Completri la Riscul operaional i riscurile asociate

Avantajele unui bun management al riscului operational sunt in principal: Imbunatatirea procesului de luare a deciziilor, care sa aiba ca rezultat: reducerea pierderilor operationale si cresterea eficientei operationale; reducerea costurilor si imbunatatirea alocarii de capital; o mai buna administrare a riscurilor care apar in activitati noi Cresterea transparentei: Imbunatatirea imaginii Bancii in fata autoritatilor si a altor agentii externe (auditori externi, agentii de clasificare, etc); transmiterea de informatii accesibile si de incredere Cresterea nivelului de constientizare a riscului in Banca: are ca rezultat consolidarea unei culturi centrate pe risc si un personal mai bine pregatit.

Identificarea riscului operational in cursul activitatii zilnice reprezinta sarcina fiecarui angajat al Bancii. Astfel, personalul Bancii care ia cunostinta de o situatie care ar putea induce un risc operational pentru Banca este obligat sa instiinteze imediat despre aceasta seful ierarhic superior si Unitatea Management Risc . Intregul personal al Bancii participa in mod activ in procesul de administrare a riscului operational ca o parte integranta din datoriile si sarcinile sale zilnice, in conformitate cu nivelul responsabilitatilor ce le sunt atribuite angajatilor. De asemenea, sunt alocate roluri si responsabilitati specifice pentru dezvoltarea, implementarea si intretinerea Cadrului de Administrare a Riscului Operational. Roluri specifice sunt atribuite, in mod special urmatoarelor structuri/functii (aceste aspecte sunt detaliate in cadrul unor reglementari interne specifice): Consiliul de Administratie, Comitetul de Audit, Comitetul Executiv si Comitetul de Administrare a Riscului.

Componentele riscului operational Riscul de control este riscul de producere a unei pierderi neasteptate datorate lipsei unui control adecvat sau a lipsei de eficacitate a acestui control si poate fi impartit in doua mari categorii: Riscul inerent riscul unei anumite activitati in cadrul bancii, indiferent de tipul de control intern exercitat. Acesta se manifesta in cazul existentei unor activitati complexe care sunt intelese doar de cateva persoane, aceste activitati neputand fi efectuate in situatia in care lipsesc persoanele respective; Riscul de control riscul in care o pierdere financiara nu este prevenita, detectata si corectata la timp de catre controlul intern. Controlul intern are o importanta deosebita in administrarea riscului operational deoarece cele mai importante tipuri de risc operational sunt determinate de efectuarea inadecvata a controlului intern. Astfel, atunci cand controlul intern nu functioneaza eficient, se pot genera pierderi financiare prin erori, fraude sau esecuri realizate in timp ori se compromit interesele bancii intr-un alt mod, de exemplu, prin inspectorii de credit sau conducatori, care pot abuza de autoritatea pe care o au sau pot conduce banca intr-o maniera riscanta. Riscul de proces riscul prin care activitatea ineficienta produce pierderi neasteptate. Riscul de proces este legat indeaproape de controlul intern. Riscul de personal acest risc se refera atat la activitatile compartimentului de resurse umane cat si la personalul bancii din punct de vedere profesional, moral si etic. Compartimentul de resurse umane contribuie la controlul riscului prin aplicarea procedurilor, care privesc recrutarea personalului si printr-o pregatire adecvata a acestuia si promovare profesionala. Riscul de marketing se poate produce atunci cand produsele existente sau cele noi sunt slab puse in valoare in strategia de marketing. Riscul tehnologic cuprinde toate masurile de sistem, inclusiv presiunea externa legata de procesul tehnologic si esecuri ale sistemelor tehnologiei informatice. Prin presiunea externa se intelege infrastructura externa deficitara, de exemplu caderi ale retelelor electrice. Un alt aspect care priveste riscul operational se refera la evenimente de genul incendiilor sau altor dezastre.

Unul din cele mai uzuale riscuri operationale: Riscul de personal In ceea ce priveste activitatea compartimentului de resurse umane, exista conditii specifice de care conducatorii bancii tin seama atunci cand realizeaza o evaluare a personalului, iar riscurile provenite din activitatea de recrutare a personalului sunt reduse prin aplicarea unor proceduri clare, emise de Banca in acest sens, si printro pregatire profesionala adecvata a personalului. Astfel, principalele activitati ale managementului resurselor umane, efectuate in scopul reducerii riscului de personal se grupeaza astfel: administrarea curenta, care se refera la: o evidenta personalului (dosar profesional); o administrarea recompenselor, respectiv fixarea si urmarirea salariilor si a celorlalte tipuri de recompense; gestiunea resurselor umane, care presupune: o planificarea necesarului de resurse umane; o asigurarea cu personal prin recrutare si selectie; o mentinerea si dezvoltarea personalului; o evaluarea performantelor profesionale; o evaluarea posturilor; formarea profesionala, care presupune elaborarea unui plan de pregatire profesionala a angajatilor pe baza unui program ce trebuie aplicat si care impune o evaluare a rezultatelor in urma activitatii de pregatire si perfectionare a personalului; dezvoltarea sociala, care are in vedere doua aspecte: o organizarea eficienta a muncii la nivelul sediilor secundare, al compartimentelor si al fiecarui loc de munca; o analiza posturilor si definirea corecta a acestora in vederea stabilirii unei compatibilitati intre calitatile individuale si cerintele postului; gestiunea costurilor de personal care reprezina activitatea de determinare si urmarire a cheltuielilor cu personalul, respectiv cheltuielile cu salarizarea si cheltuielile cu dezvoltarea acestuia, prin activitatea de dezvoltarea profesionala; informarea si comunicarea.; mediul si conditiile de munca. In cadrul bancii se pune accent pe usurarea muncii in toate sectoarele de activitate printr-o imbunatatire a conditiilor de munca, respectiv a mediului profesional; Aprecierea calitatii conditiilor de munca are la baza doua tipuri de criterii: o

obiective - referitoare la veniturile obtinute, durata programului de lucru, dotari existente la nivelul postului ocupat; o subiective - referitoare la aspiratiile, interesele fiecarui salariat, modul in care personalitatea si caracterul sau se armonizeaza cu conditiile de munca; relatiile sociale: - intre angajati - angajati, directori/sefi directi - angajati si intre sefii diferitelor compartimente/sedii secundare din cadrul bancii ; Pentru existenta unei relatii bune se impune atat existenta, la nivelul bancii o analiza permanenta a nevoilor salariatilor. Consilierea ierarhica si gestiunea de personal este activitatea care are in vedere asistarea de catre sefii directi a salariatilor, in activitatile cu grad ridicat de dificultate pe care acestia le desfasoara; Riscul de personal nu se refera numai la activitatile compartimentului de resurse umane, desi acesta contribuie la controlul riscului. Aceasta categorie de risc cuprinde si riscurile si pierderile cauzate, cu sau fara buna stiinta, de catre salariatii unitatilor operative ale bancii. In cadrul acestei categorii de risc, activitatile ilegale sunt cele mai periculoase, prin urmare, banca trebuie sa acorde o importanta deosebita administrarii riscului de frauda. Administrarea riscului de frauda Fraudele financiar-bancare pot fi comise atat de clienti (fraude externe), aducand prejudicii bancii, cat si de catre banca (fraude interne), prin intermediul personalului. Astfel, in functie de persoanele care comit fraude, acestea se clasifica astfel: frauda bancara interna, care poate fi: o frauda intentionata cel care o comite are rea intentie; o frauda neintentionata fara intentie de fraudare, dar actiunile intreprinse au ca rezultat frauda;

Frauda neintentionata apare ca urmare a cunoasterii insuficiente sau a nerespectarii normelor interne si a reglementarilor in vigoare, a instruirii necorespunzatoare a personalului etc. frauda bancara externa, care poate fi: o frauda cu acces fizic spargerea bancii; o frauda cu acces electronic hakerii.

Cauzele aparitiei fraudei interne: 1) mentalitatea personalului; 2) controlul slab al personalului din partea bancii 3) vointa slaba a individului, care poate fi cauzata de: dorinta de a trai peste posibilitatile financiare; abuzul de jocuri de noroc, etc. La frauda interna se mai adauga si coruptia. Coruptia reprezinta efectuarea unui serviciu suplimentar contra unei plati din partea clientului. Exista trei tipuri de coruptie: 1) coruptie prin autoritate, care nu presupune incalcarea normei bancare pentru plata, ci pentru semnatura; 2) coruptie prin eroare - clientul plateste pentru ca angajatii bancii sa comita intentionat o greseala in favoarea clientului; 3) coruptie prin relatii de subaltern sau rudenie, nu se plateste, angajatul comite greseala pentru ca este ruda sau subaltern. Fraudele interne se pot efectua ca fraude ascunse si neascunse. Fraudele ascunse presupun acoperirea sumei extrase printr-un set de documente, de obicei, falsificat. Fraudele neascunse presupun extrageri de sume prin asumarea nelegitima a lor fara a fi documentate. Ele se pot efectua: o in contabilitatea clientilor, cand se comite o eroare la transfer din cont in cont, o in contabilitatea interna; o prin asumarea unor venituri generate de anumite operatiuni bancare. Frauda externa este comisa de persoane care nu au calitatea de angajati ai bancii. Cauzele fraudei externe: 1) sistemul slab de securitate bancara; 2) ostilitatea fostilor angajati; 3) nivelul slab de protectie a retelelor informationale; 4) nerespectarea codului de etica bancara in ceea ce priveste accesul la informatie. Cauza cea mai importanta de aparitie a fraudei bancare este gestiunea incorecta a personalului. Pentru managementul riscului de frauda, banca va avea in vedere urmatoarele posibilitati de eliminare a fraudei: depistarea viciilor personalului la momentele oportune; crearea unui climat psihologic favorabil, in cadrul colectivului bancii, prin intermediul caruia fiecare angajat sa se simta atat protejat cat si verificat; crearea unui sistem de rotatie a cadrelor; impartirea responsabilitatilor,

testarea si verificarea sistemelor informationale ale bancii si introducerea inovatiilor in aceste sisteme cu acuratete; crearea unui sistem de verificare a personalului de la sediul central si de la punctele de lucru in care se presteaza servicii etc..

In activitatea financiar-bancara infractiuni se depisteaza in operatiunile de casierie si de creditare. Operatiunile de casierie sunt periculoase, indeosebi, pentru clienti, deoarece prejudiciul in acest tip de operatiune e suportat de clientela. Operatiunile frauduloase se pot depista printr-un control intern eficient. Cu toate ca fraudele de casa sunt mai frecvente, vulnerabil, in ceea ce priveste efectuarea fraudelor, este si compartimentul de creditare. In general, frecventa fraudelor intalnite in acest compartiment este mai scazuta decat in operatiunile de casierie, dar, spre deosebire de acestea, sumele sustrase dintr-o singura transa pot fi cu mult mai mari. In relatiile de credit, clientela are o posibilitate mult mai mare de a comite actiuni de frauda. Din totalitatea fraudelor comise in procesul de creditare, dintre cele mai frecvente pot fi enumerate urmatoarele: aceea de a lua un credit si a nu-l rambursa; prezentarea de catre client a unor documente false; acceptarea de catre personalul propriu a unor documente, prezentate de client, care prezinta suspiciuni, fara a le verifica, etc

In cazul primului exemplu, o astfel de frauda se poate intampla in conditiile insuficientei garantarii creditului. Pentru banca o astfel de frauda presupune acceptarea unor garantii despre care personalul responsabil cu evaluarea acestora stie, din momentul evaluarii lor, ca nu vor putea fi utilizate in cazul in care contrapartida nu plateste. Pentru a comite o astfel de frauda clientii au nevoie de a capata increderea personalului de creditare, daca, desigur, nu au intrare directa la conducatorii bancii. In urma actiunilor frauduloase sufera, practic, toti subiectii care au fost implicati in relatia banca-client si, in primul rand, sufera cei asupra carora se comit infractiunile. Daca cel care suporta paguba este clientul bancii, pe langa pierderea materiala, are loc si pierderea increderii in banca. In cazul bancii, pe langa pierderea materiala, aceasta actiune inseamna pierderea credibilitatii clientelei, care este elementul de baza in activitatea financiar-bancara. Pentru a diminua posibilitatea de fraudare si pentru mentinerea relatiei banca-client, banca va intreprinde urmatoarele masuri de combatere a acordarii de credite suspecte: deciziile de acordare a creditului sunt discutate i analizate, dupa caz; efectuarea regulata si riguroasa a controlului privitor la eliberarea legala a creditelor; analiza alocarii mijloacelor banesti in si din contul clientului; pe langa gestiunea riscului de credit, banca acorda o atentie deosebita limitarii posibilitatilor de actiune a personalului in procesul de deservire a clientelei, imputernicirea unor angajati, care nu au legatura cu operatiunea de acordare a creditelor, sa controleze obligatiile fiecarui client.

Astfel, urmare adoptarii unor masuri corespunzatoare si prin respectarea normelor prudentiale stabilite prin reglementarile Bancii Nationale a Romaniei, conducerea bancii apreciaza ca oricare ar fi nivelul expunerii la riscurile din activitatea financiar-bancara, pierderile pot fi minimizate daca operatiunile vor fi organizate si gestionate rational si cu profesionalism.