Sunteți pe pagina 1din 7

Puterea discreionar

Aspecte introductive
Legea fudamentala a Romniei rezerv un ntreg titlu autoritatior publice, i anume titlul III. Potrivit Constituiei Romniei, autoritile publice sunt: Parlamentul, care exercita puterea legislativ, Preedintele Romniei , Guvernul i Administraia Public; instituii care formeaz puterea executiv: autoritatea judectoreasc care exercita puterea judectoreasc. n exercitarea atribuiilor ce le revin autoritilor publice, dispun, de regul, de o anumit marj de libertate, de o posibilitate de apreciere sau, cu alte cuvinte, de ceea ce o ntreag doctrina a identificat sub denumirea de putere discreionar. Din doctrina interbelic romneasc, dar mai ales din cea francez, a reieit faptul c s-a acordat o atenie prioritar asupra cercetrii puterii discreionare a administartiei, deci, n principal, asupra una dintre cele trei funcii ale statului, dei majoritatea autorilor au identificat i la nivelul legislativului i judiciarului un astfel de fenomen. Astefel putem afirma faptul c era fireasc aceasta precocupare, dac lum n considerare la sfer larg de aciune a administraiei publice, la rolul ei principal de a pune n aplicare legile, n special prin acte productoare de efecte juridice. Puterea discreionar poate da natere unor abuzuri, corupii, dac este prost neleas i aplicat: a. n doctrina francez se pornete de la relaia Legalitate Oportunitate i recunoate administartiei un drept de apreciere n cadrul creia poate, n limitele legii juridice s exercite o anumit aciune, iar prin oportunitate se evoca aciunea administartiei n cazuri excepionale (cutremur, inundaii) aciune care devine necesar, oportun, dar ilegal. b. Doctrina germane, prin putere discreionar are n vedere o anumit marj de libertate de care dispune administartia public i care i ngduie s aleag din mai multe variante legale pe cea oportun. c. n Romnia se mprtete punctul de vedere al colii germane pentru c se nelege c administartia dispune de capacitate de selecie ntr-un context dat a solutliei care corespunde specificului problemeie respective.

Puterea discreionar a autoritilor publice


Puterea discreionar nu poate fi pe deplin aprofundata dect n raport cu activitatea autoritilor publice private comparat, consacrate, autoriti care, la rndul lor, dispun n egal msur de o anumit marj de libertate n exercitarea unora din atribuii cu care sunt investite.

Puterea discreionar i administraia public


Activitatea organelor administrative oscileaz, se arat n doctrina romaneaca, intre un minimum i un maximum. Ea pornete de la libertatea cea mai absolut: crearea dreptului i se oprete la ndatorirea de a se conforma servil legile. ntre aceste margini, autoritatea administrativ, poate avea libertatea s decid asupra necesitii actului nsui, asupra coninutului, asupra momentului elaborrii actului. Aceast formulare concis surprinde chiar sfera de intindere a puterii discreionare a administraiei. Pentru cadrepturile si obligaiile de drept public s capete forma concret este necesar manifestarea de voin din partea autoritilor administrative, aceasta osciland de la limita minim a competenei legale pan la limita maxim a puterii discreionare, corelaie pe care le vom dezvolta ulterior. Prin urmare, deciziile unde se manifest puterea discreionar se refer la aspectele care, intr-un cadru legal, confer autoritii publice o anumit libertate de decizie, acest lucru nu presupune in nici un caz devierea de la litera legii. Necesitatea puterii discreionare apare datorit faptului c legislaia nu poate prevedea orice tip de situaie care ar putea interveni in timp. Pentru aceasta, legea, acolo unde se consider necesar, las administratiei libertatea de initiativa si de apreciere, mai mare sau mai restans, in funcie de natura reglementrii, de importana acesteia fr a distorsiona activitatea administratiei i fr a-i diminua gradul de iniiativ, operativitate i reacie la dinamica cerinelor sociale. Administraia desfurand o activitate concret, neintrerupt, urmrind s rezolve prompt cerinele sociale are nevoie de libertate, de iniiativ. Dac aceasta putere discreionar este foarte restrans, redus, deci scade libertatea de apreciere a administraiei, ea se transform intr-un simplu executant i in acelai timp scade i gradul de responsabilizare a administraiei, activitatea sa devenind una preponderent tehnicoexecutiv. De aceea, legea trebuie sa fie clar, precis in ceea ce privete gradul de libertate, de apreciere lsat administraiei, limitele aciunii sale, atribuindu-i competene largi sau restranse. De asemenea, puterea discreionara, libertatea de apreciere trebuie sa cunosc limite. Legea poate uneori s nu fie in msur a cuantifica demersurile administraiei datorit situaiilor neprevzute ce pot aprea in activitatea acesteia, lsand la aprecierea i inelepciunea funcionarilor administrativi msura aciunii lor. Aceasta se poate realize cu eficien prin supunea controlului judectoresc al actelor autoritilor administrative, cu foarte mici excepii, care ar prejudicia interese generale deosebite. O activitate administrativ ce nu este supus controlului judectoresc poate prejudicia enorm interesele societii. Numai faptul

c funcionarii administrativi tiu c activitatea lor poate face obiectul unui control jurisdicional sau ierarhic este uneori suficient s reprezinte o aciune raional, predent i cu pstrarea unui echilibruintre aciune i legalitate.

Puterea discreionar i autoritatea legiuitoare


Analizand raporturile administraiei cu putere legislativ, observm c domeniul legii i al

adminsitraiei este in mare parte determinat de principiile generale i de mai multe dispoziii formale ale Constituiei, dar limitele nu sunt intotdeauna trasate cu certitudine, intre cele doua puteri rmane intotdeauna un teren litigios pentru care adesea ele se disput. In esen, normele generale i conceptele nedetrminate coninute in Constituie i legi accentueaz puterea discreionar a autorittilor publice. In raport cu activitatea funciei legiuitoare, exista deci o libertate aproape absolut, limita juridic a acestei liberti vagi o contureaz doar principiile constituionale, i numai in regimul constituiilor rigide. Credem c problema puterii discreionare a legiuitorului se pune de aceeai manier i la ora actual. Astfel, in ceea ce priveste aceast marj de libertate a legiutorului, aceasta se identific din insi caracterizarea actului legislativ. Necesitatea de a legifera intr-o anumit materie ,alegerea momentului legiferrii, alegerea momentului de punere in aplicare a legii, prin fixarea de ctre legiutor a insi datei de aplicare a legii, revizuirea legislaiilor anterioare care nu pot ingradi i obliga activitatea parlamentului viitor , restrangerea activitilor sociale de la libera i necontrolata lor desfurare i supunerea lor normelor i sanciunilor legii, cuprinsul actului legislativ etc, dovedesc c discreionara apreciere a funciei oragnului legislativ. In raport cu activitatea funciei legiutorului, exist deci o libertate absolut, conchidem, limita juridic a acestei liberti o contureaz doar principiile constituionale, i numai regimul constituiilor rigide. Credem c problema puterii discreionare a legiutorului se pune in aceeai manier i la ora actual, deciziile uneia sau alteia din cele doua Camere fiind adeseori discreionare i supuse diferitelor critici, iar, in ceea ce privete activitatea propriu-zis de legiferare , este evident c aspectele menionate reprezint intr-o form sau alta, efectele abuzului de putere cu care parlamentarii adeseori acioneaz. O chestiune discutata este legat de dreptul Parlamentului prin Camerele sale de a ridica imunitatea unui deputat sau senator ca fiind un drept de apreciere ce const in observarea i cercetarea faptului c dac incriminrile aduse unui parlamentar nu reprezint un abuz , de natur s impiedice exerciiul normal al mandatului, el avand mai mult o motivaie raional i vizand oportunitatea cererii ministrului justiiei conform procedurii instituite. Cercetarea uneia sau alteia din aciunile legislativului, din formele de activitate in care acesta se manifest, denot extinsa putere discreionar de care acesta dispune. Fiind vorba ins de o analiz care vizeaz organizarea i funcionarea autoritilor publice actuale, prin raportare la dispoziiile constituionale i legale in vigoare credem c o abordare mai extins, a unor astfel de aspecte care implic exercitiul puterii discreionare i-ar dovedi pe deplin utilitatea.

Puterea discreionar i autoritatea judectoareasc


Se consider c organele judectoreti au in anumite imprejurri, strict limitate de lege, puterea liberei deciziuni, adic echivalentul puterii discreionare, dar in timp ce pentru funcionarea administrativ, aceasta reprezint regula general, pentru funciunea jurisdicional , ea reprezint excepia. Se poate vorbi astfel de putere discreionar atat in funciunea jurisdicional, cat i in cea administrativ, inelegand prin aceasta posibilitatea unor interpretri plurale voite de legiuitor, in cazuri identice, din partea unor organe diferite. Legiutorul a urmrit ca interpretrile multiple s se apropie, unele de altele de ceea ce a presupus el ca limit a puterii discreionare a administratorului sau judectorului: interesul general, in primul caz, ideea de justiie, in cel de-al doilea caz. Judectorul este obligat s hotrasc numai in cazul unei cereri exprese a cuiva, i in limitele cererii, dar dincolo de aceasta puterea discreionar se manifest prin dreptul judectorului de a fixa premisele procesului, adic dreptul de apreciere suveran afaptelor, fr a le denatura existena din totalul probelor.

Puterea discreionar i principiile legalitii i oportunitii

Puterea discreionar i principiul legalitii


Legalitatea exprimand ideea conformitii cu legea, in sensul larg al termenului, principiul legalitii aplicat in administraie reprezint regula potrivit creia administraia trebuie sa acioneze conform dreptului, dar avand intotdeauna in vedere, interesul public. Sub aspect politic, teoria legalitii este spaiul unui conflict intre doua mari interese: pe de-o parte, exigena garaniilor in avantajul celor administraicare tinde sa dezvolte la maximum limitarea administraiei, iar pe de alt parte, necesitatea ca administraia s dispun de libertate de aciune. Aceast libertate de aciune este asigurat cu ajutorul unor tehnici diverse, din care una este puterea discreionar, de aplicaie normal i curent, in vreme ce altele, excepionale, ii afl expresia in teoria circumstanelor excepionale i a actelor de guvernmant.

Puterea discreionar n aprecierea oportunitii


Actele admnistrative trebuie sa fie emise (adoptate) in cel mai proprice moment al eficacitii lor, fcandu-se cu cele mai potrivite mijloace i cele mai reduse cheltuieli, dar s vizeze obiectivele i rezultate de interes, s conduc la rezolvarea eficienta a problemelor din domeniu. Oportunitatea se apreciaz in mod concret in functie de atribuiile cu care a fost investit organul admnisrativ de la care eman, de timp i de loc. Nerespectarea conditiilor de oportunitate conduce la nulitatea actului admnistrativ.

Concluzii:
De-a lungul timpului, numeroase doctrine au incercat sa gaseasca o definiie cat mai potrivit noiunii de putere discreionar. Doctrina romaneasc interbelic a fost puternic influenate de teoriile germane i franceze ale vremii, oferindu-ne prin specialitii sai o definiie mult mai ampl i anume : puterea aceasta pe care o are, de atatea ori, autoritatea adminsitrativ, in baza legii, s hotrasc fie necesitatea actului insui, fie cuprinsul lui, fie momentul alctuirii lui, in funcie de interesul general pe care trebuie sa-l satisfac continuu si permanent, serviciul public; puterea aceasta, apoi, in lipsa total sau in lipsa parial de notme juridice, cari sai rmuiasc domeniul liberei activiti formeaz puterea discreionar a adminsitraiei. (E.D.Tarangul). In prezent s-a meninut nucleul definiiilor anterior menionate, diferene minore intalnindu-se de la un specialist la altul. Libertatea de decizie i actiune de care beneficiaz autoritile publice are si o latur negativ, acestea pot face exces de puterea pe care o dein. Legea conteciosului administrativ nr. 554/2004 definete excesul de putere ca fiind exercitarea dreptului de apreciere al autoritilor publice prin inclcarea limitelor competenei prevzute de lege sau prin inclcarea drepturilor i libertilor cetenilor. Aadar, administratia nu are dreptul de a comite, in numele puterii discreionare, erori manifeste i nici de a face lucruri absurde, iar daca aceasta se intampl atunci exist motive ce indreptesc un recurs pentru exces de putere.

Bibliografie:
Dana Apostol Tofan Puterea discreionar i excesul de putere al autoritilor publice, Ed. All Beck, Bucureti, 1999. Iorgovan Antonie, Tratat de drept administrative, vol. I, Ed. Nemira, Bucureti, 1996