Eu nu strivesc corola de minuni a lumii (V 90-92) Lucian Blaga

Eu nu strivesc corola de minuni a lumii de Lucian Blaga face parte din seria artelor poetice moderne(ars portica) ale lit. romane din perioada interbelica, alaturi de Testament de Tudor Arghezi si Joc secund de Ion Barbu. Poezia este asezata in fruntea primului sau volum, Poemele luminii(1919), si are rol de program literar, realizat insa cu mijloace poetice. Este o arta poetica, deoarece autorul isi exprima crezul liric si viziunea asupra lumii. Prin mijloace artistice, sunt redate propriile idei despre poezie si despre rolul poetului, raportul acestuia cu lumea si creatia, problematica cunoasterii. Este o arta poetica moderna, pentru ca interesul autorului este deplasat de la tehnica poetica la relatia poet-lume si poet-creatie. Modernismul poeziei este ilustrat prin structura acestuia, ambiguitatea mesajului, subiectivism si expresivitate. Astfel constructia poeziei este astrofica, creata asemeni unui discurs argumentativ. Titlul este ipoteza textului, prin faptul ca este redat in incipit si ilustreaza atitudinea eului liric: ipostaza creatoare potenteaza misterul si-l adanceste. El este alcatuit din doua sintagme: eu nu strivesc si corola de minuni a lumii, si esentializeaza viziunea poetului asupra universului. Pronumele personal eu aste asezat orgolios in fruntea primei poezii din primul volum, corespunzand influentelor expresioniste (excerbarea eului). Verbul de forma negativa nu strivesc exprima refuzul cunoasterii de tip ratioanalsi optiunea pentru cunoastere luciferica. Metafora revelatorie corola de minuni a lumi, imagine a perfectiunii, a absolutului, prin ideea de cerc, semnifica misterele universale, iar rolul poetului este adancirea tainei care tine de o vointa de mister specific blagiana. Tema poeziei o reprezinta atitudinea poetica in fata marilor taine ale Universului: cunoasterea lumii in planul creatiei poetica este posibila numai prin iubire (comunicare afectiva totala). Compozitional, poezia are 3 secvente marcate, de obicei, prin scrierea cu initiala majuscula a versurilor. Inceputul este reluat din titlu si porneste ex-abrupto. Prima secventa exprima concentrat, cu ajutorul verbelor la forma negativa: nu strivesc, nu ucid atitudinea poetului fata de misterele lumii- refuzul cunoasterii rationale. A doua secventa, se constuieste pe baza unor relatii de opozitie intre eu si ceilalti, intre poet si alti semeni ai sai, care adopta o atitudine diferita in fata lumii. O alta antiteza este cea dintre lumina si intuneric. Aceasta ultima realitate este desemnata metaforic in text si prin sintagmele vraja nepatrunsului ascuns, taina noptii, intunecata zare cu largi fiori de sfant mister. Daca intunericul simbolizeaza misterul universal, atunici lumina inseamna ca este o metafora a cunoasterii. Ea capata in text 2 acceptiuni: cea de cunoastere bazata pe iubire caci eu iubesc si cea de cunoastere bazata pe ratiune lumina a mintii; cu alte cuvinte cunoasterea luciferica, proprie artei si cunoasterea paradisiaca, proprie stiintei. Finalul poeziei constituie o a treia secventa, cu rol conclusiv, desi exprimata prin raportul de cauzalitate caci. Cunoasterea poetica este un act de contemplatie (tot se schimba sub ochii mei) si de iubire (caci eu iubesc). Elementele de expresivitate ale limbajului poetic pot fi intalnite la toate nivelele lingvistice. La nivelul fonetic observam versul liber, complet adaptat fluxului ideatic si afectiv al eului liric. La nivelul lexico-semantic, se remarca existenta in poezie a doua

campuri ample relevante pentru mesajul textului: cel al luminii si cel al intunericului. La nivelul gramatical verbele la indicativ prezent dau forta de convingere afirmatiilor poetului, iar prezenta pronumelui subiectiv eu, il delimiteaza clar pe eul liric, in atitudinea sa fata de cunoastere, fata de alti ganditori. La aceasta delimitare contribuie si conjunctia adversativa dar, din versul de la jumatetea poeziei dar eu. Procedeul enjambamentului (cu razele ei albe luna/ nu micsoreaza) si conjunctia si amplifica fluenta discursului liric. La nivelul figurilor de stil, o importanta deosebita o capata metaforelerevelatorii: corola de minuni a lumii, vraja nepatrunsului ascuns, taina noptii, adancimi de intuneric, alaturi de epitetele: largi fiori, sfant mister, intunecata zare, raze albe. Termenii din enumeratia: si flori si ochi si buze si morminte pot fi decodificati drept simboluri pentru marele mistere din lume: florile-misterul naturii, ochii-misterul cunoasterii, buzele-misterul iubirii, mormintele-misterul mortii. Eu nu strivesc corola de minuni a lumii de Lucian Blaga este o arta poetica moderna pentru ca interesul autorului este deplasat de la te.hnica poetica la relatia poetlume si poet-creatie. Sentimentul poetic este acela de contopire cu misterele universale, cu esenta lumii. Misterul este convertit de actul poetic, nu redus si reprezinta substanta originala si esentiala a poeziei: cuvantul original. Iar cuvantul poetic nu inseamna, ci sugereaza, nu explica misterul universal, ci il protejeaza prin transfigurare.