Sunteți pe pagina 1din 16

Preotia

Extras din cartea Convorbiri Duhovnicesti, vol II, de Protos. Ioanichie Blan, editura Episcopiei Romanului si Husilor, 1990. Textul apartine preotului Ioan Mircea, caruia Ioanichie Balan ii ia un interviu. Cte feluri de preotii sunt, dup Sfnta Scriptur, si care este rolul fiecreia dintre ele? - Dup Sfnta Scriptur sunt trei feluri de preotii, att n Vechiul Testament, ct si n Noul Testament, fiecare din ele cu rolul su. Astfel, n Vechiul Testament se vorbeste de Preotia lui Melchisedec (Facerea 14, 18), care ca preot al lui Dumnezeu l-a primit pe Avraam cu pine si vin, dup nfrngerea regelui Sodomei; preotia levitic, sau sacrificial, consacrat prin ungerea sfnt (Iesire 29, 21; 30, 25) dup rnduiala lui Aaron (Iesirea 40, 13; Levitic 8, 1-7; Evr. 7. 11), si preotia mprteasc (Iesirea 19, 6), a ntregului popor Israel, ca semintie aleas, neam sfnt, popor ales. Aceste trei preotii sunt nlocuite cu alte trei preotii n Noul Testament. Noul Testament vorbeste de : Preotia lui Hristos, preotie divin, vesnic, adic netrectoare (Evr. 7, 24), dar nu care nu trece de la unul la altul (prin hirotonie), cum au falsificat ideea si textul grec traductorii Bibliei protestante folosite de toate cultele vechi si noi. Preotia lui Hristos; zis dup rnduiala lui Melchisedec (Ps. 109,4; Evr. 5,6; 7,17) este primit de El, direct, de la Tatl, prin Duhul Sfnt, Care L-a uns (Isaia 61, 1; Luca 4, 18; Evr. 1, 9), Mntuitorul Hristos Si-a exercitat Preotia, sau slujirea Lui de Arhiereu, tmduind bolnavii, alungnd demoni, binecuvntnd copii, nviind morti etc.; dar slujirea Sa arhiereasc, sau preoteasc, a svrsit-o la instituirea Cinei celei de Tain. n fapt, El acceptnd de bun voie patimile, n scopul rscumprrii omenirii; n momentul rstignirii Domnul a fost si Arhiereu jertfitor si jertf, sau Mielul lui Dumnezeu care ridic pcatele lumii (Ioan 1, 29). El a mai svrsit slujire arhiereasc, n chiar Ziua nvierii, cnd a transmis harul preotesc - din Preotia Lui - si Apostolilor, prin suflarea Duhului Sfnt asupra lor, si aceast putere haric de a ierta pcatele, n numele Lui. Atunci, dup ce i-a binecuvntat, cu: Pace vou ! a zis : Luati Duh Sfnt. Crora veti ierta pcatele, le vor fi iertate, si crora le veti tine, vor fi tinute (Ioan 20, 21-23). Domnul a mai exercitat preotia iarsi cnd a svrsit, la Emaus, cina euharistic, prin frngerea pinii si binecuvntarea ei, dup care, lui Luca si Cleopa li s-au deschis ochii si L-au cunoscut (Luca 24, 13-32), iar El s-a fcut nevzut de ei. A doua Preotie a Noului Testament, este preotia sacramental, sau sfintitoare, cea prin transmitere si derivare din Preotia lui Hristos, primit de la El de

Apostoli, prin suflarea Duhului Sfnt, si transmis de ei ierarhiei bisericesti diaconi, preoti si episcopi - prin punerea minilor, sau prin hirotonie (Fapte 6, 6 ; 14; 23 ; 20, 28 ; I Tim. 4, 14 ; 5, 22; II Tim. 1, 6 ; Tit 1, 5). Aceast preotie se numeste preotie special, de hirotonie si de succesiune apostolic, decurgnd din Preotia lui Hristos, prin Apostoli si transmis apoi prin episcopi preotilor si diaconilor. Numai aceast Preotie, de drept divin, si de succesiune apostolic este n drept si are harul ntreitei slujiri: de a conduce, sau a pstori, a nvta si de a sfinti prin oficierea Sfintelor Taine. Derivat din Preotia de hirotonie este cea de a treia preotie, numit preotie mprteasc sau de obste, zis si preotie sfnt (I Petru 2, 5), a. tuturor crestinilor, care au primit Tainele : Botezul, Mirungerea si Sfnta mprtsanie. Despre aceast preotie general, care colaboreaz cu preotia haric, de hirotonie - din care ia nastere - vorbeste Apostolul Petru. El scrie crestinilor: Iar voi sunteti. . . cas duhovniceasc, preotie sfnt; ca s aduceti jertfe duhovnicesti. . . semintie aleas, preotie mprteasc, neam sfnt, popor agonisit de Dumnezeu; ca s vestiti n lume bunttile Celui ce v-a chemat din ntuneric la lumina Sa cea minunat. Voi care odinioar nu erati popor (ales) iar acum sunteti poporul lui Dumnezeu (I Petru 2, 5, 9-10): Rolul acestei preotii este de a colabora cu preotii: n consiliile parohiale si comitetele parohiale, la cntarea n biseric, aducerea prescurilor si vinului pentru slujb si a ofrandelor lor; vizitarea bolnavilor, colaborare n operele misionare si samarinene, la curtirea si repararea bisericii, la hramuri si la catehizare etc. Iar n lipsa preotului, orice crestin poate boteza un copil n primejdie de moarte; afundndu-l n ap, sau stropindu-l, cu rostirea cuvintelor : Se boteaz robul lui Dumnezeu : n numele Tatlui si al Fiului, si al Sfntului Duh. Prezentati-ne, pe baz de texte biblice, ce este preotia sacramental, cine o poate svrsi, cui se poate administra, ce har primeste preotul la birotonie? - Preotia sacramental, sau sfintitoare, este una din cele sapte Taine ale Bisericii si cea mai important, pentru c ea le svrseste pe toate, si far ea nici o Tain nu este valabil. Dup cum s-a amintit, aceast Preotie este instituit de Mntuitorul Hristos, Arhiereul ceresc, n ziua nvierii Lui, prin suflarea Sfntului Duh asupra Apostolilor, cnd le-a dat si puterea de a ierta pcatele oamenilor. Cum ea (preotia) exercit pe lng sfintire si celelalte slujiri ale lui Hristos, de a nvta sau a propovdui, si pe cea de a conduce, sau a pstori, unii dascli de teologie consider c aceast putere s-a acordat : cea de a nvta, cnd i-a trimis pe Apostoli la propovduire (Matei 28, 18-20; Marcu 16, 15-16), cea de a conduce, sau pstori: Ioan 21, 15-17 ; I Petru 5, 1-3; Fapte 20, 28, iar pe cea a slujirii si sfintirii, la Cina cea de Tain, cnd le-a poruncit Aceasta (Jertfa euharistic) s faceti spre pomenirea Mea (Luca 22, 19). Dar harul si puterea preoteasc l-au primit n ziua nvierii (Ioan 20, 21-23). Asa au fost alesi si pregtiti Apostolii (Matei 10, 1-5; Luca 6, 13-16; 10, 1) si apoi consacrati, cnd au fost trimisi definitiv n lume.

Odat cu trimiterea lor definitiv la apostolat, Domnul, n ziua nvierii, le acord si aceast ntreit slujire. Si Iisus le-a zis iarsi : Pace vou ! Precum M-a trimis pe Mine Tatl, v trimit si Eu pe voi. Si zicnd acestea, a suflat asupra lor, si le-a zis : Luati Duh Sfint: Crora veti ierta pcatele; le vor fi iertate si crora le veti tine, vor fi tinute (Ioan 20, 21-23). Acesta este momentul trimiterii definitive a Apostolilor n lume si al consacrrii lor n Preotie - cu ntreita slujire - care li se fgduise dinainte (Matei 16, 19; 18, 18). La rndul lor, Apostolii au transmis acest ntreit har ierarhiei preotesti, slujitorilor Bisericii, prin hirotonie sau punerea minilor. Aceasta este, deci, preotia sacramental, care ns opereaz, sau este pus n lucrare n ziua Cincizecimii, cnd, prin pogorrea Duhului Sfnt, se aprinde n ei (II Tim. 1, 6) harisma apostolatului si a preotiei. Atunci ei ncep deodat a propovdui pe Hristos Cel rstignit si nviat spre iertarea pcatelor, sfintesc, prin Botez si Punerea Minilor schimbat apoi prin Ungerea cu Sfntul Mir - si Sfnta mprtsanie si pstoresc sau conduc pe calea mntuirii pe cei crestinati, organizndu-i n parohii cu preoti localnici (Fapte 14, 23 ; Tit 1, 6) si n eparhii, conduse de episcop (Fapte 20, 28 ; I Tim. 4, 14: Tit 1,5). Cu ajutorul Apostolilor ajuttori (cei Saptezeci) din care sa alctuit ierarhia bisericeasc: diaconi, preoti si episcopi Apostolii (cei doisprezece) au putut boteza n ziua Cincizecimii trei mii de suflete (Fapte 2, 41) ; iar a doua zi alte dou mii (4, 4), adic botezndu-se n dou zile cinci mii de suflete. Fr aceste ajutoare - episcopi, preoti si diaconi - cei doisprezece Apostoli nu puteau boteza attea mii de suflete n dou zile, dat fiind c ei mai mult propovduiau si si puneau minile peste cei botezati de diaconi (Filip Fapte 8,5-13, 26-40), iar Petru si Ioan si puneau minile peste ei (Fapte 8, 1417): Si ei luau Duhul Sfnt (8, 17 ; 19, 6). Alte texte care amintesc de preotia sacramental, lucrtoare, a. preotilor si episcopilor, sfintiti de Apostoli, adic hirotoniti, aprnd uneori alturi de ei, sunt : denumirea de Biseric - ntlnit prima dat n Fapte 2, 47 : Iar Domnul aduga zilnic Bisericii pe cei ce se mntuiau - implic organizarea ei, nc dup nvierea Domnului, pn la nltarea Lui, nct Cincizecimea gseste ierarhia bisericeasc deja rnduit de Domnul. As apar deodat : Iacob, episcop al Ierusalimului, care, dup traditie, a fost sfintit (hirotonit) episcop de Mntuitorul Hiristos, nainte de nltarea Sa la cer; si tot asa si preotii lui din Ierusalim, amintiti n Fapte 11, 30; 15, 2-6; 13, 22-23, 32 ; 16, 4 ; 21, 18, despre a cror hirotonie nu se spune cnd s-a fcut, ntelegndu-se c Domnul i-a consacrat dinainte. Faptele Apostolilor amintesc numai de hirotoniile fcute de Apostolul Pavel, la crestinii dintre pgni (Fapte 14, 23 ; 20, 17 ; 20, 28 ; I Tim. 4, 14 ; 5, 17 ; Filip. 1 ; Tit l, 5). Apostolii, episcopii si preotii sunt numiti pentru aeest har, svrsitori ai Sfintelor Taine, sau iconomi ai tainelor lui Dumnezeu (I Cor. 4, 1-2; I Petru 4, 11), cror iconomi li se cere s fie aflati credinciosi (I Cor. 4, 2), adic constiinciosi n slujirea lor. Aceast preotie divin este o demnitate, o cinste si un mare har, dat de sus, care se d celor chemati , alesi , pregtiti si apoi consacrati sau sfintiti prin

hirotonie de Apostoli, sau episcopi, cinste pe care nimeni nu si-o poate lua de la sine (Evr. 5, 4), ci dac este chemat de Dumnezeu . Numai cultele protestante - nlturnd preotia sfintitoare primesc numai preotia mprteasc , sau de obste a tuturor credinciosilor, botezati: dar nici aceast preotie n-o au deplin, deoarece nu e completat Botezul cu Taina Ungerii cu Sfntul Mir si cu Sfnta Euharistie, svrsite numai de preotia haric, sfintitoare. Sfntul Apostol Petru vorbeste de ambele preotii : si de cea sfnt sau mprteasc ; (I Petru 2, 5, 9-10), a tuturor crestinilor - deplin integrati n Biseric, prin cele trei Taine - si de preotia sfintitoare; haric (I Petru 5, 3-2), n sarcina creia cade datoria de a nvta, a sfinti - prin svrsirea Sfintelor Taine si de a conduce turma lui Dumnezeu - Biserica, avnd a da seama de credinciosii pstoriti, care la rndul lor au datoria de a-i asculta si a li se supune (Evr. 13, 7. 17 ; I Petru 5; 5). Despre aceast preotie sfinlitoare vorbeste Apostolul Pavel, cnd serie : Nimeni nu-si ia singur cinstea (demnitatea) aceasta, ci dac este chemat de Dumnezeu, dup cum a fost chemat si Aaron. Asa si Hristos nu S-a preaslvit pe Sine nsusi, ca s se fac Arhiereu, ci Cel ce a grit ctre El: Fiul Meu esti Tu... Tu esti Preot n veac dup rnduiala lui Melchisedec (Evr. 5; 4-6). Prin urmare, preotia sacramental este o chemare de sus si o alegere tainic, o pregtire intelectual si de cunoastere temeinic a ntregii nvtturi a Bisericii, cuprins n Sfnta Traditie si n Sfinta Scriptur; una moral-spiritual si o sfintire, sau o consacrare de la Apostoli sau episcopi. Numai aceast cinste, sau demnitate naintea Lui Dumnezeu si a poporului deosebit de cea a credinciosilor nvtat, sfintit si condus de ea este rnduit de Mntuitorul Hristos si practicat de Apostoli si de ierarhia bisericeasc, ca preotie sacramental; sau sfintitoare, nvttoare si conductoare spre mntuire. De aceea, se vorbeste de pstori (apostoli, episcopi si preoti) si de Biseric, sau turma lui Dumnezeu (I Petru 5, 2). Din misiunea pe care o au Apostolii, episcopii si preotii si din rspunderea ce o au de a da seama lui Dumnezeu de sufletele credinciosilor pstoriti de ei, decurge si datoria crestinilor de a asculta de acesti pstori ai lor si a li se supune. Cci asa scrie Apostolul Pavel: Ascultati pe mai marii (pstorii) vostri si s v supuneti lor, fiindc ei privegheaz pentru sufletele voastre (ca s v mntuiti), avnd a da seam de ele, ca s fac aceasta cu bucurie si nu suspinnd, cci aceasta nu v-ar fi de folos (Evr. 13, 17). Iar Apostolul Petru sftuieste pe crestini astfel: Fiilor duhovnicesti, supuneti-v (ascultati de) preotilor (I Petru 5,5). Pentru aceasta se spune episcopilor: Drept aceea, luati aminte de voi nsiv si de toat turma, ntru care Duhul Sfnt v-a pus pe voi episcopi, ca s pstoriti Biserica lui Dumnezeu (credinciosii), pe care a cstigat-o cu nsusi sngele Su (Fapte 20, 28). Iar preotilor, mpreun slujitori, cu episcopii, li se porunceste: Pstoriti turma lui Dumnezeu, dat n paza voastr, cercetnd-o, nu cu silnicie, ci cu voie bun, dup Dumnezeu, nu pentru cstig urt, ci din dragoste (I Petru 5,2).

Iat, deci, care sunt textele biblice ce privesc preotia sacramental; cine o poate svrsi - clericii legiuiti, sau canonic hirotoniti -, cui se poate administra aceast preotie, - celor chemati, alesi si pregtiti, n chip deosebit si hirotoniti canonic - si ce har primeste preotul hirotonit, harul ntreitei slujiri a lui Hristos, n centrul creia st harul sfintitor al svrsirii Sfintelor Taine. Fr acest har si fr aceast slujire preoteasc n-ar exista Sfintele Taine, neavnd cine le svrsi, n-ar exista Biseric, n-ar exista crestini si nu s-ar putea dobndi mntuirea. Pentru c harul preotiei ntreit slujitoare si ndeosebi a celei sfintitoare este cheia si temelia ntregii nvtturi a Bisericii si a mntuirii. Cci fr acest har, fr aceast preotie sfintitoare nu poate exista nici iertarea pcatelor, nici mntuire, nici nfierea si ndumnezeirea. Care sunt treptele preotiei sacramentale n Biseric si misiunea fiecreia ? - Preotia sacramental este una singur, dar exercitat n trei trepte ierarhice, progresive. Aceste trepte ale preotiei sunt diaconia, preotia si arhieria, sau episcopatul; adic, diacon, preot si episcop. Fiecare din cele trei trepte si are propria ei rnduial de hirotonie, atributiile si rolul, sau misiunea sa care o deosebeste de celelalte. Prima treapt este cea a diaconilor, san diaconia; se vorbeste de cei sapte diaconi, alesi dintre elenisti, spre a aluji la agape, sau la mesele dragostei crestine: Stefan, Filip, Prohor, Nicanor, Timon, Parmena si Nicolae; prozelit din Antiohia, peste care Apostolii rugndu-se si-au pus minile (adic i-au hirotonit) (Fapte 6, 1-6), consacrndu-i n aceast treapt. naintea acestora au existat ns si alti diaconi si preoti, dintre iudei - cum arat unele variante n textul grec -, care diaconi ns treceau cu vederea vduvele elenistilor la slujirea cea de fiecare zi a meselor (Fapte 6, 1-2); acestia, fiind hirotoniti dinainte, de Apostoli, sau poate chiar de Mntuitorul - din cei Saptezeci. Diaconii dintre evrei si elenisti - pe lng slujirea la mese, aveau n principal misiunea de a propovdui Evanghelia si de a boteza, iar n cadrul liturgic a ajuta - pe Apostoli, episcopi si preoti - la svrsirea Sfintelor Taine, la vizitarea bolnavilor etc. Sfntul Stefan moare ca mucenic, propovduind plin de har si de putere, fcea minuni si semne mari n popor (Fapte 6, 8; 7, 59-60) ; iar Filip propovduieste n Samaria si boteaz pe cei convertiti, ntre care si pe Simon Magul (vrjitorul) (8, 5-20), peste care, venind apoi, Apostolii si puneau minile si ei au primit Duhul Sfnt (8, 14-17) sau darurile Mirungerii - cum s-a numit mai trziu. Si tot Filip, diaconul, a convertit si botezat si pe famenul, mare dregtor al Candachiei, regina Etiopiei (8, 26-28). Prin urm.are, slujirea lor de diaconi, deosebit de cea a slujirii la mese, era de a propovdui Evanghelia, a boteza si a nsoti pe Apostoli, episcopi si preoti la oficierea Sfintei Liturghii, de care era legat si agapa, sau masa comun, mai ales pentru orfani si vduve (Fapte 2, 42-47; 6, 1-2; I Cor. 11, 20-22). C participau ca slujitori, la oficierea Sfintelor Taine, se vede clar din Filipeni (1, 1) unde se vorbeste de episcopi si diaconi , chiar dac prin episcopi s-ar putea ntelege si preoti.

Ca slujitori bisericesti, diaconilor li se cereau credinciosie si conditii morale: adic, s fie cucernici, nu vorbind n dou feluri, (adic, cu dou ntelesuri) nu dedati la vin mult (betie), neagonisitori de cstig urt", brbati ai unei singure femei, si s-si chiverniseasc bine casele si pe copiii lor (I Tim. 3, 8. 12). Aceleasi sunt conditiile ce se cereau si preotilor. Preotii formeaz a doua treapt n ierarhia bisericeasc, sacerdotal. De ei se spune c Apostolii si episcopii hirotoneau preoti n fiecare biseric (Fapte 14, 23; Tit 1, 5). Dar si acestia de care se aminteste n aceste texte erau hirotoniti si statorniciti preoti n comunittile, sau bisericile ntemeiate din crestinii dintre pgni. Cci despre preotii din Ierusalim si din Palestina, sau din toat Iudeea si Galileea si Samaria (Fapte 9, 31) care si aveau preotii lor si pe Iacob - ruda Domnului, primul episcop al Ierusalimului, de care ei tineau ierarhic - care apar deodat, numiti (2, 47) -, drept coloana vertebral a Bisericii - (Fapte 11, 30), fr a se arta cnd au fost ei hirotoniti, si de cine. Cum, c ei apar deodat, din chiar ziua Pogorrii Duhului Sfnt, activnd n aceste trepte, reiese din faptul c ar fi fost imposibil pentru cei doisprezece Apostoli s si predice, s si boteze, si s pun si minile peste cele trei mii de suflete (persoane) care s-au botezat n prima zi a Cincizecimii, iar a doua zi a altor dou mii de suflete, fr concursul episcopului Iacob, al preotilor si diaconilor, care erau deja - dup convingerea noastr - hirotoniti, s-au sfintiti de nsusi Mntuitorul Hristos, ntre nvierea si nltarea Sa la cer, din rndul celor saptezeci de ucenici Apostoli. Toti acestia deci au fost dinainte sfintiti : unii diaconi, altii preoti, altii episcopi, nct, Pogorrea Duhului Sfnt a gsit ntreaga ierarhie bisericeasc nchegat. Apostolii nu-i puteau hirotoni nainte de Cincizecime, pentru c, desi primiser harul apostoliei incluznd Preotia - n ziua nvierii Domnului (Ioan 20, 21-23), nu 1-au pus n lucrare dect prin Pogorrea Duhului Sfnt peste ei, care a aprins n ei harisma apostoliei lor - si a preotiei - ca si celelalte harisme avute dinainte, la care s-au adugat si altele; cci Apostolii aveau toate harismele. Preotii erau localnici, adic n cte o localitate, sau cetate, unde erau asezati, cu misiunea nteit: de a propovdui Evanghelia, a sfinti pe credinciosi prin svrsirea Sfintelor Taine si de a-i conduce sau pstori, pe calea mntuirii. Cci preotii erau nu numai iconomi ai harului si Tainelor lui Dumnezeu (I Cor. 4, 12; I Petru 4, 10), ci erau si iconomi, sau administratori ai bunurilor materiale ale Bisericii (Fapte 11, 30), sau ai colectelor ce se fceau de bisericile dintre pgni, pentru ajutorarea sfintilor din Ierusalim (Romani 15, 26 ; I Cor. 16, 1; II Cor. 8, 4), sau pentru sraci (Gal. 2, 10). Cei rvnitori - dintre slujitori - erau rspltiti moral si material. Cci zice Apostolul: Preotii, care si tin bine dregtoria, s se nvredniceasc de ndoit cinste, mai ales cei care se ostenesc cu cuvntul (propovduirea) si cu nvttura (dogma greu de nteles) (I Tim. 5, 17). Din prima zi a Cincizecimii au fost prezenti la botezul si la cultul divin, care se svrsea zilnic (Fapte 2, 42) si cei Saptezeci de Apostoli secunzi, din care Domnul a alctuit ierarhia bisericeasc.

Alte texte care amintesc de preotii din Ierusalim si din Palestina sunt cele n legtur cu Sinodul apostolie la care, alturi de Apostoli, au participat Iacob, episcopul Ierusalimului, care a si prezidat, si preotii de sub jurisdictia lui - din Iudeea, Galileea si Samaria (Fapte 15, 2. 7. 6. 22-23 ; 16, 4 ; 21, 18) ; apoi cei dintre neamuri (20, 17 ; I Tim. 5, 17; Tit 1, 5 ; I Petru 5, 1-2, 5). Iar Iacob episcopul scria : Este cineva bolnav ntre voi ? S cheme preotii Bisericii s se roage pentru el, ungndu-l cu untdelemn (sfintit), n numele Domnului... Si de va fi fcut pcate se vor ierta lui (Iacob 5, 14-15). Asa lucreaz preotia, chiar cnd preotul este nevrednic, cci luereaz harul Domnului. Episcopul, sau Arhiereul, este cea mai nalt treapt a Tainei Preotiei. Primii episcopi au fost hirotoniti de Mntuitorul, ca Iacob, primul episcop al Ierusalimului - probabil si altii; numai cei amintiti ca hirotonisiti de Sfntul Apostol Pavel - n bisericile dintre pgni - ne sunt cunoscuti nominal, ca Timotei (I Tim. 4, 14-16; II Tim. 1, 6) si Tit (1, 5), deosebiti de Iacob si de preotii, sau ngerii bisericilor din Asia Mic, de care se aminteste n Apocalips de Sfntul Evanghelist Ioan cap. 2-3. Conditiile ce se cer episcopului sunt amintite de Apostolul Pavel n I Timotei 3, 1-7; Tit 1, 6-9, conditii ce se cer si preotilor. Misiunea episcopului este de a nvta, de a svrsi toate Tainele, iar cu exclusivitate: de a hirotoni preoti si diaconi, n eparhia lui respectiv, iar n sobor cu alti episcopi, n frunte cu Patriarhul, sau un Mitropolit, consacr un nou episcop; si tot ntr-un astfel de sobor sfinteste si Sfntul si Marele Mir, n Joia Patimilor. La sfintirea clericilor, episcopii sunt sftuiti de Apostolul Pavel, ca odinioar pe Timotei, episcopul Efesului, s cerceteze bine, n prealabil, pe cei pe care-i hirotonesc preoti, sau diaconi, ca s nu se fac prtas si la pcatele altora. Cci zice: Nu-ti pune minile degrab pe nimeni, nici nu te f prtas la pcatele altora (I Tim. 5, 22). Episcopul este conductorul, sau Pstorul unei eparhii. Textele care amintesc termenul episcop, sunt putine : (Fapte 20, 28 ; Filip 1, 1; I Tim. 3, 2 ; si Tit 1, 7). Iar o dat denumirea de episcop este referit la Mntuitorul Hristos, numit : Pstorul si Episcopul (Pzitorul) sufletelor (I Petru 2, 25). De asemenea,. El este numit si Arhiereu Mare, Care a strbtut cerurile (Evr. 4, 14) si Arhipstor , sau Mai-Marele pstorilor de la Care vor lua cununa cea nevestejit a mririi (I Petru 5,4) episcopii si preotii care pstoresc cu demnitate si vrednicie, cinstind preotia lor derivat din El, Arhiereul cel Mare. Iat deci treptele preotiei sacramentale n Biseric si misiunea specific fiecreia din ele. Poate fi Biseric si mntuire fr episcopi, preoti si diaconi? - Am amintit, n treact, mai nainte, c n conceptul si notiunea de Biseric si n nssi structura Ei - n sens ortodox - intr fiintial, organic si organizatoric, Preotia cu, ierarhia ei bisericeasc; si, c una far alta nu poate exista: Biserica nu poate

exista fr Preotie cu ierarhia ei, nici Preotia fr Biseric; conditionndu-se reciproc. nceputul nfiintrii, sau instituirii Uneia este si a celeilalte ; iar vecuirea Uneia este ca si a Celeilalte. Dintru nceput s-a vzut c Fiul lui Dumnezeu - Mntuitorul Hristos, venind pe pmnt ca s ntemeieze Biserica Sa - ca organ al mntuirii lumii - a nceput a-i crea mai nti scheletul, sau coloana vertebral, alegnd, nti, pe cei doisprezece Apostoli; apoi pe cei Saptezeci de ucenici apostoli, ca o prim ierarhie, crend apoi din acestia (Saptezeci) ierarhia bisericeasc, cu puterea nvttoare, sfintitoare si conductoare. Si pe msur ce acestia activau propovduiau - si botezau - se adugau zilnic Bisericii, cei ce se mntuiau (Fapte 2; 47). De aceea, Domnul zice lui Petru - si prin el Apostolilor : Pe aceast piatr (a credintei mrturisite c Hristos este Fiul lui Dumnezeu) voi zidi Biserica Mea si portile iadului nu o vor birui {Matei 16, 16 18 ; Ioan 6, 69). Hristos este Piatra vie, aleas si de pret, cum l numesc Apostolii (I Petru 2, 5-7; I Cor: 10, 4), dar si Piatra de poticnire si stnc de sminteal, pentru cei ce se poticnesc de El (I Petru 2, 8). Pe aceast Piatr a credintei n El, Domnul va cldi Casa Lui duhovniceasc, Biserica (2, 5). Iar la rndul lor Apostolii si crestinii sunt pietre vii (2; 5), ziditi pe Piatra cea din capul unghiului - Hristos - spre a fi locas al lui Dumnezeu n Duh (Efes. 2, 20, 22). Voi - zice Sfntul Pavel crestinilor din Efes sunteti mpreun cetteni cu sfintii si casnici ai lui Dumnezeu, ziditi fiind pe temelia Apostolilor si a proorocilor, Piatra din capul unghiului fiind nsusi Iisus Hristos (Efes. 2, 19-20). Prin urmare Biserica ntemeiat de Mntuitorul Hristos are un dublu caracter: unul nevzut de institutie sfnt si sfintitoare, prin harul mntuitor al Sfintelor Taine ; si altul vzut, ca societate, sau obste crestin organizat cu o ierarhie preoteasc clerul - si poporul credincios, spre mntuirea si sfintirea lui. Iar preotimea ierarhic avnd de la Hristos -Arhiereul Mare - nentrerupt puterea haric - ntreit - si autoritatea Lui dumnezeiasc, n numele Cruia se exercit, transmis de la El, prin Apostoli, se ntelege clar c, n afar de Biseric si de preotia Ei haric, sfintitoare, nu este mntuire. Cci asa cum nu poate exista Biseric adevrat, fr preotie adevrat, sfintitoare, tot asa nu poate fi nici preotie adevrat fr Biseric adevrat. Cci mntuirea se lucreaz de una prin alta si de amndou mpreun. De aceea este sigur c nici mntuire nu poate fi, pentru nimeni, fr preotie, - fr episcopi, preoti si diaconi; adic fr pstorii duhovnicesti ai credinciosilor, pe eare ei i-au evanghelizat, i-au botezat si i-au mprtsit cu Sfintele Taine. Cci fr pstor oile rtcesc (Matei 9, 36), cum spune Domnul de oile care n-au pstori adevrati, devotati. Unde nu este preotia sfintitoare si conductoare, unde nu sunt pstorii duhovnicesti, crestinii rtcesc, constatare pe care o face Pstorul cel Mare - Hristos - si Bun (Ioan 10; 11), Care vznd multimile, I S-a fcut mil de ele c erau necjite si rtcite ca niste oi care n-au pstor (Matei 9, 36). Asa s-a ntmplat cu protestantismul, -care - iesind de sub ascultarea Bisericii si nlturnd Preotia sfintitoare si ierarhic, cu Tainele si

Sfnta Traditie - a dat nastere la sute de bisericute de tot felul, de la cele pietiste, la cele rationaliste, care au stricat si Sfnta Scriptur, ajungnd multi la ateism. Iat pentru ce si Apostolii ndeamn pe credinciosii Bisericii s asculte de preotimea superioar - episcopii si preotii lor (Evr. 13, 17 ; I Petru 5, 5) si s se supun Ei, ca s nu-si piard mntuirea. Cci cine n-ascult de preoti si episcopi, pstorii credinciosilor, n-ascult nici de Biseric. Ascultarea, sau neascultarea de Biseric si de pstorii Ei nseamn ascultare, sau neascultare si lepdare de Hristos si de Dumnezeu Tatl. Aceasta o spune clar Mntuitorul nsusi, cnd zice: Cel ce v ascult pe voi (apostolii - si preotimea - preotii si episcopii Bisericii) pe Mine M ascult. Si cel ce se leapd (n-ascult) de voi; se leapd de Mine. . . si de Cel ce M-a trimis pe Mine (Luca 10, 16 ; Matei 10, 40 ; Marcu 9, 37) ; deci si de Biseric se leapd. Iar cine n-ascult de Biseric - zice Domnul este pgn si vames (Matei 18, 17). Acela, sau aceia, care ies de sub ascultarea Bisericii au czut din harul (Gal. 5, 4) primit la nceput, prin Taina Botezului, svrsit de slujitorii Ei, pe care Apostolii si Biserica i dau anatemei (Gal. 1, 7. 9), ca cei czuti din dreapta credint (I Tim. 1, 19-20; II Tim. 2, 17) ca ereticii: Alexandru, Imeneu si Filet. Toti cei iesiti de sub ascultarea Bisericii, nu numai c nu se pot mntui, dar cad si sub blestem si osnd vesnic. O explic aceasta clar Apostolul Neamurilor, care a avut de luptat cu tot felul de eretici, nc de atunci apruti. Cci dup ce aminteste, pe scurt, de nvtturile de temei ale mntuirii, ca : pocinta, botezul, preotia, sau punerea minilor - cum o transmiteau Apostolii adic, prin hirotonie, de nvierea mortilor si Judecata vesnic, scrie categoric despre cei czuti din har asa: Cci este cu neputint pentru cei ce s-au luminat odat (prin nvttur si harul Botezului) si au gustat darul cel ceresc si prtasi sau fcut Duhului Sfnt, si au gustat cuvntul cel bun al lui Dumnezeu si puterile veacului viitor, cu neputint este pentru ei dac au czut, s se innoiasc iarsi spre pocint, fiindc ei rstignesc lorusi, a doua oar, pe Fiul lui Dumnezeu si-L fac de batjocur (Evr. 6, 4-6). Iat, deci, unde duce neascultarea de Biseric si de preotimea ierarhic. Ce legtur este ntre harul preotiei sacramentale si viata personal a clericilor? Harul Preotiei poate deveni nelucrtor datorit vietii personale a preotului? - Harul, energie divin, este puterea dumnezeiasc, ce naste de sus sau din nou - prin Botez - si cultiv, n persoana care l-a primit, viata n Hristos, si pregteste pentru viata vesnic. Iar harul dumnezeiesc acordat prin Taina Hirotoniei, sau a Preotiei, este puterea duhovniceasc - primit de cei hirotonisiti - cu care ei si ndeplinesc constiincios ndatoririle preotesti. La cei ce poart acest har cu vrednicie, n oficierea Sfintelor Taine si a ndatoririlor lor pastorale, acest har este nsotit de un ajutor special din partea lui Dumnezeu, pentru mplinirea acestei slujiri, n chip bineplcut lui Dumnezeu si spre a duce o viat virtuoas, compatibil cu chemarea ce o au.

Pe slujitorii vrednici ai Bisericii, spun Sfintii Printi, i hirotoniseste - n chip nevzut - nsusi Arhiereul.ceresc - Hristos - prin mna si gura episcopului care-i consacr; iar pe cei nevrednici nu-i sfinteste El, ci episcopul. Totusi, harul Preotiei lucreaz - prin sine - nefiind conditionat de vrednicia, sau nevrednicia, celor care l poart. Numai c, pe cnd cei ce poart acest har preotesc cu vrednicie, l cinstesc ca pe lucrarea divin si ca pe Dumnezeu, Cel n Treime, Care le mprtseste acest har, ceilalti, nevrednici, ns, necinstesc si harul primit si pe Dttorul lui, fiindc ei rstignesc lorusi a doua oar pe Fiul lui Dumnezeu si-L fac de batjocur (Evr. 6, 6). De drept - si n chip firesc - este si trebuie s fie o bun si strns legtur ntre harul preotiei sacramentale, sfintitoare, si viata personal a clericilor, care trebuie s fie pilde de urmat pentru credinciosi. Asa recomand Sfntul Apostol Pavel episcopilor si preolilor: Nimeni s nu dispretuiasc tineretile tale - scrie lui Timotei - ci f-te pild (de urmat) credinciosilor cu cuvntul, cu purtarea., cu dragostea, cu duhul, cu credinta, cu curtia (I Tim. 4, 12). Iar lui Tit i scrie: ntru toate arat-te pe tine pild de fapte bune, dovedind n nvttur neschimbare; cuviint, cuvnt sntos si fr prihan, pentru ca cel potrivnic s se rusineze, neavnd de zis nimic ru mpotriva voastr (Tit 2, 7-8). Si tot asa recomand si Sfntul Apostol Petru preotilor : Pstoriti turma lui Dumnezeu (Biserica) dat n paza voastr, cercetnd-o, nu cu silnicie, ci cu voie bun, dup Dumnezeu, nu pentru cstig urt, ci din dragoste. Nu ca si cum ati fi stpnit peste Biserici, ci pilde fcndu-v turmei (I Petru 5, 2-3), adic credinciosilor. Din nefericire, ns, au fost dintru nceput si totdeauna n Biseric si unii slujitori mai slabi, care s-au lsat coplesiti de unele pcate omenesti, vdindu-se nevrednici de slujirea preoteasc. Unii poate intr n pregtirea preoteasc - n scolile speciale de la nceput cu alt gnd, dect cel al misiunii ei; sau altii, pe parcursul slujirii lor, ntr-un fel sau altul, cad din har . ntrebarea acestui capitol vizeaz, mai ales, astfel de nevrednici purttori ai harului preotesc. Si anume, dac harul Preotiei este mpiedicat n lucrarea - si eficacitatea lui - de nevrednicia celor care-l poart? Rspunsul la aceast ntrebare este, categoric, Nu ! Dup nvttura Noului Testament - si a Bisericii - harul Sfintei Treimi este atribuit mai mult lui Hristos si Jertfei Lui mntuitoare, cci asa citim: Harul Domnului nostru Iisus Hristos si dragostea lui Dumnezeu (Tatl) si mprtsirea Sfntului Duh s fie cu voi toti (II Cor. 13, 13), cuvinte intrate ntocmai, ca formul cultic, n Sfnta Liturghie. Acest har lucreaz totul, indiferent de vrednicia, sau nevrednicia slujitorilor Bisericii. Si pe cel vrednic si pe cel nevrednic, Apostolul Neamurilor i ndeamn: Nu fi nepstor de harul (preotesc), care este n tine (I Tim. 4, 14). Cci nu numai harul este cel care mntuieste.

Un prim exemplu - noutestamentar - l ofer Iuda care, desi, ca Apostol al lui Hristos, propovduia, vindeca bolnavi si scotea demoni ca toti ceilalti Apostoli dar a vndut pe nvttorul su din iubire de arginti: pentru c era fur si purtnd punga (comun), lua din ea ce punea n ea (Ioan 12, 6), iar dup vnzarea Stpnului, s-a spnzurat (Matei 27, 3-5). De asemenea Domnul vorbeste si de proorocii mincinosi , care, n trufia lor, vor apare la judecat cu drepturi cstigate - dup ei, ca si fariseii ludrosi, de odinioar - asteptnd laude si rsplat. Cci zice Domnul despre acest fel de slujitori: Multi mi vor zice n ziua aceea (a dreptei Judecti) : Doamne, Doamne, au nu in numele Tu am proorocit si nu n numele Tu am scos demoni si nu n numele Tu minuni (false) am fcut ? Si atunci voi mrturisi lor: Niciodat nu v-am cunoscut pe voi. Deprtati-v de la Mine cei ce lucrati frdelegea (Matei 7, 22-23). Asemenea slujitori zisi ai lui Hristos, care lucreaz frdelegea , sunt toti ereticii de totdeauna: Acestia zice Apostolul neamurilor - sunt apostoli mincinosi; lucrtori vicleni, care iau chip de Apostoli ai lui Hristos. Nu este de mirare, deoarece nsusi satana se preface n nger de lumin... iar slujitorii lui iau chip de slujitori ai drepttii, al ctor sfrsit va fi dup faptele lor (II Cor. 11, 13-15). Iar n alt parte, acelasi Apostol spune c toti acesti lucrtori fac: lucrarea lui satan; nsotit de tot felul de puteri si de semne si de minuni mincinoase, si de amgiri nelegiuite, pentru fiii pierzrii, fiindc n-au primit iubirea adevrului ca s se mntuiasc. Si de aceea, Dumnezeu le trimite o lucrare de amgire, ca ei s cread minciunii; ca s fie osnditi toti cei ce n-au crezut adevrului, ci le-a plcut nedreptatea (II Tes. 2, 912). Alturi de acestia sunt si toti care poart harul cu nevrednicie. Sfntul Ioan Hrisostom (Gur de Aur) - care vede n preot pe ngerul Domnului - ntrebat de unii, cum Dumnezeu i hirotoniseste pe toti, chiar si pe cei nevrednici de slujirea preoteasc ? ,rspunde: Nu pe toti i hirotoniseste Dumnezeu, ns (harul) lucreaz prin toti - chiar de ar fi si nevrednici - pentru mntuirea poporului. C dac Dumnezeu a vorbit pentru popor printr-un mgar si prin Balaam (vrjitorul), printr-un om spurcat (Numeri 22, 7-24; II Petru 2, 15-16), cu att mai mult prin preot: Cci ce nu face Dumnezeu pentru mntuirea noastr ? Prin cine nu lucreaz El ? C dac El a lucrat prih Iuda si prin cei ce fceau proorocii mincinoase (Matei; 7, 22), si altii nc scoteau draci; cu att mai mult va lucra prin preoti. Ceea ce se caut la preot este s nu strice, sau s falsifice credinta, adevrurile de credint. Numai n cazul cderii n erezie preotul nu trebuie ascultat. Dac preatul are o credint stricat zice iarsi Marele Dascl -, chiar dac nger din cer de ar fi, tu nu te supune ; iar dac nvat drept, nu te uita la viat, ci la cuvintele lui. . . asteapt pe Judectorul; nu rpi mai dinainte locul lui Hristos, al Lui este dreptul de a cerceta (si judeca), si nu al tu. Tu esti cea de pe urm slug, iar nu stpn. . . S nu judecm pe ale altora, ci fiecare s-si judece pe ale sale, fiecare s se cerceteze pe sine singur... Totul este al harului. Preotul este dator s deschid gura, iar celelalte toate Dumnezeu le lucreaz. El tine numai locul unui sfetnic... Preotul face totul pentru credinta ta (crestine). Nici cel drept (vrednic) nu te va putea folosi cu ceva, fiind tu ru, si nici slujitorul cel ru (nevrednic) nu te va

vtma ntru nimic, fiind tu bun si credincios (Sfntul Ioan Hrisostom, Omilia a II-a la Epistola a doua ctre Timotei, trad. cit. p. 189-193, passim). Prin urmare, este clar din cele artate, c harul Preotiei nu poate fi nelucrtor din pricina vietii sau nevredniciei personale a preotului; dup cum nu este conditionat lucrarea lui nici numai de vrednicia preotilor. Fiindc harul lui Dumnezeu lucreaz totul, prin puterea Sa; preotul fiind doar oficiantul, persoana vzut, la oficierea Sfintelor Taine, fr a le mpiedica sau spori eficacitatea lor. Altfel, cte nevrednicii sunt n rndul slujitorilor, peste veacuri, ar nsemna s nu existe Botez, Mirungere, mprtsanie si celelalte Taine etc. Lipsurile vredniciei preotilor le mplineste ns lucrarea harului. De ce agheasma, sau apa sfintit, ndeosebi Agheasma mare de la Boboteaz nu se stric ani de zile, fiind svrsit corect dup rnduiala Bisericii, desi este sfintit si de preoti vrednici si de cei nevrednici ? Nu pentru c totul este lucrare a harului, si nu a slujitorilor ei, oricare si oricum ar fi ei? Iat, deci, ce legtur este ntre harul preotiei sacramentale si viata personal a clericilor. Cum trebuie s fie un bun preot si pstor, dup Sfnta Scriptur? - Dup Sfnta Scriptur, preotul, ca slujitor al lui Hristos si al Bisericii, trebuie s fie nger n trup, sau ngerul Domnului, cum este numit Ioan Boteztorul. C zice Domnul despre el: Iat, Eu trimit, naintea fetei Tale (Fiul Meu), pe ngerul Meu, care va pregti calea Ta, naintea Ta (Matei 11, 10 ; Marcu 1, 2 Luca 7, 27). Si tot asa preotul este numit si nger al Bisericii (Apoc. 2-3), nger nsemnnd vestitor, adic cel ce vesteste, sau aduce la cunostint voia lui Dumnezeu. Ca propovduitor al Evangheliei, ca iconom (sau slujitor) al tainelor lui Dumnezeu, (I Cor. 4, 1; I Cor. 6, 4) sau ca : bun iconom al harului cel de multe feluri al lui Dumnezeu (I Petru 4, 10), si ca pstor al turmei cuvnttoare a lui Dumnezeu, preotul trebuie s ntruchipeze: credinta, cinstea, corectitudinea, curtia sufleteasc sau viata moral personal pilduitoare, buntatea, dreptatea, rbdarea, dragostea, blndetea, ntelepciunea etc., dar mai presus de toate iubirea jertfelnic de Hristos Dumnezeu si pstoritii ce i s-au ncredintat s-i duc la psunea duhovniceasc, la mntuire si dumnezeire. Pn la nceperea acestei activitti el s-a pregtit n chip deosebit intelectual, moral-spiritual si n scop misionar, cunoscnd felul slujirii si al pastoratiei, precum si metodele de aprare a credintei si crestinilor pstoriti fat de atacurile eretice. Preotul trebuie s fie permanent preocupat de citirea Sfintei Scripturi si la curent cu toate problemele pastoral-sociale si misionar-samarinene, spre a se face tuturor pild de credinciosie si de bun ostas al lui Hristos Iisus (II Tim. 2,3). Numai asa capt ncrederea credinciosilor, pe care altfel o pierde si se discrediteaz n fata enoriasilor si.

Textele noutestamentare, care arat cum trebuie s fie un bun preot si un pstor respectat, sunt multe. Dintr-acestea vom aminti pe cele mai de seam. Cnd Mntuitorul reasaz pe Petru n apostolatul din care czuse - cnd s-a lepdat de El cu jurmnt c nu-L cunoaste, apoi s-a cit amarnic (Matei 26, 69-75) - l ntreab, dup nvierea Sa: M iubesti, Petre ? Da, Doamne, Tu stii c Te iubesc, a rspuns Petru, iar Domnul i-a zis de trei ori : Paste oile Mele ! si Pstoreste oile si mieluseii Mei (Ioan 21, 15-17). Prin urmare, pune la temelia preotiei si pastoratiei, mai presus de orice, dragostea de Hristos si de pstoritii lui, oile cuvnttoare, pentru care Domnul S-a jertfit pe Cruce, ca s ne mntuiasc si s le mntuiasc. De ndat ce Apostolii hirotonesc episcopi si preoti, ca pstori ai Bisericilor, fiecare unde sunt asezati - episcopii pe eparhii sau tinuturi, iar preotii n parohii le dau si sfaturi cum trebuie s fie buni preoti si buni pstori. Mai nti reamintim c episcopul, ca si preotul, ndeplineste ntreita slujire a lui Hristos : de propovduitor, de sfintitor si de pstor sau cluzitor pe calea mntuirii. ntre sfaturile date de Apostolul Pavel episcopilor si preotilor, el scrie : De doreste cineva episcopie (sau parohie), bun lucru doreste. Dar se cuvine ca episcopul (si preotul) s fie fr prihan, brbat al unei singure femei (atunci episcopii erau cstoriti, iar unii pgni nstriti care se crestinau avuseser mai multe sotii, poligamie), veghetor, ntelept, cuviincios, iubitor de strini, destoinic a nvta pe altii, nebetiv, nedeprins s bat, neagonisitor de cstig urt, ci blnd, pasnic, neiubitor de argint, bine chivernisind casa lui, avind copii asculttori, cu toat buncuviinta. Cci dac nu stie cineva s-si rnduiasc propria lui cas, cum va purta grij de Biserica lui Dumnezeu ? Episcopul (ca si preotul)... nu cumva s se trufeasc si s cad in osnda diavolului (I Tim. 3, 1-6) si n cursa diavolului. Iar n alt loc acelasi Apostol ndeamn : Nimeni s nu dispretuiasc tineretile tale (Timotei). Ci f-te pild credinciosilor, cu cuvntul, cu purtarea, cu dragostea, cu duhul, cu -credinta, cu curtia... Nu fi nepstor de harul (preotesc) care e n tine (primit prin hirotonie). Ia aminte la tine nsuti si la nvttur ; struie n acestea, cci fcind aceasta, si pe tine te vei mntui si pe cei care te ascult (I Tim. 4, 12-16). Episcopul (sau preotul) s nu se fac prtas la pcatele altora (5, 22). Iar fat de eretici si, de rtcirile de la dreapta credint, Apostolul ndeamn pe episcop, ca si pe preot : O, Timotei, pzeste comoara (dreptei credinte) ce ti s-a ncredintat, deprtndu-te de vorbirile desarte si lumesti, si de mpotrivirile stiintei mincinoase, pe care unii, mrturisind-o, au rtcit de la credint (6, 2021). Acelasi Apostol scrie si ndeamn si pe Tit (episcop), - ca si pe preotii, neexperimentati si nepregtiti ndeajuns-: De omul eretic, dup ntia si a doua vorbire, deprteaz-te, stiind c unul ca acesta s-a abtut si a czut n pcatul (neascultrii de Biseric), fiind singur de sine osndit (Tit 3, 10-11). Aceasta, pentru c discutiile contradictorii si desarte, cu cei rtciti : aduc mai degrab

certuri (de cuvinte), dect lucrarea mntuitoare a lui Dumnezeu, cea ntru (dreapta) credint (I Tim. 1, 4). Despre asemenea credinciosi eretici, Apostolul, care a avut de luptat cu ei si le-a cunoscut metodele, scrie iarsi aprnd dreapta credint: Acela e un ngmfat, care nu stie nimic, suferind de boala disculiilo si a certurilor de cuvinte, din care pornesc : ceart, pizm, defimri, bnuieli viclene, glcevile necurmate ale oamenilor stricati la minte si lipsiti de adevr, care socotesc c evlavia este un mijloc de cstig... Deprteazte de unii ca acestia ! (I Tim. 6, 4-5; I Tim. 2,23). Alte ndemnuri griesc ctre slujitorii Bisericilor astfel : Fugi de poftele tineretilor si urmeaz dreptatea, credinta, dragostea, pacea cu cei ce cheam pe Domnul din inim curat. Fereste-te de ntrebrile nebunesti, stiind c dau prilej de ceart. Un slujitor al Domnului nu trebuie s se certe, ci s fie blnd fat de toti, destoinic s dea nvttur, ngduitor, certnd cu blndete pe cei ce stau mpotriv, ca doar le va da Dumnezeu pocint spre cunoasterea adevrului. Si ei s scape din cursa diavolului, pentru a-i face voia (II Tim. 2, 22-26). Stiind c Toat Scriptura este insuflat de Dumnezeu, si de folos spre nvttur, spre mustrare, spre ndreptare, spre nteleptirea cea ntru dreptate astfel ca omul lui Dumnezeu s fie desvrsit, bine pregtit pentru orice lucru bun (II. 3, 16-17) : Apostolul ndeamn pe pstorii Bisericilor, prin Timotei : Propovduieste cuvntul (lui Dumnezeu), struieste cu timp si fr timp, mustr, ceart, ndeamn, cu toat ndelunga rbdare si nvttur. Cci va veni o vreme cnd nu vor mai suferi nvttura sntoas, ci dornici s-si desfteze auzul si vor grmdi nvttori dup poftele lor. Si si vor ntoarce auzul de la adevr si se vor abate ctre basme. Tu fi treaz n toate, sufer rul, f lucrul de evanghelist, slujba ta f-o deplin ! (II Tim.4, 2-5). De asemenea, prin Tit sftuieste pe fiecare preot - ca si prin Timotei - s fie: ca un bun iconom al lui Dumnezeu, nengmfat, nu grabnic la mnie, nu dat la butur, pasnic nepoftitor de cstig urt; ci iubitor de strini, iubitor de bine, ntelept, drept, cuvios, cumptat, tinndu-se de cuvntul cel credincios al nvtturii, ca s fie destoinic si s ndemne la nvttura cea sntoas si s mustre pe cei potrivnici. Pentru c multi sunt rzvrtiti, gritori n desert si nseltori, mai ales cei din tierea mprejur, crora trebuie s li se nchid gura ca unora care rzvrtesc case ntregi, invtnd, pentru cstig urt, cele ce nu se cuvin (Tit 1, 6-11). De asemenea, si Apostolul Petru ndeamn pe preoti astfel: Pstoriti turma (Biserica) lui Dumnezeu dat n paza noastr, cercetnd-o, nu cu silnicie, ci cu voie bun, dup Dumnezeu, nu pentru cstig urt, ci din dragoste: Nu ca si cum ati fi stpni peste Biserici, ci pilde fcndu-v turmei. Iar cnd se va arta Maimarele pstorilor, veti lua cununa cea nevestejit a mririi (I Petru 5, 2-4). Si Sfntul Apostol Ioan vorbeste n Apocalips (capitolele 2 si 3) de ngeri, adic pstorii celor sapte Biserici din Asia Mic, unde pe pstorii buni i laud, iar pe

cei ri ii mustr, ca pe cel al Bisericii din Sardes. Acestuia, Domnul ii zice: Stiu faptele tale, c ai nume, c triesti, dar esti mort (Apoc. 3, 1). Iat deci cum trebuie s fie un bun preot si pstor, dup Sfnta Scriptur, ca s poat primi dreapta rsplat. Dati cteva exemple biblice despre pstori buni si pstori ri. - Un pstor este bun cnd urmeaz exemplul lui Hristos, de smerenie, blndete si buntate; dragoste si rbdare etc. si cnd si ndeplineste, constiincios si cu spirit de jertfelnicie, ndatoririle sale preotesti; n acelasi timp, s fie supus si asculttor episcopului -sau chiriarhului respectiv, si Bisericii, sau Sfntului Sinod, autoritatea superioar a Bisericii n aprarea dreptei credinte si a disciplinei morale fat de eretici, sau cei abtuti de la dreapta credint, si de cei cu abateri morale, pe care-i sanctioneaz. Pstorul ru, dimpotriv, este nestatornic n credint, sau adopt si nvat idei gresite, contrare nvtturii Bisericii si Sfintei Scripturi. Si, astfel, dovedindu-se c este eretic si nerecunoacnd dreapta nvttur, se rzvrteste, iesind de sub ascultarea ierarhului care l-a hirotonit si a Bisericii; apoi, este excomunicat din snul Ei, de Sfntul Sinod, ca pgn , si vames (Matei 18, 17) si dat anatemei (Gal. 1, 7-9), sau satanei, ca s se nvete s nu huleasc (I Tim. 1, 20). Iar dac este preot; czut din har ( Gal. 5,4) n erezie, este depus din dreapt si caterisit, lundu-i-se si dreptul de a mai face slujire preoteasc n biseric sau credinciosilor. Tot ru pstor este socotit si cel care, desi nu s-a abtut de la dreapta credint, si de la nvttura sntoas, a svrsit abateri de la legea moral, dnd exemplu ru credinciosilor pstoriti. Si pe acestia Biserica i sanctioneaz, supunndu-i - temporar - la oprirea oficierii celor sfinte si dndu-le canonul respectiv, spre ndreptare, sau i si cateriseste pentru pricini mai grave, morale. Numai pe cei eretici, Biserica, avnd puterea divin de a lega si de a dezlega (Matei 18, 18) n cer si pe pmnt, excomunic, sau ndeprteaz din snul Ei definitiv, dnd anatemei pe cei ce ies de sub ascultarea Ei, ca rzvrtiti si falsificatori ai dreptei credinte. Exemple biblice sunt suficiente si despre pstorii buni si despre cei ri. ntre pstorii buni amintim n primul rnd pe cei 12 Apostoli mari si pe cei 70 apostoli secunzi, la care se adaug marele Pavel, Apostolul Neamurilor, convertit mai trziu; apoi episcopii Iacob, Timotei si Tit, Epafrodit, episcopul filipenilor (Filip. 2, 25), Epafras, episcop n Colose (1, 7) si Arhip, preot tot acolo (Coloseni 4, 17), preotii din Ierusalim, din care unii erau iconomi (Fapte 11, 30) ; Barnaba, Iuda al lui Iacob si Sila, care erau si prooroci, care duc, mpreun cu Pavel, hotrrea Sinodului apostolic - privitoare la netierea mprejur a crestinilor dintre pgni - Bisericilor dintre neamuri (Fapte 15, 22-35). Apoi preotii din Milet si Efes (20, 17), crora Apostolul Pavel le atrage atentia c, dup plecarea lui, vor intra ntre ei lupi (rpitori) ngrozitori, care nu vor cruta turma. Si dinire voi - le zice el

- se vor ridica brbati, grind nvtturi rstlmcite, ca s atrag pe ucenici dup ei. Drept aceea, privegheati, aducndu-v aminte c timp de trei ani, n-am ncetat, noaptea si ziua, s v ndemn, cu lacrimi, pe fiecare dintre voi. Si acum v ncredintez lui Dumnezeu si cuvntului harului Su... (20, 29-32). Pavel le d si exemplu personal, n toate: n cuvnt, n fapt, n lucrul cu minile si n moarte. Exemple de pstori buni sunt si cei din Bisericile din Asia Mic, despre care se vorbeste n Apocalips (2-3), din care unii au murit ca martiri, ca Antipa (2, 13), asa cum au murit martiri n Ierusalim: Sfntul arhidiacon Stefan (Fapte 7, 59-60), ucis cu pietre, si Sfntul Apostol Iacob, fratele lui Ioan, ucis de sabie, din porunca lui Irod (Fapte 12, 2). Toti acesti vrednici pstori - de la cei 12, la cei 70, cei sapte diaconi (6, 6), si cei amintiti nominal, au trecut n ceata martirilor si a sfintilor. Exemple de pstori ri sunt mai putin artate nominal. ntre acestia, cel dinti este Iuda Iscariotul, fost apostol, ntre cei 12, care si-a vndut nvttorul si Dumnezeul lui - Hristos, - apoi s-a spnzurat (Matei 27, 5). Proorocia Mntuitorului, c se vor ridica prooroci mincinosi si nvttori mincinosi s-a adeverit. Pe unii din acestia i amintesc Apostolii nominal. Asa este Dimas, unul din lista celor 70, fost colaborator al lui Pavel, cnd era captiv la Roma, dar pe care l-a prsit, iubind veacul de acum (II Tim. 4, 10), devenind dup traditie preot idolesc, la pgni. Se mai aminteste de Alexandru, Imeneu si Filet, care au czut din credint, devenind eretici (I Tim. 1, 19-20; II Tim. 2, 17-18), care se pare c erau pstori, de vreme ce propovduiau, rstlmcind nvierea etc. De aceea, Apostolul i-a dat anatemei, ca s nu mai huleasc (I Tim. 1, 20). Pstori ri erau iudaizantii, anatemizati de Pavel, c falsificau Evanghelia (Gal. 1, 7-9, Filip. 3, 2). Un alt pstor ru e amintit Diotref, preotul unei biserici din Asia Mic (III Ioan v. 9), trufas si invidios pe misionari. Apoi n Apocalips se aminteste de iudaizantii din sinagoga satanei (2, 9; 3, 9); de pstorul din Tiatira, care lsa pe desfrnata Isabela s amgeasc pe crestini la desfru si la mncri idolesti (2, 20) ; si tot pstor nevrednic este si cel al Bisericii din Sardes, de care se zice c, desi viu, este mort sufleteste (3, 1) etc. Iat deci attea exemple de pstori buni si pstori ri.