Sunteți pe pagina 1din 2

Copii supradotati

Un copil supradotat este un copil capabil de performante ridicate. Supradotarea se refera nu numai la capacitatea de atingere a unor nivele de performanta ci si la un anumit profil psihologic si de comportament social, la un camp de interes si la un tip de nevoi speciale. Micutii cu IQ de geniu au tendinta de a gandi pozitiv, si nu criticist, desi capacitatea lor de gandire critica-analitica este foarte mare.Pentru un parinte, un copil supradotat poate fi o problema daca la randul sau nu dispune de un IQ macar peste medie; poate sa apara o prapastie uriasa de comunicare intre generatii datorata unui alt fel de a vedea lumea la cele doua generatii. Deseori parintii sunt interesati de copiii lor supradotati mai ales in perioada gradinitei si a primilor ani de scoala cand mai au posibilitatea sa le urmareasca evolutia, mai tarziu raman doar martori la o evolutie complet impredictibila pentru ei. Deseori copiii supradotati au dificultati de adaptare scolara deoarece au evoluat prea repede comparativ cu generatia lor si au campuri de interes pe care nu le mai acopera programa scolara de masa. In aceasta situatie parintii sunt pusi in situatia paradoxala de a avea copii extrem de inteligenti cu rezultate scolare extrem de neconcludente si desigur aceasta duce la un permanent conflict in famile dublat de conflictul interior al copiilor. Constrangerea acestor copii de a invata dupa o programa scolara de nivel mediu, bazata pe sistemul repetare-invatare este complet in dezavantajul lor, deoarece ei au nevoie sa fie liberi sa-si poata folosi creativitatea, imaginatia. Pur si simplu este un indemn spre regres. Jumatate dintre copiii supradotati ajung adulti ratati din cauza unui sistem educational care nu le ofera metode specifice de invatare, a unei familii care nu ii ajuta sa isi dezvolte potentialul si a unei societati care ii determina sa se izoleze. O parte dintre cei care reusesc sa depaseasca aceste obstacole aleg exodul spre tari cu mai multe oportunitati. Pe de alta parte, inteligenta lor nu se reflecta intotdeauna in rezultate scolare bune. Dimpotriva, majoritatea sunt considerati elevi mediocri, iar unii dintre ei raman repetenti sau abandoneaza scoala din cauza ca sfera lor de interes depaseste limitele programei scolare. Exista si exemple celebre in acest sens: Albert Einstein a vorbit la patru ani si a citit la sapte, Thomas Edison a fost catalogat drept "prea prost ca sa poata invata ceva" de catre profesorii sai cand era copil, iar Winston Churchill a ramas repetent in clasa a sasea.