Sunteți pe pagina 1din 7

UMANISMUL

Umanismul Notiunea de renastere a inceput sa fie folosita abia din secolul XIX , aparuta mai intai la istoricul francez Jules Michelet de la care a fost preluata de istoricul Jacob Brechkandt in lucrarea sa Cultura renastentista in Italia (1860). El a definit renasterea ca fiind epoca cuprinsa intre etapa picturilor Giloto si Michelangelo. Baza spiritual a constituito romantismul prin care intr-un sens foarte larg se intelege tot ceea ce cuprinde omul in folosul omului , tot ce are in vedere grija pentru om , respectful pentru personalitatea umana, efortul facut in vederea ameliorarii continue a conditiei umane. Asadar prin umanism denumim toate formele fundamentale de manifestare a omenescului. Din punct de vedere filozofic, conceptual se incheaga inca din antichitatea greco-latina. Ganditorii antici manifestau incredere in posibilitatiile omului de a se perfection si teoretiza ideea unui sistem educative. Ei indentificau binele cu adevarul si cu frumosul intr-un prim effort de a da expresie sintetica a tot ce este mai inaltator in om. Este cee ce putem numi UMANISMUL ANTICHITATII. O filozofie a omului si a comportamentului sau ca fiinta sociala o gasim de asemenea in intelepciunea popular cristalizata in proverb si zicatori , balade, legende , cu alte cuvinte in folclorul tuturor popoarelor. In acest caz vorbim despre un UMANISM POPULAR. Intr-un sens restrains termenul de umanism s-a specializat pentru a denumi toatalitatea siintelor umaniste. Caracterizata prin interesul pentru valorile cultural ale antichitatii greco-latine si prin valorificarea acestora prin renasterea stiintelor si a artelor , miscarea strange la olalta pe toti marii ganditori ai secolelor 15-16. In Italia : FRANCESCO PETRACA , PICO DE LA MIRADOLA , LEONARDO DA VINCI , MICHELANGELO BONAROTTI In Franta: FRANCOIS RABELAIS , BOMARCHAIS In Germania : MARTIN LUTHER In Anglia: THOMAS MONUS In tarile nordice : ORASMUL DIN NOTARDAM.

UMANISMUL ROMANESC
Cronologic umanismul a aparut in tarile romane mult mai tarziu decat in occident. Aceasta intarziere se explica pe deoparte prin conditiile istorice particulare , generate de relatiile de productie feudare , si pe de alta parte de imixturile si dominatia straina asupra principatelor. Sistemul obagiei , munca de claca , patratismul vietii si economia inchisa au franat puternic dezvoltarea culturii , ceea ce s-a exprimat in dominatia religiei. Cu toate acestea , incepand cu secolele 15-16 si in mod deosebit in 17-18 in cultura romana se simte un suflu inmaritor , o orientare a preocupariilor spiritual spre alte zone decat cele soldate si propuse de ideologia religioasa. In tarile romane exista uniele manifestari tipic romantic : tendinta unor voievozi ca Mircea cel Batran , Iancu de la Hunedoara , Stefan cel mare (considerat primul nostru istoriograf prin initiativa de a fi scris la curtea sa letopisetul de cand sa inceput Tara Moldovei) , Consantin Brancusi (considerat printul de aur , pentru ca a adus un nou stil de arhitectura). 1. In secolul 15 fenomentul cultural s-a caracterizat prin aparitia cronicilor romanesti in limba slavona: literature religioasa romaneasca in limba slavona determinate de traducerea cartilor sfiinte de catre Chiril si Metodiu (doi frati credinciosi , misionari de origine bulgara) care au invetat alfabetul chirilic , un sistem de scriere in limba slavona impus si in cultura romaneasca si format din 45 de litere. 2. In secolul 16 se inregistreaza un puternic progress reflectat de aparitia primelor manifestari in limba romana ca si in introducerea tiparului. Cei mai de seama reprezentanti ai secolului 6 au fost Nicolaus Olatus si Neagoe Basarab , 2 carturari care in ciuda nenumaratelor diferente prezinta cateva caracteristici comune : s-au interest de religie si istorie ; au demonstrate ca exista o luma in care nu religia face oficiul intemeierii , ci lumea intereselor sociale si politice. Invataturile lui Neagoe Basarab catre fiul sau Teodosie considerat de B.P.Hasdeu drept cel dintai trat de filozofie romaneasca se individualizeaza prin patosul traierii filozofice si mai cu seama prin afirmarea filozofica a fiintei umane. Nicolaus Ilahus cel dintai roman intrat din cultura in universalitate , a fost asemenea tuturor oamenilor renasterii , un spirit multilateral interest de aproape de framantarile vietii , un om al muzelor si al faptelor , al ratiunii si al sensibilitatii.

3. Daca in secolul 16 ideile umanise au fost rodul unor personalitati razlete , miscarea constituind si din acest motiv doar un inceput , in secolul 17 umanismul se constituie intr-un current cultural ideologic care avea sa influenteze decisive cursul istoriei. In cadrum umanismului romanesc din acest secol se disting 2 directii , 2 etape care exista asemanari in ordinea unor idei fundamentale dar si deosebiri determinate de pozitia sociala si originea umanistilor , de rolul lor , de cultura sau de felul cum s-au comportat la ortodoxism. O prima directia a fost reprezentata de Udriste Nasturel si mai putin de Mihai MIlescu. Udriste Nasturel a fost considerat drept iubitoriu de invataturi si socotitoriu credintei ce-I drepte , ca unul dintre cunoscatori limbii latine si slava. Mihai Milescu este socotit si el un Homme universal aducand in viata ideolgica un suflu proaspat.

In viata ideologica in sec 18 se simte un suflu proaspat datorita operei cronicarilor. Acestora li se datoreaza introducerea pe scara larga a spiritului stiintific in istorie. Ei sunt cei care poritrivit lui Nicholaus Olachus realizeaza prin mijloace savante pentru menirea lor si pentru conditiile social istorice din Tarile Romane demonstratia ampla cu privire la originea latina a limbii si neoromana a poporului roman ca si la contiuitatea romanilor pe teritoriul tarii. Cu Grigore Ureche incepe epoca cronicarilor ale caror opere productii originale ,arata evenimentele si inlesuiesc cunoasterea trecutului , dand la iveala direct sau indirect ideile persoanelor precum si ale categoriilor sociale din care faceau parte. Cronica sa Letopisetul Tarii Moldovei de la origini pana la a-2a domnie a lui Aron Voda a fost publicata pentru prima data in prima editie a lui Mihai Kogalniceanu 1852 si apoi intro a2a editie in 1872. Cronica nu s-a pastrat in original ci a circulat in 22 de manuscrise interpelate si adnotate de diferiti copisti. Cei mai cunoscuti interpolative sunt : Simion Dascalu, Mihail Calugarul , Axinte Sinicarul. Cea mai scandaloasa interventie i-a parut lui Miron Costin cea a lui Simion Dascalu care adagucase episodul luptelor craiului ungur Laslau cu tatarii luat dintr-un Lepiset unguresc neidentificat.

Imparatul roman i-ar fi trimis in ajutor talhari luati din demnite insemnati cu fier rosu in jurul capului de unde rezulta ca in Maramures imparatul roman trimitea doar condamnati la moarte. Cronica incepe cu o predoslovie (prefata) in care sunt precizate motivele care l-au determinat sa scrie: 1. :ca sa nu se inece anii cei trecuti 2. Sa ramaie feciorilor si nepotilor sa le fie de invatat 3. Ca sa nu ma aflu scriitoriu de cuvinte desarte ci de dreptate ( simte nevoie de a respecta adevarul evenimentelor consemnate , dealtfel precizarea izvoarelor straine : istoricii polonezi si cele indigene . Cronica propriu zisa alcatuita din 33 de capitol cuprinde istoria Moldovei 1359-1594 adica de la intemeiere pana la cea de-a doua domnie a lui Aron Voda cel rau:. Desi la tronul Moldovei se succed multi domnitori cronicarul insista prin extensie narativa numai asupr catorva si in special asupra figurii dominante a lui Stefan cel Mare. Portretul lui Stefan cel Mare este socotit primul portret al literaturii romane si totodata o matrice compozitionala. Dupa modelul portretului epopeic personajul este suprins in atitudini si ipostaze memorabile , unele eroice altele doar socante. Ca si eroul de tip arhileic principele moldav este manios si inflex. In cazul sau firea neimblanzita nu este o trasatura a primitivitatii ci una a eroului legendary. Valoarea literara incontestabila a cronicii se dobandeste tocmai prin ceea ce depaseste istoria propriu-zisa , prin originea discursului epic , prin naratiune , descrierea de tip portret realizand de altfel o adevaata imagine a lumii medieval romanesti , o imago-mundi, una din lumile posibile de care vorbesc naratologii moderni.

Miron Costin supranumit si cronicarul savant lasa urmasilor sai o opera coplexa ce cuprinde
de o potriva proxa si versuri , opera ce a fost tiparita intr-o editie complete a academiei romane sub ingrijirea lui V.A. Urechio in 1886. Letopisetul sau prezinta instoria Moldovei in perioada 1595-1661 pana la moartea lui Stefanita Voda. Cronica sa are o evident valoare istoriografica si literara.

Marele merit al cronicarului este acela ca nu-ti privrea cronica doar ca o datorie fata de urmasi ci are constiinta scriituri , face din ea un mod de a lupta impotriva timpului necrutator un mod de a se elibera de durerile istoriei sale. Naratiunea cronicareasca este antrenata si vadeste implicarea afectiva a scriitorului. El relateaza multe fapte contemporane sau chiar evenimente la care a participat si de aceea povestea sa are un mare grad de autenticitate , spre deosebire de aceea a lui Grigore Ureche care incearca o reconstituirea documentara a istoriei. Miron Costin a ramas in constiinta lectorilor mai ales prin Viata lui poem filozofic , centrat pe 2 teme majore Fortuna Labilis Vanitas vanitatum. In conceptia sa lumea se deninea ca un spatiu baroc in care totul este predestinat. Aflat in ipostaza unui martor al vremurilor apuse poetul are viziunea decaderii lumii , a distrugerii universal. Esenta lumii se afla in lucrurile schimbatoare , lipsite de puterea proprie de a se sustine , nu-I nimica sa stea in veci , toate trece lumea , iar lucrurile sunt nestatatoare- niste spume.

Ioan Neculce , supranumit si cronicarul scriitor este cel cre face legatura intre cronicari si
scriitori. Folosind o serie de izvoare interene Ioan Neculce in letopisetul Tarii Moldove isi formeaza si exprima o conceptie istorica determinate de aparitia sa de clasa de epoca in care a trait si de statutul sau la care ajunsese in vremea sa istoriografia. Mai putin erudite decat Miron Costin el e un ptriot si un bun si fin obsevator al fenomenului social-politic. Inaintea Letopisetului , Ioan Neculce a asezat o culegere de 42 legende traditioanle , ce sunt auzite din om in om din oameni vechi si batrani:. Cele mai multe dintre legaturi au in gentru gicuria lui Stefan cel Mare. Faptele narrate au un mare masura un character fictional , nu existand dovada ca ar fi adevarate. Trebuie evidentiata itaietatea cronicarului in fixarea pe hartie a folclorului in cele 42 de legende inamnuchiate. In Osama de cuvinte si faptul ca acesta nu o face la intamplare ci dupa anumite principia. Ioan Neculce pune bazele folclorului romanesc fiind unul dintre pionierii timpuriu al acestuia. Prin legenda popular batranul cronic completeaza riguros Letopisetul lui Grigore Ureche si Miron Costin.

Dimitrie Cantemir este o adevarata lumina pentru contemporani sai si un mare carturar
pentru romanii de pretutindeni, un spirit greaca , latina, rusa , slavona , turca , persona , italiana , franceza , principele roman a fost o personalitate culta manifestatandu-se ca istoric , filozof , geograf , etnograf , muzicolog , sciitor de mare calibru. In epoca lui Dimitrie Cantemir , ilfulentata da umanismul renasterii si gandirea avansata din Rusia unde de altfel a devenit consilier inim a tarului Pentru I si-a desfasurat o rodnica activitate stiintifica. S-a oglindit cele mai importante problem ridicate de dezvoltarea istorica si sociala a Moldovei de la sfarsitul secolului 17 si inceputul secolului 18. Lucrarile cel emai multe dintre ele scrise in latina , atesta o bogata documentare in domeniul stiintelor umaniste , o mare pasiune pentru cercetare, Sufletul odihna nu poate afla pana nu gaseste adevaratele cere Opera filozofica 1. Divanul/Galceava inteleptului cu lumea/Judetul sufletului cu trupul studiu scris in 1698 , an in care se tipareste la Ian in greceste si romaneste. Este o carte de meditatie etnica in granitele filozofiei crestine. Este expresia unei filozofii teologice , ascetice in care sustine ca toate sunt pieitoare in lume , toate inselatoare , ca adevarata fericire se poate obtine atunci cand omul se retrage in lume si traieste cu frica lui Dumnezeu. Realizata sub forma unui dialog intre lume si intelept , inchipuiti ca niste oameni ce se cearta , cartea se doreste a fi o scrisoare de impacare a traditiei bisericesti cu stoicismul grec. 2. Imaginea stiintei sacre cu neputinta dezrgravit (1700 Constantinopl) conceputa in 2 volume , cartea dedicate dascalului Ieremie Coccvele a rams neterminata , redusa la un singur volum . Chiar de se simte influenta filozofilui Zvan Baptist , studiul devine prima opera de metafizica romaneasca. 3. Logica (1701 latina si poarta in titulul indicatia scrisa pe masura inelegerii elevilor de filozofie) Studiul este asadar cel dintai manual didactic destinat unei scoli superioare. Opera istorica Opera sa istorica exprima o perceptive superioara despre isotria fata de cea a cronicarilor. Astefel in timp ce acestia explicau genomentul istoriei prin intemerdiul fortei divine , Dimitre Cantemir intemeiaza istoria dand atentie cauzalitatii. Nici un lucru fara pricina sa se fara ca nu poate El prezinta originea romanica a poporului nostrum in spiritual ideilor umaniste afirmand ca : suntem urmasii unui popor care a creat o civilizatie si o cultura clasica. a) Descrierea Moldovei scrisa in latineste se comanda de Academia de la Berlin al carui membru devenise in 1714 (cartea este definitive in 1716)

Este o monografie geografica , istorica , institutional , administrative si cultural a Moldovei afirmandu-se ca un adevarat monument al disciplinei. Structural cartea prezinta 3 parti : 1. Partea geografica : prezinta numele Moldovei , asezarea si hotarele , munti , apele , animale , deco o geografie fizica si economica 2. Partea politic ace se ocupa de activitatea demnitorilor dar si a datinilor , ritualurilor. 3. Despre starea bisericeaca si literara a Moldovei parte ce trateaza problrma limbii , a religiei si a scolii.

S-ar putea să vă placă și