Sunteți pe pagina 1din 4

ROMANIA IN PRIMUL RAZBOI MONDIAL

Dupa ce in anul 1878 Romania a devenit un stat independent, incepe o politica de afirmare la nivel international, fapt ce va face din tara noastra un factor importanta al zonei SE europene. Contextul international incepe sa fie caracterizat de efortul statelor europene de a-si dezvolta armata, de a creste investitiile in domeniul militar, de a se extinde. Se anunta in acest fel primul confilct de amploare dintre statele europene. Principala cauza a Primului Razboi Mondial a fost dorinta statelor de a-si reimparti sferele de influenta. Mai sunt state, asemeni Romaniei, care doreau sa participe la acest razboi pentru atingerea unor obiective nationale, pentru realizarea unirii depline si eliberarea de sub dominatie straina. In conflict s-au confruntat doua blocuri politico-militare: Puterile Centrale (Germania, Austr-Ungaria si Italia) si Antanta (Franta, Anglia si Rusia). Din 1883 Romania semnase un tratat defensiv cu Puterile Centrale, tratat care a fost tinut secret pentru a nu se considera de catre romani ca se renunta la a mai sustine obiectivul national si ca abandoneaza lupta pentru teritorille aflate sub dominatie austro-ungara. Desi facea parte din alianta cu Austro-Ungaria, romanii au anuntat ca nu renunta la drepturile lor asupra teritoriilor romanesti; de fapt trataul era unul defensiv si statele isi promiteau ajutor in cazul in care unul dintre ele ar fi fost atacat. Un nou monent ce permite romanilor sa se afirme in zona este reprezentat de razboaiele balcanice 1912 1913. In primul razboi balcanic Imperiul otoman este atacat de statele balcanice, insa Romania ramane neutra (1912). In al doilea razboi (1913), Bulgaria isi ataca fostii aliati si statul roman va interveni in acest conflict. Ca urmare, prin pacea de la Bucuresti, Romania primea de la bulgari sudul Dobrogei sau Cadrilaterul (jud. Caliacra si Durostor). Primul Razboi Mondial a avut ca pretext asasinatul principelui mostenitor al AustroUngariei, Franz Ferdinand, la Sarjevo de catre un student sarb, Gavrilo Prinkip. \izbucnirea primului razboi mondial la 15/28 iulie 1914 a pus Romania in fata unei intrebari fundamentale: cu care din cele doua tabere politico-militare sa se alieze? O hotarare era greu de luat deoarece Rusia (care facea parte din Antanta) anexase basarabia, iar Austro-Ungaria (care se afla in tabara Puterilor Centrale) stapanea Transilvania si Bucovina. La 21 iulie 1914, Consiliul de Coroana de la Sinaia a hotarat adoptarea unei politici de neutralitate armata. Guvernul condus de Ion I. C. Bratianu considera ca tara trebuie bine pregatita pentru razboi si dorea sa obtina sprijinul Marilor Puteri pentru intregirea nationala. In septembrie 1914 regele Carol I moare, dar Romania ramane neutra, cel putin pentru moment, si sub urmasul acestuia, Ferdinand I. In septembrie 1914, Romania a incheiat o conventie cu Rusia prin care, in schimbul unei neutralitati prietenoase, i se recunostea dreptul de a-si uni teritoriile stapanite de AustroUngaria. Tot acum a fost semnat un acord cu Italia prin care s-a convenit ca cele doua tari sa se informeze reciproc in legatura cu orice schimbari preconizate in politica lor si sa nu renunte la neutralitate fara consultari prealabile. In anii 1919 1916 cele doua tabere politico-militare au incercat sa atraga Romania de partea lor, mizand atat pe pozitia ei geostrategica dar si pe importantele resurse de petrol si cereale. Opinia publica sustinea intrarea de partea Antantei, dar exista si un curent germanofil ce dorea participarea la conflict de partea Puterilor Centrale. Dupa indelungi tratative, guvernul Bratianu a semnat cu Antanta, la 4 august 1916, tratatul de alianta si o conventie militara. In baza acestor documente, Antanta ne promitea sprijin militar concretizat in diverse modalitati: trimiterea zilnica a 300 de tone de armament

si munitie, armata rusa urma sa participe la apararea Dobrogei in cazul unui atac al Bulgariei si sa desfasoare mari operatiuni in Galitia si Bucovina, trupele aliate de la Salonictrebuiau sa angajeze o puternica ofensiva care sa retina o parte a armatei austro-ungare. De asemenea, se recunostea legitimitattea unirii cu Romania a Transilvaniei si Bucovinei, Antanta angajanduse sa respecte integritatea teritoriala a statului roman. La randul sau Romania urma sa declare razboi Austro Ungariei. Consiliul de Coroana din 14 august 1916 a decis intrarea tarii in razboi alaturi de Antanta, avand convingerea ca sosise timpul pentru ca poporul roman sa treaca la actiune. In urma mobilizarii armata romana cuprindea 813 758 soldati si 19 843 ofiteri, dar din punct de vedere al echipamentului si al aprovizionarii situatia era dificila. Obiectivul initial al armatei romane era de a elibera Transilvania si apoi de a inainta pe valea Tisei si pe valea Dunarii pentru a taia sursele de apovizionare a armatei austro-ungare. La 14 august 1916, Romania a declarat razboi Austro-Ungariei si sub deviza acum ori niciodata a inceput eliberarea Transilvaniei. In ziua urmatoare, Germania a declarat razboi tarii noastre, urmata si de Bulgaria si Turcia. Miliatrii romani au preluat sub control principalele trecatori ale Carpatilor si au eliberat localitatile Brasov, Fagaras, Miercurea-Ciuc si Odorhei ajungand pana in apropiere de Sibiu si Sighisoara.aceasta inaintare a fost insa oprita ca urmare a victoriei obtinuta in sud la Turtucaia de catre germani si bulgari. Antanta nu si-a indeplinit promisiunea de a trimite trupe rusesti care sa lupte alaturi de romani si nu a inceput ofensiva in zona Salonic (prin care ar fi obligat Bulgaria sa nu atace Romania). Inamicul a actionat pe mai multe directii: in nord a inaintat pe valea Oltului si pe valea Jiului, in sud a ocupat Dobrogea si a trecut Dunarea pe la Zimnicea. In acest context, dupa lupte grele duse in octombrie-noiembrie 1916 pe Jiu, pe Olt, precum si la Neajlov Arges, doua treimi din teritoriul tarii, inclusiv Capitala, au intrat sub ocupatie straina. La sfarsitul lunii noiembrie 1916, autoritatile si armata romana s-au retras in Moldova. In acelasi timp, zeci de mii de locuitori au luat drumul pribegiei, dar, foamea, frigul si conditiile improprii au facut numeroase victime in randul civililor. In teritoriul cucerit, Puterile Centrale au organizat un regim de ocupatie militara care a produs mari pagube materiale si multe suferinte populatiei civile. Din cauza situatiei grele, autoritatile au decis sa puna la adapost in Rusia, temporar, tezauraul Bancii National a Romaniei si alte valori. La Moldova se va constitui un guvern de uniune nationala in care intrau si consevatori si care era condus de catre Take Ionescu; Iasul devine capitala provizorie a tarii. Cu sprijinul Antantei armata romane se reface si un rol important l-a avut misiunea militara franceza condusa de generalul Henri Berthelot, sosita in tara in octombrie 1916; s-au imbunatatit comunicatiile si s-a organizat Crucea Rosie sub patronajul reginei Maria. Regele Ferdinand, pentru a impulsiona rezistenta militara, a promis armatei romane ca va infaptui la finalul conflictului reformele agrara si electorala, iar Parlamentul a hotarat sa modifice Constitutia pentru a facilita realizarea acestor promisiuni. In vara anului 1917 s-au reluat luptele si romanii au obtinut victoriile de la Marasti, Marasesti si Oituz, dar spre sfrasitul aceluiasi an situatia devine din nou dificila. Bolsevicii au preluat puterea in Rusia si au decis iesirea din razboi. Trupele rusesti (un milion de militari) au parasit linia frontului in dezordine, au provocat agitatii bolsevice, au jefuit si au distrus asezari civile. Armata romana intervine si rusii au fost dezarmati si neutralizati, fapt ce a provocat reactii dure din partea autoritatilor de la Petersburg. Constantin Diamandy, reprezentantul diplomatic al Romaniei la Petresburg a fost arestat, relatiile diplomatice ruso romane au incetata, iar tezaurul tarii a fost confiscat.

Rusia va incheia la Brest Litovsk pace separata cu Puterile Centrale si ulterior va obliga si Romania sa faca acelasi lucru. Primul ministru Ion I. C. Bratianu demisioneaza si se formeaza un guvern condus de Alexandru Averescu si apoi de Alexandru Marghiloman. Consiliul de Coroana din feb-martie 1918 trebuia sa aleaga intre o pace umilitoare sau ocuparea intregii tari de catre inamici. S-a optat pentru prima varianta, iar guvernul Marghiloman a avut dificila misiune de a semna pacea de la Bucuresti din 24 aprilie 1918. aceasta prevedea: - Dobrogea era ocupata de Bulgaria; - Austro Ungaria lua o parte din Muntii Carpati, insumand 5600 km2; - Germania instituia un monopol asupra titeiului pe timp de 90 de ani, a comertului cu cereale, a exploatarii si prelucrarii lemnului; - Armata romana era demobilizata; - Aceesul la Marea Neagra se facea numai de-a lungul unui drum comercial pana la Constanta. Din cei 131 000 de km2, cat avea teritoriul Romaniei in momentul in care intrase in razboi, dupa aceasta pace. Puterile Centrale controlau 100 000 km2 si 72% din populatie. Pacea de la Bucuresti, pe care regele Ferdinand refuzase sa o semneze, desi umilitoare a permis supravietuirea statului roman. Pe fondul succeselor militare inregistrate de Antanta, guvernul condus de generalul Constantin Coanda, a proclamat mobilizare generala si armata romana a reintrat in razboi altaturi de aliatii sai. Pacea de la Bucuresti nefiind semnata de catre rege a fost declarata un act nul si neavenit. Finalul primului razboi mondial gasea Romania in tabara invingatoare, ceea ce a premis realizarea statului national unitar roman.

MAREA UNIRE DE LA 1918


Realizarea Romaniei Mari prin unirea Basarabiei, Bucovinei si Transilvaniei cu Vechiul Regat a fost rezultatul actiunii romanilor in conjunctura favorabila de la sfarsitul Primului Razboi Mondial. A fost posibila unirea si din cauza faptului ca Imperiul Tarist, dar si Imperiul Austro Ungar s-au dezmembrat, si in plus, s-au afirmat pe plan international principiul autodeterminarii si principiul nationalitatilor. Pentru fiecare din cele trei provincii care s-au unit cu tara in 1918, putem distinge trei etape: autonomia, independenta nationala si unirea. BASARABIA. In demersul pentru realizarea unirii un rol important l-a avut Partidul National Moldovenesc, format in martie 1917, partid ce a condus miscarea pentru autodeterminare. In octombrie 1917 s-a desfasurat la Chisinau Congresul Ostasilor Moldoveni ce a proclamat autonomia Basarabiei. S-a fosrmat Sfatul Tarii, organ reprezentativ al populatiei si Consiliul de directori generali, organ executiv. In decembrie 1917 s-a proclamat Republica Democratica Moldoveneasca. Situatia Basarabiei devine dificila in momentul iesirii Rusiei din razboi, al ruperii relatiilor diplomatice si confiscarii tezaurului romanesc. Din cauza agitatiilor produse de armata rusa, este ceruta interventia armatei romane, care restabileste ordinea. La 24 ianuarie 1918, Sfatul Tarii proclama independenta Republicii Democratice Moldovenesti, iar la 27 martie 1918, hotaraste unirea Basarabiei cu Romania. BUCOVINA. Dupa pacea de la Brest Litovsk, prin care rusii ies din razboi, asupra Bucovinei (pamant romanesc aflat la Austro Ungaria din 1775) emite pretentii Ucraina. Deputatii romani din Parlamentul de la Viena au constituit spre sfarsitul anului 1918 Consiliul

National Roman (C.N.R.), ce a cerut in numele natiunii dreptul la autodeterminare si a exprimat dorinta de secesiune. La 14 octombrie 1918 are loc o Adunare Nationala la Cernauti, ce s-a proclamat Adunare Nationala Constituanta si a hotarat unirea Bucovinei cu celelalte provincii romanesti din imperiu intr-un stat national. Se formeaza un Consiliu National ca organ reprezentativ. La 15 noiembrie 1918 este convocat Congresul General al Bucovinei ce decide unirea provinciei cu Romania. TRANSILVANIA. In toamna anului 1918 isi reiau activitatea doua forte politice romanesti: P.N.R si P.S.D, iar in septembrie este adoptata Declaratia de la Oradea prin care se cereau libertatea natiunii, separarea politica de Ungaria, asumarea suveranitatii natiunii in teritoriul sau national si plebiscit. In octombrie 1918 se va constitui Consiliul National Roman Central (CNRC), in care intrau 6 membrii PNR si 6 membrii PSD, avesta fiind un organ politic unic al romanilor din Transilvania. 13-14 noiembrie 1918 au avut loc la Arad, trataive intre romani si reprezentanti ai guvernului maghiar, insa acestea au esuat pentru ca ungurii erau dispusi sa recunoasca doar autonomia Transilvaniei. Prin manifestul Catre popoarele lumii sin 5 noiembrie 1918, se anunta ca unirea Transilvaniei cu Romania era vointa intregii natiuni romane. Va fi convocata de catre CNRC o mare adunare nationala la Alba Iulia. Adunarea a avut loc la 1 decembrie 1918 si a avut un caracter plebiscitar la evenimente participand 100 000 de oameni si 1228 de delegati alesi. La aceasta adunare a fost adoptata Declaratia de unire a Transilvaniei cu Romania si se vor forma Marele Sfat national (ca for legislativ) si Consiliul Dirigent (ca organ executiv). Astfel la 1918 s-a format statul national unitar, cu o suprafata de 295 049 km2 (fata de 137 000 km2) si cu o populatie de aproape 16 milioane de locuitori (fata de 7 250 000, inainte de 1918).