Capitolul 1 4 septembrie Draga Jurnalule, Azi o sa se ntmple ceva ngrozitor. Nu stiu de ce am scris asta. E o nebunie.

N-am nici un motiv sa fiu prost dispus a, ba chiar am toate motivele sa fiu fericita, dar Dar iata-ma aici, la 5.30 dimineata, treaza si speriata. Continui sa-mi spun ca m-a zapacit diferenta de fus orar ntre Franta si State, dar asta nu explica de ce ma simt att de speriata. Att de pierduta. Alaltaieri, cnd matusa Judith, Margaret si cu mine veneam cu masina de la aeropor t, am avut un sentiment att de ciudat. Cnd am intrat pe strada noastra, mi-am spus dintr-odata: Mami si tati ne asteapta acasa. Pun pariu ca or sa fie pe veranda d in fata casei sau n living, uitndu-se pe fereastra. Cred ca le-a fost att de dor de mine. Stiu. Suna total aiurea. Dar chiar si cnd am vazut casa si veranda goala, tot am crezut asta. Am urcat n fu ga treptele si am apasat pe clanta si am batut n usa. Iar cnd matusa Judith a desc uiat usa, m-am napustit nauntru si am ramas n hol ascultnd, asteptnd s-o aud pe mami cobornd scarile sau pe tati strignd din living. n acea clipa, matusa Judith a dat drumul unei valize pe podea, cu un zgomot asurz itor, chiar n spatele meu, a scos un oftat adnc si a spus: Suntem acasa. Si Margaret a rs. Iar eu m-am simtit coplesita de cel mai ngrozitor sentiment pe care l-am av ut vreodata. Niciodata nu m-am simtit att de total si de cumplit pierduta. Acasa. Sunt acasa. De ce suna asta ca o minciuna? M-am nascut aici, n Fell s Church. ntotdeauna am locuit n casa asta. Iar asta e tot v echea mea camera, cu urmele de ars pe dusumea de cnd Caroline si cu mine am ncerca t sa fumam pe furis niste tigari n clasa a cincea si aproape ne-am sufocat. Ma ui t pe fereastra si vad gutuiul mare n care s-au urcat Matt si baietii acum doi ani , aparnd neinvitati la petrecerea n pijama de ziua mea. Asta e patul meu, scaunul meu, comoda mea. Dar n clipa asta totul mi se pare ciudat, ca si cum nu aici ar fi locul meu. Eu s unt cea care nu are ce cauta aici. Si cel mai rau e ca simt ca exista un loc car e e numai al meu, doar ca nu-l pot gasi. Ieri am fost prea obosita si am ratat prima zi de scoala. Meredith a luat orarul pentru mine, dar n-am avut chef sa vorbesc cu ea la telefon. Matusa Judith le-a spus tuturor celor care au sunat ca diferenta de fus orar ma terminase si ca do rmeam, dar la cina s-a tot uitat la mine cu o privire ciudata. Dar azi trebuie sa ma vad cu ceilalti. Ar trebui sa ne ntlnim cu totii n parcare nai nte de ore. De-asta sunt oare speriata? Mi-e frica de ei? Elena Gilbert se opri din scris. Se uita la ultimul rnd din jurnal, apoi clatina din cap, cu stiloul n aer deasupra caietului mic cu coperti de catifea albastra. Apoi, cu un gest brusc, nalta capul si arunca stiloul si caietul n bovindou, unde ricosara inofensiv si aterizara pe bancheta cu perne de sub fereastra. Era total ridicol. De cnd i era ei, Elena Gilbert, frica sa se vada cu oamenii? De cnd i era ei frica d e ceva? Se ridica n picioare si si baga furioasa minile ntr-un chimono rosu de matas e. Nu arunca nici o privire nspre oglinda venetiana bogat ornamentata de deasupra comodei din lemn de cires; stia ce ar vedea. Elena Gilbert, blonda, subtire si calma, cea care impunea moda n liceul ei, eleva n ultimul an, fata pe care orice b aiat o voia si n locul careia orice fata voia sa fie. Care n aceasta clipa avea pe fata o ncruntare neobisnuita si buzele strnse. O baie fierbinte si niste cafea, si o sa ma calmez, se gndi ea. Ritualul spalatul ui si mbracatului din fiecare dimineata era linistitor, si ea l prelungi, scotocin d printre noile haine cumparate de la Paris. n cele din urma alese un tricou roz pal si o fusta pantalon foarte scurta din in alb care o faceau sa arate ca o nghe tata de zmeura. Tocmai buna de mncat, si spuse, si din oglinda o privi o fata cu u n zmbet tainic. Temerile ei de mai devreme disparusera, uitate. Elena! Unde esti? O sa ntrzii la scoala!

Vocea ajunse pna la ea de la parter. Elena si mai trecu o data peria prin parul matasos si si-l prinse la spate cu o p anglica roz aprins. Apoi si lua rucsacul si cobor scarile. n bucatarie, Margaret, surioara ei de patru ani, mnca cereale la masa, iar matusa Judith prajea ceva pe plita. Matusa Judith era genul de femeie care parea ntotdea una vag agitata; avea o fata ngusta si placuta, iar parul ei era deschis la culoa re si zburlit, strns neglijent. Elena o saruta pe obraz. Buna dimineata la toata lumea. mi pare rau ca n-am timp pentru micul dejun. Dar, Elena, nu poti sa pleci fara sa mannci ceva. Ai nevoie de proteine O sa iau o gogoasa pe drum, nainte de scoala, spuse vesela Elena. O saruta pe Margaret n crestet, pe parul cnepiu, si se ntoarse catre usa. Dar, Elena Si o sa ma duc probabil acasa la Meredith sau Bonnie dupa scoala, asa ca nu ma a steptati cu masa. Pa! Elena Elena era deja la usa de la intrare. O nchise n urma ei, ntrerupnd protestele matusi i Judith, si pasi pe veranda casei. Si se opri. Toate sentimentele deprimante din acea dimineata o coplesira din nou. Nelinistea , teama. Si presimtirea ca avea sa se ntmple ceva ngrozitor. Maple Street era pustie. Casele victoriene nalte pareau ciudate si tacute, ca si cum ar fi fost toate goale pe dinauntru, la fel ca niste case de pe un platou de filmare parasit. Pareau goale de oameni, dar pline de lucruri stranii care o ur mareau. Asta era; cineva o urmarea. Cerul de deasupra nu era albastru, ci laptos si opac , asemenea unui castron urias rasturnat cu gura n jos. Aerul era nabusitor si Elen a era convinsa ca niste ochi erau atintiti asupra ei. Zari ceva ntunecat printre ramurile batrnului gutui din fata casei. Era o cioara, stnd la fel de nemiscata ca si frunzele patate cu galben din jurul ei. Ai ei erau ochii care o priveau. ncerca sa-si spuna ca era ridicol, dar ntr-un fel stia. Era cea mai mare cioara pe care o vazuse vreodata, grasa si lucioasa, cu curcubeie stralucind n penele ei nt unecate. i vedea limpede fiecare detaliu: ghearele negre lacome, ciocul ascutit, ochiul negru care lucea. Statea complet nemiscata, nct putea foarte bine sa fie o statuie de ceara a unei p asari. Dar n timp ce se uita la ea, Elena simti cum se nroseste, cum caldura o cup rinde n valuri, arzndu-i obrajii si gtul. Caci cioara o privea. O privea n felul n car e o priveau baietii atunci cnd purta costum de baie sau o bluza transparenta. Ca si cum o dezbraca din ochi. nainte sa-si dea seama ce face, si lasa jos rucsacul si ridica o piatra din drum. Pleaca de-aici, spuse, si-si auzi vocea tremurnd de furie. Pleaca! Du-te de-aici! Si, rostind ultimul cuvnt, arunca piatra. Urma o ploaie de frunze, nsa cioara se nalta spre cer neatinsa. Aripile ei erau ur iase si faceau zgomot ct pentru un stol ntreg de ciori. Elena se ghemui, brusc pan icata atunci cnd pasarea trecu chiar peste capul ei, iar pala de vnt strnita de mis carea aripilor i ciufuli parul blond. Dar cioara se nalta din nou si se roti n nalturi, o silueta ntunecata profilata pe c erul alb ca hrtia. Apoi, cu un croncanit ragusit, se ndeparta n directia padurii. Elena se ndrepta ncet de spate, apoi se uita n jur, stnjenita. Nu-i venea sa creada ca tocmai facuse asa ceva. Dar acum ca pasarea disparuse, cerul parea la fel ca n fiecare zi. Un vnt usor facea frunzele sa se miste si Elena trase aer adnc n piept . n josul strazii, o usa se deschise si mai multi copii iesira afara, rznd. Le zmbi, apoi respira din nou, un val de usurare strabatnd-o asemenea caldurii soa relui. Cum a putut sa fie att de proasta? Era o zi frumoasa, care promitea multe lucruri frumoase, si nimic rau nu avea sa se ntmple. Nimic rau nu avea sa se ntmple doar ca ea o sa ntrzie la scoala. Toata lumea o sa st ea s-o astepte n parcare. Dar poti sa le spui ca te-ai oprit sa arunci cu o piatra ntr-un tip care tragea c u ochiul, si spuse si aproape chicoti. Ei, asta le va da de gndit. Fara sa mai arunce o privire n spate la gutui, o porni ct putu de repede n josul st

razii. Cioara se napusti prin frunzisul din vrful stejarului urias si Stefan si nalta auto mat capul. Cnd vazu ca era doar o pasare, se relaxa. Ochii i coborra la forma alba si inerta pe care o tinea n mini, si chipul i se crispa usor a parere de rau. Nu a vusese de gnd sa o omoare. Ar fi vnat ceva mai mare dect un iepure daca ar fi stiut ct de nfometat era. Dar, sigur, asta era chiar ceea ce l speria: nu stia niciodata ct de mare avea sa-i fie foamea sau ce ar trebui sa faca pentru a si-o satisface . Avea noroc ca de data asta omorse doar un iepure. Ramase n picioare, lnga stejarii batrni, cu soarele filtrat printre frunze cazndu-i pe parul ondulat. n jeansi si tricou, Stefan Salvatore arata ntocmai ca un elev ob isnuit de liceu. Dar nu era. Venise sa se hraneasca n adncul padurii, acolo unde nimeni nu-l putea vedea. Acum s i trecea cu grija limba peste gingii si buze, sa se asigure ca nu mai ramasese n ici un strop de snge pe ele. Nu voia sa riste nimic. Mascarada asta era si asa suficient de greu de dus pna la capat. Pentru o clipa se ntreba, din nou, daca n-ar trebui pur si simplu sa renunte la t ot. Poate ca ar trebui sa se ntoarca n Italia, napoi n ascunzisul lui. Cum de se gndi se ca ar putea sa traiasca din nou n lumina? Dar se saturase de viata n umbra. Se saturase de ntuneric si de lucrurile care vie tuiau n el. Si n primul rnd se saturase sa fie singur. Nu stia exact de ce alesese Fell s Church, din Virginia. Dupa standardele lui, era un oras tnar; cele mai vechi cladiri fusesera ridicate cu doar un secol si jumat ate n urma. Dar amintirile si stafiile Razboiului Civil nca mai dainuiau acolo, la fel de reale ca supermarketurile si magazinele cu fast-food. Stefan aprecia respectul pentru trecut. Se gndi ca poate ar ajunge sa-i placa oam enii din Fell s Church. Si poate poate ar reusi sa-si gaseasca un loc printre ei. Desigur, niciodata n-o sa fie acceptat cu totul. Gndul i arcui buzele ntr-un zmbet a mar. Stia prea bine ca nu trebuia sa spere asta. Nu va exista nicicnd un loc caru ia sa-i apartina pe de-a-ntregul, unde va putea sa fie el nsusi. Doar daca alegea sa traiasca printre umbre ndeparta iute gndul. Renuntase la ntuneric; lasase umbrele n urma. Stergea din viata lui toti acei ani lungi si o lua de la capat, astazi. Stefan si dadu seama ca nca mai tinea n mini iepurele. l aseza cu grija jos, pe un pa t de frunze aramii de stejar. Departe, mult prea departe pentru a fi deslusite d e o ureche omeneasca, recunoscu zgomotele facute de un vulpoi. Haide, vino ncoace, frate vnator, si spuse el trist. Micul dejun te-asteapta. si arunca pe un umar jacheta si atunci observa cioara care l tulburase mai devreme . Era tot cocotata n stejar si parea sa-l priveasca. Era ceva n neregula cu ea. Vru sa trimita spre ea un gnd iscoditor, pentru a o cerceta, dar se opri. Adu-ti aminte de promisiunea facuta, si spuse. Nu folosesti Puterile dect daca este absol ut necesar. Doar daca nu ai alta solutie. Miscndu-se aproape neauzit printre frunzele moarte si crengutele uscate, se ndrept a catre marginea padurii. Acolo si lasase masina. Se uita o data napoi si vazu ca cioara parasise copacul si coborse pe iepure. Era ceva sinistru n felul n care si ntindea aripile peste trupul alb fara viata, cev a sinistru si triumfator. Stefan simti cum i se pune un nod n gt si vru sa se ntoar ca si sa alunge pasarea. Dar si ea era la fel de ndreptatita sa mannce ca si vulpe a, si spuse. La fel ca si el. Daca avea sa vada din nou pasarea, o sa-i iscodeasca mintea, hotar el. Dar acum si lua privirea de la cioara si grabi pasul prin padure, hotart. Nu voia sa ntrzie la liceul Robert E Lee . Capitolul 2 Elena fu nconjurata de ceilalti din clipa n care pasi n parcarea liceului. Toata lu mea era acolo, toata gasca pe care nu o mai vazuse de la sfrsitul lui iunie, plus patru sau cinci pisalogi care sperau sa cstige popularitate prin asocierea cu ei

. Pe rnd, Elena primi mbratisarile de bun venit ale membrilor grupului ei. Caroline se naltase cu cel putin doi centimetri si era mai supla ca niciodata, to t mai asemanatoare cu un manechin din Vogue. O saluta cu raceala pe Elena si se dadu napoi, cu ochii ei verzi ngustati ca ai unei pisici. Bonnie nu crescuse deloc, si capul ei buclat si roscat abia ajungea la barbia El enei cnd si arunca bratele n jurul ei. Stai putin bucle? si spuse Elena. O mpinse deo parte pe fata mai mica. Bonnie! Ce ti-ai facut la par? ti place? Cred ca ma face sa par mai nalta. Bonnie si nfoie buclele deja nfoiate si zmbi, cu ochii ei caprui scnteind de ncntare, u fetisoara ei n forma de inima stralucind. Elena trecu mai departe. Meredith. Nu te-ai schimbat deloc. Se mbratisara cu drag. De Meredith i fusese mai dor ca de oricine altcineva, se gnd i Elena, uitndu-se la fata nalta. Meredith nu se farda niciodata, dar oricum, cu p ielea ei maslinie perfecta si genele lungi si negre, nici nu avea nevoie. Acum, o studia pe Elena cu o sprnceana ridicata. Ei, parul tau e cu doua nuante mai deschis de la soare Dar unde e bronzul? Credea m ca te distrezi pe Riviera franceza. Stii doar ca eu nu ma bronzez niciodata. Elena si ridica minile pentru a le cerceta. Pielea era perfecta, precum portelanul , dar la fel de alba si de translucida ca a lui Bonnie. Stai putin, exclama Bonnie, apucnd o mna a Elenei, mi-am adus aminte de ceva. Ia g hiciti ce am nvatat vara asta de la verisoara mea! nainte ca vreunul dintre cei di n jur sa spuna ceva, ea i informa triumfatoare: Cititul n palma! Se auzira cteva ge mete, apoi cteva rsete. Rdeti ct vreti, spuse Bonnie, netulburata. Verisoara mea mi-a spus ca sunt un medi um bun. Ia sa vedem Studie palma Elenei. Grabeste-te, altfel o sa ntrziem, spuse Elena, putin nerabdatoare. Bine, bine. Uite, asta e linia vietii tale sau e linia inimii? Cineva din grup chicoti. Sst, facu Bonnie, patrund n abis. Vad vad Deodata, chipul lui Bonnie se albi, ca si cum fata s-ar fi speriat brusc. Ochii ei caprui se facura mari, dar acum nu mai parea sa se uite la palma Elenei, ci p rin ea la ceva nfricosator. O sa cunosti un strain nalt si brunet, murmura Meredith din spatele ei, si se auz ira iar chicoteli. Brunet, da, si strain Dar nu nalt, spuse Bonnie cu o voce soptita, ndepartata. Desi , continua ea dupa o clipa, cu un aer nedumerit, a fost nalt odata. Ochii ei capr ui, mari, se ridicara uimiti catre Elena. Dar asta e imposibil nu? Dadu brusc dru mul minii Elenei, aproape aruncnd-o departe de ea. Nu vreau sa mai vad nimic. n regula, spectacolul s-a terminat. Haideti sa mergem, le spuse Elena celorlalti, vag iritata. ntotdeauna considerase ca smecheriile astea cu mediumurile erau doar att niste sme cherii. Si atunci, de ce se simtea nelinistita? Doar pentru ca n dimineata aceea se speriase att de tare Fetele pornira catre cladirea liceului, dar se oprira la auzul zgomotului unui m otor bine ambalat. Ei, spuse Caroline, cu ochii mari. Asta da, masina. Asta da, Porsche, o corecta sec Meredith. Turbo-ul 911 negru si lucios trecu torcnd prin parcare, cautnd un loc, miscndu-se l a fel de lenevos ca o pantera care si pndeste prada. Cnd masina se opri, portiera se deschise si l vazura pe sofer. Uau! facu ncet Caroline. Poti s-o mai spui o data, sopti Bonnie. Din locul n care se afla, Elena putea vedea un trup subtire, musculos. Jeansi dec olorati, att de mulati ca probabil seara cu greu reusea sa-i traga de pe el, un t ricou la fel de mulat, si o jacheta de piele cu un model neobisnuit. Avea parul ondulat si brunet. Nu era nsa nalt. O naltime medie.

Elena expira prelung. Cine e tipul ala cu masca? spuse Meredith. Remarca era foarte potrivita ochelari negri de soare acopereau ochii baiatului, ascunzndu-i fata ca o masca. Strainul mascat, spuse cineva, si toata lumea ncepu sa vorbeasca n acelasi timp. I-ai vazut jacheta? E italiana, din Roma. De unde stii? Tu n-ai fost niciodata mai departe de Rome, New York. Hopa. Elena are din nou privirea aia. Privirea de vnatoare. Domnul Frumos-si-Brunet-si-Scund ar face bine sa aiba grija. Nu e scund; e perfect! n toata acea palavrageala, se auzi limpede vocea lui Caroline: Ei, haide, Elena. l ai deja pe Mart. Ce mai vrei? Ce poti sa faci cu doi din ce n u poti sa faci cu unul? Acelasi lucru doar ca dureaza mai mult, raspunse taraganat Meredith si toata lum ea izbucni n rs. Baiatul si ncuiase portiera si se ndrepta acum spre scoala. Elena porni dupa el cu un aer degajat, urmata de celelalte fete ntr-un grup strns. Pentru o clipa, simti cum o cuprinde enervarea. Chiar nu se putea duce nicaieri fara un alai n picioare le ei? Dar Meredith i prinse privirea si ea zmbi fara sa vrea. Noblesse oblige, spuse ncet Meredith. Ce? Daca vrei sa fii regina scolii, trebuie sa accepti consecintele. Elena se ncrunta la aceste cuvinte si intra n cladirea liceului. n fata lor se ntind ea un coridor lung, si o silueta n jeansi si jacheta de piele tocmai disparea pe usa secretariatului din fata. Elena ncetini pasii si se opri n fata biroului, uitnd u-se gnditoare la mesajele prinse pe avizierul de pluta de lnga usa. Secretariatul avea o fereastra mare, prin care se vedea perfect tot interiorul. Celelalte fete se uitau fara jena pe fereastra si chicoteau. Draguta priveliste din spate! Aia e cu siguranta o jacheta Armani! Crezi ca nu e din Virginia? Elena asculta cu atentie, ncercnd sa prinda numele baiatului. Se parea ca n secreta riat lucrurile nu mergeau prea bine: doamna Clarke, secretara responsabila cu ad miterea noilor elevi, se uita la o lista si clatina din cap. Baiatul rosti ceva si doamna Clarke ridica minile ntr-un gest care spunea Ce pot sa spun? Parcurse din nou lista, urmarind-o cu un deget, si clatina iarasi din cap, hotart. Baiatul vru sa plece, apoi se ntoarse iar. Si cnd doamna Clarke ridica privirea catre el, exp resia i se schimba. Ochelarii de soare ai baiatului erau acum n minile lui. Doamna Clarke parea surpri nsa de ceva; Elena o vazu clipind de mai multe ori. Gura i se deschise si se nchi se la loc, ca si cum ncerca sa spuna ceva. Elena ar fi vrut sa vada mai mult dect doar ceafa baiatului. Doamna Clarke scotoc ea acum prin teancurile de hrtii cu un aer naucit. n cele din urma gasi un formula r oarecare si scrise ceva pe el, apoi l rasuci si l ntinse spre baiat. Baiatul scrise cteva cuvinte pe formular l semna probabil si i-l dadu napoi. Doamna Clarke se holba la el pentru o clipa, apoi frunzari printr-un alt teanc de hrtii si n cele din urma i ntinse baiatului ceea ce parea a fi un orar. Ochii ei ramaser a atintiti asupra lui, n timp ce el l lua, nclina capul n semn de multumire si se nto arse catre usa. Elena nu mai putea de curiozitate acum. Ce se petrecuse nauntru? Si cum arata chi pul acestui necunoscut? Cnd iesi nsa din secretariat, avea din nou ochelarii pe na s. Elena se simti dezamagita. Dar i putu vedea restul fetei atunci cnd el se opri pentru o clipa n pragul usii. P arul negru ondulat ncadra niste trasaturi att de fine nct pareau luate de pe o veche moneda romana sau de pe un medalion. Pometi nalti, nas drept clasic si o gura car e sa nu te lase sa dormi noaptea, si spuse Elena. Buza superioara era minunat dal tuita, sensibila, foarte senzuala. Sporovaiala fetelor n hol se oprise brusc. Cele mai multe si ntorceau acum privirile de la baiat, uitndu-se n alta parte. Elena ramase lnga fereastra si-si misca usor capul, scotndu-si panglica ce-i tinea paru l si lasndu-l sa-i cada liber pe umeri. Fara sa se uite nici n stnga si nici n dreap

ta, baiatul o porni n jos pe coridor. Cnd se ndeparta suficient, un cor de suspine si soapte se ridica n urma lui. Elena nu auzi nimic. Trecuse pe lnga ea, si spuse, uluita. Pe lnga ea, fara sa-i arunce nici o privire. Vag, si dadu seama ca suna clopotelul. Meredith o scutura de brat. Ce-i? Am zis, uite orarul. Avem trigonometrie la etaj acum. Haide! Elena o lasa pe Meredith sa o traga dupa ea pe coridor si n sus pe scara, apoi ntr -o clasa. Se aseza cu miscari mecanice ntr-o banca goala si si fixa privirea pe pr ofesoara aflata n fata clasei, dar fara sa o vada de fapt. Socul nca nu-i trecuse. Trecuse pe lnga ea. Fara sa-i arunce o singura privire. Nici nu-si mai amintea d e cnd nu mai facuse asa ceva un baiat. Toti se uitau, cel putin. Unii fluierau. U nii se opreau sa-i vorbeasca. Unii doar se holbau. Si Elenei i placuse ntotdeauna asta. n fond, ce era mai important dect baietii? Ei aratau ct de populara erai, ct de frum oasa erai. Si puteau fi de folos n multe feluri. Uneori erau incitanti, dar de ob icei asta nu dura mult. Uneori erau niste jigodii nca de la nceput. Majoritatea baietilor, reflecta Elena, erau ca niste catelusi. Adorabili, dar de care te puteai usor lipsi. Ctiva puteau fi mai mult dect att, puteau deveni niste adevarati prieteni. Ca Matt. Oh, Matt. Anul trecut sperase ca el era cel pe care l cauta, baiatul care putea s a o faca sa simta ei bine, ceva mai mult. Mai mult dect emotia triumfului de a fac e o cucerire, mndria de a-ti prezenta o noua achizitie celorlalte fete. Iar ea aj unsese sa tina foarte mult la Matt. Dar peste vara, cnd avusese timp sa se gndeasc a mai bine, si daduse seama ca ceea ce simtea pentru el era sentimentul pe care l ai pentru un var sau o sora. Doamna Halpern mpartea cartile de trigonometrie. Elena si lua cartea mecanic si si scrise numele pe prima pagina, cufundata nca n gnduri. Matt i placea mai mult dect orice alt baiat pe care l cunostea. Si de aceea va treb ui sa-i spuna ca totul se terminase ntre ei. Nu stiuse cum sa i-o spuna ntr-o scrisoare. Nu stia cum sa i-o spuna acum. Nu se temea ca Matt o sa faca scandal; dar pur si simplu n-o sa nteleaga. De fapt, adev arul era ca nici ea nu ntelegea. Era ca si cum ea ntotdeauna cauta ceva. Doar ca, n clipa n care era convinsa ca gasi se acel ceva, si dadea seama ca nu era asa. I se ntmplase asta nu numai cu Matt, ci si cu oricare dintre baietii cu care fusese mpreuna. Si apoi trebuia sa o ia de la capat. Din fericire, ntotdeauna exista material dispo nibil. Nici un baiat nu reusise sa i reziste, si nici un baiat nu o ignorase vreo data. Pna acum. Pna acum. Amintindu-si de acel incident din coridor, Elena si nclesta degetele pe s tilou. Tot nu-i venea sa creada ca trecuse pe lnga ea asa. Clopotelul suna si toata lumea iesi din clasa, dar Elena se opri n prag. si musca buza, cercetnd cu privirea valul de elevi care se revarsau de-a lungul coridorulu i. Apoi o zari pe una dintre fetele din parcare. Frances! Vino aici. Frances veni imediat, cu fata ei comuna stralucind de ncntare. Asculta, Frances, mai stii baiatul de azi dimineata? Cel cu Porsche si aaa bine dotat? Cum sa-l uit? Ei bine, vreau orarul lui. Fa rost de el de la secretariat daca poti, sau chiar de la el daca altfel nu se poate. Dar adu-mi-l! Frances paru pentru o clipa surprinsa, apoi rnji si ncuviinta din cap. OK, Elena, o sa ncerc. Ne vedem la prnz daca pot sa fac rost de el. Mersi, spuse Elena si o urmari pe fata ndepartndu-se. Stii, chiar esti nebuna, rosti vocea lui Meredith n urechea ei. La ce bun sa fii regina scolii daca nu poti sa dai din cnd n cnd cte un ordin? raspu nse calma Elena. Acum unde ma duc? Ai Economie generala. Uite, ia-l tu, spuse Meredith si i ntinse un orar. Eu trebui e sa fug la chimie. Ne vedem mai trziu. Economia generala si restul diminetii trecura ca prin vis. Elena sperase sa-l ma i zareasca pe noul elev, dar el nu era n nici una din clasele ei. Dar Matt era ntr

-una, si Elena simti o strngere de inima cnd ochii lui albastri i ntlnira privirea cu un zmbet. Cnd clopotelul care anunta prnzul suna, Elena intra n cofetaria salutnd din cap n dre apta si-n stnga. Caroline era afara, rezemata cu un aer nonsalant de un perete, c u barbia ridicata, spatele drept, soldurile mpinse n fata. Cei doi baieti cu care vorbea tacura si si dadura coate cnd Elena se apropie. Buna, le spuse scurt baietilor, iar lui Caroline: Esti gata sa intri sa mannci? Ochii verzi ai lui Caroline se ndreptara pentru o clipa spre Elena si fata si dadu deoparte de pe fata parul rosu-nchis, stralucitor. Cum, la masa regala? spuse ea. Elena se uita la ea surprinsa. Ea si Caroline se cunosteau din gradinita si ntotd eauna fusesera ntr-o competitie prieteneasca. Dar n ultimul timp ceva se ntmplase cu Caroline. ncepuse sa ia rivalitatea din ce n ce mai n serios. Iar acum Elena era u imita de persiflarea evidenta din raspunsul prietenei ei. Pai, nu prea pari sa apartii plebei, spuse ea pe un ton vesel. Oh, ai atta dreptate cu asta, spuse Caroline, ntorcndu-se pentru a o privi pe Elena n fata. Ochii ei verzi, ca de pisica, erau ngustati si capatasera o tenta fumurie, iar El ena fu socata de ostilitatea pe care o citi n ei. Cei doi baieti zmbira stnjeniti s i se ndepartara ncet. Caroline nu paru sa observe. O multime de lucruri s-au schimbat ct ai fost tu plecata n vara asta, Elena, conti nua ea. Si poate ca timpul tau pe tron se ncheie. Elena se nrosise, o simtea. Se stradui sa-si pastreze vocea calma. Poate, spuse ea. Dar, n locul tau, nca nu mi-as cumpara un sceptru, Caroline. Se ntoarse si intra n sala de mese, usurata sa le vada pe Meredith si Bonnie, si p e Frances lnga ele. si alese mncarea si se duse la fete, simtind cum roseata i dispa re din obraji. Nu voia sa o lase pe Caroline sa o supere; n-o sa se mai gndeasca deloc la ea. Am facut rost de orarul lui, spuse Frances, fluturnd o bucata de hrtie n timp ce El ena se aseza la masa. Iar eu am cteva vesti bune, spuse Bonnie, plina de importanta. Elena, ia asculta aici. E la clasa mea de biologie, si am stat chiar lnga el. l cheama Stefan, Stefa n Salvatore, si e din Italia, si sta la batrna doamna Flowers, la marginea orasul ui. Bonnie ofta. E att de romantic! Caroline si-a scapat cartile si el i le-a rid icat. Elena se strmba. Ce nendemnatica e Caroline. Ce altceva s-a mai ntmplat? Pai, asta-i tot. De fapt, nici n-a vorbit cu ea. E foaaaarte misterios, stii. Do amna Endicott, profa mea de biologie, a ncercat sa-l convinga sa-si scoata ochelar ii, dar n-a vrut. A zis ca are o problema medicala. Ce fel de problema? Habar n-am. Poate e n faza terminala si zilele i sunt numarate. N-ar fi asta roman tic? Oh, foarte, spuse Meredith. Elena se uita peste hrtia lui Frances, muscndu-si buza. E n al saptelea meu curs, Istoria europeana. Mai vine cineva la cursul asta? Eu, spuse Bonnie. Si cred ca si Caroline. Oh, si poate si Matt; a zis ceva ieri despre norocul lui de a-l avea profesor pe domnul Tanner. Minunat, si spuse Elena, nfigndu-si furculita in piure. Se parea ca al saptelea cur s avea sa fie extrem de interesant. Stefan se bucura ca orele aproape se terminasera. Voia sa iasa din coridoarele s i salile astea de clasa aglomerate, macar pentru cteva minute. Att de multe minti. Apasarea attor modele de gndire, attea voci mintale care l nconjur au, toate l faceau sa se simta ametit. De multi ani nu mai fusese n mijlocul unei asemenea multimi. Si dintre toate, o anumita minte iesea n evidenta. Fusese printre cele care l urma risera n coridorul principal al scolii. Nu stia cum arata, dar personalitatea ei era puternica. Era convins ca ar recunoaste-o daca ar vedea-o din nou.

Cel putin supravietuise deocamdata primei zile ale mascaradei. Folosise Puterile doar de doua ori, si foarte putin. Dar era obosit si, recunoscu plin de parere de rau, flamnd. Iepurele nu fusese suficient. Avea sa-si faca griji pentru asta mai trziu. Gasi ultima sala de clasa si lua loc . Si imediat simti din nou prezenta acelei minti speciale. Lucea la marginea constiintei lui, o lumina aurie, dulce si totusi vibranta. Si, pentru prima oara, putea localiza fata de la care venea. Statea asezata chiar n fata lui. n aceeasi clipa n care gndi asta, ea se ntoarse si el i vazu fata. Cu greu se abtinu sa nu tipe, socat. Katherine! Dar, desigur, nu era posibil. Katherine era moarta; si el o stia cel mai bine. Si totusi, asemanarea era tulburatoare. Parul acela blond pal, att de deschis la culoare nct aproape parea sa sclipeasca. Pielea alba ca laptele, care ntotdeauna l f acuse sa se gndeasca la lebede, sau la alabastru, cu o usoara urma de roseata pe pometi. Si ochii Ochii lui Katherine avusesera o culoare cum el nu mai vazuse nic iodata pna acum: mai ntunecata dect azuriul cerului, la fel de intensa ca si pietre le de lapislazuli din banda ei de par. Fata asta avea aceiasi ochi. Si erau atintiti asupra lui, n vreme ce ea zmbea. si lua repede privirea de la acel zmbet. Mai mult dect orice, nu voia sa se gndeasca la Katherine. Nu voia sa se uite la fata care i aducea aminte de ea, si nu voia sa-i mai simta prezenta. Ramase cu ochii la banca, blocndu-si mintea ct putu de ta re. Si n cele din urma, ncet, fata se ntoarse din nou cu spatele la el. Se simtea jignita. Chiar si prin blocajele mintii, el simtea asta. Dar nu-i pasa . De fapt, chiar se bucura, si spera ca asa o sa stea departe de el. n afara de a sta, nu avea nici un sentiment pentru ea. Continua sa si-o repete n gnd, pe cnd statea asezat n banca, fara sa auda vocea mono tona si bzita a profesorului. Dar ajungea pna la el un parfum usor violete, si spuse . Iar gtul ei alb si delicat era aplecat deasupra cartii, si parul blond i cadea d e-o parte si de alta a lui. Cu furie si frustrare, recunoscu acea senzatie cunoscuta n dinti mai degraba o zvc nire sau o furnicatura dect o durere. Era foame, un anumit fel de foame. Si nu un a pe care avea sa si-o potoleasca prea curnd. Profesorul masura ncaperea n lung si-n lat ca un dihor, punnd ntrebari, si Stefan si concentra n mod deliberat atentia asupra lui. La nceput fu nedumerit, caci desi ni ci unul dintre elevi nu stia raspunsurile, ntrebarile continuau sa vina. Apoi ntel ese ca acesta era scopul omului. Sa-i faca de rs pe elevi pentru ceea ce nu stiau . Acum si gasise o alta victima, o fata micuta cu o multime de bucle rosu-nchis si o fetisoara n forma de inima. Stefan privi scrbit cum profesorul o hartuia cu ntreba ri. Fata avea un aer jalnic cnd profesorul se ntoarse cu spatele la ea pentru a se adresa clasei: ntelegeti acum ce vreau sa spun? Credeti ca sunteti grozavi; sunteti n ultimul an, aproape absolventi. Ei bine, o sa va spun ca unii dintre voi nu sunteti gata ni ci macar gradinita s-o absolviti. Ca ea! Arata cu mna catre fata cu par roscat. H abar n-are de Revolutia franceza. Crede ca Maria Antoaneta a fost o diva a filmu lui mut! Elevii din jurul lui Stefan se foiau stnjeniti. Simtea resentimentele din mintea lor, si umilinta. Si teama. Cu totii se temeau de omuletul acesta slab, cu ochi de nevastuica, pna si baietii solizi care erau mai nalti dect el. Bun, hai sa ncercam cu o alta perioada. Profesorul se ntoarse din nou catre fata p e care o interoga, n timpul Renasterii Se ntrerupse. Stii ce e Renasterea, nu? Peri oada dintre secolele al treisprezecelea si al saptesprezecelea, n care Europa a r edescoperit marile idei ale Greciei si Romei antice. Perioada care a dat lumii m ulti dintre cei mai mari artisti si gnditori ai Europei. Fata ncuviinta din cap cu un aer confuz si profesorul continua: n timpul Renasterii, ce faceau la scoala elevii de vrsta ta? Ei? Ai vreo idee? Pot i sa ghicesti? Fata nghiti nodul din gt, apoi, cu o umbra de zmbet, spuse: Jucau fotbal?

Auzind rsetele clasei, fata profesorului se ntuneca. Nici gnd! rosti el taios si clasa se linisti. Crezi ca asta e o gluma? Ei bine, n acel timp, elevii de vrsta ta cunosteau deja foarte bine mai multe limbi straine. Stapneau logica, matematica, astronomia, filosofia si gramatica. Erau gata sa me arga mai departe la o universitate, n care fiecare curs era predat n latina. Fotba lul era chiar ultimul lucru Scuzati-ma. Vocea calma l opri pe profesor n mijlocul discursului. Toata lumea se ntoarse sa l p riveasca pe Stefan. Ce? Ce-ai spus? Am spus: scuzati-ma, repeta Stefan, scotndu-si ochelarii si ridicndu-se n picioare. Dar va nselati. Elevii din Renastere erau ncurajati sa participe la jocuri sporti ve. Erau nvatati ca o minte sanatoasa are nevoie si de un corp sanatos. Si cu sig uranta jucau sporturi de echipa, precum crichet, tenis si chiar si fotbal. Se nto arse catre fata cu par roscat si i zmbi, si ea i raspunse cu un zmbet plin de recuno stinta. Apoi Stefan adauga catre profesor: Dar cele mai importante lucruri pe ca re le nvatau erau bunele maniere si politetea. Sunt sigur ca manualul va va spune asta. Elevii rnjeau. Profesorul se nrosise la fata si ncepu sa se blbie furios. Dar Stefan continua sa-l priveasca n ochi, si dupa un alt minut profesorul fu cel care se ui ta n alta parte. Se auzi clopotelul. Stefan si puse repede ochelarii si si strnse cartile. Deja atrasese mai multa atent ie asupra lui dect trebuia, si nu voia sa fie obligat sa o priveasca din nou pe f ata blonda. Si, pe urma, trebuia sa iasa repede de aici: simtea deja n vene acea arsura familiara. Cnd ajunse la usa, cineva striga: Hei! Chiar jucau fotbal pe atunci? Nu rezista si arunca un zmbet larg peste umar: Oh, da. Uneori cu capetele retezate ale prizonierilor de razboi. Elena l urmari plecnd. i ntorsese spatele n mod deliberat. O umilise dinadins, si ast a n fata lui Caroline, care pndea asemenea unui soim. Simti cum lacrimile i ard n oc hi, dar n acea clipa un singur gnd o stapnea. Va pune mna pe el, chiar daca asta avea sa o omoare. Chiar daca asta i omora pe amn doi, va fi al ei. Capitolul 3 Primele licariri ale zorilor vrstau cerul ntunecat al noptii cu roz si verde pal. Stefan privea de la fereastra camerei sale din pensiune. nchiriase aceasta camera pentru trapa din tavan, o trapa care se deschidea pe o platforma de pe acoperis . Acum usa aceea era deschisa si un vnt rece sufla pe scara de sub ea. Stefan era mbracat, dar nu pentru ca se trezise devreme, ci pentru ca nici nu se culcase. Tocmai se ntorsese din padure, si pe o latura a ghetei mai avea lipite cteva bucat ele de frunza umeda. Le ndeparta cu grija. Auzise comentariile elevilor cu o zi n urma si stia ca i privisera lung hainele ntotdeauna se mbraca foarte bine , nu doar din vanitate, ci pentru ca asa se cuvenea. Preceptorul lui i spusese adeseori: Un aristocrat trebuie sa se mbrace pe masura pozitiei sale. Daca nu o face, nseamna ca si arata dispretul pentru ceilalti. Toata lumea are un loc n lume, iar locul lu i fusese odata n rndul nobilimii. Odata. De ce se mai gndea la lucrurile astea? Sigur, ar fi trebuit sa-si dea seama ca da ca juca rolul unui elev, asta avea sa-i aduca aminte de vremea cnd fusese cu adev arat elev. Acum amintirile l copleseau, intens, cu repeziciune, ca si cum frunzar ea paginile unui jurnal si privirea lui prindea, ici si colo, cte un paragraf. Un a n special i aparu vie: chipul tatalui sau cnd Damon anuntase ca renunta la univer sitate. N-o sa uite niciodata acel moment. Nu-l mai vazuse nicicnd att de furios p e tatal sau Cum adica nu te mai duci? Giuseppe era un om drept, dar se aprindea usor, si fiul sau mai mare i strnea ntotd

eauna latura violenta. Fiul acela si stergea acum buzele cu o batista de matase de culoarea sofranului. Credeam ca pna si tu ai putea ntelege o propozitie att de simpla, tata , spuse el. Vrei sa ti-o repet n latina? Damon , ncepu Stefan crispat, ngrozit de aceasta lipsa de respect. Dar tatal l ntrerupse. Ceea ce-mi spui tu acum e ca eu, Giuseppe, conte di Salvatori, va trebui sa dau o chii cu prietenii mei stiind ca fiul meu e un scioparto? Un iresponsabil? Un trnd av care nu si aduce contributia folositoare la bunastarea Florentei? Servitorii se retrageau ncet n fata furiei crescnde a lui Giuseppe. Damon nici nu clipi. Asa se pare. Asta daca i poti numi prieteni pe toti cei care ti cnta osanale n speran ta ca le vei mprumuta bani. Sporco parassita! striga Giuseppe, ridicndu-se din scaun. Nu ajunge ca atunci cnd est i la scoala ti irosesti timpul si banii? Oh, da, stiu totul despre jocurile de no roc, despre betii si femei. Si stiu ca daca n-ar fi fost secretarul tau si prece ptorii tai, ai fi ratat fiecare curs. Dar acum vrei sa ma faci cu totul de rusin e. Si de ce? De ce? Mna lui mare se ridica brusc si l apuca pe Damon de barbie. Ca s a te poti ntoarce la partidele tale de vnatoare cu soimi si copoi? Stefan trebuia sa recunoasca: Damon nici macar nu tresari. Ramase nemiscat n strns oarea tatalui sau, un aristocrat din cap pna-n picioare, de la bereta de o simpli tate eleganta de pe capul sau pna la pelerina tivita cu hermina si pantofii din p iele moale. Buza superioara i era arcuita cu o aroganta deplina. De data asta ai mers prea departe, si spuse Stefan, privindu-i pe cei doi barbati care se nfruntau din priviri. De data asta nici macar tu n-ai sa fii n stare sa i esi cu fata curata dintr-o asemenea treaba folosindu-ti farmecul. Dar chiar atunci se auzi un pas usor n pragul camerei de lucru. Stefan se ntoarse si fu orbit de ochii de lapislazuli, marginiti de gene dese. Era Katherine. Tata l ei, baronul von Swartzschild, o adusese din tarmurile reci ale printilor german i n tinutul rural al Italiei, spernd ca asta o va ajuta sa si revina dupa o lunga b oala. Si din ziua n care sosise Katherine, totul se schimbase pentru Stefan. mi cer iertare. N-am vrut sa deranjez. Vocea ei era dulce si limpede. Facu o miscar e usoara napoi catre usa, ca si cum ar fi vrut sa plece. Nu, nu pleca. Rami , spuse repede Stefan. Voia sa spuna mai multe, sa o ia de mna dar nu ndraznea. Nu n prezenta tatalui sau. Tot ce putea sa faca era sa priveasca lung n acei ochi albastri ca niste geme, c e erau ridicati catre el. Da, rami , spuse Giuseppe, si Stefan vazu ca expresia furioasa a tatalui sau se calm ase si el i daduse drumul lui Damon. Facu un pas nainte, ndreptndu-si faldurile grel e ale robei sale lungi, garnisita cu blana. Tatal tau ar trebui sa se ntoarca astazi de la treburile lui din oras si va fi ncnta t sa te vada. Dar obrajii tai sunt palizi, micuta Katherine. Sper ca nu esti iar asi bolnava? Stiti ca ntotdeauna sunt palida, domnule. Nu folosesc dresuri precum ndraznetele vo astre fete italiene. N-ai nevoie de ele , spuse Stefan nainte sa se poata opri, si Katherine i zmbi. Era att de frumoasa. Stefan simti o durere n piept. Tatal lui continua: Si te vad prea putin n timpul zilei. Att de rar ne oferi placerea companiei tale nai nte de amurg. Am studiile si rugaciunile pe care sa le fac n camera mea, domnule , spuse ncet Kathe rine, lasndu-si genele lungi n jos. Stefan stia ca asta nu era adevarat. Dar nu spuse nimic; nu avea sa-i tradeze ni ciodata secretul. Ea ridica din nou privirea catre tatal lui. Dar acum sunt aici, domnule. Da, da, e adevarat. Si trebuie sa ma ngrijesc ca n seara aceasta sa avem o cina foa rte speciala n cinstea ntoarcerii tatalui tau. Damon noi doi o sa vorbim mai trziu. Giuseppe i facu semn unui servitor si iesi cu pasi mari din ncapere, iar Stefan se ntoarse ncntat spre Katherine, caci rareori puteau vorbi fara prezenta tatalui lui

sau a lui Gudren, trupesa ei doica germana. Dar ceea ce Stefan vazu n acea clipa fu ca o lovitura puternica n stomac. Katherin e zmbea acel zmbet usor, tainic, pe care adeseori i-l adresa. Doar ca acum nu se u ita la el. Privirea ei era ndreptata spre Damon. n acel moment, Stefan l ur pe fratele lui, i ur frumusetea ntunecata si gratia si senz ualitatea care atrageau femeile catre el precum o flacara atrage fluturii de noa pte. n acea clipa vru sa-l loveasca pe Damon, sa distruga pentru totdeauna frumus etea aceea. n schimb, trebui sa stea acolo si sa o priveasca pe Katherine cum se n dreapta ncet catre fratele lui, pas cu pas, cu rochia ei lunga de brocart atingnd cu un fosnet usor pardoseala de piatra. Si, n vreme ce el privea, Damon ntinse o mna spre Katherine, avnd pe buze zmbetul nem ilos al triumfului Stefan se ntoarse cu o miscare brusca de la fereastra. De ce deschidea rani vechi? Dar, chiar pe cnd si spunea asta, scoase de sub camasa lantul subtire de aur pe care l purta la gt. Mngie cu degetul mare si aratatorul in elul atrnat de el, apoi l ridica n sus, n lumina. Cercul ngust era lucrat cu maiestrie n aur, iar cele cinci secole scurse nu i sters esera stralucirea. Avea ncrustata n el o singura piatra, un lapislazuli de marimea unghiei de la degetul mic al lui Stefan. Acum el se uita la piatra, apoi la ine lul greu de argint, tot cu lapislazuli, de pe mna lui, si simti n piept o durere f amiliara. Nu putea uita trecutul, si de fapt nici nu dorea asta. n ciuda a tot ce se ntmplase , si amintea cu dragoste de Katherine. Dar exista o amintire pe care trebuia sa n u o tulbure, o pagina a jurnalului pe care trebuia sa nu o ntoarca. Daca ar trebu i sa retraiasca acea oroare, acea monstruozitate, ar nnebuni. La fel cum nnebunise de durere n acea zi, acea ultima zi, cnd si privise propria damnare Stefan se rezema de fereastra, lipindu-si fruntea de geamul rece. Preceptorul lu i avea o alta vorba: Raul nu-si va gasi nicicnd pacea. Poate ca va triumfa, dar n u-si va gasi nicicnd pacea. Oare de ce venise n Fell s Church? Sperase sa gaseasca aici pacea, dar asta era imposibil. Nu va fi niciodata accep tat, nu se va linisti niciodata. Nu putea schimba ceea ce era. n dimineata aceea, Elena se trezi mai devreme dect de obicei. O auzea pe matusa Ju dith foindu-se prin camera ei, pregatindu-se sa-si faca dusul. Margaret nca mai d ormea, ghemuita ca un soricel n patul ei. Elena trecu fara zgomot prin fata usii, pe jumatate deschisa, de la camera surorii ei mai mici si o lua de-a lungul cor idorului pentru a iesi din casa. Aerul era proaspat si limpede n dimineata asta; n gutui nu se aflau dect obisnuitel e gaite si vrabii. Elena, care cu o seara nainte se culcase cu o durere naucitoar e de cap, si ridica fata catre cerul azuriu fara nori si respira adnc. Se simtea mult mai bine dect se simtise ieri. i promisese lui Matt ca se ntlneste cu el nainte de scoala si, desi nu astepta cu nerabdare ntlnirea asta, era convinsa c a totul avea sa fie n regula. Matt locuia la doar doua strazi de liceu. Era o casa simpla, cu brne din lemn, la fel ca toate celelalte de pe acea strada, poate doar ca leaganul de pe veranda era putin mai tocit, vopseaua ceva mai cojita. Matt era deja afara, si pentru o clipa inima ei batu mai tare la vederea lui, asa cum facuse ntotdeauna. Matt era frumusel. Nu exista nici o ndoiala n acest sens. Nu n felul acela uluitor, aproape tulburator n care n care aratau unii barbati, ci ntr-un fel american, sanat os. Matt Honeycutt era suta la suta american. Parul lui blond era tuns scurt, as a cum l aveau toti cei din echipa de fotbal, si era bronzat pentru ca muncise n ae r liber la ferma bunicilor sai. Avea ochi albastri, cu o privire deschisa si cin stita. Dar astazi, cnd si ntinse bratele catre Elena pentru a o cuprinde usor, ochi i lui erau cam tristi. Vrei sa intri? Nu. Hai sa ne plimbam putin, spuse Elena. Pornira unul lnga altul, fara sa se ati nga. Strada era marginita de artari si nuci, iar aerul nca era plin de tacerea di minetii. Elena si privea picioarele naintnd pe trotuarul ud, simtindu-se dintr-odat

a nesigura. Nu stia cum sa nceapa. Nu mi-ai povestit nca nimic despre Franta, spuse el. Oh, a fost grozav, raspunse Elena. Se uita cu coada ochiului la Matt: si el stat ea cu privirile ndreptate n jos, catre trotuar. Totul acolo a fost grozav, continu a ea, ncercnd sa adune ceva entuziasm n voce. Oamenii, mncarea, totul. A fost chiar Vocea i se stinse si rse nervos. Mda. Stiu. Grozav, ncheie el n locul ei. Matt se opri si ramase uitndu-se n jos, la tenisii lui rosi n vrf. Elena i recunoscu, erau aceiasi de anul trecut. Familia lui Matt o ducea greu; poate ca nu putuse sa-si permita o pereche noua. Ridica priv irea si-i vazu ochii albastri atintiti asupra chipului ei. Stii, tu arati grozav acum, spuse el. Elena deschise gura, brusc panicata, dar e l continua. Si cred ca vrei sa-mi spui ceva. Ea l privi lung, si el zmbi, un zmbet strmb, jalnic. Apoi si ntinse iar bratele catre ea. Oh, Matt, spuse Elena, mbratisndu-l strns. Apoi se dadu napoi ca sa-l priveasca n fat a. Matt, esti cel mai dragut baiat pe care l-am cunoscut vreodata. Nu te merit. Oh, deci de-asta ma parasesti, spuse Matt cnd pornira mai departe. Pentru ca sunt prea bun pentru tine. Trebuia sa-mi dau seama de asta mai demult. Ea i trase un ghiont n brat. Nu, nu de-asta, si nu te parasesc. O sa ramnem prieteni, da? Oh, sigur. Oh, absolut. Pentru ca mi-am dat seama ca asta suntem. Se opri si ridica din nou privirea cat re el. Prieteni buni. Haide, Matt, fii sincer, nu asta simti pentru mine? El o privi lung, apoi si nalta ochii la cer. Pot sa invoc al Cincilea Amendament? spuse. Si adauga, pe cnd fata Elenei se lung ea: Asta n-are nimic de-a face cu tipul ala nou, nu? Nu, spuse Elena dupa o usoara ezitare, apoi adauga repede: Nici nu l-am cunoscut nca. Nu-l stiu. Dar vrei sa-l cunosti. Nu, nu spune nimic. O cuprinse cu un brat si o ntoarse uso r catre el. Hai sa mergem la scoala. Daca mai avem timp, poate o sa-ti iau o gog oasa. La un moment dat, ceva se misca n nucul pe sub care tocmai treceau. Matt fluiera si arata cu degetul. Ia uita-te! Cea mai mare cioara pe care am vazut-o vreodata. Elena ridica privirea, dar cioara disparuse. n acea zi, scoala se dovedi pentru Elena doar un loc n care sa-si revizuiasca plan ul. Dimineata, se trezise stiind foarte bine ce avea de facut. Iar acum aduna ct de m ulte informatii putea despre Stefan Salvatore. Ceea ce nu era greu, pentru ca to ata lumea de la Robert E. Lee vorbea despre el. Devenise un fapt binecunoscut ca ieri avusese un soi de confruntare cu secretara responsabila cu admiterile. Iar astazi fusese chemat la biroul directorului. Ce va n legatura cu actele lui. Dar directorul l trimisese napoi la clasa (dupa, se sp unea, o convorbire internationala cu Roma sau era Washingtonul?) si totul parea sa fie n regula acum. Cel putin oficial. Cnd Elena ajunse la cursul de Istorie europeana n acea dupa-amiaza, fu ntmpinata de un fluierat n surdina pe coridor. Dick Carter si Tyler Smallwood pierdeau vremea pe acolo. Doi idioti notorii, si spuse ea, ignornd fluieratul si privirile lor hol bate. Cei doi erau convinsi ca daca faceau parte din echipa de fotbal a universi tatii erau idolii fetelor. Ramase cu ochi la ei pe cnd strabatea alene coridorul, trecndu-si din nou rujul peste buze si jucndu-se cu pudriera. i daduse instructiuni speciale lui Bonnie, si planul era gata de pus n aplicare n m omentul cnd Stefan si facea aparitia. Oglinjoara pudrierei i oferea o vedere perfec ta asupra coridorului din spatele ei. Si totusi, ntr-un fel sau altul nu-l zari la timp. Se pomeni deodata cu el alatur i, si nchise pudriera cu zgomot n vreme ce el trecea mai departe. Voia sa-l opreas ca, dar nainte sa o poata face se ntmpla ceva. Stefan se crispa sau, cel putin, se simti o prudenta n el. Chiar atunci Dick si Tyler se oprisera n fata usii clasei u nde aveau ora de Istorie. Blocnd drumul.

Ticalosi notorii, si spuse Elena. Furioasa, se uita urt la ei peste umarul lui Ste fan. Cei doi se amuzau de joc, stnd rezemati ntr-o rna de canatul usii, prefacndu-se ca n u-l vad pe Stefan, care se afla n fata lor. Scuzati-ma. Era acelasi ton pe care l folosise si cu profesorul de istorie calm, detasat. Scuuzi? facu Tyler n falset. Scuuzi-mi? Mi scuuzi? Jacuzzi? Si cei doi rsera. Elena vazu muschii ncordndu-se sub tricoul din fata ei. Asta era total nedrept: amn doi erau mai nalti dect Stefan, iar Tyler era de doua ori mai lat. E vreo problema aici? Elena fu la fel de surprinsa ca si baietii sa auda o voce n spatele ei. Se ntoarse si l vazu pe Matt. Ochii lui albastri aveau o privire dura. Elena si musca buzele pentru a-si nabusi un zmbet, vaznd cum Tyler si Dick se misca n cet si cu ciuda din usa. Bunul ei prieten Matt, si spuse ea. Dar acum bunul ei pr ieten Matt intra n clasa alaturi de Stefan, si ea ramase n urma lor, privindu-i. Cn d ei se asezara, ea se strecura n banca din spatele lui Stefan, de unde l putea pr ivi fara sa fie la rndul ei urmarita. Planul ei trebuia sa astepte pna la sfrsitul orei. Matt se juca ncet cu niste monede din buzunar, ceea ce nsemna ca voia sa spuna cev a si nu stia cum. Aaa auzi, ncepu el n cele din urma, stnjenit. Tipii aia, stii Stefan rse, un rs amar. Cine sunt eu sa-i judec? n vocea lui se simtea mai multa emotie dect auzise pna atunci Elena, chiar si atunc i cnd vorbise cu domnul Tanner. Iar acea emotie era pura nefericire. Oricum, de ce as fi bine-venit aici? ncheie el, aproape ca pentru sine. De ce n-ai fi? Matt l privise cu atentie pe Stefan; acum maxilarul lui ferm i arat a hotarrea. Asculta, zise. Vorbeai ieri despre fotbal. Ei bine, cel mai bun WR, a tacant, al nostru si-a rupt un ligament ieri dupa-amiaza si avem nevoie de un nlo cuitor. Selectiile sunt n dupa-masa asta. Ce zici? Eu? ntreba Stefan, luat pe nepregatite. Ah Nu stiu daca pot. Poti sa alergi? Daca pot ? Stefan se ntoarse pe jumatate spre Matt si Elena vazu o umbra de zmbet pe buzele lui. Da. Poti sa prinzi mingea? Da. Asta e ceea ce are de facut un WR. Eu sunt QB, capitanul. Daca poti sa prinzi mi ngea pe care ti-o arunc eu si alergi cu ea, atunci poti sa joci. nteleg. Acum Stefan chiar zmbea si, desi gura lui Matt era serioasa, ochii lui rdeau. Elen a si dadu seama ca era geloasa, si fu uimita de propria ei reactie. Exista o cald ura ntre cei doi baieti care o excludea pe ea. Dar n clipa urmatoare zmbetul lui Stefan disparu si el spuse distant: Multumesc dar nu. Am alte obligatii. n acel moment sosira Bonnie si Caroline si ora ncepu. n vreme ce Tanner vorbea despre Europa, Elena si repeta: Buna. Eu sunt Elena Gilber t. Fac parte din Comitetul de ntmpinare al elevilor din ultimul an, si am primit s arcina de a-ti arata scoala. Sper ca nu vrei sa am probleme si sa nu ma lasi sami fac treaba, nu? Iar aceste ultime cuvinte trebuiau rostite cu ochii mari, ruga tori dar asta doar daca el ar da semne ca ncearca sa scape. Practic, era o manevr a absolut sigura. Stefan parea gata ntotdeauna sa sara n ajutorul domnitelor aflat e la ananghie. Pe la jumatatea orei, fata care statea n dreapta ei i strecura un bilet. Elena l de sfacu si recunoscu scrisul rotund si copilaresc al lui Bonnie. Scria: Am tinut-o pe C. departe ct de mult am putut. Ce s-a ntmplat? A mers??? Elena ridica privirea si o vazu pe Bonnie rasucindu-se n banca ei din primul rnd. Elena arata spre bilet si clatina din cap, soptind Dupa ora . I se paru ca dureaza un secol pna ce Tanner le dadu ultimele indicatii despre com unicarile orale si puse capat orei. Apoi toata lumea se ridica imediat. Acum, si

spuse Elena si, cu inima batndu-i puternic, pasi hotarta si se opri n calea lui Ste fan, blocnd intervalul pentru ca el sa nu poata trece pe lnga ea. La fel ca Dick si Tyler, si spuse, simtind o dorinta isterica de a chicoti. Ridic a privirea si descoperi ca ochii ei erau exact n dreptul gurii lui. n acea clipa mintea i se goli. Oare ce trebuia sa spuna? Deschise gura si, ntr-un fel sau altul, cuvintele pe care le tot repetase ncepura sa se reverse: Buna. Eu sunt Elena Gilbert. Fac parte din Comitetul de ntmpinare al elevilor din ultimul an, si am primit sarcina mi pare rau, n-am timp. Pentru o clipa, nu-i veni sa creada ca el vorbea, ca nu o lasa nici macar sa ter mine ce avea de spus. Gura ei continua discursul. de a-ti arata scoala mi pare rau, nu pot. Trebuie sa sa ajung la selectii. Stefan se ntoarse catre Matt, care statea alaturi cu un aer uimit. Ai spus ca sunt chiar dupa ore, nu? Da, raspunse Matt ncet. Dar Atunci ar trebui s-o iau din loc. Poate ca-mi arati unde trebuie sa merg. Matt se uita neajutorat la Elena, apoi ridica din umeri. Pai Sigur. Haide. Arunca o privire peste umar pe cnd se ndepartau. Stefan nu se uita napoi. Elena se trezi nconjurata de un cerc de observatori interesati, printre care si C aroline, care i zmbea compatimitor. Simti o amorteala n trup si un nod n gt. Nu mai p utea ramne acolo nici o secunda n plus. Se rasuci si iesi ct putu de repede din ncap ere. Capitolul 4

Cnd Elena ajunse la dulapul ei, amorteala ncepea sa-i treaca si nodul din gtul ei a meninta sa se transforme n lacrimi. Dar nu avea sa plnga la scoala, si spuse, n nici un caz. Dupa ce-si nchise dulapul, se ndrepta spre iesirea principala. Era a doua zi la rnd cnd pleca de la scoala imediat ce suna clopotelul dupa ultima ora, si pleca singura. Matusa Judith va fi total nedumerita. Dar cnd Elena ajuns e acasa, vazu ca masina matusii Judith nu se afla pe alee probabil ca se dusese la piata cu Margaret. Casa era tacuta si tihnita cnd Elena intra. Se bucura pentru acea liniste; voia sa fie singura acum. Dar, pe de alta parte, nu prea stia ce sa faca singura. Acum, cnd n sfrsit putea sa plnga, descoperi ca lac rimile nu voiau sa-i curga. si lasa rucsacul pe podea n holul de la intrare si int ra ncet n living. Era o ncapere frumoasa, impresionanta, singura parte a casei, n afara de camera El enei, care apartinea structurii originare. Acea prima casa fusese construita nain te de 1861 si arsese aproape complet n timpul Razboiului Civil. Tot ce putuse sa fie salvat a fost aceasta camera, cu semineul ei bogat mpodobit, ncadrat de muluri , si marele dormitor de deasupra. Strabunicul tatalui Elenei construise practic o noua casa n continuarea lor, si de atunci familia Gilbert locuise aici. Elena se ntoarse si se uita afara pe una din ferestrele care se ntindeau din tavan pna la podea. Sticla era att de veche nct era groasa si usor valurita, si tot ce se vedea prin ea era distorsionat, dndu-ti falsa impresie c-ai fi usor ametit. Elen a si aminti de prima data cnd tatal ei i aratase sticla aceea veche si valurita, cnd fusese mai mica dect era Margaret acum. Nodul din gt era iar acolo, dar lacrimile tot nu voiau sa vina. Totul n ea era contradictoriu. Nu voia pe nimeni lnga ea si totusi singuratatea o durea. Voia sa se gndeasca, dar acum, cnd ncerca sa o faca, gndurile i fugeau departe, la fel ca niste soareci de o bufnita alba. Bufnita alba pasare de prada mncator de strvuri cioara, se gndi ea. Cea mai mare cioar pe care am vazut-o vreodata , spusese Matt. Simti din nou o usturime n ochi. Bietul Matt. l ranise, dar el se purtase minunat. Chiar fusese dragut cu Stefan. Stefan. O bataie de inima mai puternica, care i aduse n ochi doua lacrimi fierbint i. Uite, n sfrsit plngea. Plngea de furie si umilinta si frustrare si mai ce? De fapt, ce pierduse astazi? Ce simtea ea cu adevarat pentru strainul asta, aces t Stefan Salvatore? Era o provocare, da, si asta l facea sa para diferit, interes

ant. Stefan era exotic incitant. Ce ciudat, exact asta i spuneau uneori baietii Elenei ca era ea. Iar mai apoi afl a de la ei, sau de la prietenii sau surorile lor, ct de agitati erau nainte de a i esi la o ntlnire cu ea, cum li se umezeau palmele si aveau fluturi n stomac. Astfel de povesti i se parusera ntotdeauna amuzante Elenei. Nici un baiat nu o facuse v reodata sa se simta nervoasa. Dar astazi, cnd vorbise cu Stefan, si simtise pulsul accelerndu-se si picioarele mo i. Palmele i se umezisera. Iar n stomac nu avusese fluturi ci lilieci. Era oare interesata de tipul asta pentru ca o facea sa se simta nervoasa? Nu e u n motiv prea bun, Elena, si spuse ea. De fapt, e un motiv foarte prost. Dar mai era si gura aceea. Gura aceea parca sculptata care i nmuia genunchii de cu totul altceva dect nervozitate. Si parul ntunecat ca noaptea degetele ei voiau sa se mpleticeasca prin moliciunea lui. Trupul acela zvelt, musculos, picioarele lu ngi si vocea. Vocea lui era cea care o facuse ieri sa ia hotarrea sa fie al ei. Vo cea lui fusese rece si dispretuitoare cnd i vorbise domnului Tanner, dar cu toate acestea ciudat de irezistibila. Elena se ntreba daca putea si vocea deveni ntuneca ta ca noaptea, si cum ar suna rostindu-i numele, soptindu-i numele Elena! Elena tresari, si reveria se destrama. Dar nu Stefan Salvatore era cel care o st riga, ci matusa Judith batnd la usa din fata. Elena? Elena! se auzi si vocea lui Margaret, ascutita si subtire. Esti acasa? Elena se simti din nou coplesita de nefericire si se uita n jurul ei prin bucatar ie. Nu putea face fata acum ntrebarilor ngrijorate ale matusii Judith si nici vese liei inocente a lui Margaret. Nu cnd avea genele ude de lacrimi si cnd statea gata sa izbucneasca din nou n plns. ntr-o fractiune de secunda se hotar si se furisa n ta cere afara pe usa din spate chiar n clipa n care se nchidea usa din fata. Strabatu veranda din spate, iar n curte ezita. Nu voia sa vada pe nimeni cunoscut . Dar unde se putea duce pentru a fi singura? Raspunsul veni aproape n aceeasi clipa. Binenteles. O sa se duca sa-i vada pe mami si tati. Era un drum destul de lung, aproape pna la marginea orasului, dar n ultimii trei a ni devenise familiar pentru Elena. Trecu peste Podul Wickery si urca dealul, pe lnga biserica n ruine, apoi cobor n mica vale de sub ea. Partea aceasta a cimitirului era foarte ngrijita, doar partea mai veche fusese la sata oarecum de izbeliste. Aici, iarba era tunsa cu grija, iar buchetele de flor i alcatuiau pete vesele de culoare. Elena se aseza lnga lespedea mare de marmura pe care era gravat numele Gilbert . Buna, mami, buna, tati, sopti ea. Se apleca pentru a lasa n fata lespezii o floare purpurie de sporul casei pe care o culesese pe drum. Apoi si strnse picioarele sub ea si ramase acolo. Venise de multe ori aici dupa accident. La vremea accidentului de masina Margare t avea doar un an; nu si-i aducea prea bine aminte. Dar Elena avea multe amintir i. Acum mintea ei porni sa rataceasca printre aceste amintiri, si nodul din gtul ei se facu mai mare, si lacrimile pornira mai usor. nca le mai simtea mult lipsa. Mama, att de tnara si de frumoasa, si tata, cu zmbetul care i ncretea ochii. Desigur, Elena era norocoasa sa o aiba pe matusa Judith. Nu orice matusa ar fi r enuntat la slujba ei si s-ar fi mutat napoi ntr-un orasel ca sa aiba grija de doua nepoate orfane. Iar Robert, logodnicul matusii Judith, era mai degraba un tata vitreg pentru Margaret dect un viitor unchi prin casatorie. Dar Elena si amintea de parintii ei. La un moment dat, chiar dupa nmormntare, venis e aici ca sa tipe furioasa la ei, suparata pe ei pentru ca fusesera att de prosti sa se lase omorti. Pe vremea aceea nu o cunostea prea bine pe matusa Judith si s imtise ca nu mai exista nici un loc pe lumea asta care sa fie al ei. Si acum, care era locul ei? se ntreba ea. Raspunsul cel mai simplu era: aici, n Fe ll s Church, unde traise toata viata. Dar n ultima vreme raspunsul acesta paruse gr esit. n ultima vreme simtise ca trebuie sa mai existe ceva pentru ea n lume, un lo c pe care sa l recunoasca imediat si pe care sa l considere acasa. O umbra cazu asupra ei si Elena ridica privirea, speriata. Pentru o clipa, cele doua siluete care stateau lnga ea parura straine, nefamiliare, vag amenintatoare. Ramase privindu-le, ncremenita.

Elena, spuse afectata silueta mai marunta, cu minile n solduri, cteodata mi fac attea griji pentru tine, zau ca da. Elena clipi si apoi rse scurt. Erau Bonnie si Meredith. Ce trebuie sa faca cineva pentru a avea putina intimitate pe aici? spuse ea n tim p ce fetele se asezau. Spune-ne sa plecam, sugera Meredith, dar Elena doar ridica din umeri. Meredith si Bonnie venisera de multe ori sa o caute aici n lunile de dupa acciden t. Brusc, se simti bucuroasa pentru asta si recunoscatoare amndurora. Locul ei er a alaturi de prietenii care tineau la ea. Stiau ca plnsese, dar ei nu-i pasa, si lua batista mototolita pe care i-o ntinse Bonnie si-si sterse ochii. Ramasera toa te trei un timp n tacere, privind cum vntul trece prin sirul de stejari de la marg inea cimitirului. mi pare rau pentru ce s-a ntmplat, spuse n cele din urma Bonnie, cu o voce blnda. A f ost groaznic. Iar al doilea nume al tau e Tact , spuse Meredith. Nu se poate sa fi fost chiar att de rau, Elena. N-ati fost acolo. Odata cu amintirea, Elena se simti din nou cuprinsa de un val de caldura. Chiar a fost groaznic. Dar nu-mi mai pasa, adauga ea pe un ton plat, cu un aer sfidator. Am terminat cu el. Nu-l mai vreau. Elena! Nu, Bonnie. E limpede ca se crede mult prea bun pentru pentru americani. Asa ca n -are dect sa-si ia ochelarii aia de fite si Celelalte fete pufnira n rs. Elena si sterse nasul si clatina din cap. Asadar, i spuse ea lui Bonnie, schimbnd hotarta subiectul, cel putin Tanner parea a zi mai binedispus. Bonnie si lua un aer de martir. Stii ca m-a fortat sa accept sa fiu prima care si tine comunicarea orala? Dar numi pasa, am de gnd sa vorbesc despre druizi, si Despre ce? Druuuuizi. Tipii aia batrni si ciudati care au construit Stonehenge si au facut t ot felul de magii n Anglia antica. Eu sunt urmasa lor, si de aceea sunt un medium bun. Meredith pufni dispretuitoare, dar Elena se ncrunta la firul de iarba pe care l ra sucea ntre degete. Bonnie, chiar ai vazut ceva n palma mea ieri? ntreba brusc. Bonnie ezita. Nu stiu, spuse n cele din urma. Eu am crezut ca vad. Dar uneori imaginatia mea o i a razna. A stiut ca esti aici, spuse pe neasteptate Meredith. Eu ma gndisem sa te cautam l a cafenea, dar Bonnie a spus: E la cimitir. Asa am zis? Bonnie parea usor surprinsa, dar impresionata. Ei bine, si chiar est i aici. Bunica mea din Edinburgh e clarvazatoare, si la fel sunt si eu. ntotdeaun a sare la a doua generatie. Si esti urmasa druizilor, spuse Meredith solemn. Pai, e adevarat! n Scotia se pastreaza vechile traditii. Nici n-ati crede unele d in lucrurile pe care le face bunica mea. Are un anume fel de a afla cu cine o sa te mariti si cnd o sa mori. Mi-a spus ca eu o sa mor repede. Bonnie! Serios. O sa fiu tnara si frumoasa n sicriul meu. Nu credeti ca e ceva romantic? Nu, nu cred. Cred ca e ceva scrbos, spuse Elena. Umbrele se lungisera, iar vntul devenise mai rece. Deci cu cine o sa te mariti, Bonnie? ntreba repede Meredith. Nu stiu. Bunica mi-a spus ritualul de aflare, dar nu l-am ncercat niciodata. Evid ent Bonnie lua o poza sofisticata trebuie sa fie scandalos de bogat si absolut s uperb. Ca strainul nostru ntunecat, de pilda. Mai ales daca nimeni altcineva nu-l vrea. Arunca o privire malitioasa catre Elena. Elena refuza sa cada n capcana. Ce zici de Tyler Smallwood? ntreba ea cu inocenta. Tatal lui cu siguranta e sufic ient de bogat. Iar el nu arata deloc rau, aproba solemna Meredith. Asta, evident, daca iubesti animalele. Toti dintii aia mari si albi

Fetele se uitara una la alta si apoi izbucnira n acelasi timp n rs. Bonnie arunca o mna de iarba n Meredith, care o ndeparta de pe ea si azvrli napoi o papadie. La un m oment dat, n timpul jocului, Elena si dadu seama ca totul are sa fie bine. Era din nou ea nsasi, nu mai era pierduta, nu mai era o straina, ci Elena Gilbert, regin a liceului Robert E. Lee . si trase din par panglica de culoarea caisei si-si scutur a parul, lasndu-l sa-i cada liber pe lnga obraji. Am decis despre ce sa fie comunicarea mea orala, spuse ea, privind-o cu ochii ngu stati pe Bonnie cum si trece degetele printre bucle. Despre ce? ntreba Meredith. Elena si ridica barbia pentru a se uita la cerul rosu si purpuriu de deasupra col inei. Respira adnc, gnditoare, si lasa suspansul sa creasca pentru o clipa. Apoi s puse pe un ton detasat: Renasterea italiana. Bonnie si Meredith se holbara la ea, apoi se uitara una la alta si izbucnira din nou n hohote de rs. Aha, spuse Meredith cnd se potolira. Deci tigrul s-a ntors! Elena i arunca un rnjet de fiara. ncrederea n sine, care pentru scurt timp paruse sa dispara, revenise. Si desi nu ntelegea prea bine de ce, stia un lucru: nu avea d e gnd sa-l lase pe Stefan Salvatore sa scape. Bun, spuse ea scurt. Acum, ascultati-ma bine. Nimeni nu trebuie sa stie asta, al tfel o sa fiu batjocura ntregii scoli. Iar Caroline se-agata de orice fir de ata ca sa ma faca sa par ridicola. Dar l vreau, si o sa fie al meu. nca nu stiu cum, d ar o sa fie. Oricum, pna ce am un plan bine conturat, o sa ne purtam foarte rece cu el. O sa ne purtam? Da, o sa ne. Nu poti sa-l ai tu, Bonnie; e al meu. Si trebuie sa pot avea ncreder e deplina n tine. Stati putin, zise Meredith, cu o stralucire n ochi. si desfacu brosa cu cloisonne prinsa pe bluza si, ridicndu-si degetul mare, se ntepa repede, apoi spuse: Bonnie, da-mi mna. De ce? ntreba Bonnie, privind cu suspiciune brosa. Pentru ca vreau sa te iau de nevasta. Tu de ce crezi, desteapto? Dar dar Oh, bine. Au! Acum tu, Elena. Meredith ntepa iute degetul mare al Elenei, si apoi stoarse un st rop de snge. Acum, continua ea, uitndu-se la cele doua fete cu ochii ei negri stralucitori, o sa ne unim cu toatele degetele mari si o sa juram. Mai ales tu, Bonnie. Jura sa pastrezi secretul si sa faci orice ne cere Elena n legatura cu Stefan. Asculta, juramntul ntarit cu snge e periculos, protesta foarte serioasa Bonnie. nsea mna ca trebuie sa-ti tii juramntul indiferent ce se ntmpla, indiferent ce, Meredith . Stiu, raspunse Meredith ncruntata. De-asta ti spun sa o faci. N-am uitat ce s-a ntmp lat cu Michael Martin. Bonnie facu o grimasa. Asta a fost cu ani n urma, si oricum ne-am despartit imediat si Oh, foarte bine. O sa jur. nchise ochii si rosti: Jur sa pastrez secretul si sa fac orice vrea Elen a n legatura cu Stefan. Meredith repeta juramntul. Iar Elena, privind lung la umbrele pale ale degetelor lor unite n amurgul care se lasa, respira adnc si sopti: Iar eu jur sa nu ma linistesc pna cnd nu va fi al meu. O pala de vnt rece strabatu cimitirul, rasfirnd parul fetelor si trimitnd la pamnt f runze uscate. Bonnie icni scurt si se dadu napoi, si toate trei se uitara n jurul lor, apoi chicotira nervoase. S-a ntunecat, remarca Elena, surprinsa. Mai bine am porni-o spre casa, spuse Meredith, ridicndu-se si prinzndu-si la loc b rosa. Bonnie se ridica si ea, bagndu-si n gura vrful degetului mare. La revedere, spuse Elena ncet, uitndu-se la piatra de mormnt. Floarea purpurie era o pata neclara pe pamnt. Elena ridica de lnga floare panglica de culoarea caisei, se ntoarse si dadu din cap catre Bonnie si Meredith.

Hai sa mergem, spuse. ncet, urcara din nou dealul catre biserica n ruine. Juramntul rostit cu snge le dadu se o senzatie de solemnitate si Bonnie se nfiora cnd trecura pe lnga biserica. Soar ele coborse dincolo de deal si aerul se racise brusc, iar vntul se strnise. Fiecare pala de vnt facea iarba sa sopteasca si stejarii batrni sa fosneasca din frunze. Am nghetat, spuse Elena, oprindu-se pentru o clipa n fata gaurii negre care fusese odinioara usa bisericii si privind n jos catre peisajul care se desfasura n valea de dinaintea lor. Luna nu rasarise nca, si abia putea deslusi vechiul cimitir si Podul Wickery dinc olo de el. Vechiul cimitir era acolo din vremea Razboiului Civil si pe multe les pezi de mormnt erau nscrise nume de soldati. Avea un aspect salbatic; muri si bala rii nalte cresteau pe morminte, iar iedera se ntindea peste granitul sfarmat de tim p. Elenei nu-i placuse niciodata locul acela. Arata altfel, nu? Vreau sa spun, n ntuneric, zise ea cu o voce tremurata. Nu stia cum sa spuna ceea ce gndea, ca acela nu era un loc pentru cei vii. Am putea sa o luam pe drumul mai lung, spuse Meredith. Dar asta ar nsemna douazec i de minute n plus de mers. Pe mine nu ma deranjeaza sa o luam pe aici, spuse Bonnie, nghitind nodul care i s e pusese n gt. ntotdeauna am zis ca vreau sa fiu ngropata acolo, n cimitirul vechi. Nu vrei sa termini cu povestea asta cu ngropatul? se rasti la ea Elena, si o porn i n josul colinei. Dar cu ct nainta pe cararea ngusta, cu att mai putin se simtea n largul ei. ncetini pa sul si astepta ca Bonnie si Meredith sa o ajunga din urma. Cnd se apropiara de pr ima lespede, inima ncepu sa-i bata mai repede. ncerca sa o ignore, dar simti cum p ielea i se furnica de teama si perisorii fini de pe brate i se ridica. ntre doua rafale de vnt, fiecare sunet parea amplificat ntr-un fel nspaimntator, iar zgomotul pasilor pe poteca acoperita cu frunze era asurzitor. Acum, biserica n ruine era o silueta neagra n spatele lor. Cararea ngusta trecea pr intre lespezi de mormnt acoperite de muschi, multe dintre ele mai nalte dect Meredi th. Suficient de mari pentru ca cineva sa se poata ascunde ndaratul lor, si spuse Elena nelinistita. Unele dintre morminte erau ele nsele tulburatoare, ca de pilda cel cu ngerasul care arata ca un bebelus adevarat, numai ca i cazuse capul si ace asta fusese asezat cu grija lnga corpul lui. Ochii mari de granit ai capului erau goi. Elena nu-si putea lua ochii de la el si inima ncepu sa-i bata si mai tare. De ce ne-am oprit? spuse Meredith. Eu mi pare rau, murmura Elena, dar cnd se forta sa se ntoarca ramase imediat nemisca ta. Bonnie? spuse. Bonnie, ce s-a ntmplat? Bonnie statea cu privirea atintita n cimitir, cu gura ntredeschisa, cu ochii la fe l de mari si de goi ca si cei ai ngerului de piatra. Elena simti cum teama i strnge stomacul. Bonnie, termina. Termina! Nu e nimic amuzant. Bonnie nu raspunse nimic. Bonnie! spuse Meredith. Ea si Elena se uitara una la alta si deodata Elena stiu ca trebuia sa plece de a colo. Se ntoarse si vru sa porneasca mai departe pe carare n jos, dar o voce ciuda ta vorbi n spatele ei, si ea se rasuci cu o miscare brusca. Elena, spuse vocea. Nu era vocea lui Bonnie, dar venea din gura lui Bonnie. Palida n ntuneric, Bonnie continua sa priveasca n cimitir. Chipul ei era total lipsit de expresie. Elena, spuse din nou vocea, si adauga, pe cnd capul lui Bonnie se ntoarse catre ea : Cineva te asteapta acolo. Elena si pierdu luciditatea pentru urmatoarele cteva minute. Ceva paru sa se miste printre formele ntunecate si cocosate ale lespezilor de mormnt, rasucindu-se si r idicndu-se ntre ele. Elena tipa, si Meredith ncepu si ea sa tipe, apoi o luara amndo ua la fuga, iar Bonnie alerga cu ele, tipnd si ea ct o tinea gura. Elena alerga pe cararea ngusta, mpiedicndu-se de pietre si de plcuri de radacini de iarba. Bonnie se chinuia sa respire n spatele ei, iar Meredith, cea calma si cini ca, gfia disperata. Se auzi un fosnet puternic si un tipat strident ntr-un stejar d easupra lor si Elena descoperi ca putea alerga nca si mai repede. E ceva n spatele nostru, striga ascutit Bonnie. Oh, Doamne, ce se-ntmpla? Mergi spre pod, gfi Elena, n ciuda arsurii din plamni. Nu stia de ce, dar simtea ca

trebuiau sa ajunga pna acolo. Nu te opri, Bonnie! Nu te uita n spate! O apuca pe c ealalta fata de mneca si o trase dupa ea. Nu pot sa ajung acolo, scnci Bonnie, prinzndu-se cu mna de coaste, ncetinind pasul. Ba poti, mri Elena, apucnd-o din nou de mneca si silind-o sa alerge mai departe. Hai de. Haide! Vazu lucirea argintie a apei n fata lor. Si iata si luminisul dintre stejari, si podul de dincolo de el. Picioarele i tremurau si rasufla suierat, dar Elena se st raduia sa nu ramna n urma. Acum vedea scndurile de lemn ale podului. Podul era la s ase metri de ele, la trei, la un metru. Am reusit, spuse gfind Meredith, calcnd apasat pe lemnul podului. Nu te opri! Mergi pna n capatul celalalt! Podul scrti cnd ele alergara pe el clatinnd -se, ecoul pasilor lor pierzndu-se peste apa. Cnd sari pe pamntul de pe celalalt ma l, Elena dadu n sfrsit drumul mnecii lui Bonnie si le ngadui picioarelor sale sa se opreasca, mpiedicat. Meredith era aplecata n fata, cu minile pe coapse, rasuflnd adnc. Bonnie plngea. Ce-a fost asta? Oh, ce-a fost? spuse ea. Mai vine dupa noi? Credeam ca tu esti experta, spuse Meredith cu vocea tremurata. Pentru numele lui Dumnezeu, Elena, hai sa plecam de aici. Nu, acum e n regula, sopti Elena. Avea lacrimi n ochi si tremura toata, dar rasuflarea fierbinte pe care o simtise n ceafa disparuse. Ramasese dincolo de ru, ale carui ape se nvolburau ntunecate. Nu ne poate urma aici, spuse ea. Meredith se holba la ea, apoi la celalalt mal, cu stejarii lui desi, apoi la Bon nie. si umezi buzele si rse scurt. Sigur. Nu poate veni dupa noi. Dar hai totusi sa mergem acasa, ce ziceti? Doar d aca n-aveti chef sa petreceti noaptea aici. Un sentiment nedeslusit o strabatu pe Elena, nfiornd-o. Nu noaptea asta, mersi, spuse ea. O cuprinse cu un brat pe Bonnie, care nca mai f ornaia. E-n regula, Bonnie. Acum suntem n siguranta. Haide. Meredith se uita din nou pe malul celalalt al rului. Stii, nu vad absolut nimic acolo, spuse ea cu o voce mai calma acum. Poate ca de fapt nici nu era ceva n spatele nostru, poate ca doar ne-am panicat singure si n e-am speriat degeaba. Cu putin ajutor din partea preotesei druide de aici. Pornira mai departe, stnd foarte aproape una de alta pe carare, iar Elena nu spus e nimic. Dar era intrigata. Foarte intrigata. Capitolul 5 Luna plina stralucea exact deasupra capului sau cnd Stefan se ntoarse la pensiune. Era ametit, aproape se clatina, din cauza oboselii si a cantitatii prea mari de snge pe care o nghitise. Trecuse multa vreme de cnd nu se mai ghiftuise asa. Dar i zbucnirea Puterii salbatice de lnga cimitir l prinsese n vrtejul ei, distrugndu-i con trolul deja slabit. Tot nu stia prea bine de unde venise Puterea asta. Statuse s i le privise pe fetele muritoare din ascunzatoarea lui din umbre, cnd Puterea izb ucnise din spatele lui, alungndu-le. El oscilase ntre teama ca ele ar putea cadea n ru si dorinta de a cerceta aceasta Putere, pentru a-i descoperi sursa. n final, o urmase pe ea, caci nu voise sa riste sa i se ntmple ceva. Ceva negru zburase catre padure cnd fetele ajunsesera n siguranta pe pod, dar nici macar simturile de noapte ale lui Stefan nu reusisera sa desluseasca ce era. Pr ivise cum ea si celelalte doua pornisera n directia orasului, apoi se ntorsese n ci mitir. Era gol acum, curatat de ceea ce fusese acolo. Pe pamnt se afla o fsie ngusta de ma tase care unui ochi obisnuit ar fi parut cenusie n ntuneric. Dar el i vazu adevarat a culoare, si cnd o strnse ntre degete si o ridica ncet la buze, simti parfumul paru lui ei. Amintirile l coplesira. Fusese suficient de rau cnd nu o putea vedea, pentru ca st ralucirea rece a mintii ei doar l atta la marginea constiintei lui. Dar sa se afle n aceeasi ncapere cu ea la scoala, sa-i simta prezenta n spatele lui, sa simta par fumul ametitor al pielii ei plutind n jurul lui, asta era mai mult dect putea supo

rta. Auzise fiecare rasuflare usoara a ei, i simtise caldura radiindu-i n spate, percep use fiecare zvcnire a pulsului ei dulce. Si n cele din urma, spre groaza lui, ceda se. Limba lui i se plimbase peste canini, bucurndu-se de placerea dureroasa care crestea acolo, ncurajnd-o chiar. i aspirase parfumul n mod deliberat n nari, si ngadui se viziunilor sa prinda contur, imaginndu-si totul. Ct de moale va fi gtul ei, si c um buzele lui se vor lipi de el la fel de moi, depunnd sarutari micute ici si col o, pna ce ajungea la adncitura dulce a grumazului. Cum si va cuibari acolo fata, n l ocul n care inima ei se simte batnd att de puternic sub pielea delicata. Si cum n ce le din urma buzele lui se vor desface, vor dezgoli dintii acum ascutiti ca niste mici pumnale, si Nu. Se smulse din transa cu o tresarire, cu propriul puls batnd salbatic, cu tot trupul tremurndu-i. Ora se terminase, n jurul lui toata lumea se agita, si tot ce spera era ca nimeni sa nu-l priveasca prea atent. Cnd ea i vorbise, nu reusise sa creada ca trebuia sa stea fata n fata cu ea, n timp ce venele i ardeau si simtea o durere puternica n maxilar. Pentru o clipa se temus e ca nu va reusi sa se controleze, ca o va apuca de umeri si si va potoli foamea chiar acolo, n fata tuturor. Nici nu stia cum reusise sa plece, doar ca ceva mai trziu si canaliza energia n niste exercitii fizice grele, vag constient ca nu trebu ie sa foloseasca Puterile. Nu conta; chiar si fara ele era din toate punctele de vedere superior baietilor muritori care se nfruntau cu el pe terenul de fotbal. Vederea i era mai ascutita, reflexele mai rapide, muschii mai puternici. Curnd, o mna l batuse pe spate si auzise vocea lui Matt n urechi: Felicitari! Bine ai venit n echipa! Privind acel chip onest si zmbitor, Stefan fusese coplesit de rusine. Daca ai sti i ce sunt, nu mi-ai mai zmbi, si spusese el mohort. Am cstigat competitia asta a ta prin nselaciune. Iar fata pe care o iubesti caci o iubesti, nu-i asa? e acum n gndu rile mele. Si n acea dupa-amiaza ramasese n gndurile lui, cu toate eforturile sale de a o ndepa rta. Ratacise prin cimitir orbeste, alungat din padure de o forta pe care nu o nt elesese. Odata ajuns acolo, o privise, luptndu-se cu sine, luptnd mpotriva dorintei , pna cnd aparitia Puterii le facuse pe ea si prietenele ei sa o ia la fuga de aco lo. Si apoi el se ntorsese acasa dar numai dupa ce se hranise. Dupa ce-si pierdus e controlul. Nu-si amintea exact cum se ntmplase, cum ngaduise sa se ntmple. Acea izbucnire a Pute rii declansase totul, trezind n el lucruri care ar fi trebuit lasate sa doarma. N evoia de a vna. Dorinta de urmarire, de a simti mirosul fricii si triumful salbat ic al uciderii. Trecusera ani secole de cnd nu mai simtise dorinta asta cu o asem enea forta. Venele ncepusera sa-i arda ca focul. Si toate gndurile lui capatasera culoarea ros ie: nu se putea gndi la nimic altceva, doar la gustul fierbinte, de arama, al snge lui, la vibratia lui primitiva. Cu acele senzatii nca n trup, facuse ctiva pasi n urma fetelor. Era mai bine sa nu gn deasca ce s-ar fi putut ntmpla daca nu l-ar fi mirosit pe batrn. Dar cnd ajunse la c apatul podului, narile lui se umflara deodata, simtind mirosul distinct, patrunz ator, de carne omeneasca. Snge omenesc. Elixirul suprem, vinul interzis. Mai ametitor dect orice bautura, es enta plina de forta a vietii nsesi. Iar el obosise sa se mai mpotriveasca dorintei . Fusese o miscare pe mal, sub pod, cnd o gramada de zdrente se agita. n clipa urmat oare, Stefan aterizase plin de gratie, asemeni unei pisici, lnga ea. ntinse mna si trase deoparte zdrentele, descoperind un chip zbrcit pe un gt sfrijit. Dintii lui Stefan se dezgolira. Si apoi nu se mai auzi dect zgomotul sngelui supt. Acum, pe cnd urca mpleticit pe scara pensiunii, ncerca sa nu se gndeasca la asta, si sa nu se gndeasca la ea la fata care l ispitea cu caldura ei, cu viata ei. Ea fus ese cea pe care o dorise el de fapt, dar trebuia sa puna punct aici, trebuia sasi nabuse astfel de gnduri de-acum nainte. Pentru binele lui, si pentru binele ei. El era cel mai cumplit cosmar al ei devenit realitate, iar ea nici macar nu stia asta.

Cine-i acolo? Tu esti, baiete? striga ascutit o voce gfita. O usa se deschise la etaj si aparu un cap cenusiu. Da, signora doamna Flowers. mi pare rau daca v-am deranjat. Ah, e nevoie de mai mult dect o podea care scrtie ca sa ma deranjeze. Ai ncuiat usa dupa tine? Da, signora. Sunteti n siguranta. Da, asta e. Trebuie sa fim n siguranta aici. Nu poti sa stii niciodata ce se afla n padurile alea de-acolo, nu? Stefan se uita repede la fata micuta si zmbitoare nconjurata de suvite de par caru nt, la ochii vioi si stralucitori. Ascundeau oare un secret? Noapte buna, signora. Noapte buna, baiete. Si nchise usa. Ajuns n camera lui, Stefan se ntinse pe pat si ramase uitndu-se la tavanul jos, ncli nat. De obicei, noaptea nu se simtea n largul lui dormind; nu era perioada lui obisnui ta de somn. Dar n noaptea asta era obosit. Avea nevoie de atta energie ca sa nfrunt e lumina soarelui, iar cina mbelsugata nu facea dect sa-i mareasca letargia. Curnd, desi ochii nu i se nchisera, nu mai vazu tavanul varuit de deasupra lui. Prin minte i se perindara fragmente de amintiri. Katherine, att de frumoasa n sear a aceea lnga fntna, cu parul ei auriu argintat de Luna. Ct de mndru fusese sa stea lng a ea, sa fie cel caruia i mpartaseste secretul ei Dar nu poti sa iesi niciodata n lumina soarelui? Ba da, pot, atta vreme ct port asta. Ridica o mna mica si alba, si o raza de Luna dan sa pe inelul cu lapislazuli. Dar soarele ma oboseste att de mult. N-am fost niciod ata prea puternica. Stefan o privi, se uita la trasaturile ei delicate si la trupul subtire. Era apr oape la fel de imateriala ca si vata de sticla. Nu, nu fusese niciodata puternic a. Pe cnd eram copil ma mbolnaveam foarte des , spuse ea ncet, cu ochii pe jocul apei din fntna. Ultima data, doctorul a spus n cele din urma ca o sa mor. Mi-aduc aminte ca tata a plns, si mi-aduc aminte cum zaceam n patul meu, prea slabita ca sa ma mai m isc. Fiecare rasuflare era un efort mult prea mare. Eram att de trista ca parasea m lumea, si mi-era frig, att de frig. Se nfiora, si apoi zmbi. Dar ce s-a ntmplat? M-am trezit n crucea noptii si am vazut-o pe Gudren, servitoarea mea, lnga pat. Si apoi s-a dat deoparte si am vazut barbatul pe care l adusese. Mi s-a facut frica. Numele lui era Klaus, si auzisem oamenii din sat spunnd ca era rau. I-am strigat lui Gudren sa ma salveze, dar ea doar a ramas acolo, privind. Cnd el si-a apropi at gura de gtul meu, am crezut ca vrea sa ma omoare. Katherine se opri. Stefan se holba la ea, oripilat si cuprins de mila, si ea i zmb i pentru a-l linisti. De fapt, nici n-a fost asa de ngrozitor , spuse. La nceput am simtit o mica durere, da r a trecut repede. Si apoi senzatia a fost chiar placuta. Cnd mi-a dat sa beau di n sngele lui, m-am simtit mai puternica dect fusesem n ultimele luni. Si apoi am as teptat mpreuna pna n zori. Cnd a venit doctorul, nu i-a venit sa creada ca puteam sa ma ridic n capul oaselor si sa vorbesc. Tata a spus ca era o minune si a plns din nou, de data asta de fericire. Se ntuneca la fata. Curnd va trebui sa-l parasesc pe tata. ntr-o buna zi o sa-si dea seama ca de la boala aceea eu n-am mai mbatrnit de loc. Si n-ai sa mbatrnesti niciodata? Nu. Asta e minunea, Stefan! Ridica privirea catre el, cu o bucurie de copil. O sa f iu de-a pururi tnara, si n-o sa mor niciodata! Poti sa-ti nchipui? El nu si-o putea imagina altfel dect era acum: fermecatoare, inocenta, perfecta. Dar nu ti s-a parut nspaimntator la nceput? La nceput, putin. Dar Gudren mi-a aratat ce sa fac. Ea a fost cea care mi-a spus s a cer sa mi se faca inelul asta, cu o piatra care sa ma apere de lumina soarelui . Cta vreme am stat n pat, mi-a adus sa beau lapte fierbinte amestecat cu vin si m irodenii. Mai trziu, mi-a adus animale mici pe care fiul ei le prindea n cursa.

Nu oameni? Katherine rse din nou. Sigur ca nu. Pot sa iau tot ce mi trebuie ntr-o noapte de la un porumbel. Gudren zi ce ca daca vreau sa fiu puternica trebuie sa beau snge de om, caci esenta vietii oamenilor este cea mai puternica. Si Klaus ma tot ndemna, voia sa schimbe din nou snge cu mine. Dar i-am spus lui Gudren ca nu vreau putere. Ct despre Klaus Se opri si-si lasa ochii n jos, si genele ei grele i umbrira obrajii. Vocea abia i se auzea cnd continua: Nu cred ca e ceva ce se poate face fara chibzuinta. O sa beau snge de om doar atun ci cnd mi voi fi gasit tovarasul de viata, cel care va fi alaturi de mine pentru o vesnicie. Si ridica o privire serioasa catre el. Stefan i zmbi, simtindu-se ametit si ne mai ncapndu-si n piele de mndrie. Abia si pute stapni fericirea pe care o simtea n acea clipa. Dar asta fusese nainte ca fratele sau Damon sa se ntoarca de la universitate, naint e ca Damon sa revina acasa si sa vada ochii albastri de nestemata ai lui Katheri ne. Pe patul lui din camera cu lucarna, Stefan gemu. Apoi ntunericul l trase mai n adncu l lui si noi imagini ncepura sa i se iveasca naintea ochilor. Erau fragmente razlete din trecut care nu formau o secventa legata. Le vedea ca pe niste scene luminate scurt de izbucniri de fulger. Chipul fratelui sau, schim onosit ntr-o masca de furie neomeneasca. Ochii albastri ai lui Katherine straluci nd si jucndu-i n cap pe cnd se rotea ntr-o pirueta n noua ei rochie alba. Sclipirea a lba din spatele unui lami. Vazu din nou chipul lui Damon, dar de data asta fratel e lui rdea salbatic. Continua sa rda, un sunet asemenea scrsnetului de sticla spart a. Iar lamiul era mai aproape acum Damon Katherine nu! Statea n capul oaselor n pat, ncordat. si trecu minile tremuratoare prin par si ncerca sa respire mai ncet. Un vis ngrozitor. Trecuse multa vreme de cnd nu mai fusese torturat de asemenea vi se; multa vreme chiar de cnd nu mai visase ceva. Revazu n minte, iar si iar, ultim ele secunde ale visului, si din nou i aparu lamiul si auzi din nou rsul fratelui sa u. i rasuna n minte mult prea limpede. Brusc, fara sa fie constient de hotarrea de a s e misca, Stefan se trezi lnga fereastra deschisa. Simti aerul noptii rece pe obra ji, pe cnd se uita n ntunericul argintat de Luna. Damon? Trimise gndul ntr-o izbucnire de Putere, n cautarea unui raspuns. Apoi ramase total nemiscat, ascultnd cu toate simturile ncordate. Nu simtea nimic, nici un tremur de aer drept raspuns. Aproape, o pereche de pasa ri de noapte se ridica n zbor. n oras, multe minti dormeau; n padure, animalele noc turne si vedeau de treburile lor tainice. Ofta si se ntoarse n camera. Poate ca se nselase cu rsul acela; poate ca se nselase c hiar si cu amenintarea din cimitir. Fell s Church se cufundase n tacere si liniste, si acelasi lucru trebuia sa-l faca si el. Avea nevoie de somn. 5 septembrie (de fapt 6 septembrie, foarte devreme pe la 1 noaptea) Draga Jurnalule, Ar trebui sa ma culc la loc curnd. n urma cu cteva minute m-am trezit avnd impresia ca striga cineva, dar acum casa e tacuta. Attea lucruri ciudate s-au ntmplat n seara trecuta, nct probabil ca nervii mei sunt ntinsi la maximum. Cel putin m-am trezit stiind exact ce am sa fac n ceea ce-l priveste pe Stefan. T oata chestia asta pur si simplu mi-a aparut dintr-odata foarte clara n minte. Pla nul B, etapa 1, ncepe mine. Ochii lui Frances ardeau si obrajii ei erau rosii cnd se apropie de masa celor tr ei fete. Oh, Elena, trebuie sa auzi asta! Elena i zmbi, politicos dar nu foarte prietenos. Frances si lasa n jos capul cu par castaniu. Vreau sa spun pot sa stau cu voi? Tocmai am auzit o chestie absolut incredibila d

espre Stefan. Stai jos, spuse amabila Elena. Dar, adauga ea, ungndu-si cu unt o chifla, de fapt vestea nu prea ne intereseaza. Nu prea ? Frances se holba la ea, uimita. Apoi se uita pe rnd la Meredith si Bonnie . Cred ca glumiti, nu? Deloc, spuse Meredith, nfigndu-si furculita ntr-o pastaie de fasole si privind-o gnd itoare. Astazi avem alte lucruri la care sa ne gndim. Exact, spuse Bonnie, dupa o scurta tresarire. Stii, Stefan deja nu mai e o nouta te. Passe! Se apleca si-si freca glezna. Frances se uita rugatoare la Elena. Dar credeam ca voiai sa stii totul despre el. Simpla curiozitate, spuse Elena. n definitiv, e strain de oras si voiam sa-i urez bun-venit n Fell s Church. Dar, desigur, trebuie sa-i fiu loiala lui Jean-Claude. Jean-Claude? Jean-Claude, spuse Meredith, ridicndu-si sprncenele si oftnd. Jean-Claude, rosti, ca un ecou, si Bonnie pe un ton vag. Cu un gest delicat, cu doua degete, Elena scoase din rucsacul ei o fotografie. Aici e n fata casutei unde am stat. Chiar dupa ce mi-a cules o floare si mi-a spu s ei zmbi ea misterios n-ar trebui sa o repet. Frances se uita lung la fotografie. n ea era un tnar bronzat, fara camasa, stnd n fa ta unui hibiscus si zmbind timid. E mai mare, nu? spuse Frances cu respect. Douazeci si unu. Sigur Elena se uita peste umarul ei matusa mea n-ar accepta nic iodata, asa ca nu-i spunem nimic pna nu termin eu scoala. Trebuie sa ne scriem n s ecret. Ce romantic, exclama Frances. N-o sa scot o vorba, promit. Dar Stefan Elena i arunca un zmbet plin de superioritate. Daca, spuse ea, e sa mannc ca pe continent, prefer oricnd mncarurile frantuzesti ce lor italienesti. Se ntoarse spre Meredith: Nu? Mm-hmm. Oricnd. Meredith si Elena si zmbira cu subnteles, apoi se ntoarsera catre Frances. Nu esti de acord? Oh, da, spuse repede Frances. Si eu. Oricnd. Zmbi si ea cu nteles, dadu de cteva ori aprobator din cap, apoi se ridica si pleca. Dupa ce disparu, Bonnie spuse pe un ton jalnic: Asta o sa ma termine, Elena, o sa mor daca nu aud brfa asta. Oh, asta era? Pot sa-ti spun eu, raspunse calma Elena. Bonnie, Frances voia sa n e povesteasca despre zvonul care circula cum ca Stefan Salvatore ia droguri. Ce? Bonnie se holba la ea, apoi izbucni n rs. Dar e ridicol. Ce tip care ia drogur i s-ar mbraca asa si ar purta ochelari negri? Vreau sa spun ca a facut tot ce-a p utut ca sa atraga atentia asupra lui Vocea i se stinse, si ochii ei caprui se facura mai mari. Apoi continua: Dar poate ca tocmai de-aia o si face. Cine ar banui pe cineva care iese asa de m ult n evidenta? Si locuieste singur, si e grozav de secretos Elena! Si daca e adev arat? Nu e, spuse Meredith. De unde stii? Pentru ca de la mine a plecat zvonul. Vaznd expresia lui Bonnie, Meredith rnji si adauga: Elena mi-a spus s-o fac. Oooo! Bonnie se uita cu admiratie la Elena. Esti parsiva. Pot sa spun oamenilor ca are o boala n faza terminala? Nu, nu poti. Nu vreau sa vad o multime de asa-zise infirmiere stnd la coada ca sa -l tina de mna. Dar poti sa le spui tuturor tot ce vrei despre Jean-Claude. Bonnie lua fotografia de pe masa. De fapt, cine e? Gradinarul. Era nnebunit dupa hibiscusul asta. Si e si nsurat, cu doi copii. Pacat, facu Bonnie, foarte serioasa. Si i-ai spus lui Frances sa nu vorbeasca cu nimeni despre el Exact. Elena se uita la ceas. Ceea ce nseamna ca pe la ei, sa zicem ora doua, ar t

rebui sa stie deja toata scoala. Dupa ore, fetele se dusera acasa la Bonnie. La usa le ntmpina un latrat ascutit, s i cnd Bonnie deschise usa, un pechinez foarte batrn si foarte gras ncerca sa se str ecoare afara. Numele lui era Yangtze si era att de rasfatat nct nimeni, n afara de m ama lui Bonnie, nu l suporta. n trecere, si nfipse gingiile, ce mai pastrau urme a c eea ce fusesera odata colti, n glezna Elenei. Livingul era ntunecos si nghesuit, cu multa mobila ncarcata si draperii grele la fe restre. Sora lui Bonnie, Mary, era acolo, scotndu-si o sapca de pe parul ei rosu ondulat. Era cu doi ani mai mare dect Bonnie si lucra la clinica din Fell s Church. Oh, Bonnie, spuse ea. Ma bucur ca ai ajuns acasa. Buna, Elena, Meredith. Buna, spusera Elena si Meredith. Ce-i cu tine? Arati obosita, spuse Bonnie. Mary si puse sapca pe masuta de cafea. n loc sa raspunda, ntreba la rndul ei: Aseara, cnd ai venit asa de suparata, unde ziceai ca ai fost cu fetele? n la Podul Wickery. Asa m-am gndit si eu. Mary rasufla adnc, apoi spuse: Acum, asculta-ma bine, Bonnie McCullough. Niciodata sa nu te mai duci acolo, si mai ales nu singura, si noapt ea. Ai nteles? Dar de ce? ntreba uimita Bonnie. Pentru ca aseara cineva a fost atacat acolo, de asta. Si stii unde a fost gasit? Pe mal, chiar sub Podul Wickery. Elena si Meredith o privira lung, nencrezatoare, iar Bonnie o apuca strns pe Elena de brat. Cineva a fost atacat sub pod? ntreba ea. Dar cine a fost? Ce s-a-ntmplat? Nu stiu. Azi-dimineata, unul dintre muncitorii din cimitir l-a vazut zacnd acolo. Era un om fara adapost, asa cred, si probabil dormea sub pod cnd a fost atacat. Dar era pe jumatate mort cnd l-au adus la spital, si nca nu si-a revenit din coma. E posibil sa moara. Elena nghiti greu. Cum adica, atacat? Adica, spuse Mary foarte clar, gtul i-a fost aproape spintecat. A pierdut o canti tate incredibila de snge. La nceput au crezut ca a fost un animal, dar acum doctor ul Lowen spune ca e vorba de un om. Iar politia crede ca cine a facut-o se ascun de probabil n cimitir. Mary se uita pe rnd la fete, cu buzele strnse ntr-o linie hot arta. Asa ca daca ati fost acolo lnga pod sau n cimitir, Elena Gilbert atunci e pos ibil ca persoana asta sa fi fost acolo cu voi. Ati priceput? Nu e nevoie sa ne mai sperii, spuse abia auzit Bonnie. Am priceput, Mary. OK. Bine. Umerii lui Mary se relaxara si ea si freca obosita ceafa. Trebuie sa ma ntind putin. N-am vrut sa fiu rea. Si iesi din living. Ramase singure, cele trei fete se privira. Putea sa fie una dintre noi, spuse ncet Meredith. Mai ales tu, Elena, tu ai fost acolo singura. Elena simtea cum o furnica toata pielea, aceeasi senzatie groaznica de panica pe care o avusese n vechiul cimitir. Simtea vntul rece si vedea sirurile de lespezi n alte de mormnt n jurul ei. Stralucirea soarelui si liceul Robert E. Lee nu parusera niciodata att de departe. Bonnie, spuse ea ncet, ai vazut pe cineva acolo? Asta ai vrut sa spui cnd ai zis c a cineva ma asteapta? n camera slab luminata, Bonnie o privea fara sa nteleaga. Despre ce vorbesti? N-am spus asa ceva. Ba da, ai spus. Nu, n-am spus asta. Bonnie, spuse Meredith, te-am auzit amndoua. Te uitai fix la vechile morminte, si pe urma i-ai spus Elenei Nu stiu despre ce vorbiti voi, si n-am spus nimic, izbucni Bonnie, cu fata schim onosita de furie si cu lacrimi n ochi. Nu vreau sa mai vorbesc despre asta. Elena si Meredith se privira neputincioase. Afara, soarele se ascunse dupa un no r.

Capitolul 6

26 septembrie Draga Jurnalule, mi pare rau ca a trecut atta timp de cnd n-am mai scris, si nu prea pot sa-ti expli c de ce n-am facut-o doar ca sunt att de multe lucruri despre care mi-e frica sa vorbesc, chiar si cu tine. Mai nti, s-a ntmplat un lucru absolut ngrozitor, n ziua n care Bonnie si Meredith si c mine am fost la cimitir, un batrn a fost atacat acolo, si aproape omort. Politia n ca nu l-a gasit pe cel care a facut-o. Oamenii cred ca batrnul era nebun, pentru ca atunci cnd si-a revenit a nceput sa delireze despre ochi n bezna si stejari si alt e lucruri asemanatoare. Dar eu nu am uitat ce ni s-a ntmplat n seara aceea, si ma t ot gndesc la asta. Si ma sperie. Toata lumea a fost un timp speriata, si toti copiii au trebuit sa ramna acasa dup a ce se ntuneca sau sa iasa n grup. Dar au trecut deja trei saptamni si n-au mai ex istat atacuri, asa ca agitatia se potoleste. Matusa Judith zice ca trebuie sa fi fost un alt vagabond care a facut-o. Tatal lui Tyler Smallwood chiar a sugerat ca e posibil ca batrnul s-o fi facut chiar el desi tare as vrea eu sa vad cum se poate musca cineva singur de gt. Dar ceea ce mi-a ocupat aproape tot timpul a fost Planul B. Deocamdata merge bin e. Am primit cteva scrisori si un buchet de trandafiri rosii de la Jean-Claude (unc hiul lui Meredith are o florarie), si toata lumea pare sa fi uitat ca m-a intere sat vreodata Stefan. Asa ca pozitia mea sociala e sigura. Nici macar Caroline nu mi-a mai creat probleme. De fapt, nu stiu ce face n prezent Caroline, dar nici nu-mi pasa. N-o mai vad del oc la prnz sau dupa ore; pare sa se fi ndepartat cu totul de vechea ei gasca. Dar n momentul acesta nu-mi pasa dect de un singur lucru. Stefan. Nici macar Bonnie si Meredith nu-si dau seama ct de important e el pentru mine. M a tem sa le spun: ma tem ca or sa ma creada nebuna. n scoala port o masca, par ca lma si n deplin control, dar nauntru ei bine, cu fiecare zi care trece e tot mai ru . Matusa Judith a nceput sa-si faca griji pentru mine. Spune ca mannc mult prea puti n, si are dreptate. Se pare ca nu ma mai pot concentra la ore, si nici macar la ceva amuzant cum ar fi adunarea de fonduri cu Casa Bntuita. Nu ma pot concentra d ect la el. Si nici nu nteleg de ce. El n-a mai vorbit cu mine din dupa-amiaza aia oribila. Dar o sa-ti spun ceva ciu dat. Saptamna trecuta, la ora de istorie, am ridicat privirea si l-am surprins ui tndu-se la mine. Statea la distanta de cteva banci, si era ntors ntr-o parte n banca lui si ma privea. Pentru o clipa m-am simtit de-a dreptul speriata si inima a nce put sa-mi bata cu putere, si am stat si ne-am privit un timp pe urma el si-a ntor s ochii. Dar de atunci asta s-a mai ntmplat de doua ori, si de fiecare data i-am s imtit privirea nainte sa vad ca se uita. Asta e adevarul adevarat. Stiu ca nu e d oar imaginatia mea. Nu seamana cu nici un baiat pe care l-am cunoscut pna acum. Pare att de izolat, att de singuratic. A creat destul de multa senzatie n echipa de fotbal, dar nu sta cu nici unul dintre baieti, poate doar cu Matt. Matt este si ngurul cu care vorbeste. Nu umbla nici cu fetele; asta vad chiar eu, asa ca poat e zvonurile despre droguri sunt de folos. Dar mai degraba pare sa evite el oamen ii dect l evita oamenii pe el. Dispare ntre ore si dupa antrenamentele de fotbal, s i nu l-am vazut nici macar o data la cantina. Nu a invitat niciodata pe nimeni n camera lui de la pensiune. Nu vine niciodata dupa scoala la cafenea. Si atunci, cum sa-l fac sa vina ntr-un loc unde sa nu mai poata fugi de mine? Ast

a e marea problema cu Planul B. Bonnie zice: Ce-ar fi sa te prinda cu el o furtun a, si sa trebuiasca sa va lipiti unul de altul ca sa va ncalziti? Iar Meredith sug erase ca motorul masinii mele s-ar putea opri dintr-odata n fata pensiunii lui. D ar nici una dintre ideile astea nu e practica, si simt ca nnebunesc ncercnd sa gase sc ceva mai bun. n fiecare zi e tot mai rau. Ma simt ca un fel de ceas la care arcul se strnge tot mai mult. Daca nu gasesc mai repede o solutie, o sa Voiam sa zic ca o sa mor . Solutia i veni n minte brusc, si foarte firesc. i parea rau pentru Matt; stia ca l duruse zvonul despre Jean-Claude. De-abia mai v orbise cu ea de cnd se raspndise povestea, trecnd de obicei pe lnga ea doar cu o ncli nare din cap rapida. Iar cnd se ntlnira ntr-o zi pe un coridor gol n fata clasei de C reatie literara, el refuza sa o priveasca n ochi. Matt , ncepu ea. Voia sa-i spuna ca nu era adevarat, ca n-ar fi nceput niciodata sa se vada cu alt baiat nainte sa-i spuna mai nti lui. Voia sa l asigure ca nu avusese de gnd sa-l fac a sa sufere si ca acum se simtea ngrozitor. Dar nu stia cum sa nceapa. n cele din u rma, spuse doar mi pare rau! si se ntoarse sa intre n clasa. Elena, spuse el, si ea se ntoarse catre el. Acum se uita la ea, n sfrsit, cu ochii n trziind pe buzele ei, pe par. Tipul asta, francezul, e pe bune? ntreba el n cele di n urma. Nu, spuse Elena imediat, fara sa sovaie. L-am inventat, adauga ea simplu, ca sa arat tuturor ca nu-mi pasa de Se opri. Stefan. nteleg. Matt ncuviinta din cap, parnd mai ncruntat dar si mai ntelegator. Asc ulta, Elena, ce a facut atunci chiar a fost foarte urt din partea lui. Dar nu cre d ca a fost ceva personal. Asa se poarta el cu toata lumea n afara de tine. Nu. Uneori vorbeste cu mine, dar niciodata despre ceva personal. Nu spune niciod ata nimic despre familia lui sau ce face cnd nu e la scoala. E e ca si cum ar exis ta n jurul lui un zid prin care eu nu pot sa trec. Nu cred ca va lasa vreodata pe cineva sa treaca prin zidul ala. Si e mare pacat, pentru ca sunt convins ca n sp atele zidului el e un om foarte trist. Elena se gndi la cuvintele lui Matt, fascinata de o imagine a lui Stefan la care nu se gndise pna atunci. Parea ntotdeauna att de stapn pe el, att de calm si netulbura t. Dar stia ca la fel o vedeau si pe ea ceilalti. Era oare posibil ca sub aceast a masca sa fie la fel de confuz si nefericit ca si ea? Si atunci i veni ideea, ridicol de simpla. Fara scheme complicate, fara furtuni s i motoare oprite. Matt, spuse ea ncet, nu crezi ca ar fi bine ca cineva sa ajunga totusi dincolo de zidul ala? Adica bine pentru Stefan. Nu crezi ca asta ar fi cel mai bun lucru c are i s-ar putea ntmpla? l privi cu ochii aprinsi, dorindu-si sa-l faca sa nteleaga. El se uita lung la ea, apoi nchise scurt ochii si clatina din cap nencrezator. Elena, spuse, esti incredibila. i joci pe toti dupa cum vrei, si cred ca nici mac ar nu-ti dai seama ca o faci. Iar acum o sa-mi ceri sa fac ceva sa-l pacalesc pe Stefan, iar eu sunt att de fraier ca as putea chiar sa accept s-o fac. Nu esti fraier, esti un gentleman. Si vreau ntr-adevar sa-ti cer o favoare, dar n umai daca tu crezi ca e bine. Nu vreau sa-l ranesc pe Stefan, si nu vreau sa te ranesc nici pe tine. Nu? Nu. Stiu cum trebuie sa sune asta, dar e adevarat. Nu vreau dect sa Se ntrerupse din nou. Cum putea sa explice ce voia cnd nici macar ea nu ntelegea pr ea bine? Nu vrei dect ca toata lumea si totul sa se nvrta n jurul Elenei Gilbert, spuse el cu amaraciune. Nu vrei dect ceea ce nu ai. Socata, Elena facu un pas napoi si l privi. I se puse un nod n gt si lacrimile i se adunara n ochi. Nu face asta, spuse el. Elena, nu lua figura asta. mi pare rau. Matt ofta. n regul

a, ce-ar trebui sa fac? Sa-l leg fedeles si sa ti-l las n pragul casei? Nu, spuse Elena, straduindu-se nca sa-si retina lacrimile. Nu voiam dect sa-l conv ingi sa vina la balul anual al liceului, organizat pentru viitorii absolventi, s aptamna viitoare. Expresia de pe chipul lui Matt era ciudata. Nu vrei dect sa vina la bal. Elena ncuviinta din cap. Bine. Sunt foarte sigur ca va fi acolo. Si, Elena chiar nu e nimeni altcineva n af ara de tine cu care as vrea sa vin la bal. n regula, spuse Elena dupa un moment. Si, ei bine, multumesc. Expresia lui Matt era tot ciudata. Nu-mi multumi, Elena. Chiar n-ai de ce zau. Ea continua sa se ntrebe de ce spusese asta, n vreme ce el se ntoarse si se ndeparta de-a lungul coridorului. Nu te mai misca, spuse Meredith, tragnd-o usor de par pe Elena, cu repros. Si eu tot cred, spuse Bonnie de pe bancheta de sub fereastra, ca au fost amndoi f antastici. Cine? murmura absenta Elena. De parca n-ai stii, spuse Bonnie. Tipii aia doi ai tai care au reusit miracolul n ultimul minut n meciul de ieri. Cnd Stefan a prins acea ultima pasa, am crezut ca o sa lesin. Sau sa vomit. Oh, te rog, facu Meredith. Si Matt baiatul ala e pur si simplu o poezie n miscare Si nici unul dintre ei nu e al meu, spuse categoric Elena. Sub degetele experte ale lui Meredith, parul ei devenea o adevarata opera de art a, o masa moale de aur rasucit. Iar rochia era perfecta, violetul ei pal dnd refl exii violete ochilor ei. Dar chiar si ea vedea ct de palida si rece arata, nu uso r mbujorata de emotie si nerabdare, ci alba si hotarta, ca un soldat foarte tnar ca re e trimis pe linia frontului. Ieri, stnd pe terenul de fotbal n timp ce numele ei era anuntat ca fiind cel al Re ginei Balului, avea un singur gnd n minte. El nu putea sa refuze sa danseze cu ea. Daca venea la bal, nu putea sa o refuze pe Regina. Iar acum, stnd n fata oglinzii , si-o repeta din nou. n seara asta, oricine vei dori va fi al tau, o asigura Bonnie. Si asculta, dupa c e scapi de Matt, pot sa-l iau eu si sa-l consolez? Meredith pufni. Si Raymond ce-o sa creada? Oh, poti tu sa-l consolezi pe el. Dar zau, Elena, mi place foarte mult Matt. Si o data ce l vei avea pe Stefan, grupul vostru de trei va fi cam aglomerat. Asa ca Oh, fa ce vrei. Matt merita putina atentie. Si cu siguranta nu o capata de la mine, si spuse Elena. Tot nu-i venea sa creada ce i facea lui Matt. Dar acum nu-si putea permite sa se certe, avea nevoie de toa ta puterea si concentrarea. Asa. Meredith prinse ultimul ac n parul Elenei. Si-acum, uita-te la noi, Regina B alului si curtea ei sau cel putin o parte din ea. Suntem frumoase. E pluralul regal? spuse ironica Elena. Dar era adevarat, erau frumoase. Rochia lui Meredith era o unduire de satin gren a, strnsa bine n talie si apoi revarsndu-se n falduri de pe solduri. Parul ei negru atrna despletit pe spate. Iar Bonnie, cnd se ridica si veni lnga cel elalte n fata oglinzii, stralucea n tafta roz si paiete negre. Iar ea Elena si cerceta imaginea cu o privire experimentata si si spuse din nou: Ro chia e n regula. Singurele cuvinte care i mai veneau n minte erau violete cristaliz ate. Bunica ei avea un borcanel cu ele, flori adevarate muiate n cristale de zaha r si nghetate. Coborra mpreuna la parter, asa cum facusera la fiecare bal ncepnd din clasa a saptea doar ca nainte Caroline fusese ntotdeauna cu ele. Elena si dadu seama, usor surpri nsa, ca nici macar nu stia cu cine venea Caroline n seara asta. Matusa Judith si Robert curnd unchiul Robert erau n living, mpreuna cu Margaret, mbr acata deja n pijama. Oh, fetelor, aratati minunat, spuse matusa Judith, agitata si emotionata de parc a ea nsasi se ducea la bal, si o saruta pe Elena, iar Margaret ntinse minile pentru

a fi mbratisata. Esti draguta, spuse ea cu simplitatea celor patru ani ai sai. Robert o privea si el pe Elena. Clipi marunt, deschise gura, apoi o nchise la loc . Ce e, Bob? Oh. Se uita la matusa Judith cu un aer stnjenit. Pai, de fapt, nu stiu de ce, ma gndeam la Elena din Troia. Frumoasa si menita unei sorti tragice, spuse vesela Bonnie. Ei, da, spuse Robert, cu un aer nefericit. Elena nu spuse nimic. Se auzi soneria. Matt era n prag, n bine cunoscutul lui sacou casual albastru. Ala turi de el erau Ed Goff, prietenul lui Meredith, si Raymond Hernandez, prietenul lui Bonnie. Elena l cauta cu privirea pe Stefan. Probabil ca e deja acolo, spuse Matt, ntelegndu-i privirea. Asculta, Elena Dar ceea ce voia sa spuna fu ntrerupt de sporovaiala celor doua cupluri. Bonnie s i Raymond mersera cu ei n masina lui Matt si tot drumul pna la scoala revarsara nco ntinuu glume si remarci spirituale. Pe usile deschise ale salii se revarsa muzica. n timp ce Elena cobora din masina, o siguranta ciudata o coplesi. Ceva urma sa se ntmple, si spuse, privind cladirea patrata a scolii. Ritmul calm, p asnic al ultimelor cteva saptamni era pe punctul de a se accelera. Sunt pregatita, si spuse. Si spera sa fie adevarat. nauntru era un caleidoscop de culoare si agitatie. n clipa n care intrara, ea si Ma tt se trezira nconjurati de lume, si complimentele se revarsara asupra amndurora. Rochia Elenei Parul ei florile ei. Matt era pe cale de a deveni o legenda: un alt Joe Montana, un pariu sigur pentru o bursa sportiva. n vrtejul ametitor care ar fi trebuit sa fie pentru ea ambrozie si nectar, Elena c ontinua sa caute cu privirea un cap cu par ntunecat. Tyler Smallwood rasufla greu lnga ea, mirosind a punci si guma de mestecat Double mint. Prietena lui avea o privire ucigatoare. Elena l ignora, spernd ca avea sa pl ece. Domnul Tanner trecu pe lnga ei cu un pahar nmuiat de hrtie n mna, aratnd ca si cum gul erul l-ar fi sugrumat. Sue Carson, care fusese aleasa Printesa a Balului, se nvrte a pe lnga ea si-i gngurea complimente pentru rochia violet. Bonnie era deja pe rin gul de dans, stralucind sub lumini. Dar Elena nu l vedea nicaieri pe Stefan. nca un damf de Doublemint si avea sa vomite. i trase un ghiont lui Matt si o luara din loc amndoi catre bufet, unde antrenorul Lyman se lansase n comentarii critice despre meci. Alte cupluri si grupuri se apropiara de ei, ramasera acolo cteva mi nute, apoi se retrasera, pentru a face loc urmatorilor care stateau la coada. Ca si cum chiar am fi familia regala, si spuse Elena, rznd n sinea ei. si ntoarse capul catre Matt, ca sa vada daca si el era amuzat, dar el privea fix undeva n stnga. i urmari privirea. Si acolo, pe jumatate ascuns n spatele unui grup de jucatori de fotbal, era capul cu par ntunecat pe care l cautase ea. De neconfundat, chiar si n lumina slaba. Un fior o strabatu, mai degraba de durere dect de altceva. Si acum? ntreba Matt, cu maxilarele nclestate. Legatul fedeles? Nu. O sa-l invit la dans, atta doar. Daca vrei, pot sa astept sa dansam noi mai nti . Matt clatina din cap, si Elena o porni prin multime catre Stefan. Pe masura ce se apropia, Elena nregistra noi informatii despre el. Sacoul lui neg ru avea o croiala usor diferita de a celorlalti baieti, si pe sub el purta un sv eter alb de casmir. Statea aproape nemiscat, putin mai departe de grupurile din jurul lui. Si desi nu l putea vedea dect din profil, vedea ca nu poarta ochelarii. Desigur, i scotea cnd juca fotbal, dar ea nu-l vazuse niciodata de aproape fara ei . Asta i dadea o senzatie de ameteala dar si de emotie, ca si cum aici era o masc arada si venise momentul scoaterii mastilor. i privi fix umarul, conturul maxilar ului, si apoi el se ntoarse catre ea. n clipa aceea, Elena era constienta de frumusetea ei. Nu era vorba doar de rochie , sau de felul n care se pieptanase. Era frumoasa ea nsasi: zvelta, cu o tinuta re geasca, o fiinta facuta din matase si foc interior. Vazu cum buzele lui se desfa c usor, gnditoare, apoi se uita n ochii lui. Buna!

Oare asta era propria ei voce, att de calma si stapna pe sine? Ochii lui erau verz i. Verzi ca frunzele de stejar vara. Te distrezi? spuse ea. Acum da. El nu o spuse, dar ea stiu ca o gndea; o vedea n felul n care o privea. Ni ciodata nu fusese att de sigura de puterea ei. Doar ca, de fapt, el nu arata ca s i cum chiar se distra; parea ndurerat, suferind, ca si cum nu mai putea suporta n ici un minut n plus aici. Se auzeau primele acorduri ale orchestrei, un dans lent. El continua sa o privea sca, fascinat de ea. Ochii aceia verzi se ntunecau, deveneau negri de dorinta. Ea avu deodata senzatia ca el ar putea sa o traga lnga el, sa o sarute apasat, fara sa scoata un cuvnt. Vrei sa dansezi? spuse ea ncet. Ma joc cu focul, cu ceva ce nu nteleg, se gndi ea deodata. Si n aceeasi clipa si dad u seama ca e speriata. Inima ncepu sa-i bata cu putere. Era ca si cum ochii aceia verzi vorbeau unei parti ascunse adnc n miezul fiintei ei iar acea parte tipa peri col . Un instinct mai vechi dect lumea i spunea sa fuga, sa dispara de acolo. Dar nu se misca. Aceeasi forta care o ngrozea o tintuia n loc. Asta e ceva ce nu p ot controla, i veni brusc n minte. Orice se ntmpla aici i depasea ntelegerea, nu era n imic normal sau logic. Dar acum nu se mai putea opri, si desi era speriata, i pla cea. Era cel mai intens moment pe care l traise vreodata cu un baiat, dar nu se ntm pla nimic. El doar o privea, ca hipnotizat, si ea l privea la rndul sau, iar ntre e i aerul ardea si era atta energie ca ntr-un fulger din noptile fierbinti de vara. Vazu cum ochii lui se ntuneca si mai mult, nfrnti, si simti bataia salbatica a inim ii cnd el ntinse ncet catre ea o mna. Si apoi totul se destrama. Vai, Elena, ce dulce arati, se auzi o voce, si ochii Elenei fura orbiti de stral ucirea aurului. Era Caroline, cu parul ei roscat des si stralucitor, cu pielea ei perfect bronza ta. Purta o rochie aurie de lam, care dezvaluia o suprafata incredibil de ndraznea ta din acea piele perfecta. si strecura un brat gol pe sub bratul lui Stefan si si ridica privirile catre el, zmbindu-i lenes. Aratau uluitor mpreuna, ca un cuplu d e modele internationale care ajunsesera la balul unor liceeni, mult mai sofistic ati si mai stralucitori dect oricine altcineva din acea ncapere. Iar rochita ta e asa de draguta, continua Caroline, n timp ce mintea Elenei se se tase pe functionare automata. Bratul acela petrecut cu atta detasare pe sub bratul lui Stefan i spuse Elenei tot ul: unde fusese la prnz Caroline n ultimele saptamni, ce facuse n tot acest timp. I-am spus lui Stefan ca pur si simplu trebuia sa trecem pe aici, dar nu vrem sa stam prea mult. Asa ca sper ca nu te deranjeaza daca o sa-l tin sa danseze doar cu mine, nu? Elena era ciudat de calma acum, cu mintea complet goala. Spuse ca nu, sigur ca n u o deranja, si o privi pe Caroline ndepartndu-se, o simfonie n rosu si auriu. Stef an pleca mpreuna cu ea. n jurul Elenei se adunase un cerc de chipuri; se ntoarse cu spatele la ele si dadu cu ochii de Matt. Stiai ca vine cu ea. Stiam ca ea voia sa-l aduca. S-a tot tinut dupa el la prnz si dupa scoala, si ntrun fel s-a bagat n sufletul lui. Dar nteleg Pastrndu-si acel calm ciudat, artificial, cerceta cu ochii multimea si o vazu pe Bonnie venind spre ea, si pe Meredith ridicndu-se de la masa ei. Asadar, vazusera . Probabil ca toata lumea vazuse. Fara sa-i mai spuna nimic lui Matt, o porni n ntm pinarea lor, facndu-le semn din cap catre toaleta fetelor. Era plina, si Meredith si Bonnie si pastrara aerul vesel si remarcile nonsalante, n timp ce o priveau ngrijorate. Ai vazut rochia aia? spuse Bonnie, strngndu-i pe furis degetele Elenei. Corsajul t rebuie ca statea prins cu super-glue. Si la balul urmator ce-o sa mai poarte? Ce lofan? Bandaje, spuse Meredith. Apoi ntreba ncet: Esti bine? Da.

Elena vazu n oglinda ca ochii ei straluceau prea tare si pe fiecare obraz ardea o pata rosie. si trecu o mna peste par si se ntoarse cu spatele la oglinda. Toaleta se goli, si ramasera doar ele trei. Bonnie se juca nervoasa cu funda cu paiete pe care o avea prinsa n talie. Poate ca totusi nu e chiar asa de rau, spuse ea ncet. Vreau sa spun ca n ultimele saptamni nu te-ai gndit dect la el. Aproape o luna ntreaga. Si de-aceea poate ca asa e mai bine, si poti sa treci la alte lucruri acum, n loc sa ei, sa umbli dupa el. Et tu, Brutus? si spuse Elena. Multumesc foarte mult pentru sprijinul tau, rosti ea cu voce tare. Hai, Elena, nu fi asa, interveni Meredith. Nu vrea sa te raneasca, doar crede ca Si banuiesc ca asta crezi si tu, nu? Ei bine, asa sa fie. O sa ma duc sa caut al te lucruri la care sa trec. Ca de pilda alte prietene bune. Si pleca, lasndu-le sa priveasca lung n urma ei. n sala de bal, se arunca n vrtejul de muzica si culoare. Era mai vesela dect fusese la toate balurile de pna atunci. Dansa cu toata lumea, rznd prea tare, flirtnd cu fi ecare baiat care i iesea n cale. Apoi o strigara sa urce pe scena ca sa fie ncoronata. Statu pe scena, privind n jo s la multimea de siluete stralucitoare ca niste fluturi. Cineva i dadu niste flor i; altcineva i puse o tiara cu strasuri. Se auzira aplauze. Totul trecu ca ntr-un vis. Flirta cu Tyler pentru ca el era cel mai aproape de ea cnd cobor de pe scena. Apoi si aminti ce i facusera el si Dick lui Stefan, si rupse un trandafir din buchetul ei si i-l dadu. Matt privea de pe margine, cu buzele strnse. Prietena lui Tyler, complet uitata, se lupta cu lacrimile. Acum Elena simtea miros de burbon alaturi de cel de menta n rasuflarea lui Tyler, iar fata lui era rosie. Prietenii lui erau n jurul ei, o multime care striga si rdea, si l vazu pe Dick turnnd ceva dintr-o punga maro de hrtie n paharul lui de punc i. Elena nu mai fusese niciodata cu grupul acesta. O primira cu entuziasm, admirnd-o , luptndu-se pentru atentia ei. Glumele zburau n jurul ei, si Elena rdea chiar si a tunci cnd nu aveau nici un haz. Bratul lui Tyler o cuprinse pe dupa mijloc, si ea rse doar mai tare. Vazu cu coltul ochiului cum Matt clatina din cap si pleaca. F etele tipau tot mai sonor, baietii deveneau scandalagii. Tyler si freca nasul de gtul ei, pupnd-o umed. Am o idee, anunta el grupul, strngnd-o mai tare pe Elena lnga el. Hai sa mergem ntrun loc unde sa ne distram mai bine. Cineva striga: Unde, Tyler? Acasa la taticu tau? Tyler rnjea, un rnjet larg, prostesc, de om beat. Nu, vreau sa spun undeva unde sa ne lasam urma. De pilda, n cimitir. Fetele tipara ascutit. Baietii si trasera coate si se prefacura ca se lovesc cu p umnii. Prietena lui Tyler statea n afara cercului. Tyler, e o nebunie, spuse ea, cu o voce subtirica si stridenta. Stii ce s-a ntmpla t cu batrnul ala. Nu vreau sa merg acolo. Grozav, atunci tu rami aici. Tyler si scoase cheile din buzunar si le flutura n fat a celorlalti. Cui nu-i e frica? spuse el. Hei, eu merg, spuse Dick, si se auzi un cor de aprobari. Si eu, spuse Elena, tare si sfidator. i zmbi lui Tyler si el practic o ridica n bra te. n clipa urmatoare, ea si Tyler conduceau un grup vesel care se ndrepta foarte zgom otos catre parcare, unde se nghesuira cu totii la masini. Apoi Tyler si decapota m asina si ea urca alaturi de el, iar Dick si o fata pe nume Vickie Bennett pe ban cheta din spate. Elena! striga cineva de departe, din usa luminata a scolii. Porneste! i spuse ea lui Tyler, scotndu-si tiara, si motorul prinse viata. Iesira cu scrtit de roti din parcare, si Elena simti pe fata vntul rece al noptii. Capitolul 7 Bonnie era pe ringul de dans, cu ochii nchisi, lasnd muzica sa curga prin ea. Cnd d

eschise ochii pentru o clipa, o vazu pe Meredith facndu-i semn de pe margine. Bon nie si mpinse nainte barbia, ncapatnata, dar cum semnele deveneau tot mai insistente, si dadu ochii peste cap catre Raymond si se supuse. Raymond o urma. n spatele lui Meredith erau Matt si Ed. Matt era ncruntat, Ed parea stnjenit. Elena tocmai a plecat, spuse Meredith. E o tara libera, remarca Bonnie. A plecat cu Tyler Smallwood, spuse Meredith. Matt, esti sigur ca n-ai auzit unde se duc? Matt clatina din cap. As zice ca Elena merita tot ce-o sa se ntmple dar e si vina mea, ntr-un fel, spuse el mohort. Cred ca ar trebui sa mergem dupa ea. Sa plecam de la bal? spuse Bonnie si se uita la Meredith, care rosti pe muteste ai promis. Nu pot sa cred, murmura ea furioasa. Nu stiu cum o s-o gasim, spuse Meredith, dar trebuie sa ncercam. Apoi adauga, cu o voce ciudat de ezitanta: Bonnie, nu cumva stii tu unde e? Ce? Nu, sigur ca nu; eu dansam. Ai auzit de asta, nu? Caci de ce te duci la un b al? Tu si Ray ramneti aici, i spuse Matt lui Ed. Daca se ntoarce, spuneti-i ca am pleca t sa o cautam. Iar daca e sa plecam, hai sa plecam acum, spuse Bonnie cu raceala. Se ntoarse si n aceeasi clipa se ciocni de un sacou negru. Oh, scuza-ma, se rasti, ridicnd privi rea si vazndu-l pe Stefan Salvatore. Stefan nu spuse nimic, n vreme ce ea, Meredith si Matt se ndreptara catre usa, lasn du-i n urma pe Raymond, cu un aer nefericit, si pe Ed. Stelele erau ndepartate, cu o stralucire de gheata pe cerul senin. Elena se simte a asemenea lor. O parte din ea rdea si striga mpreuna cu Dick si Vickie si Tyler, acoperind vntul, dar o alta parte statea si privea de undeva de departe. Tyler parca la jumatatea pantei n vrful careia se gasea biserica n ruine, lasnd faru rile aprinse cnd coborra din masina. Desi cnd plecasera de la scoala n spatele lor m ai fusesera cteva masini, acum pareau sa fie singurii care ajunsesera tocmai pna l a cimitir. Tyler deschise portbagajul si scoase sase doze de bere. Cu att mai bine pentru noi, spuse. i oferi o bere Elenei, care scutura din cap, ncercnd sa ignore senzatia de rau n adnc ul stomacului. Simtea ca nu are ce cauta aici dar n nici un caz nu avea de gnd sa o recunoasca acum. Urcara pe aleea pavata cu dale, n vreme ce fetele chicoteau, clatinndu-se n pantofi i lor cu toc nalt si sprijinindu-se de baieti. Cnd ajunsera n vrful colinei, Elena i cni si Vickie scoase un mic tipat. Chiar deasupra liniei orizontului plutea ceva urias si rosu. Elenei i trebui doar o clipa pentru a-si da seama ca de fapt era Luna. Era la fel de mare si de irea la ca un decor ntr-un film SF, iar discul ei umflat lucea mohort, cu o lumina boln avicioasa. Ca un dovleac mare si stricat, spuse Tyler, si azvrli o piatra catre ea. Elena se forta sa-i arunce un zmbet stralucitor. De ce nu intram? spuse Vickie, aratnd cu o mna alba catre deschizatura unde ar fi trebuit sa se afle usa bisericii. Cea mai mare parte a acoperisului se prabusise, desi clopotnita era nca intacta, un turn care se nalta mult deasupra lor. Trei dintre pereti stateau nca n picioare; din al patrulea ramasese doar o bucata de zid care le ajungea pna la genunchi. P este tot erau gramezi de moloz. O lumina plpi pe obrazul Elenei, iar ea se ntoarse, surprinsa, si-l vazu pe Tyler t innd n mna o bricheta. Baiatul rnji, dezvelindu-si dintii albi si puternici, si spus e: Nu vrei sa-mi faci un clic pe Bic? Rsul Elenei rasuna cel mai tare, pentru a-i ascunde stnjeneala. Lua bricheta si lu mina cu ea mormntul aflat pe o latura a bisericii. Nu semana cu nici un mormnt din cimitir, desi tatal ei spusese ca mai vazuse si altele asemanatoare n Anglia. Ar ata ca o cutie mare din piatra, suficient de ncapatoare pentru doi oameni, cu dou

a statui de marmura ntinse pe capac. Thomas Keeping Fell si Honoria Fell, spuse Tyler cu un gest larg, ca si cum i-ar fi prezentat. Se zice ca batrnul Thomas a ntemeiat Fell s Church. Desi la acea vrem e si familia Smallwood era aici. Stra-strabunicul strabunicului meu locuia n vale , lnga prul Drowning pna cnd a fost mncat de lupi, spuse Dick si-si dadu capul pe spate si scoase un urle t, imitnd un lup. Apoi rgi. Vickie chicoti. O umbra de enervare trecu peste trasaturile frumoase ale lui Tyler Smallwood, dar se forta sa zmbeasca. Thomas si Honoria par cam palizi, spuse Vickie, continund sa chicoteasca. Cred ca le trebuie putina culoare. Scoase din geanta un ruj si ncepu sa acopere gura de marmura alba a statuii Honor iei cu un strat de rosu lucios. Elena simti din nou ca i se face rau. Cnd era cop il, privise ntotdeauna cu teama si respect la doamna palida si barbatul sever car e zaceau cu ochii nchisi, cu minile mpreunate pe piept. Si, dupa ce parintii sai mu risera, se gndise la ei zacnd unul lnga celalalt, n cimitir, la fel ca aceste statui . Dar tinu bricheta n vreme ce Vickie desena cu ruj o mustata si i facea un nas de clovn lui Thomas Fell. Tyler le privea. Hei, sunt mbracati de gala, si nu se duc nicaieri. si puse minile pe capacul de piatra si se apleca peste el, ncercnd sa-l miste ntr-o p arte. Ce zici, Dick le oferim o noapte n oras? Poate chiar n centrul orasului? Nu, si spuse Elena, ngrozita, n vreme ce Dick pufni n rs, iar Vickie tipa ncntata. Dar Dick era deja lnga Tyler, pregatindu-se sa mpinga, cu podul palmelor pe capacul de piatra. La trei, spuse Tyler si numara: Unu, doi, trei. Ochii Elenei erau atintiti pe fa ta ngrozitoare, ca de clovn, a lui Thomas Fell, pe cnd baietii se chinuiau si geme au, cu muschii ncordati sub haine. Dar nu putura sa miste nici un centimetru capa cul. Blestematul asta de capac trebuie sa fie prins cumva, spuse Tyler furios si renu nta. Elena si simti picioarele moi de usurare, ncercnd sa para destinsa, se rezema de ca pacul de piatra si atunci se ntmpla. Auzi scrsnetul pietrei si simti imediat capacul miscndu-se sub mna ei stnga. Se ndepa rta de ea, facnd-o sa-si piarda echilibrul. Scapa bricheta din mna si ncepu sa tipe , si continua sa tipe, ncercnd sa ramna pe picioare. Cadea n mormntul deschis, si un vnt nghetat urla n jurul ei. Auzea tipete n urechi. Apoi era din nou afara, n lumina Lunii suficient de puternica pentru ca Elena sai poata vedea pe ceilalti. Tyler o tinea strns. Ea se uita n jur cu o privire salb atica. Esti nebuna? Ce-ai patit? Tyler o scutura. S-a miscat! Capacul s-a miscat! S-a deschis si nu stiu aproape ca am cazut nauntru. Era frig Baietii rdeau. Bietul copilas s-a speriat, spuse Tyler. Haide, Dick-boy, ia sa verificam noi. Tyler, nu Dar ei se ntoarsera nauntru. Vickie ramasese n cadrul usii, privind, n timp ce Elena tremura. n scurt timp, Tyler i facea semn sa se apropie. Uite, spuse el, cnd ea facu ncet un pas nauntru, fara tragere de inima. Tyler luase din nou bricheta si acum o tinea deasupra pieptului de marmura al lui Thomas Fe ll. Uite, e nemiscat, culcusit confortabil n locul lui. Vezi? Elena se uita lung n jos, la capacul asezat exact peste mormnt. Dar s-a miscat. Am fost ct pe ce sa cad nauntru Sigur, cum spui tu, iubito. Tyler o cuprinse cu bratele si o trase lnga el, cu spatele lipit de pieptul lui. Ea ntoarse capul ntr-o parte si i vazu si pe Dick si Vickie n aceeasi pozitie, doar ca Vickie statea cu ochii nchisi si parea sa-i placa. Tyler si freca barbia de par ul ei. Acum as vrea sa ma ntorc la bal, spuse ea pe un ton hotart.

Barbia si opri miscarea. Apoi Tyler ofta si spuse: Sigur, iubito. Se uita la Dick si Vickie. Voi ce faceti? Dick rnji si spuse: Noi mai stam putin aici. Vickie chicoti, cu ochii tot nchisi. Bine, spuse Elena. Se ntreba cum aveau sa se ntoarca, dar l lasa pe Tyler sa o duca afara. Acolo el se opri. Nu pot sa plec fara sa arunc o privire la mormntul bunicului meu, spuse el. Ei, h aide, Elena, facu el cnd ea ncepu sa protesteze, nu-mi rani sentimentele. Trebuie sa-l vezi, e mndria familiei mele. Elena se forta sa zmbeasca, desi simtea un sloi de gheata n stomac. Poate ca dacai facea pe plac, o sa o duca de aici. Bine, spuse ea, si o porni catre cimitir. Nu pe acolo, pe aici, spuse Tyler, si n clipa urmatoare o conducea catre vechiul cimitir. E-n regula, zau, nu e departe de alee. Uite, acolo, vezi? Si i arata spre ceva care stralucea n lumina Lunii. Elena icni, simtind cum o gheara i strnge inima. Parea ca acolo statea o persoana, un urias cu un cap rotund, lipsit de par. Si nu-i placea deloc ca se afla aici, printre pietrele de granit vechi de secole, tocite si aplecate de vreme. Lumina puternica a Lunii arunca umbre ciudate si peste tot erau zone de ntuneric de nep atruns. E doar sfera de deasupra. Nimic de care sa te sperii, spuse Tyler, tragnd-o dupa el afara de pe alee, catre lespedea stralucitoare. Era facuta din marmura rosie, iar sfera uriasa aflata deasupra ei i amintea Elene i de Luna umflata de pe linia orizontului. Acum, aceeasi Luna si arunca lumina pu ternica peste ei, la fel de alba ca si minile albe de marmura ale lui Thomas Fell . Elena nu-si putu stapni un fior. Biata fetita, i-e frig. Trebuie sa o ncalzim, spuse Tyler. Elena ncerca sa-l mpinga deoparte, dar el era prea puternic, si o cuprinse n brate si o strnse lnga el. Tyler, vreau sa plec, vreau sa plec acum Sigur, iubito, plecam, spuse el. Dar mai nti trebuie sa te ncalzesc. Uuh, esti rece ca gheata. Tyler, termina, spuse ea. Bratele lui care o tineau strns o deranjasera, dar acum , socata, i simti minile pe trupul ei, pipaind-o, cautnd pielea. Elena nu se mai aflase niciodata ntr-o astfel de situatie, si fara sa poata capat a vreun ajutor. ncerca sa-si nfiga un toc ascutit n piciorul lui ncaltat n pantofi de lac, dar Tyler se feri. Tyler, ia-ti minile de pe mine. Hai, Elena, nu fi asa. Vreau, doar sa te ncalzesc peste tot Tyler, da-mi drumul, spuse ea gfind, ncerca sa se smulga din strnsoarea lui. Tyler se mpiedica, dar n clipa urmatoare era peste ea, strivind-o n hatisul de iede ra si buruieni de pe pamnt. Te omor, Tyler, spuse disperata Elena. Vorbesc serios. Da-te jos de pe mine! Tyler mima ca ncearca sa se rostogoleasca de pe ea, chicotind dintr-odata, cu mis cari greoaie si dezlnate, aproape caraghioase. Oh, haide, Elena, nu t-enerva. Voiam doar sa te-ncalzesc. Elena, Printesa de Ghe ata, sa se ncalzeasca Acu te-ai ncalzit, nu? n clipa urmatoare Elena i simti gura fierbinte si umeda pe fata. Era prinsa sub el , si saruturile lui umede coborau pe gtul ei. Apoi auzi un zgomot de material rup t. Hopa, murmura Tyler. mi pare rau. Elena si rasuci capul, si gura ei ntlni mna lui Tyler, care o mngia stngaci pe obraz. musca, nfigndu-si dintii n palma carnoasa. Musca cu putere, simtind n gura gustul sn gelui, auzind urletul de durere al lui Tyler. Mna se smuci departe de obrazul ei. Hei! Am spus ca-mi pare rau! Tyler se uita ndurerat la mna ranita. Apoi chipul i se ntuneca si, n timp ce si prive a mna, si-o strnse n pumn. Asta e, si spuse Elena cu o groaza calma. Ma bate sau ma omoara. Si se pregati pe ntru lovitura.

Stefan ncercase sa nu vina n cimitir; toata fiinta lui o refuzase. Ultima data cnd venise aici fusese noaptea batrnului. Amintirea l facu sa se nfiorare din nou de groaza. Ar fi jurat ca nu l golise de sng e pe omul de sub pod, ca nu i luase suficient snge ct sa-i faca rau. Dar totul n ace a noapte, dupa aparitia Puterii, era amestecat, confuz. Daca fusese ntr-adevar o aparitie a Puterii. Poate ca era doar propria lui imaginatie, sau chiar o facuse . Caci atunci cnd dorinta scapa de sub control, se pot petrece lucruri ciudate. nchise ochii. Cnd auzise ca batrnul fusese dus la spital, pe moarte, socul lui fuse se imens. Cum putuse sa-si piarda att de mult controlul? Sa omoare aproape, cnd el nu mai omorse de la Dar nu-si putea ngadui sa se gndeasca la asta. Acum, stnd n fata portii cimitirului, n ntunericul de la miezul noptii, tot ce voia era sa se ntoarca si sa plece. Sa se ntoarca la balul unde o lasase pe Caroline, a cea creatura supla, bronzata, care era ntr-o siguranta totala pentru ca nu nsemna absolut nimic pentru el. Dar nu putea pleca, pentru ca Elena se afla n cimitir. O simtea, si simtea disper area ei tot mai mare. Elena era n cimitir si se afla la ananghie, iar el trebuia sa o gaseasca. Era la jumatatea drumului n sus pe colina cnd l cuprinse ameteala. Clatinndu-se, se stradui sa mearga spre biserica, pentru ca era singurul lucru la care se putea gn di. Fuioare mari si cenusii de ceata i nvaluiau mintea, si se chinuia sa paseasca mai departe. Se simtea att de slabit. Si neputincios n fata fortei imense a aceste i ameteli. Trebuia sa ajunga la Elena. Dar era lipsit de forta. Nu putea fi slabit daca avea s a o ajute pe Elena. Trebuia sa Usa bisericii se casca neagra naintea lui. Elena vazu Luna peste umarul stng al lui Tyler. Era ciudat de potrivit ca sa fie ultimul lucru pe care l va vedea vreodata, si spuse. Tipatul i se opri n gtlej, nabus it de frica. Si apoi ceva l ridica pe Tyler si l arunca spre lespedea bunicului sau. Asa i se paru Elenei, care se rostogoli pe o parte, gfind, cu o mna tinndu-si strns r ochia sfsiata, cu cealalta pipaind dupa o piatra sau un bat cu care sa se apere. Dar nu avea nevoie de asa ceva. Ceva se misca n ntuneric si Elena vazu ca persoana care l trasese pe Tyler de pe ea era Stefan Salvatore. Dar era un Stefan pe care nu l mai vazuse pna atunci: chipul lui cu trasaturi fine era alb si mpietrit de fu rie, iar n ochii aceia verzi era o stralucire ucigatoare. Chiar si fara sa se mis te, Stefan emana atta mnie si amenintare nct Elenei i se facu mai frica de el dect i f usese de Tyler. De cum te-am vazut prima oara, am stiut ca n-ai sa nveti niciodata sa te porti cu m trebuie, spuse Stefan. Vocea lui era joasa, rece si detasata, si auzind-o Elena se simti ametita. Nu-si putea lua ochii de la el, cum se apropia de Tyler, care scutura confuz din cap si ncerca sa se ridice. Stefan se misca asemenea unui dansator, cu fiecare miscar e fluida si precis controlata. Dar habar n-aveam ca ai un caracter att de imatur, adauga el. l lovi pe Tyler. Baiatul mai solid ntinsese nainte o mna carnoasa, si Stefan l lovi a proape ntr-o doara pe o latura a fetei, nainte ca mna sa l atinga. Tyler se lovi de alta piatra de mormnt. Se chinui sa se ridice n picioare si ramas e gfind, cu albul ochilor sclipind n ntuneric. Elena vazu un firicel de snge curgndu-i din nas. Apoi Tyler se napusti. Un gentleman nu-si impune compania, spuse Stefan, si l lovi ntr-o parte. Tyler cazu din nou pe jos, cu fata n buruieni si rugi. De data asta se ridica mai ncet, si sngele i curgea din ambele nari si din buza. Fornaia ca un cal speriat cnd se arunca asupra lui Stefan. Stefan l nsfaca de pieptii jachetei si se rasuci odata cu Tyler, absorbind impactu l atacului sau. l scutura de doua ori, cu putere, n vreme ce pumnii aceia carnosi se miscau bezmetic n jurul lui, fara sa nimereasca nimic. Apoi i dadu drumul lui T yler, care se prabusi la pamnt.

Si nu insulta o femeie, adauga Stefan. Chipul lui Tyler era contorsionat, ochii i se nvrteau n orbite, dar se ntinse dupa p iciorul lui Stefan. Stefan l trase n sus si l scutura din nou, si Tyler se nmuie ca o papusa de crpa, si-si dadu ochii peste cap. Stefan continua sa vorbeasca, tinnd trupul greu n picioare si nsotindu-si flecare cuvnt cu o scuturatura puternica. Si, mai presus de orice, nu o loveste Stefan! striga Elena. Capul lui Tyler se balanganea nainte si napoi cu flecare scuturatura. Elenei i era teama de ceea ce vedea, i era teama de ceea ce putea face Stefan. Si cel mai team a i era de vocea lui Stefan, vocea aceea rece care era ca o sabie ce dansa, frumo asa si ucigatoare si ngrozitor de nemiloasa. Stefan, termina! El si ntoarse capul brusc spre ea, surprins, ca si cum uitase de prezenta ei. Pent ru o clipa o privi fara sa o recunoasca, si ochii lui pareau negri n lumina Lunii , iar ea se gndi la o fiara salbatica, o pasare mare sau o felina carnivora incap abila de o emotie omeneasca. Apoi pe chipul lui se citi ntelegerea si privirea lu i si pierdu o parte din adncimea ntunecata. Stefan se uita n jos la capul lui Tyler care se balanganea, apoi l rezema ncet de p iatra rosie de mormnt. Genunchii lui Tyler, moi, cedara, si el aluneca de-a lungu l pietrei, dar, spre usurarea Elenei, deschise ochii sau cel putin ochiul stng. O chiul drept ncepuse sa se umfle, si acum era ca o despicatura n carnea tumefiata. O sa fie bine, spuse Stefan cu o voce goala. Acum, cnd frica ncepea sa i dispara, Elena se simti si ea goala pe dinauntru. Socul , si spuse. Sunt n soc. Probabil ca n clipa urmatoare o sa ncep sa urlu isterica. Are cine sa te duca acasa? spuse Stefan, cu aceeasi voce nspaimntator de terna. Elena se gndi la Dick si Vickie, facnd Dumnezeu stie ce lnga efigia lui Thomas Fell . Nu, spuse. Mintea ei ncepea sa functioneze din nou, sa nregistreze ce se afla n jurul ei. Roch ia violeta era sfsiata n partea din fata pna jos; era distrusa. Cu un gest mecanic, Elena o aduna strns peste furou. O sa te duc eu, spuse Stefan. Chiar si n amorteala de care era cuprinsa, Elena simti un fior rapid de teama. l p rivi, o silueta ciudat de eleganta printre pietrele de mormnt, cu chipul palid n l umina Lunii. Niciodata nu i se paruse Stefan att de de frumos ca acum, dar frumuse tea aceasta era aproape nefireasca. Nu din alta lume, ci neomeneasca, pentru ca nici o fiinta umana nu putea raspndi acea aura de forta, sau de distanta. Multumesc. Esti foarte amabil, spuse ea ncet. Era singurul lucru pe care l putea f ace. l lasara pe Tyler chinuindu-se sa se ridice n picioare lnga piatra de mormnt a stram osului sau. Elena simti un alt fior rece cnd ajunsera la poteca si Stefan o lua ns pre Podul Wickery. Mi-am lasat masina la pensiune, spuse el. Asta e cea mai rapida modalitate de a ne ntoarce. Pe aici ai venit? Nu, n-am trecut peste pod. Dar o sa fim n siguranta. Elena l crezu. Palid si tacut, Stefan mergea alaturi de ea fara sa o atinga, n afa ra de momentul cnd si scoase sacoul pentru a i-l aseza pe umerii goi. Elena avea u n sentiment ciudat de siguranta ca Stefan va omor pe oricine va ncerca sa-i faca c eva. Podul Wickery parea alb n lumina Lunii, si sub el apele nghetate se nvrtejeau peste pietrele vechi de secole. Lumea din jur era tacuta si frumoasa si rece, pe cnd ei paseau printre stejari catre drumul ngust de tara care-l traversa. Trecura apoi pe lnga pasuni ngradite si cmpuri ntunecate si n cele din urma ajunsera la o alee lunga si serpuita. Pensiunea era o cladire mare din caramizi ruginii f acute din lutul locului, ncadrata de cedri si artari batrni. Toate ferestrele erau ntunecate, cu exceptia uneia. Stefan descuie usa cu doua canaturi si intrara ntr-un vestibul mic, de unde porne a, chiar n fata lor, un sir de trepte. Balustrada, la fel ca si usa, era din lemn de stejar deschis la culoare, att de bine lustruit nct parea sa straluceasca.

Urcara scara pna la palierul de la al doilea etaj, slab luminat. Spre surprindere a Elenei, Stefan o conduse ntr-una din camere si deschise ceea ce parea a fi usa unui dulap. Prin ea Elena vazu o scara ngusta si abrupta. Ce loc ciudat, si spuse. Scara asta tainica, ascunsa n inima casei, unde nu ajunge a nici un sunet de afara. Urca treptele si pasi ntr-o camera mare care ocupa tot catul al treilea al casei. Era aproape la fel de slab luminat ca si scara de la intrare, dar Elena putea de slusi podeaua de lemn vopsit si grinzile tavanului n panta. Pe toate laturile ncap erii se vedeau ferestre nalte si multe cufere raspndite printre cteva piese masive de mobilier. si dadu seama ca el o privea. Exista o baie unde sa ? El facu un semn cu capul catre o usa. Ea si scoase sacoul, i-l ntinse fara sa-l pr iveasca si intra n baie. Capitolul 8 Elena intrase n baie ametita si recunoscatoare. Iesi furioasa. Nu stia prea bine cum avusese loc schimbarea. Dar la un moment dat, n timp ce si spala zgrieturile de pe fata si brate, suparata ca nu exista o oglinda si ca si lasase geanta n masina decapotabila a lui Tyler, ncepu sa simta din nou. Si ceea ce simtea era furie. Sa-l ia naiba pe Stefan Salvatore. Att de rece si de controlat chiar si cnd i salva viata. Sa-l ia naiba pentru politetea lui, si pentru galanteria lui, si pentru peretii pe care i ridicase n jurul lui si care pareau mai grosi si mai nalti ca nic iodata. si scoase din par acele care mai ramasesera si le folosi pentru a-si prinde rochi a n fata. Apoi si trecu repede prin parul desfacut un pieptene de os gravat pe car e l gasi lnga chiuveta. Iesi din baie cu barbia ridicata si cu ochii ngustati de fu rie. El nu-si pusese la loc sacoul. Statea n picioare lnga fereastra, n sveterul lui alb , cu capul aplecat, crispat, asteptnd. Fara sa-si ridice privirea, arata spre cee a ce parea o bucata de catifea ntunecata asezata pe spatarul unui scaun, si spuse : Poate ca vrei sa o pui peste rochie. Era o pelerina lunga, larga si moale, cu gluga. Elena trase tesatura grea peste umerii ei. Dar gestul nu o mbuna; observa ca Stefan nu se apropiase de ea si nici nu o privise n timp ce vorbea. n mod deliberat, ea i invada spatiul personal, strngnd pelerina n jurul ei si simtind , chiar si n acele momente, o placere senzuala n felul n care cadeau faldurile, mat urnd n spatele ei podeaua. Se apropie de el si cerceta comoda masiva de mahon de ln ga fereastra. Pe ea se aflau un pumnal cu aspect ucigator, cu teaca de ivoriu, si o minunata c upa de agat montata n argint. Se mai vedea si o sfera aurie cu un fel de cadran n ea si cteva monede de aur. Lua una dintre monede, n parte pentru ca parea interesanta si n parte pentru ca st ia ca l deranja sa o vada umblnd cu lucrurile lui. Ce-i asta? Dupa o clipa de tacere, el raspunse: Un florin de aur. O moneda florentina. Si asta ce e? Un ceas-pandantiv german. De la sfrsitul secolului al cincisprezecelea, spuse abs ent. Apoi adauga: Elena Ea ntinse mna catre o caseta mica de fier, cu un capac cu balamale. Si asta? Se deschide? Nu. El avea reflexele unei pisici; mna lui cobor peste caseta, tinnd capacul nchis. E personal, spuse, si n voce i se simtea tensiunea. Ea observa ca degetele lui atinsesera doar capacul bombat de metal, nu si mna ei. Ea si-o ridica si el se retrase imediat. Brusc, furia ei deveni prea mare pentru a mai putea fi stapnita.

Ai grija, spuse ea cu o voce mnioasa. Nu ma atinge, sau te-ai putea mbolnavi. El se ntoarse catre fereastra. Si totusi, pe cnd se ndeparta si ea, ndreptndu-se spre centrul camerei, simtea cum e l i urmareste reflexia n geam. Si deodata si dadu seama cum trebuia sa o vada, cu p arul blond revarsndu-se peste pelerina ntunecata, cu o mna alba tinnd catifeaua adun ata la gt. O printesa distrusa umblnd prin turnul ei. si dadu capul pe spate si se uita la trapa din tavan, si auzi un sunet moale, ca o rasuflare taiata. Se ntoarse si vazu ca privirea lui era atintita asupra gtului ei descoperit; expresia din ochii lui o nedumeri. Dar n clipa urmatoare chipul lu i se naspri, respingnd-o. Cred, spuse el, ca ar fi mai bine sa te duc acasa. n acea clipa, ea simti nevoia sa l raneasca, sa l faca sa se simta la fel de rau cum o facuse si pe ea sa se sim ta. Dar n acelasi timp voia si adevarul. Se saturase de jocul acesta, se saturase sa planuiasca si sa comploteze si sa ncerce sa citeasca gndurile lui Stefan. Era n spaimntator si n acelasi timp o minunata usurare sa-si auda propria voce rostind c uvintele pe care le gndea de atta timp. De ce ma urasti? El o privi lung, uluit. Pentru o clipa paru, sa nu-si poata gasi cuvintele. Apoi spuse: Nu te urasc. Ba ma urasti, spuse Elena. Stiu ca nu e nu e politicos sa spun asta, dar nu-mi pa sa. Stiu ca ar trebui sa-ti fiu recunoscatoare ca m-ai salvat n seara asta, dar n ici de asta nu-mi pasa. Nu eu ti-am cerut sa ma salvezi. Nici macar nu stiu de c e erai n cimitir. Si n mod sigur nu nteleg de ce ai facut-o, tinnd seama de ceea ce crezi despre mine. El clatina din cap, dar vocea i era blnda. Nu te urasc. nca din prima clipa, m-ai evitat ca si cum ca si cum as fi leproasa. Am ncercat sa fiu draguta cu tine, si tu m-ai respins. Asta face un gentleman atunci cnd cineva ncearca sa-l faca sa se simta bine-venit? Acum el voia sa spuna ceva, dar ea continua, fara sa-i dea atentie. Mi-ai dat peste nas n public de fiecare data; m-ai umilit la scoala. Nici acum nu mi-ai fi vorbit, daca n-ar fi fost o treaba de viata si de moarte. De asa ceva e nevoie ca sa scot o vorba de la tine? Trebuie ca cineva sa fie aproape omort pe ntru asta? Si chiar si acum, continua ea plina de amaraciune, nu vrei sa ma apro pii de tine. Ce se ntmpla cu tine, Stefan Salvatore, de trebuie sa traiesti n felul asta? De trebuie sa ridici n jurul tau ziduri pentru a tine oamenii departe de t ine? De nu poti avea ncredere n nimeni? Ce se ntmpla cu tine? Acum el tacea, cu chipul ntors de la ea. Elena trase aer adnc n piept si si ndrepta u merii, tinndu-si capul sus, desi ochii i ardeau, si o dureau. Si ce e n neregula cu mine, adauga, mai calma acum, ca nici macar nu vrei sa ma p rivesti, dar o lasi pe Caroline Forbes sa stea gramada peste tine? Am macar drep tul sa stiu asta. N-o sa te mai deranjez niciodata. Nici macar n-o sa mai vorbes c cu tine la scoala, dar, nainte sa plec, vreau sa stiu adevarul. De ce ma urasti att de mult, Stefan? ncet, el se ntoarse si-si nalta capul. Ochii i erau goi, nu vedeau nimic, si Elena s imti cum i se strnge inima vaznd durerea de pe chipul lui. nca si mai controla vocea dar nu prea bine. Ea si dadu seama de efortul pe care l facea el pentru a si-o pa stra calma. Da, spuse Stefan. Cred ca ai dreptul sa stii, Elena. Si o privi, ochii li se ntlnira si Elena si spuse: Att de rau e? Ce ar putea fi att d e rau? Nu te urasc, continua el, rostind fiecare cuvnt cu grija, clar. Nu te-am urt nicio data. Dar tu mi aduci aminte de cineva. Elena fu surprinsa. Se asteptase la orice, dar nu si la asta. ti aduc aminte de o persoana pe care ai cunoscut-o? De o persoana pe care am cunoscut-o, spuse el calm. Dar, adauga ncet, ca si cum a r fi vorbit cu sine, de fapt nu esti ca ea. Ea semana cu tine, dar era fragila, delicata. Vulnerabila. n interior, ca si pe dinafara. Iar eu nu sunt.

El scoase un sunet care ar fi putut fi un hohot de rs, daca ar fi existat ceva am uzat n el. Nu. Tu esti o luptatoare. Tu esti tu. Elena tacu cteva clipe. Vaznd durerea de pe c hipul lui, simti ca furia i paleste. Ati fost foarte apropiati? Da. Ce s-a ntmplat? Urma o tacere lunga, att de lunga nct Elena se gndi ca nu avea sa-i raspunda. Dar n c ele din urma Stefan spuse: A murit. Elena rasufla lung si tremurat. Ultimele ramasite ale furiei se stinsera. Cred ca ai suferit ngrozitor, spuse ea, gndindu-se la piatra alba de mormnt a famil iei Gilbert, asezata n iarba nalta. mi pare att de rau. El tacu. Pe chip nu i se mai citea din nou nimic, si parea sa priveasca undeva d eparte, la ceva teribil, care i sfsia inima si pe care doar el putea sa-l vada. Da r n expresia lui nu era doar durere. Prin zidurile din jurul lui, prin toata stapn irea lui de sine, ea vedea privirea torturata a vinovatiei si singuratatii de ne suportat. O privire att de pierduta si de chinuita nct, nainte de a-si da seama ce f ace, era lnga el. Stefan, sopti ea. El nu paru sa o auda; parea cufundat n lumea lui de durere. Ea nu se putu abtine sa nu-si puna mna pe bratul lui. Stefan, stiu ct poate sa doara N-ai cum sa stii, izbucni el, si tot calmul lui aparent exploda ntr-o furie cumpl ita. Se uita n jos la mna ei, ca si cum abia atunci si dadea seama ca era acolo, ca si c um ndrazneala ei de a-l atinge l nfuriase. Ochii lui verzi erau dilatati si ntunecat i cnd si trase violent bratul, ridicnd palma catre ea pentru a o mpiedica sa l mai at inga si cumva, n loc de asta, o prinsese de mna, si acum degetele lui se mpleteau strns cu ale ei, ntr-un gest disperat. si lasa ochii n jos, uluit, catre minile lor mpreunate . Apoi, ncet, privirea i aluneca de la degetele lor strnse catre chipul ei. Elena , sopti el. Si apoi ea o vazu, acea suferinta care i tulbura privirea, ca si cum pur si simpl u el nu mai era n stare sa lupte. nfrngerea, cnd zidurile se prabusira n cele din urm a si ea vazu ce se afla dincolo de ele. Si apoi, fara sa mai poata lupta, el si lasa capul n jos catre buzele ei. Stai opreste aici, spuse Bonnie. Cred ca am vazut ceva. Fordul hrbuit al lui Matt ncetini, ndreptndu-se catre marginea drumului, unde tufisu rile si rugii cresteau mai desi. Ceva alb licarea acolo, ndreptndu-se catre ei. Dumnezeule, exclama Meredith. E Vickie Bennett. Fata se ivi, mergnd mpiedicat, n lumina farurilor si ramase acolo, clatinndu-se, cnd Matt apasa pe frna. Parul ei castaniu-deschis era ciufulit si nclcit, iar ochii ave au o privire sticloasa pe o fata murdara de pamnt. Era doar ntr-un furou alb minus cul. Bag-o n masina, spuse Matt. Meredith deja deschidea portiera. Sari din masina si alerga catre fata naucita. Vickie, esti bine? Ce-ai patit? Vickie gemu, cu privirea atintita tot nainte. Apoi brusc paru sa o vada pe Meredi th si se prinse strns de ea, nfigndu-si unghiile n bratele ei. Plecati de aici, spuse ea, cu o privire plina de disperare, cu vocea groasa, ciu data, ca si cum ar fi avut ceva n gura. Plecati cu totii plecati de-aici! Vine! Ce vine? Vickie, unde e Elena? Plecati acum Meredith se uita n lungul drumului, apoi o conduse catre masina pe fata care trem ura. O sa te luam de aici, i zise, dar trebuie sa ne spui ce s-a ntmplat. Bonnie, da-mi salul tau. A nghetat de tot. A fost atacata, spuse Matt cu o voce aspra. Si e ntr-un fel de soc. ntrebarea e, u

nde sunt ceilalti? Vickie, Elena a fost cu tine? Vickie ncepu sa plnga, acoperindu-si fata cu minile, n timp ce Meredith i nfasura umer ii cu salul roz stralucitor al lui Bonnie. Nu Dick, spuse ea neclar. Parea sa o doara cnd vorbeste. Eram n biserica a fost orib il. A venit ca o negura n jurul nostru. O negura ntunecata. Si ochi. I-am vazut och ii n ntuneric, arznd. M-au ars E n delir, spuse Bonnie. Sau isterie, sau cum vrei sa-i spui. Matt rosti ncet si clar: Vickie, te rog, spune-ne un singur lucru. Unde e Elena? Ce s-a-ntmplat cu ea? Nu stiu. Vickie ridica spre cer o fata patata de lacrimi. Dick si cu mine eram si nguri. Noi si pe urma dintr-odata era n jurul nostru. Nu puteam sa fug. Elena a zi s ca s-a deschis mormntul. Poate ca de-acolo a venit. A fost oribil Au fost n cimitir, n biserica n ruine, traduse Meredith. Si Elena a fost cu ei. Si uitati-va la asta. n lumina plafonierei, vazura cu totii zgrieturile proaspete si adnci care coborau d e pe gtul lui Vickie pna la corsajul de dantela al furoului. Arata ca niste urme de animale, spuse Bonnie. Ca urmele unor gheare de pisica, p oate. Pe batrnul ala de sub pod nu l-au terminat niste gheare de pisica, spuse Matt. Fata lui era palida si falcile i erau nclestate, cu muschii ncordati. Meredith i urm ari privirea n lungul drumului si apoi clatina din cap. Matt, trebuie sa o ducem nti pe ea napoi. Trebuie sa o ducem, spuse ea. Asculta, si eu sunt la fel de ngrijorata pentru Elena ca si tine. Dar Vickie are nevoie de u n doctor, iar noi trebuie sa chemam politia. N-avem ce face. Trebuie sa ne ntoarc em. Matt mai privi cteva clipe lungi catre drum, apoi respira adnc, suierat. nchise cu putere usa, porni motorul si ntoarse masina, cu miscari violente. Pe tot drumul catre oras, Vickie vorbi, printre gemete, despre ochi. Elena simti buzele lui Stefan atingndu-i-le pe ale ei. Si totul deveni foarte simplu. Toate ntrebarile si primira raspunsul, toate temeril e se linistira, toate ndoielile disparura. Ceea ce simtea nu era doar pasiune, ci o tandrete dureroasa si o dragoste att de puternica nct o facea sa se cutremure. A r fi putut fi nspaimntatoare n intensitatea ei, doar ca atunci cnd era cu el, nu se temea de nimic. si gasise locul. Aici era locul ei, si l gasise n sfrsit. Cu Stefan, se simtea acasa. El se trase putin napoi si ea l simti tremurnd. Oh, Elena, sopti el lnga buzele ei. Nu putem Am facut-o deja, sopti ea, si l trase din nou lnga ea. Era ca si cum i putea auzi gndurile, i putea simti sentimentele. Placerea si dorint a i strabateau, legndu-i, apropiindu-i mai mult. Iar Elena mai simtea si un izvor de emotii mai profunde n adncul lui. El voia sa o tina lnga el pentru totdeauna, sa o protejeze de orice rau. Voia sa o apere de orice rau care o ameninta. Voia sa si uneasca viata cu a ei. Simti apasarea tandra a buzelor lui pe gura ei, si cu greu putea ndura dulceata e i. Da, si spuse. Senzatiile o strabateau asemenea unor valuri pe suprafata unui i az limpede si nemiscat. Se neca n ele, n bucuria pe care o simtea n Stefan si n delic ioasa reactie care se nastea n ea. Dragostea lui Stefan o scalda, stralucea prin ea, aprinznd fiecare coltisor ntunecat din adncul sufletului ei la fel ca un soare. Tremura de placere, de dragoste, de dor. El se trase ncet napoi, ca si cum nu putea suporta sa se desparta de ea, si se pri vira n ochii cu o bucurie mirata. Nu spusera nimic. Nu era nevoie de cuvinte. El o mngie pe par, cu o atingere att de usoara nct ea de-abia o simti, ca si cum el se temea ca ar putea sa se sparga n min ile lui. Si atunci ea stiu ca nu fusese ura cea care l facuse sa o evite atta vrem e. Nu, nu fusese deloc ura. Elena nu stia ct timp trecuse pna ce coborra n tacere scarile pensiunii. n oricare al ta mprejurare ar fi fost ncntata sa intre n superba masina neagra a lui Stefan, dar n seara aceasta abia o observa. El o tinu de mna n timp ce strabateau strazile pust

ii. Primul lucru pe care l vazu Elena cnd se apropiara de casa ei fura luminile. Politia, spuse ea, gasindu-si vocea destul de greu. I se parea ciudat sa vorbeasca dupa ce tacuse atta vreme. Si aia e masina lui Robert, pe alee, uite si masina lui Matt, spuse. Se uita la Stefan, si pacea care o cuprinsese paru dintr-odata fragila. Ma ntreb ce s-o fi ntm plat. Crezi ca Tyler le-a spus deja ? Nici macar Tyler n-ar putea fi att de prost, spuse Stefan. Opri lnga una dintre masinile de politie si Elena si desfacu fara tragere de inima mna dintr-a lui. si dorea din tot sufletul ca ea si Stefan sa poata fi singuri, s a nu mai fie niciodata nevoiti sa dea ochii cu restul lumii. Dar nu aveau ce face. Mersera pe alee pna la usa, care era deschisa. nauntru, toat e luminile erau aprinse. Elena intra si vazu o multime de fete ntorcndu-se catre ea. si dadu brusc seama cum trebuia sa arate, stnd acolo n prag n pelerina neagra de catifea, lunga pna la pamnt , cu Stefan Salvatore lnga ea. Si apoi matusa Judith scoase un tipat si n clipa ur matoare o strngea n brate, scuturnd-o si mbratisnd-o n acelasi timp. Elena! Oh, slava Domnului ca esti bine! Dar unde ai fost? Si de ce n-ai telefona t? ti dai seama prin ce-am trecut cu totii? Elena si roti uimita privirile prin ncapere. Nu ntelegea nimic. Ne bucuram sa te vedem din nou acasa, spuse Robert. Am fost la pensiune, cu Stefan, spuse ea ncet. Matusa Judith, el e Stefan Salvato re; a nchiriat o camera acolo. El m-a adus acasa. ti multumesc, i spuse matusa Judith lui Stefan peste capul Elenei. Apoi se dadu nap oi sa o priveasca pe Elena si ntreba: Dar rochia ta parul ce s-a-ntmplat? Nu stii? Deci Tyler nu v-a spus. Atunci de ce e politia aici? Elena se apropie instinctiv de Stefan, si l simti si pe el venind mai aproape, pe ntru a o proteja. E aici pentru ca Vickie Bennett a fost atacata n cimitir n seara asta, spuse Matt. El, Bonnie si Meredith stateau n spatele matusii Judith si al lui Robert, parnd us urati si putin stnjeniti, si foarte obositi. Am gasit-o acum vreo doua-trei ore, si de atunci te tot cautam, adauga Matt. Atacata? spuse Elena, uluita. Atacata de cine? Nimeni nu stie, spuse Meredith. Ei, poate ca nici nu avem de ce sa ne facem griji, spuse Robert pe un ton linist itor. Doctorul a spus ca s-a speriat foarte tare si ca bause. Poate ca toata pov estea a fost doar n imaginatia ei. Zgrieturile alea n-au fost n imaginatie, spuse Matt, politicos dar cu ncapatnare. Ce zgrieturi? Despre ce vorbiti voi? ntreba Elena, uitndu-se pe rnd la fiecare dintr e ei. O sa-ti spun eu, zise Meredith si i povesti pe scurt cum ea si ceilalti o gasiser a pe Vickie. Ne tot spunea ca nu stia unde esti, ca era singura cu Dick cnd s-a ntm plat. Si cnd am adus-o aici, doctorul a spus ca nu poate gasi nimic concludent. N u patise nimic, cu exceptia zgrieturilor, si ele puteau fi facute de o pisica. Nu mai erau si alte semne pe ea? ntreba Stefan taios. Era pentru prima data ca vorbea de cnd intrase n casa, si Elena l privi, surprinsa de tonul lui. Nu, spuse Meredith. Binenteles, o pisica n-ar fi putut sa-i dea jos hainele, dar Dick putea. Oh, si avea limba muscata. Ce? exclama Elena. Muscata rau de tot. Probabil ca sngerase mult, si acum o durea cnd vorbea. Lnga Elena, Stefan ramasese complet nemiscat. A avut vreo explicatie pentru ce s-a ntmplat? ntreba el. Era isterica, spuse Matt. De-a dreptul isterica; vorbea fara noima. Zicea ntruna de niste ochi si de o negura ntunecata si ca nu putea sa fuga si de-asta doctorul crede ca e vorba de un soi de halucinatie. Dar din cte ne putem da seama, ea si Dick Carter au fost n biserica ruinata din cimitir pe la miezul noptii si ceva a venit acolo si i-a atacat. Nu l-a atacat si pe Dick, adauga Bonnie, ceea ce dovedeste ca acel ceva avea bun -gust. Politia l-a gasit lesinat pe podeaua bisericii, si nu-si mai aminteste ab

solut nimic. Dar Elena nu mai auzi ultimele cuvinte. Ceva ngrozitor se ntmplase cu Stefan. Nu-si dadea seama cum de stia ea asta, dar stia. El ncremenise pe masura ce Matt vorbe a, iar acum, desi nu se miscase, Elena simtea ca ntre ei se cascase o distanta ur iasa, ca si cum se aflau pe malurile opuse ale unui sloi de gheata plutitor, str abatut de nenumarate crapaturi. Stefan spuse, cu acea voce foarte controlata pe care ea o mai auzise nainte, n cam era lui: n biserica, Matt? Da, n biserica n ruine, raspunse Matt. Si esti sigur ca a zis ca era miezul noptii? Nu putea fi sigura, dar trebuie sa fi fost cam pe atunci. Noi am gasit-o la scur t timp dupa. De ce? Stefan nu raspunse. Elena simtea distanta dintre ei crescnd. Stefan, sopti ea. Apoi, cu voce tare, cu disperare: Stefan, ce e? El clatina din cap. Nu ma ndeparta, gndi ea, dar Stefan nici macar nu o privea. O sa scape? ntreba el brusc. Doctorul zice ca nu prea e nimic n neregula cu ea, spuse Matt. Nimeni nu a pomeni t ceva de moarte. Stefan ncuviinta din cap scurt; apoi se ntoarse catre Elena. Trebuie sa plec, spuse. Acum esti n siguranta. Ea l prinse de mna pe cnd el se ntorce a spre usa. Binenteles ca sunt n siguranta, spuse Elena. Datorita tie. Da, spuse el. Dar n ochii lui nu se vedea nici un raspuns. Erau fara viata, cu privirea ferita. Suna-ma mine, spuse ea, si i strnse mna, ncercnd sa-i transmita ce simtea, sub privir le atente ale celorlalti; si dorea ca el sa nteleaga. El se uita, lipsit de expresie, la minile lor, apoi, ncet, catre ea. Si n cele din urma i strnse si el degetele. Da, Elena, sopti el si si atinti privirea ntr-a ei. n clipa urmatoare plecase. Elena rasufla adnc si se ntoarse catre camera plina de lume. Matusa Judith continu a sa stea lnga ea, privind fix la ceea ce se vedea din rochia rupta de sub peleri na. Elena, spuse ea, ce s-a ntmplat? Si ochii ei se ndreptara catre usa pe care Stefan tocmai iesise. Un soi de rs isteric urca n gtul Elenei, dar si-l nabusi. Nu Stefan a facut asta, spuse ea. Stefan m-a salvat. Simti cum chipul i se naspre ste si se uita la politistul din spatele matusii Judith. Tyler a fost, Tyler Sma llwood Capitolul 9 Ea nu era rencarnarea lui Katherine. ndreptndu-se catre pensiune n tacerea violacee de dinainte de ivirea zorilor, Stefan se gndi la lucrul acesta. Asta i spusese si ei, si era adevarat, dar abia acum si dadea seama ct de mult i tre buise ca sa ajunga la aceasta concluzie. Fusese constient de fiecare rasuflare s i miscare a Elenei timp de multe saptamni, si nregistrase fiecare diferenta. Parul ei avea o nuanta mai deschisa dect cel al lui Katherine, iar sprncenele si g enele erau mai nchise la culoare. Ale lui Katherine fusesera aproape argintii. Si era mai nalta dect Katherine, cam cu o palma. Se misca si mult mai liber; fetele din epoca aceasta se simteau mult mai bine n trupurile lor. Nici macar ochii ei, ochii aceia care n prima zi l facusera sa ncremeneasca n socul recunoasterii, nu erau de fapt la fel. Ochii lui Katherine fusesera de obicei ma ri de o uimire copilareasca sau lasati n jos, asa cum se cuvenea pentru o fata de la sfrsitul secolului al cincisprezecelea. Dar ochii Elenei ti ntlneau deschis priv irea, se uitau la tine direct, fara sovaiala. Iar uneori se ngustau, plini de hot arre, sau provocatori, asa cum nu facusera niciodata ochii lui Katherine. Ct priveste gratia si fascinatia, cele doua erau asemanatoare. Dar n vreme ce Kath

erine fusese un pisoias alb, Elena era o tigroaica alba ca zapada. Trecnd pe lnga siluetele nalte ale artarilor, Stefan se crispa la amintirea ivita b rusc n mintea lui. Nu voia sa se gndeasca la asta, nu voia sa-si ngaduie sa dar imag inile deja se derulau n fata ochilor sai. Era ca si cum jurnalul se deschisese de odata si el nu avea ncotro si trebuia sa priveasca pagina n timp ce povestea se de sfasura n mintea lui. Alb, Katherine fusese mbracata n alb n acea zi. O rochie noua, alba, din matase ven etiana, cu mneci despicate, pentru a lasa sa se vada camasa fina de in de sub ea. Purta un colier de aur cu perle n jurul gtului si cercei mici, tot cu perle, la u rechi. Fusese att de ncntata de rochia noua pe care tatal ei o comandase pentru ea. Facuse o pirueta n fata lui Stefan, ridicnd cu o mna micuta rochia plina, lunga pna la pamnt, si dezvaluind juponul galben din brocart de dedesubt Vezi, e chiar brodat cu initialele mele. Papa a cerut asta. Mein lieber Papa Vocea i se stinse si ea se opri din piruetele ei, cu o mna lasndu-i-se usor pe lnga trup. Dar ce s-a-ntmplat, Stefan? Nu zmbesti. Nici macar nu putea sa ncerce sa zmbeasca. Cnd o vedea acolo, alba si aurie ca o vi ziune eterica, simtea o durere fizica. Daca o pierdea, nu stia cum mai putea tra i. Degetele i se strnsera convulsiv n jurul metalului gravat. Katherine, cum as putea sa zmbesc, cum as putea sa fiu fericit, cnd Cnd? Cnd vad cum te uiti la Damon. Gata, a spus-o. Continua, cu durere n glas: nainte ca el sa vina acasa, tu si cu mine eram n flecare zi mpreuna. Tatal meu si al tau erau multumiti si vorbeau chiar de planuri de casatorie. Dar acum zilele sunt tot mai scurte, vara aproape ca a trecut si tu petreci la fel de mult timp cu Damon ca si cu mine. Singurul motiv pentru care tata i ngaduie sa stea aici e ca tu l-ai ru gat asta. Dar de ce l-ai rugat asta, Katherine? Credeam ca tii la mine. Ochii ei albastri se ntristara. Dar tin mult la tine, Stefan. Oh, stii ca tin! Atunci de ce ai intervenit pentru Damon la tatal meu? Daca nu erai tu, l-ar fi ar uncat pe Damon n strada Ceea ce sunt sigur ca tie ti-ar fi facut mare placere, fratiore. Vocea de la usa era calma si aroganta, dar cnd Stefan se ntoarse vazu ca ochii lui Damon ardeau de furie. Oh, nu, nu e adevarat , spuse Katherine. Stefan n-ar vrea niciodata sa te vada sufer ind. Buzele lui Damon zvcnira usor si el i arunca lui Stefan o privire ciudata n timp ce se apropia de Katherine. Poate ca nu , spuse el, si vocea i se mblnzi usor. Dar fratele meu are dreptate ntr-o p rivinta cel putin. Zilele devin tot mai scurte, si curnd tatal tau va parasi Flor enta. Si te va lua cu el asta daca nu vei avea un motiv ca sa rami. Daca nu vei avea un sot cu care sa rami. Cuvintele nu fusesera rostite, dar le au zisera cu totii. Baronul si iubea prea mult fiica pentru a o forta sa se marite mp otriva vointei sale. Pna la urma va trebui sa fie hotarrea lui Katherine. Alegerea lui Katherine. Acum, ca subiectul fusese deschis, Stefan nu mai putea sa taca. Katherine stie ca trebuie sa-si paraseasca n curnd tatal , ncepu el, aratnd ostentativ a i cunostea secretul, dar fratele lui l ntrerupse. Ah, da, nainte ca batrnul sa devina banuitor , spuse nonsalant Damon. Chiar si cel mai iubitor tata ncepe sa-si puna unele ntrebari cnd fata lui apare numai noaptea. Un val de furie si durere l strabatu pe Stefan. Asadar, era adevarat; Damon stia. Katherine i mpartasise secretul ei si fratelui sau. De ce i-ai spus, Katherine? De ce? Ce poti sa vezi n el: un om caruia nu-i pasa de nimic altceva dect de propriile placeri? Cum poate el sa te faca fericita cnd se gndeste numai la el? Si cum poate baiatul asta sa te faca fericita cnd nu stie nimic despre viata? l ntrer upse Damon, cu o voce taioasa, plina de dispret. Cum te poate proteja el cnd nu a dat niciodata piept cu greutatile? Si-a petrecut tot timpul printre carti si pic turi; lasa-l sa ramna acolo.

Katherine clatina din cap, necajita, iar ochii ei albastri ca o gema erau ncetosa ti de lacrimi. Nici unul din voi nu ntelege , spuse ea. Credeti ca eu pot sa ma marit si sa ramn aici n Florenta, ca orice alta doamna. Dar eu nu pot sa fiu ca orice alta doamna. Cum as putea sa am servitori care sa mi urmareasca fiecare miscare? Cum as putea sa locuiesc ntr-un singur loc unde oamenii vor vedea ca scurgerea vremii nu ma ating e? Pentru mine nu va exista niciodata o viata normala. Trase aer adnc n piept si se uita pe rnd la cei doi. Cine alege sa-mi fie sot trebuie sa renunte la viata n lum ina soarelui , sopti ea. Trebuie sa aleaga sa traiasca la lumina Lunii si n ceasuril e ntunericului. Atunci tu trebuie sa alegi pe cineva care nu se teme de umbre , spuse Damon, si Ste fan fu surprins de intensitatea vocii lui. Nu-l mai auzise niciodata pe Damon vo rbind att de sincer sau cu att de putina afectare. Katherine, uita-te la fratele me u; va fi el n stare sa renunte la lumina soarelui? Este mult prea atasat de lucru rile obisnuite: prietenii lui, familia lui, datoria lui fata de Florenta. ntunericul l-ar distruge. Minti! striga Stefan. Spumega de furie acum. Sunt la fel de puternic ca si tine, fr ate, si nu ma tem de nimic, nici n umbra, nici n lumina soarelui. Si o iubesc pe K atherine mai mult dect mi iubesc prietenii si familia sau datoria ta? O iubesti suficient de mult ca sa renunti si la asta? Da , spuse Stefan sfidator. Suficient ct sa renunt la tot. Damon i arunca unul dintre zmbetele lui bruste, tulburatoare. Apoi se ntoarse din n ou catre Katherine. Se pare , spuse el, ca alegerea este doar a ta. Ai doi pretendenti la mna ta; vrei sa accepti pe unul dintre noi, sau pe nici unul? Katherine si nclina ncet capul auriu. Apoi si ridica ochii albastri umezi si i privi pe amndoi. Lasati-ma sa ma gndesc pna duminica. Iar pna atunci nu ma ntrebati nimic. Stefan ncuviinta din cap, fara tragere de inima. Damon spuse: Si duminica? Duminica seara, la apusul soarelui, mi voi face alegerea. Amurgul ntunericul adnc, violet, al amurgului Nuantele liliachii dispareau n jurul lui Stefan si el si reveni. Nu era apusul, ci rasaritul, care colora cerul din jurul lui. Pierdut n gnduri, Stefan ajunsese pna la marginea padurii. Spre nord-vest vedea Podul Wickery si cimitirul. O alta amintire i accelera pulsu l. i spusese lui Damon ca voia sa renunte la tot pentru Katherine. Si exact asta si facuse. Renuntase la dreptul de a vedea lumina soarelui si devenise pentru ea o creatura a ntunericului. Un vnator condamnat sa fie vesnic el nsusi vnat, un hot care trebui a sa fure viata pentru a-si umple propriile vene. Si poate un criminal. Nu, spusesera ca fata aceea, Vickie, nu avea sa moara. Dar poate ca urmatoarea l ui victima da. Cel mai rau lucru n legatura cu ultimul lui atac era ca nu-si amin tea nimic de el. si aducea aminte de slabiciune, de dorinta coplesitoare, si si am intea cum patrunsese clatinndu-se n biserica, dar nimic dupa aceea. si revenise afa ra, cu tipatul Elenei rasunndu-i n urechi si alergase spre ea fara sa se opreasca sa se ntrebe ce se putuse ntmpla. Elena Pentru o clipa, simti un val de bucurie si ncntare pura, si uita de orice alt ceva. Elena, calda precum lumina soarelui, dulce ca dimineata, dar cu un miez de otel care nu putea fi frnt. Era asemenea unui foc arznd n gheata, precum taisul as cutit al unui pumnal de argint. Dar avea el dreptul de a o iubi? Sentimentele lui pentru ea o puneau n pericol. S i daca, data urmatoare cnd l coplesea dorinta, Elena avea sa fie fiinta omeneasca aflata n apropierea lui, cel mai apropiat potir umplut cu sngele cald si datator d e viata? Am sa mor si n-am sa ma ating de ea, si spuse, facnd din gnd un juramnt. Am sa mor d e sete nainte sa ma ating de venele ei. Si jur ca nu-mi va cunoaste nicicnd secret ul. Nu va trebui nicicnd sa renunte la lumina soarelui pentru mine.

n spatele lui cerul se lumina. Dar nainte sa plece, si trimise n eter un gnd iscodito r, cu toata forta durerii din spatele lui, cautnd o alta Putere care s-ar putea a fla prin preajma. Cautnd o alta explicatie pentru ceea ce se ntmplase n biserica. Dar nu era nimic, nici o urma de raspuns. Cimitirul si rse de el n tacere. Elena se trezi cu soarele stralucindu-i n fereastra. Se simti dintr-odata ca si c um tocmai si revenise dupa o lunga raceala, si ca si cum ar fi fost dimineata de Craciun. Se ridica n capul oaselor, cu gndurile nvalmasite. Au. O durea tot trupul. Dar ea si Stefan totul era acum n regula. Ticalosul ala b eat de Tyler Dar Tyler nu mai conta. Nimic nu mai conta n afara de faptul ca Stefa n o iubea. Cobor la parter n camasa de noapte, dndu-si seama dupa lumina din ferestre ca dormi se foarte mult. Matusa Judith si Margaret erau n living. Buna dimineata, matusa Judith. O mbratisa strns pe matusa uimita. Si buna dimineat a, dovlecel. O lua n brate pe Margaret si dansa cu ea prin camera. Si oh, buna dim ineata, Robert! Putin stnjenita de exuberanta ei si de camasa de noapte, o puse jos pe Margaret s i se duse repede n bucatarie. Matusa Judith veni dupa ea. Desi avea cearcane negre sub ochi, zmbea. Pari foarte binedispusa n dimineata asta. Oh, chiar sunt. Elena o mbratisa din nou, ca pentru a-si cere iertare pentru cearcane. Stii ca trebuie sa mergem la serif sa discutam despre Tyler. Da. Elena scoase niste suc din frigider si si turna un pahar. Dar pot sa ma duc m ai nti pna la Vickie Bennett? Stiu ca trebuie sa fie tare necajita, mai ales ca se pare ca nimeni nu o crede. Tu o crezi, Elena? Da, spuse ea ncet. O cred. Si, matusa Judith, adauga ea, lund o hotarre, si mie mi s-a ntmplat ceva n biserica. Mi s-a parut ca Elena! Bonnie si Meredith au venit sa te vada, se auzi vocea lui Robert din vest ibul. ncrederea n sine a Elenei disparu. Oh trimite-le aici, striga Elena si lua o nghititura de suc de portocale. O sa-ti povestesc mai trziu, i promise matusii Judith, n vreme ce se auzeau pasi apropiindu -se de bucatarie. Bonnie si Meredith se oprira n prag, cu un aer neobisnuit de formal. Elena se sim tea si ea stnjenita si astepta pna ce matusa ei iesi din bucatarie ca sa vorbeasca . Apoi si drese glasul, cu ochii atintiti pe o placa tocita de linoleum. Furisa o p rivire n sus si vazu ca Bonnie si Meredith priveau la aceeasi placa. Izbucni n rs si, auzind-o, cele doua fete ridicara ochii. Sunt prea fericita chiar si pentru a ma apara, spuse Elena, ntinzndu-si bratele ca tre ele. Si stiu ca ar trebui sa-mi para rau pentru ce am zis, si mi pare, dar nu pot sa-mi iau un aer jalnic. Am fost groaznica si merit sa fiu pusa la zid, si acum putem sa pretindem ca nu s-a ntmplat nimic? Ar trebui sa-ti para rau, ca ai plecat si ne-ai lasat asa, o certa Bonnie, n timp ce toate trei se mbratisau. Si tocmai cu Tyler Smallwood! exclama Meredith. Ei bine, asta mi-a fost nvatatura de minte, spuse Elena si pentru o clipa se simt i deprimata. Apoi Bonnie rse cristalin. Si pe urma ai dat lovitura cea mare Stefan Salvatore! Si ce intrare dramatica vati facut! Cnd ai aparut n usa cu el, am crezut ca am o halucinatie. Cum ai facuto? N-am facut-o eu. A aparut el, asemenea cavalerilor n filmele alea vechi. Ca sa-ti apere onoarea, spuse Bonnie. Ce-ar putea fi mai palpitant? Cred ca-mi vin n minte cteva chestii, spuse Meredith. Dar poate ca si pe-asta le-a rezolvat Elena. O sa va povestesc totul, spuse Elena, dndu-le drumul si facnd un pas n spate. Dar m ai nti, veniti cu mine acasa la Vickie? Vreau sa vorbesc cu ea. De fapt, poti sa vorbesti cu noi n timp ce te mbraci, si pe drum, si n timp ce te s

peli pe dinti, spuse Bonnie cu hotarre. Si daca lasi deoparte orice detaliu, ct de mic, o sa ai de-a face cu Inchizitia spaniola. Stii, spuse Meredith strengareste, pna la urma eforturile domnului Tanner au fost rasplatite. Bonnie stie acum ca Inchizitia spaniola nu e o formatie rock. Elena rdea plina de exuberanta n timp ce urcau scarile. Doamna Bennett parea palida si obosita, dar le invita sa intre. Vickie se odihneste; doctorul a spus sa stea n pat, explica ea cu un zmbet tremura tor. Elena, Bonnie si Meredith se nghesuira n vestibulul strmt. Doamna Bennett batu usor n usa camerei lui Vickie. Vickie, scumpo, au venit niste fete de la scoala sa te vada. Sa nu stati prea mu lt, adauga ea catre Elena, deschiznd usa. N-o sa stam, promise Elena. Intra ntr-un dormitor dragut, n alb si albastru, cu celelalte fete n urma ei. Vicki e statea ntinsa pe pat, sprijinita pe perne, cu o pilota bleu trasa pna sub barbie . Fata ei era alba ca hrtia si ochii cu pleoape grele priveau tinta nainte. Asa arata si aseara, sopti Bonnie. Elena se apropie de pat. Vickie, spuse ea ncet. Vickie continua sa priveasca nainte, dar Elenei i se paru ca respiratia ei se acc elereaza usor. Vickie, ma auzi? Sunt Elena Gilbert. Se uita la Bonnie si Meredith, nestiind ce sa faca. Se pare ca i-au dat niste calmante, spuse Meredith. Dar doamna Bennett nu pomenise nimic de medicamente. ncruntata, Elena se ntoarse d in nou spre fata care nu avea nici o reactie. Vickie, sunt eu, Elena. Voiam doar sa vorbesc cu tine despre ce s-a ntmplat aseara . Vreau sa stii ca eu cred tot ce spui tu ca s-a ntmplat. Elena ignora privirea at enta a lui Meredith si continua: Si voiam sa te ntreb Nu! Un tipat ascutit, disperat, tsni din gtul lui Vickie. Trupul care pna atunci fusese la fel de nemiscat ca o statuie de ceara ncepu brusc sa se agite violent. Parul castaniu-deschis al lui Vickie i biciuia obrajii pe cnd ea si smucea capul nainte si napoi si minile ei bateau aerul cu miscari spasmodice. Nu! Nu! tipa ea. Fa ceva! icni Bonnie. Doamna Bennett! Doamna Bennett! Elena si Meredith ncercau sa o tina pe Vickie pe pat si ea se lupta cu ele. Tipet ele continuara, ascutite. Apoi deodata mama lui Vickie era lnga ele, ncercnd sa o t ina, mpingndu-le pe fete deoparte. Ce i-ati facut? striga ea. Vickie se agata de mama ei, ncepnd sa se linisteasca, dar apoi ochii cu pleoape gr ele o vazura pe Elena peste umarul doamnei Bennett. Si tu esti n asta! Esti rea! tipa ea isteric la Elena. Pleaca de lnga mine! Elena era uluita. Vickie! Am venit doar sa te ntreb Cred ca ar fi bine sa pleci acum. Lasa-ne n pace, spuse doamna Bennett, strngndu-si fiica protector. Nu vezi ce-i faci? ntr-o tacere uluita, Elena iesi din camera. Bonnie si Meredith o urmara. Trebuie sa fie medicamentele, spuse Bonnie cnd ajunsera n strada. Batea cmpii. Si minile ei, i spuse Meredith Elenei. Cnd am ncercat sa o linistim, am apucat-o de o mna. Era rece ca gheata. Elena clatina din cap, nedumerita. Nimic nu avea noima, dar nu voia ca asta sa-i strice ziua. Nu voia. Disperata, cauta n minte ceva care sa stearga experienta a vuta, care sa-i ngaduie sa-si pastreze starea de fericire. Stiu, spuse ea. Pensiunea. Ce? I-am spus lui Stefan sa ma sune azi, dar ce-ar fi sa mergem noi n schimb pna la pe nsiune? Nu e departe de aici. Doar vreo douazeci de minute de mers pe jos, spuse Bonnie. Se lumina la fata. Ma car am putea n sfrsit sa-i vedem camera. De fapt, spuse Elena, ma gndeam ca voi doua ati putea astepta jos. Ei, o sa-l vad

doar cteva minute, adauga ea aparndu-se, cnd le vazu privirea. Poate ca era ciudat, dar nu voia nca sa-l mparta pe Stefan cu prietenele ei. Era a tt de nou pentru ea, nct parea aproape un secret. Batura n usa lucioasa de stejar si doamna Flowers le deschise. Era o femeie marun tica si zbrcita, cu niste ochi negri surprinzator de stralucitori. Tu trebuie sa fii Elena, spuse ea. V-am vazut pe tine si Stefan iesind aseara, s i cnd s-a ntors mi-a spus cum te cheama. Ne-ati vazut? ntreba Elena, uimita. Eu nu v-am vazut. Nu, nu m-ai vazut, spuse doamna Flowers si chicoti. Ce draguta esti, draga mea. O fata foarte draguta. Si o mngie pe obraz. Aaa multumesc, spuse Elena stnjenita. Nu-i placea felul n care o fixau ochii aceia ca de pasare. Se uita pe lnga doamna Flowers la scari. E acasa Stefan? Trebuie sa fie, daca nu si-a luat zborul de pe acoperis! spuse doamna Flowers si chicoti din nou. Elena rse politicos. Noi ramnem aici cu doamna Flowers, i spuse Meredith Elenei, n timp ce Bonnie si dade a ochii peste cap cu un aer de martir. Ascunzndu-si zmbetul, Elena ncuviinta din cap si urca scarile. Ce casa veche si ciudata, se gndi din nou n timp ce gasea al doilea sir de trepte ce porneau din camera de la etaj. Vocile de jos se auzeau nedeslusit de aici, si cnd ncepu sa urce treptele vocile disparura cu totul. Era nvaluita n tacere, si cnd ajunse la usa abia luminata din capatul treptelor, avu sentimentul ca intrase ntr -o cu totul alta lume. Batu la usa timid. Stefan? Nu auzea nici un sunet dinauntru, dar deodata usa se deschise. Toata lumea arata palida si obosita astazi, si spuse Elena, si n clipa urmatoare era n bratele lui. Bratele acelea se strnsera convulsiv n jurul ei. Elena. Oh, Elena Apoi el se trase napoi. Era exact asa cum fusese si n seara precedenta; Elena simt ea abisul care se casca ntre ei. Vazu privirea rece, distanta, care aparea n ochii lui. Nu, spuse ea, fara sa-si dea seama ca vorbeste cu glas tare. N-o sa te las. Si i trase gura catre a ei. Pentru o clipa nu veni nici un raspuns, apoi el se cutremura si sarutul lui deve ni arzator. Degetele lui se mpletira n parul ei si universul disparu n jurul Elenei . Nu mai exista nimic n afara de Stefan, si de bratele lui care o strngeau, si de focul buzelor lui pe gura ei. Cteva minute mai trziu sau cteva secole se desprinsera din mbratisare, si amndoi tre urau. Dar ramasera privindu-se n ochi, si Elena vazu ca pupilele lui Stefan erau prea dilatate chiar si n lumina slaba din ncapere, si ca nu era dect o banda subtir e de verde n jurul pupilelor negre. Parea ametit, iar gura lui gura aceea minunat a! era umflata. Cred, spuse el, si ea sesiza felul n care si stapnea vocea, ca ar trebui sa avem gr ija cnd facem asta. Elena ncuviinta, la fel de ametita. Nu n public, si spuse. Si nu cnd Bonnie si Mered ith asteptau jos. Si nu cnd erau absolut singuri, doar daca nu Dar poti sa ma tii n brate, spuse ea. Ce ciudat ca dupa toata acea pasiune se putea simti n siguranta, att de linistita, n bratele lui. Te iubesc, sopti ea n lna aspra a puloverului lui. l simti cum se nfiora. Elena, spuse el din nou, si era un sunet aproape disperat. Ea nalta capul. Ce-i rau n asta? Ce poate fi rau n asta, Stefan? Tu nu ma iubesti? Eu Se uita la ea neajutorat si apoi auzira slab vocea doamnei Flowers strignd din jos ul scarilor. Baiete! Baiete! Stefan!

Parea ca loveste cu pantoful n balustrada. Stefan ofta. Cred ca ar trebui sa ma duc sa vad ce vrea. Se desprinse de ea, cu chipul lipsit de expresie. Ramasa singura, Elena si ncrucisa bratele pe piept si se nfiora. Era att de frig aic i. Ar trebui sa aiba un foc, si spuse, rotindu-si alene privirea prin camera si o prindu-si-o pe comoda de mahon pe care o cercetase cu o seara n urma. Caseta. Se uita la usa nchisa. Daca Stefan se ntorcea si o prindea Chiar nu trebuia sa o fa ca dar deja se ndrepta catre comoda. Gndeste-te la nevasta lui Barba-Albastra, si spuse. Pe ea, curiozitatea a omort-o. Dar degetele ei erau deja pe capacul de metal. Cu inima batndu-i nebuneste, l ridi ca. n lumina slaba din ncapere, caseta paru la nceput goala, si Elena rse nervos. La ce se asteptase? La scrisori de dragoste de la Caroline? La un pumnal plin de snge? Apoi vazu fsia subtire de matase, mpaturita cu grija ntr-un colt al casetei. O scoa se si si-o trecu printre degete. Era panglica de culoarea caisei pe care o pierd use n a doua zi de scoala. Oh, Stefan. Lacrimile i umplura ochii si simti cum n piept inima i creste, plina de fericire. De atta vreme? De atta vreme tii la mine? Oh, Stefan, ct te iubesc Si nu conteaza daca nu poti sa mi-o spui, si zise. Se auzi un sunet dincolo de us a si ea strnse repede panglica si o puse la loc n caseta. Apoi se ntoarse catre usa , stergndu-si lacrimile. Nu conteaza daca n-o poti spune acum. O s-o spun eu pentru amndoi. Si ntr-o buna z i o sa nveti s-o spui si tu. Capitolul 10 7 octombrie, pe la 8 a.m. Draga Jurnalule, Scriu asta n timpul orei de trigonometrie, si sper ca doamna Halpern sa nu ma vad a. N-am avut timp sa scriu aseara, desi am vrut. Ieri a fost o zi nebuna, amestecat a, la fel ca seara balului. Stnd aici la scoala n aceasta dimineata, am aproape im presia ca tot ce s-a ntmplat n weekendul acesta a fost doar un vis. Lucrurile proas te au fost att de proaste, dar lucrurile bune au fost foarte, foarte bune. N-am de gnd sa depun plngere mpotriva lui Tyler. Oricum a fost suspendat de la curs uri si dat afara din echipa de fotbal. La fel si Dick, pentru ca s-a mbatat la ba l. Nimeni nu o spune, dar cred ca multa lume considera ca el e de vina pentru ce i s-a ntmplat lui Vickie. Sora lui Bonnie l-a vazut pe Tyler la spital ieri si a spus ca avea amndoi ochii nvinetiti si toata fata vnata. Nu pot sa nu ma gndesc cu ng rijorare la ce o sa se ntmple cnd el si Dick se vor ntoarce la scoala. Acum au mai m ult ca niciodata un motiv sa-l urasca pe Stefan. Si pentru ca am ajuns la Stefan Cnd m-am trezit azi dimineata, am intrat n panica s i mi-am spus: Si daca nimic din toate astea nu e adevarat? Si daca nu s-a ntmplat n iciodata, sau poate el s-a razgndit? Iar matusa Judith a fost ngrijorata la micul d ejun pentru ca din nou nu am putut nghiti nimic. Dar pe urma m-am dus la scoala s i l-am vazut pe coridor lnga secretariat, si ne-am uitat unul la altul, si atunci am stiut. Chiar nainte sa se ntoarca sa plece, a zmbit, ntr-un fel tainic. Si am nte les si asta, si avea dreptate, era mai bine sa nu ne apropiem ntr-un loc public, asta daca nu voiam sa cream senzatie printre secretare. Da, cu siguranta suntem mpreuna. Acum nu mai trebuie dect sa gasesc o modalitate s a-i explic asta lui Jean-Claude. Ha ha! Ceea ce nu nteleg e de ce Stefan nu se bucura la fel de mult ca si mine. Cnd sunte m mpreuna, pot sa simt ceea ce simte el, si stiu ct de mult ma vrea, ct de mult ma iubeste. Simt n el o foame aproape disperata atunci cnd ma saruta, ca si cum ar vr ea sa-mi smulga sufletul din trup. Ca o gaura neagra care Tot 7 octombrie, pe la 2 p.m. Ei, aici e o ntrerupere, pentru ca doamna Halpern m -a prins. Chiar a nceput sa citeasca cu voce tare ceea ce scrisesem, dar pe urma

cred ca subiectul i-a aburit ochelarii si s-a oprit. Nu a fost deloc amuzata. Or icum, sunt prea fericita ca sa-mi pese de chestii minore, cum ar fi o corigenta la trigonometrie. Stefan si cum mine am mncat la prnz mpreuna, sau cel putin ne-am dus si ne-am aseza t ntr-un colt cu prnzul meu. El nici nu s-a obosit sa-si aduca ceva de mncare si, b inenteles, pna la urma nici eu n-am mncat. Nu ne-am atins prea mult nu, n-am facuto dar am vorbit si ne-am privit mult. Voiam sa-l ating. Mai mult dect pe orice al t baiat pe care l cunosteam. Si stiu ca si el vrea, dar se nfrneaza. Asta e ce nu nteleg, de ce lupta asa, de ce si nabusa dorinta, de ce se nfrneaza. Ier i n camera lui am gasit o dovada clara ca ma urmarea nca de la nceput. Ti-aduci ami nte ca ti-am spus cum n a doua zi de scoala am fost cu Bonnie si Meredith n cimiti r? Ei bine, ieri am gasit n camera lui Stefan panglica de culoarea caisei pe care o purtam n acea zi. Mi-aduc aminte ca mi-a cazut din mna n timp ce alergam, si pro babil ca el a gasit-o si a pastrat-o. Nu i-am spus ca stiu, pentru ca e clar ca vrea sa pastreze secretul, dar asta dovedeste nu-i asa? ca tine la mine. Si sa stii ca mai exista cineva care nu e deloc amuzata. Caroline. Se pare ca n f iecare zi la prnz l trse n laboratorul foto, si cnd astazi el n-a aparut, Caroline a p ornit sa-l caute, pna cnd ne-a gasit. Bietul Stefan, uitase cu totul de ea, si chi ar si el a fost socat cum de putuse uita. Dupa ce ea aplecat si, as putea adauga , cu fata ntr-o nuanta destul de nesanatoasa de verde Stefan mi-a povestit cum se tinuse scai de el din prima saptamna de scoala. i spusese ca observase ca el nu p rea mnca la prnz si nici ea nu mnca pentru ca era la regim, asa ca ce-ar fi sa se d uca amndoi ntr-un loc placut si sa se relaxeze? N-a spus nimic rau despre ea (ceea ce cred ca e felul n care considera el ca ar trebui sa se poarte, adica un gentl eman nu face asa ceva), dar a spus ca nu era absolut nimic ntre ei. Iar pentru Ca roline, cred ca a fost mai rau sa vada ca uitase de ea dect daca ar fi lovit-o cu pietre. Ma ntreb totusi de ce Stefan nu mannca la prnz. E ciudat pentru un tip care joaca f otbal. O-o. Domnul Tanner tocmai a trecut pe lnga mine si mi-am trntit la timp caietul de notite peste jurnal. Bonnie chicoteste n spatele cartii de istorie, vad cum i se scutura umerii. Iar Stefan, care sta n fata mea, pare att de tensionat de parca n clipa urmatoare o sa sara din banca. Matt mi arunca privirea aia care spune ai nneb unit , iar Caroline ma priveste furioasa. Eu am un aer foarte, foarte nevinovat, s i scriu cu ochii atintiti nainte la Tanner. Asa ca daca ce scriu e putin tremurat si dezlnat, o sa ntelegi de ce. n ultima luna n-am fost eu nsami. N-am putut sa gndesc limpede si sa ma concentrez prea mult la altceva n afara de Stefan. Sunt attea lucruri pe care trebuia sa le f ac si nu le-am facut, nct ma sperii. Ar trebui sa ma ocup de decoratiunile pentru Casa Bntuita, si n-am facut absolut nimic. Acum mai am exact trei saptamni si juma tate sa rezolv totul si tot ce vreau e sa fiu cu Stefan. As putea sa ies din comitet. Dar asta ar nsemna ca le las pe Bonnie si Meredith s a se descurce singure. Si-mi tot aduc aminte de ce mi-a zis Matt cnd l-am rugat s a-l aduca pe Stefan la bal: Tu vrei ca toti si toate sa se nvrta n jurul Elenei Gilb ert. Dar nu e adevarat. Sau cel putin, daca asa a fost n trecut, nu vreau sa mai fie a devarat de-acum nainte. Vreau oh, asta o sa sune total stupid, dar vreau sa fiu de mna de Stefan. Stiu ca el nu i-ar lasa balta pe baietii din echipa doar pentru c a asa ar avea chef. Vreau sa fie mndru de mine. Vreau sa ma iubeasca la fel de mult ct l iubesc si eu. Grabeste-te, striga Bonnie din usa salii de gimnastica. Lnga ea, administratorul liceului, domnul Shelby, astepta. Elena arunca o ultima privire lunga catre siluetele ndepartate de pe terenul de f otbal, apoi traversa fara tragere de inima zona asfaltata si se apropie de Bonni e. Voiam doar sa-i spun lui Stefan unde ma duc, spuse ea. Chiar si dupa o saptamna cu Stefan, tot mai era emotionata doar cnd i rostea numele . n fiecare seara din aceasta saptamna, el venise la ea acasa, aparnd la usa la vre mea apusului, cu minile n buzunare, cu jacheta lui cu gulerul ridicat. De obicei s

e plimbau n lumina amurgului sau stateau pe veranda si vorbeau. Desi nu discutase ra nimic despre asta, Elena stia ca era felul n care Stefan se asigura ca nu erau singuri, ntr-un loc retras. De la noaptea balului, el avusese grija sa fie mereu asa. Sa-i apere onoarea, si spuse Elena cu un zmbet strmb, dar si cu o strngere de inima, pentru ca n adncul inimii ei stia ca era vorba de mai mult. Poate sa traiasca si fara tine o seara, spuse Bonnie fara nici un pic de nteleger e. Daca te duci sa vorbesti cu el n-o sa mai pleci de acolo, si eu tare as vrea sa ajung acasa la timp pentru cina. Buna, domnule Shelby, i spuse Elena administratorului, care astepta rabdator. Spre surprinderea ei, el i facu cu ochiul cu un aer solemn. Unde e Meredith? adauga Elena. Aici, se auzi o voce n spatele ei si Meredith aparu cu o cutie de carton cu dosar e si carnetele de note n brate. Am luat toate lucrurile din dulapul tau. Astea sunteti toate? ntreba domnul Shelby. Bun, acum, fetelor, tineti usa nchisa s i ncuiata, da? Asa nimeni nu poate sa intre. Bonnie, care tocmai pasea nauntru, se opri. Sunteti sigur ca nu e nimeni nauntru deja? ntreba ea prudenta. Elena i dadu un ghiont n spate. Grabeste-te, o imita ea rautacioasa. Vreau sa ajung acasa la timp pentru cina. Nu e absolut nimeni nauntru, spuse domnul Shelby, mustacind. Dar voi, fetelor, sa strigati daca vreti ceva. Eu sunt pe aici. Usa se trnti n urma lor cu un sunet ciudat de ferm. Munca, spuse Meredith resemnata, si puse cutia jos. Elena ncuviinta din cap si ncepu sa masoare cu privirile ncaperea mare si goala. n f lecare an, de Halloween, Consiliul elevilor organiza o Casa Bntuita pentru a adun a fonduri. Elena fusese n comitetul de decorare n ultimii doi ani, mpreuna cu Bonni e si Meredith, dar era cu totul altfel acum, cnd era presedinta. Trebuia sa ia de cizii care aveau sa afecteze pe toata lumea, si nici macar nu se putea baza pe c eea ce fusese facut n anii trecuti. Casa Bntuita era de obicei instalata ntr-o magazie din depozitul de cherestea, dar n urma ultimelor evenimente si a sentimentului de nesiguranta tot mai mare din o ras, se hotarse ca sala de sport a scolii era mai sigura. Pentru Elena, asta nsemn a regndirea ntregului aspect interior, si erau mai putin de trei saptamni pna la Hal loween. De fapt, e destul de straniu aici, spuse ncet Meredith. Si chiar era tulburatoare prezenta lor n sala mare, cu usa nchisa, si spuse Elena. Si, fara sa vrea, si cobor vocea. Hai sa o masuram mai nti, spuse. Strabatura ncaperea, si pasii lor sunara cu ecou. Bun, spuse Elena dupa ce terminara. Sa trecem la treaba. ncerca sa-si ndeparteze senzatia de neliniste, spunndu-si ca era ridicol sa se simt a tulburata n sala de sport a scolii, cu Bonnie si Meredith lnga ea si cu o ntreaga echipa de fotbal antrenndu-se la nici doua sute de metri departare. Cele trei fete se asezara n gradene cu pixuri si carnetele de notite n mna. Elena s i Meredith se uitara peste schitele din anii precedenti, n timp ce Bonnie si ronta ia capatul pixului si se uita n jur gnditoare. Asa deci, asta e sala de sport, spuse Meredith, schitnd repede n carnetelul ei. Si pe aici or sa intre oamenii. La capatul asta am putea pune Corpul nsngerat Apropo, cine o sa fie anul asta Corpul nsngerat? Cred ca antrenorul Lyman. S-a descurcat grozav anul trecut, si i tine pe baietii de la fotbal sub control. Elena arata catre schita lor. Bun, o sa avem aici un p erete despartitor si o sa facem Camera Medievala de Tortura. Cnd or sa iasa din e a or sa intre direct n Camera Mortilor Vii Cred ca ar trebui sa avem si druizi, spuse deodata Bonnie. Ce sa avem? ntreba Elena, si apoi, cnd Bonnie se pregatea sa strige druuu-izi , flutu ra o mna pentru a o opri. Bine, bine, mi-aduc aminte. Dar de ce? Pentru ca ei sunt cei care au inventat Halloweenul. Pe bune. La nceput a fost una din zilele lor sfinte, cnd faceau focuri si aruncau n ele napi cu chipuri sapate n ei pentru a tine departe spiritele rele. Druizii credeau ca era ziua cnd granita ntre vii si morti era cea mai subtire. Si erau nfricosatori, Elena. Faceau sacrif

icii omenesti. Si noi l-am putea sacrifica pe antrenorul Lyman. De fapt, nici nu e o idee proasta, spuse Meredith. Trupul nsngerat ar putea fi sac rificat. Stiti voi, pe un altar, cu un cutit si o balta de snge lnga el. Si pe urm a, cnd te apropii de el, se ridica deodata. Si te face sa mori de inima, spuse Elena, dar trebuia sa recunoasca totusi ca er a o idee buna, cu adevarat nfricosatoare. I se facea rau doar cnd se gndea la ea. Tot sngele ala dar de fapt era doar sirop. Si celelalte fete ramasesera tacute. Din vestiarul baietilor de alaturi, auzeau zgomotul apei care curgea, si usile dulapurilor metalice trntindu-se, si voci nec lare strignd. S-a terminat antrenamentul, murmura Bonnie. Cred ca s-a ntunecat afara. Da, si Eroul Nostru face dus, spuse Meredith, ridicnd o sprnceana catre Elena. Vre i sa tragi cu ochiul? As vrea eu, spuse Elena, glumind doar pe jumatate. Cumva, ntr-un fel nedeslusit, atmosfera din ncapere se ntunecase. Chiar n clipa n care si dorise sa-l poata vedea pe Stefan, sa fie cu el. Ati mai auzit ceva despre Vickie Bennett? ntreba ea dintr-odata. Ei, spuse Bonnie dupa o clipa, am auzit ca parintii ei i cautau un psihiatru. Un psihiatru? De ce? Pai cred ca sunt convinsi ca lucrurile alea pe care le spunea ea erau un fel de h alucinatie, sau ceva de genul asta. Si am auzit ca are niste cosmaruri groaznice . Oh, facu Elena. Zgomotele din vestiarul baietilor se stingeau, si auzira o usa de afara trntinduse. Halucinatii, si spuse, halucinatii si cosmaruri. Dintr-un motiv oarecare, si a duse deodata aminte de acea noapte din cimitir, acea noapte cnd Bonnie le facuse pe toate sa o ia la fuga, departe de ceva ce nici una dintre ele nu putea sa vad a. Mai bine ne-am ntoarce la treburile noastre, spuse Meredith. Elena se scutura din reveriile ei si ncuviinta din cap. Am putea am putea sa avem un cimitir, spuse Bonnie nesigura, ca si cum ar fi citi t gndurile Elenei. n Casa Bntuita, adica. Nu, spuse Elena taios. Nu, o sa ne multumim doar cu ceea ce avem, adauga ea cu o voce mai calma si se apleca peste carnetelul ei de notite. Din nou nu se mai auzi nimic, doar sunetul pixurilor pe hrtie si fosnetul paginil or ntoarse. Bun, spuse n cele din urma Elena. Acum mai avem doar de masurat unde punem pereti i despartitori. Cineva trebuie sa mearga n spatele gradenelor Ei, ce se-ntmpla? Luminile din sala de sport ncepusera sa plpie si scazusera n intensitate. Oh, nu, spuse Meredith exasperata. Luminile plpira din nou, se stinsera si se apri nsera iar, foarte slabe. Nu reusesc sa citesc nimic, spuse Elena, uitndu-se lung la ceea ce parea sa fie o foaie alba si goala de hrtie. Ridica privirea catre Bonnie si Meredith si vazu doua pete albe n loc de chipuri. Ceva s-a ntmplat probabil cu generatorul de urgenta, spuse Meredith. Ma duc sa-l c aut pe domnul Shelby. Nu putem sa terminam asta mine? ntreba Bonnie pe un ton plngaret. Mine e smbata, raspunse Elena. Si trebuia sa facem asta saptamna trecuta. Ma duc dupa Shelby, spuse din nou Meredith. Haide, Bonnie, vino cu mine. Am putea merge toate , ncepu Elena, dar Meredith o ntrerupse. Daca plecam toate si nu-l gasim, nu mai putem intra aici. Haide, Bonnie, e doar n scoala. Dar e ntuneric acolo. E peste tot ntuneric; e noapte. Haide odata; n doua suntem n siguranta. O trase pe Bonnie, reticenta, catre usa. Elena, nu deschide usa nimanui. De parca mai trebuia sa-mi spui, zise Elena, deschizndu-le usa si urmarindu-le cti va pasi pe coridor. Cnd disparura n ntuneric, intra la loc n sala si nchise usa. Ei, asta era o adevarata belea, cum obisnuia sa spuna mama ei. Elena se apropie de cutia de carton cu care venise Meredith si ncepu sa bage napoi n ea dosarele si

carnetelele scoase. n lumina pala le vedea doar ca pe niste contururi vagi. Nu se auzea nici un sunet, cu exceptia propriei respiratii si a zgomotelor pe care le facea ea. Era singura n camera uriasa, cufundata n obscuritate Cineva o privea. Nu-si dadea seama cum de stia, dar era convinsa de asta. Cineva era n spatele ei n sala mare de sport, privind-o. Ochi n ntuneric, spusese batrnul. Si Vickie spusese acelasi lucru. Iar acum ochii erau atintiti asupra ei. Se rasuci repede n spate, chinuindu-se sa vada n umbra, tinndu-si rasuflarea. Era ng rozita ca daca va scoate un sunet, lucrul acela din ntuneric i va face rau. Dar nu vedea nimic, nu auzea nimic. Gradenele erau estompate, niste contururi amenintatoare care se ntindeau n neant. Iar capatul ndepartat al salii era pur si simplu o ceata cenusie fara nici o form a. O negura ntunecata, si spuse, si si simti fiecare muschi din trup ncordat, n vreme ce ncerca disperata sa auda ceva. Oh, Doamne, ce-a fost sunetul acela ca o soapt a usoara? Trebuie sa fie doar imaginatia ei Te rog, Doamne, fa sa fie doar imagin atia. Dintr-odata, mintea i se limpezi. Trebuia sa iasa din locul acesta, acum. Aici e ra un pericol adevarat, nu doar o fantezie a ei. Ceva se afla aici, ceva malefic , ceva care voia sa-i faca rau. Si era singura. Ceva se misca n semintunericul salii. Tipatul i se opri n gt. Si muschii ei ncremenisera, mpietriti de groaza si de o fort a fara nume. Neputincioasa, vazu cum silueta din bezna iese din umbra si se ndrea pta catre ea. Era ca si cum nsusi ntunericul prinsese viata si se nchega n timp ce e a l privea, capatnd o forma o forma omeneasca, si spuse Elena, forma unui barbat tna r. mi pare rau ca te-am speriat. Vocea era placuta, cu un usor accent pe care ea nu l putea defini. Nu parea deloc sa-i para rau. Usurarea veni att de brusc si de total nct era aproape dureroasa. Elena se relaxa s i si auzi oftatul iesind cu zgomot. Era doar un tnar, poate un fost elev sau un ajutor al domnului Shelby. Un tnar oar ecare, care zmbea usor, ca si cum l amuza sa vada ca ea era aproape lesinata de fr ica. Ei poate nu chiar oarecare. Era extraordinar de aratos. Fata lui era palida n lumi na artificiala slaba, dar ea putea vedea ca trasaturile i erau clar definite si a proape perfecte sub coama de par negru bogat. Pometii lui erau visul oricarui sc ulptor. Si fusese aproape invizibil pentru ca era mbracat n negru din cap pna-n pic ioare: ghete moi negre, jeansi negri, pulover negru si jacheta de piele neagra. Continua sa zmbeasca usor. Usurarea Elenei se transforma n furie. Cum ai intrat? ntreba ea taios. Si ce cauti aici? Nimeni nu trebuia sa intre n sal a de sport. Am intrat pe usa, spuse el. Vocea lui era blnda, cultivata, dar Elena mai auzea n ea amuzamentul si asta o dec oncerta. Toate usile sunt ncuiate, spuse ea hotart, pe un ton acuzator. El ridica din sprncene si zmbi. Chiar sunt? Pe Elena o strabatu un alt fior de teama, si simti cum i se ridica firisoarele d e par de pe ceafa. Trebuiau sa fie, spuse ea, ncercnd sa-si faca vocea ct mai rece. Esti suparata, remarca el pe un ton grav. Am spus ca-mi pare rau ca te-am speria t. Nu m-ai speriat! se rasti ea. Se simtea caraghios n fata lui, ca un copil caruia cineva mult mai n vrsta si mai stiutor i facea pe plac, si asta o nfurie si mai mult . M-ai surprins doar, continua ea. Ceea ce nici nu e de mirare, dupa cum te furi sai n ntuneric. Multe lucruri interesante se petrec n ntuneric uneori. Continua sa-si rda de ea, Elena o vedea n ochii lui. Mai facuse un pas catre ea, s i acum Elena putea vedea ca ochii lui erau ciudati, aproape negri, dar cu lumini stranii n ei. Ca si cum te-ai fi putut uita n adncul lor, tot mai adnc, pna cnd cadea i n ei, si continuai sa cazi ntruna.

si dadu seama ca se holba la el. De ce nu se-aprindea la loc lumina? Voia sa iasa de aici. Se trase napoi, punnd ntre ei capatul unui graden, si aseza n cutie ultime le dosare. n seara asta putea uita de treburile ei. Tot ce voia acum era sa plece . Dar tacerea care se prelungea o facea sa se simta stnjenita. El statea acolo, far a sa se miste, privind-o. De ce nu spunea nimic? Ai venit sa cauti pe cineva? Elena era suparata pe ea pentru ca vorbise prima. El continua sa o priveasca lung, cu ochii aceia ntunecati atintiti asupra ei ntr-u n fel care o facea sa se simta tot mai putin n largul ei. nghiti nodul din gt. Cu ochii pe buzele ei, el murmura: Oh, da. Ce? Elena uitase ce ntrebase. Simtea cum i ard obrajii si gtul, cum i zvcneste sngele mai tare. Se simtea ametita. Daca n-ar mai privi-o asa Da, am venit aici ca sa caut pe cineva, repeta el, la fel de ncet ca nainte. Apoi, dintr-un pas, se apropie de ea, si acum ntre ei nu se mai afla dect coltul u nui scaun din graden. Elena nu mai putea respira. El statea att de aproape. Suficient de aproape pentru a-l atinge. Simtea un parfum usor si mirosul jachetei lui de piele. Iar ochii l ui continuau sa fie atintiti n ai ei ea nu-si putea lua privirea de la ei. Nu mai vazuse niciodata asemenea ochi, negri precum miezul noptii, cu pupilele dilatat e ca ale unei pisici. i umplura privirea cnd el se apleca spre ea, lasndu-si capul catre al ei. Ea si simti ochii nchizndu-i-se pe jumatate, pierzndu-si concentrarea. Simti cum capul i se lasa pe spate, cum i se desfac usor buzele Nu! si smuci capul ntr-o parte la timp. Se simtea ca si cum tocmai se trasese napoi de pe marginea unui abis. Ce fac? si spuse socata. Aproape ca l-am lasat sa ma s arute. Un strain, total necunoscut, cineva pe care l-am ntlnit doar acum cteva minu te. Dar nu asta era cel mai rau lucru. Caci n acele cteva minute se ntmplase ceva incred ibil. n acele cteva minute uitase de Stefan. Dar acum imaginea lui i umplu mintea, si simti dorul de el ca pe o durere fizica n trup. l voia pe Stefan, voia bratele lui n jurul ei, voia sa fie n siguranta lnga e l. nghiti nodul din gt. Rasufla adnc si narile i se dilatara. ncerca sa-si pastreze voc ea calma si demna. Acum o sa plec, spuse. Daca voiai sa cauti pe cineva, cred ca ar trebui sa cauti n alta parte. El o privea ciudat, cu o expresie pe care ea nu o putea ntelege. Era un amestec d e enervare si de respect nciudat si nca ceva. Ceva aprins si salbatic, si care o s peria ntr-un fel diferit. El astepta pna ce mna ei se aseza pe mnerul rotund al usii si abia atunci raspunse, iar vocea lui era moale dar serioasa, fara nici o urma de amuzament. Poate ca am gasit-o deja Elena. Cnd ea se ntoarse, nu mai vazu nimic n ntuneric. Capitolul 11 Elena bjbi de-a lungul coridorului ntunecat, ncercnd sa desluseasca ce se afla n jurul ei. Apoi totul se lumina brusc si ea se trezi nconjurata de sirul familiar de dulapur i metalice din vestiar. Se simti att de usurata nct aproape ca scoase un strigat. N iciodata nu crezuse ca o sa fie vreodata att de fericita doar sa poata vedea. Ram ase cteva minute pe loc, uitndu-se n jur recunoscatoare. Elena! Ce cauti aici? Erau Meredith si Bonnie, venind repede pe coridor catre ea. Unde ati fost? ntreba ea furioasa. Meredith se strmba. Nu-l gaseam pe Shelby. Si cnd l-am gasit n sfrsit, dormea. Vorbesc serios, adauga e a, vaznd privirea nencrezatoare a Elenei. Dormea. Si pe urma n-am reusit sa-l trez

im. Abia cnd s-a aprins lumina a deschis ochii. Pe urma ne-am ntors la tine. Dar c e cauti aici? Elena ezita. M-am saturat sa astept, spuse ea pe un ton ct mai detasat. Oricum, cred ca am fac ut suficienta treaba pentru o zi. Acum ne spui!? exploda Bonnie. Meredith nu comenta nimic, dar i arunca Elenei o privire atenta, cercetatoare. El ena avu sentimentul suparator ca ochii aceia negri vedeau dincolo de aparente. Tot weekendul si n cursul saptamnii urmatoare, Elena lucra la planuri pentru Casa Bntuita. Niciodata nu avea destul timp ca sa fie cu Stefan, si asta era frustrant , dar si mai frustrant era Stefan nsusi. i simtea dragostea pentru ea, dar simtea si ca el ncerca sa lupte mpotriva ei, continund sa evite sa ramna singuri. Si n multe feluri ramasese un mister pentru ea, la fel ca si atunci cnd l vazuse prima oara. El nu vorbea niciodata despre familia lui sau despre viata de dinainte de a veni n Fell s Church, iar daca ea i punea vreo ntrebare, evita sa raspunda. Odata l ntrebas e daca i era dor de Italia, daca regreta ca venise aici. Si pentru o clipa ochii i se luminasera, si verdele lor sclipise asemenea frunzelor de stejar care se re flecta ntr-un pru. Cum as putea sa regret, cnd tu esti aici? spusese, si o sarutase nt -un fel care i ndepartase din minte orice neliniste. n acea clipa, Elena stiuse ce n seamna sa fii pe deplin fericit. Simtise si bucuria lui, iar cnd el se desprinses e din mbratisare i vazuse chipul radiind, ca si cum soarele poposise pe el. Oh, Ele na , soptise el. Asa erau momentele placute. Dar n ultimul timp o sarutase din ce n ce mai rar, si ea simtea cum distanta dintre ei se marea. n acea vineri, ea si Meredith hotarsera sa ramna peste noapte acasa la Bonnie. Ceru l era cenusiu si ameninta sa reverse o burnita marunta cnd ea si Meredith o porni ra catre casa familiei McCullough. Era neobisnuit de frig pentru jumatatea lui o ctombrie, si copacii care margineau strada linistita simtisera deja muscatura vnt urilor reci. Artarii pareau niste flacari purpurii, n vreme ce arborii ginkgo bil oba erau de un galben stralucitor. Bonnie le ntmpina n usa cu: Toata lumea a plecat! Avem casa ntreaga la dispozitia noastra pna mine dupa-masa, cn d ai mei se ntorc de la Leesburg. Le invita nauntru, cautnd sa prinda pechinezul ob ez care ncerca sa iasa afara. Nu, Yangtze, rami n casa. Yangtze, nu! Nu! Dar era prea trziu. Yangtze scapase si se napustea prin curte spre mesteacanul so litar, unde ncepu sa latre ascutit, cu capul n sus catre ramuri, n vreme ce colacei i de grasime de pe spatele lui tremurau. Oh, si acum ce-a mai vazut? spuse Bonnie, punndu-si minile la urechi. Arata ca o cioara, spuse Meredith. Elena ncremeni. Facu ctiva pasi catre copac si se uita spre frunzele aurii. Si iat -o acolo. Aceeasi cioara pe care o mai vazuse de doua ori pna atunci. Poate chiar de trei ori, si spuse, amintindu-si de forma ntunecata care trecuse pe deasupra s tejarilor din cimitir. O privea, si si simtea stomacul strngndu-i-se de teama, iar minile i devenira brusc r eci. Cioara se holba la ea cu ochiul ei negru stralucitor, o privire aproape ome neasca. Ochiul acela oare unde mai vazuse ea un ochi asemanator? Deodata, cele trei fete se trasera napoi cnd cioara scoase un croncanit ragusit si batu din aripi, tsnind din copac n directia lor. Apoi, pe neasteptate, cobor n pica j asupra catelului, care acum latra isteric. Trecu la ctiva centimetri de coltii tociti ai lui Yangtze, dupa care se nalta din nou, zburnd peste casa si disparnd n n ucii din spatele ei. Fetele ramasesera ncremenite de uimire. Apoi Bonnie si Meredith se uitara una la alta si tensiunea disparu ntr-un rs nervos. Pentru o clipa am crezut ca se repede la noi, spuse Bonnie, ducndu-se la pechinez ul nfuriat si trndu-l catre casa, n timp ce el continua sa latre ascutit. Si eu am crezut asta, spuse Elena ncet. Si le urma pe cele doua prietene nauntru, dar nu rse mpreuna cu ele. Dupa ce ea si Meredith si dusera lucrurile n camerele lor de la etaj, seara capata un aspect placut, reconfortant. Era greu sa ramna tensionata n livingul nghesuit a l lui Bonnie, lnga un foc vesel si cu o cana de ciocolata fierbinte n mna. Curnd, ce le trei prietene discutau planurile finale pentru Casa Bntuita, si Elena se relax

a. Suntem n forma buna, spuse n cele din urma Meredith. Dar, evident, am pierdut atta timp planuind costumele celorlalti, nct nici nu ne-am gndit la ale noastre. Pentru mine e simplu, spuse Bonnie. O sa fiu o preoteasa druida, si n-am nevoie dect de o cununa din frunze de stejar n par si o roba alba. Mary si cu mine o pute m coase ntr-o singura noapte. Eu cred ca o sa fiu o vrajitoare, spuse Meredith gnditoare. Tot ce-mi trebuie e o rochie neagra si lunga. Si tu, Elena? Elena zmbi si spuse: Ei bine, ar trebui sa fie un secret, dar Matusa Judith m-a lasat sa ma duc la o c roitoreasa. Am gasit ntr-una din cartile pe care le-am folosit pentru comunicarea mea orala un desen cu o rochie din Renastere, si am copiat-o. E din matase vene tiana, albastru metalic, si e absolut superba. Pare minunata, spuse Bonnie. Si scumpa. E din banii mei, din cei lasati de parinti. Sper doar ca o sa-i placa lui Stefan . E o surpriza pentru el, si ei, sper doar ca o sa-i placa. Si Stefan ce-o sa poarte? Ajuta si el la Casa Bntuita? ntreba Bonnie curioasa. Nu stiu, spuse Elena dupa o clipa de tacere. Nu pare prea ncntat de toata povestea asta cu Halloweenul. E greu sa ti-l imaginezi nfasurat n cearsafuri rupte si acoperit cu sirop n chip de snge, ca ceilalti baieti, remarca Meredith. El pare ei, mai presus de asa ceva. Stiu! exclama Bonnie. Stiu exact ce ar putea sa fie, si pentru asta nici n-ar tr ebui sa aiba un costum special. Pai e strain, e palid la fata si are figura aia mereu ncruntata Pune-i un frac si o sa ai un Conte Dracula perfect! Elena zmbi fara sa vrea. Ei, o sa-l ntreb, spuse. Apropo de Stefan, spuse Meredith, cu ochii ei negri atintiti asupra Elenei, cum merg lucrurile? Elena ofta si se uita n foc. Eu nu prea stiu, spuse n cele din urma, ncet. Sunt unele zile cnd totul este minunat , si apoi sunt alte zile cnd Meredith si Bonnie se privira iute, si apoi Meredith spuse cu blndete: Alte zile cnd ce? Elena ezita, nesigura. Apoi lua o hotarre. Stati o clipa, spuse ea si se ridica si urca repede scarile. Se ntoarse cu o cart icica mbracata n catifea albastra. Am scris ceva aici aseara, cnd nu puteam sa dorm , spuse. Cuvintele astea explica mai bine dect as face-o eu. Gasi pagina, trase aer adnc n piept si ncepu: 17 octombrie Draga Jurnalule, n seara asta ma simt groaznic. Si trebuie sa o spun cuiva. Ceva e n neregula cu mine si Stefan. E tristetea asta cumplita din sufletul lui l a care eu nu pot sa ajung, si care l ndeparteaza de mine. Nu stiu ce sa fac. Nu suport gndul ca l-as putea pierde. Dar el e foarte nefericit, si are o suparar e, si daca nu vrea sa-mi spuna despre ce e vorba, daca nu vrea sa aiba atta ncrede re n mine, nu cred ca exista speranta pentru relatia noastra. Ieri, cnd ma tinea n brate, am simtit ceva neted si rotund pe sub camasa lui, ceva atrnat pe un lant. L-am ntrebat, n gluma, daca era un dar de la Caroline. El doar s-a crispat si n-a mai vrut sa vorbeasca. Brusc, l-am simtit la o mie de mile de partare, iar ochii lui era atta durere n ochii lui nct am simtit ca n-o pot suporta. Elena se opri din citit si si trecu n tacere privirea peste ultimele rnduri scrise n jurnal. Simt ca cineva l-a ranit ngrozitor n trecut si el n-a reusit niciodata sa treaca peste aceasta durere. Dar mai cred ca exista ceva de care i-e frica, un secret pe care se teme ca i-l voi afla. Daca as reusi sa aflu ce este, i-as pute a dovedi ca poate avea ncredere n mine. Ca poate avea ncredere n mine indiferent ce se ntmpla, pentru totdeauna. Daca as sti , sopti ea. Daca ai sti ce? ntreba Meredith si Elena ridica surprinsa privirea.

Oh daca as sti ce are sa se ntmple, spuse ea repede, nchizndu-si jurnalul. Vreau sa s pun ca daca as sti ca n cele din urma o sa ne despartim, cred ca as vrea sa termi n povestea asta ct mai repede. Si daca as sti ca pna la urma totul va fi bine, nu mi-ar pasa prea mult de ce se ntmpla acum. Dar sa merg asa, zi dupa zi, fara sa st iu, e groaznic. Bonnie si musca buzele, apoi se ridica de pe scaun, cu ochii stralucind. Pot sa-ti arat eu cum sa afli, Elena, spuse ea. Bunica mea mi-a spus cum sa afli cu cine o sa te mariti. Se numeste cina muta . Nu-mi spune, o veche smecherie druida! exclama Meredith. Nu stiu ct de veche e, spuse Bonnie. Bunica zice ca au existat ntotdeauna cine mut e. Oricum, functioneaza. Mama a vazut chipul tatalui meu cnd a ncercat, si o luna mai trziu se marita cu el. E usor, Elena, si pe urma, ce-ai de pierdut? Elena se uita pe rnd la Bonnie si Meredith. Nu stiu, spuse. Dar, zau, doar nu credeti ca Bonnie se ndrepta de spate cu un aer jignit. Vrei sa spui ca mama mea e mincinoasa? Haide, Elena, nu-i nimic rau sa ncerci. De ce nu? Ce-ar trebui sa fac? ntreba Elena cu ndoiala. Se simtea ciudat de intrigata, dar n acelasi timp destul de speriata. E simplu. Trebuie sa pregatim totul nainte sa bata miezul noptii Cu cinci minute nainte de miezul noptii, Elena statea n sufrageria familiei McCull ough, simtindu-se mai caraghioasa ca niciodata. Din curtea din spate l auzea pe Y angtze latrnd furios, dar n casa nu se deslusea nici un sunet, cu exceptia ticaitu lui lenes al pendulei. Urmnd instructiunile lui Bonnie, pusese pe masa mare din l emn de nuc o farfurie, un pahar si un set de tacmuri de argint, fara sa rosteasca nici un cuvnt. Apoi aprinsese o singura lumnare n sfesnicul asezat n centrul mesei si se instalase n spatele scaunului din dreptul farfuriei. Conform spuselor lui Bonnie, atunci cnd ncepea sa bata de miezul noptii, ea trebui a sa traga scaunul n spate si sa-l invite pe viitorul ei sot sa intre. n acel mome nt lumnarea avea sa se stinga si o sa vada o silueta fantomatica asezata pe scaun . Mai devreme, Elena se simtise putin cam nelinistita, si nu fusese prea sigura ca voia sa vada o silueta fantomatica, fie ea si cea a viitorului ei sot. Dar acum totul parea prostesc si inofensiv. Auzi pendula ncepnd sa bata, se ndrepta de spat e si apuca hotarta spatarul scaunului. Bonnie i spusese sa nu-i dea drumul pna ce n u se ncheia ceremonia. Oh, chiar era o prostie. Poate ca n-ar trebui sa rosteasca cuvintele dar n vreme c e rasunau bataile ceasului, se auzi vorbind. Intra, spuse ea stnjenita catre ncaperea goala, tragnd scaunul n spate. Intra, intra Lumnarea se stinse. Elena tresari cnd se trezi brusc n ntuneric. Simtise pala de aer, o adiere rece car e stinsese lumnarea. Venea de la usa dubla de sticla din spatele ei, si se ntoarse repede, cu o mna nca pe scaun. Ar fi putut jura ca usa fusese nchisa. Ceva se misca n ntuneric. Groaza o cuprinse pe Elena, ndepartndu-i orice urma de stnjeneala sau amuzament. Oh , Doamne, ce facuse, ce forte chemase asupra ei? Inima i se strnse ntr-o gheara si se simti aruncata, pe neasteptate, n cel mai cumplit cosmar. Nu era doar ntuneric , ci si o tacere deplina; nu se vedea nimic, nu se auzea nimic, iar ea cadea ngaduie-mi, spuse o voce, si o flacara stralucitoare izbucni n bezna. Pentru o clipa o clipa att de ngrozitoare nct aproape ca i se facu rau crezu ca e Ty ler, caci si amintise de bricheta lui n biserica n ruine de pe colina. Dar cnd lumnar ea de pe masa prinse din nou viata, Elena vazu mna alba, cu degete lungi, care o tinea. Nu era mna rosie si carnoasa a lui Tyler. Pentru o clipa, se gndi ca era mna lui Stefan, apoi ochii i se ridicara catre fata. Tu! exclama ea uluita. Ce cauti aici? Se uita de la el la usa de sticla, care er a ntr-adevar larg deschisa catre peluza de pe o latura a casei. ntotdeauna intri n casele oamenilor neinvitat? Dar tu m-ai invitat sa intru. Vocea lui era exact asa cum si-o amintea calma, ironica si amuzata. Ea si amintea si zmbetul lui.

Multumesc, adauga el si se aseza gratios pe scaunul pe care ea tocmai l trasese. Ea si lua repede mna de pe spatar. Nu te-am invitat pe tine, spuse ea neputincioasa, cu un amestec de disperare si stnjeneala. Ce cautai lnga casa lui Bonnie? El zmbi. n stralucirea lumnarii, parul lui negru lucea asemeni unui lichid ntunecat, prea moale si fin pentru un par omenesc. Chipul lui era foarte palid, dar n acel asi timp extraordinar de atragator. Iar ochii lui i prinsera privirea si i-o sust inura. Elena, frumusetea ta mi pare/ Ca vechile corabii niceene/ Care, pe-o blnda, nmiresm ata mare Cred ca acum ar trebui sa pleci. Nu mai voia sa-l auda vorbind. Vocea lui actiona n mod straniu asupra ei, o facea sa se simta ciudat de slaba, sa simta cum ceva se topea nauntrul ei. N-ar trebui sa fii aici. Te rog. ntinse mna spre lumnare, vrnd sa o ia si sa plece, sa se lupte cu ameteala care o cu prinsese. Dar nainte sa poata atinge lumnarea, el facu ceva surprinzator. i prinse mna ntinsa, nu violent ci cu blndete, si o tinu n degetele lui subtiri si reci. Apoi o rasuci, si lasa capul n jos si o saruta n palma. Nu , sopti Elena, uluita. Vino cu mine, spuse el si o privi n ochi. Te rog, nu , sopti ea din nou, si totul plutea n jurul ei. Era nebun; despre ce vorbea? Sa vina cu el unde? Dar se simtea att de ametita, att de lipsita de putere. El statea drept, sustinnd-o. Se rezema de el, simti acele degete reci pe primul n asture al camasii ei, la gt. Te rog, nu Totul e bine. Ai sa vezi. i desfacu camasa, dezvelindu-i gtul, n vreme ce i sustinea capul cu cealalta mna. Nu. Brusc, puterea i reveni si se trase de lnga el, lovindu-se de scaun. Ti-am spus sa pleci, si am vorbit serios. Pleaca acum! Pentru o clipa, ochii lui se umplura de o furie cumplita, un val ntunecat de amen intare. Apoi devenira calmi si reci si el zmbi, un zmbet rapid, stralucitor, care se stinse imediat. O sa plec, spuse. Deocamdata. Ea clatina din cap si l privi iesind pe usa de sticla fara nici un cuvnt. Dupa ce usa se nchise n urma lui, ea ramase nemiscata, n tacere, ncercnd sa-si recapete rasuf larea. Tacere dar n-ar trebui sa fie tacere. Se ntoarse uimita catre pendul si vazu ca se oprise. Dar nainte sa-l poata cerceta mai atent, auzi vocile ridicate ale lui Bo nnie si Meredith. Iesi repede n hol, simtindu-si picioarele neobisnuit de moi, n vreme ce si tragea g ulerul camasii la loc si si ncheia toti nasturii. Usa din spate a casei era deschi sa si Elena vazu afara doua siluete, ghemuite pe peluza. Bonnie? Meredith? Ce s-a ntmplat? Cnd Elena ajunse lnga ele, Bonnie ridica privirea. Avea ochii plini de lacrimi. Oh, Elena, a murit. Elena simti un fior de groaza strabatnd-o si se uita n jos la gramajoara de la pic ioarele lui Bonnie. Era pechinezul, ntins teapan pe o parte, cu ochii larg deschi si. Oh, Bonnie, exclama ea. Era batrn, spuse Bonnie, dar nu ma asteptam sa se duca asa de repede. Doar acum ct eva minute latra. Cred ca ar fi mai bine sa intram n casa, spuse Meredith, iar Elena se uita la ea si ncuviinta din cap. Asta nu era o noapte n care sa stai afara, n ntuneric. Si nu era nici o noapte n car e sa inviti ceva nauntru. Acum stia asta, desi tot nu ntelegea ce se ntmplase. Abia cnd se ntoarsera din nou n living descoperi ca jurnalul ei disparuse. Stefan nalta capul din gtul moale ca de catifea al caprioarei. Padurea era plina d

e zgomotele noptii si el nu-si dadea seama care dintre ele l tulburase. Odata ce Puterea mintii lui fu distrasa, caprioara se trezi din transa. Stefan s imti cum muschii animalului tremura pe cnd ncerca sa se ridice. Du-te, atunci, si spuse, dndu-i drumul cu totul. Caprioara se rasuci, se salta n pi cioare si o lua la fuga. Bause suficient. Cu delicatete, si linse colturile gurii, simtindu-si caninii ret ragndu-se si pierzndu-si ascutimea, foarte sensibili ca ntotdeauna dupa o perioada lunga de hranire. Acum nu mai stia ct nsemna suficient. Nu mai avusese ameteli dup a cea de la biserica, dar traia cu teama ca i-ar putea reveni. De fapt, traia cu o teama anume: ca ntr-o buna zi avea sa si revina, cu mintea con fuza, si sa vada n bratele lui trupul gratios al Elenei zacnd moale, cu doua rani n sngerate pe gtul ei subtire, cu inima oprita pentru totdeauna. La asta trebuia sa se astepte. Setea de snge, cu miriadele ei de orori si placeri, ramasese chiar si acum un mis ter pentru el. Desi traia cu ea n fiecare zi, de secole ntregi, tot nu o ntelegea. Ca om, ar fi fost fara ndoiala scrbit, oripilat de gndul de a bea sngele cald direct dintr-un trup viu. Asta, evident, daca cineva i-ar fi sugerat asa ceva, n cuvint e. Dar nici un cuvnt nu fusese rostit n acea noapte, noaptea n care Katherine l schimba se. Chiar si dupa atta timp, amintirea era limpede n mintea lui. Dormea cnd ea aparuse n odaia lui, miscndu-se la fel de ncet ca o fantasma sau o stafie. El dormea, singu r Ea purta o camasa fina de in cnd venise la el. Era noaptea dinaintea zilei hotarte, ziua n care ea avea sa-si anunte alegerea. Si ea venise la el. O mna alba desparti perdelele din jurul patului si Stefan se trezi din somn, ridi cndu-se speriat n capul oaselor. Cnd o vazu, cu parul ei auriu pal stralucindu-i pe umeri, cu ochii albastri cufundati n umbre, ramase mut de uimire. Si de iubire. Nu mai vazuse niciodata ceva att de frumos. ncepu sa tremure si ncerc a sa vorbeasca, dar ea i puse doua degete reci pe buze. Sst , sopti, si patul se lasa sub o noua greutate cnd ea urca alaturi de el. Cu fata aprinsa, Stefan si simtea inima batndu-i nebuneste de rusine si de tulbura re. Nu mai avusese niciodata o femeie n patul lui. Iar aceasta era Katherine, Kat herine a carei frumusete parea sa vina din ceruri, Katherine pe care o iubea mai mult dect si iubea sufletul. Si pentru ca o iubea, facu un efort urias. Pe cnd ea se strecura n asternuturi, ve nind att de aproape nct el putea simti prospetimea racoroasa a aerului noptii n cama sa ei subtire, Stefan reusi sa vorbeasca. Katherine , murmura. Noi eu pot sa astept. Pna cnd ne cununam n biserica. O sa-i cer ta alui meu sa aranjeze pentru saptamna viitoare. Nu nu va mai dura mult Sst , sopti ea din nou si el simti raceala aceea pe piele. Nu se putu abtine si o cuprinse n brate si o strnse lnga el. Ceea ce facem acum nu are nici o legatura cu ce spui tu , zise ea si si ntinse degete le subtiri pentru a-l mngia pe gt. Si el ntelese. Simti un fior de teama, care disparu sub mngierea degetelor ei. Voia asta, voia orice i-ar fi ngaduit sa ramna cu Katherine. ntinde-te, iubirea mea , sopti ea. Iubirea mea. Cuvintele cntara n el pe cnd se ntindea pe spate si-si punea capul pe p erna, ridicndu-si barbia pentru a-si oferi gtul. Teama i disparuse, si n locul ei se simtea cuprins de o fericire att de mare nct si spuse ca l va nimici. Simti atingerea moale a parului ei pe pieptul lui, si ncerca sa respire mai calm. i simti rasuflarea pe gt, apoi buzele. Apoi dintii. Durerea veni ascutita, dar ramase nemiscat, fara sa scoata nici un sunet, gndindu -se doar la Katherine, la ct dorea el sa-i dea. Iar durerea nceta aproape imediat, si simti cum i se trage sngele din trup. Nu era att de groaznic pe ct se temuse ca va fi. Era sentimentul de a da, de a hrani. Apoi mintile lor se contopira, devenind una. Simtea bucuria lui Katherine de a b ea din el, ncntarea ei de a primi sngele cald care i dadea viata. Si stia ca si ea s imtea placerea lui de a darui. Dar realitatea ncepea sa dispara, granitele dintre vis si trezie se estompau. El nu mai putea gndi limpede; nu mai putea gndi deloc.

Nu putea dect sa simta, iar senzatiile lui cresteau n spirala, purtndu-l mai sus, tot mai sus, rupndu-i ultimele legaturi cu pamntul. La un moment dat, mai trziu, fara sa stie cum ajunsese acolo, se trezi n bratele e i. Ea l tinea asa cum tine o mama un prunc, conducndu-i gura catre carnea dezgolit a a gtului ei, deasupra camasii. Acolo era o rana mica, o taietura ce aparea ntune cata pe pielea palida. Si cnd l mngie ncurajator pe par, el, fara sa simta teama sau sa ezite, ncepu sa-i soarba sngele. Cu gesturi detasate, precise, Stefan si scutura pamntul de pe genunchi. Lumea oame nilor dormea, toropita, dar simturile lui erau alerte. Ar fi trebuit sa se simta satul, dar amintirea i trezise din nou poftele. Cu narile dilatate pentru a prin de mirosul moscat al vulpii, porni la vnatoare. Capitolul 12 Elena se roti ncet n fata oglinzii nalte din dormitorul matusii Judith. Margaret st atea jos lnga patul mare cu baldachin, cu ochii ei albastri rotunzi si plini de a dmiratie. Tare as vrea sa am o rochie ca asta pentru colinda cu ne dati or nu ne dati , spuse ea. mi placi mai mult ca pisicuta alba, spuse Elena, sarutnd-o pe Margaret ntre urechiu sele albe de catifea prinse de banda de par. Apoi se ntoarse catre matusa ei, car e statea lnga usa, cu un ac si ata pregatite. E perfecta, spuse ncntata. Nu trebuie sa mai modificam nimic. Fata din oglinda ar fi putut foarte bine sa fi iesit din paginile cartilor Elene i despre Renasterea italiana. Gtul si umerii ei erau goi, iar corsajul strmt al ro chiei albastru pal, cu reflexii metalice, i punea n evidenta talia subtire. Mnecile lungi, bogate, erau despicate si lasau sa se vada matasea alba a camasii de ded esubt, iar fusta larga, lunga pna n pamnt, abia atingea podeaua. Era o rochie frumo asa, iar albastrul pal parea sa adnceasca albastrul-nchis al ochilor Elenei. Cnd se rasuci, privirea Elenei cazu pe ceasul demodat de pe comoda. Oh, nu, exclama, e aproape sapte. Stefan trebuie sa apara dintr-o clipa n alta. Uite-i masina, spuse matusa Judith, aruncnd o privire pe fereastra. Cobor eu sa-i deschid. E-n regula, spuse scurt Elena. O sa-l primesc chiar eu. Pa, sa va distrati bine diseara cu ne dati ori nu ne dati . Si cobor repede scarile. Asta e, si spuse. Pe cnd ntindea mna spre mnerul usii, si aminti de acea zi din urma c u aproape doua luni, cnd se oprise direct n fata lui Stefan dupa ora de Istorie eu ropeana. Avea acum aceleasi sentimente, de nerabdare, de ncntare si tensiune. Sper doar ca asta sa iasa mai bine dect atunci, si spuse. Caci n ultima saptamna si jumatate, si legase toate sperantele de acest moment, de aceasta seara. Daca ea s i Stefan nu aveau sa fie mpreuna n aceasta seara, n-or sa mai fie niciodata. Usa se deschise si ea facu un pas n spate, cu ochii lasati n jos, aproape timida, temndu-se sa vada chipul lui Stefan. Dar apoi auzi cum lui i se taie rasuflarea s i ridica repede privirea si simti cum o gheara rece i strnge inima. El o privea uluit, da. Dar nu era bucuria uimita pe care o vazuse n ochii lui n ac ea prima noapte n camera lui. Asta era ceva mai aproape de soc. Nu-ti place, sopti ea, ngrozita de lacrimile care amenintau sa i se reverse din o chi. El si reveni repede, ca ntotdeauna, clipind si clatinnd din cap. Nu, nu, e frumoasa. Tu esti frumoasa. Si atunci, de ce stai acolo de parca ai fi vazut o fantoma? si spuse ea. De ce nu ma iei n brate, de ce nu ma saruti fa ceva! Arati minunat, spuse ea calma. Si era adevarat; era elegant si frumos n smoching si cu capa pe care si-o pusese pentru rolul sau. Chiar era surprinsa ca acceptase, dar cnd i sugerase asta paruse mai degraba amuzat. Iar acum arata minunat, si n largul lui, ca si cum asemenea haine erau la fel de firesti pentru el ca si jeansii.

Ar trebui sa plecam, spuse el, la fel de calm si de serios. Elena ncuviinta din cap si urca mpreuna cu el n masina, dar inima ei nu mai era doa r rece, era ca de gheata. Stefan era mai departe de ea ca niciodata, si nu stia cum sa l aduca napoi. Tunetele bubuiau deasupra lor pe cnd se ndreptau catre liceu, si Elena se uita pe geamul masinii cu o disperare confuza. Patura de nori era groasa si ntunecata, de si nca nu ncepuse sa ploua. Aerul parea ncarcat, iar fulgerele purpurii dadeau ceru lui un aspect cosmaresc. Era o atmosfera perfecta pentru Halloween, amenintatoar e, de pe alta lume, dar n Elena trezea doar groaza. Din acea noapte petrecuta aca sa la Bonnie, si pierduse apetitul pentru lucrurile stranii si sinistre. Jurnalul ei nu mai aparuse, desi scotocisera toata casa lui Bonnie. Tot nu-i ven ea sa creada ca disparuse cu adevarat si ideea ca un strain citeste cele mai int ime gnduri ale ei o nfuria ngrozitor. Pentru ca, evident, fusese furat; ce alta exp licatie putea exista? n noaptea aceea, n casa familiei McCullough fusesera deschis e mai multe usi; cineva ar fi putut pur si simplu sa intre n casa. Voia sa l omoar e pe cel care o facuse. Imaginea unor ochi negri i aparu n minte. Baiatul ala, baiatul n fata caruia aproap e cedase n casa lui Bonnie, baiatul care o facuse sa l uite pe Stefan. Oare el sa fie? Masina opri n fata liceului si ea se aduna si se forta sa zmbeasca n vreme ce strab ateau coridoarele scolii. Sala de sport era un haos n care cu greu se putea vedea o oarecare organizare. n ora n care Elena se dusese acasa, totul se schimbase. nai nte sa plece, locul fusese plin de elevi din clasele mari: membrii Consiliului E levilor, baietii din echipa de fotbal, cei din Key Club, toti ncercnd sa termine c u aranjarea decorului si a recuzitei. Acum era plin de straini, cei mai multi ni ci macar semannd cu oamenii. Ctiva zombi se ntoarsera cnd Elena intra n sala, si tigvele lor se vedeau rnjind prin carnea putreda a chipurilor lor. Un cocosat grotesc schiopata catre ea, alaturi de un cadavru cu o piele alba livida si ochii goi. Din alta directie se apropia un vrcolac, cu botul rnjit plin de snge, mpreuna cu o vrajitoare ntunecata, cu un ae r dramatic. Cu o strngere de inima, Elena si dadu seama ca nu putea recunoaste nici jumatate d intre cei de acolo n costumele lor. n clipa urmatoare erau cu totii n jurul ei, adm irndu-i rochia albastru pal, anuntnd-o de unele probleme ivite deja. Elena le facu semn sa taca si se ntoarse catre vrajitoare, al carei par negru lung cadea pe sp atele unei rochii negre foarte strmte. Ce e, Meredith? ntreba ea. Antrenorul Lyman e bolnav, raspunse ncruntata Meredith, si cineva l-a pus n locul lui pe Tanner. Domnul Tanner? exclama ngrozita Elena. Da, si deja a creeaza probleme. Biata Bonnie aproape ca a cedat nervos. Ar trebu i sa te duci tu acolo. Elena ofta si ncuviinta din cap, apoi o porni pe traseul nt ortocheat al turului Casei Bntuite. Cnd trecu prin sinistra Camera de Tortura si o ribila Camera a Cioprtitorului Nebun, si spuse ca facusera totul aproape prea bine . Locul asta era nelinistitor chiar si n plina lumina. Camera Druizilor era aproape de iesire. Acolo, fusese construit un Stonehenge de carton. Dar micuta si draguta preoteasa druida care statea printre monolitii de stul de veridici, purtnd o roba alba si pe cap o coroana din frunze de stejar, pa rea gata sa izbucneasca n plns. Dar trebuie sa fiti plin de snge, spunea ea rugator. Face parte din scena; suntet i o jertfa. E suficient de rau ca trebuie sa port roba asta ridicola, raspunse Tanner taios. Nimeni nu m-a anuntat sa trebuie sa ma ung cu sirop peste tot. Dar nu ajunge pe dumneavoastra, spuse Bonnie. E doar pe roba si pe altar. Suntet i o jertfa, repeta ea, ca si cum asta l-ar putea convinge n vreun fel. n privinta asta, spuse dezgustat domnul Tanner, acuratetea acestei ntregi puneri n scena este total improbabila. Contrar credintei populare, druizii nu au construi t Stonehenge; a fost naltat de o cultura din Epoca de Bronz care Elena facu un pas nainte. Domnule Tanner, nu despre asta e vorba acum.

N-o fi, pentru tine, spuse el. Si de-asta tu si prietena ta nevrotica sunteti co rigente la istorie. Asta e o remarca total deplasata, se auzi o voce n spate, si Elena se uita repede peste umar la Stefan. Domnul Salvatore, spuse Tanner, rostind cuvintele ca si cum ar fi spus: Acum ziu a mea e desavrsita. Banuiesc ca ai niste nvataturi noi pline de ntelepciune de ofer it. Sau ai de gnd sa-mi nvinetesti mie un ochi? Privirea lui se ndrepta catre Stefan, care statea acolo, elegant n smochingul lui perfect croit, si Elena avu, socata, un presentiment. Tanner nu este de fapt cu mult mai n vrsta dect noi, si spuse. Pare batrn pentru ca a re acel nceput de chelie, dar pun pariu ca nu a mplinit nca treizeci de ani. Apoi, dintr-un motiv oarecare, si aminti cum aratase Tanner la bal, n costumul lui iefti n si lucios care nu i se potrivea. Pun pariu ca nici macar la balul lui n-a participat, si spuse ea. Si apoi, pentru prima data, simti o oarecare simpatie pentru el. Probabil ca si Stefan simtea a celasi lucru, caci desi se apropie de barbatul marunt si l privi drept n fata, voc ea lui era calma. Nu, n-am de gnd. Cred ca toata povestea asta devine exagerata. De ce sa nu Elena nu mai auzi restul propozitiei, dar Stefan vorbea pe un ton jos, calm, iar domnul Tanner chiar parea sa-l asculte. Ea arunca o privire n spate, la lumea ca re se strnsese n jurul lor: patru sau cinci demoni, vrcolacul, o gorila si un cocos at. Hei, totul e sub control, spuse ea si lumea se mprastie. Stefan se ocupa de totul , desi ea nu prea stia cum, caci nu-i vedea dect ceafa. Ceafa Pentru o clipa, n minte i aparu o imagine din prima zi de scoala. Stefan stnd n secretariat si vorbind cu doamna Clarke, secretara, si ct de ciudat se purtase d oamna Clarke. Si ntr-adevar, cnd Elena se uita acum la domnul Tanner, vazu pe fata lui aceeasi expresie usor naucita. Elena simti un fior de neliniste. Haide, i spuse lui Bonnie. Hai sa mergem n fata. O taiara drept prin Camera de Aterizarea a Extraterestrilor si prin Camera Morti lor Vii, furisndu-se printre peretii despartitori si iesind n prima camera pe unde intrau vizitatorii, ntmpinati de un vrcolac. Vrcolacul si scosese capul si acum stat ea de vorba cu doua mumii si o printesa egipteana. Elena trebuia sa recunoasca da, Caroline arata minunat n chip de Cleopatra, cu co nturul acelui trup bronzat foarte vizibil prin rochia dreapta si subtire de in p e care o purta. Matt, vrcolacul, nici nu putea fi nvinuit ca privirea i tot fugea n jos de la fata lui Caroline. Cum merge aici? ntreba Elena cu o veselie fortata. Matt tresari usor, apoi se ntoarse catre ea si Bonnie. Elena nu-l prea mai vazuse din noaptea balului, si stia ca nici el si Stefan nu mai erau att de apropiati. Din cauza ei. Si desi Matt nu putea fi nvinuit nici pentru asta, ea si dadea seama ct de mult l durea pe Stefan. Totul e n regula, spuse Matt, parnd stnjenit. Cnd Stefan termina cu Tanner, cred ca o sa-l trimit aici, spuse Elena. Poate sa a jute la primirea vizitatorilor. Matt ridica indiferent dintr-un umar, apoi spuse: Ce termina cu Tanner? Elena se uita la el surprinsa. Ar fi putut jura ca Matt fusese cu cteva minute n u rma n Camera Druizilor. i explica. Afara, tunetul mugi din nou si prin usa deschisa Elena vazu un fulger luminnd cer ul ntunecat. Cteva secunde mai trziu se auzi un alt tunet, de data asta mai puterni c. Sper ca nu ploua, spuse Bonnie. Da, spuse Caroline, care ramasese tacuta ct timp Elena vorbise cu Matt. Ar fi asa de pacat daca n-ar veni nimeni. Elena o privi cu atentie si vazu o ura fatisa n ochii ngusti, ca de pisica, ai lui Caroline. Caroline, spuse ea dintr-un impuls, asculta. N-am putea tu si cu mine sa termina m cu asta? Nu putem sa uitam tot ce s-a-ntmplat si sa o luam de la capat? Sub ornamentul n forma de cobra de pe fruntea ei, ochii lui Caroline se marira si

apoi se ngustara din nou. Gura i se strmba si ea se apropie de Elena. N-am sa uit niciodata, spuse, apoi se ntoarse si se ndeparta. Urma o clipa de tacere, n vreme ce Bonnie si Matt priveau catre podea. Elena se a propie de usa pentru a simti aerul rece pe obraji. Vedea terenul de fotbal si ra murile leganate de vnt ale stejarilor de dincolo de el, si din nou se simti cople sita de un presentiment ciudat. Asta e noaptea, se gndi cu tristete. Asta e noapt ea cnd se ntmpla totul. Dar ce nsemna acest totul , habar n-avea. O voce rasuna n sala de sport transformata ntr-o scena sngeroasa. Bun, acum or sa intre cei care stau la coada n parcare. Opreste lumina, Ed! Dintr-odata, se facu ntuneric si aerul se umplu cu gemete si rsete sinistre, ca o orchestra care si acordeaza instrumentele. Elena ofta si se ntoarse catre sala. Haideti, mai bine ne pregatim sa-i conducem nauntru, i spuse calma lui Bonnie. Bonnie ncuviinta din cap si disparu n ntuneric. Matt si pusese din nou capul de vrcol ac si tocmai dadea drumul unei benzi care adauga niste muzica stranie la cacofon ia dinauntru. Stefan aparu de dupa un colt, cu parul si hainele topindu-i-se n ntuneric. Doar pl astronul alb i se vedea clar. Am rezolvat cu Tanner, spuse el. Pot sa va mai ajut cu ceva? Pai, ai putea ramne aici, cu Matt, sa-i primesti pe cei care intra Vocea Elenei se stinse. Matt era aplecat deasupra amplificatorului, potrivind cu atentie volumul, fara sa ridice privirea. Elena se uita la Stefan si vazu ca av ea fata crispata, fara expresie. Sau ai putea sa te duci n vestiarul baietilor si sa te ocupi de cafea si de restu l gustarilor pentru gazde, ncheie ea pe un ton obosit. O sa ma duc n vestiar, spuse el. Pe cnd se ndeparta, Elena observa o usoara clatinare n pasul lui. Stefan? Esti bine? Bine, spuse el, recapatndu-si echilibrul. Putin obosit, asta-i tot. l privi plecnd, simtind cu fiecare minut o greutate tot mai mare n piept. Se ntoarse catre Matt, vrnd sa-i spuna ceva, dar n acea clipa sirul de vizitatori a junse la usa. A nceput spectacolul, spuse el si se ghemui n umbre. Elena trecu dintr-o camera ntr-alta, cautnd sa vada daca sunt probleme si sa le re zolve. n alti ani, partea asta a serii i placuse cel mai mult sa vada cum sunt int erpretate scenele oribile si cum spectatorii se nfioara , dar n seara aceasta exist a un sentiment de teama si o tensiune care i nsoteau gndurile. Asta e noaptea, si sp use din nou, si gheata din pieptul ei paru sa devina mai groasa. O Doamna cu Coasa sau cel putin asta crezu Elena ca e silueta n roba neagra cu gl uga trecu pe lnga ea si Elena ncerca, absenta, sa-si aduca aminte daca o mai vazus e la petrecerile de Halloween. Era ceva familiar n felul n care se misca silueta. Bonnie schimba un zmbet chinuit cu vrajitoarea nalta si subtire care directiona vi zitatorii n Camera Paianjenilor. Ctiva baieti din primii ani de liceu loveau n paia njenii de cauciuc care atrnau de tavan si tipau, deranjnd pe toata lumea. Bonnie i n drepta hotarta catre Camera Druizilor. Aici, lumina stroboscopica dadea scenei o atmosfera de vis. Bonnie simti un soi de triumf macabru vazndu-l pe domnul Tanner ntins pe altarul de sacrificiu, cu rob a lui alba patata abundent de snge, cu privirea ndreptata catre tavan. Misto! striga unul dintre baieti, apropiindu-se n fuga de altar. Bonnie ramase n spate, si rnji, asteptnd ca jertfa plina de snge sa se ridice si sal sperie de moarte pe pusti. Dar domnul Tanner nu se misca, nici macar atunci cnd baiatul si baga mna n balta de snge de lnga capul jertfei. E ciudat, si spuse Bonnie, grabindu-se catre pusti pentru a-l mpiedica sa ia cutit ul de sacrificiu. Nu face asta! se rasti la el, iar el si ridica mna plina de snge care aparea rosie la fiecare fulgerare a luminii stroboscopice. Brusc, Bonnie simti o frica irationala ca domnul Tanner avea de gnd sa astepte pna cnd ea se apleca deasupra lui si apoi sa o sperie. Dar el continua sa se holbeze la tavan. Domnule Tanner, sunteti bine? Domnule Tanner? Domnule Tanner!

Nici o miscare, nici un sunet. Nici o clipire a acelor ochi albi, larg deschisi. Nu-l atinge, se ivi dintr-odata, repede, un gnd n mintea lui Bonnie. Nu-l atinge, nu-l atinge, nu-l atinge Sub lumina stroboscopica, Bonnie vazu cum mna ei se ntinde, o vazu cum apuca umaru l domnului Tanner si l scutura, vazu cum capul i cade moale catre ea. Apoi i vazu gt ul. Atunci ncepu sa tipe. Elena auzi tipetele. Erau ascutite si n ele se simtea frica si, spre deosebire de orice alte sunete din Casa Bntuita, ea stiu imediat ca nu erau o gluma. Apoi totul deveni un cosmar. Ajunse n fuga n Camera Druizilor si vazu o scena diferita de cea pregatita pentru vizitatori. Bonnie tipa, iar Meredith o tinea de umeri. Trei baietei ncercau sa i asa pe usa acoperita cu o draperie, si doi paznici se uitau nauntru, blocnd iesire a. Domnul Tanner zacea pe piatra altarului, cu bratele ntinse n laturi, iar fata l ui E mort, plngea Bonnie, iar tipetele deveneau acum cuvinte. Oh, Doamne, sngele e ad evarat, si el e mort. Eu l-am atins, Elena, si e mort, e mort de adevaratelea Lumea ncepea sa se adune. Altcineva ncepu sa tipe si tipetele se repetara, apoi to ti ncercau sa iasa de acolo, mpingndu-se panicati, lovindu-se de peretii despartito ri. Aprindeti lumina! striga Elena si si auzi strigatul repetat de altii. Meredith, r epede, du-te la un telefon si cheama o ambulanta, cheama politia Aprindeti odata lumina aia! Cnd lumina se aprinse, Elena se uita n jur, dar nu vazu nici un adult, nici o pers oana care putea sa preia controlul si sa se ocupe de tot. O parte din ea era rec e ca gheata, si gndurile i alergau nebuneste pe cnd ncerca sa-si dea seama ce are de facut. O alta parte era amortita de groaza. Domnul Tanner Nu-l placuse niciodata , dar ntr-un fel asta nu facea dect sa nrautateasca situatia. Scoateti toti copiii de aici. Sa ramna doar personalul, spuse ea. Nu! nchideti usile! Nu lasati pe nimeni sa plece pna nu ajunge aici politia, strig a lnga ea un vrcolac, scotndu-si masca. Elena se ntoarse surprinsa la auzul vocii si vazu ca nu era Matt, ci Tyler Smallw ood. Fusese primit din nou n scoala abia saptamna trecuta si fata lui purta nca urmele b ataii pe care o ncasase de la Stefan. Dar vocea lui era autoritara si Elena i vazu pe paznici nchiznd usa de iesire. Apoi auzi o alta usa nchizndu-se n celalalt capat al salii de sport. n zona Stonehenge erau strnse cam o duzina de persoane, din care Elena recunoscu u na ca fiind din Comitet. Restul erau copii pe care i stia de la scoala, dar pe ni ci unul prea bine. Unul dintre ei, un baiat mbracat n pirat, i spuse lui Tyler: Adica tu crezi ca cineva de-aici a facut-o? Cineva de aici a facut-o, cu siguranta, spuse Tyler, si n vocea lui se auzea o no ta ciudata, de emotie, de parca ceea ce se petrecea i-ar fi facut aproape placer e. Arata catre balta de snge de pe piatra si spuse: Nu s-a nchegat nca; cu sigurant a nu s-a ntmplat de mult. Si uita-te la felul n care i s-a taiat gtul. Asasinul a fa cut-o probabil cu asta si arata catre cutitul de sacrificiu. Atunci asasinul ar putea sa se afle aici chiar acum, sopti o fata n chimono. Si nu e greu de ghicit cine e, spuse Tyler. Cineva care l ura pe Tanner, care ntot deauna se certa cu el. Cineva care s-a certat cu el mai devreme asta-seara. Eu l -am vazut. Asadar, tu ai fost vrcolacul din camera asta, si spuse Elena nedumerita. Dar ce ca utai tu aici? Tu nu faci parte din Comitet. Cineva care are un trecut violent, continua Tyler, dezgolindu-si dintii. Cineva care, din cte ne putem da seama, e un psihopat care a venit n Fell s Church doar ca sa omoare. Tyler, despre ce vorbesti? Nedumerirea ei disparuse brusc. Furioasa, o porni catre baiatul nalt si solid. Esti nebun! El arata catre ea fara sa o priveasca. Asta spune iubita lui dar poate ca ea e putin cam subiectiva!

Si poate ca si tu esti cam subiectiv, Tyler, spuse o voce din spatele multimii s i Elena vazu un al doilea vrcolac croindu-si drum n camera. Matt. Ah, da? Pai atunci, de ce nu ne spui si noua ce stii tu despre Salvatore? De und e vine? Unde-i familia lui? De unde are toti banii aia? Tyler se ntoarse catre ce ilalti si ntreba: Cine stie ceva despre el? Toti clatinau din cap. Elena vedea pe fetele lor cum se nastea nencrederea. Nencre derea fata de ceea ce nu era cunoscut, fata de orice era diferit. Si Stefan era diferit. Era un strain n mijlocul lor, iar acum ei aveau nevoie de un tap ispasit or. Fata n chimono ncepu: Am auzit un zvon Asta-i tot ce am auzit, zvonuri! spuse Tyler. Nimeni nu stie de fapt nimic despr e el. Dar exista un lucru pe care eu l stiu. Atacurile din Fell s Church au nceput n prima saptamna de scoala saptamna cnd a venit Stefan Salvatore. La aceste cuvinte, se auzira murmure tot mai puternice, si Elena nsasi simti un s oc cnd realiza ca Tyler are dreptate. Desigur, era ridicol ce sugera el, era doar o coincidenta. Dar asa era, atacurile ncepusera odata cu sosirea lui Stefan. O sa va mai spun ceva, striga Tyler, facndu-le semn sa se linisteasca. Ascultatima! O sa va mai spun ceva! Astepta pna ce toata lumea se uita la el si apoi rosti ncet, pe un ton dramatic: A fost n cimitir n noaptea cnd Vickie Bennett a fost atac ata. Sigur ca a fost n cimitir si ti-a aranjat fata, spuse Matt, dar din vocea lui lip sea obisnuita forta. Tyler prinse remarca si profita de ea. Da, si aproape m-a omort. Iar n seara asta cineva chiar l-a omort pe Tanner. Nu sti u ce credeti voi, dar eu cred ca el a facut-o. Eu cred ca el e asasinul! Dar unde e? striga cineva din multime. Tyler se uita n jur. Daca el a facut-o, trebuie sa fie nca pe aici, striga. Haideti sa-l gasim. Stefan n-a facut nimic! Tyler , striga Elena, dar zgomotul multimii i acoperi cuvin tele. Cuvintele lui Tyler erau preluate si repetate. Sa-l gasim sa-l gasim, sa-l gasim. Elena le auzi trecnd de la unul la altul. Iar pe fetele din Camera Druizilor se citea acum mai mult dect o simpla nencredere; Elena mai vedea pe ele si furie, si sete de razbunare. Multimea se transformase n ceva urt, ceva ce scapase de sub con trol. Unde e, Elena? spuse Tyler, si ea vazu stralucirea triumfului n ochii lui, vazu p lacerea. Nu stiu, spuse ea furioasa, vrnd sa-l loveasca. Trebuie sa fie pe aici! Gasiti-l! striga cineva, si apoi parura cu totii sa se m iste, sa gesticuleze, sa se mpinga. Peretii despartitori erau darmati si dati deoparte. Inima Elenei batea cu putere. Asta nu mai era doar o multime; era o multime attat a, gata sa linseze. Elena era ngrozita de ce i-ar putea face lui Stefan daca l-ar gasi. Dar daca ar ncerca sa l avertizeze, l-ar conduce pe Tyler direct la el. Se uita n jur disperata. Bonnie continua sa se holbeze la fata fara viata a domnu lui Tanner. Nu o putea ajuta. Se ntoarse pentru a privi catre multime, si ochii e i ntlnira privirea lui Matt. Parea confuz si furios, cu parul ciufulit, rosu n obraji si transpirat. Elena si a duna toata forta si vointa ntr-o privire imploratoare. Te rog, Matt, spuse n gnd. Nu se poate sa crezi asta. Stii ca nu e adevarat. Dar ochii lui aratau ca nu stia. n ei se vedea tulburare si uimire. Te rog, spuse n gnd Elena, uitndu-se n ochii aceia albastri, dorindu-si din toata in ima ca el sa nteleaga. Oh, te rog, Matt, numai tu l poti salva. Chiar daca nu crez i, te rog, ncearca sa ai ncredere te rog Vazu schimbarea pe fata lui, vazu confuzia nlocuita de hotarre ncruntata. Se mai ui ta o clipa lung la ea si ncuviinta scurt din cap. Apoi se rasuci si intra n multim ea zgomotoasa, pornita la vnatoare. Matt strabatu multimea pna ce ajunse n capatul celalalt al salii. Lnga usa vestiaru lui baietilor se aflau ctiva boboci; le ceru pe un ton autoritar sa nceapa sa mute

peretii despartitori si cnd atentia lor se ndrepta catre sarcina primita, deschis e usa si se strecura nauntru. Se uita repede n jur, nevrnd sa strige. Desi, si spuse, Stefan trebuie sa fi auzit zarva din sala de sport. Probabil ca deja fugise. Dar apoi Matt vazu silueta nves mntata n negru ntinsa pe dalele albe ale pardoselii. Stefan! Ce s-a-ntmplat? Pentru o clipa ngrozitoare, Matt crezu ca se uita la al doilea cadavru. Dar cnd nge nunche lnga Stefan, l vazu miscndu-se. Hei, totul e-n regula, ridica-te ncet Te simti bine, Stefan? Da, spuse Stefan. Dar nu arata n regula, si spuse Matt. Fata lui era livida si pupilele foarte dilat ate. Parea dezorientat si bolnav. Multumesc, spuse. E posibil ca peste un minut sa nu-mi mai multumesti. Stefan, trebuie sa pleci de aici. i auzi? Sunt pe urmele tale. Stefan se ntoarse catre sala de sport, ca si cum ar fi vrut sa asculte. Dar pe fa ta lui se citea nedumerirea. Cine e pe urmele mele? De ce? Toata lumea. Nu conteaza. Ce conteaza e ca trebuie sa pleci nainte sa ajunga aici . Vaznd ca Stefan continua sa se holbeze la el cu o privire goala, adauga: A mai fost un atac, de data asta asupra lui Tanner, domnul Tanner. E mort, Stefan, si ei cred ca tu ai facut-o. Acum, n sfrsit, vazu ntelegerea n ochii lui Stefan. ntelegere, si groaza, si un soi d e nfrngere resemnata care era mai nfricosatoare dect tot ce vazuse Matt n seara aceas ta. Strnse cu putere umerii lui Stefan. Stiu ca nu tu ai facut-o, spuse el, si n acea clipa era sincer. Or sa-si dea seam a si ei, cnd or sa se gndeasca mai bine. Dar pna atunci ar fi mai bine sa pleci de aici. Sa plec de aici da. Privirea lui nu mai era confuza, si n felul n care rostise aceste cuvinte era o am araciune cumplita. O sa plec de aici. Stefan Matt. Ochii verzi erau ntunecati si ardeau, si Matt nu-si putea lua privirea de la ei. Elena e n siguranta? Bun. Atunci, ai tu grija de ea. Te rog. Stefan, ce tot spui? Esti nevinovat; o sa se termine toata povestea asta Ai grija de ea, Matt. Matt facu un pas n spate, continund sa se uite n ochii aceia verzi. Apoi ncuviinta nc et din cap. O sa am, spuse el calm. Si l urmari pe Stefan plecnd. Capitolul 13 Elena statea n cercul de adulti si politisti, asteptnd o ocazie de a scapa. Stia c a Matt l avertizase pe Stefan la timp citise asta pe chipul lui dar nu reusise sa se apropie de ea pentru a-i vorbi. n cele din urma, cnd toata lumea si ntoarse atentia catre cadavru, se desprinse din grup si se apropie de Matt. Stefan a reusit sa plece, spuse el, cu privirea ndreptata catre grupul de adulti. Dar mi-a spus sa am grija de tine, si vreau sa rami aici. Sa ai grija de mine? Elena se simti cuprinsa de panica si n acelasi timp de suspi ciune. Apoi, aproape n soapta, spuse: nteleg. Se gndi o clipa, apoi rosti cu grija: Matt, trebuie sa ma duc sa ma spal pe mini. Bonnie m-a murdarit cu snge. Asteapta aici; ma ntorc. El ncepu sa protesteze, dar Elena deja se ndeparta. Cnd ajunse la usa vestiarului f etelor, si ridica minile murdare drept explicatie si profesoara care statea acum d e paza acolo o lasa sa intre. Dar ajunsa n vestiar, Elena merse mai departe, iesi

pe usa din celalalt capat al ncaperii si patrunse n scoala cufundata n ntuneric. Ia r de acolo, n noaptea de afara. Zuccone! si spuse Stefan, apucnd de rafturile cu carti si rasturnndu-le, aruncnd toa te volumele prin camera. Prost! Prost, orb si vrednic de dispret! Cum a putut sa fie att de prost? Sa-si gaseasca un loc aici, printre ei? Sa fie acceptat ca unul dintre ei? Trebu ie sa fi fost nebun sa creada ca era posibil. Ridica unul dintre cuferele mari si grele si l arunca n celalalt capat al ncaperii, unde se lovi de perete si sparse sticla unei ferestre. Prost, prost. Cine era pe urmele lui? Toata lumea. Asa spusese Matt. A mai fost un atac ei cred ca tu ai facut-o. Ei bine, de data asta se parea ca i barbari, fiintele omenesti marunte, cu teama lor de orice era necunoscut, aveau dreptate. Altfel cum putea sa explice ceea c e se ntmplase? Simtise slabiciunea, ameteala, totul se nvrtea cu el; apoi se cufunda se n ntuneric. Cnd se trezise, l auzise pe Matt spunnd ca o alta fiinta omeneasca fus ese atacata, lovita. Jefuita de data asta nu doar de sngele sau, ci chiar de viat a. Cum se poate explica asta altfel dect ca el, Stefan, era asasinul? Asta era acum, un asasin. O fiinta malefica. O creatura nascuta n ntuneric, menita sa traiasca si sa vneze si sa se ascunda pentru totdeauna n ntuneric. Si atunci, d e ce sa nu ucida? De ce sa nu-si mplineasca menirea? Dat fiind ca nu putea sa sio schimbe, ar putea foarte bine sa se bucure de ea. Avea sa-si dezlantuie fortel e ntunecate asupra acestui oras care l ura, care pornise sa l vneze chiar n aceasta c lipa. Dar mai nti i era sete. Venele i ardeau ca o retea de fire ncinse, uscate. Avea nevoie sa bea curnd acum. Pensiunea era cufundata n bezna. Elena batu la usa, dar nu i deschise nimeni. Tune tele bubuiau deasupra capului ei. nca nu ncepuse ploaia. Dupa a treia rafala de ciocanituri, ncerca usa si vazu ca era descuiata. nauntru, casa era tacuta si ntunecata. Bjbi pna la scari si urca. La etaj era la fel de ntuner ic, si nainta mpiedicat, ncercnd sa gaseasca ncaperea cu treptele care duceau la al t reilea cat. n capatul scarilor se vedea o lumina slaba si Elena porni n sus spre e a, simtindu-se apasata de peretii care pareau sa o nchida ntre ei. Lumina venea pe sub usa nchisa. Elena batu usor si repede n usa. Stefan, sopti ea, apoi striga mai tare: Stefan, eu sunt. Nici un raspuns. Rasuci mnerul si deschise usa, furisnd o privire n camera. Stefan Vorbea singura, ntr-o camera goala. Si o camera n care domnea haosul. Arata ca si cum o tornada o strabatuse, lasnd n u rma ei doar distrugere. Cuferele care se aflasera n colturile ncaperii zaceau n poz itii grotesti, cu capacele ridicate, cu continutul risipit pe podea. O fereastra era sparta. Toate lucrurile lui Stefan, toate obiectele pe care le pastrase cu atta grija si pe care paruse sa le pretuiasca erau mprastiate precum niste gunoaie . Un val de groaza o strabatu pe Elena. Furia si violenta din aceasta imagine a de vastarii erau dureros de evidente si o faceau sa se simta aproape ametita. Cineva care are un trecut violent , spusese Tyler. Nu-mi pasa, gndi ea, si mnia care o cuprinse i nabusi teama. Nu-mi pasa de nimic, St efan; tot vreau sa te vad. Dar unde esti? Trapa din tavan era deschisa, si aerul rece patrundea n camera. Oh, si spuse Elena si simti un fior de teama. Acoperisul ala era asa de nalt Nu mai urcase niciodata scara care ducea la platforma de pe acoperis, si rochia ei lunga o mpiedica sa suie. Iesi ncet prin trapa, ngenunchind pe acoperis si apoi ridicndu-se n picioare. Vazu n colt o silueta ntunecata si se ndrepta n graba catre ea . Stefan, trebuia sa vin , ncepu, dar se ntrerupse brusc pentru ca un fulger lumina ce rul n clipa n care silueta din colt se rasuci spre ea. Si apoi simti ca toate presimtirile si temerile si cosmarurile pe care le avuses e pna atunci deveneau dintr-odata realitate. Nu mai era n stare nici sa tipe; nu m ai era n stare de nimic.

Oh, Doamne nu. Mintea ei refuza sa nteleaga ceea ce ochii vedeau. Nu. Nu. Nu voia sa se uite, nu voia sa creada Dar nu putea sa nu vada. Chiar daca ar fi reusit sa nchida ochii, fiecare detaliu al scenei era gravat n mintea ei. Ca si cum fulgerul ar fi imprimat-o pe creieru l ei pentru totdeauna. Stefan. Stefan, att de elegant si de frumos n hainele lui obisnuite, n jacheta lui neagra de piele cu gulerul ridicat. Stefan, cu parul lui ntunecat asemanator cu u nul dintre norii negri si amenintatori din spatele lui. Stefan fusese prins n ace a fulgerare de lumina, pe jumatate ntors catre ea, cu trupul rasucit ntr-o ghemuir e de fiara, cu o grimasa feroce de furie pe chip. Si snge. Acea gura aroganta, sensibila, senzuala era murdara de snge. Aparea oribi l de rosie pe pielea palida a fetei, pe albeata ascutita a dintilor. n mini tinea trupul moale al unui porumbel muribund, la fel de alb ca si acei dinti, cu aripi le desfacute. Un altul zacea pe jos la picioarele lui, ca o batista mototolita s i aruncata. Oh, Doamne, nu, sopti Elena. Continua sa murmure cuvintele, dndu-se napoi, fara sa-si dea seama ce face. Mintea ei pur si simplu nu putea accepta aceasta oroare, gndurile i se nvrtejeau nebunest e, n panica, asemenea unor soareci care ncercau sa scape dintr-o cusca. Nu voia sa creada, nu voia sa creada. si simtea trupul cuprins de o tensiune insuportabila, inima i spargea pieptul, era cuprinsa de ameteala. Oh, Doamne, nu Elena! Asta era mai cumplit dect orice altceva, sa-l vada pe Stefan privind-o de dupa ac el chip de animal, sa vada rnjetul acela de fiara transformndu-se ntr-o expresie de soc si disperare. Elena, te rog. Te rog, nu Oh, Doamne, nu! Tipetele ncercau sa-si croiasca drum afara din gtul ei. Se trase mai mult n spate, poticnindu-se, cnd el facu un pas catre ea. Nu! Elena, te rog ai grija Creatura aceea ngrozitoare, creatura cu chipul lui Stefan, venea catre ea, cu och ii verzi arznd. Se smuci n spate cnd el mai facu un pas, cu mna ntinsa. Mna aceea prel unga, cu degetele subtiri, care i mngiase cu atta blndete parul Nu ma atinge! striga ea. Si apoi tipa n sfrsit, cnd ajunse cu spatele lipit de balustrada de fier care nconju ra platforma. Era aici de aproape un secol si jumatate, si n unele locuri fierul era mncat cu totul de rugina. Greutatea Elenei pe el era prea mult si ea simti cu m fierul cedeaza. Auzi sunetul metalului si al lemnului pocnind amestecat cu pro priul ei tipat. Apoi n spatele ei nu mai era nimic, nimic de care sa se apuce, si ncepu sa cada. n acea clipa, Elena vazu norii purpurii furiosi, silueta ntunecata a casei lnga ea. Se parea ca avea suficient timp sa le vada limpede si sa simta o teroare infini ta n timp ce tipa si cadea, si cadea. Dar acel impact teribil, devastator cu pamntul nu veni. Brusc, niste brate o apuc ara, sustinnd-o n vid. Se auzi un zgomot nabusit si bratele se strnsera mai tare n ju rul ei, un alt trup primind n locul ei lovitura. Apoi totul ncremeni. Elena ramase nemiscata n bratele care o cuprindeau, ncercnd sa-si dea seama ce se ntm pla. ncercnd sa creada un alt lucru incredibil. Cazuse de pe acoperisul unei cladi ri cu trei niveluri si totusi era n viata. Statea n picioare, n gradina din spatele pensiunii, n tacerea absoluta dintre doua tunete, cu frunze cazute pe pamntul und e ar fi trebuit sa se afle trupul ei. ncet, ridica privirea catre fata celui care o tinea n brate. Stefan. Fusese prea multa frica, prea multe lovituri n seara asta. Nu mai putea reactiona . Nu putea dect sa se uite lung la el, cu un soi de mirare. Era atta tristete n och ii lui. Ochii aceia verzi arzatori erau acum ntunecati, cu o privire goala, dispe rata. Aceeasi privire pe care o vazuse n acea prima noapte n camera lui, doar ca a cum era mai rau. Caci acum n ea era ura ndreptata asupra lui nsusi, amestecata cu r egret si nvinuire amara. Nu o putea ndura.

Stefan, sopti ea, simtind cum tristetea lui i cuprinde sufletul. nca mai vedea urma de rosu pe buzele lui, dar acum, alaturi de groaza instinctiva , vederea ei i strnea mila. Sa fii att de singur, att de strain si de singur Oh, Stefan, sopti ea. Dar nu primi nici un raspuns n ochii aceia tristi, pierduti. Vino, spuse el ncet, si o conduse napoi catre casa. Stefan simti un val de rusine cnd ajunsera la al treilea cat, n camera lui distrus a. Ca Elena, dintre toti oamenii, trebuia sa vada asta, era de nesuportat. Dar, n acelasi timp, poate ca era totusi potrivit ca ea sa vada ce era el cu adevarat, ce putea face. Ea merse ncet prin camera, ca ametita, catre pat, si se aseza. Apoi ridica privir ea catre el, si ochii ei plini de umbre i ntlnira privirea. Spune-mi. Asta fu tot ce rosti. El rse scurt, lipsit de veselie, si o vazu crispndu-se. Si a sta l facu sa se urasca si mai mult. Ce vrei sa stii? o ntreba. Puse un picior pe capacul unui cufar rasturnat si o pr ivi aproape sfidator, aratnd cu un gest larg catre camera. Cine a facut asta? Eu am facut-o. Esti puternic, spuse ea, cu privirea cazuta pe un cufar rasturnat. Apoi ridica o chii n sus, ca si cum si amintea ce se ntmplase pe acoperis. Si rapid, ca argintul v iu. Mai puternic dect orice om, spuse el, apasnd dinadins pe ultimul cuvnt. De ce nu se trage napoi de frica acum, de ce nu se uita la el cu scrba pe care o v azuse nainte? Dar nu-i mai pasa ce credea ea. Reflexele mele sunt mai rapide, si sunt mult mai flexibil. Trebuie sa fiu. Sunt un vnator, spuse el pe un ton aspru. Ceva n privirea ei l facu sa-si aminteasca din ce l ntrerupsese. Se sterse la gura c u dosul minii, apoi se duse repede sa ia un pahar cu apa care ramasese ntreg pe no ptiera. i simtea ochii atintiti pe el n timp ce bea apa si si stergea din nou gura. Oh, si totusi, tot i mai pasa ce credea ea. Poti sa mannci si sa bei alte lucruri, spuse ea. Nu am nevoie, raspunse el ncet, simtindu-se epuizat si nfrnt. Nu am nevoie de nimic altceva. Se rasuci brusc si simti cum creste din nou n el violenta patimii. Ai s pus ca sunt ca argintul viu dar exact asta nu sunt, Elena, viu. Viii si mortii. Viu nseamna sa fii n viata. Eu fac parte din cealalta jumatate. O vedea tremurnd. Dar vocea ei era calma si privirea i ramasese atintita n ochii lu i. Spune-mi, zise din nou. Stefan, am dreptul sa stiu. El recunoscu acele cuvinte. Si erau la fel de adevarate ca atunci cnd le rostise prima data. Da, cred ca ai, spuse el, si vocea i era obosita si aspra. Se uita cteva clipe la fereastra sparta si apoi si ntoarse privirea catre ea si vorbi pe un ton hotart. Mam nascut la sfrsitul secolului al cincisprezecelea. Poti sa crezi asta? Ea se uita la obiectele care zaceau acolo unde le mprastiase el de pe comoda cu o miscare furioasa a bratului. Florinii, cupa de agat, pumnalul. Da, spuse ncet. Da, o cred. Si vrei sa stii mai multe? Cum am ajuns sa fiu ceea ce sunt? Cnd ea ncuviinta din cap, el se ntoarse din nou catre fereastra. Cum putea sa-i spu na? El, care evitase atta vreme ntrebarile, care devenise att de expert n tainuire s i nselaciune. Nu avea dect o singura cale, sa-i spuna tot adevarul, fara sa-i ascunda nimic. Sa -i dezvaluie totul, sa-i marturiseasca ceea ce nu oferise niciodata vreunui alt suflet. Si voia sa o faca. Desi stia ca asta o va face pna la urma sa se ndeparteze de el, simtea nevoia sa i arate Elenei ceea ce era. Si astfel, cu privirea pironita n ntunericul de dincolo de fereastra, unde fulgere le luminau cnd si cnd cerul cu o stralucire albastra, ncepu. Vorbi fara patima, fara emotie, alegndu-si cu grija cuvintele. i povesti despre ta tal lui, acel om serios al Renasterii, si despre lumea lui din Florenta, si desp re proprietatea lor din tinutul rural. i spuse despre studiile si ambitiile lui.

Despre fratele lui, care era att de diferit de el, si despre dusmania dintre ei. Nu stiu cnd a nceput Damon sa ma urasca, zise el. ntotdeauna a fost asa, de cnd mi-a duc aminte. Poate pentru ca mama noastra nu si-a mai revenit niciodata dupa nast erea mea. A murit ctiva ani mai trziu. Damon o iubea foarte mult si am avut ntotdea una senzatia ca m-a nvinuit pe mine pentru moartea ei. Tacu o clipa si nghiti nodu l din gt. Si apoi, mai trziu, a fost o fata. Cea de care ti amintesc? ntreba ncet Elena. El ncuviinta din cap. Cea care, spuse ea, ezitnd mai mult, ti-a dat inelul? El se uita la inelul de argint de pe degetul lui, apoi i ntlni privirea. Scoase ncet inelul pe care l purta pe un lant la gt, sub camasa, si se uita si la el. Da, a fost inelul ei, spuse. Fara un astfel de talisman, noi murim n lumina soare lui ca n vlvataia unui foc. Atunci, ea era ca tine? Ea m-a facut ceea ce sunt. Ezitnd, i spuse despre Katherine. Despre frumusetea si dragalasenia lui Katherine, si despre dragostea lui pentru ea. Si despre dragostea lui Damon. Era prea blnda, plina de prea multa afectiune, spuse el n cele din urma, cu durere . A daruit-o tuturor, inclusiv fratelui meu. Dar n cele din urma, noi i-am spus c a trebuia sa aleaga ntre noi doi. Si apoi a venit la mine. Amintirea acelei nopti, acelei dulci si teribile nopti i reveni n aceeasi clipa. V enise la el. Iar el fusese att de fericit, att de coplesit de bucurie. ncerca sa-i spuna Elenei despre asta, sa gaseasca cele mai potrivite cuvinte. n acea noapte f usese att de fericit, si chiar si n dimineata urmatoare, cnd se trezise si ea nu ma i era acolo, plutise n extaz Ar fi putut sa fie un vis, dar cele doua urme mici de pe gtul lui erau reale. Fus ese surprins sa constate ca nu l dureau si ca pareau deja sa se vindece. Oricum, erau ascunse sub gulerul nalt al camasii. Sngele ei ardea acum n venele lui, si spuse, si gndul acesta i facu inima sa bata mai tare. Ea i daruise puterea ei; l alesese pe el. n acea seara, chiar i zmbi lui Damon cnd se ntlnira n locul stabilit. Damon fusese ple at toata ziua, dar si facu aparitia la timp n gradina ngrijita cu meticulozitate, s i acum statea rezemat de un copac, aranjndu-si manseta. Katherine ntrzia. Poate ca e obosita , spuse Stefan, privind cum cerul purpuriu devine de un albastru ntunecat. ncerca sa-si ascunda triumful timid din voce. Poate ca are nevoie de mai multa odihna ca de obicei. Damon l privi cu atentie, cu ochii lui ntunecati de sub parul negru si des. Poate , spuse el pe un ton urcator, ca si cum ar fi vrut sa mai adauge ceva. Dar apoi auzira niste pasi usori pe alee si Katherine aparu printre tufele de ci misir. Era mbracata n rochia ei alba si era la fel de frumoasa ca un nger. Le zmbi amndurora. Stefan i ntoarse politicos zmbetul, vorbindu-i doar cu ochii despr e secretul lor. Apoi astepta. Mi-ati cerut sa fac o alegere , spuse ea, uitndu-se mai nti la el, apoi la fratele lui . Si acum ati venit la ceasul stabilit, si eu o sa va spun ce am ales. Ridica o mna mica, cea cu inelul, si Stefan se uita la piatra lui, dndu-si seama c a era acelasi albastru intens ca al cerului noptatic. Era ca si cum Katherine pu rta cu ea ntotdeauna o bucata de cer. Ati vazut amndoi inelul acesta , spuse ea ncet. Si stiti ca fara el as muri. Nu e usor sa obtii un asemenea talisman, dar servitoarea mea Gudren e isteata. Iar n Flore nta exista multi argintari. Stefan asculta fara sa nteleaga, dar cnd ea se ntoarse catre el, i zmbi ncurajator. Si asa , spuse ea, uitndu-se n ochii lui, am cerut sa mi se faca pentru tine un dar. i ua mna si i puse ceva n palma. Cnd el se uita, vazu ca era un inel care semana cu al ei, doar ca era mai mare si mai greu, si facut din argint n loc de aur. nca nu ai nevoie de el pentru a nfrunta lumina soarelui , spuse ea ncet, zmbind. Dar fo rte curnd vei avea. Mndria si extazul l amutira. Vru sa i ia mna sa o sarute, simtind dorinta de a o cup rinde n brate chiar atunci si acolo, n fata lui Damon. Dar Katherine se ntoarse de la el. Si pentru tine , spuse ea, si Stefan crezu ca nu aude bine, caci cu siguranta caldu ra si afectiunea din vocea lui Katherine nu puteau fi pentru fratele lui. Si pent

ru tine. Si tu vei avea nevoie de el foarte curnd. Probabil ca si ochii l nselau pe Stefan, caci i aratau ceva imposibil, ceva ce nu p utea fi adevarat. Katherine punea n palma lui Damon un inel exact ca al lui. Tacerea care urma fu deplina, ca tacerea dupa sfrsitul lumii. Katherine Stefan abia putea rosti cuvintele. Cum poti sa-i dai asta lui? Dupa tot ce -am mpartit Ce ati mpartit? Vocea lui Damon era ca un plesnet de bici, si el se ntoarse furios c atre Stefan. Azi-noapte ea a venit la mine. Alegerea e deja facuta. Si Damon si trase n jos, cu un gest violent, gulerul nalt pentru a arata doua urme micute pe gtul dezgolit. Stefan se holba la ele, simtind cum i se face rau. Erau identice cu urmele de pe gtul lui. Clatina din cap, total uluit. Dar, Katherine n-a fost un vis. Ai venit la mine Am venit la amndoi. Vocea lui Katherine era calma, chiar ncntata, iar privirea senina . i zmbi lui Damon, apoi lui Stefan. M-a slabit, dar ma bucur mult ca am facut-o. N u ntelegeti? continua ea, pe cnd ei o priveau lung, prea uluiti pentru a vorbi. Asta e alegerea mea! Va iubesc pe amndoi, si nu vreau sa renunt la nici unul. Acum to ti trei vom fi mpreuna, si fericiti. Fericiti , repeta Stefan, cu o voce sugrumata. Da, fericiti! Toti trei vom fi tovarasi, tovarasi plini de bucurie, pentru totdea una. Vocea ei crescu, exaltata, iar ochii i straluceau asemenea ochilor unui copil ncntat. Vom fi mereu mpreuna, fara sa fim vreodata bolnavi, fara sa mbatrnim, pna la frsitul Timpului! Asta e alegerea mea. Fericiti cu el? Vocea lui Damon tremura mnioasa, si Stefan vazu ca fratele lui, de o bicei calm, era livid de furie. Cu baiatul asta ntre noi, acest model de virtute, flecar si superficial? Nici nu suport sa-l mai vad acum. Si sa dea Domnul sa nul mai vad niciodata, sa nu-i mai aud niciodata glasul! Si acelasi lucru l doresc eu de la tine, frate! mri Stefan, cu inima sfsiata n piept. sta era vina lui Damon; Damon otravise mintea lui Katherine nct ea nu mai stia ce face. Si ma gndesc sa ma asigur ca asa va fi , adauga el salbatic. Damon ntelese foarte bine ce voia sa spuna. Atunci ia-ti spada, daca o poti gasi , suiera el, cu ochii ntunecati de amenintare. Damon, Stefan, va rog! Va rog, nu! striga Katherine, asezndu-se ntre ei, apucndu-l pe Stefan de brat. Se uita de la unul la altul, si ochii ei albastri erau mari, cu o privire socata, si straluceau mpaienjeniti de lacrimi. Gnditi-va ce spuneti. Sun teti frati. Nu e vina mea , scrsni Damon, facnd din cuvinte un blestem. Dar nu puteti sa va mpacati? Pentru mine, Damon Stefan? Va rog? O parte din Stefan voia sa cedeze n fata privirii disperate a lui Katherine, a la crimilor ei. Dar mndria ranita si gelozia erau prea puternice, si stiu ca fata lu i era la fel de aspra, de nenduratoare ca si cea a lui Damon. Nu , spuse. Nu putem. Trebuie sa fie unul sau celalalt, Katherine. N-o sa te mpart ni ciodata cu el. Mna lui Katherine cazu de pe bratul lui si lacrimile i alunecara pe obraji, picatu ri mari care cadeau pe rochia ei alba. Scoase un suspin ndurerat, apoi, continund sa plnga, si ridica poalele rochiei si o lua la fuga. Si apoi Damon a luat inelul pe care ea i-l daduse si l-a pus pe deget, spuse Ste fan, cu vocea ragusita de oboseala si emotie. Si mi-a spus: Tot a mea o sa fie, f rate. Si apoi a plecat. Se ntoarse, clipind ca si cum intrase din ntuneric ntr-o lumina stralucitoare, si s e uita la Elena. Ea statea nemiscata pe pat, privindu-l cu acei ochi care semanau att de mult cu a i lui Katherine. Mai ales acum, cnd erau plini de parere de rau si spaima. Dar El ena nu fugi. l ntreba: Si ce s-a ntmplat apoi? Stefan si nclesta minile automat, ntr-un gest violent, si pleca brusc de la fereastr a. Nu amintirea aceea. Nu putea suporta acea amintire, cu att mai mult sa vorbeas ca despre ea. Cum putea s-o faca? Si cum putea sa o cufunde pe Elena n acea ntunec ime si sa-i arate lucrurile ngrozitoare care pndeau acolo? Nu, spuse el. Nu pot. Nu pot.

Trebuie sa-mi spui, zise ea ncet. Stefan, este sfrsitul povestii, nu? Asta se afla n spatele zidurilor pe care le-ai naltat n jurul tau. Asta ti-e frica sa ma lasi s a vad. Dar trebuie sa ma lasi sa vad. Oh, Stefan, nu te poti opri acum. Stefan simtea cum l cuprinde groaza, abisul acela cumplit pe care l vazuse att de l impede, l simtise att de limpede n acea zi de demult. Ziua cnd totul se sfrsise cnd puse totul. Simti cum cineva i ia mna, si cnd se uita vazu degetele Elenei cuprinzndu-l strns, dnd u-i caldura, dndu-i putere. si strnse si el degetele peste ale ei. Ochii ei l privea u n ochi. Spune-mi. Vrei sa stii ce a urmat, ce s-a ntmplat cu Katherine? sopti el. Ea ncuviinta din cap, cu ochii aproape orbiti de lacrimi, dar continund sa-l prive asca. Atunci o sa-ti spun. A murit a doua zi. Fratele meu Damon si cu mine am omort-o. Capitolul 14

La auzul acestor cuvinte, Elena se cutremura, nfiorata de groaza. Glumesti, spuse ea, cu o voce tremuratoare. si aminti de ceea ce vazuse pe acoper is, de buzele patate de snge ale lui Stefan, si se forta sa nu se dea napoi cu rep ulsie din fata lui. Stefan, eu te cunosc. Nu puteai sa faci asa ceva El i ignora protestele si continua sa priveasca fix, cu ochi care ardeau asemenea ghetii verzui din fundul unui ghetar. Privea prin ea, catre un punct ndepartat, nestiut. Apoi vorbi. n acea noapte, pe cnd stateam ntins n pat, speram ntr-un mod absurd ca va veni. Deja observam niste schimbari n mine. Vedeam mai bine n ntuneric; mi se parea ca aud mai bine. Ma simteam mai puternic dect pna atunci, plin de o energie elementara. Si m i-era foame. Era o foame pe care nu mi-o nchipuisem vreodata. La cina constatasem ca mncarea si bautura obisnuite nu reuseau sa ma multumeasca, si nu ntelegeam de ce. Si apoi am vazut gtul alb al unei servitoare si am nteles de ce. Stefan rasufl a adnc, si ochii i erau ntunecati si chinuiti. n noaptea aceea, continua el, m-am mpo trivit dorintei, desi am avut nevoie de toata vointa pentru a rezista. Ma gndeam la Katherine si ma rugam sa vina la mine. Ma rugam! Stefan scoase un hohot de rs scurt si amar. Daca o creatura ca mine se poate ruga! Degetele Elenei amortisera n strnsoarea lui, dar ea ncerca sa le miste, sa-l faca s a simta ncurajarea ei. Continua, Stefan! Acum el vorbea cu usurinta. Parea aproape sa fi uitat de prezenta ei, ca si cum s i spunea siesi povestea. n dimineata urmatoare, nevoia era mai puternica. mi simteam venele uscate si crapa te, dorindu-si cu disperare sa fie udate. Stiam ca nu mai puteam rezista mult. M -am dus sa o vad pe Katherine. Voiam sa o rog, sa o implor Vocea i se stinse, brusc ragusita. Tacu o clipa, apoi continua. Dar Damon era deja acolo, asteptnd n fata usii ei. Mi-am dat seama ca el nu rezist ase dorintei. Mi-o spuneau stralucirea pielii lui, pasul alert. Arata asemenea unui cotoi care mncase niste smntna. Dar nu fusese Katherine. Bate ct vrei , mi-a spus, dar dragonul d nauntru n-o sa te lase sa intri. Am ncercat eu deja. Ce zici, o biruim mpreuna? N-a m vrut sa-i raspund. Expresia de pe fata lui, vicleana si multumita de sine, ma dezgusta. Am batut la usa, att de tare nct sa trezesc Stefan se opri si hohoti din n ou, lipsit de umor. Voiam sa spun sa trezesc si mortii . Dar mortii nu sunt de fapt att de greu de trezit, nu-i asa? Facu din nou o pauza, apoi continua. Camerista ei, Gudren, a deschis usa. Fata ei semana cu o farfurie alba, plata, iar ochii e rau ca sticla neagra. Am ntrebat-o daca o pot vedea pe stapna ei. Ma asteptam sa-m i spuna ca dormea, dar Gudren doar s-a uitat la mine, apoi la Damon, peste umaru l meu. Lui n-am vrut sa-i spun , a zis ea n cele din urma, dar Domniei Tale o sa-ti s pun. Stapna mea Katherine nu e n camera. A iesit azi-dimineata devreme, sa se plim be n gradina. A zis ca trebuie sa se gndeasca. Eu am fost surprins. Azi-dimineata de vreme? am ntrebat. Da , a raspuns ea. S-a uitat la mine si la Damon fara nici o urma

de simpatie. Stapna mea a fost foarte trista aseara , a spus ea cu subnteles. A plns to ata noaptea. Cnd a spus asta, m-a cuprins un sentiment ciudat. Nu era doar rusine si durere pentru tristetea lui Katherine. Era teama. n acea clipa am uitat de foa mea si slabiciunea mea. Brusc, m-am simtit coplesit de graba, de o nevoie presan ta. M-am ntors catre Damon si i-am spus ca trebuie sa o gasim pe Katherine si, sp re surprinderea mea, doar a ncuviintat din cap. Am nceput sa o cautam pe Katherine prin gradina, strignd-o mereu. Mi-aduc aminte exact cum era totul n acea zi. Soar ele stralucea pe chiparosii nalti si pe pinii din gradina. Damon si cu mine am tr ecut iute printre ei, grabind tot mai mult pasul si strignd. Si am tot strigat-o Elena simtea tremurul din trupul lui Stefan, l simtea prin degetele nclestate n jur ul minii ei. Respiratia lui era rapida, cu rasuflari scurte. Ajunsesem aproape la capatul gradinii cnd mi-am amintit de un loc pe care Katheri ne l ndragea. Era catre margine, un zid jos lnga un lami. Am pornit ntr-acolo, strignd -o. Dar pe cnd ma apropiam, strigatele mi s-au stins. Simteam o teama, o presimtir e cumplita. Si stiam ca nu trebuia nu trebuia sa ma duc Stefan! exclama Elena. Degetele lui i striveau acum mna, facnd-o sa o doara. Trupul lui tremura tot mai ta re, se cutremura. Stefan, te rog! Dar el nu paru sa o auda. A fost ca ca un cosmar totul s-a ntmplat att de ncet. Nu ma puteam misca si totusi t uia sa ma misc. Trebuia sa merg mai departe. Cu fiecare pas, teama crestea tot m ai mult. Aproape ca mi miroseam teama. Mirosea asemeni grasimii arse. Nu trebuie sa ma duc acolo nu vreau sa vad Vocea lui deveni ascutita, grabita. Acum respira sacadat, cu icnete. Avea ochii mari, dilatati, ca un copil ngrozit. Elena i cuprinse cu cealalta mna degetele care o strngeau ca o menghine, acoperindu-le cu totul. Stefan, e-n regula. Nu esti acolo. Esti aici, cu mine. Nu vreau sa vad dar nu ma pot mpotrivi. E ceva alb. Ceva alb sub copac. Nu ma face sa ma uit! Stefan, Stefan, uita-te la mine! Dar el nu mai auzea. Cuvintele i ieseau ca niste spasme ntretaiate, ca si cum nu l e mai putea controla, ca si cum nu putea sa le rosteasca suficient de repede. Nu pot sa ma mai apropii dar o fac. Vad copacul, zidul. Si albul acela. n spatele copacului. Alb cu auriu pe dedesubt. Si pe urma stiu, stiu, si ma duc catre el, pentru ca e rochia ei. Rochia alba a lui Katherine. Si merg n spatele copacului s i o vad pe pamnt si e adevarat. E rochia lui Katherine Vocea lui crescu si apoi se opri, necata ntr-o groaza de nenchipuit. dar Katherine nu e n ea. Elena se simti nfrigurata, ca si cum tot trupul ei fusese cufundat n apa rece ca g heata. I se facu pielea ca de gaina si ncerca sa-i spuna ceva, dar nu reusi. El p ovesti mai departe, gfit, ca si cum putea sa tina groaza departe de el doar contin und sa vorbeasca. Katherine nu e acolo, asa ca poate totul nu e dect o gluma, dar rochia ei e pe pa mnt si e plina de cenusa. La fel ca cenusa din vatra, exact la fel, doar ca cenus a asta miroase a carne arsa. Are o duhoare care mi face greata, care mi nmoaie pici oarele. Lnga o mneca a rochiei se afla o bucata de pergament. Iar pe o piatra, pe o piatra aflata nu departe, e un inel. Un inel cu o piatra albastra, inelul ei. Inelul lui Katherine Brusc, Stefan striga cu o voce disperata: Katherine, ce-ai facut? Apoi cazu n genunchi, dnd n cele din urma drumul degetelor Elenei, si si acoperi fat a cu minile. Elena l tinu n vreme ce el tremura, cuprins de jalnice suspine. l tinu de umeri, st rngndu-l lnga ea. Katherine si-a scos inelul, sopti ea, si nu era o ntrebare. S-a expus luminii soa relui. Suspinele lui sfsietoare continuara, n vreme ce ea l tinea lipit de rochia ei albas tra, mngindu-i umerii care se zguduiau de plns. i soptea tot felul de vorbe menite s a-l aline, ncercnd sa nu se gndeasca la propria ei oroare. Si, n cele din urma, el s

e linisti si nalta capul. Vorbi ragusit, dar se vedea ca se ntorsese n prezent, si r evenise. Pergamentul era un bilet, pentru mine si Damon. n el scria ca fusese egoista, ca voise sa ne aiba pe amndoi. Spunea ca nu suporta sa fie cauza dusmaniei dintre noi . Spera ca odata disparuta, noi doi nu ne vom mai ur. Ca o facea ca sa ne mpace. Oh, Stefan, sopti Elena. Simtea cum ochii i se umplu de lacrimi de mila. Oh, Ste fan, mi pare att de rau. Dar, dupa tot acest timp, nu ntelegi ca ceea ce a facut Ka therine a fost gresit? A fost chiar egoist, si a fost alegerea ei. ntr-un fel, nu are nimic de-a face cu tine sau cu Damon. Stefan clatina din cap, ca si cum voia sa ndeparteze adevarul cuvintelor ei. Si-a dat viata pentru asta. Noi am omort-o. Acum statea asezat pe jos. Dar ochii i erau tot dilatati, niste discuri negre uri ase, si avea expresia unui baietel nedumerit. Damon s-a apropiat n spatele meu. A luat biletul si l-a citit. Si pe urma cred ca a nnebunit. Amndoi am nnebunit. Eu luasem inelul lui Katherine si el a ncercat sa mi -l smulga din mna. N-ar fi trebuit sa o faca. Ne-am luptat. Ne-am spus niste lucr uri ngrozitoare. Ne-am nvinuit unul pe altul pentru ceea ce se ntmplase. Nu-mi aduc aminte cnd ne-am ntors spre casa, dar brusc aveam n mna spada. Ne luptam. Voiam sa d istrug pentru totdeauna chipul acela arogant, sa-l omor. mi aduc aminte cum tata a strigat din casa. Ne-am luptat mai ndrjit, ca sa ncheiem nainte sa ajunga el la no i. Si eram doi luptatori pe masura. Dar Damon fusese ntotdeauna mai puternic, si n acea zi parea si mai iute, ca si cum se schimbase mai mult dect mine. Si astfel ca atunci cnd tata nca mai striga de la fereastra, am simtit taisul spadei lui Dam on trecnd pe lnga garda mea. Apoi l-am simtit patrunzndu-mi n inima. Elena facu ochii mari, ngrozita, dar el continua, fara sa se opreasca: Am simtit durerea otelului, l-am simtit strapungndu-ma adnc. Pna n miezul inimii, o lovitura puternica. Si apoi forta s-a scurs din mine si am cazut. Am ramas ntins acolo, pe dalele de piatra. Ridica privirea catre Elena si ncheie simplu: Si asa a m murit. Elena statea ncremenita, ca si cum sloiul pe care l simtise n piept mai devreme i cu prinsese tot trupul ntr-o nclestare nghetata. Damon se apropie si se apleca deasupra mea. Auzeam n departare strigatele tatalui meu si tipetele servitorilor, dar tot ce vedeam era chipul lui Damon. Ochii ace ia negri care erau ca bezna unei nopti fara Luna. Voiam sa-l fac sa sufere pentr u ceea ce mi facuse. Pentru tot ce mi facuse mie, si ce-i facuse lui Katherine. St efan tacu o clipa, apoi spuse ncet, aproape ca n vis: Asa ca mi-am ridicat sabia s i l-am omort. Cu ultimele puteri, mi-am njunghiat fratele n inima. Furtuna trecuse, si prin fereastra sparta Elena auzea zgomotele blnde ale noptii, tritul greierilor, vntul trecnd printre copaci. n camera lui Stefan, tacerea era adnc a. N-am mai stiut nimic, pna ce m-am trezit n mormntul meu, spuse Stefan. Se apleca n spate, departe de ea, si nchise ochii. Fata lui era desfigurata si obo sita, dar expresia aceea cumplita, de copil n transa, disparuse. Att Damon ct si eu aveam n noi suficient din sngele lui Katherine ca sa nu murim cu adevarat. n schimb, ne-am transformat. Ne-am trezit amndoi n mormntul nostru, mbracat i n cele mai bune haine, asezati pe doua lespezi alaturate. Eram prea slabiti ca sa ne mai facem rau unul altuia; sngele lui Katherine abia ne fusese de ajuns sa ne revenim. Si eram confuzi. L-am strigat pe Damon, dar el a fugit afara n noapte . Din fericire, fusesem ngropati cu inelele pe care ni le daduse Katherine. Iar e u am gasit n buzunar inelul ei. Aproape inconstient, Stefan duse mna la gt si pipai cercul mic de aur. Probabil ca s-au gndit ca ea mi-l daduse. Am ncercat sa ma duc acasa. Asta a fost o prostie. Cnd m-au vazut, servitorii au nceput sa tipe si au alergat sa aduca un preot. Am fugit de acolo si eu. n singurul loc unde eram n sig uranta, n ntuneric. Si acolo am stat de atunci. Acela e locul meu, Elena. Am omorto pe Katherine cu mndria si gelozia mea, si l-am omort pe Damon cu ura mea. Dar am facut mai rau dect sa-l ucid. L-am condamnat la o viata vesnica si chinuita. Dac a n-ar fi murit atunci, cu sngele lui Katherine att de puternic n venele lui, ar fi avut o sansa. n timp, sngele i s-ar fi subtiat si apoi ar fi disparut. El ar fi d evenit din nou un om normal. Dar omorndu-l atunci, l-am condamnat sa traiasca n ntu neric. I-am luat singura sansa de salvare. Stefan rse amar. Stii ce nseamna Salvat

ore n italiana, Elena? nseamna salvare, mntuitor. Asa ma cheama, si am primit si nu mele Sfntului Stefan, primul martir al crestinatatii. Iar eu l-am osndit pe fratel e meu sa traiasca n iad. Nu, spuse Elena. Apoi, cu o voce mai puternica, repeta: Nu, Stefan. S-a osndit si ngur. El te-a omort pe tine. Dar ce s-a ntmplat apoi cu el? Un timp s-a alaturat asa-numitelor Compagnie di ventura, mercenari nemilosi care jefuiau si devastau. A strabatut tara alaturi de ei, luptnd si bnd sngele victimel or sale. n acea vreme eu traiam n afara zidurilor cetatii, aproape mort de foame, omornd animale, eu nsumi animal. Mult timp n-am stiut nimic de Damon. Apoi, ntr-o z i, i-am auzit vocea n mintea mea. Era mai puternic ca mine, pentru ca bea snge ome nesc. Iar cnd oamenii sunt omorti, esenta vietii pe care o daruiesc este ntr-un fel mai puternica dect orice. E ca si cum n acele ultime clipe de groaza si lupta suf letul are cea mai mare vibratie. Pentru ca Damon omora oameni, era capabil sa se hraneasca din Puteri mai mult dect mine. Ce puteri? ntreba Elena. Un gnd prindea forma n mintea ei. Forta, asa cum spuneai tu, si rapiditate. O ascutire a simturilor, mai ales noap tea. Acestea sunt cele de baza. Putem de asemenea sa simtim mintile. Le putem per cepe prezenta, si uneori natura gndurilor. Putem sa semanam confuzie n mintile mai slabe, fie sa punem stapnire pe ele, fie sa le supunem vointei noastre. Mai sunt si altele. Cu suficient snge omenesc ne putem schimba forma, putem deveni animal e. Si cu ct ucizi mai mult, cu att mai intense devin Puterile Vocea lui Damon era f oarte puternica n mintea mea. Spunea ca acum el era condotierul propriei sale com pagnia si se ntorcea n Florenta. Spunea ca daca o sa ma aflu acolo atunci cnd va ve ni, o sa ma omoare. L-am crezut si am plecat. De atunci l-am vazut doar de cteva ori. Amenintarea a ramas aceeasi, si el este ntotdeauna mult mai puternic dect min e. Damon a profitat din plin de natura lui si pare sa se bucure de latura ei ntun ecata. Dar asta e si natura mea. Aceeasi ntunecime e si nlauntrul meu. Credeam ca o s-o nfrng, dar m-am nselat. De aceea am venit aici, n Fell s Church. Credeam ca daca ma stabilesc ntr-un orasel, departe de vechile amintiri, as putea sa ma eliberez de ntuneric. n schimb, n noaptea asta am omort un om. Nu, spuse Elena cu hotarre. Nu cred asta, Stefan. Povestea lui o umpluse de oroare si mila si teama de asemeni. Recunostea asta. Da r scrba ei disparuse, si de un lucru era foarte sigura. Stefan nu era un criminal . Ce s-a ntmplat n seara asta, Stefan? Te-ai certat cu Tanner? Eu nu-mi aduc aminte, spuse el nnegurat. Am folosit Puterea pentru a-l convinge sa faca ce voiati voi. Pe urma am plecat. Dar mai trziu m-am simtit ametit si cupri ns de slabiciune. La fel cum s-a mai ntmplat. O privi n ochi. Ultima data cnd s-a ntmp lat eram n cimitir, chiar lnga biserica, n noaptea cnd Vickie Bennett a fost atacata . Dar nu tu ai facut asta. Tu nu puteai sa faci asta Stefan? Nu stiu, spuse el pe un ton aspru. Ce alta explicatie mai exista? Eu chiar am ba ut snge din batrnul acela de sub pod n noaptea cnd ai fugit cu fetele din cimitir. A s fi jurat ca nu i-am luat att de mult nct sa-i fac vreun rau, dar a fost ct pe ce s a moara. Si am fost, de asemenea, acolo cnd Vickie si Tanner au fost atacati. Dar nu-ti aduci aminte sa-i fi atacat tu, spuse Elena, usurata. Ideea care prindea forma n mintea ei era acum aproape convingere. Ce conteaza? Cine altcineva ar fi putut-o face, daca nu eu? Damon, spuse Elena. El tresari si Elena vazu cum umerii i se ncordeaza din nou. E un gnd placut. La nceput am sperat ca ar putea exista o asemenea explicatie. Ca ar putea fi altcineva, cineva ca fratele meu. Dar am iscodit cu mintea si nu am gasit nimic, nici o alta prezenta. Cea mai simpla explicatie este ca eu sunt uci gasul. Nu, spuse Elena, nu ntelegi. Nu vreau sa spun ca cineva ca Damon ar putea sa faca lucrurile pe care le-am vazut. Spun ca Damon este aici, n Fell s Church. L-am vazu t eu. Stefan se holba la ea. El trebuie sa fie, spuse Elena, tragnd aer adnc n piept. L-am vazut deja de doua, p oate chiar de trei ori. Stefan, tu mi-ai spus o poveste lunga, iar acum o sa-ti

spun si eu una. Pe ct de repede si de simplu putu, i istorisi ce se ntmplase n sala de sport si acasa la Bonnie. Buzele lui se strnsera ntr-o linie alba cnd i povesti cum ncercase Damon sa o sarute. Obrajii ei se mbujorara cnd si aminti de propria reactie, cum aproape ca i cedase. Dar i spuse totul lui Stefan. Si despre cioara, si toate celelalte lucruri stranii care se petrecusera de cnd s e ntorsese din Franta. Si, Stefan, eu cred ca Damon a fost n seara asta n Casa Bntuita, ncheie ea. Chiar du pa ce tu te-ai simtit ametit n camera din fata, a trecut pe lnga mine cineva mbraca t ca ca Moartea, cu o roba neagra si gluga, si nu i-am putut vedea chipul. Dar er a ceva familiar n felul n care pasea. A fost el, Stefan. Damon a fost acolo. Dar asta tot nu explica celelalte dati. Vickie si batrnul. Eu am luat snge de la b atrn. Fata lui Stefan era ncordata, ca si cum aproape ca se temea sa spere. Dar chiar tu ai spus ca nu ai luat atta ct sa-i faci rau. Stefan, cine stie ce i s -a ntmplat omului dupa ce tu ai plecat? Nu era cel mai usor pentru Damon sa-l atac e atunci? Mai ales daca Damon te-a pndit tot timpul, poate sub o alta forma Ca o cioara, murmura Stefan. Ca o cioara. Ct despre Vickie Stefan, ai spus ca tu poti semana confuzie n mintile mai slabe, sa le supui. N-ar fi putut sa faca asta si Damon cu tine? Sa-ti supun a mintea, asa cum si tu poti supune mintea unui muritor? Da, si sa-si ascunda prezenta de mine. n vocea lui Stefan se simtea o tulburare c rescnda. De aceea nu a raspuns chemarilor mele. Voia Voia sa se ntmple exact ceea ce s-a ntmplat. Voia sa te ndoiesti de tine, sa crezi ca esti un ucigas. Dar nu este adevarat, Stefan. Oh, Stefan, acum stii asta si nu trebuie sa te mai temi. Se ridica, simtindu-se cuprinsa de bucurie si usurare. Pna la urma, noaptea asta oribila se ncheia cu ceva minunat. De-asta ai fost att de rece cu mine, nu-i asa? spuse ea, ntinzndu-si minile catre el . Pentru ca te temi de ceea ce ai putea face. Dar nu trebuie sa te mai temi de a sta. Nu trebuie? Stefan respira repede acum, si i privi bratele ntinse spre el ca si cu m ar fi fost niste serpi. Crezi ca nu mai am nici un motiv sa ma tem? E posibil ca Damon sa fi atacat oamenii aceia, dar el nu-mi controleaza gndurile. Si tu nu stii ce am gndit despre tine. Elena si pastra vocea calma. Tu nu vrei sa-mi faci rau, spuse ea cu convingere. Nu? Au fost attea dati, cnd te priveam n vazul lumii, cnd cu greu ma abtineam sa nu te ating. Cnd eram att de tentat de gtul tau alb, de gtul tau subtire si alb, cu ven ele pulsnd abia vazute sub piele Ochii lui erau atintiti pe gtul ei ntr-un fel care i amintea de ochii lui Damon, si Elena simti cum inima i bate mai tare. Dati cnd ma gndeam ca o sa te apuc si o sa te fortez sa-mi cedezi chiar acolo, n sc oala. Nu e nevoie sa ma fortezi, spuse Elena, si simtea pulsul zvcnindu-i n tot trupul; n n cheieturile minilor si n ndoitura cotului, si n gt. Am luat o hotarre, Stefan, spuse e a ncet, privindu-l n ochi. Vreau sa o faci. El nghiti cu greu. Nu stii ce-mi ceri. Cred ca stiu. Mi-ai spus cum a fost cu Katherine, Stefan. Vreau sa fie la fel si cu noi. Sigur, nu vreau sa ma transformi. Dar putem sa mpartim putin fara sa se n tmple asta, nu-i asa? Stiu, adauga ea, si mai ncet, ct de mult ai iubit-o pe Kather ine. Dar ea nu mai e acum, si eu sunt aici. Si te iubesc, Stefan. Vreau sa fiu c u tine. Nu stii ce vorbesti! Stefan statea rigid, cu chipul cuprins de furie, cu ochii c hinuiti. Daca mi dau o data fru liber, ce ma va mpiedica sa te transform, sau chiar sa te omor? Patima e mai puternica dect ti poti imagina. Tot nu ntelegi ce sunt, n u ntelegi ce pot face? Ea statea si l privea calma, cu barbia usor ridicata. Asta paru sa l nfurie.

Nu-ti ajunge ce-ai vazut? Sau trebui sa-ti arat mai mult? Nu-ti poti nchipui ce-a s putea sa-ti fac? Se ndrepta cu pasi mari catre caminul rece si lua de acolo o b ucata mare de lemn, mai groasa dect bratele Elenei mpreuna. Dintr-o singura miscar e, o rupse n doua ca si cum ar fi fost un bat de chibrit. Ce-as putea sa le fac o aselor tale fragile? spuse el. n partea cealalta a camerei era o perna aruncata de pe pat; o lua de jos si cu o miscare a unghiilor sfrteca fata de matase. Pielii tale moi? Apoi se apropie de Elena cu o iuteala nefireasca; nainte ca ea sa-si dea seama ce se ntmpla, el era lnga ea si o strngea de umeri. O privi n ochi o clipa, apoi, cu un suierat salbatic care facu sa i se ridice Elenei parul pe ceafa, si dezgoli dint ii. Era acelasi rnjet feroce pe care-l vazuse pe acoperis, aceiasi dinti albi n care c aninii devenisera incredibil de lungi si de ascutiti. Erau coltii unui animal de prada, ai unui vnator. Gtului tau alb, spuse el cu o voce schimbata. Elena ramase ca paralizata o clipa, uitndu-se lung, constrnsa parca, la acel chip n spaimntator, apoi ceva din adncul sufletului ei se dovedi mai puternic. Ridica mini le, n cercul strmt al bratelor lui care o strngeau, si i cuprinse fata. i simti obraj ii reci n palme. l tinu n felul acesta, cu blndete, cu atta blndete, ca si cum ar fi v rut sa-i reproseze strnsoarea furioasa pe umerii ei goi. Si vazu cum nedumerirea i se asterne ncet pe fata, cnd ntelese ca ea nu se lupta cu el si nici nu-l resping ea. Elena astepta pna cnd nedumerirea i se reflecta si n ochi, mblnzindu-i privirea, facnd -o sa para aproape rugatoare. Stia ca pe chipul ei nu se citea teama, ci doar bln detea si iubirea, si ca buzele ei erau usor ntredeschise. Amndoi respirau repede a cum, mpreuna, n acelasi ritm. Elena simti cum el ncepe sa tremure, la fel ca atunci cnd amintirile despre Katherine devenisera prea dureroase, de nesuportat. Apoi, cu gingasie si hotarre, trase spre ea gura aceea rnjita. El ncerca sa se mpotriveasca. Dar blndetea ei era mai puternica dect toata puterea l ui neomeneasca. Elena nchise ochii si se gndi doar la Stefan, nu la lucrurile ngroz itoare pe care le aflase n seara asta, ci doar la Stefan, care i mngiase parul att de usor, de parca ea s-ar fi putut frnge n minile lui. Se gndi la asta, si saruta acea gura de animal de prada care o amenintase cu cteva minute n urma. Simti schimbarea, transformarea gurii lui pe masura ce el ceda, raspunznd mpotriva vointei lui, primind saruturile ei blnde cu aceeasi blndete. Simti trupul lui Ste fan nfiorndu-se si strnsoarea aspra pe umerii ei slabind, devenind mbratisare. Si st iu ca nvinsese. N-ai sa-mi faci niciodata rau, sopti ea. Era ca si cum, sarutndu-se, alungau toata teama si disperarea si singuratatea din launtrul lor. Elena simti cum o strabate un fior de patima, asemenea unui fulger de vara, si simti pasiunea cu care i raspunse Stefan. Dar mai presus de orice si mtaminte, coplesindu-le, era o tandrete de o intensitate aproape nspaimntatoare. N u era nevoie de graba sau de duritate, si spuse Elena n vreme ce Stefan o aseza cu blndete pe pat. Treptat, sarutarile devenira din ce n ce mai staruitoare, si Elena simti fulgerul de vara strabatndu-i n valuri tot trupul, ncarcndu-l de electricitate, facndu-i inim a sa bata mai navalnic si sa i se taie rasuflarea. O facea sa se simta ciudat de moale si de ametita, o facea sa nchida ochii si sa-si dea capul pe spate, lasnduse n voia patimii. E timpul, Stefan, gndi ea. Si, cu blndete, i trase din nou gura n jos, de data asta catre gtul ei. i simti buzele atingndu-i pielea, i simti rasuflarea calda si rece to todata. Apoi simti o durere ascutita. Dar durerea disparu aproape imediat, nlocuita de o placere care o facu sa tremure . Un val imens de tandrete o strabatu, ndreptat catre Stefan. n cele din urma i privi chipul, un chip care n sfrsit i se dezvaluia, care nu se mai ascundea n spatele zidurilor. Iar privirea pe care o vazu n ochii lui o facu sa s e simta fara putere. Ai ncredere n mine? sopti el. Si cnd ea doar ncuviinta din cap, ramase cu privirea atintita n ochii ei n timp ce nt

indea mna dupa ceva aflat lnga pat. Era pumnalul. Ea l privi fara teama si apoi se uita din nou fix n ochii lui. Fara sa-si ia privirea de la ea, el l scoase din teaca si-si facu o mica taietura la baza gtului. Elena o privi cu ochii mari, privi sngele la fel de stralucitor c a boabele de ilice, dar cnd el o trase catre el nu se mpotrivi. Apoi o tinu n brate mult timp, n vreme ce afara greierii continuau sa-si trie cntecul . n cele din urma, el se misca. As vrea sa poti sa rami aici, sopti. As vrea sa poti sa rami pentru totdeauna. Dar nu poti. Stiu, raspunse ea, la fel de ncet. Ochii li se ntlnira din nou, ntr-o ntelegere tacut a. Aveau att de multe lucruri sa-si spuna, attea motive pentru a fi mpreuna. Mine, spuse ea. Apoi, rezemndu-se de umarul lui, sopti: Orice se-ntmpla, Stefan, vo i fi alaturi de tine. Spune-mi ca ma crezi. Vocea lui se auzi ncet, nabusita de parul ei. Oh, Elena, te cred. Orice se-ntmpla, vom fi mpreuna. Capitolul 15 Dupa ce o lasa pe Elena acasa, Stefan se duse n padure. O lua pe Old Creek Road, mergnd pe sub norii cenusii prin care nu se vedea nici u n petic de cer, catre locul unde oprise n prima zi de scoala. Lasa masina si ncerca sa regaseasca drumul care ducea catre luminisul unde vazuse cioara. Instinctele lui de vnator l ajutara, caci si aminti de forma unui anume tu fis sau de un copac noduros, pna ce ajunse la locul deschis, nconjurat de stejari batrni. Aici era. Sub patura frunzelor maronii patate, poate ca mai existau nca oasele ie purelui. Respirnd adnc pentru a se calma, pentru a-si aduna Puterile, arunca un gnd iscodito r, ntrebator. Si pentru prima oara de cnd venise n Fell s Church, simti plpind un raspuns. Dar parea slab si tremurator, si nu-l putea localiza n spatiu. Ofta si se ntoarse si ncremeni. Damon se afla n fata lui, cu bratele ncrucisate pe piept, rezemat de cel mai mare stejar din luminis. Arata ca si cum era acolo de multe ore. Asa deci, spuse Stefan apasat, e adevarat. A trecut multa vreme, frate. Nu att de multa ct crezi tu, frate. Stefan si aminti de acea voce, catifelata, ironica. Nu te-am pierdut din ochi de-a lungul anilor, continua calm Damon. ndeparta o buc atica de coaja de copac de pe mneca jachetei de piele la fel de detasat ca pe vre mea cnd si aranja mansetele de brocart. Dar tu n-aveai cum sa stii asta, nu? Ah, n u, Puterile tale sunt la fel de slabe ca ntotdeauna. Ai grija, spuse ncet Stefan, pe un ton amenintator. Ai mare grija n noaptea asta. Nu sunt prea ngaduitor. Sfntul Stefan furios? Ca sa vezi. Esti suparat, banuiesc, din cauza micilor mele incursiuni n teritoriul tau. Am facut-o doar pentru ca vreau sa fiu aproape de ti ne. Fratii ar trebui sa fie apropiati. Ai omort n seara asta. Si ai ncercat sa ma faci sa cred ca eu am facut-o. Esti foarte sigur ca n-ai facut-o? Poate ca am facut-o mpreuna. Ai grija! spuse cn d Stefan nainta catre el. Nici eu nu sunt prea ngaduitor n seara asta. Eu am avut d oar un profesor de istorie sfrijit; tu ai avut o fata draguta. Furia din adncul lui Stefan se aduna, parnd sa se strnga ntr-un punct fierbinte si s tralucitor, ca un soare nauntrul lui. Stai departe de Elena, sopti el att de amenintator nct Damon chiar si trase usor cap ul n spate. Stai departe de ea, Damon. Stiu ca ai pndit-o, stiu ca ai urmarit-o. D ar s-a terminat. O singura data sa te mai apropii de ea si-o sa-ti para rau. ntotdeauna ai fost egoist. Singurul tau defect. Nu vrei sa mparti nimic, nu-i asa? Brusc, buzele lui Damon se arcuira ntr-un zmbet deosebit de frumos. Dar, din fericire, ncntatoarea Elena e mult mai generoasa. Nu ti-a spus de mica no astra relatie? Ei, prima data cnd ne-am vazut, aproape ca mi s-a daruit pe loc.

Asta e o minciuna! Oh, nu, frate draga. Eu nu mint niciodata cnd e vorba de ceva important. Sau vrea u sa spun lipsit de importanta? Oricum, prea frumoasa ta domnita aproape ca a le sinat n bratele mele. Cred ca i plac barbatii n negru. n vreme ce Stefan l privea fix , ncercnd sa-si controleze respiratia, Damon adauga, aproape cu blndete: Stii, te ns eli n privinta ei. Crezi ca e dulce si docila, asa cum era Katherine. Dar nu e. N u e deloc genul tau, neprihanitul meu frate. Are n ea un spirit si un foc cu care tu n-ai sti ce sa faci. Si tu ai sti, nu? Damon si desfacu bratele si zmbi din nou, ncet. Oh, da. Stefan voia sa se repeada la el, sa-i stearga de pe fata zmbetul acela frumos si plin de aroganta, sa-i frnga gtul lui Damon. Spuse, abia controlndu-si glasul: Ai dreptate ntr-o singura privinta. E puternica. Suficient de puternica pentru a te respinge. Iar acum ca stie ce esti tu cu adevarat, o va face. Tot ce simte ac um pentru tine e dezgust. Sprncenele lui Damon se ridicara. Chiar asa? Mai vedem noi. Poate ca va descoperi ca i place mai mult adevaratul ntu neric dect amurgul palid. Eu, cel putin, pot sa recunosc adevarul despre natura m ea. Dar mi fac griji pentru tine, fratiore. Pari slabit si prost hranit. Te cam a tta, nu? Omoara-l, spuse imperios ceva n mintea lui Stefan. Omoara-l, rupe-i gtul, sfsie-i gt ul n fsii nsngerate de carne. Dar stia ca Damon se hranise foarte bine n acea seara. Aura ntunecata a fratelui sau era marita, pulsatila, aproape ca stralucea cu esen ta vietii pe care el o luase. Da, am baut din plin, spuse pe un ton amuzat Damon, ca si cum ar fi stiut ce gnde a Stefan. Ofta si si trecu limba peste buze, amintindu-si satisfacut. Era mic, da r avea n el o cantitate surprinzatoare de seva. Nu la fel de dragut ca Elena, si cu siguranta nu mirosea la fel de bine. Dar e ntotdeauna nviorator sa simti sngele nou cum cnta n tine. Damon rasufla adnc si se ndeparta de copac, uitndu-se n jur. Stefan si aminti si de a cele miscari gratioase, de fiecare gest controlat si precis. Secolele doar cizel asera eleganta naturala a lui Damon. mi strneste cheful sa fac asta, spuse Damon, apropiindu-se de un copacel aflat la ctiva metri mai departe. Avea o data si jumatate naltimea lui Damon si cnd acesta l apuca degetele lui nu se unira n jurul trunchiului. Dar Stefan vazu cum rasuflarea lui Damon se iuteste, cum i joaca muschii sub camasa neagra subtire, si apoi copacul fu smuls din pamnt, cu radacinile atrnndu-i. Stefan simtea mirosul puternic al pamntului jilav rascoli t. Oricum, nu-mi placea acolo, spuse Damon si l azvrli ct de departe i ngaduira radacini le ncurcate. Apoi zmbi fermecator. Si-mi strneste si cheful sa fac asta. Se vazu o miscare rapida, o fulgerare, si Damon disparu. Stefan se uita n jur, da r nu vazu nici urma de el. Sus, frate. Vocea venea de deasupra capului sau si cnd Stefan ridica privirea l vazu pe Damon cocotat printre ramurile stejarului. Se auzi un fosnet de frunze maronii si el d isparu din nou. Aici, n spate, frate. Stefan simti o bataie pe umar si se rasuci, dar nu vazu nim ic n spatele lui. Aici, frate. Se rasuci din nou. Nu, ncearca aici. Furios, Stefan se ntoarse n cealalta parte, ntinznd mna si ncercnd sa-l apuce pe Damon Dar degetele lui prinsera doar aer. Aici, Stefan. De data asta vocea era n mintea lui si Puterea ei l zgudui profund. Era nevoie de o forta extraordinara pentru a proiecta att de clar gnduri. ncet, se mai rasuci o data, si l vazu pe Damon n pozitia lui initiala, rezemat de s tejarul cel mare. Dar de data asta amuzamentul din privire i disparuse. Ochii lui erau negri si imp enetrabili, iar gura lui era strnsa ntr-o linie subtire.

De ce alta dovada mai ai nevoie, Stefan? Eu sunt mai puternic dect tine, la fel c um tu esti mai puternic dect aceste jalnice fapturi omenesti. Sunt si mai rapid d ect tine, si am si alte Puteri de care tu nici macar n-ai auzit. Vechile Puteri, Stefan. Si nu ma tem sa le folosesc. Daca vei lupta mpotriva mea, le voi folosi mp otriva ta. De-asta ai venit aici? Ca sa ma chinui? Am fost ndurator cu tine, frate. As fi putut de multe ori sa te ucid, dar ti-am c rutat de fiecare data viata. Dar acum e diferit. Damon se desprinse de copac si spuse cu glas tare: Te avertizez, Stefan, nu mi te mpotrivi. Nu conteaza de ce am venit aici. Ceea ce vreau acum e Elena. Si daca ncerci sa ma mpiedici sa o fac a mea, te omor. Poti sa ncerci, spuse Stefan. Miezul fierbinte n care se strnsese furia dinauntrul lui ardea mai stralucitor ca niciodata, revarsndu-si lumina ca o ntreaga galaxie de astri. Stia, ntr-un fel, ca ameninta ntunecimea lui Damon. Crezi ca nu pot s-o fac? Nu te-nveti minte niciodata, nu-i asa, fratiore? Stefan avu timp doar ct sa vada cum Damon clatina obosit din cap, apoi ceva se mi sca iar fulgerator si se simti cuprins de niste mini puternice. n clipa urmatoare lupta, cu violenta, ncercnd din rasputeri sa scape de ele. Dar erau ca niste mini d e otel. Lovi cu salbaticie, ncercnd sa ajunga la zona vulnerabila de sub barbia lui Damon. Degeaba, avea bratele tintuite la spate, trupul imobilizat. Era la fel de neput incios ca o pasare n ghearele unei pisici agile si pricepute. Se lasa moale pentru o clipa, tragndu-se n jos cu toata greutatea, pentru ca n clip a urmatoare sa-si ncordeze brusc toti muschii, ncercnd sa se elibereze, ncercnd sa lo veasca. Dar minile nemiloase doar si marira strnsoarea, facndu-i zbaterile inutile. Jalnice. ntotdeauna ai fost ncapatnat. Poate ca asta te va convinge. Stefan privi chipul fra telui sau, la fel de palid ca ferestrele cu geam jivrat de la pensiune, si la ac ei ochi negri ca un hau fara fund. Apoi simti niste degete apucndu-l de par, tragn du-i capul pe spate, lasndu-i gtul expus. Zbaterile lui se ntetita, devenira salbatice. Nu te obosi, spuse vocea din capul lui, si apoi simti durerea ascutita a dintilor. Simti umilinta si neputinta vict imei, a vnatului, a prazii. Si apoi durerea provocata de sngele luat mpotriva voint ei sale. Refuza sa cedeze, si durerea deveni mai cumplita, avea senzatia ca i se smulgea sufletul la fel cum fusese smuls din pamnt acel copac tnar. l strapungea ca niste s ulite de foc, concentrndu-se pe acele puncte din pielea lui unde se nfipsesera din tii lui Damon. O durere agonizanta i ardea maxilarul si obrazul, coborndu-i catre umar si piept. Simti un val de ameteala si si dadu seama ca si pierde cunostinta. Apoi, brusc, minile i dadura drumul si el se prabusi la pamnt, pe un strat de frunz e de stejar umede si vestejite. Gfind sa-si recapete rasuflarea, se chinui sa se r idice n patru labe. Vezi, fratiore, sunt mai puternic dect tine, suficient de puternic pentru a te ni mici, pentru a-ti lua sngele si viata daca vreau. Lasa-mi-o pe Elena, altfel o vo i face. Stefan ridica privirea. Damon statea cu capul dat pe spate, cu picioarele usor d epartate, asemenea unui nvingator care-si pune piciorul pe gtul celui nvins. Ochii aceia ntunecati ca noaptea ardeau triumfatori, si sngele lui Stefan era pe buzele lui. Stefan se simti plin de ura, o ura cum nu mai cunoscuse vreodata. Era ca si cum toata ura pe care o avusese pna atunci pentru Damon fusese doar o picatura de apa n acest ocean nspumat, furtunos. n lungile veacuri care trecusera, de multe ori re gretase ceea ce i facuse fratelui sau, de multe ori si dorise din tot sufletul sai poata schimba soarta. Acum nu voia dect sa o faca din nou. Elena nu este a ta, spuse el printre dinti, ridicndu-se n picioare si ncercnd sa nu arate cu ce efort facea asta. Si nu va fi niciodata. Concentrndu-se pe fiecare pas, punnd cu grija un picior n fata celuilalt, ncepu sa s e ndeparteze. l durea tot trupul, iar rusinea pe care o simtea era chiar mai mare dect suferinta fizica. Avea lipite pe haine bucati de frunze ude si pamnt, dar nu

se scutura. Se chinui sa mearga mai departe, sa reziste n fata slabiciunii care i n muia picioarele. Nu te-nveti minte niciodata, frate. Stefan nu se uita napoi si nici nu ncerca sa raspunda. Scrsni din dinti si si forta picioarele sa se miste mai departe. nca un pas. Si nca un pas. Si nca unul. Daca ar putea doar sa se aseze pentru o clipa, sa se odihneasca nca un pas, si nca un pas. Masina nu putea fi prea departe. Frunzele fosneau sub p icioarele lui, apoi auzi frunzele fosnind n spatele lui. ncerca sa se ntoarca repede, dar reflexele i disparusera aproape cu totul. Iar misc area fulgeratoare fu prea mult pentru el. ntunericul i cuprinse trupul si mintea, si ncepu sa cada. Cazu ntruna, n bezna noptii absolute. Si apoi, Cerul se ndura de e l si nu mai stiu nimic. Capitolul 16 Elena se ndrepta grabita catre liceul Robert E. Lee , avnd sentimentul ca nu se mai d usese la scoala de multi ani. Noaptea trecuta i se parea un moment din trecutul n departat, din copilarie, de care cu greu si aducea aminte. Dar stia ca astazi va trebui sa nfrunte consecintele ei. Noaptea trecuta trebuise sa se confrunte cu matusa Judith. Matusa ei fusese teri bil de ngrijorata cnd vecinii i spusesera despre crima, si apoi si mai ngrijorata cnd nimeni nu parea sa stie unde era Elena. Cnd Elena ajunsese acasa la aproape doua dimineata, matusa era nnebunita de ngrijorare. Elena nu putuse sa explice nimic. Nu putuse dect sa spuna ca fusese cu Stefan si ca stia ca el era cel acuzat de crima, dar ca ea stia ca era nevinovat. Restul, tot ce se mai ntmplase, trebuise sa-l pastreze pentru ea. Chiar daca matus a Judith l-ar fi crezut, n-ar fi nteles niciodata. Iar n dimineata asta Elena dormise prea mult si acum ntrziase. Strazile erau pustii si ea era singura trecatoare, n vreme ce se grabea catre scoala. Deasupra capulu i ei, cerul era cenusiu si se pornise vntul. si dorea cu disperare sa l vada pe Ste fan. Toata noaptea, n somnul ei agitat si chinuit, avusese cosmaruri despre el. Unul dintre vise n special paruse att de real. n el vazuse chipul palid al lui Stef an si ochii lui furiosi, acuzatori. Ridica o carte catre ea si-i spunea: Cum ai p utut sa faci asta, Elena? Cum ai putut? Apoi lasa cartea sa cada la picioarele ei si se ndeparta grabit. Ea striga dupa el, implorndu-l, dar el continua sa mearga mai departe pna ce disparea n ntuneric. Cnd se uitase la carte, vazuse ca era legata n catifea albastra. Jurnalul ei. Un fior de furie o strabatu acum cnd se gndi din nou cum i fusese furat jurnalul. D ar oare ce nsemna visul? Ce era n jurnalul ei care sa-l faca pe Stefan att de furio s? Nu stia. Tot ce stia era ca avea nevoie sa l vada, sa i auda vocea, sa-i simta bra tele cuprinznd-o. Simtea departarea de el ca pe separarea de propriul ei trup. Urca n fuga treptele scolii si intra pe coridoarele pustii. Se ndrepta catre aripa de limbi straine, pentru ca stia ca prima ora a lui Stefan era latina. Daca l pu tea vedea macar pentru o clipa, stia ca se va simti bine. Dar el nu era n clasa. Prin ferestruica din usa, Elena vazu ca locul lui era gol. Matt era nsa acolo, si expresia de pe fata lui o sperie mai mult ca niciodata. El se tot uita catre locul lui Stefan cu o privire plina de teama si dezgust. Elena se ntoarse mecanic cu spatele la usa. Ca un automat, urca scarile si se dus e spre clasa ei de trigonometrie. Deschise usa si vazu toate fetele ntorcndu-se ca tre ea, dar se furisa repede n locul gol de lnga Meredith. Doamna Halpern se opri din predat pentru o clipa, se uita la ea, apoi continua. Cnd profesoara se ntoarse din nou cu fata la tabla, Elena o privi pe Meredith. Meredith se ntinse si i lua mna. Esti bine? o ntreba n soapta. Nu stiu, spuse Elena, prosteste. Se simtea ca si cum era sufocata de aerul din jurul ei, ca si cum n jurul ei se a fla o greutate care o strivea. Degetele lui Meredith erau calde si uscate. Meredith, spuse, stii ce s-a ntmplat cu Stefan?

Vrei sa spui ca tu nu stii? Ochii negri ai lui Meredith se facura mari, si Elena simti cum greutatea o striv este si mai mult. Era ca si cum se afla n adncul unei ape, foarte adnc, fara costum de scafandru. Nu l-au nu l-au arestat nca, nu? spuse, chinuindu-se sa rosteasca aceste cuvinte. Elena, e si mai rau. A disparut. Politistii s-au dus la pensiune azi-dimineata d evreme si el nu era acolo. Au venit si la scoala, dar n-a aparut azi deloc. Au z is ca i-au gasit masina pe Old Creek Road. Elena, politia crede ca a plecat, ca a fugit din oras, pentru ca e vinovat. Nu e adevarat, spuse Elena printre dinti. Vazu colegii ntorcndu-se si uitndu-se la ea, dar nu-i mai pasa. E nevinovat. Stiu ca asta crezi tu, Elena, dar atunci de ce-ar fi plecat? N-a plecat. Nu, n-a plecat. Ceva ardea n Elena, un foc de mnie care nabusi teama zdrobitoare. Rasuflarea ei dev eni sacadata. N-ar fi plecat niciodata de bunavoie din oras, spuse. Vrei sa spui ca cineva l-a fortat s-o faca? Dar cine? Tyler n-ar ndrazni L-a fortat, sau si mai rau, o ntrerupse Elena. Acum, toata clasa se uita la ele, si doamna Halpern tocmai deschidea gura sa vorbeasca. Elena se ridica brusc, uitn du-se n jur fara sa vada nimic. Sa-l fereasca Dumnezeu daca i-a facut rau lui Stefan, spuse ea. Sa-l fereasca Du mnezeu! Apoi se rasuci si porni catre usa. Elena, ntoarce-te! Elena! Auzi strigatele n urma ei, ale lui Meredith si ale doamnei Halpern. Merse mai rep ede, tot mai repede, privind doar nainte, cu un singur gnd n minte. Ceilalti credeau ca se ducea dupa Tyler Smallwood. Bun. N-aveau dect sa-si piarda timpul alergnd n directia gresita. Ea stia ce are de facut. Iesi din scoala n aerul rece de toamna. Mergea repede, si picioarele ei strabatur a rapid distanta ntre scoala si Old Creek Road. De acolo o coti catre Podul Wickery si cimitir. Un vnt taios i sufla parul pe spate si i biciuia obrazul. n jurul ei zburau frunze d e stejar, nvrtejindu-se n aer. Dar focul distrugator din inima ei era cumplit de ar zator, topind frigul. Acum stia ce nseamna o furie de nestapnit. Intra cu pasi mar i, pe lnga mesteceni si salcii, pna n mijlocul cimitirului si se uita n jurul ei cu ochi nfrigurati. Deasupra ei, norii curgeau pe cer asemenea unui ru de culoarea plumbului. Ramurile dezgolite ale stejarilor si mestecenilor se zbateau salbatic, mpletite. O pala de vnt i arunca n fata vrtejuri de frunze. Era ca si cum cimitirul ncerca sa o alunge de acolo, ca si cum i arata forta lui, adunndu-si puterile pentru a-i face rau. Elena ignora totul. Se rasuci si privirea ei arzatoare se plimba cercetatoare pr intre lespezile de mormnt. Apoi se ntoarse si striga direct n vntul mnios. Un singur cuvnt, dar cel care stia ca l va aduce acolo. Damon!