Sunteți pe pagina 1din 4

Rolul social al mass-media.

Teorii despre presa Inventarea tiparului a nsemnat nceputul unei noi ere n istoria comunicarii prin posibilitatea multiplicarii mesajelor ntr-un numar teoretic infinit de exemplare, asigurndu-se astfel fidelitatea informatiei scrise, propagarea ei n lant, caracterul multidirectional al difuzarii. Revolutionarea tehnicii de imprimare raspundea nevoii de informatie a omului modern si era sincronica cu dezvoltarea vietii economice si sociale a Europei, cu organizarea si generalizarea postei, ceea ce va duce la o anumita periodizare a unor tiparituri, la aparitia presei. Presa este cel mai vechi mijloc de comunicare de masa. Dar nu n faza ei de nceput (sfrsitul secolului al XVIlea, nceputul secolului al XVII-lea), cnd presa nu capata caracteristica de masa, pentru ca se adreseaz&# 555p1513f 259; unui public restrns: suveranilor si marilor familii nobiliare, cu scopul de a-i informa cu privire la evenimentele social-politice, diplomatice, militare sau cu caracter de fapt divers ale vremii. Mijloacele de comunicare de masa au un rol esential n dezvoltarea intelectuala a individului, n schimbarea psihologiei sale, n crearea unei atitudini si conceptii despre lume, n organizarea vietii sale sociale, n integrarea sa n societate, n modelarea sa general-umana. Relatia dintre mass-media si societate, dintre Putere si mass-media a cunoscut, n timp, o evolutie sinuoasa, n functie de societatea n care ea s-a manifestat, de structura social-politica a societatii respective. Denis McQuail face urmatoarea observatie: "n general exista un acord n privinta faptului ca mass-media si pot exercita puterea, n special "de sus n jos", ntr-o multitudine de feluri: prin propaganda directa, sau instruire; prin oferirea unor definitii ale situatiilor, problemelor si actorilor, care sunt favorabile anumitor interese; prin "legitimarea" institutiilor si ordinii existente; sau prin motivarea directa a unor indivizi pentru a trece la actiune. Implicit, massmedia pot avea consecinte negative pentru cei care detin puterea, daca unele dintre aceste procese nu functioneaza. Exista argumente si pentru a sustine ca mass-media exercita puterea n sens invers - n favoarea bazei societale, sau a unei opozitii, controlnd si limitnd libertatea de actiune a celor care detine puterea. (Denis McQuail, 1999, p.209). n cartea lor Patru teorii despre presa (1956), trei profesori americani, Fred Siebert, Theodore Peterson si Wilbur Schramm, propun o tipologie, devenita clasica, privind rolul social al presei. Ei stabilesc urmatoarele modele: autoritarist, liberal, comunist si modelul serviciului public. Mihai Coman, n capitolul Rolul presei n societate din cartea sa Introducere n sistemul massmedia, le analizeaza pe fiecare n parte. Sa le trecem si noi n revista: a) Modelul autoritarist nca de la nceputurile sale, presa este menita sa lupte pentru libertate, mpotriva oprelistilor de orice fel, batalie nici astazi pe deplin cstigata. Aparuse un nou mijloc de comunicare - comunicarea de masa -, care, pe lnga beneficiile imense n planul informatiei, reprezenta pentru Putere (indiferent de forma ei statala) un adevarat pericol. De aceea, monarhiile, guvernele, suveranii care detin Puterea, simt nevoia unor interdictii, a unui control sever, autoritar, care sa monitorizeze presa, sa o supuna, transformnd-o n instrument docil al intereselor lor, sau sa impuna restrictii severe, care sa intimideze si sa inhibe orice gest de nemultumire sau revolta. n Anglia, Germania, Franta, Austria, Italia, Spania si alte tari europene, se instaureaza o cenzura puternica, sub forma privilegiilor, licentelor si brevetelor, pe de o parte, si a restrictiilor, pe de alta. "Sistemul privilegiilor presupunea existenta unui raport bine definit ntre Putere si solicitant, n sensul ca se recunoaste celui de-al doilea dreptul de a produce si difuza informatii, opinii, creatii intelectuale, n regim non-concurential", ne spune Marian Petcu n cartea sa Puterea si cultura o istorie a cenzurii. (Marian Petcu, 1999, p.13). Aflam, astfel, ca, sub forma privilegiului absolut, exista privilegiul de autor (exclusivitatea de a scrie despre o anumita tema), privilegiul de editor (dreptul exclusiv de a publica ziare, reviste,

carti etc.), privilegiul de tipograf (exclusivitatea de a detine mijloace de imprimare), precum si privilegiul de librar si de reprezentare ( a unei anumite piese de teatru). Dobndirea acestor privilegii se realiza prin depunerea unui juramnt de fidelitate fata de Putere. Licentele si brevetele reprezentau forme ale privilegiilor. Autoritatea care emitea licente si brevete facea o selectie a solicitantilor n functie de obedienta lor fata de Putere. n Anglia, n 1686, Camera nstelata a dinastiei Tudor fixeaza prima codificare a cenzurii. Dreptul de a publica stiri depindea direct de rege, de aici notiunea de privilegiu acordat unui editor de catre suveran. n 1662, a fost promulgat Licensing Act, care stabilea o riguroasa cenzura preventiva, acordnd autorizatie prealabila unor ziare ce urmau sa apara. Daniel Defoe si Jonathan Swift vor avea de suferit din cauza regimului cenzurii (detentia si amputarea cartilor lor). Ca forme de control al presei s-au introdus impozite pe anunturi, pe hrtie si de timbru. Aceasta a dus la cresterea preturilor. si n Franta functioneaza cenzura regala. Carol al IX-lea, Ludovic al XIII-lea, cancelarul Richelieu, Ludovic al XIV-lea emit noi decizii privind regimul cenzurii. Totul trebuia sa fie sub control. Numarul cenzorilor regali a crescut. Orice aluzie critica la adresa autoritatilor era aspru pedepsita. Napoleon nsusi dorea sa supuna ntreaga presa intereselor sale. Aceeasi situatie n Germania si Austria. Frederic cel Mare a creat o institutie centrala de cenzura cu sediul la Leipzig. Ziarele ori sunt interzise, ori sunt obligate sa devina docile. Dupa Revolutia de la 1848, masurile represive, politienesti, la adresa presei, se intensifica n tot regatul prusac. Exemplele s-ar putea nmulti. Diferite forme de cenzura, de impunere a unui regim autoritarist, au existat pna trziu, n perioada comunista, care va impune propriul ei model, n prelungirea celui autoritarist. Era nsa evident ca statul, n ciuda interdictiilor severe, nu putea exercita un control integral asupra presei, care va gasi n fiecare tara forme diferite de exprimare a adevarului, a nemultumirilor, a revoltei, fie si cu riscul libertatii individuale. Declaratia Drepturilor Omului (august 1789) proclamase libertatea de exprimare: "Libera exprimare a ideilor si opiniilor este unul din drepturile cele mai pretioase ale omului; orice cetatean poate deci sa vorbeasca, sa scrie si sa tipareasca n mod liber." Lupta pentru afirmarea, n fapt, a libertatii presei va ramne, n timp, o coordonata esentiala a gazetarilor de pretutindeni. b) Modelul comunist Initiat de V.I. Lenin (el nsusi ziarist), dupa Revolutia din 1917 din Rusia, modelul comunist va cunoaste o aplicare ntocmai n toate tarile din Sud-Estul Europei eliberate de Armata Rosie si intrate "sub protectoratul" Uniunii Sovietice. Este vorba despre intrarea presei ntr-o noua etapa a evolutiei sale, aceea a supunerii totale fata de partidul unic, a aservirii integrale intereselor partidului. Presa va capata un profund caracter de clasa, partinic, iar ziarul, n viziunea lui Lenin, va deveni "un propagandist, si un agitator colectiv, un organizator colectiv". Presa devine un urias instrument de propaganda, ziaristul - un militant comunist. Puterea politica va exercita o cenzura totala, asa cum procedasera toate regimurile totalitare anterioare. Referindu-ne la regimul cenzurii n Romnia n perioada 1945-1989, vom constata urmatoarele: ntregul sistem mass-media a devenit o componenta a partidului comunist, libertatea presei a fost abandonata, s-a instituit un control sever asupra informatiilor, accesul la informatie fiind limitat si permis numai prin intermediul unor organisme oficiale, abilitate de putere, continutul textelor, al emisiunilor, al sumarelor fiind verificat cu strictete, descrierea realitatii conform unor scheme deliberate - glorificarea partidului si a conducatorilor (cultul absurd al personalitatii), elogiul succeselor, eliminarea criticilor la adresa conducatorilor sau a sistemului politic, defaimarea adversarilor etc. - totul concentrat pe ideea: ce trebuie sa stie poporul si ce nu trebuie sa stie poporul.

Manipularea opiniei publice prin mass-media a cunoscut o mare diversitate de forme. Desi, oficial, cenzura a fost desfiintata n 1977, ea a continuat sa functioneze n alte forme, mai perfide, printre care "auto-cenzura". Un numar important de scriitori si ziaristi erau supravegheati de Securitate sau aveau interdictia de a publica. Totul era planificat. Nu exista libertatea de opinie, nu existau initiative particulare, publicatii sau posturi de radio si televiziune cu caracter privat. Presa romneasca nu s-a aflat n serviciul public, menirea ei fundamentala. si totusi. Modelul comunist, cu toate restrictiile sale, nu a reusit sa blocheze definitiv dorinta gazetarilor de a-si exercita corect profesia, de a-si informa cititorii n limitele adevarului, stabilindu-se ntre ei si publicul-receptor o complicitate tacita, care ngrijora Puterea si care a provocat n decembrie 1989 revolutia populara, ce a spulberat toate structurile anchilozate ale unui model devenit anacronic. c) Modelul liberal Liberalismul este o doctrina politica si sociala moderna bazata pe ideea drepturilor individuale si, n primul rnd, pe libertatea tuturor oamenilor. El a aparut la sfrsitul secolului al XVIII-lea n Franta si Anglia, n climatul general al filozofiei luminilor. Gndirea liberala sustine un regim politic bazat pe parlamentarism, pe pluralitatea partidelor politice, pe ideea unui stat arbitru, pe libertatea cetateanului, care se exprima n primul rnd prin vot. Mostenitor al dreptului natural modern, liberalismul insista pe drepturile si nu pe ndatoririle omului. Aceste drepturi individuale fixeaza limite puterii de stat. Puterea politica este dusmanul natural al drepturilor omului, ndeosebi al libertatii, pe care trebuie sa-l limitam. n conceptia liberala, puterea corupe, de aceea puterea guvernului trebuie limitata, pentru a se evita dictatura. Liberalismul economic sustine o economie de piata care sa functioneze pe baza mecanismului cererii si ofertei, singurul capabil sa creeze bogatie pentru ansamblul societatii. Economia de piata, teoretizata de Smith, dispensndu-se de putere si constrngere, permite obtinerea unei cooperari pacifice ntre oameni, care n plus asigura prosperitatea. Liberalismul politic si liberalismul economic functioneaza si n domeniul presei, care reprezinta interesele indivizilor si actioneaza n numele lor. "Cristalizata n decursul secolului al XIX-lea, viziunea liberala asupra relatiilor dintre cetateniautoritati-presa pleaca de la imaginea unui cetatean ideal, capabil sa-si formeze pe cale rationala propriile sale idei si optiuni politice. .Viziunea liberala despre presa a insistat asupra importantei pe care o are libera confruntare a opiniilor, singura cale prin care se poate ajunge la distinctia dintre adevar si neadevar" (J.J. Van Cuilenburg, O. Scholten, G.W. Noomen, 1998, p.260). Confruntarea deschisa dintre ideile si optiunile politice, abordarea critica, varietatea punctelor de vedere concurente sunt principii liberale pe care le ntlnim si n eseul lui Popper Opinia publica si principiile liberale. Accesul liber la informatie si divertisment, formarea unei opinii publice obiective, corecte, expunerea libera a opiniilor reprezinta principii ale unui model viabil, functional, cu o larga aplicabilitate n lumea contemporana. d) Modelul serviciului public n toate epocile anterioare, am constatat o relatie conflictuala ntre presa si diversele forme ale Puterii. Pentru prima oara n istorie, statul democratic trebuie sa devina un aparator al drepturilor omului, al libertatii individuale si colective, al libertatii de exprimare, al asigurarii bunastarii ntregii societati. Presa, n noul context social-istoric, reprezinta un serviciu public aflat n beneficiul cetatenilor, fiind protejat de stat si actionnd n numele tuturor. Mihai Coman considera ca "modelul serviciului public a fost teoretizat si transpus n practica abia la mijlocul acestui secol, sub impulsul a trei serii de factori". (Mihai Coman, 1999, p. 99).

Acestia sunt: a) revolutia tehnologica - nasterea unor noi institutii mass-media (radioul si televiziunea) si necesitatea stabilirii unor criterii unice si coerente de functionare a acestora. b) dezvoltarea constiintei si exigentei profesionale. Ideea responsabilitatii sociale a ziaristului, concretizata n numeroase coduri profesionale. Prioritatea interesului social general, n raport cu interesele grupurilor economice, politice sau chiar jurnalistice. c) amplificarea dezbaterilor teoretice privind rolul presei. Acestea au subliniat necesitatea eliminarii practicilor comerciale, a polarizarilor politice si a comportamentelor neprofesionale n favoarea informarii exacte si corecte a publicului. (Mihai Coman, 1999, p. 99-101). Statul subventioneaza o serie de publicatii cu caracter cultural, stiintific sau educativ, posturi de radio si T.V. (radiodifuziunea nationala, televiziunea nationala), care trebuie, ntr-adevar, sa se afle n serviciul public - att prin continutul mesajelor, ct si prin deplina obiectivitate, prin informarea rapida si corecta a contribuabilului, a cetateanului platitor, ceea ce, din pacate, nu se ntmpla ntotdeauna. Televiziunea nationala, de exemplu, nu trebuie sa faca concurenta posturilor private de televiziune ale caror programe au n primul rnd un caracter comercial si care se nscriu n coordonatele modelului liberal.