Sunteți pe pagina 1din 2

DEMOCRATIE SI TOTALITARISM Democratie inseamna "guvernare de catre popor".

Consta din echitate politica si participarea tuturor in procesul politic si garantarea libertatii individului. Regimurile democratice se caracterizeaza prin competitie deschisa pentru obtinerea puterii politice intre grupuri autonome si grupuri organizate, care iau nastere in mod spontan in societate. Cei care cistiga competitia sunt responsabili in fata intregului electorat. Competitia este sustinuta prin intermediul partidelor politice si a alegerilor democratice care determina sprijinul popular al fiecarui competitor. Premisele de baza ale democratiei sunt stabilirea unor limitari ale puterii statului si responsabilitatea elitelor conducatoare fata de intregul popor. Cele doua premise sunt tratate pe larg in Constitutie. Toate democratiile functioneaza pe baza unui set de reguli care au fost aprobate si general acceptate de catre popor. Constitutia defineste limitele si scopurile guvernarii ca si mijloacele, procesele si procedurile prin care vor fi obtinute. Ea este legea fundamentala a unui stat si incalcarea ei este pedepsita de institutiile abilitate. Esenta autoritarismului consta in faptul ca puterea nu este disputata. Desi regimurile autoritare sunt relativ usor de distins de cele democratice nu e la fel de usor sa se stabileasca criterii de analiza prin care sa se diferentieze regimurile autoritare intre ele. Acest lucru e valabil in special in cazul unui tip particular de regim autoritar, si anume regimul totalitar. Cele doua tipuri de autoritarism sunt: unul conservator in care elitele politice si regimul pe care il sprijina si caruia ii dau substanta incearca sa mentina fortele societale dominante, in special structura claselor sociale. In acest tip de autoritarism, defensiv, conducerea politica incearca sa mentina status-quo-ul existent impotriva fortelor noi care incearca sa impuna schimbari. Al doilea tip de autoritarism este cel radical. Acesta este transformator si mobilizator, care impune schimbari in structura sociala. Este asociat cu grupuri sau clase noi care incearca sa inlocuiasca status-quo-ul existent. Toate formele de autoritarism se caracterizeaza prin instabilitate. Exista un conflict intre elitele politice aflate in competitie, unele incercind sa se mentina la putere iar altele sa obtina puterea. Conflictul se poate muta si pe plan economic atunci cind intervine lupta intre elitele politice si cele economice. In regimurile autoritare ca si in cele totalitare organizarea conducerii se caracterizeaza prin concentrarea puterii in miinile unei elite politice limitate numeric. In multe regimuri autoritare exista o distinctie clara intre stat si societate. Se permite existenta grupurilor autonome mai ales a celor care au aparut inaintea regimului, de exemplu Biserica si multe grupuri politice active, lucruri ce dau o usoara senzatie de pluralism politic. In regimurile totalitare statul patrunde si anihileaza fortele din societate, fiind infiintate noi institutii care sa supuna toate fortele societale controlului nelimitat al elitei conducatoare. Acest lucru se obtine prin patrunderea intereselor

si a asociatiilor, desfiintindu-le pe unele, remodelindu-le pe altele si punind bazele altora. Controlul si acapararea totalitara a societatii se extinde asupra economiei, educatiei, culturii, religiei si chiar asupra familiei. Elitele totalitare tind sa devina extrem de ideologice in scopurile pe care si le propun. Deseori sunt utopice si transcedentale si radical diferite de valorile si scopurile societatii pe care vor sa o controleze si sa o modifice. Ideologia este extrem de mobilizatoare. Ce inseamna acest lucru? Mobilizarea este intensificarea participarii. Este procesul prin care regimul determina cit mai multi cetateni sa se implice activ in viata publica. Regimurile totalitare, dimpotriva, incearca prin eforturile de a mobiliza populatia, de a-si impune ideologia si de a organiza consimtamintul sa dezvolte un consens popular larg dar nu in sens democratic, ci e vorba doar de o aprobare din partea populatiei. Printre avantajele democratiei se numara urmatoarele elemente: participarea efectiva a populatiei la procesul de luare a deciziilor; prezenta unor elite care guverneaza societatea cu sprijinul acesteia, guvernare ce presupune responsabilitate si limite; prezenta mai multor forte politice legal recunoscute care lupta pentru acapararea puterii politice; structurarea unei ideologii bine definite; organizarea institutiilor statului pe principiul separatiei puterilor in stat si structurarea relatiilor dintre acestea; existenta unor principii care stau la baza democratizarii, cum ar fi principiul descentralizarii, principiul separatiei puterilor in stat sau principiul autonomiei locale; specificarea exhaustiva a unor drepturi si libertati fundamentale; economie de piata unde liberul schimb duce la o dezvoltare economica. Dezavantajele regimului democratic sunt in esenta urmatoarele: existenta unui aparat birocratic puternic prin distributia de posturi publice in scopul recrutarii sau fidelizarii clientelei politice; extinderea coruptiei si necesitatea ocultarii ei ce impinge sistemul comunicarii politice catre disimulare, catre minciuna. Statul democratic are rolul de a permite dezvoltarea libertatilor personale, carora le traseaza niste limite legale de manifestare si nu le prescrie ca o reteta modul de folosire. Ceea ce regimurile autoritare numesc "cliseu liberal" nu e decat imaginea societatii normale, legatura normala dintre stat si societate, chiar si atunci cind acest stat nu este unul democratic, adica atunci cind puterea politica nu este aleasa liber. Regimurile autoritare se liberalizeaza mult mai rapid decit un regim totalitar. In plus, guvernele din regimurile autoritare pot fi inlaturate mult mai usor si mai des decit cele din sistemele totalitare.