Sunteți pe pagina 1din 12

Cauze care nltur caracterul penal al faptei

Szsz Timea Master SPC, anul I

Reglementate n titlul 2, capitolul V art. 44-51, C. pen., partea generala, sunt stri sau situaii care fac ca faptei prevazute de legea penala, dei din punct de vedere formal ntrunete elementele constitutive ale unei infraciuni, datorit mprejurrilor n care a fost svrit, s i lipseasc una dintre trsturile eseniale (ex. vinovia ).Ele sunt cauze care exclud i infraciunea, sunt prevazute de lege i produc efecte din momentul constatrii lor de ctre organele judiciare.Aceste cauze sunt : legitima aprare, starea de necesitate, constrngerea fizic i constrngerea moral , cazul fortuit, iresponsabilitatea, starea de beie complet datorit unor mprejurri independente de voina fptuitorului, minoritatea, eroarea de fapt. n Noul Cod Penal aceste cauze sunt regelemtate tot sub titlul 2, ns n diferite capitole, unul fiind capitolul II, avnd denumirea Cauzele justificative i cuprinde :legitima aprare (art.19), starea de necesitate (art.20), exercitarea unui drept sau ndeplinirea unei obligaii (art.21), consimmntul persoanei vtmate (art.22). n capitolul III Cauzele de neimputabilitate sunt enumerate urmtoarele fapte care nltur caracterul penal al faptei : constrngerea fizic (art.24), constrngerea moral (art.25), excesul neimputabil (art.26), minoritatea fptuitorului (art.27), iresponsabilitatea (art.28), intoxicaia (art.29), eroarea (art.30), cazul fortuit (art.31). Primul articol din acest capitol este destinat pentru dispoziii generale, care enun urmtoarele: Art. 23 Dispoziii generale (1) Nu constituie infraciune fapta prevzut de legea penal comis n condiiile vreuneia dintre cauzele de neimputabilitate. (2) Efectul cauzelor de neimputabilitate nu se extinde asupra participanilor. Circumstantele n care s-a comis infraciunea i care fac ca fapta comis s nu aiba trasatura esenial a infraciunii numit vinovie sunt cele prevazute n articolele 44 - 51, cod penal.

1) Legitima aparare Potrivit art. 44, cod penal o persoana nu raspunde penal, deci nu exista infraciune, dac aceasta comite o fapta prevazut de legea penala pentru a se apra in faa unui atac al altei persoane. n cadrul legitimei aparari exist dou aciuni: aciunea persoanei care atac i aciunea fptuitorului care se apara. Conditiile de existenta a legitimei aparari: I. Condiiile atacului: a) caracterul material, adica s constea n acte de natur fizic, nu n acte de natura intelectual sau moral. Astfel, insulta sau ameninarea nu sunt atacuri materiale. b) caracterul direct, adic s pun in pericol nemijlocit persoana i drepturile acesteia, fr s existe obstacole fizice intre atacator si atacat. c) caracterul imediat , adica sa fie in curs de desfurare sau iminent. d) injust, adic s constea intr-o fapta ilicita a faptuitorului. Nu poate fi vorba de legitima aparare atunci cand un infractor il ataca pe politistul care vrea sa-l aresteze. e) atacul s pun n pericol grav valorile sociale menionate n art. 44 al.2 Gravitatea se apreciaza de la caz la caz, neexistand nici un fel de criteriu de departajare.. II. Condiii referitoare la aprare: a) aprarea s se constituie ntr-o fapt prevzut de legea penal b) s fie necesar c) s vizeze persoana atacatorului d) s fie proporional cu gravitatea pericolului i cu mprejurrile n care s-a produs. Depirea limitelor legitimei aprri sau aa numitul exces justificat: In cazul in care apararea este disproportionala fata de atac, pot exista doua implicatii juridice: 1. Dac depirea limitelor legitimei aparari se datoreaza strii de temere sau tulburare n care s-a aflat faptuitorul, atunci potrivit art. 44 (3), cod penal (exces jusitificat de aparare), aceasta este asimilata legitimei aparari si inlatura caracterul penal al faptei. 2. Daca depirea legitimei aprri nu este datorata unei stri de temere sau tulburare, raspunderea penala nu este nlaturat, ns se va reine o circumstan atenuant.
3

NCP (1) Este justificat fapta prevzut de legea penal svrit n legitim aprare. (2) Este n legitim aprare persoana care svrete fapta pentru a nltura un atac material, direct, imediat i injust, care pune n pericol persoana sa, a altuia, drepturile acestora sau un interes general, dac aprarea este proporional cu gravitatea atacului. (3) Se prezum a fi n legitim aprare, n condiiile alin. (2), acela care comite fapta pentru a respinge ptrunderea unei persoane ntr-o locuin, fr drept, n timpul nopii, prin violen, viclenie, efracie sau alte asemenea mijloace. n noul cod penal putem observa n primul rnd, c legiutorul romn determin pelegitima aprare ca fapta justificat i nu ca fapta care nu constituie infraciune. n al doilea rnd putem observa, c n noul cod penal ne mai ntlnim cu alin.3 art 44. din actuala reglementare, care afirma c : Este de asemenea n legitim aprare i acela care din cauza tulburrii sau temerii a depit limitele unei aprri proporionale cu gravitatea pericolului i cu mprejurrile n care s-a produs atacul. 2) Starea de necesitate Potrivit art. 45, cod penal este n stare de necesitate acela care svrete fapta pentru a salva, de la un pericol iminent i care nu putea fi inlturat altfel, viaa, integritatea corporala sau sntatea sa, a altuia sau un bun important al sau sau al altuia, ori un interes obstesc. Conditiile de existenta a starii de necesitate I. Conditiile starii de pericol: a) Pericolul trebuie s fie iminent. Iminena pericolului este ndeplinit n cazurile n care acesta este pe punctul de declanare sau este n desfurare evenimentul care pune n pericol valoarea social. b) Pericolul s fie inevitabil, adic s nu poat fi nlturat n alt mod dect prin svrirea faptei prevzute de legea penal c) Pericolul s nu fi fost creat intenionat de cel care invoc starea de necesitate d) Pericolul s amenine una din valorile artate n art.45 alin.2 C.pen Condiiile aciunii de salvare:
4

a) S se realizeze prin comiterea unei fapte incriminate de legea penal b) Aciunea de salvare s constituie singurul mijloc de nlturare a pericolului c) Prin aciunea de salvare s nu se cauzeze urmri vdit mai grave dect acela care s-ar fi produs dac pericolul nu era nlturat d) Fapta s nu fie svrit de ctre o persoan care avea obligaia de a nfrunta pericolul Diferente intre legitma aparare si starea de necesitate: 1) Ceea ce le determina. Astfel, legitima aprare e determinata de atac, pe cand starea de necesitate e determinata de o stare de pericol. Noiunea de stare de pericol este mult mai larg decat cea de atac. 2) La starea de necesitate aciunea de salvare trebuie sa fie necesar, adic fptuitorul s nu fi avut alt posibilitate, in timp ce aceasta conditie nu este ceruta la legitima aparare. 3) La legitima aprare fptuitorul trebuie s acioneze, in mod obligatoriu, impotriva atacatorului, in timp ce la starea de necesitate actiunea e, de regula, indreptata impotriva altor valori. NCP spune c: (1) Este justificat fapta prevzut de legea penal svrit n stare de necesitate. Iar aliniatele 2 i 3 din actuala reglementare sunt nbinate ntr-un singur aliniat, care spune c: (2) Este n stare de necesitate persoana care svrete fapta pentru a salva de la un pericol imediat i care nu putea fi nlturat altfel, viaa, integritatea corporal sau sntatea sa ori a altei persoane sau un bun important al su ori al altei persoane sau un interes general, dac urmrile faptei nu sunt vdit mai grave dect cele care s-ar fi putut produce n cazul n care pericolul nu era nlturat. n NCP unde este reglementat starea de necesitate i legitima aprare, mai sunt reglementate nc doi articole care nu apar n actuala reglementare a C.pen. i anume: Art. 21 Exercitarea unui drept sau ndeplinirea unei obligaii Care ne spune:

(1) Este justificat fapta prevzut de legea penal constnd n exercitarea unui drept recunoscut de lege sau n ndeplinirea unei obligaii impuse de lege, cu respectarea condiiilor i limitelor prevzute de aceasta. (2) Este de asemenea justificat fapta prevzut de legea penal constnd n ndeplinirea unei obligaii impus de autoritatea competent, n forma prevzut de lege, dac aceasta nu este n mod vdit ilegal. Art. 22 Consimmntul persoanei vtmate

(1) Este justificat fapta prevzut de legea penal svrit cu consimmntul persoanei vtmate, dac aceasta putea s dispun n mod legal de valoarea social lezat sau pus n pericol. (2) Consimmntul persoanei vtmate nu produce efecte n cazul infraciunilor contra vieii, precum i atunci cnd legea exclude efectul justificativ al acestuia. 3) Constrngerea moral si constrngerea fizic art. 46 C.pen Constrngerea morala sau psihica exist atunci cand, ca urmare a ameninarii unei persoane, faptuitorul este obligat sa comita fapta prevazuta de legea penala. Persoana care comite acea fapta nu va raspunde penal, in timp ce persoana care ameninta va raspunde pentru instigare. Rul cu care se ameninta trebuie sa fie cel puin la fel de important ca i rul ce se cere a fi svrit. Constrngerea fizic sau fora major presupune existenta unei fore de natura fizica care determina comiterea faptei prevazute de legea penala de ctre fptuitor. Aceasta for fizic ce determina constrngerea, poate fi de natura animala, natural sau uman. De cele mai multe ori este vorba de infraciuni omisive. De exemplu, faptuitorul trebuie sa se prezinte la recrutare, dar circulaia este paralizata in zona unde se afla, datorita condiiilor meteo nefavorabile. Se pot comite ns i infraciuni comisive. Exist o constrngere fizic atunci cand faptuitorul nu are o alt posibilitate dect s comit infractiunea. La starea de necesitate ntotdeauna el are doua posibiliti, adic poate s actioneze sau poate s lase pericolul s se produca.

n NCP constrngerea fizic i constrngerea moral apare nt-un capitol distinct destinat Cauzelor de neimputabilitate unde mai apare i excesul neimputabil (art.26), minoritatea fptuitorului (art.27), iresponsabilitatea (art.28), intoxicaia (art.29), eroarea (art.30), cazul fortuit (art.31). Legiuitorul romn n NCP le distinge n articole distincte pe constrngerea fizic i cea moral. Art. 24 Constrngerea fizic Nu este imputabil fapta prevzut de legea penal svrit din cauza unei constrngeri fizice creia fptuitorul nu i-a putut rezista.

Art. 25 Constrngerea moral Nu este imputabil fapta prevzut de legea penal svrit din cauza unei constrngeri morale, exercitat prin ameninare cu un pericol grav pentru persoana fptuitorului ori a altuia i care nu putea fi nlturat n alt mod. n actuala regelementare urmtorul fapt care nltur caracterul penal al faptei este: 4) Cazul fortuit Reglementat in art. 47, cod penal, cazul fortuit este situat, din punct de vedere al gradului de vinovie, acolo unde se termin culpa fr prevedere i din aceasta cauz exclude vinovia penal. Condiiile cazului fortuit: 1) Fptuitorul s nu fi prevzut rezultatul i mprejurrile care l-au determinat. 2) Fptuitorul s nu fi putut s prevad nici rezultatul si nici mprejurrile care au determinat acest rezultat. n practica judiciar se afirma in mod constant c nu exista caz fortuit atunci cnd faptuitorul aciona, la momentul interveniei cauzei imprevizibile, cu nerspectarea unor dispozitii legale. Exist caz fortuit atunci cnd ntre nerespectarea dispoziiilor legale i producerea rezultatului nu exist raport de cauzalitate. n NCP nu apare cazul fortuit ci Excesul neimputabil, care enun urmtoarele: Art. 26 Excesul neimputabil

(1) Nu este imputabil fapta prevzut de legea penal svrit de persoana aflat n stare de legitim aprare, care a depit, din cauza tulburrii sau temerii, limitele unei aprri proporionale cu gravitatea atacului. (2) Nu este imputabil fapta prevzut de legea penal, svrit de persoana aflat n stare de necesitate, care nu i-a dat seama, n momentul comiterii faptei, c pricinuiete urmri vdit mai grave dect cele care s-ar fi putut produce dac pericolul nu era nlturat. 5) Iresponsabilitatea, regelementat de art.48 C.pen Este starea psihica a unei persoane care nu poate s i controleze actiunile sau nu poate sa conceapa efectele faptelor sale, datorit alienaiei mintale sau a altor situaii, cum ar fi somnambulismul. Starea de iresponsabilitate trebuie s existe in momentul comiterii infraciunii. Daca e vorba de o infraciune cu durata de executare trebuie ca iresponsabilitatea s se menin pe toat durata comiterii infractiunii. Daca fptuitorul alterneaza momentele de iresponsabilitate cu momentele de luciditate atunci va raspunde doar pentru actele comise in stare lucid. Dac dup momentul comiterii faptei persoana devine iresponsabil rspunderea penal va exista, insa procesul penal nu poate sa inceapa pana cand persoana nu redevine responsabila. Aceast stare se mai numete i imunitate psihic. n NCP este reglementat sub art. Art. 28 Iresponsabilitatea Nu este imputabil fapta prevzut de legea penal, svrit de persoana care, n momentul comiterii acesteia, nu putea s-i dea seama de aciunile sau inaciunile sale, ori nu putea s le controleze, fie din cauza unei boli psihice, fie din alte cauze. 6) Betia art.49 Clasificare: a) Betia complet - apare atunci cnd autorul pierde controlul actiunilor sale. b) Betia incomplet - apare atunci cnd autorul are controlul actiunilor sale. c) Betia voluntara- apare atunci cnd autorul consuma intentionat alcool sau alte substante.
8

d) Betia involuntara - apare atunci cnd se datoreaza actiunii altei persoane sau unui caz fortuit, deci nu exista consimtamantul persoanei ce consuma substantele sau alcoolul. Singurul caz cunoscut in practica de caz fortuit la betia involuntara este acela in care un angajat al unei fabrici de alcool s-a imbatat cu vapori de alcool rezultati dintr-o explozie a unui cazan. Aspecte penale ale betiei: - Beia involuntara completa e cauza ce inlatura caracterul penal al faptei. - Betia voluntara, daca este produsa cu scopul ca faptuitorul sa prinda curaj, e circumstanta agravanta. - Beia voluntara poate fi, uneori, circumstanta atenuanta. - Beia voluntara este, uneori, element constitutiv al unei infractiuni. Ex: conducerea in stare de ebrietate n NCP este reglementat sub denumirea de Intoxicaia. Art. 29 Intoxicaia Nu este imputabil fapta prevzut de legea penal, svrit de persoana care, n momentul comiterii acesteia, nu putea s-i dea seama de aciunile sau inaciunile sale, ori nu putea s le controleze, din cauza intoxicrii involuntare cu alcool sau alte substane psihoactive. 7) Minoritatea Potrivit art. 50, cod penal minorii care la data comiterii faptei nu mplinisera 14 ani nu rspund penal. In cazul infractiunii cu durata de executare se va tine cont doar de actele comise dupa implinirea varstei de 14 ani. NCP art 27 enun c: Art. 27 Minoritatea fptuitorului Nu este imputabil fapta prevzut de legea penal, svrit de un minor care la data comiterii acesteia nu ndeplinea condiiile legale pentru a rspunde penal. 8) Eroarea Eroarea este reglementata in art. 51, cod penal si este de doua feluri:

1. Eroarea de drept -; Exist atunci cand fptuitorul nu cunoaste sau cunoaste in mod gresit o norma juridica de care depinde caracterul penal al faptei. 2. Eroarea de fapt -; Consta in necunoasterea sau cunoasterea gresita a unei stari, imprejurari sau situaii de care depinde caracterul penal al faptei. Eroarea mai poate fi clasificat n: 3. Eroarea esenial - Acea eroare care priveste unul din elementele constitutive ale infractiunii. 4. Eroarea neesenial - Se refera la alte aspecte decat elementele infractiunii, adica un element de care nu depinde caracterul penal al faptei. 1. Eroarea de drept Potrivit art. 51, cod penal numai eroarea de drept nepenal inlatura caracterul penal al faptei, in timp ce eroarea de drept penal nu poate fi invocata pentru a inlatura caracterul penal al faptei, deoarece ar contraveni principiului cunoasterii absolute a legilor penale. In legislatiile straine se incearca eliminarea acestui principiu, doarece poate duce la situatii absurde (unele legi devin aplicabile chiar inainte de a fi publicate). 2. Eroarea de fapt Aceasta eroare inlatura caracterul penal al faptei doar atunci cand este esentiala (de exemplu, atunci cand o persoana ia din cuier o haina foarte asemanatoare cu a sa crezand ca este haina sa). Este necesar ca eroarea sa nu se datoreze culpei faptuitorului. Asadar nu se admite eroarea atunci cand faptuitorul, in mod rezonabil, putea sa-si dea seama de situatia reala. Exista trei situatii speciale de eroare de fapt: a) Eroare asupra persoanei - error in personam Consta in cunoasterea gresita a identitatii victimei (atunci cand faptuitorul confunda victima). Intr-o astfel de situatie, pentru ca identitatea subiectului pasiv nu are relevanta pentru existenta infractiunii, se va retine o singura infractiune intentionata comisa impotriva persoanelor efectiv lezate. b) Aberatio ictus ,,devierea loviturii Apare in situatia in care faptuitorul vrea sa lezeze o anumita persoana dar, din cauza executarii gresite a infractiunii, lezeaza o alta persoana. In raport de solutia care se da intr-o astfel de situatie exista doua opinii:
10

Prima opinie, majoritara in doctrina si in practica judiciara, spune ca situatia e identica cu eroarea asupra persoanei, deci si incadrarea juridica va fi aceeasi ca la error in personam. Cea de-a doua opinie, la care se raliaza si prof. Florin Streteanu, spune ca situatia nu este identica cu eroarea asupra persoanei, deoarece eroarea apare in momene diferite. In cazul erorii asupra persoanei faptuitorul greseste in momentul luarii rezolutiei, iar executarea acestei rezolutii gresite este corecta. In schimb, la aberatio ictus rezolutia este corecta, insa executarea este gresita. Rezulta, potrivit acestei opinii, ca si solutiile date trebuie sa fie diferite. Astfel, la aberatio ictus se va retine un concurs de infractiuni intre o fapta intentionata in forma de tentativa comisa impotriva persoanei vizate si o fapta consumata din culpa impotriva persoanei efectiv lezate. c) Aberatio delicti Este situatia in care faptuitorul doreste lezarea unui obiect juridic dar, din cauza executarii gresite a actului de executare, lezeaza un alt obiect juridic. Solutia instantei se va da ca la aberatio ictus. Va exista tentativa la infractiunea intentionata asupra obiectului vizat si infractiune din culpa, consumata, asupra obiectului efectiv lezat. NCP Art. 30 Eroarea (1) Nu constituie infraciune fapta prevzut de legea penal, svrit de persoana care, n momentul comiterii acesteia, nu cunotea existena unei stri, situaii ori mprejurri de care depinde caracterul penal al faptei. (2) Dispoziiile alin.(1) se aplic i faptelor svrite din culp pe care legea penal le pedepsete, numai dac necunoaterea strii, situaiei ori mprejurrii respective nu este ea nsi rezultatul culpei. (3) Nu constituie circumstan agravant sau element circumstanial agravant starea, situaia ori mprejurarea pe care infractorul nu a cunoscut-o n momentul svririi infraciunii. (4) Prevederile alin.(1)(3) se aplic n mod corespunztor i n cazul necunoaterii unei dispoziii legale extrapenale.

11

(5) Nu este imputabil fapta prevzut de legea penal svrit ca urmare a necunoaterii sau cunoaterii greite a caracterului ilicit al acesteia din cauza unei mprejurri care nu putea fi n nici un fel evitat.

12