Raspunderea penala in dreptul de mediu

Student: Ciobanu Iuliana; Grupa: 1042A Petrescu Viorica; Grupa: 1042A

Page 1 of 17

Cuprins: Capitolul 1. Notiuni fundamentale: 1.Definitia notiunii de mediu 2.Fenomenul de poluare : - consideratii introductive -definitia notiunii de poluare -cauzele poluarii 3.Notiunea de protectie a mediului : -precizari prealabile - definitia notiunii de protectie a mediului Capitolul 2. Raspunderea penala in dreptul de mediu 1. Consideratii generale 2. Aspecte specifice privind raspunderea penala in dreptul mediului Bibliografie

Page 2 of 17

CAPITOLUL I Notiuni fundamentale

1.Definitia notiunii de mediu : Cu privire la mediu exista o varietate de definitii cu numeroase consecinte si implicatii asupra dreptului mediului. Termenul de mediu a izvorat din cuvantul englez "environement", care a fost preluat in limba franceza sub forma "l'environnement" iar apoi in limba germana si in alte limbi, desemnand spatiul ce inconjoara omul, ambianta naturala a tuturor vietuitoarelor. In documentele internationale nu exista o definitie foarte clar formulata cu privire la mediu, iar legislatiile interne ale statelor confera acestui concept semnificatii si dimensiuni diverse, pornind de la definitii partiale si pana la definitii mai globale. Din analiza legislatiilor nationale se contureaza mai multe moduri de abordare juridico - legala a termenului de mediu. Notiunea de mediu este considerata ca fiind o notiune fundamentala si cuprinzatoare prin care se intelege lumea vie si cea neinsufletita, in principiu, aproape tot ce inconjoara omul. Notiunea de mediu sta la baza ecologiei ca stiinta, definita de biologi ca fiind "studiul relatiilor complexe, directe sau indirecte, dintre animale si mediul lor organic si anorganic". Ecologia este definita in doctrina de specialitate ca fiind stiinta ecosistemelor si a relatiilor dintre acestea, cu rol in stabilirea de legaturi intre societatea umana si mediu. Legea protectiei mediului nr.137/1995, republicata , in 2000, defineste mediul in anexa nr. I, ca fiind "ansamblul de conditii si elemente naturale ale Terrei: aerul, apa, solul si subsolul, toate straturile atmosferice, toate materiile organice si anorganice, precum si fiintele vii, sistemele naturale in interactiune cuprinzand elementele enumerate anterior, inclusiv valorile materiale si spirituale". Asadar, prin mediu se inteleg ansamblul factorilor fizici, chimici, biologici si sociali, care in stransa corelatie si interactiune influenteaza echilibrul ecologic. Echilibrul ecologic reprezinta acel raport existent intre elementele componente ale mediului (factorii de mediu), aflate in interactiune cu conditiile de mediu, raport care este relativ stabil.
Page 3 of 17

Un rol deosebit de important in fundamentarea notiunii de mediu l-au avut alaturi de dispozitiile legislative, doctrina si jurisprudenta. Notiunea de mediu (biologic, geografic si sociologic) este greu de definit, fapt ce a avut drept consecinta o diversitate a contiuntului definitiilor date in acest sens. Pornind de la realitatea dupa care notiunea de mediu are atat o valoare teoretica cat si practica, s-a incercat in doctrina o grupare a definitiilor stiintifice pornind de la o serie de elemente comune cum ar fi: viata si calitatea vietii, fiinta umana etc. Alte definitii ale mediului sunt grupate in functie de definitiile ce se regasesc la nivel constitutional, in legislatiile nationale, iar o alta grupare rezulta din documentele unor organisme si organizatii internationale. Dreptul comunitar prevede ca mediul cuprinde omul, fauna si flora, solul si subsolul, aerul si apa, climatul si peisajul, interactiunea dintre toti acesti factori, precum si bunurile naturale si patrimoniul cultural. Conceptul juridic si doctrinar actual al mediului are un caracter dinamic, incluzand in compunerea sa atat elementele naturale cat si cele artificiale, ansamblul de factori ce actioneaza asupra intregii societati.1 Mediul este un sistem ce are o anumita stuctura, functie si functionare, ce asigura viata si dezvoltarea societatii, reprezentand conditia existentei acesteia. Pentru ca mediul sa fie capabil sa influenteze pozitiv viata, este necesar ca acesta sa fie sanatos, frumos si civilizat.

Daniela Marinescu,Tratat de dreptul mediului, ed. ALL BECK,Bucuresti, 2003, pp 3-6,

Page 4 of 17

2. Fenomenul de poluare : 2.1. Consideratii introductive : Mediul si factorii de mediu sunt afectati in cea mai mare masura de poluare, capabila sa afecteze si sa deterioreze echilibrul ecologic. Mult timp, toate vietuitoarele de pe Pamant au convietuit intr-un echilibru ecologic ce a constituit conditia esentiala a existentei si continuitatii vietii. Omul a intervenit asupra ecosistemului existent, transformandu-l potrivit nevoilor si intereselor sale. Paralel cu crearea mediului artificial, ca rezultat al agresiunii activitatilor umane, calitatea mediului natural s-a degradat treptat. Cu privire la rolul si responsabilitatea omului in degradarea mediului, in ruperea echilibrului ecologic, in literatura de specialitate s-au conturat o serie de pareri. Echilibrul ecologic actual este afectat de o multitudine de cauze, aflandu-se la polul opus poluarii. Reprezentand echilibrul care trebuie sa se mentina in cadrul biodiversitatii, echilibrul ecologic este dereglat atat de fenomene naturale (cutremure, inundatii, eruptii vulcanice, alunecari de teren, tornade etc. ), cat si prin activitati umane. 2.2. Definitia notiunii de poluare : Cuvantul "poluare" provine din latinescul "poluorae" care inseamna a murdari, a pangari, a profana. Acest cuvant desemneaza actiunea prin care omul isi degradeaza (murdareste) mediul sau de viata. Aceasta caracteristica a omului este o lege naturala generala, dupa care toate fiintele produc deseuri care, neeliminate din mediul lor le fac imposibila activitatea si chiar viata lor. Legea mediului nu defineste termenul de poluare, dar il defineste pe cel de poluant si stabileste cauzele poluarii prin enumerarea poluantilor. Legea nr.137/1995 republicata in 2000, in anexa nr.1, defineste poluarea mediului in sensul ca aceasta reprezinta alterarea caracteristicilor fizico -chimice si structurale ale componentelor naturale ale mediului, reducerea diversitatii si productivitatii biologice a ecosistemelor, afectarea echilibrului ecologic si a calitatii vietii cauzate de poluarea apei, aerului, solului, gospodarirea si valorificarea deficitara a resurselor, amenajarea necorespunzatoare a teritoriului, etc. Pe cale de interpretare, rezulta ca, poluarea se produce datorita
Page 5 of 17

depasirii limitelor administrabile de acumulare a substantelor toxice. Asadar, poluarea este procesul de alterare a mediilor biotice si abiotice, a mediului natural si a mediului artificial, prin activitati umane sau ca rezultat al fenomenelor naturale. Poluarea reprezinta in acelasi timp si o violare a dreptului fundamental al omului la un mediu sanatos, fapta pentru care poluatorul trebuie sa plateasca.2 Anexa nr.1 din Legea protectiei mediului intitulata "intelesul unor termeni in sensul prezentei legi" defineste poluantul ca fiind "orice substanta solida, lichida, sub forma gazoasa sau de vapori, ori sub forma de energie (...) care introdusa in mediu, modifica echilibrul constituentilor acestuia si al organismelor vii si aduce daune bunurilor materiale." Articolul 1 din Regulile de la Montreal (1982) , definesc poluarea ca fiind "orice introducere de catre om in mediu, direct sau indirect, a unor substante sau energii cu efecte vatamatoare, de natura sa puna in pericol sanatatea omului, protectia resurselor biologice, ecosistemele si proprietatea materiala, sa diminueze bunastarea sau sa impiedice alte utilizari legitime ale mediului". Uniunea Europeana defineste poluarea (in cadrul unei Directive emise in 1993 pentru aplicarea art.35 din Tratatul de la Maastricht), ca fiind activitatea prin care omul introduce direct sau indirect in mediu, substante solide, lichide, gazoase, sub forma de energie, vapori sau zgomote ce cauzeaza deteriorarea resurselor, a ecosistemelor, a peisajului, proprietatii si sanatatii umane. In doctrina exista si opinia dupa care, poluarea este actiunea de intoxicare produsa de poluanti, sub forma de substante sau energii, in cantitati ce depasesc anumite limite si care pun in pericol sanatatea, viata umana si animala, mediul in general. 3 Pana la inceputul secolului al XVIII-lea civilizatiile au fost preponderent agricole, resursele erau suficiente si regenerabile, pamantul reprezenta baza economiei, iar rezidurile se reintegrare in mediu prin transformare moderata. Datorita consecintelor economice, sociale si umane pe care le produce dar si a sferei de raspandire a acestora, poluarea constituie o problema cu implicatii nationale dar si internationale.

2 3

G. Sion, Ecologie si drept international,ed. Stiintifica si enciclopedica Bucuresti, 1990,pp25-26 A. Kiss, Droit de lenvironnement,Paris,1998,p 123

Page 6 of 17

2.3. Cauzele poluarii Studiile efectuate la nivel mondial, dar si la nivel continental si regional au identificat numeroase probleme majore ale mediului care efectueaza toate componentele sale. Sursele de poluare s-au inmultit cu dezvoltarea si modernizarea vietii sociale si economice determinand si sporirea si diversificarea formelor de poluare a tuturor componentelor mediului.13 Dupa natura poluantului care o produce, poluarea poate fi: poluare naturala si poluare artificiala. De asemenea, poluarea se poate clasifica si in: poluare fizica, chimica, biologica, estetica, electromagnetica. Principalele cauze care au efecte negative asupra mediului prin poluare sunt: a. Efectele negative asupra mediului produse de aplicarea cuceririlor revolutiei tehnico-stiintifice, datorita faptului ca: stiinta fie n-a putut sa prevada la un moment dat eventualele efecte negative, fie desi a prevazut aceste consecinte negative nu a putut stabili cu exactitate gravitatea lor, ori desi a prevazut efectele negative, acestea nu pareau iminente sau grave; 14 Pentru realizarea obiectivelor progresului tehnico-stiintific, omul a transformat in mod substantial mediul sau natural, a exploatat si utilizat excesiv si irational materiile prime si natura in general, cu consecinte nefaste asupra echilibrului ecologic. De aceea, se impune efectuatea de studii de prognoze privind cresterea economica si progresul tehnic in sectoare ce influenteaza calitatea mediului, privind consumul de resurse naturale corelat cu regenerarea acestora. b. Criterii de economicitate gresit intelese, neinsotite de investitii necesare prevenirii poluarii - conceperea si realizarea de productii bazate pe interesul obtinerii de profituri mari cu ignorarea cerintelor legale referitoare la protectia mediului, considerandu-se ca este mai avantajoasa plata amenzii pentru poluare, decat investirea in luarea masurilor pentru prevenirea ei; c. Explozia demografica, cresterea populatiei globului, reprezinta un alt factor ce influenteaza direct, imediat si pe termen lung mediul prin degradarea unor sisteme ecologice implicate in productia agricola, prin cresterea cerintelor de hrana, de locuinte, de locuri de munca, de mijloace de transport, de surse de energie etc; Se prevede ca pana in 2020 populatia Globului va dupa depasi 8 miliarde. Cresterea populatiei insotita de modele de consum neviabile, exercita influente negative, presiuni asupra aerului, apei, solului, energiei si altor
Page 7 of 17

resurse naturale. De aceea se impune realizarea unui echilibru intre cresterea demografica, sanatatea ecosistemelor si accesul la resursele naturale. d. Tehnica de productie avansata necorelata cu tehnica depoluanta corespunzatoare, (in tarile dezvoltate, puternic industrializate), in care lupta impotriva poluarii nu tine pasul cu dezvoltarea tehnico - economica; e. Utilizarea de instalatii, tehnologii, utilaje, materiale periculoase pentru mediu. Posibilitatea unor astfel de consecinte desi uneori este previzibila si sunt luate masuri de siguranta, totusi accidentele pot surveni (de exemplu accidente la centrale nucleare, catastrofe aviatice, navale etc). Puterea motoarelor si a instalatiilor de complexitatea proceselor, de volumul productiei, contin factorii de risc pentru sanatatea umana si pentru mediu. f. Economia slab dezvoltata si folosirea de tehnici si tehnologii mai putin avansate, in tarile slab dezvoltate economic, ca urmare a lipsei mijloacelor financiare, a lipsei cunostintelor profesionale corespunzatoare si in care nu sunt luate masurile ce se impun pentru protectia mediului;15 g. Lipsa constiintei ecologice. Ramanerea in urma a gandirii umane in comparatie cu dezvoltarea vietii materiale, nestiinta, neglijenta si ignoranta oamenilor pot cauza pagube considerabile si ireversibile pentru mediu. De aceea, oamenii trebuie educati in spiritul unei conceptii civilizate privind relatiile dintre ei si natura, in vederea formarii unei constiinte de mediu. h. Radioactivitatea, produsa ca urmare a experientelor nucleare sau a accidentelor la centralele atomoelectrice (radioactivitate artificiala), dar si cea produsa de soare, de astrii, diferite substante (radioactivitatea naturala); i. Razboaiele locale, dezvoltarea industriilor de razboi etc. Ca o concluzie privind cauzele poluarii, putem spune ca acestea sunt reprezentate atat de fenomenele naturale, dar mai ales de activiatea umana cu toate consecintele ce decurg din ea. j. Despaduririle masive. Padurile reprezinta surse de materii prime regenerabile, dar si surse de servicii prin functiile multiple si complexe pe care le indeplinesc (functii sociale, de protectie a solului, a apei, functii de conservare a biodiversitatii etc.). Desi padurile au un caracter important rol economic, social, ecologic si cultural, ele sunt amenintate cu degradarea, cu defrisarea, cu poluarea. Indiferent de cauza care genereaza, despaduririle, cu efecte directe si implicite asupra calitatii mediului si vietii umane, este nevoie de conservarea padurilor existente, de gestionarea si dezvoltarea lor durabila. Cauzele diverse si ponderea specifica si diferita a surselor de poluare face ca gradul de poluare si de nocivitate sa difere nu numai de la un continent la altul, de la o tara la alta, dar si in interiorul unei tari, de la o zona la alta, de la un obiectiv industrial la altul.16 De aceea, se impune
Page 8 of 17

combaterea ei cu toate mijloacele si metodele tehnice, social-politice, juridice, ea fiind nu numai o sarcina a fiecarui stat dar si o sarcina a tuturor natiunilor. Utilizarea complexului de mijloace in scopul protectiei eficiente a mediului este impusa de faptul ca, problema poluarii mediului reprezinta nu numai o violare a normelor sociale, dar si o nerespectare a unor norme legale.17 Pornind de la faptul ca, poluarea mediului este consecinta situatiei economice a unei tari sau regiuni, este necesar ca masurile de prevenire si de protectie a mediului sa reprezinte un factor al oricarui proces economic al oricarui popor. 4

3.Notiunea de protectie a mediului : 3.1. Precizari prealabile Inainte de anii`70, cuvintele de protectia mediului si politica mediului erau notiuni la fel de necunoscute ca si cea de dreptul mediului. Cu timpul insa, guvernele statelor, organizatiile si organismele internationale au acordat atentie acestui domeniu atat de important. Pornind de la realitatea dupa care calitatea vietii pe Pamant este dependenta de calitatea mediului, protejarea si dezvoltarea mediului trebuie sa constituie una dintre preocuparile contemporane prioritare. Protectia si ameliorarea mediului este o sarcina nationala si internationala, o preocupare primordiala pentru toate guvernele, ce implica un complex de eforturi materiale, financiare, politice, juridice, stiintifice si organizatorice. Se impune in acest sens, elaborarea unui concept de protectie a mediului, complex si realist, un concept ce presupune protectia tuturor factorilor de mediu, respectiv un concept care sa aiba in vedere nevoile multiple ale omului, legile naturii, respectul pentru sanatate si viata, pentru progres si dezvoltare in stransa armonie cu natura. Activitatea complexa de protectie a mediului trebuie sa inceapa cu lichidarea cauzelor si a surselor poluarii, ceea ce, consideram ca ar duce la prevenirea consecintelor acestui fenomen. Protectia mediului reprezinta un obiectiv de interes national si
4

Daniela Marinescu, op. cit, p 85

Page 9 of 17

international cu efecte (directe si indirecte) pe termen lung in toate compartimentele sistemului social. 3.2. Definitia notiunii de protectie a mediului Protectia mediului are ca scop inlaturarea influentelor negative asupra mediului natural si artificial, asupra ecosistemului ca un tot unitar, reducerea si eliminarea efectelor poluarii. Protejarea ecosistemelor se face printr-un complex de activitati umane care au ca scop principal ocrotirea omului, ca parte integranta a comunitatilor de viata interdependente. Pentru restabilirea echilibrului ecologic perturbat, este nevoie de interventia omului printr-o activitate complexa, rationala si stiintific fundamentata de protectie a factorilor de mediu naturali (sol, subsol, aer, apa, padure, flora, fauna, rezervatii) si artificiali (asezari omenesti si lucruri realizate de om). Protectia mediului poate fi definita ca fiind o activitate umana ce are ca scop concret prevenirea poluarii, mentinerea si imbunatatirea conditiilor de viata pe Pamant. Omenirea care a mostenit aceasta planeta este obligata sa o ingrijeasca, sa o pretuiasca si sa opreasca degradarea ei. Mediul (natural si artificial) reprezinta cadrul de viata al intregii omeniri, pe care civilizatia tehnico - stiintifica l-a ameliorat dar l-a si poluat, ea fiind totodata considerata capabila sa ajute la prevenirea si inlaturarea poluarii. Pentru realizarea compatibilitatii intre sistemul economic, uman, ambiental si tehnologic se impune stimularea progresului tuturor acestor dimensiuni.18 Sarcina protectiei mediului apartine intregii societati si se realizeaza in interesul intregii omeniri. Art.6 din Legea mediului dispune ca "Protectia mediului constituie obligatia si responsabilitatea autoritatilor administratiei publice centrale si locale, precum si a tuturor persoanelor fizice si juridice". in acest scop autoritatile administrative au obligatia sa prevada in bugetele proprii, programe in scopul protectiei mediului. Problema protectiei mediului trebuie privita sub doua aspecte: - protectia mediului are ca sarcina generala descoperirea cauzelor si surselor poluarii, stabilirea modalitatilor de prevenire, reducere si inlaturare a efectelor poluarii; - protectia mediului are ca sarcina concreta, protectia diferitelor elemente componente ale mediului natural si artificial.
Page 10 of 17

Protectia mediului este o sarcina generala a intregii societati, sarcinile concrete ale protectiei mediului fiind stabilite prin reglementarile legale speciale referitoare la protectia factorilor de mediu. Asadar, sarcina dificila si complexa de protectie a mediului nu se poate realiza exclusiv numai de catre organele de stat, fiind necesar in acest sens si aportul organismelor nestatale, a persoanelor fizice si juridice. Aceasta activitate s-a generalizat in majoritatea tarilor lumii, devenind in prezent o adevarata "miscare ecologica". Miscarile ecologiste nationale si internationale mobilizeaza agentii poluanti sa actioneze pentru protectia si ameliorarea mediului dar si pentru repararea prejudiciilor ecologice cauzate. Coordonarea si controlul activitatii de protectia mediului revin autoritatii publice centrale pentru protectia mediului, autoritatilor publice teritoriale pentru protectia mediului, precum si institutiilor abilitate in acest sens prin lege, pentru domeniile lor de responsabilitate.

Capitolul 2:

Page 11 of 17

Raspunderea penala in dreptul de mediu: 1. Consideratii generale: Din categoria instrumentelor juridice de protectie si conservare a mediului, mijloacele de drept penal sunt cele mai severe. Raspunderea penala, alaturi de celelalte forme ale raspunderii juridice specifice dreptului mediului este un mijloc represiv important pentru protectia si dezvoltarea mediului. Prin implicarea legii penale in protectia mediului, se urmareste realizarea in primul rand a uneia din functiile sale fundamentale, respectiv functia preventiva (preventia generala si preventia speciala). Comportamentele inconvenabile din punct de vedere social-economic sunt reglementate si incriminate atat prin norme de incriminare-cadru cat si prin norme de incriminare speciale. Capitolul V din Partea speciala a proiectului de Cod penal roman, se intituleaza "Crime si delicte contra mediului inconjurator." Astfel, art.369 este in legatura cu incalcarea regulilor privind protectia atmosferei, art.370373 cuprinde dispozitii privind incalcarea regulilor privind protectia apei; art.374-376 cuprinde dispozitii privind protectia fondului piscicol si a vanatului, precum si protectia fondului forestier; art.37 se refera la poluarea fonica, iar art.378 la poluare accidentala. Raspunderea penala pentru incalcarea legislatiei mediului, se inscrie in cadrul raspunderilor infractionale, specificul angajarii ei in domeniul protectiei mediului fiind determinat de natura obiectului ocrotit de lege, respectiv factorii de mediu, a caror atingere este adusa prin infractiunea savarsita. Infractiunea ecologica, poate fi definita ca fiind fapta socialmente periculoasa, savarsita cu vinovatie, ce reprezinta o amenintare a intereselor societatii in domeniul protectiei mediului, a vietii si sanatatii oamenilor. Infractiunea ecologica este acea fapta periculoasa ce consta in poluarea mediului (natural sau artificial), perturbarea activitatii de prevenire, reducere sau inlaturare a poluarii, de natura sa puna in pericol sanatatea oamenilor, animalelor si plantelor sau sa produca mari pagube economiei nationale. Infractiunea de mediu reprezinta o categorie relativ noua, de ultima generatie, in cadrul general al infractiunilor. Ea are ca rezultat afectarea obiectiva a calitatii mediului sau punerea in pericol a acestei valori sociale. Infractiunile de mediu pot fi fapte comisive sau omisive savarsite cu vinovatie sub forma de intentie sau culpa sub toate modalitatile lor.
Page 12 of 17

Infractiunea ecologica este un element constitutiv al raportului de raspundere penala in dreptul mediului. Raportul juridic penal de mediu cuprinde: subiectele, continutul si obiectul. Subiectele raportului de raspundere penala in dreptul mediului sunt: subiectele active (persoane fizice si juridice) si subiectele pasive (statul). Persoana fizica este subiect activ daca indeplineste conditiile generale de responsabilitate juridica penala. De regula, subiectii activi sunt calificati. Subiectul pasiv general la infractiunile de mediu este stabil, deoarece el este chemat sa asigure respectarea ordinii de drept pe teritoriul asupra caruia isi exercita suveranitatea, respectiv, respectarea calitatii mediului. Subiecte pasive secundare sunt acele persoane fizice sau juridice care sunt titulare ale valorii sociale protejate. Obiectul raportului juridic de mediu il reprezinta actiunea-inactiunea prin care se incalca dispozitiile legale cu privire la mentinerea, dezvoltarea si protejarea durabila a mediului, la respectarea dreptului fundamental al omului la un mediu sanatos. Raspunderea penala pentru infractiunile ecologice atrage sanctionarea penala.

2. Aspecte specifice privind raspunderea penala in dreptul mediului: Art. 82 din Legea nr.137/1995 dispune ca: "incalcarea prevederilor acestei legi atrage dupa sine raspunderea contraventionala, civila sau penala dupa caz" Raspunderea penala in acest domeniu este prevazuta nu numai in legea-cadru ci si in alte legi speciale, sectoriale (Codul silvic, Legea nr.103/1996, Legea nr.107/1996, Legea nr.111/1996, republicata in 1998, Legea nr.18/1991 republicata, Legea nr.169/1997, Legea nr.60/1974, Codul penal, Codul aerian etc.) In temeiul unor reglementari nationale si internationale cu privire la raspunderea penala in domeniul mediului25, s-a format o legislatie penala, speciala, iar in doctrina s-a consacrat un drept penal al mediului. Pentru angajarea raspunderii penale in dreptul mediului, infractiunea ecologica trebuie sa aiba un pericol social ridicat si sa prezinte o serioasa amenintare a intereselor globale ale oamenilor, plantelor si animalelor, a bunurilor materiale. Raspunderea penala in acest domeniu se aplica ca ultima masura si are ca sarcina protejarea relatiilor sociale de mediu prin reprimarea infractiunilor ecologice.
Page 13 of 17

Legea nr.137/1995, republicata, este legea generala in materie raportata la alte legi speciale in acelasi domeniu, dar este in acelasi timp o lege speciala daca o raportam la Codul penal. Legea nr.137/1995 incrimineaza la art. 85 un numar de 32 de infractiuni ecologice, unele dintre ele fiind variante ale unor infractiuni din Codul penal, altele sunt infractiuni-cadru in raport cu cele prevazute in legi speciale, iar altele reprezinta incriminari noi26. Luand in considerare specificitatea dispozitiilor penale inscrise in Legea nr.137/1995, in raport cu cele din Codul penal si din legile speciale, in doctrina de specialitate27 s-au stabilit urmatoarele reguli de interpretare: - cand aceeasi fapta intruneste cumulativ atat elementele infractiunii inscrise in Legea nr.137/1995, cat si cele ale infractiunii speciale inscrise intr-o lege speciala, vor avea prioritate de aplicare dispozitiile din legea speciala (indiferent daca este sau nu favorabila faptuitorului) datorita caracterului lor special intr-un sector dat; - cand aceeasi fapta intruneste cumulativ atat elementele infractiunii inscrise in Codul penal, cat si cele ale infractiunii inscrise in Legea nr.137/1995 ca lege speciala, vor fi aplicabile exclusiv dispozitiile penale speciale inscrise in Legea nr.137/1995; - cand o fapta este considerata infractiune ecologica de o lege speciala, fara a fi incriminata astfel si in legea-cadu nr.137/1995, nu inseamna ca fapta a fost dezincriminata de legea generala, ci se aplica exclusiv dispozitiile penale speciale din legea speciala. 3. Clasificarea (gruparea) infractiunilor ecologice: Din interpretarea art.85 din Legea nr.137/1995, in functie de pedepsele aplicabile, infractiunile ecologice se pot grupa in doua mari categorii: - Infractiuni de pericol calificat, care cuprind faptele de natura sa puna in pericol viata ori sanatatea umana, animala sau vegetala (art.85 punct 1 si 2); - Infractiuni de rezultat si de pericol28, care cuprind faptele ce se concretizeaza printr-un rezultat negativ pentru mediu (contaminarea mediului cu substante toxice, pesticide etc.), sau care pun in pericol viata, sanatatea sau integritatea corporala a unor persoane (continuarea activitatii dupa dispunerea incetarii acesteia), fiind prevazute de art.85 pct. 3 si 4. Dupa obiectul supus ocrotirii, infractiunile se grupeaza in: A. Infractiuni prin care se aduc atingeri activitatilor economice si sociale cu impact asupra mediului, care la randul lor se grupeaza in:
Page 14 of 17

a) Infractiuni cu privire la procedura de autorizare cum sunt: - Continuarea activitatii dupa suspendarea acordului/autorizatiei de mediu; - eliberarea acordului/autorizatiei fara documentatia obligatorie completa; - prezentarea unor concluzii false in studiile de impact b) Infractiuni la regimul substantelor si deseurilor toxice si periculoase care cuprind: - infractiunea de introducere in tara pentru depozitare, stocare, distrugere a acestor categorii de substante; - infractiunea de nesupunere la testare a oricarei substante noi; - infractiunea de transport sau tranzit, fara autorizatie de pesticide si de substante sau deseuri periculoase; - infractiunea de omisiune a raportarii prompte a unui accident major; - infractiunea de incinerare a deseurilor periculoase in instalatii neomologate; - infractiunea de depozitare a deseurilor sau substantelor periculoase in spatii subterane neautorizate sau neadecvate; - infractiunea de neluare a masurilor corespunzatoare pentru limitarea impactului substantelor sau deseurilor periculoase asupra mediului; - infractiunea de aprobare sau facilitare ilegala a intrarii in tara a substantelor sau deseurilor periculoase c) Infractiuni la regimul ingrasamintelor chimice si a pesticidelor, includ: - infractiunea de folosire a momelilor periculoase pentru omorarea animalelor salbatice, a pestilor, in scop de consum sau comercializare; - infractiunea de neasigurare si nesupraveghere a depozitelor pentru pesticide si ingrasaminte chimice; - infractiunea de fabricare, utilizare fara autorizatie a acestor substante; - infractiunea de nerespectarea interdictiilor privind utilizarea ingrasamintelor chimice si pesticidelor pe terenurile agricole. d) Infractiuni la regimul protectiei impotriva radiatiilor ionizante, grupeaza: - infractiunile de contaminare a mediului sau expunerea populatiei la radiatii datorita nesupravegherii surselor de radiatii ionizante. - infractiunile de omisiune a raportarii prompte a cresterii contaminarii peste limita admisa. B. Infractiunile prin care se aduce atingere protectiei resurselor naturale si conservarii biodiversitatii, cuprind: a) Infractiuni privind protectia apelor si ecosistemelor acvatice, ca de
Page 15 of 17

exemplu: - infractiuni de nerespectare a restrictiilor pentru protectia apelor si a atmosferei; - infractiuni de spalare in apele naturale, a ambalajelor de pesticide si de alte substante periculoase, a utilajelor folosite la transportul lor etc.; - infractiuni de descarcare direct in apele naturale a apelor uzate si a deseurilor de pe anumite vase sau platforme. Constatarea si cercetarea infractiunilor ecologice se fac din oficiu, de catre organele de urmarire si cercetare penala, potrivit competentei legale. De la caz la caz, infractiunile prevazute de art.85 din Legea nr.137/1995, republicata, pot intra in concurs cu alte infractiuni prevazute de Codul penal.

Page 16 of 17

Bibliografie: Legi: 1.Legea 137/1995 privind protectia mediului, modificata si completata prin legea nr. 159/1999, si OUG 91 din 2002, aprobata prin legea 294/2003. 2.Legea 111/1996 privind desfasurarea in siguranta a activitatilor nucleare modif si completata prin legea 193/2003. 3.Legea 73/2003 privind Fondul de mediu, modificata prin OUG 86/2003 Tratate: 1. A. Kiss, Droit de lenvironnement,Paris,1998 2. Daniela Marinescu,Tratat de dreptul mediului, ed. ALL BECK,Bucuresti, 2003 3. G. Sion, Ecologie si drept international,ed. Stiintifica si enciclopedica Bucuresti, 1990

Page 17 of 17