Sunteți pe pagina 1din 4

Filosofia Chinei antice

"Cel ce face ca in lume cinci lucruri sa se implinesca atinge aceasta suprema virtute omeneasca. Politetea fata de celalalt, ingaduinta, buna-credinta, zelul de a infaptui si marinimia. Politetea te fereste de jigniri, ingaduinta ti-aduce sprijinul multora, de buna-credinta fiind si pe ceilalti te poti bizui, zelul iti asigura reusita, iar marinimia ii face pe ceilalti sa se supuna cand ii vei conduce"
(Confucius)

Exista, intr-adevar, o filosofie chineza, cel putin in sensul european al termenului, distingand conceptul de intelepciune. Faptul ca o cultura de dimensiunile si importanta celei chineze, cultura care s-a format independent de cultura europeana, care si-a ales singura domeniile si problemele, nu poate indreptati nici un semn de intrebare ridicat asupra existentei filosofiei acestei natiuni. Aspectele fundamentale ale filosofiei chineze reprezinta in acelasi timp si distinctia dintre aceasta si filosofia europeana, occidentala: gandirea chineza pune accentul doar asupra eticii, pe cand gandirea occidentala insista asupra logicii, a eticii, a metafizicii. Un alt aspect diferentiator este faptul ca in China a lipsit cu desavarsire conceptul de filosofie ca disciplina in sine, pentru simplul motiv ca aceasta era atat de strans legata de politica, de economie, de religie si de aproape orice aspect al vietii, incat nu putea considerata o activitate separabila de cotidian. Inca de la inceputurile gandirii filosofice chineze au aparut elemente ale unei filosofii strans legata de Univers si viata, nascandu-se din notiunea arhaica de unitate originara cele doua principii antagonist-complementare, Yin si Yang. Yin, principiul de natura feminina, analog intunericului, pamantului, lunii, recelui, umedului, completeaza masculinul, Yang, analogul luminii, cerului, soarelui, caldurii, a uscatului. In gandirea chineza orice lucru sau fiinta, cu exceptia pamantului (Yin pur) si a cerului (Yang pur), este alcatuit din Yin si Yang, in diferite proportii. La fel, este considerat ca insasi ordinea si echilibrul Universului sunt mentinute de echilibrul dintre aceste doua principii antagonist-complementare. Alternanta dintre ele sau intreractiunea lor au ca rezultat, in conceptul chinez, transformarile continue ale universului si ale vietii.
Ca sa pui lumea in oranduiala, mai intai trebuie sa punem natiunea in oranduiala; ca sa punem natiunea in oranduiala, mai intai trebuie sa punem familia in oranduiala; ca sa punem familia in oranduiala, trebuie sa ne cultivam viata noastra personala; si ca sa cultivam viata noastra personala, mai intai trebuie sa ne indreptam inimile noastre.

Momentul aparitiei lui Confucius (numele latinizat al lui Kong-zi, sau Kong Fu-zi, cca 551 479 idH) a marcat inceputul traditiei filosofice dominante in cultura chineza pentru mai mult de doua mii de ani, insa si influenta spirituala in mai toate domeniile culturii chineze, inclusiv medicina sau stiinte exacte. Mostenirea lasata in urma sa nu a inclus opere scrise, ideile, interpretarile, comentariile sau completarile sale asupra vechiului patrimoniu cultural chinez ( Cartea Poeziei, Cartea Schimbarilor, Cartea Ritualurilor, Cartea Muzicii, Analele Primaverii si ale Toamnei) fiind transpuse de discipolii sai intr-o colectie de texte cuprinzand 30 de carti .
1

Confucius s-a remarcat prin doctrina sa etica, a elaborat codul de norme morale privind comportamentul oamenilor fata de superiori, fata de ceilalti. Tema fundamentala impusa inteleptului este societatea, existenta sociala a individului, conditiile ideale dintre om si societate, scopul filosofiei sale fiind formarea omului util societatii. Problema centrala a lui Confucius fiind sistemul de guvernare care se cerea mereu reinnoit, acesta urmarea in permanenta ca discipolii sai, multi de origine modesta, carora le preda lectii de istorie, literatura, diplomatie si ritualuri de curte, sa fie pregatiti pentru a putea deveni buni functionari ai statului. In centrul doctrinei morale se afla ideea armoniei dintre om si cosmos. O alta idee este ca omul trebuie sa tinda spre perfectiune morala si ca fericirea depinde de perfectiune. Perfectiunea morala si fericirea depind de venerarea traditiilor trecutului cu scopul de a se imbunatatii climatul prezent. Printre frumusetiile morale pe care trebuie sa le probeze omul patru erau considerate cele mai importante, valabile pana in ziua de azi:

Sa Sa Sa Sa

fii generos, dar nu risipitor. fii mndru, dar nu trufas. ai dorinte, dar nu pofte. arati inocenta, dar nu asprime.

Confucius evita metafizica, displacandu-i toate notiunile sau teoriile haotice, incerte, neclare, atribuind toate problemele din viata unui individ, a unei societati sau a unui stat obscuritatii si impreciziei gandirii si a limbajului, sau lipsei de sinceritate. Un rege, parinte sau fiu care nu se comporta ca atare, ignorand respectivele lor privilegii si indatoriri ca rege, parinte sau fiu, comit adevarate abuzuri adapostindu-se in spatele cuvintelor de rege, parinte sau fiu. Un alt concept fundamental in filosofia confucianista este omul superior. In opinia sa, ceea ce ii acorda superioritate omului este cultivarea propriului sau eu, cu grija zeloasa si constanta. Cele trei virtuti ale omului ideal sunt inteligenta, curajul si buna intentie, ceea ce inseamna caracter, corectitudine, generozitate. Baza caracterului este sinceritatea (sa-ti pui de acord cuvintele cu faptele), corectitudinea (sa cauti in tine cauza nereusitei tale), moderatia in vorbe si atitudini, simpatia cordiala pentru toti oamenii. Principalul continuator al lui Confucius a fost Mencius (nume latinizat al lui Mengzi, cca 371 289 idH). Centrul gandirii sale a fost constituit de teoria despre caracterul omului prin esenta bun: toti oamenii se nasc egali si buni, toti au rationalitate si simtul virtutii innascut; doar ca unii cultiva acest simt, altii nu, lasandu-se prada pasiunilor simturilor. Omul devine rau doar atunci cand nu cauta sa-si infraneze porniri lipsite de valoare morala, porniri care nu fac parte din firea omeneasca. Mencius a atins cu mult inaintea altor ganditori anumite probleme ce ating campul psihologiei, aratand ca in loc de a-ti infrana anumite impulsuri sau dorinte (fapt inutil si daunator), este mai adecvat sa le canalizezi pe alte cai, spre activitati folositoare omului si societatii. Dupa sau paralel confucianismului o alta mare scoala filosofica chineza a fost taoismul, fondata de Lao-zi (Lao-tzi/ Lao-tzu, contemporan cu Confucius si pare-se la un moment dat chiar mentor al acestuia), care a elaborat o conceptie filosofica transmisa oral timp de 2 secole, in secolul IV fiind redata si in scris. Lui i se atribuie culegerea scrisa Dao De Jing/ Tao Te Ching, culegere de aforisme, de fapt o opera colectiva, textul cel mai profund si mai enigmatic din toata literatura chineza (M. Eliade), reprezinta unul din cele mai importante tratate ale filosofiei chineze,
2

acoperind domenii ale spiritualitatii individului, dinamica inter-personala sau tehnici de guvernare politica. Conceptia lui Lao-zi a fost opusa confucianismului. Filosofia taoista porneste de la problema naturii universului si a relatiilor dintre om si univers, insa neaga posibilitatea cunoasterii lumii, necreata si indestructibila, deoarece noi nu putem sa cunoastem lucrurile decat prin intermediul notiunilor, care sunt abstractii, fictiuni. Incercand sa cunoastem lumea, ne indepartam tot mai mult de realitate, de legea suprema a naturii, de principiul ordinii universale (Tao); activitatea intelectuala devine astfel inutila, de evitat chiar...De Tao te poti apropia spre a-l intelege, dar nu cu ratiunea, ci pe calea intuitiei, a contopirii in Tao. Insa filosofia taoista nu conduce la un pesimism total: retragerea din lume, insasi moartea, vazuta ca o reintegrare in unitatea originara, este un bine, caci atunci cand mori, nu esti exclus din Univers. In orice caz caracterul de contemplativitate si de pasivitate al doctrinei a convenit suveranilor contemporani, care chiar au sprijinit taoismul, intrucat motivul pentru care este greu sa guvernezi poporul sta in faptul ca el stie prea multe. Sau, mai exact, in activitatea sa de guvernare, inteleptul mentine constant poporul in lipsa de dorinte si in nestiinta. Cand sunt din aceia care poseda stiinta, el cauta sa-i faca sa nu indrazneasca sa actioneze. Cand in felul acesta el determina nonactiunea, buna ordine devine universala. Cuvntul tao are mai multe ntelesuri n China antica: arta de a crmui a vechilor suverani, ideea de iscusinta, talent pentru ceva anume, de ndemnare, nu numai n relatie cu anticii suverani, si omul de rnd poate dovedi ceva iesit din comun. Chinezii admirau arcasii, caligrafii, filozofii, n general pe toti cei care se remarcau printr-o aptitudine anume. Acestia erau chemati la curtea suveranului, pusi la ncercare, si omeniti cum se cuvine atunci cnd si aratau dibacia. Un alt sens al cuvntului tao este de metoda, n sensul de tehnica de nvatare, de aplicare a ceva etc. Un tao care poate fi trasat nu poate fi eternul tao (adica: nu exista o metoda absoluta de a proceda n toate mprejurarile, un cod de purtare universal valabil etc). ntr-o perspectiva si mai larga, tao este legea Cerului, adica modul lui de manifestare. Tao-ul este o miscare de du-te-vino, n care alterneaza tendintele yin si yang. A te adapta la aceasta miscare, nseamna a deveni una cu tao, adaptarea la miscarea cerului, poate fi considerata un tao n sine (talent, intuitie etc). Ca multi alti ganditori antici chinezi, modalitatea sa de explicare a ideilor folosea ades paradoxuri, analogii, referiri la poverbe vechi, repetitii, simetrie, rima si ritm. Scrierile ce-i sunt atribuite sunt poetice, dense si deseori obscure, servind ca punct de plecare meditatiilor cosmologice sau introspective. Cu toate ca Lao-zi nu a avut atata influenta precum Confucius in China, el este totusi respectat in mare masura de catre chinezii de astazi si nu numai, ideile sale fiind studiate la nivel international.
Cnd armele i vor fi pierdut tiul, cnd nflcrarea se va stinge, cnd forele vor fi epuizate i visteria va fi golit, suveranii vecini vor profita de slbiciunea ta pentru a aciona. i chiar dac ai consilieri pricepui, nici unul dintre ei nu va fi n stare s ntocmeasc planuri de viitor adecvate.

Un alt contemporan al lui Confucius, cu toate ca nu poate fi numit filosof in adevaratul sens al cuvantului, a fost Sun-zi (Sun Wo, cunoscut cel mai bine sub numele Sun-Tzu). General al armatelor chineze, este autorul faimosului tratat Arta Razboiului (scris in 512 idH). Obisnuit de mic copil cu mediul militar, datorita tatalui sau care a fost ofiter al armatelor chineze, interesul sau a fost canalizat spre tacticile de razboi de la o varsta frageda, ajutandu-l sa devina expert in domeniul militar.
3

Fiind introdus lui Ho Lu, imparatul Statului Wu, pentru a demonstra arta sa in tacticile de razboi, Sun-Tzu a probat cu succes strategiile sale militare asupra concubinelor imparatului la solicitarea acestuia din urma, in cele din urma fiind angajat ca General al armatelor imparatului. Strategiile prezentate in tratatul Arta razboiului au fost in mare masura urmate si puse in aplicare in Japonia Evului Mediu (sec. XV XVI): clasica Gorin No Sho (Cartea celor cinci cercuri), scrisa de Miyamoto Musashi, un faimos samurai (1583 -1645), in acelasi timp pictor si caligraf, contine multe similaritati cu invataturile lui Sun-Tzu. Invataturile lui Sun-Tzu au ajuns in Europa cu putin inainte de Revolutia franceza (in 1772) sub forma unei traduceri sumare facuta de parintele J.J.M. Amiot, un preot iezuit francez. De altfel Arta razboiului a fost tradusa in multe limbi, valorificanduse astfel invataturile autorului pe plan international, reprezentand o carte fundamentala in diferite academii militare. In Statele Unite ale Americii lucrarea lui Sun-Tzu a fost cunoscuta pe larg incepand cu anii 1970. Diplomatul Henry Kissinger a facut referire la aceasta lucrare, Arta razboiului a constituit subiectul unor studii minutioase in cercurile militare americane de-a lungul multor ani. In zilele noastre teoriile prezentate in carte sunt aplicate in mod considerabil nu numai in plan militar, dar si in mediile de afaceri, strategii organizationale si in dezvoltarea abilitatilor manageriale, sport, diplomatie, sau chiar si in viata personala a unor oameni. Sun-Tzu probabil ca este una din cele mai renumite personalitati din China in plan international.
Cunoate-i inamicul i cunoate-te pe tine nsui; ntr-o sut de btlii nu te vei expune nici unei primejdii. Cnd nu-i cunoti inamicul, dar te cunoti pe tine nsui, ansele tale de victorie sau de nfrngere sunt egale. Dac nu-i cunoti nici inamicul i nici pe tine nsui, eti sigur c te vei gsi n primejdie n fiecare btlie.

Bibliografie: http://en.wikipedia.org/wiki/Lao_Zi http://www.daoism.net http://www.sonshi.com http://www.online-literature.com/suntzu/ http://www.west-meet-east.com/edusuntsu.htm http://en.wikipedia.org/wiki/Sun_Tzu Confucius Doctrina/ Cele patru carti clasice ale Chinei Myamoto Musashi Gorin No Sho/ Cartea celor cinci cercuri Ovidiu Dramba: Istoria culturii si civilizatiei Mircea Eliade Istoria credintelor si ideilor religioase