de locuit și cele similare lor, precum și pentru clădiri social – culturale cu pereți interiori realizați din beton celular autoclavizat, cărămidă cu grosime mai mică de 0,125 m, având planșee despărțitoare din beton armat cu grosime mai mică sau egală cu 0,10 m sau din alte materiale de construcție ușoare, se consideră C M = 1. Pentru celelalte construcții, se consideră C M = 0,94. Valoarea determinată se trece în formularul de calcul, în coloana 12.

Cap. 3. Determinarea fluxului de ldură pierdut prin sol

Se aplică elementelor de construcţie în contact cu solul: placă pe sol, amplasată la nivelul terenului sistematizat sau peste acest nivel, pe umplutură, plăcile de la partea inferioară a subsolurilor parţial sau complet îngropate în pământ şi al demisolurilor, plăcile de la partea superioară a subsolurilor acoperite cu pământ, pereţii de pe conturul interior al subsolurilor parţiale. În figura de mai jos (Fig.3.1) se prezintă diversele cazuri în care apare fluxul de căldură Q s .

21

Îndrumar de proiectare

CODRUŢA CĂLINA BENDEA

Fluxul termic cedat prin sol, Q s , exprimat în W, se calculează astfel:

a) Pentru construcţii având forme geometrice elementare (paralelipiped dreptunghic) cu relaţia: T  T m T
a) Pentru
construcţii
având
forme
geometrice
elementare
(paralelipiped
dreptunghic) cu relaţia:
T  T
m
T  T
1
T  T
Q
A
i
p
 C
s
i
e
 A 
i
ej
 A
s
p
R
M
[W]
( 3.1 )
n
R
bc
n
R
bcj
p
s
bc
s
bc
Îndrumar de proiectare C ODRUŢA C ĂLINA B ENDEA Fluxul termic cedat prin sol, Q ,

22

Îndrumar de proiectare

CODRUŢA CĂLINA BENDEA

Îndrumar de proiectare C ODRUŢA C ĂLINA B ENDEA a). – placă pe sol; b). –

a). – placă pe sol; b). – subsol încălzit parţial îngropat; c). – două subsoluri încălzite suprapuse; d). – spaţiu subteran încălzit, complet îngropat; e). – subsol neîncălzit, parţial îngropat.

Fig.3.1 Cazuri caracteristice în care apare Q s

unde: A

p

[m

2 ]

A bc [m 2 ]

A

bcj [m 2 ]

R p [m 2 K/W]

- aria cumulată a pardoselii şi a pereţilor aflaţi sub nivelul terenului;

- aria unei benzi cu lăţimea de 1 metru situată de-a lungul conturului

-

exterior al suprafeţei A

p

;

aria unei benzi cu lăţimea

de

1 metru

de-a lungul

conturului care

corespunde spaţiului învecinat care are temperatura T i ; - rezistenţa termică specifică cumulată a pardoselii şi a stratului de pământ cuprins între pardoseala şi adâncimea de 7 m de la cota terenului sistematizat sau a stratului de apă freatică;

R bc [m 2 K/W] - rezistenţa termică specifică a benzii de contur la trecerea căldurii prin pardoseală şi sol către aerul exterior;

T

i

T

e

[°C]

[°C]

T ej [°C]

T

p

[°C]

- temperatura interioară convenţională de calcul; - temperatura exterioară convenţională de calcul;

-

temperatura

interioară

convenţională

de

calcul

pentru încăperile

alăturate; - temperatura, fie în sol la adâncimea de 7 m la cota terenului sistematizat, în cazul inexistente stratului de apă freatică, fie a stratului de apă freatică;

C M - coeficientul de corecţie;

m s

- coeficientul de masivitate termică a solului;

n s

- coeficientul de corecţie care ţine seama de conductivitatea termică a

solului.

Se observă că formula de mai sus are trei termeni. Primul termen corespunde fluxului de căldură cedat prin întreaga suprafaţă a pardoselii şi, eventual, a pereţilor verticali

23

Îndrumar de proiectare

CODRUŢA CĂLINA BENDEA

îngropaţi, către straturile de pământ din adâncime. Al doilea termen corespunde fluxului de căldură cedat prin sol către aerul exterior, deci acesta apare doar în lungul pereţilor exteriori. Aria de schimb de căldură, A bc , este formată din lungimea în calcul a peretelui exterior (paragraf 1.3.1) şi lăţimea de 1 metru faţă de suprafaţa verticală a respectivului perete. Cel de- al treilea termen corespunde fluxului de căldură cedat prin sol către aerul dintr-o încăpere învecinată, aflat la o temperatură mai mică decât cea a încăperii studiate.

b) Pentru clădiri având forme geometrice prezentând colţuri intrânde sau ieşinde (proiecţie în plan de tip poligonal) cu relaţia:

Q

s

A

pi

T T

i

p

R

pi

C

M

T

i

T e
T
e

m

s

l

  

A

per

R`

per

[W]

( 3.2 )

unde: A pi [m 2 ] – aria plăcii pe sol sau a plăcii inferioare a subsolului încălzit, calculată conform normativului privind calculul termotehnic al elementelor de construcţie în contact cu solul [4]; A per [m 2 ] – aria pereţilor în contact cu solul, determinată conform normativului privind calculul termotehnic al elementelor de construcţie în contact cu solul [4];

  • l [m] – lungimea conturului în contact cu solul calculată conform normativului privind calculul termotehnic al elementelor de construcţie în contact cu solul [4]; R pi [m 2 K/W] – rezistenţa termica unidirecțională a plăcii de arie A pi , stabilită conform normativului privind calculul termotehnic al elementelor de construcţie în contact cu solul [4]; R` per [m 2 K/W] – rezistenţa termică specifică corectată a pereţilor de suprafaţa A per , conform normativului privind calculul termotehnic al elementelor de construcţie în contact cu solul [4]; Ψ – coeficient liniar de transfer termic, corespunzător lungimii l, conform normativului privind calculul termotehnic al elementelor de construcţie în contact cu solul [4]; T i , T e , T p , C M , m s – au semnificaţiile anterioare.

Valorile coeficientului liniar de transfer termic pentru cazurile mai des întâlnite sunt prezentate în Anexa G.

  • 3.1. Calculul suprafeţelor cumulate ale pardoselii şi pereţilor aflaţi sub nivelul pământului, precum şi a benzii de contur

Calculul suprafeţelor cumulate ale pardoselii şi pereţilor aflaţi sub nivelul pământului, A p , se realizează utilizând formula:

A

p

A

pl

p

h

[m 2 ]

( 3.3 )

unde: A pl [m 2 ]

p

h

[m]

[m]

- aria plăcii pe sol sau a plăcii inferioare a subsolului încălzit; - lungimea conturului pereţilor în contact cu solul; - cota pardoselii sub nivelul terenului.

24

Îndrumar de proiectare

CODRUŢA CĂLINA BENDEA

Aria plăcii pe sol sau a plăcii inferioare a subsolului încălzit se determină pentru fiecare încăpere care se încadrează în acest tip (încăperi aflate la parterul unor clădiri fără subsol-pivniţă sau încăperi aflate la subsol şi care sunt încălzite) fiind – în fapt aria pardoselii determinată la 1.4.

Lungimea în calcul a pereţilor în contact cu solul se determină conform metodologiei prezentate în 1.3.1, iar înălţimea pereţilor aflaţi în contact cu solul (dacă există) este dată prin tema de proiect.

Calculul suprafeţei benzii de contur de lăţime 1 metru, prin care are loc cedarea unui flux de căldură către mediul exterior (prin stratul de pământ de sub pardoseală) se calculează cu formula:

A

bc

1l

PE

[m 2 ]

( 3.4 )

3.2.

Calculul

rezistenţei

termice

stratului de pământ

cumulate

a

pardoselii

şi

Determinarea rezistenţei termice cumulate a pardoselii şi a stratului de pământ, R p , se realizează cu relaţia:

 

n

 
 

R

p

  • 1

  • i [m 2 K/W]

( 3.5 )

 
  • i i 1

i

unde: δ i

α i

[m]

- grosimea straturilor luate în considerare;

 

λ i

[W/m∙K] - conductivitatea termică a materialului din care este alcătuit stratul luat în considerare; [W/m 2 K] - coeficientul de transfer termic prin suprafaţa la interior, se citeşte din Tabel 2.1.

Caracteristicile termotehnice ale pământului depind de o serie de factori, şi în primul rând de natura minerală şi de mărimea particulelor, de porozitatea şi de densitatea aparentă, de umiditatea şi de gradul de saturaţie, precum şi de starea pământului în raport cu fenomenul de îngheţ. Caracteristicile termotehnice ale pământului variază în limite foarte mari, în funcţie de loc (amplasamentul şi adâncimea faţă de CTS) şi de timp (conţinutul de umiditate şi starea faţă de fenomenul de îngheţ). Având în vedere cele de mai sus, precum şi dificultăţile de determinare a caracteristicilor termotehnice reale ale solului pentru fiecare situaţie în parte, calculele termotehnice se vor face considerând următoarele valori, acoperitoare pentru majoritatea situaţiilor :

Conductivitatea termică de calcul:

până la adâncimea de 3,0 m de la CTS ▪ sub adâncimea de 3,0 m de la CTS Capacitatea calorica masică Densitatea aparentă în stare uscată Capacitatea calorică volumică

p

p

c p

•c p

=

=

2,0

4,0

= 1110 = 1800 = 2,0.10 6

W/(m K) W/(m K) J/(kg K) kg/m 3 W.s/(m 3 . K)

25