Sunteți pe pagina 1din 2

Fiziologia sistemului limbic

Scoarta limbica este filogenetic partea cea mai veche a coretxului cerebral,din care cauza se numeste paleocortex. Din puncet de vedere functional este legata de functia olfactiva, rinencefal. Are rol integrativ cu implicatii in comportamentul motivationalemotional( creier emotional),in functiile vegetative(creier visceral). Sistemul limbic cuprinde totatlitatea formatiunilor nervoase implicate in impulsul si comportamentul motivational-emotional . In centru acestor formatiuni nervoase se afla hipotalamusul. Structurile paleocorticale: sunt in relatie cu sistemul olfactiv rinencefal: bulbul si tuberculul olfactiv,aria piriforma ,hipocampul. Structurile neocorticale: polul anterior al lobului temporal, lobul orbital si lobul insulei, zonele mediale ale lobului frontal, parietal, temporal si occipital. Formatiunile subcorticale ale sistemului limbic sunt organizate intr-o ierarhie structural-functionala incepand cu formatiunea reticulata,hipotalamusul, talamusul pana la lobul limbic si neocortex. Intre aceste formatiuni exista multiple conexiuni: - Fornixul: ce uneste hipocampul cu corpii mamilari. -Tractul mamilo-talamic -Circuitul limbic al emotiei Zonele sistemuli limbic implicate in olfactie sunt:cortexul prepiriform, cortexul periamigdalian si hipocampul. Aceasta explica influenta olfactiei asupra sistemului nervos vegetativ sistemului vascular,asupra comportamentului emotional si sexual. Multiple conexiuni corticale a nucleului amigdalian asigura un contingent aferential de informatii referitoare la relatia organismului cu mediul. Din aceste considerente nucleul amigdalian este considerat fereastra sistemului limbic. Stimularea nucleului amigdalian produce o senzatie de frica puternica uneori furie. Hipocampul: constituie un canal informational ce asigura intrarea semnalelor senzoriale in sistemul limbic. Hipocampul joaca rol important in performantele de memorie recenta si de invatare. Stimularea lui produce pierderea contactului cu lumea inconjuratoare,accese epileptice psihomotorii sau psihosenzoriale. Hipotalamusul: este sediul centrilor primari ai placerii-zona ventromediana si ai suferintei- zona posterioara tuberala. Septul si regiunea preoptica sunt formatiuni care prin stimulare produc placere, pe cand hipocampul,talamusul,amigdala genereaza suferinta.

Comportamentul alimentar: Hipotalamusul cuprinde zonele de integratie primara ale alimentatiei ,centrul foamei si al satietatii. Distugerea bilaterala a nucleului amigdalian duce la pierderea capacitaii de alegere si diferentiere a alimentelor. Comportamentul sexual : La om functia sexuala este intens encefalizata conditionata de factori sociali si psihici. Neuroni dopaminergici sunt implicati in lansarea de LH si FSH. Stimularea septului si hipocampului determina manifestari de comportament sexual. Comportamentul de autoconservare-aparare: la baza acestuia stau simtamintele de placere-suferinta,dependente de hipotalamus,controlate si integrate de sistemul limbic si neocortexul de asociatie . Sistemul limbic mai intervine in : - imprimarea ritmurilor biologice - definirea constelatiei endocrino-vegetative - echilibrul psiho-somatic - optimizarea activitatii intelectuale