Sunteți pe pagina 1din 4

Constantin Noica si Miscarea Legionar

n Romnia se poate discuta cu senintate despre orice de la scandalurile de pres pn la subtilittile genomului uman, de la gafele politicienilor pn la consecintele nclzirii globale, de la cazurile de coruptie public pn la nuantele insesizabile ale mecanicii cuantice. Despre un singur lucru nu se poate vorbi senin, cu gndul de a ntelege ce s-a ntmplat atunci: despre legionari. De cum le pomenim numele, chipurile se crispeaz, ochii ncep s caute bnuitori mprejur si aerul capt apsarea ru-prevestitoare a unor sentimente sumbre. Incapacitatea de a deschide o discutie liber despre fenomenul legionar vine dintr-o proast asezare n raport cu problema n sine, dintr-o ratare a nsesi esentei acestui fenomen cu urmri att de tragice pentru istoria noastr. Cu alte cuvinte, de fiecare dat se porneste la drum cu o ncrctur afectiv si cu o judecat btut n cuie de pe o pozitie politic sau alta. Ori ne asezm obstinati n raza unor verdicte obtuze si simplificatoare, ori alunecm ntr-o simpatie frenetic si nostalgic, o simpatie care, mrind neasteptat proportiile fenomenului, mprumut un ton elegiac de prohod istoric. n ambele situatii, distanta optim n fata temei dezbtute e ratat. Perspectiva lipseste, iar putinta de a vorbi cu o minim adecvare despre fenomenul legionar piere. (Sorin Lavric, Noica si Miscarea Legionar, Bucuresti, Humanitas, 2007, Cuvnt nainte, p.5). A vorbi despre Miscarea Legionar si despre raporturile sale cu intelectualitatea criterionist nseamn a te situa ntro bun asezare cu problematica abordat pentru a nu risca ratarea esentei acestui fenomen, cu un rol covrsitor pentru destinul istoriei contemporane. Acest lucru bine punctat n prefata sa ncearc s-l realizeze si Sorin Lavric, n volumul su dedicat lui Noica si Miscrii Legionare. Ne propunem s urmrim ntregul traseu hermeneutic al demonstratiei lui Sorin Lavric, specializat n ontologia lui Constantin Noica, pentru a vedea n ce msur perspectiva adoptat nc de la nceputul crtii se subsumeaz celor dou principii absolut oneste sine ira et studio; audiatur et altera pars pentru o cercetare riguroas. Dac avem n vedere poncifele nc existente despre legionarism, n istoriografia romneasc postcomunist, nedetasat, ntr-o anumit msur, de reflexele istoriografiei comuniste, am putea fi nclinati s-i dm dreptate autorului acestei crti atunci cnd vorbeste de declansarea unui oprobiu public la adresa sa, o dat cu aparitia acestei lucrri. Sorin Lavric rezum problematica abordat prin prisma a trei ntrebri absolut firesti care ar fi trebuit s dea de gndit oricrei inteligente axat, n primul rnd, pe valoarea bunului simt: 1. cum a fost posibil ca o ntreag elit intelectual interbelic s adere, prin partizanat direct sau prin simpl adeziune, la Miscarea Legionar? Oare toate aceste valori incontestabile ale culturii romnesti de la Nae Ionescu, Traian Brileanu, Sextil Puscariu pn la Eliade, Cioran, Noica, Bernea, Costin Deleanu, Racoveanu, Tutea, Polihroniade, Haig si Arsavir Acterian si multi altii au fost conduse de duhul naivittii, asa cum eronat se acrediteaz aceast idee de mai bine de 7 decenii? 2. Cum a fost posibil ca toti acesti mari intelectuali s scrie despre liderul Miscrii Legionare, Corneliu Zelea Codreanu pe un ton exaltat, descins parc din ditirambii antici, dar, amnunt deconcertant, s-o fac fr ca cineva s-i fi silit vreodat? (p.6). 3. Cum s-a putut ca attia insi de o calitate uman remarcabil, attia bieti buni s fi trecut de partea unei miscri care, judecat cu ochii prezentului, a fost nendoielnic o ntruchipare a Rului? (p.6). Din pcate, acestor ntrebri normale nu li s-a dat nici pn astzi un rspuns, aruncndu-se, n schimb, anateme si distrugndu-se vieti omenesti. Tocmai de aceea, volumul lui Sorin Lavric si propune s urmreasc, pe ct posibil, modul n care traiectul biografic a lui Noica s-a ntretiat cu evolutia Miscrii Legionare si n ce msur aceasta a influentat destinul filosofului. Presupozitia just de la care pleac autorul acestei crti vizeaz faptul c legionarismul nu a constituit o angajare politic, ci o adeziune izvort n urma unui act de credint. Sorin Lavric consider, totodat, c legionarismul a reprezentat un fenomen de contagiune colectiv ale crei consecinte n planul constiintei individuale au dat nastere la trei mari si fatale confuzii: confuzia dintre contemplatie si actiune; confuzia dintre mistic si politic; confuzia dintre viat si ideologie (p.7). Tuturor acestor confuzii, spune Sorin Lavric, le-a czut victim si Noica. Prin confuzie, autorul crtii ntelege dou entitti care, nemaiavnd ntre ele spatii desprtitoare, ajung s se suprapun (p.7). Toate aceste confuzii decelate de Sorin Lavric, n interiorul Miscrii Legionare, se fundeaz pe adevrate contradictio in adjecto. n primul rnd, autorul interpreteaz total gresit legionarismul ca o optiune tragic a unor oameni care au vrut s dea trup unui ideal religios mntuirea neamului recurgnd, n cele din urm, la mijloacele politicii (p.6). Miscarea Legionar, singura miscare fondat teologal, potrivit lui George Racoveanu, era o miscare spiritual care sia propus realizarea acelei metanoia, transformare interioar a fiintei, crearea unui om spiritual profund. Ideea fundamental a mntuirii neamului romnesc ca o constant religioas permanent a legionarismului nu se putea implini prin instrumentele politicului, ci numai prin desvrsirea procesului de transformare luntric a omului. n privinta asa-ziselor confuzii dintre contemplatie si actiune sau altfel spus, dintre gnd si fapt, dintre mistic si politic, dintre viat si ideologie, recurgem la acelasi fin teoretician, teologul si filosoful George Racoveanu care a elaborat o lucrare Despre fiinta si existenta Miscrii Legionare, n care explic, printre multe alte lucruri, si aceste

probleme esentiale. Realitatea Legiune, cum o numeste Racoveanu, se fundeaz pe o relatie consubstantial dintre gnd si fapt, ca singur instrument de salvare national. Faptul c legionarii erau n marea lor majoritate crestini practicanti oameni care se mrturiseau si se mprtseau faptul c nici o lucrare important a Legiunii nu ncepea fr binecuvntarea preotilor, faptul c la mesele comune se spunea rugciunea si acolo unde era, preotul ddea binecuvntare, au nscut numeroase confuzii, chiar n cercurile clericale. Asupra acestui adevr Corneliu Zelea Codreanu a eliminat, ab initio, orice echivoc. El vorbeste n termeni extrem de clari de linia Bisericii Crestine si de linia Miscrii Legionare. Linia istoric este una, aceea pe care o trim noi. Cci noi trim n veac. Linia Bisericii este mult deasupra noastr. Ctre ea tindem, dar nu realizm dect putin. Pentru c trim sub condamnarea si sub piatra de moar a pcatelor noastre, a lumii, si a mosilor si strmosilor nostri. Recunoastem c suntem pctosi: aceasta este atitudinea legionar fat de Biseric (Corneliu Zelea Codreanu, Din luptele tineretului romn (1919-1939). Culegere de texte, Bucuresti, Editura Buna Vestire, 1993, p.129). ntre viata lui Hristos si viata legionar nu poate exista nici o confuzie. Este vorba aici de planuri de miscare total diferite. Omul care poate spune despre sine: cci pentru mine viat este Hristos si moartea un cstig (Apostolul Pavel, Filipeni 1,21), se misc pe un alt plan dect omul legionar. Idealul omului crestin este sfintenia. Miscarea Legionar nu este similar unui ordin clugresc. Mntuirea individual a legionarului nu era mobilul ei. Nici nu avea pentru aceasta mijloacele sfintitoare. Pe acestea le are numai Biserica. Doctrina si practica legionar nu las loc ndoielii asupra acestui aspect. Miscarea Legionar nu pregtea sfinti, ci ea deschidea o scoal spiritual, un organ de educatie a omului pentru a face din acesta o fiint temtoare de Dumnezeu. Cu alte cuvinte, Miscarea Legionar aducea omul n pragul Bisericii, l ajuta s ptrund n interiorul ei pentru a putea cunoaste revrsarea harului dumnezeiesc. George Racoveanu sintetizeaz perfect finalitatea Miscrii care nu viza sfintenia, ci omenia romneasc. Activitatea scolii legionare presupunea o primenire a sufletului tineretului, fiind un sprijin considerabil, acordat Bisericii. Omenia si eroismul nu erau sfintenie, dar reprezentau climatul prielnic pentru pasul ultim, cel al desprinderii de patrie si rudenie. Faptul c bisericile erau pline de tinerete legionar era elocvent. Cartea lui Sorin Lavric creioneaz nceputurile aparitiei Miscrii Legionare ca o necesitate la internationalismul bolsevic care ptrundea treptat n regatul Romniei, prin zona Moldovei. n geografia material a Romniei Mari, Corneliu Zelea Codreanu prea omul prin care se putea nchega o Romnie a spiritului. Legiunea era privit de Codreanu ca o organizatie de elit alctuit din legionari (cei care treceau printr-un stagiu de pregtire de 3 ani), membri (cei care fceau parte dintr-un cuib, fr a trece prin stagiul de trei ani) si simpatizanti din rndul crora avea s fac parte si Noica. Convertirea lui Noica la Miscarea Legionar avea s fie determinat de doi factori importanti: Nae Ionescu, care din 1933, se apropie decisiv de Legiune, prin activismul su publicistic de la Cuvntul, precum si unii dintre colegii si de generatie. Cursurile lui Nae Ionescu au constituit o etap preliminar la aderarea studentilor si la cauza legionar, mai ales c profesorul de logic si metafizic cultiva, n rndul elevilor si, o sensibilitate religioas, nebnuit de ctre acestia. n perioada interbelic, Nae Ionescu era singurul intelectual si mentor al generatiei criterioniste al crui cuvnt misionar avea un efect extraordinar asupra tineretului universitar. Potrivit unuia dintre ultimii elevi n viat ai lui Nae Ionescu, profesorul Mircea Nicolau, studentii au fost adusi n Biseric de ctre legionari. Nae Ionescu a fost acela care, disecnd speculativ tema tririi crestine, a fcut din ea o filosofie sui generis, un fel de ortodoxie trecut prin categoriile filosofiei (p.62). Mihail Polihroniade intr n Miscarea Legionar foarte devreme, angrenndu-l si pe prietenul su Constantin Noica, la nceputul anilor 30 s colaboreze la revistele Axa si Dreapta. Polihroniade nfiintase un cuib pe care l-a numit Axa, deseori confundat cu vechiul cuib Axa, ce redactase revista cu acelasi nume (desfiintat de cenzur) si care fusese sub patronajul lui Ionel Mota. Primul cuib Axa l-au format: Ionel Mota, Vasile Christescu, Vasile Marin, Ion Vojen, Mihail Polihroniade, Alexandru Cantacuzino, Ionel Belgea, Virgil Rdulescu si Virgil Ionescu. Dac Corneliu Codreanu si Nae Ionescu vedeau calea de a ajunge la spiritul Romniei prin religie, Noica optase pentru filosofie. n perioada anilor 1934-1938, Noica este adeptul nationalismului spiritual. n viziunea lui, Romnia se putea redresa nu prin politic, ci prin progresul su spiritual, adic prin publicarea de crti serioase, de traduceri si reviste, cu alte cuvinte, prin cultura fcut temeinic. n schimb, Noica nu rmne insensibil la frmntrile generatiei sale, observnd dramele prin care trecea tineretul interbelic, de la prigoanele lui Carol al II-lea la jertfele lui Mota si Marin de la Mahadahonda, din 13 ianuarie 1937, n lupta lor pentru aprarea crestinttii de domnia ntunericului internationalist ateu. Dac este s denumim cumva treptata convertire a lui Noica la cauza legionar spune Sorin Lavric i-am putea spune sindromul centurii de castitate. Sindromul a constat n principialitatea cu care un om integru ca Noica a nteles ca, odat ce se pronuntase asupra unei chestiuni, s nu se dezic de pozitia luat. Noica credea n coerenta gndirii si n consecventa atitudinii... De aceea, cnd colegii si prietenii, intrnd n Legiune, aveau s-i vorbeasc despre ea cu patos, mpotrivirea pe care Noica trebuia s le-o arate a cptat cu timpul forma unui legmnt cu sine nsusi,

ajungnd s fie o problem de orgoliu nemrturisit (pp.125-126). Jertfa lui Mota si Marin si ntreaga procesiune funerar de la Bucuresti au constituit sindromul incipient al convertirii la cauza legionar, culminnd cu episodul uciderii lui Codreanu si a celor 13 Nicadori si Decemviri, din noaptea de 29-30 noiembrie 1938, care a provocat aderarea sa oficial la Miscarea Legionar. Acest proces de convertire luntric se va realiza pe fondul unei metamorfoze existentiale exemplare, la captul creia, din filosoful sceptic si rational care respingea cauza legionar din motive tinnd de o incompatibilitate de educatie si doctrin, va deveni un om a crui viat trebuia s slujeasc unei cauze si s se supun unui proiect. La suferintele si jertfele colegilor si de generatie n septembrie 1939, regele ticlos si criminal Carol al II-lea decapiteaz elita legionar, 252 de personalitti, printre care si prietenul lui Noica, Mihail Polihroniade filosoful romn nu putea rmne impasibil, ci se druieste total Miscrii Legionare, parc pentru a rzbuna inactivitatea sa anterioar, neparticiparea direct la drama legionarilor. Sorin Lavric traseaz evolutia interioar a lui Noica, presrat de reveniri, rzgndiri si renuntri decelnd patru mari perioade ale gndirii sale: dou acoperind perioada interbelic, dou, perioada postbelic. Prima etap cuprins ntre 1930, anul n care public textul Logica national, n Actiune si reactiune si 1938, anul aderrii la Miscarea Legionar, ofer imaginea unui rationalist radical, filosof posedat de demonul ratiunii; a doua etap cuprins ntre 1939-1948, este perioada de asimilare interioar a idealului legionar, reprezentat cu precdere de o tematic spiritual cu btaie national (p.176), n care Noica face apologia vietii crestine; perioada a treia cuprins ntre 19491968, este perioada ostracizrii culturale si reprezint o primenire interioar provocat de niste mprejurri drastice, urmat de rentoarcerea gndirii lui Noica la un filon tematic precumpnitor traditional (p.176) si ultima perioad, cuprins ntre 1969-1987, echivaleaz cu iesirea pe scena public a unui Noica definitiv format n perioada anterioar: aceast ultim etap reprezint apogeul legendei Noica si este marcat de aparitia crtilor scrise la Pltinis (p.176). Cu toate acestea, Sorin Lavric opereaz unele interpretri abuzive, plecnd de la o presupozitie psihologizant n ntelegerea Miscrii Legionare, ceea ce este absolut fals. Teoria lui Sorin Lavric cu privire la legionarism sun astfel: un om declanseaz un sentiment, acel sentiment creeaz o viziune eschatologic, iar viziunea asta se transmite din om n om si cucereste mintile unei generatii. Dac acum ncercm s parcurgem drumul invers, dinspre viziune prin sentiment ctre om, vom constata un lucru simplu si totusi ignorat: c nu se poate vorbi de un crez legionar n lipsa omului din al crui exemplu personal s-a nscut sentimentul. Din acest motiv, Miscarea Legionar a fost n primul rnd miscarea lui Codreanu si abia n al doilea rnd o miscare spiritual; iar dac respectm ordinea importantei, abia n al treilea rnd o miscare politic (p.187). Pentru cineva mai putin familiarizat cu istoria Miscrii Legionare, argumentatia lui Sorin Lavric poate crea serioase confuzii. Printr-o interpretare fortat, n dauna evidentei istorice, autorul pleac de la un criteriu psihologic pentru a demonstra caracterul unei miscri, contrazicndu-si presupozitia fundamental pe care si construieste studiul: legionarismul ca un act de credint. n fapt, fr a nega carisma incontestabil a lui Codreanu si rolul su la crearea Miscrii Legionare, nu trebuie s uitm un fapt esential: aceast miscare este una spiritual, creat de un grup de 5 oameni (Corneliu Codreanu, Ionel Mota, Corneliu Georgescu, Ilie Grneat si Radu Mironovici), o miscare care a polarizat energiile creatoare ale elitei romnesti. De aici, rezult c Miscarea Legionar nu a fost a lui Codreanu, cum, de altfel, chiar el a spus-o n repetate rnduri s amintim celebra formul a lui Nae Ionescu: Codreanu a creat o oper care acum l depseste si pe el n caz contrar riscm s oprim existenta ei la sfrsitul anului 1938, o dat cu moartea liderului ei, ceea ce este fals, ntruct ea a avut o continuare ndelungat prin Comandantul ei, Horia Sima. n privinta expresiei ei politice, Miscarea nu era preeminent, factorul educativ si spiritual constituind esenta ei. Ct priveste cele trei defecte constitutive ale fenomenului legionar: fundamentalismul religios, fanatismul si totalitarismul, relevate de Sorin Lavric, acestea constituie alte erori interpretative ale autorului crtii. Miscarea Legionar nu a fost una fundamentalist religioas, ci una care se funda teologal pe virtutile crestinismului; nu a fost fanatic pentru c scopul ei era nvierea, ci a fost una consecvent propriului simbol de credint crestin, si nici pe departe una totalitar, de factura fascismului si national-socialismului, de a cror pretinse legturi a fost absolvit chiar de Tribunalul International de la Nurenberg, din 1946, ea ngduind libertatea individual ca form de expresie a liberttii absolute. Sorin Lavric analizeaz articolele publicate de Noica, n Buna-Vestire, n calitate de prim-redactor, scotnd n relief toate nuantele publicisticii angajate ale filosofului romn. Concluziile autorului, dup comentariul acestor texte, sunt prea rutcioase fat de condeierul legionarului Noica, pentru a putea subscrie la ele. Nu este vorba, n nici un caz, de un om bun devenit ru, ci, dimpotriv, de crezul unei generatii de sacrificiu, a unei generatii martirizate n prigoanele carlisto-antonesciano-comuniste, n Miscarea de Rezistent din Munti si n exilul romnesc anticomunist pe care trebuie s le recunoastem cu smerenie si bucurie, deopotriv, pentru jertfa lor mntuitoare. n acest sens, remarcm capitolul final referitor la agonia lui Noica prin temnitele comuniste, prin creionarea portretului su de ctre niste oameni admirabili ca Vasile Blnaru-Flamur si Gheorghe Jijie. Nu l putem uita nici pe profesorul Mircea

Nicolau, unul dintre apropiatii criterionisti ai lui Noica din grupul lui Petru Comarnescu, Eugen Ionescu, Horia Stamatu, Dan Botta si altii , care aduce informatii pretioase cu privire la procesul de convertire a lui Noica la Miscarea Legionar. Concluzia autorului la aceast carte cu privire la credinta lui Noica prost investit (p.298) ar trebui, mai degrab, ranversat spre o formul mult mai corect, din punct de vedere al realittii spirituale, si anume: credinta lui Noica jertfelnic investit pentru configurarea profilului major al Romniei profunde, anticomuniste. Printre meritele crtii lui Sorin Lavric, trebuie s mentionm corijarea absolut profesionist a unor neadevruri istoriografice colportate din perioada carlisto-antonescian si duse la apogeu de propaganda comunist cu privire la precizarea absolut necesar a Grzii de Fier, ca expresie politic, prin Partidul Totul Pentru Tar a Miscrii Legionare, lovitura de stat sau puciul lui Antonescu din 21-23 ianuarie 1941 vezi, n acest sens argumentarea solid a lui Mihail Sturdza, Romnia si sfrsitul Europei. Amintiri din tara pierdut (Alba-Iulia-Paris, Fronde, 1994) si nu rebeliunea legionar, cum, n mod tendentios, se prezint n istoriografia comunist, stabilirea o dat pentru totdeauna a adevrului istoric cu privire la neconfundarea Miscrii Legionare cu orice form de fascism european. Cercetarea lui Sorin Lavric constituie un prim pas mai onest n abordarea fenomenului legionar si a relationrii sale cu elita intelectual interbelic, n pofida unor scpri sau a unor interpretri eronate. Ceea ce ar fi putut aduce ca soliditate stiintific cartea de fat ar fi fost o mai mare asumare a curajului din partea autorului de a spune adevrul pn la capt, ntruct, de multe ori, el rosteste niste adevruri pe care le contrazice flagrant prin alte afirmatii. Este de ludat, totusi, efortul cercettorului de a acoperi o ntreag perioad istoric, prin prezentarea detaliat a evolutiei Miscrii Legionare, a impactului su asupra elitei interbelice romnesti, precum si documentarea laborioas n ceea ce priveste articulatiile biografice ale lui Noica, prin recursul la sursele de arhiv. Oricum, ncercarea lui Sorin Lavric este salutar si merit a fi ncurajat, n vederea revelrii unui fenomen spiritual, fenomenul legionar, care a marcat indelebil procesul devenirii istorice contemporane.