Sunteți pe pagina 1din 7

Alfabetul de tranzitie de Stefan Cazimir prezentare a cartii

tefan Cazimir (nascut la 10 noiembrie 1932 la Iai) este un istoric literar i eseist. Este fiul Feigi (nscut Blumenfeld), profesoar, i al lui trul Cazimir. Cazimir (al crui prenume la natere era trul) a urmat coala primar la Iai i liceul la Piatra Neam, unde a trecut bacalaureatul n 1951. Student la Facultatea de Filologie, secia limba i literatura romn, a Universitii din Bucureti (1951-1955), a devenit aici cadru didactic, parcurgnd toate gradele pn la acela de profesor. Este vicepreedinte al Asociaiei Umoritilor Romni i, din 1990, deputat n Parlamentul Romniei, iniial ca reprezentant al Partidului Liber-Schimbist, al crui membru fondator a fost. i-a luat doctoratul n filologie cu teza Aspecte ale comicului la Caragiale (1967). Debuteaz n presa literar cu articolul Despre arta parodiei n literatura romn (Steaua", 1957). Colaboreaz la Viaa romneasc", Steaua", Romnia literar", Luceafrul", Revista de istorie i teorie literar", Adevrul", Cronica politic", Parlamentul", Adevrul literar i artistic" etc. Debutul su editorial l-a reprezentat antologia comentat Pionierii romanului romnesc (1962). Cartea Alfabetul de tranzitie a fost publicat pentru prima oar n 1986. n 2006 a fost reeditat, i pe bun dreptate, spun critici ca se simea nevoia unei asemenea cri care s umple provizoriu un gol al istoriei romneti, i anume perioada 1821-1860. O perioad foarte larg (cam ct perioada comunist), aflat sub semnul schimbrii. E imposibil s surprinzi o epoc de 40 de ani n 150 de pagini, dar istoricul literar tefan Cazimir a ncercat, dac nu s picteze o galerie, s schieze principalele contururi ale sale. i acesta e un punct de pornire. Se pornete de la scrierile din epoc, care sunt un izvor tentant pentru studiul acelei perioade. Cum alfel am cunoscut aceast perioad grosso modo regulamentar, dac nu prin Negruzzi, Grigore Alexandrescu, Nicolae Filimon, Koglniceanu, Alecu Russo etc ? Generaia mea a mai fost n coal martora ineriei interpretrilor comuniste ale scrierilor (pre-)paoptiste. Amintii-v numai

clieele din interpretarea romanului Ciocoii vechi i noi, aproape c se vorbea de lupta de clas! spunea Ceraz Cazimir intr-un interviu. n cea mai autentic ipostaz a lui, i anume n cea de eseist, care folosete din plin cunotinele istoricului literar, adugndu-le altele, mereu bogate i noi, precum cele de istoria mentalitilor, de sociologia modei, critica receptrii etc., toate lsndu-se comunicate o dat mai mult ntr-un stil doar aparent didactic, percutant i delectabil. Cazimir abordeaz dintr-un unghi inedit vechea tez a formelor fr fond", ajungnd la alt concluzie dect cea junimist. Referindu-se la epoca de tranziie 1830-1860, el observ c dorul imitaiei" nu se afl neaprat n relaii de excludere cu duhul naional". Revenind la carte, ea este un deliciu al lecturii. Un eseu plcut, dar care nu cade n derizoriu, pigmentat de comicul care se desprinde att din comentariile autorului, ct i din izvoarele literare (inclusiv i mai ales publicistice). ntlnim un comic al evoluiei ntre generaii, al bonjuritilor fa de tradiia oriental, apoi al fiilor bonjuritilor fa de taii lor (Caragiale, care fcea cu prietenii si concursuri de ortografie francez, rde aa cum am rde noi generaia Revoluiei de perioada comunist i de avatarurile sale n prezent). Titlul e foarte sugestiv: alfabetul de tranziie n sine a fost simptomul unei perioade de alunecare dinspre est spre vest, sintetizat de tefan Cazimir n urmtorul pasaj: acesta este duhul epocii: multiplu i divers, mobil i contradictoriu, plin de opoziii i avid de sinteze, nesat de parataxe, de hibrizi i de amfibii. (p. 123) Esenta cartii este sintetizata de autor in citatul de introducere cu care incepe cartea: Ca in orice tar ape cale de reglementare. Sant la noi doua principia care stau in lupta, o lupta inabusita, insa uriasa si necontenita, intre batran si tanar, intre obiectul cazut si vested si inovatia cutezatoare, plina de putere si de viata; o lupta pe moarte intre vechi si nou, in care biruinta greu castigate va fi a celui din urma Aleco Russo Iasii si cocuitorii lui in 1840. Aici sunt prezentate principalele teme din carte pe care le vom prezenta in continuare, scotand in evidenta prin citate din lucrarea lui Cazimir unele aspecte despre aceasta epoca. In primele capitol autorul defineste ce inseamna perioada de tranzitie plecand de la diferite exemple. O definitie din vremea copilariei autorului fiind urmatoarea: In 1951. Catre sfarsitul verii, celor mai multe cinematografe din Bucuresti le-a fost schimbata denumirea. O vreme, apoi, cu laudabila grija, programul de cinema indica in parallel ambele nume ale salilor, legandu-le prin adjectival fost: Republica fost Scala, Bucuresti fost Trianon, Ilie Pintilie fost

Apolo, Alexandru Popov fost Marconi. Am inteles atunci mai bine decat in cartile de istorie ce inseamna o perioada de tranzitie. Mai tarziu fireste, viata si lecturile mi-au furnizat si alte exemple, dar nici unul n-a putut contura, in prospetime si elocventa cu neuitatul Popov fost Marconi. Stefan Cazimi marcheaza perioada 1830-1860 ca fiind o epoca de tranzitie, deoarece in aceasta perioada tarile romane au parcurs o perioada de mari transformari sub raport socialpolitic, al culturii si al moravurilor, Aleco Russo afirma: de la 1835 pana la 1855, adica intr-un curs de 20 de ani, mai mult a trait Moldova decat in cele de pe urma doua veacuri. Amploarea fara precedent a schimbarilor, la vremea respective a cuprins toate sferele vietii sociale, producand peste tot contraste si discordante, iar prin acestea un acut setiment al mutatiei. Calatori straini veniti in vizita in Principatele Romanii au ramas impresionati de cele ce vazuse aici. Astfel in 1834, baronul de Boisle Comte spunea despre Bucuresti: E un ameste de principii, de idei si de moravuri opuse. E imaginea impestritata a unei epoci de tranzitie, iar profesorul de la Sorbona, Saint-Mark Girardin consemneazao tranzitie universal in locuinte, in costume, in legi, chiar in limba. Comitetul studentilor romani de la Paris in Darea de seama pe anii 1845-1847, Scarlat Varnav scrie urmatoarele santem intr-o stare de tranzitie intre ideile si credintele fanariotice, mucezite, moarte pentru noi, ideile si credintele noua, cari in multi din noi inca nu sunt bine lamurite, inca nu s-au putut face convitii puternice, convictii cri sa poate invinge indoiala ce ne frmanta cateodata, daca natia noastra atat de inapoiata va avea timp a se bucura de bunurile viitorului si a gusta fericirea ce-i zambeste in departare. Toti intelectualii acelei epoci ilustraza un viu sentimenta al schimbarii, aceasta constiinta depasind cu mult cercul oamenilor de cultura, cuprinzand intreaga societate. Cazimir enumera numeroase exemple prin care surprinde conflictul dintre generatii, schitand persoanele in varsta, care nu inteleg valul de schimbari care se abate asupra tarii. Iasul acestei epocii de tranzitie este ilustrat de un alt calator strain, finlandezul Gustav Adolf Ramsay, locotenent-colonel in armata rusa, acesta mentioneaza in jurnalul lui de calatorie urmatoarele: Pe strada principal a orasului se perinda echipajele iesite la plimbare. Contrastele sant stranii. Intr-o trasura de Viena, noua si aratoasa, sade o doamna tanara, imbracata dupa ultima moda a Parisului. Tenul si trasaturile fetei iti arata totusi ca nu e vorbade o frantuzoaica. Multi dintre boierii ieseni duc un trai opulent si primesc in vizita pe ofiterii armatei ruse, dar

manierele lor in societate si chipul de a-si mobile locuntele prezinta contraste la fel de surprinzatoare. Auzi vorbindu-se frantuzeste si vezi toalete occidentale, dar si fumatori de cubuc lungiti pe divane sau tigani zdentosi care deretica prin casa. O alta descriere a Iasului o intalnim la contele Anatov Demidov, care poposise pentru scurt timp in oras, acesta consemneaza: sirul trasurilor este lung si inghesuit pe drum si alfi aici in orice seara, credincioasa intalnirii, toata elita acestei natiuni impestritate, care isi schimba astazi moravurile odata cu costumele. In aceeasi trasura unde vezi femei care prin toaleta si maneiere, se straduie sa imite cat mai bine leganta si cochetaria vieneza, poti observa si fracul negru, reprezentant al tinerei Valahii, asezat in fata nobilei si venerabilei figure a unui boier cu barba alba si islicul pe bolta, moda greoaie introdusa de grecii Fanarului. Pe capra trasurii sade grav cand un vizitiu imbracat ruseste strans in lungul lui caftan, cand un turc cu un larg turban sau un arnaut cu fusta alba si fluturanda. Se pare ca in tarile romane, vitata oriental si viata europeana se ating intre ele la tot pasul, succesandu-se ca intr-o panorama, iar cea europeana tinde sa ii ia locul. Iasul era la acea vreme, dupa cum spune Vasile Alecsandri, descriind Iasii in 1844: nu este oras in lume alcatuit de mai multe contrasturi. In deceniile 4-6 ale secolului al XIX-lea procesul de imitatie atinge toate sferele existentei, acest fapt fiind apsolut firesc dupa incheierea pacii de la Adrianopol care a fost o deschizatoare a unei ere nmaicunoscute a contactelor Tarilor Romane cu civilizatia occidental. Kogalniceanu in Tainele inimei preciza urmatoarele: La Iasi si la Bucuresti, limba franceza este vorbita ca la Bruxelles, as indrazni sa spun: mai bine chiar decat la Bruxelles. O imagine comica a acestor tendinte este ilustrata in amintirile lui Radu Rosetti, Cazimir prezinta acest episod al epocii: Sub influenta guvernante engleze a unei surori mai mici, o boieroaica din Iasi, cucoana Anica Lateasca, isi cumpara trasura si hamuri din Anglia, isi imbraca surgiii in livrele de postalioni englezi si o punea pe guvernanta sa-i invete cateva expresii in limba lui Sheakespeare, cum ar fi: opreste, porneste, la dreapta, la stanga, etc. Dar surugii uitau uneori consensul si o dadeau pe moldoveneste, pricinuind asftel furia cucoanei, care se scula in picioare in trasura si-I rechema sever la ordine: Vorbeste englezeste, cioara! Moda calatoriilor peste hotare a romanilor din acele vremuri constituie un alt stimulant major al spiritului de imitatie. Mihail Kogalniceanu in Propasirea (1844, Nr. 18) citam: Voiajuri si plimbari! Romanii au inceput a se face cosmopoliti si, de vreo cativa ani, gustul voiajurilor s-au latit ata de mult intre ei, ca nu-I primavera in care sa nu iasa din tara caravane

intregi de tineri si de dame, ce merg sa se desfateze in placerile Vienei, a Parisului si ale Italiei. Aceste calatorii departate s-au facut pentru ei o trebuinta neaparata, ce vadeste iubirea lor pentru civilizatie. Cu vreo cinsprezece ani in urma, cel mai mic drum, fie macar pan la Targul-Frumos, se parea o calatorie ingrozitoare, insa acum voiajurile de cate 800 de mile se par un lucru atat de usor, incat se numesc chiar plimbari. Mai daunazi o dama foarte delicate zicea cu un aer serios ce o infrumuseta si mai mult: Astazi am facut un voiaj tare ostenitor de la gradina publica pana la rediu, dar peste o luna am sa fac o primbare pin Italia si pin Franta. Vasile Alexandri are o reflexive mai acida asupra acestor fapte, astfel in Albina romaneasca (1845, nr 36 si 37) el spunea :De cand civilizatia a inceput in zodiac Racului, adica pe dos, de cand s-au lepadat straiele vechi mai nainte de a fi gata cele noua, de cand se invata dialecte streine dand uitarei limba mumei, de cand luxul si romanusurile sant mai trebuitoare decat painea cea de toate zilele, si de cand fara capital moral, urmeaza mania voiajurilor. Damele se imbolnavesc daca, in cursul unui an, nu rasufla 9 luni aer strain; neputand trai fara dame, dupa ele calatoresc boierii, dupa acestia se instraineaza banii tarei, pana si lipitorile au inceput a voiaja la Paris! Dansul a fost printre primele semen ale innoiri, in 1812 la curtea lui Caragea nu se purtau costume occidentale dar se dansa contradansul englez, cadrilul francez, valsul german si mazurka poloneza, toate in sunete ale muzicii unguresti. Aceste dansuri europene par a fi invatate de la rusi, in timpul ocupatiei lor din 1806-1812. Cazimir mentioneaza un astfel de episode la un bal oferit de Grigore Ghica Voda in 1824: Diplomatul danez Clausewitz remarca la randul lui sincronizarea coregrafiei cu Occidentul, in intens contrast cu barbile lungi ale boierilor si mai ales cu caftanele lor, neasemuit de incomode la joc. Impunerea noilor tendinte in moda prin imbracarea costumelor occidentale, in special cele frantuzesti, se confrunta cu cei de moda veche care nu vor sa renunte la costumele lor orientale. Intalnim numeroase exemple in care familiile de boieri prezinta vestimentati atat de moda veche cat si costume frantuzesti sau englezesti. Persoanele in varsta nu vor sa accepte aceste tendinte, ei fiind din alta perioada, le este mai greu sa intre in pas cu moda. Calatorii straini ramaneau impresionati de vechiul port al boierilor si nu intelegeau cum pot sa poarte asemenea costume, cum ar fi forma si dimensiunile islicului. Receptivitatea la nou la oameni variaza cu diversi factori cum ar fi: varsta, sexus, conditia sociala, grad de temperature, temperament si relatii. Procesul adaptarii este un drum lung si

dificil, fenomenul de juxtapunere si divergenta, amestecul cotidian al vechiului si noului fiind la ordinea zilei. Un exemplu de imbinari intre vechi si nou fiind la sederea contelui Demidov la Bucuresti care observa: Un batran falnic cu o barba lunga si matasoasa, inconjurat de un roi de femei tinere si elegante, ale caror chipuri incadrau armonios blanda figura a amfitrionului. Aceasta simbioza in care batranul este dupa mode veche si femeile poarta costme, dupa ultima moda a Parisului si coafori moderna ne descrie exact armonia dintre nou si vechi. Efect al acestor noi moravuri este tendinta clasei de mijloc de a fi in tandem cu noile costume, care puteau fi procurate de la croitori veniti in tara special pentru asta, ceea ce conduce la o tendinta a clase de mijloc la cea inalta clasa. Lumea nu mai putea sa faca diferenta dintre fiu sau fica de boier sau cineva care era imbracta la fel, creeand astfel o confuzie generala, cei din clasa superioara fiind ingrijorati. Astfel au aparut, ca peste noapte boieri negustori care proveneau din clasele inferioare dar care dupa vestimentatia lor cei din jur aveau impresia ca sunt din familie boiereasca. Un astfel de episode este ilustrat, in Alfabetul de tranzitie, citand din Doi cotcari de C. Caragiali urmatoarele: Boierul-negustor e, de felul lui cam sfios si se teme sa nu-si tradeze originea plebe (fecior de carciumar), complicele sau il dojeneste : Ce natarau esti! Ce putin cunosti lumea Da bine ast droi de oameni mai rasariti care-I vezi, gandesti c-asa s-a nascut? E!Nene , nu-mi spune ca mananci paie? Sofrangi, ciocoi dupa calesci, pescari, cojocari, carciumari, pantofari, arnauriSapoi cu norocul si cu imprejurarimile s-au facut cum ii vezi, unii pe drept, alti pe nedrept, unii prin slujba, altii prin lingusire, unii prin vrednicie, altii prin nevrednicie, unii prin avere, altii prin rapier. Un al exemplu in care regasim amestecate clasele sociale, iar clasa superioara se simte jignita este scena in care se cearta cucoanele la biserica, cand dupa slujba o femeie de familie boiereasca s-a certat pentru ca cineva din clasa mjlocie s-a pus in fata ei la miruit, generand un adevarat scandal, aceasta tentinta in care timpul egalitatii bate la usa nefiind pe placul familiior boieresti. Dorinta claselor inferioare de a aspira la o clasa inferioara s-a realizat prin diferitele legaturi matrimoniale intre fete tinere si frumoase cu membrii ai familiilor boieresi, la care de multe ori diferenta de varsta era semnificativa iar despartirile dupa casatorie destul de frecvente. Studentii romani plecati in strainatate au preluat numeroase elemente ale culturii occidentale care la intoarcerea in tara au incercat sa le puna in aplicare. Cei din familiile boieresti care nu au facut pe placul parintilor si au cautat in viata sa isi creeze propriul drum, devenind medici, ingineri scriitori, avocati, numai dupa cum vor parintii nu. Acest episode a creeat

numeroase conflicte intergenerationale. Expemple ca cel al lui Alecsandri plecat la Paris cand tatal ii ceruse sa faca modele dupa mori, masini di trieri si alte asemenea si el nu le adduce sau Kretzulescu care a terminat medicina la Paris si nu accepta pozitia acordata de tatal sau si decide sa se faca doctor, aceste fapte fiind in contradictie cu ceea ce a fost in perioada precedent. Alt exemplu, in care Cazimir prezinta un fiu de boier, cu umorul specific aceste carti este cel a lui Matei Milo: Rudele lui neampacandu-se cu idea de a avea un actor in familie puneau o ceata de slujitori sa-l fluiere la intrarea in scena. Modul de viata al oamenilor sa modificat semnificativ in aceasta epoca de tranzitie, moda, obiceiurile, pana si limba nu mai sunt aceleasi, aparusera in vorbire numerosi termini, neologisme, care nu mai putea fi intelese de cei varstnici. Ceea ce a urmat insa a fost si schimbarea modului de a scrie, daca inainte se folosea alfabetul chirilic, intai cel vechi, dupa a urmat chirilic modern, iar in continuare a fost alfabetul de tranzitie, care era un alfabei hybrid, in care erau atat elemente chirilice cat si latine. Trecerea de la alfabetul chililic la cel latin s-a facut prin alfabetul de tranzitie, descris de Czimir cu lux de amanunte, de unde si titlul cartii prezentate. Societatea romaneasca la aceasta epoca de tranzitie s-a schimbata semnificativ, toate elementele, de la moda, limba, moravuri pana la arhitectura si arta, a trecut prin aceasta perioada, care a dat lumii contemporane numeroase opere literare, artistice si capodopere si nu in ultimul rand reformarea socetatii romanesti. Cezar Cazimir prin stilul characteristic, plin de umor si de explicatii, fiecare capitol avand in final o situatie comica. Eseistul convoac i aici toate artele spre a demonstra c schimbrile se produc n lan, de la mod, la mobilier i la stilul de via, i c ele sunt variabile, dup sex, vrst, condiie social, grad de cultur. n spirit polemic, el afirm rolul creator al formelor", care, n epoc au atras fondul, cu scopul de a-l genera. Spiritul cartii te face sa calatoreti in epoca de trazitie si sa te simti in locul persoanelor savurand deliciile vremi.