Sunteți pe pagina 1din 202

Vitamina A Date generale Vitamina A este o vitamina liposolubila, care se stocheaza in corpul uman si este indispensabila functiei vazului

(indeosebi vederii crepusculare), cresterii, sistemului imunitar, metabolismului hormonilor steroizi, diferentierii tesuturilor. Ea se gaseste sub doua forme: 1. vitamina A obisnuita (retinol), care este un alcool adesea legat de acizii grasi; retinolul se prezinta sub forma unui ulei galbui, insolubil in apa, dar solubil in acizi grasi. Este vorba de retinilpalmitat (un ester), care se transforma sub influenta enzimelor pancreatice in retinol (forma activa a vitaminei A). De fapt, vitamina A este un termen generic pentru un numar mare de compusi inruditi; mai exista doua forme active ale vitaminei A, si anume: retinalul (o aldehida) si acidul retinoic. Retinalul poate fi convertit de corp in acid retinoic, forma vitaminei A care afecteaza transcriptia genei. Retinolul, retinalul si acidul retinoic sunt compusi inruditi cunoscuti ca retinoizi si se face adesea referire la ei ca si vitamina A preformata.

2. provitamina A (-carotenul), care este forma de stocare a vitaminei A. -carotenul face parte din familia carotenoidelor, o clasa de mai mult de 600 de pigmenti naturali (sintetizati de plante, alge si bacterii fotosintetice), dintre care doar 10% au proprietatea de a fi convertiti de corp in retinol. Din familia carotenoidelor mai fac parte: licopenul (care poate egala sau chiar depasi concentratia de caroten din organism), criptoxantina (cu o concentratie egala cu cea de licopen), -carotenul (care poate reprezenta pana la 10% din carotenoide). Luteina,zeaxantina si cantaxantina (celelalte carotenoide majore) nu au actiune vitaminica A si sunt absorbite in intestin fie sub forma lor originala (regasite tot astfel in sange), fie sub forma oxidata, actionand ca antioxidant. Pentru ca un carotenoid sa poata fi transformat in retinol, e necesar ca minim una din cele doua molecule care il compun sa fie asemanatoare retinolului. Principalii carotenoizi care pot fi convertiti in retinol sunt: -carotenul -criptoxantina -carotenul 5,6 epoxid

Surse naturale Retinolul este prezent numai in produsele de origine animala (in special in uleiul din ficat de peste, cu precadere in cel de cod, somon si rechin, in galbenus de ou, unt, branza, lapte). -carotenul, precursorul vitaminei A, se gaseste numai in fructele si legumele verzi si galben-portocalii, precum: morcov, varza creata, gulie, patrunjel, spanac, frunze de nap, frunze de papadie, caise si pepene galben.

In tabelul de mai jos sunt prezentate continutul de carotenoida si echivalentii in activitatea retinolului (RAE) din acele alimente unde activitatea retinolului provine in principal din carotenoidele provitamina A. Pentru a obtine o estimare mai precisa a numarului de UI ale vitaminei A din alimentele care contin carotenoide, multiplicati RAE cu 3,33. Aliment Portie Vitamina A, RAE 1.350 mcg 150-230 mcg 91 mcg 97 mcg Vitamina A, UI Retinol, mcg 4.500 UI 500-767 UI 303 UI 323 UI 227 UI 1.350 mcg 150-230 mcg 89 mcg 95 mcg 68 mcg Retinol, UI 4.500 UI 500-767 UI 296 UI 317 UI 227 UI

Ulei de ficat de cod 1 lingura Cereale de mic dejun fortificate Ou Unt Lapte integral 1 portie 1 mare 1 lingura

1 ceasca (240 68 mcg ml)

Lapte 2% grasime 1 ceasca (240 (cu vitamina A 134 mcg ml) adaugata) Lapte degresat (cu 1 ceasca (240 149 mcg vitamina A) ml) Cartof dulce la conserva Dovleac la conserva Morcov (crud) 1/2 ceasca, zdrobiti 555 mcg 961 mcg 953 mcg 538 mcg

447 UI

134 mcg

447 UI

497 UI 1.848 UI 3.203 UI 3.177 UI 1.793 UI

149 mcg 0 0 0 0

497 UI 0 0 0 0

Cartof dulce, copt 1/2 ceasca 1/2 ceasca 1/2 ceasca rasa 1/2 de dimensiune medie 1 bucata intreaga 1/2 ceasca 1/2 ceasca

Cantalup

467 mcg

1.555 UI

Mango Spanac, gatit Broccoli, gatit Varza collard, gatita Dovlecel, unt de alune, gatit

79 mcg 472 mcg 60 mcg 443 mcg 386 mcg 572 mcg

263 UI 1.572 UI 200 UI 1.475 UI 1.285 UI 1.907 UI

0 0 0 0 0 0

0 0 0 0 0 0

Varza creata, gatita1/2 ceasca 1/2 ceasca 1/2 ceasca

Echivalenti in activitatea retinolului (RAE) -carotenul este mai usor de absorbit decat retinolul si trebuie convertit in retinal si retinol de corp.

Cel mai recent standard international de masurare a vitaminei A sunt echivalentii activitatii retinolului (RAE), care reprezinta activitatea vitaminei A ca si retinol. Doua micrograme (mcg) de ulei de caroten ca si supliment pot fi transformate de corp in 1 mcg de retinol, cu o ratie RAE de 2:1. Totusi, sunt necesare 12 mcg de -caroten din mancare pentru a asigura corpului 1 mcg de retinol, -carotenul dietetic avand o ratie RAE de 2:1. Alte carotenoide provitamina A din mancare sunt mai usor de absorbit decat carotenul, rezultand in ratii RAE de 24:1. In tabelul de mai jos sunt prezentate ratiile RAE pentru -caroten si alte carotenoide provitamina A. Un standard international mai vechi, insa folosit in mod normal, este unitatea internationala (UI). O UI inseamna 0,3 mcg de retinol. Ratiile echivalentilor activitatii retinolului (RAE) pentru -caroten si alte carotenoide provitamina A Cantitatea consumata 1 mcg de vitamina A dieteta sau supliment 2 mcg de -caroten supliment 12 mcg de -caroten dietetic 24 mcg de -caroten dietetica 24 mcg de -criptoxantin Cantitatea biotransformata in retinol Ratia RAE 1 mcg de retinol* 1 mcg de retinol 1 mcg de retinol 1 mcg de retinol 1 mcg de retinol 1:1 2:1 12:1 24:1 24:1

Echivalenti in activitatea retinolului (RAE) -carotenul este mai usor de absorbit decat retinolul si trebuie convertit in retinal si retinol de corp. Cel mai recent standard international de masurare a vitaminei A sunt echivalentii activitatii retinolului (RAE), care reprezinta activitatea vitaminei A ca si retinol. Doua micrograme (mcg) de ulei de caroten ca si supliment pot fi transformate de corp in 1 mcg de retinol, cu o ratie RAE de 2:1. Totusi, sunt necesare 12 mcg de -caroten din mancare pentru a asigura corpului 1 mcg de retinol, -carotenul dietetic avand o ratie RAE de 2:1. Alte carotenoide provitamina A din mancare sunt mai usor de absorbit decat carotenul, rezultand in ratii RAE de 24:1. In tabelul de mai jos sunt prezentate ratiile RAE pentru -caroten si alte carotenoide provitamina A. Un standard international mai vechi, insa folosit in mod normal, este unitatea internationala (UI). O UI inseamna 0,3 mcg de retinol. Ratiile echivalentilor activitatii retinolului (RAE) pentru -caroten si alte carotenoide provitamina A Cantitatea consumata 1 mcg de vitamina A dieteta sau supliment 2 mcg de -caroten supliment 12 mcg de -caroten dietetic 24 mcg de -caroten dietetica 24 mcg de -criptoxantin Cantitatea biotransformata in retinol Ratia RAE 1 mcg de retinol* 1 mcg de retinol 1 mcg de retinol 1 mcg de retinol 1 mcg de retinol 1:1 2:1 12:1 24:1 24:1

*1 UI inseamna 0,3 micrograme (mcg) de retinol, iar 1 mcg de retinol inseamna 3,33 UI de retinol. Doza zilnica recomandata DZR pentru vitamina A a fost revizuita de Comisia de Alimente si Nutritie (FNB) a Institutului de Medicina in 2001. Ultima doza zilnica recomandata s-a bazat pe cantitatea necesara de a asigura depozite adecvate (patru luni) cu vitamina A in corp, pentru a sprijini functia normala reproductiva, functia imuna,

expresia genei si vederea. Tabelul de mai jos prezinta valorile DZR, atat in micrograme (mcg) ale echivalentilor activitatii retinolului (RAE), cat si in unitati internationale (UI). Doza zilnica recomandata (RDA) pentru vitamina A ca vitamina A preformata (echivalenti activitatii retinolului) Stadiile vietii Sugari (AI) Sugari (AI) Copii Copii Copii Adolescenti Adulti Graviditate Graviditate Alaptare Alaptare Varsta 0-6 luni 7-12 luni 1-3 ani 4-8 ani 9-13 ani 14-18 ani 18 ani si mai tanara 18 ani si mai tanara Barbati: mcg/zi (UI/zi) 400 (1.333 UI) 500 (1.667 UI) 300 (1.000 UI) 400 (1.333 UI) 600 (2.000 UI) 900 (3.000 UI) Femei: mcg/zi (UI/ zi) 400 (1.333 UI) 500 (1.667 UI) 300 (1.000 UI) 400 (1.333 UI) 600 (2.000 UI) 700 (2.333 UI) 700 (2.333 UI) 750 (2.500 UI) 770 (2.567 UI) 1.200 (4.000 UI) 1.300 (4.333 UI)

19 ani si mai in varsta 900 (3.000 UI) 19 ani si mai in varsta 19 ani si mai in varsta -

Actiuni ale vitaminei A Vitamina A joaca un rol important in organism. Stimuleaza imunitatea si previne infectiile.

Vitamina A este cunoscuta ca vitamina anti-infectie, deoarece este necesara pentru functionarea normala a sistemului imunitar. Ea stimuleaza imunitatea, in special pe cea anti-virala. Pielea si celulele mucoasei (celule care acopera caile aeriene, tractul digestiv si tractul urinar) functioneaza ca o bariera si formeaza prima linie de aparare a corpului impotriva infectiei. Retinolul si metabolitii sai sunt necesari pentru a mentine integritatea si functia acestor celule. Vitamina A si acidul retinoic (RA) joaca un rol central in dezvoltarea si diferentierea celulelor albe, precum limfocitele, care joaca roluri critice in raspunsul imunitar. Se pare ca activarea T-limfocitelor, celulele reglatoare majore ale sistemului imunitar, necesita toti-trans-RA sa se lege de RAR (receptorii acidului retinoic). Vitamina A scurteaza durata de boala si mareste rezistenta la infectii (respiratorii, oculare, etc), in asociere cu vitamina C. Sustine mecanismul complex al vederii. Vitamina A asigura procesul vederii, participand la formarea purpurei retiniene si a pigmentilor vizuali. Retina este localizata in spatele ochiului. Cand lumina trece prin lentile, este sesizata de retina si transformata intr-un impuls nervos pentru interpretarea de catre creier. Retinolul este transportat in retina prin circulatie si se aduna in celulele pigmentare retiniene. Aici, retinolul este transformat in retinil ester, care poate fi stocat. Cand este nevoie, retinil esterii sunt descompusi (hidrolizati) si izomerizati pentru a forma 11-cis-retinol, care poate fi oxidat pentru a forma 11-cis-retinal. 11-cis-retinal poate fi trimis de-a lungul matricei interfotoreceptoare in celula tija, unde se leaga cu o anumita proteina numita opsin pentru

a forma pigmentul vederii, rodopsina (de asemenea, cunoscuta ca pigmentul vizual purpuriu). Celulele tija cu rodopsina pot detecta cantitati foarte mici de lumina, fiind importante pentru vederea nocturna. Absorbtia unui foton de lumina catalizeaza izomerizarea 11-cis-retinalului si a tuturor-trans-retinal si rezulta in eliberarea sa. Izomerizarea conduce la generarea unui semnal electric catre nervul optic. Impulsul nervos generat de nervul optic este transmis creierului unde este interpretat ca vedere. Odata eliberat, toti-trans-retinalul este transformat in toti-trans-retinol, care poate fi transportat de-a lungul matricei interfotoreceptoare la celula retiniana, completand ciclul vederii. Carentele de vitamina A se traduc printr-o pierdere a acuitatii vizuale. conjunctivita si glaucom si ajuta in tratamentul multor boli de vedere. Este o arma majora contra retinitei pigmentare. Vitamina A este benefica in

Retinita pigmentara descrie un spectru larg de dereglari genetice care rezulta in pierderea progresiva a celulelor fotoreceptoare (tija si conuri) din retina ochiului. Primele simptome ale retinitei pigmentare includ o adaptare dezechilibrata la intuneric (orbire nocturna), urmata de pierderea progresiva in timp a viziunii periferice si centrale. Rezultatele unei anchete aleatoriu controlate pe mai mult de 600 de pacienti cu forme obisnuite de retinita pigmentara au indicat ca suplimentarea cu 4.500 mcg (15.000 UI)/zi cu vitamina A preformata (retinol), a incetinit semnificativ pierderea functiei retinei pe o perioada de 4-6 ani. In contrast, suplimentarea cu 400 UI/ zi de vitamina E a crescut pierderea functiei retinale intr-o cantitate mica, dar semnificativa, sugerand ca pacientii cu forme comune de retinita pigmentara pot beneficia de suplimentarea pe termen lung cu vitamina A, dar ar trebui sa evite suplimentarea cu vitamina E la doze mai inalte decat cele gasite intr-o multivitamina obisnuita. Observarea timp de 12 ani a acestor pacienti nu a dezvaluit semne ale toxicitatii ficatului, ca si rezultat al excesului de consum de vitamina A. Suplimentarea cu vitamina A in doze mari pentru a incetini cursul retinitei pigmentare, necesita supraveghere medicala si trebuie intrerupta in caz ca exista posibilitatea de a ramane insarcinata. Protejeaza organismul impotriva cancerului.

Carotenoidele si retinoizii, prin actiunea lor puternic antioxidanta, previn si trateaza afectiunile canceroase, mai ales pe cele de la nivelul tesuturilor epiteliale de acoperire (piele, mucoase). Actiunea anticanceroasa a vitaminei A si a -carotenului, in sinergie cu vitaminele C si E, a fost demonstrata de studii statistice in cazul tumorilor vezicii urinare, ale cavitatii bucale, ale plamanilor, ale cailor respiratorii, sanilor, colonului, prostatei, esofagului. protectoare a -carotenului actioneaza pe trei cai: Prima: -carotenul este antioxidant, deci leaga, anihileaza radicalii liberi existenti in organism. Radicalii liberi sunt molecule deosebit de agresive care contin unul sau mai multi electroni impari (cu sarcina negativa) si care, din acest motiv, intra foarte repede in reactie cu alte molecule, fiind astfel capabile sa degenereze celulele, sa contribuie la proliferarea lor. A doua: creste capacitatea proprie de aparare a organismului, pune in miscare fagocitele care anihileaza celulele canceroase in formare din organism.

A treia: are rol in legarea asa numitului oxigen singlet care se formeaza sub actiunea razelor ultraviolete ale luminii solare si care este considerat o substanta chimica libera, avand capacitatea de a genera cancer. Rezultatele testului eficacitatii -carotenului si retinolului (CARET) sugereaza ca o suplimentare cu supradoza de vitamina A si - caroten ar trebui evitata la persoanele cu risc mare de cancer la plamani. Aproape 9.000 de persoane (fumatori si persoane expuse la azbest) au fost supuse unui test de administrare zilnica a unui esantion de 25. 000 de UI de retinol si 30 mg de -caroten, in timp ce un numar similar de persoane a fost supus unui test placebo. Dupa patru ani de testare, incidenta cancerului la plamani a fost cu 28% mai mare la grupul cu suplimente decat la grupul cu placebo. O explicatie posibila a acestei constatari este ca mediul oxidativ al plamanului, creat din cauza expunerii la fum sau azbest, poate produce procese neobisnuite de clivaj al carotenoidelor, care sunt implicate in carcinogeneza. In prezent, consumul ridicat de retinol reduce riscul de cancer la plamani, desi efectele retinolului pot fi diferite pentru nefumatori decat pentru fumatori. S-a constatat ca, in vitro, retinolul si metabolitii sai reduc dezvoltarea celulelor de cancer la san, insa studiile observationale asupra consumului dietetic de retinol la oameni nu au fost confirmate in vivo. Majoritatea studiilor epidemiologice au esuat in a gasi asociatii semnificative intre consumul de retinol si riscul de cancer la femei, desi un studiu prospectiv vast a descoperit ca totalul de vitamina A consumata a fost invers asociat cu riscul de cancer la san la femeile aflate inainte de menopauza, cu cazuri de cancer mamar in familie. Acidul retinoic poate determina intrarea in remisiune a unor forme cronice de leucemie. Are rol in reglarea expresiei genei, in procesul multiplicarii celulelor si in formarea tesuturilor Acidul retinoic (RA) si izomerii sai actioneaza ca si hormoni care afecteaza expresia genei, influentand numeroase procese fiziologice. Toti-trans-RA si 9-cis-RA sunt transportati in nucleul celulei legate de proteinele care leaga acidul retinoic (CRABP). In nucleu, RA se leaga de acidul retinoic receptor. In mod special, toti-trans-RA se leaga de receptorii acid retinoic (RAR), iar 9-cis-RA se leaga de receptorii X retinoid (RXR). RAR si RXR formeaza heterodimerii RAR/RXR. Acesti heterodimeri se leaga cu regiuni regulatoare ale cromozomului numite elemente de raspuns la acidul retinoic. Un dimer este un complex de doua molecule de proteina. Heterodimerii sunt complexe de doua proteine diferite, in timp ce homodimerii sunt complexe de doua proteine identice. Legarea de toti-trans-RA si 9-cis-RA la RAR si RXR, permite complexului sa regleze rata de transcriptie a genei, influentand sinteza anumitor proteine. RXR poate forma, de asemenea, heterodimeri cu receptori pentru hormonii tiroidieni sau receptorii de vitamina D (VDR). Astfel, vitamina A, hormonul tiroidian si vitamina D pot interactiona pentru a influenta transcriptia genei. Prin stimularea si inhibarea transcriptiei genelor specifice, acidul retinoic joaca un rol major in diferentierea celulara, specializarea celulelor pentru roluri fiziologice foarte specifice. Multe din efectele fiziologice atribuite vitaminei A rezulta din rolul sau in reglarea cresterii si a diferentierii celulare. Excesul si deficienta de vitamina A produc defecte la nastere. Retinolul si acidul retinoic (RA) sunt esentiale pentru dezvoltarea embrionara. In timpul dezvoltarii fetusului, RA functioneaza in dezvoltarea membrelor si formarea inimii, ochilor si urechilor. In plus, RA regleaza expresia genei pentru dezvoltarea hormonului.

In corpul uman, globulele rosii, ca toate celulele din sange, sunt derivate din precursorii celulelor numiti celule stem. Celulele stem sunt dependente de retinoizi pentru diferentierea normala in globulele rosii. In plus, vitamina A faciliteaza mobilizarea fierului din siturile de stocare a globulelor rosii care se afla in dezvoltare, pentru incorporarea in hemoglobina, purtatorul de oxigen in globulele rosii. Alte actiuni importante ale vitaminei A: mentine sanatatea straturilor superficiale ale tesuturilor si organelor interne; intervine in morfogeneza scheletului; diminueaza riscul de infarct miocardic si de ateroscleroza; impreuna cu alte vitamine, are un rol important in functionarea tuturor glandelor endocrine; are activitate antioxidanta; contribuie la inlaturarea petelor pigmentare determinate de varsta; mentine procesul de crestere si consolidare a oaselor si starea de sanatate a pielii, parului, dintilor si gingiilor; ajuta in tratamentul acneii, al ridurilor superficiale si in afectiuni ca impetigo, furunculoza, in arsuri si ulcere deschise - atunci cand este folosita in uz extern; retinoizii sunt folositi in doze farmacologice pentru a trata anumite afectiuni, inclusiv retinita pigmentara, leucemia acuta promielectica si boli variate ale pielii (este benefica in caz de psoriazis); regleaza secretia glandelor sebacee si previne deshidratarea pielii; sustine functia genitala (impreuna cu vitamina E); favorizeaza asimilarea grasimilor; este hepatoprotectoare; este necesara in caz de infectie HIV si SIDA; este adjuvant in tratamentul emfizemului, astmului si al hipertiroidismului. Indicatii Afectiuni alergice: alergii (in general) boala fanului. Afectiuni ale sistemului limfatic si ganglionar: adenita adenopatie limfatism Afectiuni ale sistemului imunitar: scaderea imunitatii colagenoze (in general). Afectiuni cardiovasculare: ateromatoza ateroscleroza flebita tromboflebita hipertensiune arteriala infarct miocardic ischemie pericardita acuta varice Afectiuni dermato-venerice: acnee alopecie clavus dermatoze (in general) descuamarea pielii eczema

Afectiuni chirurgicale: abces escare fistule gangrena interventii chirurgicale lipom

plagi (in general)

fisuri ele buzelor si pielii furunculoza gonoree ihtioza impetigo micoza cutanata par friabil psoriazis ulcer varicos ulceratii ale pielii si mucoaselor unghii deformate vergituri veruci zona Zoster

Afectiuni digestive: afectiuni hepatice (in general) ciroza hepatica colecistita constipatie duodenita enterocolita insuficienta hepatica rectita stomatita tulburari de digestie (in general) ulcer gastric

Afectiuni endocrine: afectiuni ale glandelor paratiroide (in general) gusa hipertiroidie pubertate intarziata insuficienta paratiroidiana tetanie

Afectiuni genitale: afectiuni ale prostatei amenoree, dismenoree fibrom uterin leucoree Afectiuni geriatrice: mastita diskeratoza senila menopauza prurit senil metrita senescenta prolaps uterin salpingita sindrom premenstrual sterilitate vaginita Afectiuni hematologice: anemie leucopenie Afectiuni maligne: cancer al cavitatii bucale, al cailor respiratorii, de colon, de vezica urinara, de san, de prostata, esofagian, laringian leucemii sarcom osos

Afectiuni metabolice: diabet zaharat obezitate

Afectiuni musculare: astenie musculara atonie musculara mialgii Afectiuni oftalmologice: afectiuni oculare (in general) afectiuni degenerative ale globului ocular alergii oculare atrofia nervului optic blefarita cataracta conjunctivita glaucom hemeralopie hipersecretie lacrimala kerato-conjunctivita miopie nevrita optica retinita pigmentara strabism ulceratii ale corneei xeroftalmie Afectiuni osteo-articulare: artrita artroza boala Paget osoasa carii osoase decalcifiere osoasa fracturi hiperlaxitate ligamentara osteomielita osteoporoza reumatism articular acut spondilita ankilopoietica tuberculoza coloanei vertebrale tuberculoza osoasa

Afectiuni neurologice: convulsii (prevenire) poliomielita

Afectiuni ORL: acufene adenoidita angina epistaxis laringita mastoidita otita otospongioza polipi nazo-faringieni rinita rinofaringita sinuzita surditate

Afectiuni pediatrice: Afectiuni psihiatrice: acetonemie angoasa afte si febra aftoasa la fobii copii hraniti cu lapte de insomnie. vaca infestat Afectiuni respiratorii: cruste lactee astm bronsic dentitie intarziata la copii bronsita intarzierea inchiderii emfizem pulmonar fontanelei guturai intarzierea mersului la pleurezie copii pneumonie

pubertate rahitism sindrom Down Afectiuni urinare: afectiuni renale (in general) albuminurie cistita infectie urinara cu E.coli insuficienta renala litiaza urinara nefroza lipoidica uretrita

Afectiuni stomatologice: carii dentare fisuri dentare gingivita

Boli infectioase: antrax boli infectioase (in general) difterie febra tifoida gripa hepatita acuta virala meningita oreion rubeola rujeola scarlatina tuberculoza varicela SIDA

Boli parazitare: malarie.

Infectii si agenti de mediu: arsuri degeraturi intoxicatii medicamentoase intoxicatii cu streptomicina

Alte indicatii: astenie febra migrena vertij convalescenta inflamatii keratinizarea mucoaselor regenerarea tesuturilor riduri supuratii

Afectiuni cauzate 1. Deficienta de vitamina A Deficienta de vitamina A si vederea

Primul semn al deficientei de vitamina A este adaptarea dezechilibrata la intuneric sau orbirea nocturna. Deficienta usoara de vitamina A poate rezulta in schimbari ale conjuctivei (coltul ochiului) numita petele Bitot. O deficienta severa sau prelungita a vitaminei A cauzeaza o afectiune numita xeroftalmia (ochi uscati), caracterizata prin schimbari in celulele corneei (invelisul transparent al ochiului), care in cele din urma evolueaza in ulcere ale corneei, cicatrice si orbire. Deficienta de vitamina A si boala infectioasa Deficienta de vitamina A poate fi considerata o boala imunodeficienta datorata nutritiei. Chiar si copiii cu o deficienta usoara de vitamina A, au o incidenta mai mare a bolii respiratorii si diareei, precum si o rata de mortalitate mai mare cauzata de bolile infectioase, in comparatie cu copiii care consuma suficient vitamina A. Suplimentarea cu vitamina A a dus la scaderea severitatii si incidentei deceselor datorate diareei si a pojarului in tarile in curs de dezvoltare, unde deficienta de vitamina A este comuna. Instalarea infectiei reduce foarte rapid nivelurile de retinol din sange. Se crede ca acest fenomen este legat de sinteza descrescuta a proteinei transportatoare de retinol (RBP). In acelasi fel, infectia stimuleaza un ciclu vicios, deoarece statusul nutritional neadecvat al vitaminei A este legat de severitatea crescuta si probabilitatea inregistrarii de decese din cauza bolii infectioase. Totusi, o recenzie recenta a patru studii a concluzionat ca: suplimentarea cu vitamina A nu este benefica in reducerea transmisiei HIV de la mama la copil. S-a descoperit ca, probabilitatea femeilor infectate cu HIV si cu deficiente de vitamina A de a transmite HIV sugarilor lor, era de trei pana la patru ori mai mare. Alte afectiuni datorate carentei de vitamina A sunt: scaderea imunitatii; slabirea acuitatii vizuale nocturne; migrene; tulburari digestive; fragilizarea smaltului dentar; astenie (oboseala generala); anemie si scaderea concentratiei de fier in sange; iritarea mucoaselor faringelui, ale bronhiilor si ale tubului digestiv; dismenoree. 2. Excesul de vitamina A. In general, apar afectiuni in cazul administrarii vitaminei A de sinteza si, foarte rar, in consumul alimentar prelungit de produse naturale bogate in vitamina A. Acumularea in exces la nivelul ficatului este insotita de simptome precum: oboseala; dureri osoase; uscarea pielii; caderea parului; greata; menstruatii neregulate; leziuni ale ficatului (chiar fibroza).

Cu exceptia fibrozei hepatice si a durerilor osoase, celelalte simptome dispar daca se intrerupe aportul de vitamina A.

Antagonisti ai vitaminei A Cafeaua, alcoolul, excesul de fier si de cupru, cortizonul, oxigenul din aer, lumina.

Interactiuni 1. Interactiunile cu nutrienti Zinc Se spune ca deficienta de zinc intervine in metabolismul vitaminei A in mai multe feluri: a. deficienta de zinc determina o sinteza scazuta a proteinei de legare a retinolului (RBP), care transporta retinolul prin circulatie la tesuturi (ex. retina) si, de asemenea, protejeaza organismul impotriva potentialului de toxicitate a retinolului; b. deficienta de zinc rezulta intr-o activitate redusa a enzimei care elibereaza retinol din forma sa de stocare, retinil palmitat, in ficat. Zincul este necesar pentru ca enzima sa transforme retinolul in retinal. In prezent, sunt neclare consecintele medicale ale deficientei zincului asupra statusului nutritional al vitaminei A la oameni. Fier Deficienta de vitamina A poate exacerba deficienta de fier, anemia. Suplimentarea cu vitamina A are efecte benefice asupra anemiei feriprive si imbunatateste statusul nutritional al fierului in randurile copiilor si femeilor insarcinate. Combinatia dintre suplimentul cu vitamina A si fier se pare ca reduce anemia mult mai eficient decat orice alt supliment doar cu fier sau doar cu vitamina A. Mai mult, studiile pe animale au aratat ca deficienta de fier altereaza nivelurile vitaminei A din plasma si din ficat. 2. Toxicitatea Este important de notat ca tratamentul cu doze ridicate de retinoizi naturali sau sintetici suprascriu mecanismele corpului de control, astfel ca terapiile cu retinoizi sunt asociate cu efecte secundare posibile si toxicitate. In plus, toti compusii de retinoid cauzeaza defecte la nastere. Asadar, femeile care pot ramane gravide ar trebui sa evite tratamentul cu aceste medicatii. Retinoizii tind sa fie activi pe o perioada lunga de timp, efectele secundare si defectele la nastere aparand abia dupa cateva luni de la incetarea terapiei cu retinoizi. Afectiunea cauzata de toxicitatea vitaminei A este numita hipervitaminoza A. Este cauzata de supraconsumul vitaminei A preformata, nu de carotenoide. Vitamina A preformata este repede absorbita si usor curata de corp. De aceea, toxicitatea datorata vitaminei A preformata poate fi acuta, din cauza expunerii pe o perioada scurta de timp sau cronica, din cauza unui consum prea mic. Toxicitatea acuta a vitaminei A este relativ rara si simptomele includ greata, dureri de cap, oboseala, lipsa apetitului, ameteala, piele uscata, exfoliere si edem cerebral.

Semnele toxicitatii cronice includ piele uscata care produce mancarime, exfoliere, lipsa apetitului, durere de cap, edem cerebral si durere de articulatii si de oase. De asemenea, la copii, simptomele toxicitatii vitaminei A includ si bombarea fontanelei. Cazuri grave de hipervitaminoza A pot rezulta in leziuni ale ficatului, hemoragie si coma. In general, semnele de toxicitate sunt asociate cu consumarea pe termen lung si in exces a vitaminei A, de zece ori mai mult decat DZR (8.000 la 10.000 mcg/ zi sau 25.000 la 33.000 UI/ zi).

Potentatori Vitamina D favorizeaza asimilarea vitaminei A. Vitamina E favorizeaza stocarea vitaminei A si stimularea activitatii biologice a acesteia. In asociere cu vitamina C, scurteaza durata de boala si mareste rezistenta la infectii (respiratorii, oculare, etc). Vitamina E protejeaza vitamina A contra oxidarii; Zincul regleaza circuitul vitaminei A in celule. Relatiile vitaminei A cu alte vitamine: Vitaminele A, B1, C si E au actiune antioxidanta: impiedica oxidarea lipidelor si a proteinelor transportatoare de lipide din sange). Vitaminele A, C si E previn si trateaza cataracta. Are rol important in multiplicarea celulelor si in formarea tesuturilor (in particular, a epiteliilor), in asociere cu vitaminele B2, B5, C, D. Asigura troficitatea pielii, impreuna cu vitaminele B2, B3, B6, B8. In sinergie cu -carotenul si cu zincul, si asociat cu vitaminele B6, C si E, au actiune anticanceroasa. In doze mari, vitamina A amelioreaza efectele intoxicatiei cu vitamina D. Vitamina A sustine, impreuna cu vitamina E, functia genitala.

Suplimente Formele principale ale vitaminei A preformata (retinol) din suplimente sunt retinil palmitat si retinil acetat. Si -carotenul din suplimente este o sursa obisnuita de vitamina A, iar multe suplimente asigura o combinatie de retinol si -caroten. Daca un procentaj al totalului de vitamina A dintr-un supliment provine din -caroten, aceasta informatie este inclusa in eticheta cu datele despre suplimentele cu vitamina A. Suplimentele cu potenta ridicata de vitamina A nu trebuie folosite fara supraveghere medicala din cauza riscului de toxicitate. Vitamina B1 Date generale Vitamina B1, tiamina, este o vitamina solubila in apa. Izolata si caracterizata in 1930, a fost unul din primii compusi organici recunoscut ca vitamina. Se mai numeste: aneurina; vitamina antinevritica, deoarece previne si trateaza polinevrita; vitamina anti-beri-beri, intrucat trateaza boala beri-beri. Se gaseste in organism fie ca tiamina libera, fie sub variate forme fosforilate: tiamina monofosfat (TMP), tiamina trifosfat (TTP) si tiamina pirofosfat (TPP), care mai este cunoscuta ca tiamina difosfat.

Tiamina nu poate fi sintetizata in organismul uman. Ea este adusa prin alimentatie, fie sub forma de tiamina libera - prin alimentele vegetale, fie sub forma de TPP (tiamin-pirofosfat) prin produsele de origine animala (unt, lapte).

Vitamina B1 din alimente este absorbita la nivel intestinal fie printr-un proces de difuziune pasiva, fie prin transport activ. Capacitatea de absorbtie activa este de 4 mg/zi. Aciditatea gastrica in limite normale este necesara pentru pastrarea integritatii chimice a vitaminei B1 (precum si a tuturor vitaminelor hidrosolubile), permitand astfel trecerea sa pana la nivelul jejunului, unde este absorbita. Odata absorbita, aceasta vitamina ajunge la ficat, unde se transforma in foma sa activa (prin fosforilare). In fluidele extracelulare (plasma, lichidul cefalorahidian si interstitial), tiamina se afla in stare libera, iar in celule se afla sub forma de ester (TPP). In functie de aportul alimentar, in corpul uman se gasesc 30-100 mg de vitamina B1, organele cele mai bogate fiind inima, creierul si ficatul; cea mai mare cantitate se gaseste in muschi (cam jumatate din tiamina din organism). Surplusul de tiamina se elimina prin urina (nu se stocheaza in organism) . Surse naturale O dieta variata ar trebui sa asigure o cantitate suficienta de tiamina pentru a preveni deficienta. O ancheta pe persoane in varsta de peste 60 de ani a constatat ca la barbati consumul mediu de tiamina era de 1.4 mg/ zi si la femei de 1.1 mg/ zi. Totusi, institutionalizarea si saracia cresc consumul neadecvat de tiamina la cei in varsta. Cerealele integrale, legumele (ex. mazarea si lintea), nucile si drojdia sunt surse bogate de tiamina. Deoarece o mare parte din tiamina se pierde in timpul productiei de faina alba si orez lustruit (macinat), orezul alb si produsele din faina alba (ex. painea si pastele) sunt fortificate cu tiamina in multe tari din Occident. In tabelul de mai jos sunt listate un numar de alimente bogate in tiamina, alaturi de continutul de tiamina in miligrame (mg). Aliment Linte (gatite) Portie 100 g Tiamina (mg) 0.15

Mazare (gatita)

100 g

0.19

Orez brun cu bob lung (gatit)

1 ceasca

0.19

Orez alb cu bob lung, imbogatit (gatit)

1 ceasca

0.26

Orez alb cu bob lung, neimbogatit (gatit)

1 ceasca

0.04

Paine din grau integral

1 felie

0.10

Paine alba, imbogatita

1 felie

0.11

Cereale fortificate de mic dejun

1 ceasca

0.5-2.0

Cereale de grau integral de mic dejun

1 ceasca

4.47

Nuci braziliene

100 g

0.64

Pecan

100 g

0.68

Spanac (gatit)

100 g

0.01

Portocala

1 bucata

0.10

Cantalup

1/2 de fruct

0.11

Lapte

1 ceasca

0.10

Ou (gatit)

1 mare

0.03

Doza zilnica recomandata (RDA)

Doza zilnica recomandata pentru tiamina, revizuita in 1998, s-a bazat in general pe prevenirea deficientei la persoanele sanatoase. Doza zilnica recomandata (RDA) pentru tiamina Stadiile vietii Varsta Barbati (mg/zi) Femei (mg/zi)

Sugari

0-6 luni

0.2 (AI*)

0.2 (AI)

Sugari

7-12 luni

0.3 (AI)

0.3 (AI)

Copii

1-3 ani

0.5

0.5

Copii

4-8 ani

0.6

0.6

Copii

9-13 ani

0.9

0.9

Adolescenti

14-18 ani

1.2

1.0

Adulti

19 65 ani

1.2

1.1

Adulti in varsta

65 ani si mai in varsta

1.5

1.5

Graviditate

Toate varstele

1.4

Alaptare

Toate varstele

1.4

*AI consum adecvat Recomandarea Institutului Linus Pauling pentru adulti in varsta (65 ani si mai in varsta) O dieta variata ar trebui sa asigure destula tiamina pentru majoritatea oamenilor. Conform recomandarii Institutului Linus Pauling, adultii in varsta ar trebui sa ia un supliment de multivitamine si multiminerale care asigura cel putin 1.5 mg de tiamina/ zi.

Actiunile vitaminei B1 Rol de coenzima in reactiile metabolice ce produc energie Vitamina B1 sub forma de TPP joaca rol de coenzima, mai ales in procesul de transformare a glucidelor, lipidelor si proteinelor. Tiamina fosfat (TPP) este o coenzima necesara pentru un numar mic de enzime foarte importante. Sinteza TPP-ului din tiamina libera necesita magneziu, adenozina trifosfat (ATP) si enzima tiamina pirofosfokinaza. Piruvat dehidrogenaza, -ketoglutarat dehidrogenaza si ketoacid (BCKA) dehidrogenaza cu lant ramificat, fiecare comprima un complex diferit de enzima piruvat-decarboxilaza gasita in organitele celulare numite mitocondrii (centralele energetice ale celulei). Ele catalizeaza decarboxilarea piruvatului, -ketoglutaratului si aminoacizilor cu lant ramificat pentru a forma acetil-coenzima A, succinil-coenzima A si derivatele aminoacizilor cu lant ramificat. Toate produsele joaca un rol critic in producerea de energie din mancare. Pe langa coenzima tiamina (TPP), fiecare complex de dehidrogenaza necesita o coenzima cu niacina (NAD), o coenzima cu riboflavina (FAD) si acid lipoic. Transcetolaza catalizeaza reactiile critice intr-o alta cale metabolica numita calea pentoza fosfat. Unul din cei mai importanti intermediari al acestei cai este riboza 5-fosfat, un zahar 5-carbon fosforilat necesar pentru sinteza ribonucleotidelor cu energie ridicata, ATP si guanozinei trifosfat (GTP). Este, de asemenea, necesara pentru sinteza acizilor nucleici, ADN si ARN, si a coenzimei NADPH (nicotinamidaadenin-dinucleitod-fosfat) cu niacina, care este esentiala pentru un numar de reactii biosintetice. Vitamina B1 este un factor esential pentru producerea energiei. La nivelul celulelor, ea permite transformarea in energie a glucozei (glicoliza) si a altor substante nutritive alimentare. Tiamin-fosfatul (TPP) participa si la degradarea unor aminoacizi (valina, leucina, izoleucina), furnizand, de asemenea, energie. Prin actiune sinergica cu vitaminele B6, B9 si B12, vitamina B1 naturala este recomandata in boala Alzheimer (dementa senila). Conform unui studiu publicat in 1988, suplimentarea masiva cu vitamina B1 amelioreaza spectaculos tulburarile de memorie la pacientii cu boala Alzheimer. La acesti bolnavi este afectata tiamin-difosfataza, o enzima a creierului care converteste vitamina B 1 intr-o forma activa, precum si acetilcolina. Deoarece deficienta de tiamina poate rezulta intr-o forma de dementa (sindromul Wernicke-Korsakoff), s-au facut cercetari in legatura cu relatia dintre aceasta si boala Alzheimer si alte forme de dementa. S-a constatat ca prin corectia precoce a deficitelor vitaminice, in special prin marirea aportului de vitamine B1, B6, B9, B12 si de alte substante nutritive naturale, se poate determina regresia completa a fenomenelor de dementa. Asigura protectie organismului fata de intoxicatia cu plumb. Se cunoaste faptul ca plumbul este un metal toxic. Prezenta tiaminei diminueaza foarte mult depozitele de plumb din creier, din ficat si din alte organe. Are un rol important in terapia cancerului.

Vitamina B1 sustine procesul obtinerii energiei din principiile alimentare (in special din glucoza). Pentru ca organismul sa lupte contra celulelor canceroase, are nevoie de o supradoza de energie. Daca energia disponibila in corp este redusa, vulnerabilitatea la toxinele eliberate din focarul tumorii creste. Astfel, in cazul bolilor canceroase, este necesar sa sustinem organismul prin aport marit de vitamine (printre care si vitamina B1) si de elemente minerale naturale indispensabile producerii energiei. Vitamina B1 reduce alcalinitatea din sange, contribuind si prin aceasta la combaterea cancerului, care este favorizat de mediul acid. Este absolut necesara pentru desfasurarea normala a functiilor sistemului nervos.

Deficientele mari de tiamina pot produce perturbari grave ale capacitatii de coordonare. Cerebelul, care are un rol esential in coordonarea miscarilor, este in mod special sensibil la lipsa vitaminei B1. Deficitul de tiamina poate determina degenerarea mielinei (substanta care acopera fibrele nervoase si care asigura transmiterea rapida a influxului nervos de la o celula la alta), favorizand aparitia polineuropatiilor. Aceasta situatie este frecvent intalnita la alcoolici, fumatori si persoanele care se drogheaza. Tiamina, in asociere si cu alte vitamine din grupul B, poate vindeca aceste neuropatii, precum si alte afectiuni, cum ar fi: lumbago, sciatica, paralizii faciale, nevrite optice; are efect benefic, de asemenea, in scleroza multipla. Alte actiuni importante ale vitaminei B1 stimuleaza activitatea inimii (ajuta la furnizarea energiei necesare pentru contractia miocardului) si regleaza tensiunea arteriala; stimuleaza sinteza de acetilcolina si are ea insasi rol de transmitator; stimuleaza sinteza acizilor nucleici ADN si ARN; are un efect favorabil asupra procesului de cicatrizare; are rol in prevenirea raului de inaltime si a raului de mare; impreuna cu magneziul, este o arma protectoare pentru diabetici; prin rolul sau in producerea acetilcolinei, este necesara pentru functionarea muschilor (in special a muschiului cardiac) si in procesul de memorare; este de un real ajutor persoanelor care sunt hotarate sa renunte la alcool; participa la sinteza grasimilor.

Indicatii Afectiuni alergice: alergie alimentara anafilaxie (in general) boala fanului. Afectiuni ale sistemului imunitar: lupus eritomatos

Afectiuni ale sistemului limfatic si ganglionar: Afectiuni cardiovasculare: adenita (in general) angina pectorala adenopatie arterita limfatism aritmie cardiaca ateromatoza ateroscleroza boala Raynaud brahicardie

dureri precordiale fragilitatea vasculara hipotensiune si hipertensiune arteriala infarct miocardic insuficienta cardiaca miocardita tahicardie varice

Afectiuni carentiale boala beri-beri pelagra

Afectiuni dermato-venerice: alopecie clavus dermatoze fisuri ale buzelor si pielii furunculoza herpes impetigo lepra pelada psoriazis prurit seboree ulcer varocos unghii deformate, zona Zoster

Afectiuni digestive: aerofagie ciroza hepatica colita constipatie enterita hemoroizi insuficienta hepatica litiaza biliara meteorism abdominal pancreatita ptoza gastrica stomatita Afectiuni genitale: amenoree patologica crampe uterine dismenoree fibrom uterin impotenta sexuala menopauza sterilitate

Afectiuni endocrine: gusa insuficienta ovariana insuficienta testiculara spasmofilie tetanie

Afectiuni geriatrice: senescenta senilitate

Afectiuni hematologice: anemie Afectiuni metabolice: diabet zaharat guta obezitate

Afectiuni maligne: cancer (in general) Afectiuni musculare: atonie musculara atrofie musculara mialgie torticolis Afectiuni oftalmologice: afectiuni degenerative ale globului ocular alergii oculare astenopie atrofia nervului optic cataracta conjunctivita edem papilar glaucom hemoragie retiniana hipersecretie lacrimala nevrita optica strabism oftalmii de la sudura sau zapada Afectiuni osteo-articulare: artrita artroza carii osoase coxartroza decalcifiere osoasa lumbago reumatism articular acut sciatica Afectiuni psihiatrice: abulie alcoolism angoasa confuzie mintala delirium tremens depresie epilepsie fobii insomnie melancolie irascibilitate neurastenie psihoza

Afectiuni ale sistemului nervos: boala Alzheimer boala Parkinson distonie neurovegetativa nevralgii nevrita paralizie faciala polineuropatii poliomielita scleroza medulara scleroza multipla tulburari de coordonare motorie

Afectiuni ORL: angina laringita otospongioza rinita rinofaringita sinuzita surditate Afectiuni pediatrice: acetonemie infantila afte si febra aftoasa la copii hraniti cu lapte de vaca infestat distrofie la sugari dentitie intarziata la copii mialgii rahitism

Afectiuni respiratorii: guturai

scaderea memoriei schizofrenie

Afectiuni stomatologice: afte bucale gingivita nevralgie dentara Boli infectioase: antrax difterie encefalita febra tifoida gripa hepatita acuta virala herpes infectii (in general) tifos Intoxicatii si agenti de mediu: arsuri degeraturi insolatie intoxicatii medicamentoase

Afectiuni urinare: enurezis infectie urinara cu E.coli insuficienta renala

Boli parazitare: malarie Alte indicatii: sarcina decalcifiere in sarcina anorexie astenie cefalee durere lombara fotofobie icter migrena migrena oftalmica vertij rau de mare rau de inaltime hiperemotivitate riduri stres convalescenta

Afectiuni cauzate 1. Deficienta Carentele, care apar in urma consumului excesiv de dulciuri, orez decorticat, alcool si in caz de surmenaj si de boli infectioase, determina urmatoarele afectiuni: tahicardie, insuficienta cardiaca, afectiuni cerebrale (ce pot fi ireversibile), anxietate, anorexie, apatie, confuzie mintala, depresie, diminuarea

memoriei, gastrita, insuficienta hepatica, lipsa de coordonare motorie, nevrite, polineuropatii, scaderea activitatii glandei hipofize, scaderea greutatii, scaderea imunitatii, tulburari ale vederii, tulburari neurovegetative, tulburari psihice severe. Beri-beri, boala care rezulta din deficienta severa de tiamina, a fost descrisa in literatura chineza inca din 2600 i.Ch. Deficienta de tiamina afecteaza sistemele: cardiovascular, nervos, muscular, gastrointestinal. In functie de sistemele afectate de deficienta severa de tiamina, exista mai multe tipuri de beri-beri: uscat, umed si cerebral. Beri-beri uscat Principala caracteristica a beri-beri uscat (paralitic sau nervos) este o neuropatie periferica. In cadrul neuropatiei, se poate manifesta sindromul de arsura a picioarelor. Alte simptome includ reflexe anormale (exagerate), precum si slabiciune in picioare si brate. Au fost observate si durerea musculara, precum si sensibilitatea si dificultatea de a te ridica dintr-o pozitie de ghemuire. Persoanele cu deficienta severa de tiamina pot experimenta si crize de apoplexie. Beri-beri umed Pe langa simptomele neurologice, beri-beri umed (cardiac) este caracterizat prin manifestari cardiovasculare ale deficientei de tiamina, care includ rata rapida a inimii, marirea inimii, umflare severa (edema), dificultate la respirare si in cele din urma insuficienta cardiaca congestiva. Beri-beri cerebral Beri-beri cerebral poate duce la encefalopatie Wernicke si psihoza Korsakoff, in special la oamenii care abuzeaza de alcool. Diagnoza encefalopatiei Wernicke se bazeaza pe o triada a semnelor, si anume: miscari anormale ale ochiului, anormalitati ale pozitiei si mersului si anormalitati ale functiei mentale, care pot include o stare confuza de apatie sau o dereglare puternica a memoriei numita amnezia Korsakoff sau psihoza Korsakoff. Deficienta de tiamina care afecteaza sistemul central nervos este numita boala Wernicke, cand nu este prezenta starea de amnezie si sindromul Wernicke-Korsakoff (WKS), cand simptomele de amnezie sunt prezente impreuna cu dereglari de miscare ale ochilor si ale mersului. Majoritatea celor care sufera de WKS sunt alcoolicii, desi s-a observat si in alte dereglari ale malnutritiei severe, inclusiv ale cancerului la stomac si SIDEI. Administrarea intravenoasa cu tiamina la pacientii cu WKS duce la o imbunatatire rapida a simptomelor ochiului, insa imbunatatirile coordonarii motorii si memoriei sunt mai mici in functie de perioada de manifestare a simptomelor. O statistica recenta a activarii ridicate a celulelor imunitare si productiei ridicate a radicalilor liberi din zone ale creierului, care sunt lezate selectiv, sugereaza ca stresul oxidativ joaca un rol important in patologia neurologica a deficientei de tiamina. Boala beri-beri este rara in zilele noastre, deficitul de vitamina B1 este frecvent insa, mai ales la adolescentii care sunt mari consumatori de alimente sarate si de bauturi dulci. 2. Excesul de vitamina B1

Deoarece excesul de tiamina se elimina rapid prin urina, aceasta vitamina nu se acumuleaza in organism.

Antagonisti Alcoolul, excesul de zahar, antibioticele, sulfamidele, antiacizii, contraceptivele orale, estrogenii, stresul, prelucrarea termica a alimentelor. Cauze ale deficientei de tiamina Deficienta de tiamina poate rezulta dintr-un consum neadecvat de tiamina, din pierderea excesiva a tiaminei din corp, nevoia crescuta de tiamina, consumarea de factori anti-tiamina din corp sau o combinatie a acestor factori. Consum neadecvat Consumarea neadecvata de tiamina este principala cauza a deficientei de tiamina in tarile subdezvoltate. Deficienta de tiamina este comuna la populatiile cu venit mic ale caror diete sunt bogate in carbohidrati si sarace in tiamina (ex. orez macinat sau orez lustruit). Sugarii care sunt alaptati de mame cu deficiente de tiamina sunt pasibili sa dezvolte beri-beri infantil. Alcoolismul, care este asociat cu un consum scazut de tiamina, printre alti nutrienti, este cauza principala a deficientei de tiamina din tarile industrializate. Nevoia crescuta de tiamina Afectiunile care rezulta dintr-o nevoie crescuta de tiamina includ: efortul fizic extenuant, febra, graviditatea, alaptarea si dezvoltarea adolescentului. Astfel de conditii plaseaza persoanele cu un consum marginal de tiamina la un risc de dezvoltare a deficientei simptomatice de tiamina. Recent, pacientii cu malarie din Tailanda au prezentat o deficienta severa de tiamina mai frecventa decat persoanele sanatoase. Infectia cu malarie duce la o crestere mare a cererii metabolice de glucoza. Deoarece tiamina este necesara pentru enzimele implicate in metabolismul glucozei, stresul indus de infectia cu malarie ar putea exarceba deficienta de tiamina la persoanele predispuse. S-a constatat ca si persoanele infectate cu HIV, indiferent daca au dezvoltat sau nu SIDA, sunt expuse unui risc ridicat de deficienta de tiamina. Lipsa de asociatii intre consumul de tiamina si dovada deficientei la persoanele infectate cu HIV, sugereaza ca ele au avut o nevoie ridicata de tiamina. Abuzurile cronice de alcool dezechilibreaza absorbtia intestinala si utilizarea tiaminei, astfel ca alcoolicii au o nevoie ridicata de tiamina. Pierderea excesiva Pierderea excesiva de tiamina poate precipita deficienta de tiamina. Prin cresterea fluxului urinar, diureticele pot preveni reabsorbtia tiaminei de catre rinichi si creste eliminarea sa urinara, desi acest fapt ramane destul de controversat. Persoanele cu esec renal si care necesita hemodializa pierd tiamina la o rata ridicata si sunt expuse riscului de a dezvolta o deficienta de tiamina. Alcoolicii care mentin un consum ridicat de lichid si o rata scazuta a fluxului de urina, pot experimenta si o pierdere ridicata de tiamina, exacerband efectele unui consum scazut de tiamina.

Factorii anti-tiamina (ATF) Prezenta factorilor anti-tiamina (ATF) in mancare, contribuie de asemenea la riscul deficientei de tiamina. Anumite plante contin ATF care reactioneaza cu tiamina pentru a forma un produs oxidat, inactiv. Consumarea unor cantitati mari de ceai si cafea (inclusiv decafeneizata), precum si de frunze masticabile de ceai si de nuca de betel, a fost asociata cu eliminarea tiaminei la oameni din cauza prezentei ATF. Tiaminazele sunt enzime care descompun tiamina in mancare. Persoanele care mananca in mod obisnuit un anumit tip de peste crud de apa proaspata, crustacee crude si ferigi sunt expuse unui risc mai mare de a dezvolta deficienta de tiamina, deoarece aceste produse contin tiaminaza, care, in mod normal, este neutralizata de caldura in timpul prepararii mancarii. In Nigeria, un sindrom neurologic acut (ataxia de sezon) a fost asociata cu deficienta de tiamina accelerata de tiaminaza din viermii de matase africani, fiind considerat de unii nigerieni un aliment traditional bogat in proteine. Semnele carentei regreseaza la un aport crescut de vitamina B1. Potentatori Magneziul, fierul, zincul, manganul cresc activitatea vitaminei B1. Relatiile vitaminei B1 cu alte vitamine: Vitamina B1 protejeaza vitamina C de oxidare si stimuleaza actiunea antiscorbutica a acesteia. Dozele optime de vitamina B1 in sange favorizeaza depozitarea vitaminei B2 in ficat. In asociere cu vitaminele B3 si B12, sunt eficiente in cazuri de scadere a fortei musculare si de atroza. Se recomanda in tratamentul bolii Alzheimer, in aosciere cu vitaminele b6, B9 si B12. Vitaminele B1, B2, B9, C, sunt esentiale pentru dezvoltarea normala a fatului si pentru prevenirea malformatiilor fetale. Actioneaza sinergic asupra metabolismului glucidic, impreuna cu vitaminele B6 si B8. Observatii Este necesar un aport zilnic de vitamina B1, deoarece nu se acumuleaza in organism, iar excesul se elimina rapid. Consumul frecvent de alcool determina o absorbtie deficitara a vitaminei B1, prin inhibarea unei enzime membranare (ATP-aza). La alcoolici, deficitul prelungit de vitamina B1 (si de alte vitamine din grupa B), produce degenerescenta cerebrala (encefalopatie Goyet-Wernicke) si degenerarea nervilor periferici (neuropatii). Femeile care iau contraceptive orale trebuie sa tina cont ca acestea au efecte antagoniste vitaminelor B1, B2, B6, B9, B12 si E, beta-carotenului, magneziului si zincului. Sportivii trebuie sa aiba in vedere un aport crescut de vitamina B1, intrucat nevoia de tiamina si de magneziu creste direct proportional cu cantitatea de energie consumata (1 mg de tiamina la 2000 de calorii). Aportul de vitamina B1 trebuie suplimentat in mod special la femeile gravide sau care alapteaza si in caz de tulburari ale absorbtiei intestinale. Deficienta severa de tiamina (beri-beri umed) poate duce la functia cardiaca dezechilibrata si in final la insuficienta cardiaca congestiva (CHF). Desi manifestarile cardiace ale beri-beri sunt rar intalnite in tarile industrializate, CHF este intalnita in special la batrani. Suplimente

Tiamina este disponibila in suplimentele nutritionale si pentru fortificare sub forma de clorhidrat de tiamina si nitrat de tiamina Vitamina B2 Date generale Vitamina B2 (riboflavina) este o vitamina B solubila in apa, mai putin solubila in alcool si insolubila in solventi organici; este sensibila la razele ultraviolete si la lumina. Ea este o flavona, pigment care coloreaza vegetalele in galben. In corp, se gaseste atat ca riboflavina libera, cat si ca o componenta integrala a coenzimelor flavin adenin-dinucleotid (FAD) si flavin-mononucleotid (FMN), prezente in proteine. Coenzimele care au derivat din riboflavina (cu ajutorul magneziului) sunt numite flavocoenzime, iar enzimele care folosesc o flavocoenzima sunt numite flavoproteine.

Riboflavina libera este absorbita in duoden. FMN si FAD sunt hidrolizate, transformate in riboflavina libera, care este apoi captata si absorbita prin celulele intestinale. Riboflavina se absoarbe usor prin peretele intestinal, in cantitate de aproximativ 10 mg/zi. Fiind fosforilata in peretele intestinal, ea devine activa. Fosforilarea se face si in ficat. Riboflavina este o vitamina mai stabila decat tiamina: rezista la caldura, la acizi si la oxidare. Totusi, se pierd unele cantitati din vitamina B2 prin prelucrarea termica a alimentelor. De asemenea, se reduce drastic continutul de riboflavina in procesele de sterilizare, congelare si decongelare folosite pentru conservarea alimentelor. Vitamina B2 este prezenta in alimente fie in stare libera, fie in combinatie cu fosforul.

Surse naturale Majoritatea alimentelor derivate din plante si animale contin cel putin cantitati mici de riboflavina. In America, faina integrala si painea au fost imbogatite cu riboflavina (tiamina, niacina si fier) din 1943. Riboflavina este usor distrusa prin expunerea la lumina. De exemplu, pana la 50% din riboflavina din lapte, tinuta intr-o sticla transparenta, poate fi distrusa in doua ore de expunere la lumina puternica. In tabelul de mai jos sunt listate cateva alimente cu cantitati substantiale de riboflavina, alaturi de continutul de riboflavona in miligrame (mg).

Aliment

Portie

Riboflavina (mg)

Cereale fortificate

100 g

0.26 1.01

Lapte (degresat)

100 g

0.15

Branza Cheddar

100 g

0.39

Ou (gatit)

1 mare

0.27

Migdale

100 g

0.81

Somon (gatit)

100 g

0.14

Peste de mare (fiert)

100 g

0.09

Broccoli (fiert)

100 g

0.09

Asparagus (fiert)

6 bucati

0.13

Spanac (fiert)

100 g

0.19

Paine, grau integral

1 felie

0.06

Paine, alba (imbogatita)

1 felie

0.08

Doza zilnica recomandata (RDA) Doza zilnica recomandata pentru riboflavina, revizuita in 1998, s-a bazat pe prevenirea deficientei. Semnele clinice ale deficientei la oameni apar la consumuri mai mici de 0,5 0,6 miligrame (mg)/zi. Doza zilnica recomandata (DZR) pentru riboflavina

Stadiile vietii

Varsta

Barbati (mg/zi)

Femei (mg/zi)

Sugari

0-6 luni

0.3 (AI*)

0.3 (AI*)

Sugari

7-12 luni

0.4 (AI*)

0.4 (AI*)

Copii

1-3 ani

0.5

0.5

Copii

4-8 ani

0.6

0.6

Copii

9-13 ani

0.9

0.9

Adolescenti

14-18 ani

1.3

1.0

Adulti

19 65 ani

1.3

1.1

Adulti in varsta

65 ani si mai in varsta

1.7

1.7

Graviditate

Toate varstele

1.4

Alaptare

Toate varstele

1.6

AI* - consum adecvat Recomandarea Institutului Linus Pauling pentru adulti in varsta (65 ani si mai in varsta) Doza zilnica recomandata pentru riboflavina, de 1.3 mg/zi pentru barbati si 1.1 mg/zi pentru femei, care ar trebui sa previna deficienta la majoritatea persoanelor, este usor respectata prin consumarea unei diete variate. Consumarea unei diete variate ar trebui sa asigure intre 1.5 mg si 2 mg de riboflavina pe zi. Unii experti in nutritie si imbatranire sunt de parere ca doza zilnica recomandata (1.3 mg/ zi pentru barbati si 1.1 mg/ zi pentru femei) lasa putin loc unei erori la persoanele cu varsta peste 65 de ani. Un studiu recent pe persoane independente financiar cu varsta cuprinsa intre 65 si 90 de ani, a constatat ca aproape 25% au consumat mai putin decat consumul recomandat de riboflavina, iar 10% au prezentat o evidenta stiintifica de deficienta. In plus, studiile epidemiologice ale prevalentei cataractei arata ca un consum de 1.6 pana la 2.2 mg/ zi ar putea reduce dezvoltarea cataractelor legate de varsta.

Recomandarea Institutului Linus Pauling este ca ar trebui sa fie luat in considerare un supliment cu multivitamine si multiminerale, care in general asigura cel putin 1.7 mg de riboflavina/zi.

Actiunile vitaminei B2 Intervine in producerea de energie, favorizand reactiile de reducere a oxidarii (redox) Organismele vii isi deriva marea parte a energiei din reactiile de reducere a oxidarii (redox), care sunt procese ce implica transferul electronilor. Flavocoenzimele participa in reactiile redox din numeroasele cai metabolice. Enzimele care au nevoie de coenzimele FAD si FMN sunt: dehidrogenazele si oxidazele. Vitamina B2 este implicata intr-un numar mare de reactii producatoare de energie pentru celule: degradarea grasimilor, a aminoacizilor, a piruvatului; ciclul Krebs; fosforilarea oxidativa. FAD este parte a lantului de transport de electron (respirator), care ocupa un loc central in productia de energie. In combinatie cu citocromul P-450, flavocoenzimele participa si in metabolismul medicamentelor si toxinelor. Este protectoare a ochiului si previne cataracta. Alaturi de vitamina A, riboflavina participa la procesul vederii, fapt ce justifica prezenta ei in cantitate ridicata in retina, intervenind in special in vederea crepusculara, datorita fluorescentei sale. Ochiul uman are o sensibilitate maxima pentru lumina verde. Carenta de vitamina B2 poate afecta si mucoasele ochiului. Un studiu efectuat in China intre 1986-1991 a aratat ca, la persoanele in varsta, suplimentarea cu vitaminele B2 si B3 a produs o diminuare a incidentei cataractei cu 55%. Consumarea regulata a alimentelor bogate in antioxidanti (legume, fructe) diminueaza riscul aparitiei cataractei. Are actiune antioxidanta. Actioneaza sinergic cu glutationul (puternic antioxidant), impiedicand fenomenele de imbatranire si patologia legata de varsta. Glutation reductaza este o enzima dependenta de FAD, care participa in ciclul de reducere a glutationului. Ciclul de reducere a glutationului joaca un rol major in protejarea organismelor de speciile reactive de oxigen, precum hidroperoxidele. Glutation reductaza are nevoie de FAD pentru a regenera cele doua molecule ale glutationului redus din glutationul oxidat. Deficienta de riboflavina a fost asociata cu stresul oxidativ ridicat. Masurarea activitatii glutationului reductazei din globulele rosii este folosit in mod obisnuit pentru evaluarea statusul nutritional al riboflavinei. Glutation peroxidaza, o enzima care contine selenium, necesita doua molecule de glutation redus pentru a descompune hidroperoxidele. Xantin oxidaza, o alta enzima dependenta de FAD, catalizeaza oxidarea hipoxantinei si xantinei in acid uric. Acidul uric este unul din cei mai eficienti antioxidanti din sange solubili in apa. Deficienta de riboflavina poate rezulta intr-o activitate scazuta de xantin oxidaza, reducand nivelurile de acid uric din sange.

Alte actiuni importante ale vitaminei B2: combate oboseala oculara, senzatiile de arsura si secretia lacrimala excesiva; regleaza digestia; este necesara cresterii, chiar din perioada fetala; este tonica (antiastenica), antispastica, antiulceroasa; actioneaza ca trofic al pielii; participa la sinteza acizilor grasi, a acizilor nucleici si a aminoacizilor; asigura fixarea fierului in sange, activand glutation-reductaza, necesara pentru regenerarea glutationului si pentru mentinerea in stare functionala a hemoglobinei; informatia din majoritatea studiilor sugereaza ca suplimentarea cu riboflavina poate fi de un ajutor real in terapia farmacologica de prevenire a migrenei.

Indicatii Afectiuni ale sistemului imunitar: scaderea imunitatii. afectiuni ale sistemului limfatic si ganglionar: adenita (in general) adenopatie limfatism

Afectiuni alergice: alergii(in general) boala fanului

Afectiuni dermato-venerice: acnee rozacee alopecie clavus Afectiuni cardiovasculare: dermatoze afectiuni cardiovasculare (in descuamarea pielii general) eczema fragilitate capilara fisuri ale pielii si buzelor hipertensiune arteriala. herpes Afectiuni carentiale: hiperkeratoza boala beri-beri. impetigo Afectiuni chirurgicale: micoza cutanata contuzii pelada interventii chirurgicale pitiriazis plagi prurit psoriazis unghii deformate vergeturi Afectiuni digestive: afte bucale ciroza hepatica colecistita colita Afectiuni endocrine: insuficienta ovariana insuficienta testiculara tetanie. Afectiuni genitale:

congestie hepatica constipatie pancreatita ptoza gastrica stomatita tulburari de digestie ulcer gastric

amenoree patologica dismenoree fibrom uterin impotenta sexuala leucoree menopauza micoza genitala sterilitate

Afectiuni geriatrice: senescenta Afectiuni maligne: cancer (in general)

Afectiuni hematologice: anemie Afectiuni metabolice: diabet zaharat tulburari ale metabolismului lipidelor. Afectiuni neurologice: afectiuni ale sistemului nervos (in general) convulsii (prevenire) necroza cerebrala nevrita polineuropatie toxica etanolica scleroza medulara scleroza multipla tulburari ale reflexelor

Afectiuni musculare: mialgie torticolis

Afectiuni oftalmologice: afectiuni degenerative ale globului ocular afectiuni oculare alergii oculare astenopie atrofia nervului optic blefarita cataracta conjunctivita glaucom hemeralopie hipersecretie lacrimala kerato-conjunctivita nevrita optica strabism oftalmii de la sudura sau zapada sechele postoperatorii ale globului ocular Afectiuni osteo-articulare: artrita artroza

Afectiuni ORL: hipoacuzie otospongioza otita rinofaringita sinuzita surditate

Afectiuni pediatrice: afte si febra aftoasa la copii hraniti cu lapte de vaca infestat

carii osoase decalcifiere osoasa fracturi lumbago reumatism articular acut

dentitie intarziata la copii rahitism

Afectiuni psihiatrice: abulie afectiuni psihice depresie fobii Afectiuni stomatologice: carii dentare gingivita. Afectiuni urinare: albuminurie infectie urinara cu E.coli

Afectiuni respiratorii: astm bronsic emfizem pulmonar guturai Boli infectioase: difterie febra tifoida gripa hepatita acuta virala tifos Alte indicatii: sarcina perioada de alaptare ameteala anorexie astenie generala cefalee colica crampe fotofobie icter inapetenta migrena sensibilitate la frig sughit convalescenta cresterea si regenerarea tesuturilor efecte secundare in contraceptia orala scleroza stres

Intoxicatii si agenti de mediu: degeraturi intoxicatii cu metale grele

Afectiuni cauzate 1. Deficienta Ariboflavinoza este o denumire medicala pentru deficienta clinica de riboflavina. Deficienta de riboflavina rar se gaseste izolata. Are loc frecvent in combinatie cu deficiente de vitamine solubile in apa. Carenta de vitamina B2 poate aparea in cazul afectiunilor digestive, care scad absorbtia acesteia la nivelul intestinului subtire, in cazul afectiunilor hepatice si al alterarii florei intestinale, in cazul excesului alimentar de grasimi, zaharuri si de alcool.

Simptomele deficientei de riboflavina includ: ameteli, anemie, astenie, atrofie musculara, durere de gat, roseala si inflamarea captuselii gurii si gatului, crapaturi sau dureri pe partea exterioara a buzelor (chelioza) sau in colturile gurii (stomatita angulara), inflamarea si roseala limbii (limba magenta) si o inflamare umeda, solzoasa a pielii (dermatita seboreica), scaderea in greutate, tulburari nervoase. Alte simptome includ formarea vaselor de sange in acoperirea transparenta a ochiului (vascularizarea corneei) si numar scazut de globule rosii, in care globulele rosii existente contin niveluri normale de hemoglobina si au o dimensiune normala (anemie normocroma normocitara). Carenta vitaminei B2 este insotita, de asemenea, de diminuarea sintezei de proteine. Deficienta severa de riboflavina poate rezulta in conversia scazuta a vitaminei B6 in forma sa de coenzima (PLP) si conversia scazuta a triptofanului in niacina. Un studiu efectuat pe 154 de femei gravide cu un risc crescut de preeclampsie a descoperit ca cele deficiente de riboflavina erau predispuse de 4,7 ori mai mult sa dezvolte preeclampsia, decat cele care au avut un status nutritional adecvat de riboflavina.Preeclampsia se manifesta prin presiunea sanguina, nivelul proteinelor din urina si a edemei (umflare semnificativa) ridicate in timpul sarcinii. Aproximativ 5% din femeile cu preeclampsie pot progresa in eclampsie, o cauza semnificativa a deceselor mamei. Eclampsia este caracterizata prin crize de apoplexie, pe langa presiunea sanguina ridicata si risc crescut de hemoragie (sangerare severa). Nu se cunoaste cauza de dezvoltare a preeclampsiei/eclampsiei. Nivelurile intracelulare descrescute de flavocoenzime ar putea cauza o disfunctie mitocondriala, stres oxidativ crescut si interfera in eliberarea de oxid nitric, producand dilatarea vaselor de sange toate aceste schimbari fiind asociate cu preeclampsia. Totusi, un studiu mic aleatoriu, placebo controlat si dublu-orb pe 450 de femei gravide cu antecedente de preeclampsie a descoperit ca suplimentarea zilnica cu 15 mg de riboflavina nu a prevenit aceasta afectiune. Interactiunile dintre nutrienti Complexul de vitamina B Deoarece flavoproteinele sunt implicate in metabolismul anumitor vitamine (vitamina B6, niacina si acid folic), deficienta severa de riboflavina poate afecta multe sisteme de enzime. Conversia vitaminei B6 in forma sa de coenzima, piridoxal 5-fosfat (PLP), necesita enzima dependenta de FMN, piridoxina 5 fosfat oxidaza (PPO). Cel putin doua studii despre oamenii in varsta au facut cercetari despre interactiunile semnificative dintre indicatorii de vitamina B6 si statusul nutritional al riboflavinei. Sinteza dintre coenzimele cu niacina, NAD si NADP, din aminoacidul triptofan necesita enzima dependenta de FAD, kinurenina mono-oxigenaza. Deficienta severa de riboflavina poate descreste conversia triptofanului in NAD si NADP, crescand riscul deficientei de niacina. Metilen tetrahidrofolat reductaza (MTHFR) este o enzima dependenta de FAD, care joaca un rol important in mentinerea coenzimei specifice de folat necesar pentru formarea metioninei din homocisteina. Impreuna cu alte vitamine B, consumul ridicat de riboflavina a fost asociat cu nivelurile scazute de plasma homocisteina. Recent, nivelurile crescute de riboflavina din plasma au fost asociate cu niveluri descrecute de homocisteina din plasma, in special la persoanele homozigote pentru polimorfismul C677T al genei MTHFR si la persoanele cu un consum scazut de folat. Astfel de rezultate ilustreaza ca riscul de boala cronica poate fi influentat prin interactiunile complexe dintre factorii genetici si dietetici. Fier

Deficienta de riboflavina altereaza metabolismul fierului. Desi mecanismul nu este clar, cercetarile pe animale sugereaza ca deficienta de riboflavina poate dezechilibra absorbtia de fier, creste pierderea intestinala a fierului si/ sau poate dezechilibra utilizarea fierului in sinteza hemoglobinei. La oameni, imbunatatirea statusului nutritional al riboflavinei duce la cresterea nivelurilor de hemoglobina circulanta. Corectarea deficientei de riboflavina la persoanele care sunt deficiente de riboflavina si fier imbunatateste raspunsul anemiei, deficientei de fier, la terapia cu fier. Factorii de risc in deficienta de riboflavina Alcoolicii prezinta un risc crescut de deficienta de riboflavina din cauza consumului descrescut, absorbtiei descrescute si utilizarii dezechilibrate a riboflavinei. In plus, persoanele anorexice consuma rar riboflavina in cantitate adecvata, iar persoanele cu intoleranta la lactoza nu pot consuma lapte sau produse lactate, care sunt surse bune de riboflavina. Conversia riboflavinei in FAD si FMN este dezechilibrata la hipotiroidism si insuficienta adrenala. Mai mult, persoanele care sunt active fizic (atleti, muncitori) ar putea avea o cerere usor crescuta de riboflavina. Interactiunile cu medicamente Cateva rapoarte timpurii arata ca femeile care luau doze mari de contraceptive orale (OC) au prezentat un status nutritional diminuat de riboflavina. Totusi, cand cercetatorii au controlat consumul de riboflavina dietetica, nu au fost diferente intre utilizatorii de contraceptive orale si neutilizatori. Derivatele de fenotiazina, precum medicamentatia anti-psihotica clorpromazina si antidepresivele triciclice, inhiba incorporarea riboflavinei in FAD si FMN, ca si medicatia impotriva malariei, chinacrina si agentul de chimioterapie impotriva cancerului, adriamicina. Folosirea pe termen lung a anti-convulsivelor (fenobarbitol), ar putea creste distrugerea riboflavinei, de catre enzimele din ficat, crescand riscul deficientei. 2. Excesul de vitamina B2

Nu se produc hipervitaminoze, deoarece excesul de vitamina B2 se elimina rapid prin urina.

Antagonisti Antibioticele, alcoolul, tutunul, lumina, sulfamidele, contraceptivele orale, excesul de glucide, substantele alcaline, estrogenii, apa.

Potentatori Vitamina C diminueaza semnele si simptomele care apar in cazul carentei de vitamina B2. Vitamina B2 stimuleaza biosinteza vitaminei B12 de catre microflora intestinala. Vitamina B3 (PP) si vitamina B2 au actiune sinergica. In cazuri de hipovitaminoza B2 cresc necesitatile pentru vitamina B3 (PP) si invers. Relatiile vitaminei B2 cu alte vitamine Impreuna cu vitamina A si asociate cu seleniul, zincul, magneziul si molibdenul, au actiune anticanceroasa (in special in cazul cancerului de esofag).

Vitamina B2 intervine in obtinerea formei active a vitaminei B6, care la randul ei este indispensabila sintezei de vitamina B3(PP).

Observatii Aportul de vitamina B2 trebuie suplimentat la sportivi, femeile gravide sau care alapteaza, la varstnici, in caz de diabet, de alimentatie strict vegetariana, hipotiroidie, insuficienta renala (hemodializa), malabsorbtie.

Suplimente Cea mai obisnuita forma a riboflavinei disponibila in suplimente sunt riboflavina si riboflavina 5monofosfat. Riboflavina se gaseste cel mai des in multivitamine si preparatele cu complexul de vitamina B.

Vitamina B3 Date generale Vitamina B3 (acidul nicotinic, niacina, nicotinamida), se mai numeste si vitamina antipelagroasa sau vitamina PP. Este componenta principala a doua enzime: NAD(nicotinamida-adenindinucleotid) si NADP (nicotinamida-adenin-dinucleotid-fosfat).Acidul nicotinic este de fapt acidul piridin-3carboxilic; nicotinamida rezulta prin inlocuirea in structura acidului nicotinic a unei grupari hidroxil (OH) cu o grupare aminica (NH2). Niciuna din formele variate de niacina nu este legata de nicotina gasita in tigari, desi numele lor sunt similare. Vitamina B3 este una dintre cele mai stabile vitamine B; este insensibila la aer, caldura, lumina, mediu acid. Ea poate fi sintetizata in organism plecand de la triptofan, un aminoacid esential.

O alimentatie bogata in triptofan poate fi suficienta pentru a acoperi necesitatile de vitamina B3, daca sunt prezenti factorii necesari transformarii triptofanului (vitaminele B1, B2, C si fierul). Surse naturale Printre sursele bune de niacina se numara: drojdia, pestele cu carne rosie (de exemplu: ton, somon), cereale (in special cerealele fortificate), legumele si semintele. Laptele, zarzavaturile cu frunze verzi, cafeaua si ceaiul furnizeaza, de asemenea, o anumita cantitate de niacina.

In plante, in special in grauntele de cereale mature, precum porumbul si graul, niacina poate fi legata de moleculele de zahar sub forma de glicozide, care descresc in mod semnificativ biodisponibilitatea niacinei. In porumb, vitamina PP se gaseste in forma neasimilabila; pentru a o elibera, este necesar un tratament alcalin: inainte de fierbere, se trateaza porumbul cu apa de var. Unele alimente cu cantitati substantiale de niacina sunt listate in tabelul de mai jos impreuna cu continutul de niacina in miligrame (mg). Tabelurile cu compozitia alimentelor listeaza in general continutul de niacina, fara a include echivalentii de niacina (NE) din triptofan, sau orice ajustare pentru biodisponibilitatea niacinei. Aliment Somon (Chinook, gatit) Portie 100 g Niacina (mg) 10

Ton

100 g

13.29

Paine (grau integral)

1 felie

1.3

Cereale (nefortificate)

1 ceasca

5-7

Cereale (fortificate)

100 g

8.9 - 20

Paste (imbogatite)

100 g

0.2

Alune (prajite)

100 g

13.43

Linte (gatite)

1 ceasca

2.1

Fasole Lima (gatita)

1 ceasca

1.8

Cafea (fabricata)

1 ceasca

0.5

Doza zilnica recomandata

Necesarul zilnic de vitamina B3 este acoperit, in mod normal, astfel: 1/3 din necesar provine din nicotinamida, prezenta in alimentatia zilnica, iar 2/3 se produc prin transformarea in organism a triptofanului, furnizat de proteinele alimentare. Doza zilnica recomandata de niacina, revizuita in 1998, s-a bazat pe prevenirea deficientei. Pelagra poate fi prevenita cu aproximativ 11 mg NE/zi, insa doza cuprinsa intre 12 mg si 16 mg/zi a dus la normalizarea eliminarii urinare a metabolitilor niacina (descompunerea produselor) la adultii tineri sanatosi. Deoarece pelagra reprezinta o deficienta severa, Comisia de Alimente si Nutritie (FNB) a ales sa utilizeze eliminarea metabolitilor niacinei mai degraba ca indicator al statusului nutritional al niacinei, decat ca simptom al pelagrei. Totusi, unii cercetatori considera cantitatea de NAD si NADP celulara ca fiind un indicator mult mai relevant al statusului nutritional de niacina. Doza zilnica recomandata (DZR) de niacina Stadiile vietii Sugari Varsta 0-6 luni Barbati (mg NE*/zi) 2 (AI*) Femei (mg NE/zi) 2 (AI)

Sugari

7-12 luni

4 (AI)

4 (AI)

Copii

1-3 ani

Copii

4-8 ani

Copii

9-13 ani

12

12

Adolescenti

14-18 ani

16

14

Adulti

19 65 ani

16

14

Adulti in varsta*

65 ani si mai in varsta

21

17

Graviditate

Toate varstele

25

Alaptare

Toate varstele

24

*NE, echivalent niacina: 1 mg NE = 60 mg de triptofan = 1 mg niacina *AI consum adecvat *recomandarea Institutului Linus Pauling

Actiuni Este o vitamina oxidoreducatoare. Organismele vii isi iau marea parte a energiei din reactiile de reducere (redox) a oxidarii, care sunt procesele implicate in transferul de electroni. Vitamina B3 este componenta principala a celor doua enzime, NAD si NADP, care intervin in reactiile metabolice ce produc energie in organism. 200 de enzime necesita coenzimele niacina, NAD si NADP, in principal pentru a accepta sau dona electroni pentru reactiile de redox. NAD are mai ales rol de acceptor de hidrogen, in reactiile ce produc energie. In cazul degradarii glucozei, el activeaza doua enzime numite dehidrogenaze si recupereaza in acelasi timp un atom de hidrogen. Intervine, de asemenea, in reactiile de degradare a acizilor grasi. In mitocondrii, NAD este asociata dehidrogenazelor, participand la ciclul Krebs. Cel mai des, NAD functioneaza in reactiile de producere de energie care implica degradarea (catabolismul) carbohidratilor, grasimilor, proteinelor si alcoolului. NADP functioneaza mai mult in reactiile de biosinteza (anabolice), cum ar fi sinteza tuturor macromoleculelor, inclusiv a agentilor grasi si a colesterolului. Toate procesele din organism (inclusiv sinteza acizilor nucleici ARN si ADN) au nevoie de energie. In majoritatea cazurilor, energia provine din hidroliza unei legaturi macroergice a ATP-ului (adenozintrifosfat). Mitocondriile produc cu o mare eficienta ATP (o molecula de glucoza produce 36 de molecule de ATP). Cloroplastele din celulele plantelor sunt foarte eficiente in producerea de ATP, sursa lor primara fiind lumina solara (prin procesul de fotosinteza), nu glucoza. Vitamina B3 este foarte utila in prevenirea diabetului zaharat insulino-dependent.

Vitamina B3 s-a dovedit utila in prevenirea diabetului zaharat insulinodependent, boala care apare adesea genetic si se manifesta la tineri. La copii, diabetul mellitus dependent de insulina (IDDM), deseori numit si tipul I de diabet, este cauzat de distrugerea autoimunitara a celulelor beta secretoare de insulina in pancreas. Inainte de intalarea diabetului simptomatic, anticorpii specifici, inclusiv anticorpii celula insulara (ICA), pot fi detectati in sangele indivizilor cu risc mare. Abilitatea de a detecta indivizii cu risc mare de dezvoltare a IDDM a dus la inrolarea rudelor copiilor cu risc mare de IDDM in teste pentru prevenirea instalarii lui. Dovezile din cercetarile in vitro si pe animale arata ca nivelurile mari de nicotinamida protejeaza celulelebeta de lezarea de catre chimicalele toxice, leucocitele inflamatorii si speciile reactive de oxigen. Dozele farmacologice ale nicotinamidei (pana la 3 grame/zi) au fost prima data folosite pentru a proteja

celulele beta ale pacientilor la care s-a instalat IDDM. O analiza a zece teste publicate (5 controlate prin placebo) a descoperit o imbunatatire a functiei celulei-beta dupa un an de tratament cu nicotinamida, dar analiza a esuat sa gaseasca orice dovada clinica de control glicemic (glucoza din sange) imbunatatit. Recent, s-a descoperit ca dozele mari de nicotinamida reduc sensibilitatea la insulina la rudele pacientilor cu risc mare de IDDM, fapt care ar putea explica constatarea functiei imbunatatite a celulei beta fara o imbunatatire concomitenta a controlului glicemic. Spre deosebire de nicotinamide, acidul nicotinic nu este eficient in prevenirea IDDM. In asociere cu vitamina C, este indicata in tratamentele psihiatrice.

Vitamina B3 asociata cu vitamina C este indicata in tratamentul afectiunilor psihiatrice, in special al schizofreniei si al depresiilor. Pe langa asigurarea mediului afectiv, propice ameliorarii psihice, educarea vointei si a mintii, precum si dieta bogata in vitamina B3 sunt factori de accelerare a vindecarii. Intervine in mecanismele intime ale ADN-ului si previne mutatiile genetice ce ar putea favoriza aparitia cancerului. NAD-ul, coenzima derivata din vitamina B3, intervine in copierea programului genetic al celulelor (continut in ADN), in multiplicarea celulara ce are loc in cazul formarii embrionului, apoi a fatului, in procesele de crestere si cicatrizare, in repararea tesuturilor si in apararea antiinfectioasa (prin stimulare leucocitara). El intervine, de asemenea, in procesul numit poli-ADN-riboxilare, proces de activare a sistemului de reparare a ADN-ului distrus (de catre razele solare, poluanti toxici, medicamente, radicali liberi sau alti compusi oxidanti). S-a descoperit ca deficienta de niacina descreste NAD din maduva spinarii si nivelurile de poli-ADPriboza si creste riscul leucemiei induse chimic. In general, relatiile dintre factorii dietetici si cancer sunt stabilite prima data in studiile epidemiologice si apoi urmate de o cercetare de baza a cancerului la nivel celular. In cazul niacinei, cercetarea aspectelor biochimice si celulare ale repararii ADN-ului a crescut interesul in studierea relatiei dintre consumul de niacina si riscul de cancer la oameni. Recent, o vasta ancheta de caz-control a descoperit ca, in nordul Italiei si Elvetia, consumul de niacina impreuna cu nutrientii antioxidanti poate fi asociat cu incidenta scazuta a cancerelor bucal, faringian si esofagian. Un consum crescut de 6,2 mg niacina a fost asociat cu o descrestere de aproape 40% in cazurile de cancer bucal si esofagian, in timp ce cresterea cu 5,2 mg a consumului de niacina a fost asociata cu o descrestere similara in cazurile cancerului esofagian. Alte actiuni importante ale vitaminei B3 (PP): Participa la sinteza hormonilor sexuali (estrogeni, testosteron, progesteron), cortizonului, tiroxinei, insulinei, neurotransmitatorilor. Este necesara in afectiunile reumatismale (cresterea metabolismului serotoninei determina reducerea durerii la bolnavii reumatici). Protejeaza hemoglobina. Energizanta. Rol in tratarea pelagrei (in asociere cu vitamina B9). Antidiabetica (protejeaza celulele pancreasului). Este importanta pentru sanatatea tractului gastro-intestinal. Ajuta la combaterea dependentei de alcool, tutun, droguri.

Rol in tratamentul afectiunilor psihice. Protejeaza capilarele sangvine. Intervine in respiratia celulara. Antimigrenoasa. Asigura troficitatea pielii. Hipotensiva. Antidiareica. Antireumatica. Hipocolesterolemianta este foarte eficienta in procesul de reducere a procentului de LDL (colesterol rau) si de crestere a HDL (colesterol bun). In plus, vitamina B3 este vasodilatatoare si face sa regreseze leziunile coronariene.

Indicatii Afectiuni alergice: alergii (in general) boala fanului urticarie Afectiuni ale sistemului imunitar: lupus eritomatos Afectiuni cardiovasculare: afectiuni circulatorii periferice ateromatoza ateroscleroza flebita fragilitate capilara hipertensiune arteriala infarct miocardic spasme vasculare tromboza Afectiuni chirurgicale: contuzii escare

Afectiuni ale sistemului limfatic si ganglionar: adenita limfatism

Afectiuni carentiale: pelagra

Afectiuni dermato-venerice: acnee Afectiuni digestive: alopecie afte bucale clavus ciroza hepatica dermita colita eczema constipatie fisuri ele buzelor si pielii dureri epigastrice herpes gastrita impetigo insuficienta hepatica prurit litiaza biliara psoriazis pancreatita sifilis stomatita ulceratii ale pielii si mucoaselor ulcer gastric veruci zona Zoster Afectiuni endocrine: Afectiuni genitale:

spasmofilie

amenoree dismenoree leucoree menopauza metrita prolaps uterin salpingita sterilitate vaginita

Afectiuni geriatrice: insuficienta circulatorie si Afectiuni hematologice: periferica la varsta a treia anemie tulburari psihicela varsta a treia purpura senescenta Afectiuni maligne: cancer (in general) Afectiuni metabolice: diabet zaharat obezitate Afectiuni neurologice: boala Parkinson convulsii (prevenire) hemiplegie nevralgie nevrita scleroza multipla

Afectiuni musculare: astenie musculara mialgie

Afectiuni oftalmologice: alergie oculara atrofia nervului optic cataracta conjunctivita glaucom hemeralopie hipersecretie lacrimala nevrita optica hemoragie retiniana retinita xeroftalmie Afectiuni osteo-articulare: artrita tuberculoasa carii osoase decalcifiere osoasa

Afectiuni ORL: acufene afectiuni ORL (in general) polipi nazo-faringieni rinofaringita

Afectiuni pediatrice: afte si febra aftoasa la copiii hraniti cu lapte de vaca infestat cruste lactee rahitism. Afectiuni psihiatrice: afectiuni psihice (in general) abulie agitatie alcoolim

Afectiuni respiratorii: astm bronsic bronsita guturai Afectiuni urinare: albuminurie insuficienta renala uretrita

confuzie mintala depresie psihica epilepsie isterie melancolie neurastenie nostalgie schizofrenie

Afectiuni stomatologice: gingivita Boli infectioase: difterie febra aftoasa gripa mononucleoza Alte indicatii: decalcifiere la sarcina ameteala astenie cefalee crampe fotofobie hematom icter migrena vertij convalescenta

Infectii si agenti de mediu: arsuri degeraturi intoxicatii cu plumb intoxicatii cu arsenic intoxicatii cu streptomicina si chimioterapice arsuri provocate de radiatiile solare

Afectiuni cauzate 1. Deficienta de vitamina B3 Cauzele carentei sunt: abuzul de alcool si de grasimi, consum crescut de zaharuri. Carenta de intensitate medie determina: ameteli, anorexie, astenie, cefalee, fotosensibilitate, iritabilitate. In caz de carenta severa, apare pelagra. Aceasta boala este determinata de carenta de vitamina PP, dar si de carenta de vitamine din grupul B (B1, B2, B6) si de insuficienta aportului de proteine si de aminoacizi esentiali (in special triptofan). Pelagra se manifesta prin: eruptie cutanata cu dureri si senzatie de arsura (eritem simetric localizat pe fata, gt, extremitati - zonele expuse la soare -, insotit de descuamare si piele aspra), inflamatia limbii si a gurii, gastralgii, diaree, enterocolita. Apar apoi tulburari neuropsihice (sensibilitatea extremitatilor, astenie, confuzie). Majoritatea bolnavilor prezinta si anemie macrocitara hipocroma si aclorhidrie histamino-

rezistenta. in stare carentiala avansata, boala este cunoscuta sub numele de "boala celor 3 D": dermatita, diaree, dementa. Apare mai ales la populatiile a caror alimentatie este bazata pe porumb (porumbul nu contine triptofan). Observatie: De remarcat ca la populatiile de amerindieni de unde a fost adus porumbul in Europa exista un mod de preparare traditional care nu distruge vitamina B3 prezenta in porumb. Carenta de vitamina B3 determina si scaderea continutului de vitamine B1, B2, B6. 2. Excesul de vitamina B3

Afectiunile ce apar in cazul administrarii vitaminei de sinteza si, mai ales, in consumul alimentar prelungit: 2. o o senzatii de arsura prurit cutanat

Dozele mari de nicotinamida pot declansa diabet si accese de guta (prin depuneri de acid uric). Antagonisti Antibiotice, alcool, cafea, carne, izoniazida. Potentatori

Vitaminele B1, B2, B6, C si fierul au rol in sinteza in organism a vitaminei B3 (PP) plecand de la triptofan. Relatiile vitaminei B3 (PP) cu alte vitamine: Actioneaza sinergic cu vitaminele B1, B2, B6, B9 in tratarea pelagrei. Carenta de vitamina B3 determina scaderea continutului de vitamine B1, B2, B6. Impreuna cu vitamina C, sunt indicate in tratarea afectiunilor psihice, in special in schizofrenie si depresie. Observatii Persoanele la care este necesara in mod special suplimentarea aportului de vitamina B3 sunt: copiii mici, femeile gravide sau care alapteaza, persoanele vrstnice, persoanele aflate sub tratament chimioterapeutic sau radioterapie, cele expuse la mediu poluat sau toxic. Daca pielea prezinta o sensibilitate prea mare la razele soarelui, aceasta poate constitui un semn de carenta a nicotinamidei. Actiunea hipocolesterolemianta a nicotinamidei este mai puternica daca se asociaza cu cresterea aportului alimentar de crom (Cr). Suplimente

Suplimentele cu niacina sunt disponibile sub forma de nicotinamida sau acid nicotinic. Nicotinamida este forma de niacina, folosita de obicei in suplimentele nutritionale si in fortificarea alimentelor. Acidul nicotinic se poate elibera fara prescVitamina B4 Date generale Vitamina B4 (adenina) mai este numita si vitamina globulelor rosii. Este o baza purinica ce intra in compozitia acizilor nucleici.

Surse naturale Sursele bune de adenina sunt: cereale (orez, grau integrale), legume (fasole yam, sfecla rosie, sfecla de zahar, soia boabe, telina), flori de: castan salbatic, dovleac, lemnul-domnului, paducel, pin; frunze de: ceai chinezesc, dud alb, lemnul-domnului, vita-de-vie. Cea mai mare cantitate de vitamina B4 se gaseste in drojdia de bere. Doza zilnica recomandata Copii: 2.5 mg Adulti: 5 mg

Actiunile vitaminei B4: stimuleaza regenerarea leucocitelor si asigura protectia acestora; previne accidentele hematologice postmedicamentoase; ofera protectie impotriva parazitilor intestinali; mareste lactatia; previne anemia prin formarea globulelor rosii; stimuleaza regenerarea leucocitelor; confera pielii un aspect sanatos; are rol in sinteza nucleoproteinelor; favorizeaza absorbtia fierului in organism; are un rol important in producerea acizilor nucleici, respectiv AND si ARN. In sange, concentratia cea mai mare de adenina este in hematii. ajuta la diviziunea celulara si la utilizarea zaharurilor si aminoacizilor; Vitamina B4 are rol important in profilaxia cancerului de col uterin.

Indicatii Afectiuni ale sistemului limfatic si ganglionar: limfatism. Afectiuni carentiale: boala beri-beri Afectiuni geriatrice: tremuratori senile

Afectiuni hematologice: agranulocitoza leucopenie Afectiuni maligne: boala Hodgkin Afectiuni musculare: atonie musculara atrofie musculara Afectiuni neurologice: convulsii (prevenire) scleroza multipla. Afectiuni oftalmologice: cataracta Boli infectioase: mononucleoza infectioasa. Infectii si agenti de mediu: benzolism Alte indicatii: convalescenta inflamatii prevenirea efectelor adverse in: crisoterapie (terapie cu saruri de aur) terapie cu arsenic tratamente cu antitiroidiene de sinteza. Afectiuni cauzate Deficienta de vitamina B4 determina agranulocitoza: numarul de globule albe scade la 10002000 (fata de normalul de 6000-8000). Aceasta stare expune fiinta la infectii severe.

Antagonisti Antibiotice, amidopirinele. Potentatori Actiunile vitaminei B4 sunt potentate in prezenta vitaminelor B6, B9, B12. Interactiuni dintre nutrienti Nu exista informatii Interactiuni cu medicamente Nu exista informatii Observatii

Adenina este identificat n unele lucrri cu vitamina B4, dei nu corespunde exact definiiei unei vitamine si nu este universal recunoscuta ca vitamina.

Suplimente

Nu exista informatii riptie si cu prescriptie, ca agent de reducere a colesterolului. Vitamina B5 Date generale Acidul pantotenic, cunoscut si sub numele vitamina B5, este esential pentru toate formele de viata. Acidul pantotenic se gaseste in toate celulele vii sub forma de coenzima A, o coenzima vitala in numeroase reactii chimice. Acidul pantotenic este un derivat al acidului butiric, legat de o molecula de alanina (un aminoacid). Dintre cele doua forme ale moleculei, doar forma dextrogira are actiune vitaminica. Este o vitamina usor solubila in apa, sensibila la caldura; este usor distrusa de acizi si de baze. Formele sale stabile sunt pantotenatul de calciu si de sodiu (saruri de calciu si de sodiu) si pantenolul (provitamina care se poate transforma in acid pantotenic). Poate fi sintetizata intern, de catre flora intestinala. Ficatul, rinichii, inima, creierul si muschii sunt cele mai bogate depozite de vitamina B5. Vitamina B5 mai este numita vitamina antistres. Actionand asupra suprarenalelor, creste sinteza cortizonului, usurand astfel lupta contra stresului.

Surse naturale Acidul pantotenic este disponibil intr-o varietate de alimente. Surse bogate in acid pantotenic includ ficatul si rinichii, drojdia, galbenusul si broccoli. Pestele, laptele, iaurtul, legumele, ciupercile, avocado si cartofii dulci sunt, de asemenea, surse bune. Alte surse de vitamina B5 sunt: polenul, mierea, laptisorul de matca. Granele integrale sunt surse bune de acid pantotenic, dar procesarea si rafinarea lor determina o pierdere de 35% pana la 75%. Congelarea si conservarea alimentelor determina pierderi similare de acid pantotenic. Anchete nationale vaste de nutritie nu au putut sa estimeze consumul de acid pantotenic din cauza informatiilor putine despre continutul de acid pantotenic din alimente. Studii mai mici au estimat un consum mediu de acid pantotenic de la 5 la 6 mg/ zi la adulti. Tabelul de mai jos arata surse bogate in acid pantotenic alaturi de continutul lor in miligrame (mg). Aliment Peste, cod (gatit) Portie 100 g Acid pantotenic (mg) 0.18

Ton (usor, conservat in apa)

100 g

0.21

Ou (gatit)

1 mare

0.61

Lapte

100 g

0.16

Iaurt

100 g

0.60

Broccoli (gatit)

100 g

0.42

Linte (gatita)

100 g

0.58

Mazare verde (gatita)

100 g

0.72

Avocado

1 fruct intreg

1.99

Cartof dulce (gatit)

1 mediu

0.88

Ciuperci (crude)

100 g

0.46

Homar (gatit)

100 g

0.28

Paine, grau integral

1 felie

0.19

Doza zilnica recomandata Comisia de Alimente si Nutritie a Institutului de Medicina a considerat ca dovada stiintifica existenta era insuficienta pentru a calcula doza zilnica recomandata pentru acidul pantotenic, astfel ca a stabilit un nivel de consum adecvat (AI). Nivelul de consum pentru acid pantotenic s-a bazat pe consumurile dietetice estimate in grupurile de populatie sanatoasa. Consum adecvat de acid pantotenic (AI) Stadiile vietii Varsta Barbati (mg/zi) Femei (mg/zi)

Sugari

0-6 luni

1.7

1.7

Sugari

7-12 luni

1.8

1.8

Copii

1-3 ani

Copii

4-8 ani

Copii

9-13 ani

Adolescenti

14-18 ani

10

Adulti

19 65 ani

Adulti in varsta*

65 ani si mai in varsta 5

Graviditate

Toate varstele

Alaptare

Toate varstele

*recomandarea Institutului Linus Pauling Actiuni ale vitaminei B5 Favorizeaza sinteza de acetilcoenzima A care are rol in reactiile metabolice cu producere de energie. Acidul pantotenic este o componenta a coenzimei A (CoA), o coenzima esentiala intr-o varietate de reactii care sustin viata. CoA este necesara pentru reactiile chimice care genereaza energie din alimente (grasime, carbohidrati si proteine). Sinteza grasimilor esentiale, colesterolului si hormonilor steroidieni necesita CoA, la fel ca si sinteza neurotransmitatorului, acetilcolinei si hormonului melatonina. Heme, o componenta a hemoglobinei, necesita un compus care contine CoA, pentru sinteza sa. Metabolismul unui numar de medicamente si toxine de catre ficat necesita CoA. Coenzima A a fost joaca un rol important in reactiile de acetilare. Majoritatea proteinelor acetilate din organism au fost modificate de catre adaugarea unui grup de acetat donat de CoA. Acetilarea proteinei

afecteaza structura 3-dimensionala a proteinelor, existand posibilitatea sa altereze functia lor. De exemplu, reactiile de acetilare pot altera activitatea hormonilor peptide. Acetilarea proteinei pare sa joace un rol in diviziunea celulara si replicarea ADN si sa afecteze, de asemenea, expresia genei prin facilitarea transcriptiei ARN-ului. In plus, un numar de proteine a fost modificat prin atasarea acizilor grasi cu lant lung donati de CoA. Aceste modificari sunt cunoscute ca acetilarea proteinei si pare sa joace un rol central in semnalarea celulei. Vitaminele B5, B8, C si acizii grasi

Acizi grasi proveniti din alimente interactioneaza cu coenzima A pentru a forma acetilcoenzima A, proces in care e necesara vitamina C. Proteina purtatoare de acil necesita acid pantotenic sub forma 4-fosfopanteteina pentru activitatea sa de enzima. Acetilcoenzima A si proteina purtatoare de acil (ACP) cealalta forma activa a vitaminei B5 sunt implicate in sinteza acizilor grasi, proces complex in care vitaminele B3 (niacina) si B8 (biotina) sunt indispensabile. Acizii grasi sunt o componenta a unor lipide, care sunt molecule grase esentiale pentru functia fiziologica normala. Printre aceste grasimi esentiale se numara sfingolipidele, care sunt o componenta a tecii de mielina ce intensifica transmisia nervului. Un alt exemplu din aceasta categorie de acizi grasi esentiali este fosfolipoda care se gaseste in membranele celulei. Favorizeaza sinteza anticorpilor, a colinei, a acidului paraaminobenzoic, a substantelor porfirinice, a fosfolipidelor, a vitaminei D, a coenzimei Q10, a hormonilor steroidieni. Vitamina B5 si aminoacizii. Aminoacizii: triptofan, leucina, izoleucina,lizina, alanina, cisteina, serina pot fi, de asemenea, transformati in acetilcoenzima A. Este denumita si elixirul tineretii. O sursa apreciabila de vitamina B5 este laptisorul de matca, considerat un veritabil elixir al tineretii, conferind celor care il utilizeaza o stare foarte buna. De asemenea, se considera ca vitamina B5 este importanta in asigurarea fertilitatii ambelor sexe. Vitamina B5 si colesterolul ridicat. Un derivat al acidului pantotenic numit pantetina a fost raportat de un numar de cercetatori ca avand un efect de reducere a colesterolului. De fapt, pantetina este formata din doua molecule de pantetina unite printr-o legatura de disulfid (unire chimica intre doua molecule de sulf). Pantetina este mai aproape de CoA decat de acidul pantotenic si este o componenta functionala a CoA si a proteinelor purtatoare de acil. Cateva studii au gasit ca dozele zilnice de 900 mg de pantetina (300 mg de trei ori pe zi) sunt mult mai eficiente decat placebo in reducerea colesterolului total si a nivelurilor de trigliceride din sange ale persoanelor diabetice si ale celor sanatoase. De asemenea, pantetina reduce colesterolul si nivelurile de trigliceride la pacientii cu diabet aflati la hemodializa fara sa experimenteze efecte secundare adverse. Faptul ca pantetina are doar cateva efecte secundare a fost bine primita in special de pacientii aflati la hemodializa, din cauza riscului crescut de toxicitate de la medicamente la pacientii cu esec al rinichiului. Pantetina nu este o vitamina, ci un derivat al acidului pantotenic. Decizia de a folosi pantetina pentru a

trata nivelul de colesterol sau trigliceride ridicat ar trebui sa se faca sub indrumarea unui medic specializat, care sa asigure un tratament adecvat. Alte actiuni importante ale vitaminei B5: Este eficienta in poliartrita reumatoida. Stimuleaza activitatea glandelor suprarenale. Intervine in mecanismele de multiplicare a celulelor. Previne afectiunile cardio - vasculare. Trofic al pielii, al mucoaselor, al parului si al unghiilor. Stimuleaza activitatea sistemului nervos parasimpatic. Rol in procesele de crestere (in asociere cu vitaminele B3, B8, B9). In asociere cu vitamina B7, trateaza alopecia. Stimuleaza imunitatea. Antialergica. Antiaterogena. Antiastenica. Favorizeaza cicatrizarea plagilor. Stimuleaza procesele de detoxifiere in cazul alcoolismului. Reduce efectele secundare ale chimioterapiei. Poate fi folosita cu succes in tratamentele antialergice (alergii la praf, polen, etc). Vitamina B5 joaca un rol major in coordonarea urmatoarelor procese biochimice ale organismului: activitatea histonelor (care coordoneaza activitatea ADN-ului); activitatea tubulinei (compus al scheletului care confera forma celulei); activitatea endorfinelor; metabolismul acetilcolinei (importane neurotransmitator cerebral si periferic).

Indicatii Afectiuni alergice: alergii (in general) boala fanului Afectiuni cardiovasculare: afectiuni cardiovasculare (in general) afectini capilare hipotensiune arteriala nevroza cardiaca Afectiuni dermato-venerice: acnee acnee rozacee alopecie escare fisuri ale pielii dermatoze (in general) depigmentarea parului si a pielii eczema Afectiuni ale sistemului imunitar: scaderea imunitatii Afectiuni chirurgicale: contuzii interventii chirurgicale plagi Afectiuni digestive: atonii intestinale constipatie fisuri anale gastrita cronica insuficienta hepatica meteorism abdominal rectita ulcer gastro-duodenal

fotosensibilitate herpes par uscat si friabil prurit tulburari trofice ale unghiilor ulcer varicos vitiligo Afectiuni genitale: impotenta sexuala sindrom premenstrual sterilitate Afectiuni hematologice: anemie Afectiuni oftalmologice: afectiuni oculare (in general) intarzieri ale cicatrizarii plagilor oculare ulceratii corneene Afectiuni osteo-articulare: artrita artroza carii osoase poliartrita reumatoida Afectiuni psihiatrice: alcoolism depresie Boli infectioase: convalescenta dupa o boala infectioasa hepatita acuta virala. Alte indicatii: crampe in perioada de sarcina greturi si varsaturi in perioada de sarcina fotofobie deshidratare efecte secundare in contraceptia orala stres tulburari trofice ale membrelor inferioare

Afectiuni endocrine: mixedem Afectiuni geriatrice: prurit senil senescenta Afectiuni neurologice: ataxie nevralgie oftalmica parestezii Afectiuni ORL: faringita cronica rinita rinofaringita sinuzita Afectiuni pediatrice: eritem fesier tulburari de crestere Afectiuni respiratorii: afectiuni pulmonare cronice (in general) bronsita emfizem pulmonar guturai

Intoxicatii si agenti de mediu: arsuri (cicatrizant) arsuri provocate de radiatiile solare

Afectiuni cauzate 1. Deficienta de vitamina B5 Deficienta de acid pantotenic care se gaseste in mod natural la oameni este foarte rara si a fost observata doar in cazuri de malnutritie severa, tratamente cu antibiotice, consum excesiv de produse rafinate. Deficienta de acid pantotenic la oameni a fost indusa experimental prin co-administrarea unui antagonist al acidului pantotenic si a dietei deficiente in acid pantotenic. Participantii acestui experiment s-au plans de dureri de cap, oboseala, insomnie, dereglari intestinale, amorteala si furnicaturi in maini si picioare. Intr-un studiu mai recent, participantii au fost hraniti doar cu o dieta fara acid pantotenic si nu au dezvoltat semne clinice de deficienta, desi unii pareau apatici si se plangeau de oboseala. Homopantotenatul este un antagonist al acidului pantotenic cu efecte colinergice (similare celor ale neurotransmitatorului, acetilcolina). A fost folosit in Japonia pentru a intensifica functia mentala, in special in cazul bolii Alzheimer. Un efect secundar rar a fost dezvoltarea encefalopatiei hepatice, o afectiune a functionarii anormale a creierului, ca urmare a esecului ficatului de a elimina toxinele. S-a observat ca encefalopatia a fost inversata prin suplimentarea cu acid pantotenic, sugerand, dar nedovedind, ca a fost din cauza deficientei de acid pantotenic cauzate de un antagonist. Carenta in vitamina B5 se traduce prin: oboseala, tulburari digestive (greturi, diaree, dureri), cutanate (caderea parului, ulceratii) si neurologice (dureri de cap, senzatie de arsura a extremitatilor etc.), insomnie. Reversibile, aceste tulburari sunt tratate prin administrare medicamentoasa de vitamina B5. 2. Excesul vitaminei B5

Nu se produc hipervitaminoze (datorita mecanismului de control tisular si eliminarii acestei vitamine prin urina).

Antagonisti Acidul mandelic, acidul salicilic, alcoolul, cafeaua, homopantotenatul, stresul. Potentatori Vitaminele B1 si B3 stimuleaza sinteza de acetilcoenzima A. Relatiile vitaminei B5 cu alte vitamine: Impreuna cu vitaminele B3 (PP), B8 si B9, actioneaza sinergic in procesele de crestere. Rol in tratarea alopeciei in actiune sinergica cu vitamina B7 (colina). In sinergie cu vitaminele B8 si C, interactioneaza cu acizii grasi proveniti din alimente pentru a forma acetilcoenzima A. Acest proces necesita prezenta vitaminei C. Interactiuni cu alte medicamente

Nu exita informatii

Observatii Suplimentarea aportului de vitamina B5 e necesara la copii si adolescenti, la femei gravide si care alapteaza, in caz de stres, inaintea unei interventii chirurgicale si in caz de afectiuni dermatologice si de diabet. Prin fierbere, congelare, conservare se pierd 35% pana la 75% din aceasta vitamina. Bacteriile care in mod normal colonizeaza colonul (intestinul mare) sunt capabile sa creeze propriul acid pantotenic. Un proces specializat pentru asimilarea biotinei si acidului pantotenic a fost identificat in celulele crescute derivate din captuseala colonului, sugerand ca oamenii pot absorbi acidul pantotenic si biotina produsa de bacteria intestinala.. Suplimente Acid pantotenic Suplimentele contin pantotenol, o derivata de alcool mult mai stabila, care este convertita rapid de oameni in acid pantotenic. Calciul si sodiul D-pantotenat, calciul si sarurile de sodiu ale acidului pantotenic, sunt de asemenea disponibile ca suplimente. Pantetina Pantetina este folosita ca si agent de reducere a colesterolului in Europa si Japonia si este disponibila in America sub forma de supliment dietetic. Vitamina B6 Date generale Vitamina B6 este o vitamina solubila in apa, care a fost prima data izolata in anii 30. Exista trei forme traditionale de vitamina B6: piridoxal (PL), piridoxina (PN), piridoxamina (PM). Piridoxal 5-fosfat (PLP), derivatul fosfat esterului, este forma principala de coenzima si este cel mai important din metabolismul omului. Vitamina B6 trebuie obtinuta din dieta deoarece oamenii nu o pot sintetiza. Aceasta vitamina se prezinta sub forma unei pudre cristaline, albe, hidrosolubile, stabila la caldura, dar care se poate condensa cu peptidele in timpul fierberii, devenind putin absorbabila.

Stabila in mediul acid, ea este usor degradabila de lumina naturala, de rafinarea alimentelor, de procesele de preparare si de conservare a lor.

Surse naturale Vitamina B6 trebuie obtinuta din dieta deoarece oamenii nu o pot sintetiza. In majoritatea cazurilor, alimentele din dieta care sunt bogate in vitamina B6 ar trebui sa furnizeze suficient cat sa previna deficienta. Totusi, cei care urmeaza o dieta vegetariana stricta e posibil sa fie nevoiti sa-si mareasca consumul de vitamina B6 prin consumul de alimente fortificate cu vitamina B6 sau cu suplimente. In tabelul de mai jos sunt cuprinse cateva alimente relativ bogate in vitamina B6 impreuna cu continutul lor de vitamina B6 in miligrame (mg). Alimente Cereale fortificate si derivate din cereale Portie 100 g Vitamina B6 (mg) 0.25-1.3

Banana

1 medie

0.43

Somon salbatic (gatit)

100 g

0.57

Galbenus de ou (crud)

1 mediu

0.3

Cartof rosu (gatit)

1 mediu

0.70

Spanac (gatit)

1 ceasca

0.44

Alune de padure (uscate si prajite)

100 g

0.64

Seminte de floarea soarelui

100 g

0.6

Avocado

100 g

0.53

Cocktail de suc de legume

100 g

0.15

Drojdie de bere uscata

100 g

4.41

Doza zilnica recomandata (DZR) Deoarece vitamina B6 este implicata in multe aspecte ale metabolismului, anumiti factori afecteaza nevoia individului de vitamina B6.Dintre acei factori, consumul de proteina a fost cea mai studiata. Consumul crescut de proteina dietetica rezulta intr-o nevoie ridicata de vitamina B6, probabil din cauza ca PLP este o coenzima pentru multe enzime implicate in metabolismul aminoacidului. Spre deosebire de recomandarile anterioare, Comisia pentru Alimente si Nutritie (FNB) a Institutului de Medicina nu a exprimat cea mai recenta DZR pentru vitamina B6 in ceea ce priveste consumul de proteina, desi relatia a fost luata in considerare la stabilirea DZR. In tabelul de mai jos este prezentata DZR actuala, revizuita de Comisia pentru Alimente si Nutritie (FNB) in 1998.

Doza zilnica recomandata (RDA) pentru vitamina B6 Stadiile vietii Sugari Varsta 0-6 luni Barbati (mg/zi) Femei (mg/zi) 0.1 (AI) 0.1 (AI)

Sugari

7-12 luni

0.3 (AI)

0.3 (AI)

Copii

1-3 ani

0.5

0.5

Copii

4-8 ani

0.6

0.6

Copii

9-13 ani

1.0

1.0

Adolescenti

14-18 ani

1.3

1.2

Adulti

19 - 65 ani

1.3

1.3

Adulti*

65 ani si mai in varsta

1.7

1.5

Graviditate

Toate varstele

1.9

Alaptare

Toate varstele

2.0

*recomandarea Institutului Linus Pauling

Actiunile vitaminei B6 In calitate de coenzima, vitamina B6 intervine in numeroase reactii enzimatice. PLP joaca un rol vital in functionarea a aproximativ 100 de enzime care catalizeaza reactiile chimice esentiale din corpul uman. De exemplu, functiile PLP ca si coenzima pentru glicogen fosforilaza, o enzima care catalizeaza eliberarea glucozei din glicogenul stocat. Marea parte a PLP din corpul uman se gaseste in muschi, fiind legata de glicogen fosforilaza. PLP este si o coenzima pentru reactiile folosite in generarea glucozei din aminoacizi, un proces cunoscut sub numele de gluconeogeneza. Vitamina B6 stimuleaza imunitatea (inclusiv n cazul bolnavilor de SIDA) Vitamina B6 este indispensabila apararii organismului contra infectiilor. Persoanele de varsta a treia trebuie sa consume cantitati mari de vitamina B 6 naturala pentru a-si sustine si intari sistemul imunitar. Consumul scazut de vitamina B 6 si statusul nutritional au fost asociate cu functia imunitara dezechilibrata, in special la cei in varsta. Productia descrescuta a celulelor sistemului imunitar cunoscute ca limfocite, precum si productia descrescuta de proteine importante ale sistemului imunitar numite interleukin-2, au fost raportate la indivizii deficienti de vitamina B6. Restaurarea statusului vitaminei B6 a rezultat in normalizarea inmultirii limfocitelor si productiei de interleukin-2, sugerand ca un consum adecvat de vitamina B6 este important pentru functia optima a sistemului imunitar la persoanele in varsta. Totusi, un studiu a descoperit ca necesarul de consum de vitamina B6 pentru suprimarea acestor dezechilibrari ale sistemului imunitar la persoanele in varsta a fost de 2.9 mg/ zi pentru barbati si 1.9 mg/ zi pentru femei. Aceste solicitari de vitamina B 6 sunt mai mari decat doza zilnica recomandata actuala. In general, vitamina B6 are un rol major in stimularea sistemului imunitar (inclusiv in cazul seropozitivilor HIV si al bolnavilor de SIDA). Asigurarea sistematica a unei ratii crescute de vitamina B6 este o masura eficienta de incetinire a evolutiei bolii. Vitamina B6 este o vitamina anticanceroasa. Aportul de vitamina B6 naturala s-a dovedit eficient in scaderea incidentei cancerelor de vezica urinara, de san si a bolii Hodgkin. Hipovitaminoza B6 favorizeaza aparitia cancerului hepatic, mai ales daca exista o suferinta hepatica preexistenta. Mecanismul de interventie a vitaminei B6 in aceste cazuri consta in normalizarea metabolismului triptofanului (deoarece metabolismul acestui aminoacid este modificat in cazurile de cancer mentionate, aportul de vitamina B6 naturala diminuand riscurile de aparitie sau de revenire a acestor tipuri de cancer). in sinergie cu vitamina B6 actioneaza si vitaminele A, C, E si zincul. Crescand producerea de globule albe si ameliorand raspunsul imunologic, vitamina B6 este utila ca adjuvant in tratamentul cancerului. Deficitul de vitamina B6 determina reducerea numarului de limfocite si scaderea producerii de interleukine. Vitamina B6 este utila in tratamentul diabetului.

Vitamina B6 este utila in tratamentul diabetului, in sinergie cu alte vitamine si cu magneziul. S-a observat la un numar mare de diabetici carenta de vitamina B6, ceea ce afecteaza metabolismul triptofanului, aminoacid esential care, neputand fi utilizat normal, este transformat in acid xanturemic. S-a demonstrat stiintific ca acest acid are efect negativ asupra pancreasului, iar unele studii arata ca poate determina aparitia diabetului zaharat. De asemenea, vitamina B6 determina posibilitatea aparitiei neuropatiilor periferice, asociate diabetului. Vitamina B6 previne afectiunile cardiovasculare. Vitamina B6, actionand in sinergie cu vitaminele B9 si B12, intervine si in procesele de transsulfurare (prin care se obtine cisteina). Orice deficit vitaminic, in primul rand cel al vitaminei B6, duce la perturbarea acestor procese si la formarea in exces de homocisteina (care este un produs intermediar in metabolismul metioninei). Se stie ca homocisteina este unul dintre factorii de risc ai afectiunilor cardiovasculare. Persoanele sanatoase folosesc doua cai diferite pentru a metaboliza homocisteina. O cale transforma homocisteina inapoi in metionina si este dependenta de acidul folic si vitamina B 12, in timp ce cealalta cale transforma homocisteina in cisteina aminoacid si necesita doua enzime dependente de vitamina B6 (PLP). Astfel, cantitatea de homocisteina din sange este reglata de cel putin trei vitamine: acidul folic, vitamina B12 si vitamina B6. Studii vaste de observatie au demonstrat o asociere intre consumul scazut de vitamina B6 sau statusul ridicat al homocisteinei din sange si riscul crescut de boli cardiovasculare. Un studiu prospectiv vast a descoperit ca riscul de boala de inima la femeile care consumau in medie 4.6 mg de vitamina B6 zilnic, era doar de 67% fata de riscul femeilor care consumau in medie 1.1 mg zilnic. Un alt studiu prospectiv vast a gasit ca nivelurile ridicate de PLP din plasma au fost asociate cu un risc descrescut de boala cardiovasculara, independenta de nivelurile de homocisteina. In continuare, anumite studii au raportat ca statusul scazut de PLP din plasma este un factor de risc pentru boala coronariana arteriala. In contrast cu suplimentarea cu acid folic, studiile pe indivizii care luau doar suplimente cu vitamina B6 nu au raportat descresteri semnificative ale nivelurilor de baza ale homocisteinei. Totusi, un studiu a descoperit ca suplimentarea cu vitamina B 6 a fost eficienta in scaderea nivelurilor de homocisteina din sange dupa o doza de metionina administrata pe cale orala (test de incarcare cu metionina), sugerand ca vitamina B6 ar putea juca un rol in metabolismul homocisteinei dupa mese. Vitamina B6 regleaza raspunsul celulelor la actiunea hormonilor steroidieni. Daca exista un deficit de vitamina B6, raspunsul celulelor la hormonii steroidieni este crescut. De aici rezulta posibilitatea de a trata unele afectiuni datorate solicitarilor hormonale excesive, cum ar fi sindromul pre-menstrual si diferite forme de cancer (cancerul de san), prin aport crescut de vitamina B 6. Hormonii estrogeni antreneaza si o crestere a metabolismului triptofanului, ceea ce necesita un consum crescut de vitamina B6. Hormonii steroizi, precum estrogenul si testosteronul, isi exercita influentele in corp prin legarea de receptorii hormonului steroid din nucleul celulei si alterand transcriptia genei. PLP se leaga de receptorii steroizi, in asa fel incat inhiba legarea hormonilor steroizi, reducand influentele lor. Legarea PLP-ului de receptorii steroid pentru estrogen, progesteron, testosteron si alti hormoni steroizi sugereaza ca statusul vitaminei B6 al unei persoane poate avea implicatii asupra unor boli afectate de hormonii steroizi, inclusiv cancerul mamar si cancerul de prostata. Anxietatea, iritabilitatea, depresiile, durerile de cap, etc., specifice sindromului premenstrual, pot fi eliminate prin aportul alimentar preventiv de fructe si legume care contin vitamina B6. Ajuta la mentinerea echilibrului psihic si psihosomatic. Vitamina B6 este indispensabila echilibrului psihic si psihosomatic. Vitamina B6 intervine in reactiile de decarboxilare, prin care unui aminoacid ii este luata gruparea carboxil, rezultand amine precursoare ale neurotransmitatorilor (noradrenalina, serotonina, dopamina, norepineprina si acidul gama aminobutric GABA). Astfel, se explica de ce vitamina

B6 influenteaza functiile psihice si de ce deficitul de vitamina B6 duce la scaderea puterii de concentrare mentala, la iritabilitate, depresii, agresivitate, anxietate, insomnie, fenomene epileptice. In toate aceste cazuri, in loc sa ne grabim sa inghitim somnifere sau medicamente antidepresive, mai util ar fi sa apelam la remedii perfect naturale, printre care se afla si alimentele naturale bogate in vitamina B6. Vitamina B6 are rol esential in metabolismul aminoacizilor si al substantelor proteice. Vitamina B6 este necesara in numeroase reactii ce permit organismului sa utilizeze aminoacizii din alimentatie; aminoacizii vor fi utilizati la sinteza propriilor proteine ale organismului (enzime, proteine din structura tesuturilor etc.) si, de aceea, o carenta de vitamina B6 poategenera grave perturbari in organism. Vitamina B6 intervine in reactiile transaminazelor, care au rol in degradarea aminoacizilor si sinteza acidului glutamic (necesar pentru formarea altor aminoacizi). Transaminazele transfera gruparea aminica NH2 a unui aminoacid asupra unui ceto-acid, cu formarea unui nou aminoacid si a unui nou ceto-acid. In acest proces, vitamina B6 are rol de coordonator. Piridoxal-fosfatul (PALP), sub forma de coenzima, indeplineste un rol esential in metabolismul aminoacizilor si al substantelor proteice, luand parte la unele reactii de transaminare, decarboxilare si dezaminare; de asemenea. intervine si in metabolismul triptofanului, al aminoacizilor cu sulf, al hidroxiaminoacizilor, al nucleelor firinice, din care rezulta hormoni, fitohormoni, amine gene etc., contribuind indirect la reglarea unor procese metabolice, la functionarea normala a unor tesuturi si organe. Reactiile de transaminare, mai ales cele catalizate de transaminazele glutamic-oxalacetica (GOT), glutamic-piruvica (GPT) si aspart-piruvica (APT), prezinta interes in diagnosticul clinic, deoarece activitatea acestor transaminaze scade in diferite afectiuni metabolice, iar in stari de avitaminoza B6 se reduce cu aproximativ 65%. PALP formeaza, impreuna cu ionii metalici (Cu2+, Fe2+, Mg2+ Al3+) si cu unii aminoacizi, produsi de chelare. Vitamina B6 ajuta la conversia triptofanului in vitamina (nicotinamida) si in prostaglandine. Are, de asemenea, rol in sinteza acidului y-aminobutiric (GABA), care intervine in metabolismul aminoacizilor si in functionarea sistemului nervos central. Intervine in sinteza acidului nucleic. PLP serveste ca si enzima cheie implicata in mobilizarea grupurilor cu un singur carbon (metabolismului unui carbon). Astfel de reactii sunt implicate in sinteza acizilor nucleici. Efectul deficientei de vitamina B6 asupra functiei sistemului imunitar poate fi partial legat de rolul PLP-ului in metabolismul unui singur carbon. Vitamina B6 are rol in producerea histaminei si taurinei. Prin procesele de decarboxilare care au loc cu ajutorii vitaminei B6, se formeaza histamina (implicata in reactiiii alergice, in vasoconstrictie, in stimularea secretie gastrice acide si in transmiterea nervoasa) si taurina. Alte actiuni importante ale vitaminei B6 Supliment natural necesar sportivilor, femeilor insarcinate si a celor care alapteaza. Favorizeaza absorbtia vitaminei B12 i asimilarea magneziului. Produce energie in corp. Favorizeaza procesele de dezaminare (degradare) a aminoacizilor, proces prin care acidul glutamic, cisteina, tidina, treonina dau nastere la ceto-acizi si amoniac, asigurand nevoile energetice ale celulei (procesele sunt reversibile). Intervine in sintezele proteice. Favorizeaza asimilarea proteinelor si a lipidelor. Protector al celulelor. Reduce spasmele musculare, amorteala muschilor. Are actiune antivomitiva (atenueaza greata). Vitamina B6 favorizeaza utilizarea glicogenului stocat in muschi si in ficat. Este o vitamina anticanceroasa.

Participa la sinteza noradrenalinei, insulinei, histaminei, taurinei. Aportul marit de vitamina naturala B6 naturala este un ajutor contra alcoolismului. Neurotropa. Diuretica. Antidermatozica. PLP functioneaza ca si coenzima in sinteza hemei, o componenta a hemoglobinei care contine fier. Vitamina B6 fixeaza fierul in sange.

Indicatii Afectiuni alergice: alergii (in general) urticarie. Afectiuni ale sistemului imunitar: scaderea imunitatii Afectiuni cardiovasculare: afectiuni cardiovasculare (in general) aritmie cardiaca ateroscleroza insuficienta cardiaca nevroza cardiaca tulburari vaso-motorii Afectiuni chirurgicale: escare Afectiuni digestive: aerofagie ciroza hepatica colita colica biliara constipatie enterita litiaza biliara meteorism abdominal tulburari digestive la alcoolici Afectiuni genitale: afectiuni ale prostatei dismenoree frigiditate mastoza micoza genitala sterilitate Afectiuni hematologice: agranulocitoza

Afectiuni ale sistemului limfatic si ganglionar: limfatism

Afectiuni carentiale: boala beri-beri pelagra Afectiuni dermato-venerice: acnee (in general) alopecie dermatoze (in general) fisuri ale pielii si buzelor furunculoza pelada pitiriazis prurit seboree veruci zona Zoster

Afectiuni endocrine: insuficienta testiculara tetanie

Afectiuni geriatrice: senescenta

tremuraturi senile

anemie hipocroma feripriva limfocitoza

Afectiuni maligne: cancer de san cancer de vezica urinara cancer hepatic

Afectiuni metabolice: diabet guta obezitate Afectiuni ale sistemului nervos: convulsii (prevenire) encefalopatie hemiplegie distonie neurovegetativa nevralgii paralizie generala polineuropatii poliomielita scleroza medulara scleroza multipla Afectiuni ORL: hipoacuzie laringita otita surditate

Afectiuni musculare: atonie musculara atrofie musculara distrofie musculara mialgie miastenie

Afectiuni oftalmologice: conjunctivita edem papilar glaucom nevrita optica Afectiuni osteo-articulare: artrita artroza decalcifiere osoasa lumbago osteomalacie reumatism cronic evolutiv sciatica. Afectiuni psihiatrice: afectiuni psihice(in general) agitatie alcoolism angoasa anorexie psihica confuzie mintala depresie insomnie isterie nervozitate neurastenie psihoza scaderea memoriei schizofrenie Afectiuni stomatologice:

Afectiuni pediatrice: acetonemie infantila convulsii (prevenire) sindrom Down

Afectiuni respiratorii: astm bronsic traheita

Afectiuni urinare:

parodontoza

afectiuni urinare (in general) anurie cistita colica renala insuficienta renala litiaza urinara.

Boli infectioase: encefalita mononucleoza infectioasa SIDA Alte indicatii: decalcifiere in sarcina eclampsie (prevenire) ameteala anxietate dureri lombare fotofobie migrena pierderea mirosului scaderea greutatii tremuraturi convalescenta efort fizic intens hiperemotivitate inflamatii scaderea asimilarii vitaminei B12 si a Mg stres

Intoxicatii si agenti de mediu: arsuri degeraturi insolatie intoxicatii cu mercur

Afectiuni cauzate 1. Deficienta de vitamina B6 Deficienta severa de vitamina B6 este neobisnuita. Alcoolicii sunt cei mai expusi la riscul deficientei de vitamina B6 din cauza consumurilor dietetice joase si a metabolismului dezechilibrat al vitaminei. Carenta vitaminei B6 , in asociere cu vitaminele B9 si B12 , duce la perturbarea acestor procese si la excesul de homocisteina (factor de risc in afectiunile cardiovasculare). La inceputul anilor 1950, s-au observat atacuri de apoplexie la sugari ca rezultat al deficientei severe de vitamina B6, cauzate de o eroare in producerea formulei pentru sugari. Au fost observate in unele studii despre deficienta de vitamina B6 modele anormale ale electroencefalogramei (EEG). Alte simptome neurologice observate la deficienta severa de vitamina B6 includ iritabilitatea, depresia si confuzia. Simptome aditionale includ inflamarea limbii, dureri sau ulcere ale gurii si ulcere ale pielii din colturile gurii. Deficitul de vitamina B6 determina reducerea numarului de limfocite si scaderea producerii de interleukine. Avitaminoza determina: convulsii si tulburari vasomotorii.

Hipovitaminoza se intalneste frecvent la alcoolici si se manifesta prin: ameteli, anemie, eroziuni ale orificiilor nazale si la nivelul orificiului bucal, greata, varsaturi. 2. Excesul de vitamina B6 Dozele mari de vitamina B6 determina inhibarea absorbtiei intestinale a vitaminei B1. De asemenea, apar afectiuni in principal in cazul administrarii vitaminei de sinteza. Riscul de hipervitaminoza este mic, vitamina B6 nedevenind toxica decat in doze ridicate (de 50 ori mai mari decat aportul zilnic recomandat). Luarea indelungata de doze mari de vitamina B6 poate totusi sa se afle la originea unei polinevrite. Deoarece efectele adverse au fost documentate doar pentru vitamina B6 din suplimente si niciodata pentru vitamina B6 din surse alimentare, este discutata siguranta referitoare doar la forma suplimentului cu vitamina B6 (piridoxina). Desi vitamina B6 este o vitamina solubila in apa si este eliminata prin urina, suplimentarea pe o perioada lunga de timp cu doze mari de piridoxina poate rezulta in simptome neurologice dureroase cunoscute ca neuropatie senzoriala. Simptomele includ durere si amorteala a extremitatilor si in cazuri severe, dificultate la mers. Totusi, au fost raportate cateva cazuri de indivizi care au dezvoltat neuropatii senzoriale la doze de mai putin de 500 mg pe zi pe o perioada de cateva luni. Insa, niciunul din studiile in care s-a efectuat examinarea unui obiectiv neurologic, nu s-a raportat vreo dovada a unei leziuni a nervului senzorial la consumuri mai mici de 200 mg de piridoxina pe zi. Pentru a preveni virtual neuropatia senzoriala la toate persoanele, Comisia de Alimente si Nutritie a Institutului de Medicina a stabilit pentru adulti un nivel superior de consum pentru piridoxina de 100 mg/ zi. Deoarece, studiile placebo-controlate au esuat in general in a arata efectele terapeutice ale dozelor mari de piridoxina, nu ar trebui sa se depaseasca doza de 100 mg/zi. Nivel superior tolerabil de consum (UL) pentru vitamina B6 Grupa de varsta Sugari 0-12 luni UL (mg/zi) Nu este posibil de stabilit*

Copii 1-3 ani

30

Copii 4-8 ani

40

Copii 9-13 ani

60

Adolescenti 14-18 ani

80

Adulti 19 ani si mai in varsta

100

*Sursa de consum ar trebui sa fie doar din mancare si formula de lapte.

Antagonisti Alcoolul, cafeaua, radiatiile, contraceptivele orale, tutunul. Potentatori Vitamina B4 potenteaza continutul vitaminei B6. Interactiuni cu medicamente Nu exista informatii. Relatiile vitaminei B1 cu alte vitamine Dozele mari de vitamina B6 determina inhibarea absorbtiei intestinale a vitaminei B1. In sinergie cu vitaminele B9 si B12 intervin in procesele de transsulfurare. Vitamina B6 favorizeaza absorbtia vitaminei B12. Vitamina B6 ajuta la conversia triptofanului in vitamina PP. Se recomanda in tratarea bolii Alzheimer, impreuna cu vitaminele B9 si vitamina B12. Observatii In timpul fierberii alimentelor, se pierd 10-15% din continutul lor vitaminic. Interactiunile cu medicamente: anumite medicamente pot interveni in metabolismul vitaminei B6, de aceea unele persoane pot fi sensibile la deficienta de vitamina B6, daca nu este luat suplimentul cu vitamina B6. Medicamentele anti-tuberculoza, inclusiv izoniazidul si cicloserina, metal chelatorul penicilamina si medicamentele anti-Parkinson, inclusiv Levodopa, toate formeaza complexe cu vitamina B6, creand o deficienta functionala. In plus, eficacitatea altor medicamente ar putea fi alterata prin dozele mari de vitamina B6. De exemplu, s-a constatat ca dozele mari de vitamina B6 descresc eficacitatea a doua anticonvulsive, fenoberbital si fenitoina, precum si a Levodopei. Suplimente Vitamina B6 este disponibila ca si clorhidrat de piridoxina in multivitamine, complexul de vitamina B si suplimentele de vitamina B6. Vitamina B7 (Colina) Index articol Vitamina B7 (Colina) Surse Naturale Doza zilnica recomandata Actiuni Indicatii Afectiuni cauzate Interacti Observatii Suplimente Toate paginile Date generale si caracteristici

Vitamina B7 (colina) mai este numita si vitamina memoriei.Colina este una din putinele substante capabile sa penetreze asa-numita "bariera sangvina a creierului" care are rolul de a proteja encefalul de variatiile bruste ale dietei zilnice. Este una din putinele vitamine care trec in lichidul cefalorahidian, fiind implicata in metabolismul chimic al creierului. Ea reuseste sa patrunda direct in celulele creierului unde produce o substanta ce stimuleaza memoria. Vitamina B7 (colina) este un alcool aminat care contine trei grupari metil. Este o substanta siropoasa, alba, cu gust amar, solubila in apa, stabila la caldura si putin stabila in mediul bazic.

Lecitina pura (fosfatidilcolina) apartine clasei fosfolipidelor si este compusa din colina, o molecula de acid fosforic si glicerol, la care se adauga doi acizi grasi: unul saturat (acid palmitic sau acid stearic), iar celalalt nesaturat (acid oleic, linoleic sau linolenic). Organismul poate sintetiza colina pornind de la metionina si serina. Vitamina B7 (colina) actioneaza ca agent de emulsionare a grasimilor si coopereaza cu inozitolul la prelucrarea colesterolului. Colina are un rol foarte important in eliminarea substantelor toxice din organism, facilitand functionarea ficatului si vezicii biliare. Deoarece nou-nascutii sunt cei mai expusi lipsei de colina, se recomanda o atentie sporita pentru a le asigura doza necesara din aceasta vitamina.

Surse naturale

Sursele principale de vitamina B7 (colina) sunt: lapte galbenus de ou (crud) unt de cacao cereale (boabe integrale): grau, orz, orez, ovaz; germeni de grau. legume: legume cu frunze verzi (in general), cartofi, ceapa, conopida, linte (boabe), mazare verde, rosii, sfecla rosie, soia, sparanghel, fasole mung (boabe), varza alba, varza rosie. fructe: lamai, portocale, struguri. oleaginoase: alune de pamant, arahide, nuci de pecan. drojdie de bere.

Doza zilnica recomandata Copii: 250 - 450 mg. Adulti: 500 - 900 mg.

Actiunile vitaminei B7: Colina este o componenta esentiala a membranei celulare. Colina intra in compozitia fosfolipidelor, ele fiind constituente privilegiate (pana la 80%) ale membranelor celulare. Membranele continsfingolipide (grasimi complexe care apartin fosfolipidelor si care se gasesc in cantitati importante in tesutul nervos), dintre care cea mai importanta la om este sfingomielina (ea insasi un compus al vitaminei B7). Membranele celulelor au structuri fluide, ceea ce le permite sa se deplaseze si sa-si schimbe forma adaptandu-se atat nevoilor inconjuratoare, cat si propriilor lor nevoi. Membranele sunt precum un mediu uleios intr-un fluid. Aceasta fluiditate confera celulelor capacitatea de a lasa sa treaca unele molecule si particule, de a le exclude pe altele si de a reactiona la informatiile aduse de hormoni. Fluiditatea membranelor este direct legata de concentraia in fosfolipide. Hormonul care vine si se fixeaza pe suprafata exterioara a celulei activeaza o enzima - fosfolipaza, care degradeaza un fosfolipid membranar, iar produsul acestei degradari va activa o enzima de reglare (proteinkinaza C), care controleaza la randul ei numeroase enzime si reactii intracelulare (cresterea celulara, metabolismul, functionarea celulei). Fosfolipidele par a fi folosite de catre celule pentru transmiterea semnalelor care vor activa un numar mare de reactii enzimatice. Colina regleaza functiile ficatului (eficienta in special in cazurile de ciroza si hepatite virale A, B, C). Studii efectuate de catre cercetatorii din Marea Britanie si din fosta Cehoslovacie au aratat eficienta fosfatidilcolinei in tratamentul cirozei (in asociere cu metionina si cu doi antioxidanti puternici - vitaminele C i E) si al hepatitei virale A, B, C (in asociere cu metionina i cu vitamina B 12). Fosfatidilcolina si-a aratat eficacitatea in asociere cu o alta substanta hepatoprotectoare - silimarina (un complex de flavonoide i substane antioxidante extrase din planta numita armurariu - Carduus marianus).

Se considera astazi ca gradul de fluiditate ar putea juca un rol in imunitate, deoarece se stie deja ca numeroase boli se declanseaza atunci cand membranele celulelor devin rigide. De exemplu, alcoolicii cu ciroza hepatica au adesea i o forma de anemie (provocata de pierderea fluiditatii globulelor rosii). Deoarece ficatul nu mai functioneaza normal, concentratia de colesterol a membranelor creste (pana la 60%) in raport cu fosfolipidele. Colesterolul determina rigidizarea membranelor globulelor rosii catre periferie si aceste globule au astfel dificultati in a circula in vasele sangvine. De asemenea, ele sunt distruse prematur in splina. Deoarece ajuta grasimile sa circule si contribuie la emulsionarea colesterolului, impiedicandu-l sa se depoziteze pe peretii arterelor ori in vezica biliara, colina previne acumularea anormala de grasimi in ficat, usurand transportul sau crescand metabolismul acizilor grasi in ficat. Este benefica in afectiunile cardiace. Aportul suplimentar de lecitina, colina i inozitol la bolnavii cardiaci duce la imbunatatirea sanatatii, reducerea colesterolului sangvin, cresterea tonusului si a libidoului, determinand reducerea gradata a nevoii de medicamente cardiotonice. Are efect hipocolesterolemiant. O molecula de fosfatidilcolina contine doi acizi grasi (unul saturat, altul nesaturat). Acesti acizi influenteaza nivelul colesterolului. De exemplu, acidul oleic, care este mononesaturat, influenteaza favorabil colesterolul, pentru ca el reduce fractiunea LDL (proteine cu densitate mica, asa-numitul colesterol rau), creste colesterolul HDL (proteine cu densitate mare, asa-numitul colesterol bun) si scade vulnerabilitatea grasimilor circulante la oxidarea de catre radicalii liberi. Acizii saturati au efect invers, cu exceptia acidului stearic, care are particularitatea de a se transforma foarte repede in acid oleic. Atunci cand un acid polinesaturat sau mononesaturat este asociat cu acidul stearic, efectul asupra colesterolului este favorabil, asa cum demonstreaza si unele experiente recente. De exemplu, 4-6 linguri de lecitina au fost date in fiecare zi bolnavilor suferinzi de crize cardiace, care luasera fara rezultat medicamente pentru a diminua hipercolesterolemia. In trei luni, si fara ca regimul alimentar sa fie modificat, colesterolemia s-a micsorat, ajungand chiar, la unul dintre pacienti, de la 1012 la 186 mg/dl. Alte experiente au aratat ca aportul natural crescut de colina si de inozitol reduce cantitatea de trigliceride (grasimi ale sangelui) si poate readuce nivelul colesterolului sangvin la valori normale in mai putin de doua luni. Colina are rol in sinteza neurotransmitatorilor. Acetilcolina este un neurotransmitator sintetizat in organism prin condensarea colinei si a unei substante cetilcoenzima A, una dintre formele active ale vitaminei B5. Ea este, de asemenea, implicata in procesele de memorare. Sinteza acetilcolinei necesita si prezenta vitaminelor B1 si B5. Fiecare molecula de colina conine trei grupari metil care sunt labile, ceea ce inseamna ca ele pot fi transferate unei substante prin procesul de transmetilare. Gruparile metil sunt necesare in: formarea fosfolipidelor membranare, sinteza neurotransmitatorilor, reglarea expresiei genelor. Metionina, vitaminele B9, B12 i betaina (un subprodus al colinei) sunt surse de grupari metil.

In cazul in care colina nu este adusa in cantitati suficiente in organism (prin alimentaie), neuronii colinergici ai creierului cauta cu orice pret sa acopere lipsa si, pentru aceasta, folosesc continutul de colina din propriile membrane (bogate in fosfolipide, la fel ca toate membranele celulare ale corpului) pentru producerea acetilcolinei. Astfel, exista riscul de distrugere a neuronilor, la acesti bolnavi aparand simptome precum: pierderi de memorie, boala Alzheimer etc. Odata cu imbatranirea, creierul pierde un mare numar de dendrite (filamentele de legatura dintre neuroni), ceea ce duce la afectarea facultatilor mintale. Neuronii afectati vor acumula in membrane o cantitate crescuta de grasimi, ceea ce duce la scaderea capacitatii de a primi mesaje si la scaderea capacitatii de a secreta neurotransmitatori. Aportul de colina poate vindeca dischinezia tardiva, boala care apare in special la cei care iau medicamente antipsihotice. Alte actiuni importante ale vitaminei B7 (colina): Asociata cu magneziul, este eficienta in combaterea oboselii si a migrenelor. In asociere cu litiul, contribuie la ameliorarea si vindecarea acceselor de manie. Colina ajuta la transmiterea impulsurilor nervoase, mai cu seama a celor cu rol in procesul memoriei. Prin actiunea benefica asupra ficatului, contribuie la eliminarea toxinelor din organism. Colina are efect calmant. Adjuvant in tratamentul bolii Alzheimer. Determina cresterea nivelului de fosfor in sange. Este o componenta a factorului plachetar (PAF) si a plasminogenului. Imbunatateste memoria. Combate ateroscleroza si hipertensiunea arteriala. Previne depresiile. Protejeaza pielea si parul incetinind albirea acestuia. Este indispensabila pentru constituirea glucozei. Eficienta in afectiuni genitale (in special al fibromului uterin) Indicatii Afectiuni cardio-vasculare: angina pectorala ateroscleroza hipertensiune arteriala. Afectiuni digestive: afectiuni hepato-biliare (in general) ciroza hepatica colecistita constipatie. Afectiuni metabolice: diabet obezitate. Afectiuni dermato-venerice: alopecie eczema modificari ale parului. Afectiuni genitale: fibrom uterin impotenta. Afectiuni neurologice: boala Alzheimer convulsii (prevenire).

Afectiuni urinare: albuminurie insuficienta renala.

Boli infectioase: hepatita virala acuta A, B, C. Alte indicatii: cefalee colici hipercolesterolemie hipoglicemie migrena.

Infectii si agenti de mediu: intoxicatii (in general).

Afectiuni cauzate 1. Carenta de colina determina: oboseala, nervozitate si irascibilitate; probleme dermatologice (inclusiv grasimea sau uscatimea pielii); caderea parului si matreata; ateroscleroza si dureri musculare; tulburari de crestere; moleseala si extenuare; infiltratia grasa a ficatului; ciroza hepatica; depresii si tulburari de memorie. 2. Excesul de colina Nu s-au semnalat cazuri de exces de colina.

Interactiuni medicamentoase Nu se cunosc. Antagonisti Alcoolul, cafeaua, fierberea alimentelor. Potentatori Sinteza acetilcolinei (prin condensarea colinei si a acetilconzimei A) necesita prezenta vitaminelor B1 si B5. Relatiile vitaminei B7 (colina) cu alte vitamine Fosfatidilcolina (contine colina), in asociere cu vitaminele C, E si cu metionina este indicata in tratamentul cirozei. Colina, in asociere cu mezoinozitolul, seleniul, lecitina, vitamina E si carotenul, protejeaza ficatul de infiltratia cu grasimi. Fosfatidilcolina (contine colina), in asociere cu metionina si vitamina B12, este indicata in tratamentul hepatitei virale A, B, C. Sinteza acetilcolinei necesita si prezenta vitaminelor B1 si B5.

Observatii Daca se mareste aportul natural de lecitina, e necesar sa se mareasca si aportul de magneziu, calciu si de vitamina E, intrucat se stie faptul ca lecitina contine fosfor, iar corpul va trebui sa mobilizeze rezervele sale de calciu pentru a o asimila. Este necesar un aport marit de colina in urmatoarele cazuri: femei insarcinate si care alapteaza, nou-nascuti, persoane varstnice, consumatori de alcool, persoane cu afectiuni hepatice, persoane care sufera de anumite infectii virale si bacteriene. Suplimente Ca supliment, se gaseste in general in capsulele cu lecitina sau in tablete B - complex. Sase capsule de lecitina fabricate din soia contin fiecare 244 mg de inozitol si colina. Formula B - complex obisnuita contine in medie 100 mg colina si inozitol. *Nota: dupa unii autori, sub numele de vitamina B7 este cunoscuta colina, iar dupa alti autori, sub numele de vitamina B7 este cunoscutinozitolul. Vitamina B7 (Inozitol) Index articol Vitamina B7 (Inozitol) Surse naturale Doza zilnica recomandata Actiuni Indicatii Interactiuni Observatii Suplimente Toate paginile Date generale si caracteristici Vitamina B7 (inozitol) mai este cunoscuta ca vitamina I, mezoinozitol.In plante, inozitolul se gaseste in special sub forma de ester hexafosforic si de saruri de calciu si magneziu numitefitine. Sub forma de inozito-fosfolipide, acesta se gaseste in cantitate mai mare in frunzele si in semintele plantelor. Inozitolul prezinta noua stereoizomeri, dintre care doar mezoinozitolul are activitate vitaminica.

Mezoinozitolul este o componenta structurala a unor fosfolipide si galactolipide din bobul de soia. In cereale, se gaseste sub forma de lipozitol. Inozitolul este solubil in apa. Poate fi sintetizat pornind de la glucoza. Prin combinare cu colina, formeaza lecitina.

Surse naturale Sursele principale de vitamina B7 (inozitol) sunt: Lactate: iaurt, lapte.

Cereale si derivate din cereale: cereale germinate, tarate de grau, boabe integrale de grau, orez, porumb. Legume: fasole verde (pastai), fasole de Lima (boabe uscate), linte, mazare verde, soia (boabe), spanac, sparanghel, telina (frunze), varza. Fructe: avocado, citrice (mai putin lamaile), mere, mure, nuci de cocos, pepene galben, rodii, roscove, stafide. Oleaginoase: alune, nuci. Drojdie de bere. Melasa de trestie de zahar.

Doza zilnica recomandata Copii: 250 - 500 mg. Adulti: 500 1000 mg.

Actiunile vitaminei B7 (inozitol): Rol in mentinerea structurii membranei celulare. Rol in depolarizarea membranei celulare si in declansarea potentialului de actiune. Rol important in hranirea membranelor cerebrale. Mezoinozitolul intra in componenta unor enzime ca: amilaze, chimotripsina, fosfataza alcalina; nu se cunoaste inca rolul sau in activitatea acestor enzime. Are efect hipocolesterolemiant: participa la metabolismul gliceridelor si al colesterolului. Rol in tratarea sclerozei in plagi, intrucat celulele nervoase prezinta si in acest caz un deficit de inozitol. Ajuta la mentinerea sanatatii pielii si parului si la tratarea eczemelor. Actiune lipotropa: impiedica depunerea grasimilor si a colesterolului in ficat. Calmanta. Antidiabetica. Antidepresiva. Stimuleaza functiile cardiace. Stimuleaza diureza si creatinuria.

Indicatii Afectiuni cardio-vasculare: afectiuni cardiovasculare (in general) ateroscleroza. Afectiuni dermato-venerice: alopecie eczema modificari ale parului. Afectiuni digestive: constipatie ciroza hepatica steatoza hepatica. Afectiuni metabolice: diabet zaharat obezitate. Afectiuni neurologice: convulsii (prevenire) neuropatii scleroza multipla. Afectiuni psihiatrice: agitatie alcoolism depresie epilepsie. Modificari biochimice ale sangelui: hipercolesterolemie. Alte indicatii: bruxism. Afectiuni cauzate 1. Carenta de inozitol Deficitul de inozitol este putin frecvent, dar poate aparea in special la persoanele care consuma multa cafea. Simptomele carentei de inozitol sunt: 1. o afectiuni oculare o caderea parului o constipatie o eczeme o hipercolesterolemie. 2. Excesul de inozitol

Nu s-au inregistrat efecte toxice datorate excesului de inozitol.

Interactiuni Intrucat se gaseste in zarzavaturile de culoare inchisa, care contin cantitati mari de acid fitinic (hexafosfat de inozitol), inozitolul va imobiliza calciul, zincul si fierul din intestine si va impiedica asimilarea normala a acestora. Cofeina creste nevoia de inozitol. Antagonisti Apa, sulfamidele, estrogenii, tehnicile de prelucrare alimentara, alcoolul, cafeaua. Potentatori Eficienta inozitolului sporeste in asociere cu unele vitamine din grupul B (indeosebi cu vitamina B12 si cu colina).

Observatii Daca se mareste aportul natural de lecitina, trebuie sa se mareasca si aportul de calciu, magneziu si vitamina E, deoarece se stie ca lecitina contine fosfor, iar pentru asimilarea ei organismul va mobiliza rezervele sale de calciu. Pentru optimizarea eficientei vitaminei E, este necesar un aport marit de inozitol si colina. In cazul in care se ia lecitina este recomandat un supliment de calciu chelatinizat pentru a mentine echilibrata balanta intre calciu sifosfor.

Suplimente Ca si in cazul colinei, sase capsule de lecitina pe baza de soia contin cate aproximativ 244 mg inozitol si colina. Este disponibil sub forma prafurilor de lecitina care pot fi amestecate in lichide. Majoritatea formulelor de B - complex contin aproximativ 100 mg colina si inozitol.

*Nota: dupa unii autori, sub numele de vitamina B7 este cunoscuta colina, iar dupa alti autori, sub numele de vitamina B7 este cunoscutinozitolul. Vitamina B8 Index articol Vitamina B8

Surse naturale Doza zilnica recomandata Actiuni Indicatii Afectiuni cauzate Interactiuni Observatii Suplimente Toate paginile Date generale si caracteristici Vitamina B8 (biotina) este o vitamina solubila in apa, clasificata ca vitamina din complexul-B. Dupa descoperirea initiala a biotinei, au fost necesari aproape 40 de ani de cercetare pentru a stabili daca este vitamina sau nu. Biotina este solicitata de toate organismele, dar poate fi sintetizata doar de bacterii, drojdii, mucegaiuri, alge si unele specii de plante. Biotina este o enzima a carboxilazelor (activeaza carboxilazele, enzime care au rolul de a atasa gruparea CO2 la alte molecule si care au o functie importanta in asimilarea glucidelor, lipidelor si proteinelor). Procesul de atasare a biotinei de o alta molecula, precum proteina, este cunoscut sub numele de biotinilare. Pentru a fi utilizata in reactiile enzimatice, vitamina B8 (biotina) trebuie sa fie convertita intrun derivat activ: biotinil-AMP.

Aceasta vitamina se prezinta sub forma unui produs cristalizat, hidrosolubil si stabil la caldura. Este solubila in baze diluate si putin solubila in alcool. Este sensibila la oxigen si la razele ultraviolete. Exista 8 forme de biotina, dar numai D-biotina (forma dextrogira a biotinei) exista in stare naturala si are activitate vitaminica.

Biotina poate fi sintetizata si de catre bacteriile intestinale.

Surse naturale Biotina se gaseste in multe alimente, dar in general in cantitati mai mici decat alte vitamine solubile in apa. Galbenusul de ou, ficatul si drojdia sunt surse bogate de biotina. Cercetari nutritionale, realizate in SUA, nu au putut estima consumul de biotina din cauza informatiilor putine despre continutul de biotina din alimente. Studii mai mici estimeaza consumul mediu zilnic de biotina intre 40 si 60 mcg/pe zi la adulti. Tabelul de mai jos contine cateva surse bogate in biotina, alaturi de continutul lor in micrograme (mcg). Aliment Paine integrala Portie 1 felie Biotina (mcg) 0.02-6

Ou (gatit)

1 mare

13-25

Branza cheddar

100 g

1.3-6.7

Somon (gatit)

100 g

4.5-5.5

Avocado

1 fruct intreg

2-6

Conopida (cruda)

1 cana

0.2-4

Drojdie

100 g

115

Boabe de soia

100 g

60

Tarate de grau

100 g

45

Arahide

100 g

35

Ciuperci albe

100 g

16

Spanac

100 g

6.9

Sparanghel

100 g

Banane

100 g

Capsuni

100 g

Zmeura

1 cana

0.2-2

Doza zilnica recomandata In 1998, Comisia de Alimente si Nutritie a Institutului de Medicina a considerat ca dovezile existente nu erau suficiente pentru a calcula doza zilnica recomandata pentru biotina, astfel ca au stabilit un nivel de consum adecvat (AI). Consumul adecvat de biotina presupune ca portiile zilnice curente de biotina (3 mcg la 60 mcg/zi) intrunesc solicitarea dietetica. Consum adecvat (AI) de biotina Varsta Barbati (mcg/zi)

Stadiile vietii

Femei (mcg/zi)

Sugari

0-6 luni

Sugari

7-12 luni

Copii

1-3 ani

Copii

4-8 ani

12

12

Copii

9-13 ani

20

20

Adolescenti

14-18 ani

25

25

Adulti*

19 ani si mai in varsta

30

30

Graviditate

Toate varstele

30

Alaptare

Toate varstele

35

* Institutul Linus Pauling sprijina recomandarea facuta de Comisia de Alimente si Nutritie de 30 micrograme (mcg) de biotina/ zi pentru adulti. O dieta variata ar trebui sa asigure pentru majoritatea oamenilor o cantitate suficienta de biotina. In prezent, nu exista nicio indicatie cum ca adultii in varsta (65 ani si mai mult) prezinta o nevoie mai mare de biotina. Daca consumul de biotina dietetica nu este suficient, un supliment de multivitamine-minerale poate asigura un consum de cel putin 30 mcg de biotina/ zi.

Actiunile vitaminei B8 Cofactor enzimatic. Se atribuie biotinei rolul de coenzima, intrucat participa la: reactiile de carboxilare si decarboxilare reversibile ale ceto-acizilor polibazici; biosinteza acidului aspartic, a acidului oleic, a acizilor grasi si a colesterolului;

biosinteza bazelor azotate purinice si pirimidinice, a acizilor nucleici si a proteinelor tisulare si enzimatice; biosinteza, dezaminarea si interconversiunea unor aminoacizi.

Fiecare carboxilaza catalizeaza o reactie metabolica esentiala: Carboxilaza acetil-CoA I si II catalizeaza legarea bicarbonatului de acetil-CoA pentru a forma malonil-CoA, necesar pentru sinteza acizilor grasi. Carboxilaza piruvat este o enzima critica in gluconeogeneza formarea glucozei din alte surse in afara de carboxidrati, de exemplu aminoacizi. Carboxilaza metilcrotonil- carboxilaza CoA catalizeaza un pas important in catabolismul leucinei, un aminoacid esential. Carboxilaza propionil-CoA catalizeaza pasi esentiali ai metabolismului anumitor aminoacizi, colesterol si acizi grasi esentiali cu lant impar (acizii grasi cu numar impar de molecule de carbon). Tratamentul bolii Diabet mellitus.

Cercetari recente atrag atentia asupra influentei biotinei asupra nivelului zaharului din sange la diabetici (tipul II): bolnavii care nu sunt dependenti de insulina si au nivelul glicemiei ridicat prezinta un nivel inferior al biotinei fata de cel al unei persoane sanatoase. Intr-un studiu pe oameni, s-a constatat faptul ca, nivelurile de biotina din sange au fost foarte scazute la 43 de pacienti cu diabet mellitusdependenti de non-insulina (NIDDM; diabet de tip 2), fata de subiectii controlati non-diabetici, iar nivelurile joase de glicemie prepandriala au fost asociate cu niveluri ridicate de biotina din sange. Dupa o luna de suplimentare cu biotina (9.000 mcg/zi), nivelurile de glicemie prepandriala au scazut cu 45%. In contrast, un studiu pe 10 diabetici de tipul 2 si sapte controale non-diabetice au raportat ca suplimentarea cu biotina (15.000 mcg/zi) timp de 28 de zile nu a descrescut in niciun grup nivelurile de glicemie prepandriala. Un studiu recent dublu-orb si placebo realizat de acelasi grup de cercetatori a gasit ca acelasi tratament cu biotina a scazut nivelurile de trigliceride, atat la pacientii cu diabet, cat si la cei care sufera de hipertrigliceridemie. In acest sudiu, administrarea cu biotina nu a afectat concentratiile cu glucoza din sange nici la subiectii cu diabet, nici la cei fara. In plus, cateva studii au aratat ca suplimentarea concomitenta cu biotina si picolinat de crom ar putea fi o terapie aditionala la pacientii cu tipul 2 de diabet. Totusi, cateva studii au raportat ca doar administrarea de picolinat de crom imbunatateste controlul glicemiei la subiectii cu diabet. Reducerile nivelurilor de glucoza din sange au fost gasite la sapte diabetici (tip 1) dependenti de insulina, dupa o saptamana de suplimentare cu 16.000 mcg de biotina zilnic. Cateva mecanisme ar putea explica un posibil efect de reducere a glucozei din sange. Ca si cofactor al enzimelor necesare pentru sinteza acizilor grasi, biotina poate creste utilizarea glucozei in sinteza grasimii. De asemenea, biotina stimuleaza glucokinaza, o enzima de ficat, care creste sinteza glicogenului, forma de stocare a glucozei.

Biotinilarea histonelor joaca un rol important in reglarea replicarii si transcriptiei ADN-ului.

Histonele sunt proteine care leaga ADN-ul si il impacheteaza in structuri compacte pentru a forma nucleozomi componente structurale integrale de cromozomi. Impachetarea compacta de ADN trebuie sa fie relaxata pentru a permite replicarea si transcriptia lui. Holocarboxilaza sintetaza (HCS) catalizeaza biotinilarea apocarboxilazelor (de ex. forma catalitica inactiva a enzimei) si histonelor. Biotinidaza catalizeaza eliberarea de biotina din histone si din produsele peptide ale descompunerii carboxilazei. S-a demonstrat ca modificarea histonelor prin atasarea grupurilor de acetil sau metal (acetilare sau metilare) influenteaza structura histonelor, afectand replicarea si transcriptia ADN-ului. Multe dovezi arata ca biotinilarea histonelor joaca un rol in reglarea replicarii si transcriptiei ADN-ului, precum si in proliferarea celulara si alte raspunsuri celulare. Prevenirea defectelor la nastere.

Cercetarile indica faptul ca biotina este descompusa mai repede in timpul sarcinii si ca statusul nutritional al biotinei declina in timpul sarcinii. Un studiu a raportat ca la 6 din 13 femei, eliminarea de biotina a scazut sub normal in ultima parte a sarcinii, sugerand ca statusul lor de biotina a fost neobisnuit de scazut. Mai mult de jumatate din femeile gravide au eliminari neobisnuit de mari de metabolit (acid 3hidroxiisovaleric), fapt ce reflecta o activitate descrescuta a enzimei dependente de biotina. Un studiu pe 26 de femei gravide a descoperit ca suplimentarea cu biotina a redus eliminarea acestui metabolit in comparatie cu rezultatele testului placebo, sugerand ca deficienta marginala de biotina ar putea fi un fapt relativ comun in timpul sarcinii. Intr-un alt studiu, incidenta activitatii scazute a limfocitei propionil-CoA carboxilaza (un marcator al deficientei de biotina) la femeile gravide a fost mai mare de 75%. Desi nivelul de eliminare a biotinei nu este indeajuns de grav pentru a cauza semne diagnostice sau simptome, astfel de observatii sunt surse de ingrijorare, deoarece dovezile indirecte sugereaza ca deficienta marginala de biotina cauzeaza la oameni defecte la nastere. Se estimeaza ca cel putin o treime din femei dezvolta o deficienta marginala de biotina in timpul sarcinii. Potentialul riscului de teratogeneza (dezvoltare anormala a embrionului sau fetusului), datorat deficientei, ne semnaleaza sa fim prudenti in legatura cu consumul adecvat de biotina in timpul sarcinii. Din moment ce femeile gravide sunt sfatuite sa consume suplimente de acid folic inainte si in timpul sarcinii pentru a preveni defectele tubului neural, ar fi usor sa consume si un supliment de biotina (cel putin 400 mcg/ zi) sub forma de multivitamine care, de asemenea, sa contina cel putin 400 mcg de acid folic. Nu a fost raportata toxicitatea la acest nivel de consum. Alte actiuni importante ale vitaminei B8: Regenereaza foarte mult unghiile casante intarindu-le si redandu-le culoarea. Rol-cheie in metabolismul glucidelor (producerea de energie din glucoza si aminoacizi), al lipidelor si al proteinelor, precum si in metabolismul energetic celular. Participa la sinteza vitaminei C. Intervine in sinteza pirimidinelor si ajuta la formarea ADN-ului si a ARN-ului mesager. Mentine raportul optim intre NAHD/NAD.

Asigura functionarea optima a ciclului Krebs si a fosforilarii oxidative. Rol important in activarea glucokinazei si in stimularea ureogenezei. Rol in formarea globulelor rosii si a limfocitelor. Trofic al pielii, impreuna cu vitaminele A, B2, B3, B6. Antiacida. Hipoglicemianta. Hipolipemianta. Intervine in procesele necesare intretinerii celulelor nervoase, celulelor ficatului, ale rinichilor, ale inimii si ale firului de par.

Indicatii Afectiuni carentiale: pelagra. Afectiuni dermato-venerice: acnee alopecie eczema fisuri ale pielii furunculoza pelada seboree vitiligo Afectiuni geriatrice: prurit senil Afectiuni metabolice: obezitate Afectiuni neurologice: convulsii (prevenire) nevralgii Afectiuni ORL: post-amigdalectomie ozena Afectiuni pediatrice: cruste lactee Boli infectioase: infectii adverse Afectiuni chirurgicale: interventii chirurgicale (pre- si postoperator) plagi.

Afectiuni digestive: enterita glosita

Afectiuni hematologice: agranulocitoza anemie feripriva Afectiuni musculare: astenie musculara mialgie Afectiuni oftalmologice: alergii oculare blefarita oftalmii de la zapada si de la sudura Afectiuni osteo-articulare: artrita artroza coxartroza reumatism articular acut Afectiuni psihiatrice: depresie iritabilitate Intoxicatii si agenti de mediu: arsuri urticarie provocata de radiatiile solare

Modificari biochimice ale sangelui: hipercolesterolemie hiperglicemie

Alte indicatii: anorexie astenie tulburari ale gustului.

Afectiuni cauzate 1. Carenta de vitamina B8 Desi deficienta de biotina este foarte rara, s-a demonstrat in doua situatii diferite solicitarea de biotina dietetica de catre om: hranirea intravenoasa prelungita (parentala), fara suplimentarea cu biotina; consumarea de albus crud pentru o perioada lunga de timp (multe saptamani, ani). Avidina este o proteina anti-microbiala care se gaseste in albusul oului, care leaga biotina si previne absorbtia sa. Prepararea albusului denatureaza avidina, devenind susceptibila la digestie, neputand astfel sa previna absorbtia biotinei dietetice. Semnele unei deficiente de biotina includ: pierderea parului eruptie rosie si solzoasa in jurul ochilor, nasului, gurii si zonei genitale convulsii mialgii greata oboseala tulburari de echilibru tulburari ale gustului.

La adulti, printre simptomele neurologice au fost incluse: depresia letargia halucinatia amorteala furnicaturi ale membrelor. Eruptia faciala caracteristica, impreuna cu distributia neobisnuita de grasime faciala, au fost etichetate de catre anumiti cercetatori fete deficiente de biotina. Persoanele cu dereglari ereditare ale metabolismului biotinei, rezultand in deficienta de biotina functionala, deseori au constatari fizice similare, precum si dovada unui sistem imunitar dezechilibrat si susceptibilitate crescuta la infectii bacteriene si fungice. Deficienta de vitamina B8 determina in mod specific: deficiente in metabolismul lipidic aciditate exagerata a sangelui.

Au fost validate trei masuri ale statusului de biotina, ca si indicatori ai statusului biotinei:

(1) eliminare mare de acid organic (3-acid hidroxiisovaleric), care reflecta activitatea descrescuta a enzimei dependente de biotina, carboxilaza metilcronotil-CoA; (2) eliminare urinara redusa de biotina; (3) activitatea carboxilazei propionil-CoA in limfocitele din periferie. 2. Excesul de vitamina B8 Nu s-au semnalat cazuri de hipervitaminoza.

Interactiuni Interactiuni intre nutrienti Dozele mari de vitamina B5 (acid pantotenic) au potentialul de a concura cu biotina pentru absorbtie intestinala si celulara din cauza structurilor lor similare. Interactiuni cu medicamente Persoanele care au urmat o terapie pe termen lung de anticonvulsive (impotriva atacurilor de apolexie), au raportat o reducere a nivelului de biotina din sange, precum si o eliminare urinara ridicata de acizi organici, fapt ce sugereaza o activitate scazuta a carboxilazei. Anticonvulsivele primidon si carbamazepin inhiba absorbtia de biotina in intestinul subtire. Se pare ca terapia cronica cu fenobarbital, fenitoina sau carbamazepin creste eliminarea urinara a acidului 3-hidroxiisovaleric. Folosirea de acid valproic anticonvulsiv a fost asociata cu o activitate scazuta de biotinidaza la copii. Tratamentele pe termen lung cu sulfamide sau alte antibiotice pot descreste sinteza bacteriana a biotinei, ducand teoretic la solicitarea unui aport marit de biotina dietetica. Antagonisti Alcoolul, antibioticele, cafeaua, albusul de ou, frisca, vitamina B2, sulfamidele. Potentatori Eficienta biotinei sporeste prin asociere cu vitaminele A, B9, B12 si inozitolul. Relatiile vitaminei B8 cu alte vitamine Vitamina B8 stimuleaza sinteza vitaminei B9 in tesuturi. Impreuna cu vitamina C, actioneaza sinergic in multe reactii metabolice. Trofic al pielii, impreuna cu vitaminele A, B2, B3, B6. Asociata cu vitaminele B2, B3, B6, poate fi un intaritor eficace. Observatii Acidul pantotenic (vitamina B5), ingerat in cantitati mari, intra in competitie cu biotina in procesul de absorbtie intestinala si celulara, datorita structurii similare.

Deficientele de acid pantotenic (vitamina B5) pot contribui la deficiente functionale de biotina, deoarece acestea doua functioneaza impreuna in multe situatii metabolice.

Suplimente Biotina se gaseste in suplimente alimentare in forma sa chimica cea mai simpla, D-biotina. Aceasta forma de vitamina este singura forma metabolic activa cunoscuta pana astazi. Vitamina B9 Index articol Vitamina B9 Surse naturale Doza zilnica recomandata Actiuni Indicatii Afectiuni cauzate Interactiuni Antagonisti Observatii Suplimente Toate paginile Date generale si caracteristici Termenii de acid folic si folat sunt folositi intersanjabil pentru a desemna aceasta vitamina solubila in apa din complexul B. Denumirea vine de la latinescul folium (frunze), pentru ca folatii au fost izolati prima data din frunzele de spanac, in 1941. Aceasta vitamina hidrosolubila a grupului B este o veritabila sursa de energie, de dinamism.

Acidul folic, forma cea mai stabila, este un compus folat care se gaseste rar in alimente sau in corpul uman, dar este forma cea mai folosita in suplimentele vitaminice si in alimentele fortificate, datorita stabilitatii sale crescute.

Folatii, care se regasesc in forma naturala, exista in multe forme chimice atat in alimente, precum si in forme active metabolic in corpul uman. Vitamina B9 isi pierde proprietatile la caldura si in mediile alcaline sau acide.

La fel ca plantele si microorganismele, flora bacteriana intestinala a organismului uman poate sintetiza vitamina B9.

Surse naturale Zarzavaturile cu frunze verzi (foliaj) sunt surse bogate si asigura baza de acid folat. Sucurile de fructe citrice, legumele si cerealele fortificate sunt, de asemenea, surse excelente de folat. In tabelul de mai jos se regasesc un numar de alimente bogate in folat, impreuna cu continutul de folat in micrograme (mcg). Aliment Cereale de mic dejun fortificate Portie 1 ceasca Acid folic (mcg) 200-400

Germeni de grau

100 g

520

Suc de portocale

100 gr

49

Mere

100 g

12

Pere

100 g

14

Visine

100 g

75

Cirese

100 g

52

Smochine uscate

100 g

14

Grapefruit

100 g

11

Arahide

100 g

169

Nuci

100 g

77

Fistic

100 g

58

Avocado

100 g

30

Mango

100 g

36

Pepene galben (cantalup)

100 g

30

babane

100 g

17

Suc de rosii

100 g

13

Spanac (gatit)

1/2 ceasca

132

Broccoli

100 g

111

Andiva

100 g

109

Fasole verde (pastai)

100 g

70

Ardei iute

100g

60

Rosii

100 g

44.5

Dovleac

100 g

36

Castraveti

100 g

27

Patrunjel (frunze)

100 g

149

Asparagus (gatit)

1/2 ceasca (~ 6 frunze)

134

Sfecla rosie

100 g

83

Telina (radacina)

100 g

76

Linte (gatita)

100 g

168

Boabe Garbanzo (gatite)

1/2 ceasca

141

Fasole Lima (gatite)

1/2 ceasca

78

Paine*

1 felie

20

Paste* (gatite)

1 ceasca

60

Orez* (gatit)

1 ceasca

60

Drojdie de bere uscata

100 g

3.17 miligrame

*Pentru a ajuta prevenirea defectelor de tub neural, FDA a hotarat, incepand cu 1 ianuarie 1998, adaugarea a 1,4 miligrame (mg) de acid folic per kilogram (kg) de grau la produsele de grau rafinate, care sunt deja bogate in niacina, tiamina, riboflavina si fier. Adaugarea de nutrienti in alimente pentru a preveni o deficienta de nutritie sau a restaura nutrientii pierduti in proces, poarta numele de fortificare. A fost estimat ca acest nivel de fortificare creste consumul dietetic cu aproximativ 100 mcg de acid folic/ zi.

Doza zilnica recomandata (RDA)

Determinarea dozei zilnice recomandate In mod traditional, necesarul de folat dietetic a fost definit ca fiind: cantitatea necesara pentru a preveni o deficienta destul de grava incat sa provoace simptome precum anemia. Cea mai recenta DZR (1998) s-a bazat in principiu pe caracterul adecvat al concentratiilor de folat din globulele rosii la diferite niveluri ale consumului de folat, judecand dupa lipsa indicatorilor hematologici anormali.

S-a aratat ca folatii din globulele rosii se coreleaza cu depozitele de folati din ficat. Mentinerea nivelurilor normale de homocisteina din sange, un indicator al metabolismului unui singur carbon, a fost considerata doar un indicator auxiliar al consumului adecvat de folati. Deoarece graviditatea este asociata cu o crestere semnificativa a diviziunii celulare si a altor procese metabolice care necesita folat coenzime, DZR pentru femeile gravide este considerabil mai mare decat la femeile care nu sunt insarcinate. Totusi, prevenirea defectelor de tub neural (NTD) nu a fost luata in considerare cand s-a stabilit DZR pentru femeile gravide. Mai degraba, reducerea risculului de NTD a fost considerata intr-o recomandare separata pentru femeile fertile, deoarece evenimentele cruciale din dezvoltarea tubului neural au loc inainte ca multe femei sa fie constiente ca sunt gravide. Dietetice echivalente de acid folic (DFE) Cand Comisia de Alimente si Nutritie a Institutului de Medicina a stabilit o noua recomandare dietetica pentru folat, s-a introdus o noua unitate: dietetic echivalent de acid folic (DFE). Folosirea DFE reflecta cea mai ridicata biodisponibilitate a acidului folic sintetic gasit in suplimente si in alimentele fortificate, in comparatie cu cea a folatilor alimentari, care se regasesc in mod natural. 1 microgram (mcg) de folat alimentar asigura 1 mcg de DFE. 1 mcg de acid folic luat cu mesele, sau ca si aliment fortificat, asigura 1,7 mcg de DFE. 1 mcg de acid folic (supliment) luat pe stomacul gol asigura 2 mcg de DFE.

De exemplu, o portie de mancare care contine 60 mcg de folati, ar putea asigura 60 mcg de DFE, in timp ce o portie de pasta fortificata cu 60 mcg de acid folic ar asigura 1.7 x 60 = 102 mcg DFE, datorita biodisponibilitatii ridicate a acidului folic. Un supliment de acid folic de 400 mcg luat pe stomacul gol ar putea asigura 800 mcg de DFE. Trebuie retinut ca DFE-urile au fost determinate in studiile pe adulti si nu s-a studiat inca daca acidul folic din formula pentru sugari este mai biodisponibil decat folatii din laptele mamei. Nu este de recomandat a se folosi DFE pentru a determina necesarul de acid folic pentru sugari. Doza zilnica recomandata pentru acidul folic din dieteticele echivalente de acid folic (DFE) Stadiul vietii Varsta Barbati (mcg/zi) Femei (mcg/zi) Sugari Sugari Copii Copii Copii Adolescenti 0-6 luni 7-12 luni 1-3 ani 4-8 ani 9-13 ani 14-18 ani 65 (AI)* 80 (AI) 150 200 300 400 65 (AI) 80 (AI) 150 200 300 400

Adulti Adulti in varsta** Graviditate Alaptare

19 65 ani 65 ani si mai in varsta Toate varstele Toate varstele

400 +400 -

400 +400 600 500

*consum adecvat **Recomandarea Institutului Linus Pauling pentru adulti in varsta (65 ani si mai in varsta) Recomandarea de 400 mcg/zi de supliment de acid folic, ca parte a unui supliment de multivitamine si multiminerale, in plus fata de dieta bogata in folat, este in special importanta pentru adultii mai in varsta, deoarece nivelurile de homocisteina din sange tind sa creasca odata cu varsta.

Actiunile vitaminei B9

Previne aparitia malformatiilor tubului neural si a altor complicatii in timpul sarcinii. a. Defectele tubului neural. Acidul folic este una dintre cele mai mediatizate vitamine pentru importanta sa in timpul sarcinii. Femeile sunt sfatuite sa ia acid folic in sarcina sau chiar inainte de conceptie. De asemenea, acidul folic este recomandat si pentru prevenirea unor posibile defecte ale sarcinii, care implica malformatii ale unei structuri de la fat numita tub neural. Cresterea si dezvoltarea fetusului sunt caracterizate prin diviziunea celulara raspandita. Acidul folic participa la sinteza ADN-ului si a ARN-ului fetal. Defectele de tub neural (NTD) rezulta fie in anencefalie, fie in spina bifida, care sunt devastatoare si uneori duc la defecte letale la nastere. Defectele au loc intre a 21-a si 27-a zi dupa concepere, perioada cand multe femei nu realizeaza daca sunt insarcinate. Studii efectuate in SUA arata ca, riscul de NTD prioritar fortificarii alimentelor cu acid folic a fost estimat la 1:1000 de sarcini. Rezultatele unor teste aleatorii au demonstrat reduceri intre 60% si 100% in cazuri de NTD in cazurile in care femeile au consumat suplimente cu acid folic, pe langa o dieta variata in timpul perioadei periconceptionale (aproape o luna inainte si una dupa conceptie). Rezultatele acestor studii si a altora a ridicat un semnal de alarma Serviciului de Sanatate Publica din America, care a recomandat tuturor femeilor apte sa aiba copii sa consume 400 mcg de acid folic zilnic, pentru a preveni NTD.

Recomandarea a fost facuta tuturor femeilor aflate la varsta conceperii unui copil din cauza ca acidul folic trebuie sa fie disponibil inca de la inceputul sarcinii, si deoarece multe sarcini nu sunt planificate. In ciuda eficacitatii suplimentarii cu acid folic, se pare ca mai putin de jumatate din femeile insarcinate respecta recomandarea. Pentru a descreste incidenta de NTD, FDA (Administratia de Alimente si Medicamente) a implementat legislatia in 1998, solicitand fortificarea tuturor produselor din grau cu acid folic. In SUA, nivelul necesar de fortificare a acidului folic a fost estimat sa asigure 100 mcg de acid folic aditional in dieta unei persoane de varsta medie, desi probabil asigura chiar mai mult datorita suprautilizarii acidului folic la producatorii de mancare. Centrele pentru controlul si prevenirea bolilor din America a raportat ca frecventa de NTD a scazut cu 26% de la dispozitie. Totusi, studii efectuate in Canada, unde fortificarea este aproape identica cu cea din America (1,5 si 1,4 mg de acid folic/ kg de grau), au raportat reduceri mult mai mari ale incidentei de NTD. b. Alte complicatii ale sarcinii Statusul adecvat de acid folic poate preveni si manifestarea altor tipuri de defecte la nastere, inclusiv defecte ale inimii si malformatii ale membrelor. Totusi, argumentele de sustinere a acestor constatari nu sunt atat de solide incat sa sprijine prevenirea NTD. In plus, nivelurile de acid folat dietetic din timpul sarcinii au fost asociate cu riscurile crescute ale nasterii premature si ale copiilor subponderali. Mai recent, nivelurile ridicate de homocisteina din sange, considerate un indicator al deficientei de folati, au fost asociate cu incidenta crescuta a pierderilor de sarcina, precum si a complicatiilor la nastere, cum ar fi preeclampsia si intreruperea placentei. Astfel, conform studiilor, este rezonabil sa fie mentinuta suplimentarea cu acid folic in timpul sarcinii, chiar si dupa inchiderea tubului neural, pentru a descreste riscul altor probleme in timpul sarcinii. Previne aparitia cancerului.

Se spune ca boala de cancer este cauzata de lezarea excesiva a ADN-ului, a repararii ADN-ului aflat in desfasurare si/sau a exprimarii neadecvate a genelor critice. Atunci cand vitamina B9 este absenta, se produce incetinirea sau blocajul sintezei de ADN. Daca celulele complexe cum ar fi cele ale plamanilor, intestinului, uterului, vezicii urinare sunt afectate de o carenta a acidului folic, ele se transforma in celule displazice care, divizandu-se, ar putea reprezenta un factor incipient in aparitia cancerului. Conform studiilor, consumul zilnic de cel putin cinci portii de fructe si legume a fost in mod constant asociat cu descresterea incidentei cazurilor de cancer. Fructele si legumele sunt surse excelente de acid folic, care ar putea juca un rol in efectul lor anticarcinogenic. Studiile de observare au descoperit asocierea dintre un status scazut al acidului folic si cancerul de cervix, colon si rect, plamani, esofag, creier, pancreas si mamar. Testele de interventie cu suplimentare de acid folic la oameni au fost realizate, in special, pentru studierea cancerului cervical si colorectal (colon si rectal). In timp ce rezultatele referitoare la cancerul cervical nu au fost consecvente, testele aleatorii de interventie referitoare la cancerul colorectal au fost mai mult decat promitatoare.

In anul 1973, un studiu a aratat ca celulele anormale ale uterului, care s-au denaturat datorita folosirii contraceptivelor, pot reveni la starea normala dupa un aport suplimentar de vitamina B9 (prin alimente). Cancer colorectal Vitamina B9 previne aparitia polipilor colorectali. O meta-analiza recenta (sapte grupuri si noua studii de caz) a descoperit ca acidul folic din alimente a fost invers asociat cu riscul de cancer colorectal. Totusi, totalul de acid folic din alimentele si suplimentele cu acid folic nu au fost asociate cu riscul de cancer colorectal. Este important de retinut ca studiile controlate de caz, examinate in aceasta meta-analiza, au fost foarte heterogene, iar autorii au mentionat ca fibra dietetica sau alte vitamine ar fi putut sa influenteze rezultatele lor. In general, rolul acidului folic in prevenirea posibila a cancerului colorectal furnizeaza un exemplu al interactiunilor complexe dintre genetica si nutritie. In principiu, studiile de observare au descoperit ca aportul foarte mic de acid folic si consumul mare de alcool sunt asociate cu incidenta cancerului colorectal. Alcoolul intervine in absorbtia si metabolismul acidului folic. Intr-un studiu prospectiv pe mai mult de 45.000 asistenti sociali, consumul curent de mai mult de doua pahare de alcool pe zi a dublat riscul de cancer la colon. Combinatia de consum mare de alcool si consum scazut de acid folic a crescut si mai mult riscul de cancer la colon. Totusi, consumul ridicat de alcool la persoanele care au consumat 650 mcg sau mai mult de acid folic pe zi nu a fost asociata cu un risc ridicat de cancer la colon. In unele studii, pentru persoanele care sunt homozigote pentru polimorfismul C677T MTHFR (T/T) s-a descoperit un risc scazut de cancer la colon, cand consumul de acid folic a fost adecvat. Totusi, cand consumul de acid folic este scazut si/sau consumul de alcool este mare, la persoanele cu (T/T) genotip sa inregistrat un risc ridicat de cancer colorectal. Cancer mamar Studiile care au investigat daca consumul de acid folic afecteaza sau nu riscul de cancer mamar au raportat rezultate mixte. Rezultatele a doua studii prospective sugereaza ca riscul de cancer mamar la femeile care consuma in mod regulat alcool ar putea fi diminuat prin marirea consumului de acid folic. In cateva studii, consumul moderat de alcool a fost asociat cu un risc crescut de cancer mamar la femei. Interesant este faptul ca un studiu prospectiv vast pe mai mult de 88.000 de asistente medicale, a raportat ca administrarea de acid folic nu a fost asociat cu cancerul mamar la femeile care consumau mai putin de un pahar de bautura pe zi. Totusi, femeile care consumau cel putin un pahar de bautura pe zi si acid folic de cel putin 600 mcg, au prezentat 50% din riscul de cancer de san observat la femeile care consumau zilnic mai putin de 300 mcg de acid folic. Coenzima in numeroase reactii metabolice esentiale.

Acidul tetrahidrofolic, care este forma activa a acidului folic in organism, actioneaza ca si coenzima in numeroase reactii metabolice esentiale. Coenzimele de folat actioneaza in calitate de acceptori si donatori ai unei unitati de carbon in aceste reactii. De asemenea, joaca un rol important in metabolismul unor aminoacizi, principalii constituenti ai proteinelor. Rol in sinteza si metilarea acizilor nucleici. Datorita rolurilor importante jucate de acidul folic in sinteza si metilarea ADN-ului si ARN-ului, consumul de acid folic poate afecta repararea ADN-ului si expresia genelor. Folat coenzimele joaca un rol vital in metabolismul ADN-ului prin doua cai diferite: 1. sinteza ADN-ului de la precursorii sai (tiamidina si purinele) este dependenta de folat coenzime. b. un folat coenzima este necesar pentru sinteza metioninei, iar metionina este necesara pentru sinteza S-adenosilmetioninei (SAM). SAM este un metil-grup (o unitate de carbon), donator folosit in multe reactii biologice de metilare, inclusiv metilarea unui numar de situri din ADN si ARN. Metilarea ADN poate fi importanta in prevenirea cancerului. Protejeaza organismul de bolile cardiovasculare. Homocisteina si boala cardiovasculara Deficienta de folat poate rezulta in sinteza descrescuta de metionina si formarea homocisteinei. Nivelurile ridicate de homocisteina pot fi un factor de risc pentru boala de inima, precum si pentru alte cateva boli cronice. Rezultatele a peste 80 de studii indica faptul ca pana si nivelurile usor ridicate de homocisteina din sange duc la cresterea riscului de boli cardiovasculare. O analiza a studiilor observationale asupra homocisteinei din sange si bolii vasculare a indicat ca, o descrestere prelungita a nivelului homocisteinei din plasma cu doar 1 micromol/litru, duce la o reducere de risc cu aproape 10%. Mecanismul prin care homocisteina creste riscul de boala vasculara ramane in continuare subiectul unor cercetari vaste, dar ar putea implica efecte adverse ale homocisteinei asupra cheagurilor de sange, vasodilatarii arterelor si ingrosarii peretilor arteriali. Desi nivelurile crescute de homocisteina din sange au fost asociate in mod constant cu riscul crescut de boli cardiovasculare, nu este clar inca daca reducerea nivelurilor de homocisteina va reduce implicit riscul de boala cardiovasculara. In acelasi timp, Asociatia Americana a Inimii recomanda examinarea tuturor nivelurilor crescute de homocisteina doar la indivizii cu risc ridicat. De exemplu: cei care au in familie membri care sufera de boli cardiovasculare, malnutritie sau sindromul malabsorbtiei, hipotiroidism, esec renal, lupus sau persoanele care iau anumite medicamente (acid nicotinic, teofilina, rasina care leaga acidul biliar, metotrexat si Levodopa). Majoritatea cercetarilor indica faptul ca un nivel de homocisteina < 10 micromol/litru din plasma este asociat cu un risc mai mic de boala cardiovasculara si un obiectiv de tratament rezonabil pentru persoanele cu risc mare.

Dietele bogate in acid folic au fost asociate cu riscul descrescut de boala cardiovasculara. Coenzima in metabolismul aminoacizilor. Folat coenzimele sunt necesare pentru metabolismul catorva aminoacizi importanti. Sinteza metioninei din homocisteina necesita un folat coenzima, precum si enzima dependenta de vitamina B12 ; acidul tetrahidrofolic este substratul tuturor enzimelor folice cu rol in metabolismul aminoacizilor. Rol important in mentinerea echilibrului psihic. Carentele de vitamina B9 determina adesea fenomene de depresie si tulburari de comportament. Mecanismul aparitiei acestor stari este determinat de afectarea producerii de neurotransmitatori: serotonina, dopamina, noradrenalina. Tulburarile de producere ale serotoninei sunt asociate cu: insomnie, iritabilitate, anxietate, agresivitate. Deficitul dopaminei se manifesta prin: depresie, apatie, scaderea libidoului. Scaderea sintezei de noradrenalina este asociata cu tulburari de atentie, de memorie si de concentrare. Alte actiuni importante ale vitaminei B9: Actioneaza ca un factor de crestere si reproducere. Este indispensabila in formarea globulelor rosii, prevenind astfel anemia. Favorizeaza echilibrul emotional, diminueaza durerea. Creste productia de lapte matern (actiune galactogoga). Este o vitamina anticanceroasa - previne cancerul in cazul femeilor infectate cu HPV (Human papiloma virus). Protejeaza fatul de anomalii congenitale care pot afecta creierul si coloana vertebrala. In combinatie cu alte vitamine din complexul B, acidul folic intareste sistemul imunitar. Suplimentele importante de vitamina B9 au un efect benefic pentru epiderma depigmentata si inlatura stresul si anxietatea. Este necesara in guta, in rectocolita hemoragica, in boala Crohn. Previne sau diminueaza sterilitatea masculina numita "sindromul celulelor rotunde idiopatice". Reduce riscul bolilor coronariene, al tulburarilor de comportament, al tulburarilor functiilor intelectuale, al scaderii imunitatii la persoanele de varsta a treia (in special prin interventia vitaminei B9 in sensul potentarii limfocitelor T). Analgezica. Antitoxica. Rol in regenerarea celulelor si in mentinerea integritatii celulare. Stimuleaza regenerarea hematiilor. Trofic al pielii. Stimuleaza apetitul. Antidermatozica. Antiulceroasa. Hipolipemianta. Combate osteoporoza. Indicatii Afectiuni alergice alergie la antibiotice Afectiuni chirurgicale Afectiuni ale sistemului imunitar scaderea imunitatii. Afectiuni dermato-venerice

escare

acnee juvenila depigmentarea parului herpes infectie cu HPV

Afectiuni digestive afectiuni gastro-intestinale (in general) afectiuni hepato-biliare boala Crohn constipatie polipi colorectali ulcer gastric

Afectiuni genitale leucoree micoza genitala sterilitate Afectiuni hematologice anemie (in general) anemie feripriva anemie postgastrectomie hemoragii leucopenie Afectiuni metabolice guta obezitate

Afectiuni geriatrice senescenta tulburari de comportament

Afectiuni maligne cancer (in general) leucemie Afectiuni ale sistemului nervos afectiuni neurologice (in general) convulsii (prevenire) nevralgii nevrita poliomielita Afectiuni osteo-articulare coxartroza osteoporoza Afectiuni psihiatrice afectiuni psihice (in general) alcoolism depresie epilepsie scaderea memoriei tulburari de atentie Afectiuni urinare albuminurie hemoglobinurie insuficienta renala Boli parazitare parazitoza intestinala

Afectiuni oftalmologice hemoragie retiniana

Afectiuni pediatrice boala celiaca distrofie la copii tulburari de crestere

Afectiuni stomatologice carii dentare pioree alveolo-dentara

Boli infectioase afectiuni virale (in general) gripa hepatita acuta virala Modificari ale sangelui hipercolesterolemie uremie

Alte indicatii anemii in sarcina perioada de alaptare pentru prevenirea nasterii premature si a anomaliilor placentare anorexie efecte secundare in contraceptia orala Afectiuni cauzate

1.

Deficienta

Deficienta de folat este cea mai des cauzata de o insuficienta dietetica. Totusi, deficienta de folat poate avea loc intr-un numar de alte situatii. De exemplu, consumul ridicat de alcool este asociat cu un consum dietetic scazut si o absorbtie diminuata de folat, care poate duce la deficienta de folat. In plus, anumite conditii, precum sarcini sau cancerul, determina rate crescute de diviziune celulara si metabolism, cauzand o crestere in cererea de folat a corpului. Anumite medicamente pot contribui, de asemenea, la deficienta. Carenta de acid folic genereaza: 1. o anomalii de diviziune celulara o anemie o nevralgii, neuropatii periferice, chiar tulburari psihice o palpitatii o intarzieri in dezvoltarea intelectuala, ce poate fi compensata rapid prin consum de cruditati o scaderea apetitului o incaruntirea parului o tulburari de crestere o tulburari de memorie. La persoanele aflate in stadiile timpurii ale deficientei de folat exista posibilitatea nemanifestarii unor simptome clare, dar nivelurile de homocisteina din sange ar putea creste. Celulele care se divid repede sunt cele mai vulnerabile la efectele deficientei de folat. Astfel ca, atunci cand provizia de folat pentru celulele maduvei spinarii, care se divid rapid, este inadecvata, diviziunea celulelor din sange devine anormala, rezultand in mai putine globule rosii, dar mai largi. Acest tip de anemie se numeste anemie megaloblastica sau macrocitica, referindu-se la globulele rosii marite si imature. Neutrofilele, un tip de celule albe, devin hipersegmentate, o schimbare care poate fi gasita prin examinarea la miscroscop a unei mostre de sange. Deoarece globulele rosii normale au o durata de viata de aproximativ patru luni, poate dura mai multe luni pentru persoanele deficiente de folat pentru a dezvolta caracteristica anemiei megaloblastice. Evolutia unei astfel de anemii duce la capacitatea scazuta

a sangelui de a conduce oxigen, fapt care poate rezulta in simptome de oboseala, slabiciune si respiratie scurta. Este important sa subliniem faptul ca: anemia megaloblastica ce rezulta din deficienta de folat este identica cu anemia megaloblastica ce rezulta din deficienta de vitamina B12 si, de aceea, este necesara in continuare o testare clinica pentru a diagnostica adevarata cauza a acestui tip de anemie. 2. Excesul de vitamina B9 Nu au fost asociate efecte adverse la consumul in exces de folat din alimente; foarte rar, pot aparea alergii ale pielii, in cazul administrarii vitaminei de sinteza.

Interactiuni intre nutrienti

Vitamina B12 si vitamina B6 Metabolismul homocisteinei, un intermediar in metabolismul aminoacizilor care contin sulf, furnizeaza un exemplu de interrelatii intre nutrientii necesari pentru functia psihologica optima si sanatate. Persoanele sanatoase utilizeaza doua cai diferite pentru metabolizarea homocisteinei. O cale (sinteza metioninei) sintetizeaza metionina din homocisteina si este dependenta de folat coenzima si enzima dependenta de vitamina B12. Cealalta cale transforma homocisteina intr-un alt aminoacid cisteina - si necesita doua enzime dependente de vitamina B6. Astfel, cantitatea de homocisteina din sange este reglata de trei vitamine: folat, vitamina B12 si vitamina B6. Interactiuni cu medicamente Cand medicamentele non-steroidale si anti-inflamatorii (NSAID), cum ar fi aspirina sau ibuprofenul, sunt luate in doze terapeutice foarte mari (de ex. pentru a trata o artrita grava), pot interveni in metabolismul folatului. In contrast, nu s-a descoperit ca doza mica de NSAID obisnuit sa afecteze negativ statusul folatului. S-a aratat ca fenitoina (anticonvulsiv) inhiba absorbtia intestinala a folatului, iar anumite studii au asociat statusul scazut al folatului cu folosirea pe termen lung a anticonvulsivelor fenitoina, fenobarbital si primidona. Totusi, exista putine studii controlate despre diferentele in consumul de folat dietetic intre utilizatorii de anticonvulsive si neconsumatori. De asemenea, administrarea de acid folic in acelasi timp cu agentii de reducere a colesterolului, colestiramina si colestipol, poate scadea absorbtia acidului folic. Metotrexatul este un antagonist de acid folic folosit pentru a trata un numar de boli, inclusiv artrita reumatoida si psoriazisul. Unele efecte secundare ale metotrexatului sunt similare cu cele ale deficientei severe de folat, iar consumul crescut de folat dietetic sau supliment cu acid folic ar putea diminua efectele secundare, fara sa reduca eficacitatea metotrexatului. S-a observat ca un numar de alte medicatii au o activitate antifolat, inclusiv: trimetoprim (antibiotic), pirimetamina (antimalarie), triamteren(medicament pentru presiunea sangelui) si sulfasalazina (tratament pentru colita ulcerativa). Studiile timpurii ale contraceptivelor orale

(pilule anticonceptionale), care contineau doze mari de estrogen, au indicat efecte adverse asupra statusului folatului. Totusi, aceasta constatare nu a fost sprijinita de studii mai recente despre doza mica de contraceptive pe cale orala care au controlat folatul dietetic.

Antagonisti

Sulfamidele, antibioticele, alcoolul, cafeaua, metotrexat. Potentatori Vitamina B8 stimuleaza activitatea vitaminei B9. Vitamina C creste activitatea vitaminei B9. Vitamina C poate furniza conditiile necesare de reducere pentru a pastra folatii asimilati prin alimentatie; o dieta cu deficit de folat este probabil sa fie deficitara si in vitamina C. Relatiile vitaminei B9 cu alte vitamine Vitamina B9 favorizeaza absorbtia vitaminelor liposolubile (A, D, E). In sinergie cu vitaminele B1 si B3, au rol in procesul de biosinteza si de metabolizare a bazelor azotate purinice si pirimidinice. Impreuna cu vitaminele B12 si C, intervin in biosinteza ADN-ului fetal in timpul sarcinii. Vitaminele B9 si B12 au rol in activarea unei enzime ce determina conversia homocisteinei in metionina. Utilizarea adecvata a acidului folic depinde de asigurarea aportului adecvat de vitamina B12, B6 si vitamina C, care sunt implicate in reactiile chimice specifice metabolismului acidului folic. Vitamina B9 este convertita sub actiunea vitaminei B12 in forma sa activa - acidul tetrahidrofolic. Observatii Variatia genetica in necesarul de folati Un poliformism obisnuit sau variatie in gena pentru enzima metilen-tetrahidrofolat reductaza (MTHFR), cunoscut ca C677T MTHFR, polimorfism, rezulta intr-o enzima mai putin stabila. In functie de populatie, 50% ar putea sa mosteneasca o copie (C/T), iar intre 5% - 25% ar putea sa mosteneasca doua copii (T/T) de gena MTHFR anormala. MTHFR joaca un rol important in mentinerea coenzimei specifice de acid folic necesar pentru formarea metioninei din homocisteina. Cand consumul de acid folic este scazut, persoanele care sunt homozigote (T/T) pentru gena anormala au niveluri joase de enzima MTHFR si niveluri ridicate de homocisteina in sange. Un status nutritional imbunatatit al acidului folic stabilizeaza enzima MTHFR, rezultand niveluri imbunatatite de acid folic si niveluri scazute de homocisteina. O intrebare importanta si inca fara raspuns despre folati este daca actuala DZR este indeajuns sa normalizeze nivelurile de enzima MTHFR la persoanele homozigote pentru polimorfismul C677T sau daca acele persoane au o cerere mai mare de folati decat DZR. Femeile gravide sunt sfatuite sa consume suplimente de acid folic inainte si in timpul sarcinii pentru a preveni defectele tubului neural.

In timpul prelucrarii alimentelor, pierderile de acid folic pot fi pana la 50%; organismul nu sintetizeaza acid folic. Antibioticele si sulfamidele inhiba sinteza acidului folic, distrugand bacteriile intestinale.

Suplimente Principala forma de supliment de folat este acidul folic. Este disponibil ca ingredient singur sau in combinatie cu alte produse, cum ar fi complexul de vitamina B si multivitamine. Pentru dozele de 1 mg sau mai mari sunt necesare prescriptii. itamina C Index articol Vitamina C Surse Naturale Doza zilnica recomandata Actiuni Indicatii Afectiuni cauzate Interactiuni Suplimente Toate paginile (acidul ascorbic, vitamina antiscorbutica) Date generale si caracteristici Vitamina C indeplineste numeroase functii, fiind una dintre vitaminele indispensabile organismului. A fost izolata din lamaie in 1932, de aici derivand denumirea ei (C de laCitrus).Pentru numeroasele sale efecte benefice, dar mai ales pentru rolul sau major de antioxidant, vitamina C a fpst supranumita vitamina elixir de viata lunga. Vitamina C este absorbita prin mucoasele bucala, esofagiana si cea a intestinului subtire. Asimilarea sa este mult ingreunata de factori precum: stres, alcool, fumul de tigara, hormonii corticoizi, antibiotice. Din sange, unde este transportata sub forma de anion liber, vitamina C este transferata prin difuziune in globulele albe si in cele rosii (acestea reprezinta, in acelasi timp, locuri de depozit si mijloace de transport pentru vitamina C); de aici difuzeaza in mod inegal in tesuturi, preferential in hipofiza, corticosuprarenale si ficat. In organism, cea mai mare cantitate de acid ascorbic se gaseste in glandele suprarenale.

Vitamina C, cunoscuta si ca acid ascorbic, este o vitamina solubila in apa, sensibila la oxidare, la caldura si la lumina; prezinta o mare putere oxidoreducatoare si o foarte buna capacitate de a lega radicalii liberi. Acidul ascorbic este cel mai puternic agent reducator din

tesuturi. Excedentul de vitamina C este eliminata prin urina (ca atare sau sub forma de produsi de degradare acid oxalic). Forma activa a vitaminei C este acidul L-ascorbic (forma levogira); forma dextrogira nu are activitate vitaminica. Spre deosebire de majoritatea mamiferelor si a altor animale, oamenii nu au capacitatea de a produce vitamina C. De aceea, trebuie sa o obtinem din dieta noastra.

Surse naturale

Dupa cum puteti vedea in tabelul de mai jos, fructele si zarzavaturile difera in continutul lor de vitamina C, insa cinci portii pe zi de fructe si zarzavaturi ar trebui sa asigure aproximativ 200 mg de vitamina C.

Alimente Suc de catina alba

Portie 100 grame

Vitamina C (mg) 266

Suc de lamaie

100 grame

53

Suc de portocale

100 grame

37-55

Suc de grapefruit

100 grame

37-43

Suc de mandarine

100 grame

32

Nectar de coacaze negre

100 grame

30

Suc de spanac

100 grame

29

Suc de fructe de soc

100 grame

26

Suc de zmeura

100 grame

25

Ardei rosu dulce

100 grame, crud si maruntit

138

Broccoli

100 grame, gatit

115

Cartof dulce

1 buc, mediu

17

Porumb dulce

100 grame

12

Hrean

100 grame

114

Gulii

100 grame

63,5

Patrunjel (radacina)

100 grame

41

Patrunjel (Frunze)

100 grame

166

Ridiche neagra

100 grame

27

Ridiche de luna

100 grame

29

Nap

100 grame

20

Sfecla rosie

100 grame

10

Telina (radacina)

100 grame

8,25

Telina (Frunze)

100 grame

Varza de Bruxelles

100 grame

105

Fenicul (frunze)

100 grame

93

Conopida

100 grame

73

Spanac

100 grame

52

Varza rosie

100 grame

50

Varza creata

100 grame

49

Varza alba

100 grame

35

Praz

100 grame

26

Mazare (mladite)

100 grame

22

Soia (mladite)

100 grame

20

Usturoi

100 grame

14

Salata

100 grame

13

Andiva

100 grame

9,4

Cicoare

100 grame

7,6

Anghinare

100 grame

7,6

Rosii

100 grame

24,5

Fasole verde, pastai

100 grame

20

Dovlecei

100 grame

17

Dovleac

100 grame

12

Castraveti

100 grame

Vinete

100 grame

Mazare verde

100 grame

25

Gutui

100 grame

13

Mere

100 grame

12

Piersici

100 grame

9,5

Piersici uscate

100 grame

17

Cirese

100 grame

15

Visine

100 grame

12

Caise

100 grame

9,4

Caise uscate

100 grame

11

Portocala

1 buc, medie

70

Grapefruit

1 buc, medie

76

Fragi

100 grame

67

Coacaze negre

100 grame

177

Coacaze rosii

100 grame

36

Capsune

100 grame

64

Agrise

100 grame

35

Zmeura

100 grame

25

Afine

100 grame

22

Mure

100 grame

17

Catina alba

100 grame

450

Scoruse dulci

100 grame

98

Coarne

100 grame

78

Fructe de soc

100 grame

18

Castane

100 grame

27

Fructe de caju

100 grame

252

Papaya

100 grame

80,29

Kiwi

100 grame

71

Mango

100 grame

37,5

Kaki

100 grame

16

Avocado

100 grame

13

Banane

100 grame

12

Rodii

100 grame

Doza zilnica recomandata (DZR)

In America, doza zilnica recomandata (DZR) pentru vitamina C a fost modificata in 2000. DRZ continua sa se bazeze in primul rand pe prevenirea deficientei tesutului si mai putin pe prevenirea bolii cronice si promovarea unei sanatati optime. Consumul recomandat pentru fumatori este cu 35 mg/ zi mai mare decat la nefumatori, deoarece fumatorii se afla sub stres oxidativ crescut de la toxinele din fumul de tigara si, in general, au niveluri mai scazute de vitamina C in sange.

Doza zilnica recomandata (DZR) pentru vitamina C Stadiile vietii Varsta Barbati (mg/zi) Femei (mg/zi) Sugari 0-6 luni 40 (AI*) 40 (AI)

Sugari

7-12 luni

50 (AI)

50 (AI)

Copii

1-3 ani

15

15

Copii

4-8 ani

25

25

Copii

9-13 ani

45

45

Adolescenti

14-18 ani

75

65

Adulti

19 ani si mai in varsta

90

75

Fumatori

19 ani si mai in varsta

125

110

Graviditate

18 ani si mai tinere

80

Graviditate 19 ani si mai in varsta

85

Alaptare

18 ani si mai tinere

115

Alaptare

19 ani si mai in varsta

120

*AI- consum adecvat Recomandarea Institutului Linus Pauling Institutul Linus Pauling recomanda persoanelor sanatoase, barbati si femei, un consum de vitamina C de cel putin 400 mg pe zi cantitate care satureaza la maxim plasma si celulele circulatorii la nefumatorii tineri si sanatosi. Consumarea zilnica a cel putin cinci portii de fructe si legume asigura 200 mg de vitamina C. Majoritatea suplimentelor cu multivitamine asigura 60 mg de vitamina C. Pentru a va asigura ca respectati recomandarea Institutului Linus Pauling, va recomandam sa luati suplimentul cu vitamina C in doua doze diferite a cate 250 mg, dimineata si seara.

Adultii in varsta (65 ani si mai in varsta) Desi nu se stie inca sigur daca adultii in varsta au nevoie sau nu de un consum mai mare de vitamina C decat tinerii, s-a descoperit ca unele populatii in varsta au un consum de vitamina C considerabil mai mic decat DZR de 75 mg/zi pentru femei si, respectiv, 90 mg/ zi pentru barbati. Un consum de vitamina C de cel putin 400 mg/ zi poate fi important in special pentru adultii in varsta care prezinta un risc mai mare de boli cronice. In plus, o meta analiza a 36 de publicatii care a examinat relatia dintre consumul de vitamina C si concentratiile de vitamina C din plasma au concluzionat ca adultii in varsta (65-96 ani) au avut niveluri extrem de joase de vitamina C in plasma, in comparatie cu persoanele tinere (15-65 ani), sugerand ca adultii in varsta au nevoie de un consum mai mare de vitamina C. Studiile desfasurate la Institutul National de Sanatate au indicat ca plasma si celulele circulatorii la subiectii tineri ating concentratii maxime de vitamina C la o doza de aproape 400 mg/ zi o doza mult mai mare decat doza zilnica recomandata.

Actiuni ale vitaminei C

Vitamina C prezinta o importanta capitala pentru organism. Principalele ei proprietati sunt urmatoarele: Vitamina C este esentiala pentru formarea colagenului, o componenta structurala importanta a vaselor de sange, a tendoanelor, a ligamentelor si oaselor. Vitamina C are un rol important si in sinteza neurotransmitatorului, norepinefrina. Neurotransmitatorii sunt critici pentru functionarea creierului si sunt cunoscuti sa influenteze dispozitia. In plus, vitamina C este necesara pentru sinteza carnitinei, o molecula mica, esentiala pentru transportul grasimii in organitele celulare numite mitocondrii, unde grasimea este transformata in energie. Cercetarea mai sugereaza faptul ca vitamina C este implicata in metabolismul colesterolului in acizi biliari, care poate avea implicatii asupra nivelurilor de colesterol din sange si incidentei pietrelor la vezica urinara. o Vitamina C intervine in fenomenele de oxidoreducere, fiind cel mai puternic antioxidant. o Chiar si in cantitati mici, vitamina C poate proteja moleculele indispensabile din corp, precum proteinele, lipidele (grasimi), carbohidratii si acizii nucleici (ADN si ARN), de la lezarea cauzata de radicalii liberi si speciile reactive de oxigen, care poate fi generata in timpul unui metabolism normal, precum si prin expunerea la toxine si poluanti (ex. fumul de tigara). o Vitamina C poate ajuta la regenerarea altor antioxidanti, cum ar fi vitamina E. Un studiu recent pe fumatori a descoperit ca vitamina C a regenerat vitamina E din forma sa oxidata. Previne bolile cardiovasculare Boala coronariana Pana de curand, rezultatele majoritatii studiilor prospective au indicat ca riscul crescut de boli cardiovasculare a fost asociat cu consumurile scazute sau deficiente de vitamina C, iar consumurile dietetice modeste, de 100 mg/zi, au fost suficiente pentru reducerea maxima a riscului de boala cardiovasculara printre nefumatori, barbati si femei. O meta-analiza recenta a 14 studii au ajuns la concluzia ca: nu consumul de vitamina C supliment, ci consumul de vitamina C dietetica a fost invers asociat cu riscul de boala coronariana (CHD). Astfel, unele studii nu au gasit reduceri semnificative ale riscului de CHD printre utilizatorii de vitamina C supliment din populatiile bine nutrite. O exceptie notabila a fost Studiul de Analiza Epidemiologica (NHANES I) a primei anchete nationale de sanatate si examinare a nutritiei. Acest studiu a constatat ca riscul decesului din cauza bolilor cardiovasculare a fost cu 42% mic la barbatii si cu 25% mai mic la femeile care au consumat mai mult de 50 mg/ zi de vitamina C dietetica si suplimente de vitamina C in mod regulat, corespunzand unui consum total de vitamina C de aproximativ 300 mg/ zi. Rezultatele Studiului de Sanatate a Asistentelor medicale, bazate pe observarea a mai mult de 85.000 de femei, pe o perioada mai mare de 16 ani, a sugerat, de asemenea, ca un consum mai mare de vitamina C poate avea un efect cardioprotector. In acest studiu, consumul de mai mult de 359 mg/ zi de vitamina

C, din dieta si suplimente, sau folosirea suplimentului in sine, a fost asociata cu reducerea cu 27-28% a riscului de CHD. Totusi, la acele femei care nu au luat suplimente cu vitamina C, consumul de vitamina C dietetica nu a fost semnificativ asociata cu riscul de CHD. De aici, atat Studiul de Analiza Epidemiologica NHANES I, cat si SNS (Serviciul National de Sanatate) nu sprijina concluziile meta-analizei de mai sus. O alta analiza combinata a noua studii prospective de cohorta, incluzand mai mult de 290.000 de adulti, care nu prezentau CHD la linia de baza si care au fost observati pe o perioada medie de zece ani, a constatat ca cei care au luat mai mult de 700 mg/ zi de vitamina C supliment au avut un risc cu 25% mai mic de CHD decat cei care nu au luat suplimente cu vitamina C. In plus, o ancheta aleatorie, dublu-oarba, placebo-controlata pe un numar mai mare de 14.000 de batrani, care au participat in Studiul II de sanatate a medicilor, a descoperit ca suplimentarea cu vitamina C (500 mg/ zi) pe o perioada de 8(opt) ani nu a avut niciun efect semnificativ asupra cazurilor cardiovasculare majore, infarctului miocardic sau mortalitatii cardiovasculare. Informatiile din studiile farmacokinetice ale vitaminei C din cadrul Institutului National de Sanatate indica faptul ca celulele din plasma si circulatorii ale subiectilor tineri si sanatosi au fost complet saturate cu vitamina C, la o doza de aproape 400 mg/ zi. Astfel ca, rezultatele analizei combinate a studiilor prospective de cohorta, precum si studiile prospective vaste si individuale, cum ar fi Studiul de analiza epidemiologica NHANES I si SNS (Serviciul National de Sanatate), impreuna cu informatiile farmacokinetice despre vitamina C la oameni, sugereaza ca reducerea maxima a riscului de CHD necesita consumuri de vitamina C de 400 mg/ zi mai mari. Vasodilatarea Capacitatea vaselor de sange de a se relaxa sau dilata (vasodilatare) este compromisa la persoanele cu arteroscleroza. Leziunea muschiului inimii, cauzata de un atac de inima si lezarea creierului, cauzata de un atac cerebral, au legatura, in parte, cu incapacitatea vaselor de sange de a se dilata pana intr-atat incat sa permita sangelui sa ajunga la zonele afectate. Durerea anginei pectorale este, de asemenea, legata de dilatarea insuficienta a arterelor coronariene. Vasodilatarea dezechilibrata a fost identificata ca un factor de risc independent pentru boala cardiovasculara. Multe studii aleatorii, dublu-oarbe, placebo-controlate au aratat ca tratamentul cu vitamina C determina o vasodilatare imbunatatita la persoanele cu boala coronariana, precum si la cei cu angina pectorala, insuficienta cardiaca congestiva, diabet, colesterol ridicat si presiune sanguina mare. S-a constatat o vasodilatare imbunatatita la o doza orala zilnica de 500 mg de vitamina C.

Hipertensiunea Persoanele cu presiune sanguina mare (hipertensiune) sunt expuse unui risc de dezvoltare a bolilor cardiovasculare. Cateva studii au demonstrat ca o presiune sanguina scazuta a redus efectul suplimentarii cu vitamina C.

Un studiu mic pe indivizii cu hipertensiune a observat ca suplimentarea cu 500 mg/ zi de vitamina C timp de sase saptamani a descrescut usor presiunea sanguina sistolica (reducere 1.8 mm Hg) in comparatie cu placebo. Un alt studiu pe persoane cu presiune sanguina mare a observat ca un supliment zilnic de 500 mg de vitamina C rezulta intr-o cadere drastica a presiunii sanguine sistolice cu 9% dupa patru saptamani. Trebuie retinut faptul ca acei participanti care luau medicatii antihipertensive au continuat sa le ia pe durata studiului de patru saptamani. Deoarece constatarile referitoare la vitamina C si presiunea sanguina mare nu au fost replicate inca in studii mai vaste, este important pentru persoanele cu presiunea sanguina extrem de ridicata sa continue terapia curenta (medicatie, schimbari in stilul de viata etc.) in urma consultarii cu medicul personal.

Diabetul Mellitus Bolile cardiovasculare (boala de inima si atacul de inima) sunt cauza principala a decesului la persoanele cu diabet. Dovezile ca diabetul este o afectiune a stresului oxidativ crescut a dus la ipoteza ca: un consum mai mare de nutrienti antioxidanti ar putea ajuta la descresterea riscului de boala cardiovasculara la persoanele cu diabet. In sprijinul acestei ipoteze, un studiu de 16 ani pe 85.000 de femei, 2% din acestea fiind diabetice, a observat ca folosirea suplimentului cu vitamina C (400 mg/ zi sau mai mult) a fost asociata cu reducerile semnificative ale riscului de boala coronariana fatala si non-fatala din intreg grupul, precum si la cele cu diabet. In contrast, un studiu de 15 ani despre femeile aflate la postmenopauza a constatat ca femeile cu diabet, care au raportat ca au consumat cel putin 300 mg/ zi de vitamina C din suplimente cand au inceput studiul, erau expuse unui risc mult mai ridicat de deces din cauza bolii coronariene si atacului cerebral, decat cele care nu au luat suplimente cu vitamina C. Folosirea suplimentului cu vitamina C nu a fost asociata cu cresterea semnificativa a mortalitatii din cauza bolii cardiovasculare. Desi un numar de studii observationale a descoperit ca exista o asociere intre riscul scazut de boala cardiovasculara si consumurile ridicate de vitamina C dietetica, testele aleatoriu controlate nu au gasit ca suplimentarea cu antioxidanti care contin si vitamina C, conduc la scaderea riscului de boala cardiovasculara la persoanele cu diabet sau care prezinta alte riscuri mari. Este posibil ca diferentele genetice sa influenteze efectul suplimentelor cu vitamina C asupra bolii cardiovasculare. Cand rezultatele unui test aleatoriu controlat au fost reanalizate in functie de genotipul haptoglobina, terapia cu antioxidanti (1,000 mg/ zi vitamina C+ 800 UI/ zi de vitamina E) a fost asociata cu imbunatatirea aterosclerozei coronariene la femeile cu diabet cu doua copii de haptoglobina 1 gena, insa a inrautatit arteroscleroza coronariana la cei cu doua copii de haptoglobina 2 gene. Semnificatia acestor constatari nu este foarte clara, dar ele sugereaza ca ar putea exista o subpopulatie cu diabet care va beneficia de terapia cu antioxidanti, in timp ce ceilalti nu vor beneficia sau ar putea fi raniti.

Reduce riscul de atac de apoplexie

Un studiu prospectiv cu privire la vitamina C si boala cerebrovasculara care a observat mai mult de 2.000 de rezidenti dintr-o comunitate rurala din Japonia, timp de 20 de ani, a constatat ca riscul de atac de apoplexie la cei cu niveluri ridicate de vitamina C din ser a fost cu 29% mai reduse decat la cei cu cele mai scazute niveluri de vitamina C din ser. In plus, riscul unui atac de apoplexie la cei care au consumat zarzavaturi 6-7 zile pe saptamana a fost cu 54% mai mic decat la cei care au consumat zarzavaturi 0-2 zile pe saptamana. In cadrul acestei populatii, nivelurile de vitamina C din ser au fost foarte mult corelate cu consumul de fructe si legume. De aceea, in multe studii despre consumul de vitamina C si riscul de boala cronica, este dificil sa separi efectele vitaminei C asupra riscului de atac de apoplexie de efectele altor componente ale fructelor si legumelor, subliniind beneficiile unei diete bogate in fructe si legume asupra reducerii riscului de atac de apoplexie. De aici, nivelurile de vitamina C din plasma pot fi un bun marcator biologic pentru consumul de fructe si legume si alti factori ai stilului de viata care contribuie la riscul redus de atac de apoplexie.

Previne aparitia anumitor tipuri de cancer Un numar mare de studii a aratat ca riscul scazut pentru majoritatea tipurilor de cancer este asociat cu consumul ridicat de fructe si legume proaspete. Astfel de studii au reprezentat baza indicatiilor dietetice stabilite de Departamentul American de Agricultura si Institutul National de Cancer, care a recomandat consumul a cel putin cinci portii de fructe si legume pe zi. Numarul de doze recomandate depinde de consumul caloric total, care este stabilit in functie de varsta, sex, compozitia corpului si nivelul activitatii fizice. Un numar al studiilor de caz-control a investigat rolul vitaminei C in prevenirea cancerului. Multe au aratat ca incidenta descrescuta a cancerului bucal, de gat, a corzilor vocale, esofagian, stomacal, colorectal si pulmonar au fost asociate cu un consum mai mare de vitamina C. Deoarece posibilitatea unei predilectii este mai mare in studiile de caz-control, in general studiile prospective de cohorta au mai multa greutate in evaluarea efectului consumului de nutrient asupra bolii. In general, studiile prospective in care grupul cu consumul cel mai mic lua mai mult de 86 mg de vitamina C zilnic, nu au gasit nicio diferenta in riscul de cancer, in timp ce in studiile in care s-au gasit reduceri semnificative ale riscului de cancer, persoanele consumasera cel putin 80 pana la 100 mg de vitamina C zilnic. Un studiu prospectiv care a observat 870 de barbati pe o perioada de 25 de ani a gasit ca cei care au consumat mai mult de 83 mg de vitamina C zilnic au avut o reducere uimitoare de 64% a cancerului pulmonar, in comparatie cu cei care au consumat mai putin de 63 mg pe zi. Totusi, o analiza combinata a opt studii prospective a concluzionat ca vitamina C dietetica nu a fost legata de cancerul pulmonar cand analiza a fost controlata pentru alti factori dietetici. Desi, majoritatea studiilor prospective a observat asocierea dintre cancerul mamar si consumul de vitamina C, doua studii au gasit ca, in anumite subgrupe, aportul de vitamina C dietetica a fost invers asociat cu riscul de cancer mamar.

In Studiul de Sanatatate a Asistentelor, femeile aflate la premenopauza si care aveau cazuri de cancer mamar in familie, care au consumat in medie 205 mg/zi de vitamina C din alimente au avut un risc de 63% mai scazut de cancer mamar decat cele care au consumat in medie 70 mg/zi. In grupul suedez de mamografie, femeile supraponderale care au consumat o medie de 110 mg/ zi de vitamina C au avut un risc cu 39% mai scazut de cancer mamar, in comparatie cu femeile supraponderale care au consumat o medie de 31 mg/zi. Un numar de studii observationale a gasit ca aportul de vitamina C dietetica a fost asociat cu riscul descrescut de cancer stomacal, iar experimentele din laborator arata ca vitamina C inhiba formarea de compusi carcinogenici in stomac. Infectia cu bacteria Helicobacter pylori (H. pylori) este cunoscuta ca factor de risc in cancerul stomacal si, de asemenea, pare sa reduca continutul de vitamina C din secretiile stomacale. Desi doua studii de interventie nu au descoperit o descrestere in manifestarea cancerului stomacal de la suplimentarea cu vitamina C, majoritatea cercetarilor recente sugereaza ca suplimentarea cu vitamina C poate fi un ajutor aditional terapiei standard de eradicare a bacteriei H. Pylori in reducerea riscului de cancer gastric. Studiile din anii 1970 si 1980 conduse de Linus Pauling, Ewan Cameron si colegi de-ai lor, au sugerat ca dozele foarte mari de vitamina C (10 grame/ zi intravenos timp de 10 zile, urmate de cel putin 10 grame/ zi oral, pe o perioada nedefinita) au fost de ajutor in prelungirea perioadei de supravietuirre si imbunatatirea calitatii vietii pacientilor aflati in stadiu terminal de cancer. Totusi, doua studii aleatorii, placebo-controlate, desfasurate la Clinica Mayo nu au gasit nicio diferenta intre rezultatele pacientilor cu cancer terminal care primeau 10 grame/ zi de vitamina C oral si placebo. Au existat diferente semnificative in ceea ce privea metodologia folosita in studiile Clinicii Mayo si ale lui Pauling si, recent, cercetatorii de la Institutul National de Sanatate au sugerat ca metoda de administrare (intravenoasa versus orala) e posibil sa fi fost cheia rezultatelor discrepante. Administrarea intravenoasa (AI) poate duce la niveluri mult mai mari de vitamina C in sange decat cea orala, iar nivelurile de vitamina C care sunt toxice pentru celulele canceroase crescute pot fi atinse la oameni numai prin administrarea intravenoasa de vitamina C. Dr. Mark Levinesi si colegii sai de la Institutul National de Sanatate au investigat mecanismul anticancer responsabil de vitamina C si au raportat ca are legatura cu productia de peroxid de hidrogen care este selectiv toxica pentru celulele canceroase. Astfel, este rezonabila reevaluarea folosirii dozelor mari de vitamina C ca si ajutor in terapia contra cancerului. In prezent, nu exista rezultate ale testelor clinice controlate referitoare la faptul ca vitamina C ar afecta negativ supravietuirea pacientilor cu cancer. Recent, doua teste clinice de tip faza 1 pe pacientii cu cancer avansat au gasit ca: administrarea intravenoasa a vitaminei C la doze de pana la 1.5 g/ kg greutate corporala a fost bine tolerata si sigura la pacientii pre-examinati. Alte teste de tip faza 1 se afla in derulare. In plus, testele clinice de tip faza 2 care evalueaza eficacitatea vitaminei C in tratamentul contra cancerului se afla in pregatire. Unele rapoarte de cazuri au sugerat ca vitamina C intravenoasa poate ajuta in tratamentul de cancer. Totusi, vitamina C nu ar trebui folosita in locul terapiei care a fost demonstrata ca fiind eficienta in tratarea unui anumit tip de cancer; de exemplu, chimioterapie sau terapia prin radiatie. Daca o persoana cu cancer alege sa ia suplimente cu vitamine, este important ca medicul care coordoneaza tratamentul acesteia sa fie constient de tipul si doza fiecarui supliment.

Nu pot fi trase concluzii solide pana cand nu sunt definitivate cercetarile care determina daca combinatiile de vitamine antioxidante sunt sau nu benefice ca si adjuvant in terapia conventionala de cancer. Intarzie aparitia cataractei si-i reduce gravitatea cu cca 50%. Cataractele sunt cauza principala din intreaga lume a dezechilibrarii vederii. In America, cheltuielile din domeniul medical pentru tratarea cataractei depasesc anual 3 miliarde de dolari. Odata cu varsta, cataractele au loc din ce in ce mai des si sunt din ce in ce mai grave. Nivelurile scazute de vitamina C din lentilele ochilor au fost asociate cu un grad ridicat de severitate a cataractelor la oameni. Unele studii au observat ca aportul crescut de vitamina C dietetica si nivelurile crescute de vitamina C din sange au fost asociate cu un risc scazut de cataracte. Un test de interventie controlat pe o perioada de 7 ani pe un numar de 4.269 de barbati si femei, a constatat ca un supliment zilnic cu antioxidanti de 500 mg de vitamina C, 400 UI de vitamina E si 15 mg de beta-caroten, nu a avut niciun efect asupra dezvoltarii si evolutiei cataractelor asociate varstei in comparatie cu placebo. De aceea, inainte ca recomandarile specifice sa poata fi stabilite, relatia dintre consumul de vitamina C si dezvoltarea cataractelor necesita in continuare clarificari. Prevenirea si tratarea gutei

Guta este o afectiune care afecteaza mai mult de 1% din adultii din America si se caracterizeaza prin niveluri anormal de mari de acid uric (urat) in sange. Cristalele de urat se pot forma in articulatii, ducand la inflamare si durere, precum si in rinichi si tractul urinar, rezultand in pietre la rinichi. Tendinta de dezvoltare a nivelurilor ridicate de acid uric din sange si guta sunt de obicei mostenite. Totusi, schimbarea dietei si a stilului de viata poate fi de ajutor in prevenirea si tratarea gutei. Intr-un studiu observational, realizat pe 1.387 de barbati, consumurile mari de vitamina C au fost asociate cu nivelurile scazute de acid uric din ser. Recent, un studiu prospectiv, care a observat un grup de 46.994 barbati, timp de 20 de ani, a constatat ca un consum zilnic total de vitamina C a fost invers asociat cu riscul de guta, iar consumurile mari au fost asociate cu reduceri ale riscurilor mari. Rezultatele acestui studiu au indicat, de asemenea, ca vitamina C supliment poate fi de ajutor in prevenirea gutei. Interesant este faptul ca un test aleatoriu, dublu-orb, placebo-controlat, realizat pe 184 de adulti nefumatori, a raportat ca suplimentarea cu vitamina C (500 mg/zi) timp de doua luni a scazut concentratiile de acid uric din ser in comparatie cu placebo. Rol in stimularea imunitatii

Vitamina C afecteaza anumite componente ale sistemului imunitar uman. De exemplu, vitamina C stimuleaza productia si functia leucocitelor, in special a neutrofilelor, limfocitelor si fagocitelor. Masuri specifice ale functiilor stimulate de vitamina C includ: motilitatea celulara, chemotaxia si fagocitoza. Neutrofilele, care ataca bacteriile straine si virusii, sunt principalul tip de celula stimulat de vitamina C, insa sunt afectate si limfocitele si alte fagocite.

In plus, cateva studii au aratat ca vitamina C supliment creste nivelurile de anticorpi din ser si proteinele complementare C1q la porcii de Guineea, care ca si oamenii nu pot sinteziza vitamina C si depind de vitamina C dietetica. Totusi, unele studii nu au raportat nicio schimbare benefica in productia de leucocite sau functionarea lor in urma respectarii tratamentului cu vitamina C. Vitamina C protejeaza integritatea celulelor imunitare. Neutrofilele, fagocitele mononucleare, si limfocitele acumuleaza vitamina C in concentratii mari care pot proteja aceste tipuri de celule de leziunea oxidativa. Ca reactie la invadarea microorganismelor, leucocitele fagocitice elibereaza toxine nonspecifice, cum ar fi radicali superoxid, acid hipocloros (decolorant) si peroxinitrita. Aceste specii reactive de oxigen ucid patogenii si, in acest proces, pot leza si leucocitele. Vitamina C, prin functiile sale antioxidante, protejeaza leucocitele de astfel de efecte de antioxidare. Leucocitele fagocitice produc si elibereaza citokine, inclusiv interferoni, care au o activitate antivirala. Vitamina C creste nivelurile interfernilor in vitro. Este cunoscut faptul ca vitamina C amplifica functia sistemului imunitar si, ca urmare, poate proteja impotriva functiilor virale si a altor boli. In timp ce unele studii sugereaza plauzabilitatea biologica a vitaminei C ca si intensificator imunitar, studiile facute pe oameni si publicate la ora actuala sunt contradictorii. Previne raceala obisnuita Munca lui Linus Pauling a starnit interesul public in ceea ce priveste folosirea dozelor mari (mai mari de 1 gram/ zi, numite cateodata mega-doze) de vitamina C pentru prevenirea racelii obisnuite. In ultimii 30 de ani, numeroasele teste placebo-controlate au examinat efectul suplimentarii cu vitamina C asupra prevenirii si tratarii racelilor. O meta-analiza a 30 de teste placebo-controlate a constatat ca suplimentarea cu vitamina C in doze de pana la 2 grame/ zi nu a redus incidenta racelilor. Totusi, intr-o subgrupa de alergatori de maraton, skiori si soldati antrenati in Arctic, dozele variind intre 250 mg/ zi si 1 g/ zi, au redus incidenta racelilor cu 50%. In general, folosirea preventiva a suplimentarii cu vitamina C a redus durata racelilor cu 8% la adulti si 14% la copii. Majoritatea testelor de preventie a folosit o doza de 1 g/zi. Cand s-a inceput tratamentul la instalarea simptomelor, suplimentarea cu vitamina C, in doze care variau intre 1-4 g/zi, nu a scurtat durata racelilor in sapte teste placebo controlate. In plus, aceeasi autori au completat o meta analiza a 15 teste care a evaluat efectul vitaminei C asupra severitatii racelii. Nicio dovada solida despre efectul benefic al vitaminei C asupra ameliorarii simptomelor racelii nu s-a gasit in aceasta analiza. Asadar, concluzia generala a acestei meta-analize a fost ca vitamina C este ineficienta profilactic impotriva racelii comune, insa persoanele supuse stresului, precum cele expuse unui exercitiu fizic extenuant sau vremii reci, ar putea experimenta anumite beneficii terapeutice. Recent, un studiu aleatoriu, dublu-orb (dar nu placebo-controlat) a raportat ca cei care au luat 500 mg/ zi de supliment cu vitamina C au inregistrat un risc mai scazut cu 66% privind contractarea a trei sau mai multor tipuri de raceli pe o perioada de cinci ani, in comparatie cu cei care au luat 50 mg/ zi de supliment cu vitamina C. Autorii studiului nu au gasit nicio diferenta semnificativa intre cele doua grupuri cand au analizat datele referitoare la severitatea si durata racelii. Totusi, dozele folosite in acest studiu au fost mai mici decat cele folosite in majoritatea studiilor anterioare. Unii autori au sustinut ca studiile incluse in

meta-analiza mentionata mai sus au utilizat doze zilnice de vitamina C care ar fi prea mici pentru a observa un efect terapeutic. In plus, rezultatele unui studiu farmacokinetic recent sugereaza ca impartirea dozei zilnice si administrarea ei in mai multe randuri de-a lungul unei zile, fapt ce duce la cresterea frecventei dozei, ar spijini mai bine nivelurile de ascorbat din plasma. Teste la scara mare, controlate clinic, au folosit doze farmacologice de vitamina C necesare pentru a determina daca dozele mari de vitamina C au sau nu o valoare terapeutica in prevenirea sau tratarea racelii obisnuite. Alte actiuni importante ale vitaminei C sunt: este tonifianta, antitoxica; participa la asimilarea de catre organism a fierului. Mareste gradul de absorbtie a fierului organic; previne si vindeca scorbutul; mareste rezistenta vaselor sangvine; contribuie la formarea globulelor rosii, a dintilor si oaselor; are rol de reglare a nivelului glicemiei si al colesterolului, de distrugere a toxinelor acumulate in organism; intervine in buna functionare a tesuturilor, precum si a diferitelor organe; participa la transformarile chimice ale proteinelor, lipidelor si glucidelor, la formarea substantelor intercelulare; actioneaza sinergic cu alte vitamine. In sinergie cu carotenul si cu vitamina E, vitamina C impiedica oxidarea grasimilor si a proteinelor transportoare de grasimi din circulatia sangvina. Prin aport marit de vitamina C, care elibereaza colesterolul de pe peretii intestinali, procentul de HDL-colesterol (colesterol bun) il depaseste pe cel de LDL-colesterol (colesterol rau). De asemenea, prin acest aport marit de vitamina C, ficatul este ajutat in actiunea sa de a transforma excesul de colesterol in acizi biliari. este eficienta in reducerea ritmului de opacifiere a cristalinului (indeosebi la persoanele varstnice); impiedica depunerea grasimilor la nivelul ficatului si asigura functionarea normala a celulei hepatice; intervine in metabolismul carotenilor; protejeaza acidul folic; are actiune antialergica ; este un laxativ natural; scade incidenta aparitiei de cheaguri in vasele sanguine; reduce efectele unui numar mare de alergeni; asigura coeziunea celulelor proteice, marind astfel durata vietii; rol in mentinerea unor aminoacizi aromatici, in metabolismul glucidelor, al acizilor grasi si al altor substante; stimuleaza secretia de hormoni corticosuprarenalieni, de hormoni sexuali si de insulina; este factor antistres. Vitamina C stimuleaza sistemul simpatic, intervenind in procesele de detoxifiere a muschilor sipermitand o mai buna adaptare a organismului la stres; vitamina C este importanta pentru activitatea cerebrala: mentine echilibrul psihic (este antidepresiva) si stimuleaza functiile intelectuale; inhiba proliferarea si actiunea bacteriilor, creand un mediu acid; stimuleaza productia de anticorpi IgA, IgG si Ig M;

creste rapiditatea diviziunii limfocitelor T si a limfocitelor B, opunandu-se actiunii virusilor; stimuleaza cresterea nivelului de interferon in sange, ceea ce face ca celulele vizate sa aiba o mai buna rezistenta la virusi; actioneaza cu o permanenta vigilenta impotriva infectiilor. Globulele albe contin concentratii mari de vitamina C, care are proprietati imunomodulatoare in caz de agresiune microbiana sau virala; determina transformarea acidului parahidroxifenilpiruvic in acid homogentisinic; influenteaza actiunea unor sisteme enzimatice, fie ca stimulator, fie ca inhibitor; stimuleaza transformarea triptofanului in serotonina (o amina biogena foarte importanta), precum si hidroxilarea metabolitilor triptofanici; diminueaza perioadele de convalescenta; are un rol important in biosinteza si in hidroxilarea hormonilor steroizi, in biosinteza acizilor biliari, in dehidrogenarea acizilor grasi saturati si in biotransformarea unor medicamente, substante toxice, poluanti, compusi cancerigeni, etc; are un rol important in metabolismul glicoproteinelor, care este dereglat in caz de scorbut datorita inactivarii hialuronidazelor (enzime de depolimerizare specifice care, actionand asupra acidului hialuronic, elibereaza glucidele din componenta acestuia);

Ajutata de caroten, de vitamina E si de seleniu, vitamina C are un rol foarte important in oprirea proceselor de degradare a cristalinului (cataracta) si chiar in ameliorarea acestei maladii.

Indicatii Afectiuni alergice: alergii (in general) alergie alimentara boala fanului urticarie. Afectiuni ale sistemului imunitar: colagenoze (in general) lupus erimatos scaderea imunitatii sclerodermie. Afectiuni ale sistemului limfatic si ganglionar: adenita (in general) adenopatie limfatism. Afectiuni cardiovasculare: afectiuni cardiovasculare (in general) arterita ateroscleroza fragilitate vasculara

hipertensiune arteriala infarct miocardic ischemie miocardita palpitatii sindromul Raynaud varice. Afectiuni carentiale: boala beri-beri pelagra scorbut. Afectiuni chirurgicale: contuzii escare fistule interventii chirurgicale (pre- si postoperatorii) plagi (in general). Afectiuni dermato-venerice: acnee (in general) calvitie clavus dermatoze (in general) eczema (in general) erizipel fisuri ale buzelor si pielii furunculoza gonoree herpes hiperkeratoza ihtioza impetigo lichen bucal micoza cutanata par uscat si friabil piodermite (in sinergie cu vitamina A) prurit psoriazis scabie sifilis stafilococie ulcer varicos unghii friabile si subtiri vergeturi veruci vitiligo zona Zoster. Afectiuni digestive: ciroza hepatica

colecistita constipatie enterocolita enterita hemoragii digestive hemoroizi insuficienta hepatica limba iritata litiaza biliara pancreatita rectita stomatita tulburari de salivatie ulcer gastric cu Helicobacter pylori. Afectiuni endocrine: afectiuni ale glandei tiroide boala Addison gusa hipertiroidie insuficienta paratiroidiana tetanie. Afectiuni genitale: afectiuni ale prostatei amenoree patologica dismenoree displazie de col uterin frigiditate fibrom uterin impotenta sexuala leucoree mastita menopauza metrita (in sinergie cu vitamina A) metroragie salpingita sterilitate vaginita vulvita. Afectiuni geriatrice: prurit senil senescenta. Afectiuni hematologice: afectiuni ale splinei anemie juvenila anemie Biermer anemie hipocroma feripriva hemofilie leucopenie

purpura. Afectiuni maligne: boala Hodgkin cancer al cavitatii bucale cancer de colon cancer de pancreas cancer de san cancer esofagian cancer gastric cancer laringian cancer pulmonar cancer rectal cancer uterin cancer vezical la barbate sarcom osos. Afectiuni metabolice: diabet obezitate. Afectiuni musculare: atonie musculara atrofie musculara mialgii mistenie. Afectiuni neurologice: boala Parkinson convulsii (prevenire) conjunctivita mielita necroza cerebrala nevralgie nistagmus polineuropatii poliomielita scleroza multipla tulburari ale reflexelor (exagerare). Afectiuni oftalmologice: afectiuni degenerative ale globului ocular afectiuni oculare (in general) arsuri corneene astenopie blefarita cataracta conjunctivita (in sinergie cu vitamina A) glaucom hemeralopie hemoragie retiniana hipersecretie lacrimala irita

intarzieri ale cicatrizarii plagilor oculare kerato-conjunctivita oftalmii de la zapada si de la sudura ulceratii corneene. Afectiuni oftalmologice: adenoidita polipi nazo-faringieni post-amigdalectomie angina (in sinergie cu vitamina A) epistaxis hipoacuzie laringita mastoidita otita rinita (in sinergie cu vitamina A) rinofaringita sinuzita (in sinergie cu vitamina A) surditate. Afectiuni osteo-articulare: artrita (in general) artroza (in general) boala Paget osoasa carii osoase coxartroza decalcifiere osoasa entorse fracturi hiperlaxitate ligamentara lumbago osteoporoza periostita reumatism (in general) sciatica spondilita ankilopoietica tuberculoza coloanei vertebrale tuberculoza osoasa. Afectiuni pediatrice: acetonemie afte si febra aftoasa la copii hraniti cu lapte de vaca infestat dentitie intarziata la copii distrofie la sugari intarzierea inchiderii fontanelei mialgii la copii pubertate rahitism. Afectiuni psihiatrice: abulie alcoolism

anorezie psihica angoasa confuzie mintala depresie melancolie neurastenie nostalgie schizofrenie. Afectiuni respiratorii: astm bronsic bronsita emfizem pulmonar guturai pleurezie pneumonie. Afectiuni stomatologice: carii dentare fisuri dentare gingivita pioree alveolo-dentara scorbut dentar la fumatori. Afectiuni urinare: afectiuni renale (in general) albuminurie cistita enurezis hemoglobinurie infectie urinara cu E.coli nefrita nefroza lipoidica oligurie pielita uretrita (in sinergie cu vitamina A). Boli infectioase: afectiuni virale (in general) antrax boli infectioase (in general) difterie encefalita febra aftoasa febra tifoida gripa hepatita virala acuta herpes meningita mononucleoza infectioasa oreion rubeola

rujeola scarlatina septicemie SIDA tifos tuberculoza tuse convulsiva varicela variola Zona Zoster. Boli parazitare: malarie. Intoxicatii si agenti de mediu: arsuri ergotism insolatie intoxicatii (in general) intoxicatii cu cadmiu intoxicatii cu nichel intoxicatii cu saruri de mercur intoxicatii medicamentoase saturnism tabagism urticarie provocata de radiatiile solare. Modificari biochimice si electrolitice ale sangelui: acetonemie hipercolesterolemie hipoglicemie. Sarcina, nastere, lehuzie si perioada de alaptare: avort decalcifiere in sarcina perioada de alaptare sarcina. Alte indicatii: acrocianoza ameteala anorexie ascita astenie cefalee crampe edeme febra fotofobie halena hematom hemoragii hipotermie

migrena icter scadere ponderala celulita convalescenta efecte secundare in contraceptia orala hiperemotivitate inflamatii pentru mentinerea tineretii reactii secundare la antibiotice riduri stres surmenaj fizic si psihic supuratii trac tumori.

Afectiuni cauzate

1. 1. Deficienta de vitamina C Scorbut Deficienta severa de vitamina C a fost cunoscuta de multe secole si ca o boala potential letala, scorbutul. La sfarsitul anilor 1700, marina britanica a fost constienta ca scorbutul putea sa fie vindecat prin consumul de portocale sau lamai, desi vitamina C nu a fost izolata decat la inceputul anilor 1930. Simptomele scorbutului includ sangerarea usoara si ranirea, pierderea parului si a dintilor, durerea de articulatie si umflarea. Astfel de simptome par sa fie legate de slabirea vaselor de sange, tesutului conector si osului, toate continand colagen. Primele simptome ale scorbutului, cum ar fi oboseala, pot rezulta din nivelurile scazute de carnitina, care este necesara pentru derivarea energiei din grasime sau din sinteza scazuta a neurotransmitatorului norepinefrina. Scorbutul este rar in tarile dezvoltate, deoarece poate fi prevenit prin consumul zilnic a 10 mg de vitamina C. Totusi, au avut loc cazuri la copii si la batrani care se aflau la diete stricte. Prevenirea bolii cronice Cantitatea de vitamina C necesara pentru prevenirea bolii cronice pare sa fie mai mare decat cea necesara pentru prevenirea scorbutului. Marea parte a informatiilor referitoare la vitamina C si prevenirea bolilor cronice se bazeaza pe studiile prospective, in care consumul de vitamina C este evaluat la un

numar mare de persoane care au fost observate de-a lungul timpului pentru a determina daca dezvolta sau nu boli cronice specifice. Pentru a preveni instalarea hipovitaminozei C, in perioada iarna-primavara, in afara consumului de varza , se recomanda: ceaiurile de macese si cele din fructe de catina alba, pulpele de macese si fructele de catina alba (conservate in miere), precum si pasta de macese, coacazele negre, frunzele de patrunjel, boia de ardei rosu dulce, sau suplimente nutritive ce contin extrase concentrate din aceste plante sau chiar vitamina C.

1. 2. Excesul de vitamina C. Apar in cazul administrarii vitaminei de sinteza si, mai rar, ca urmare a consumului alimentar prelungit. Ca efecte ale supradozarii intalnim: Diaree Poliurie Eruptii cutanate Pietre la rinichi Deoarece oxalatul este un metabolit al vitaminei C, exista anumite ingrijorari cum ca, dozele mari de vitamina C ar putea creste riscul de pietre la rinichi. Unele studii au raportat ca suplimentele cu vitamina C cresc nivelurile de oxalat din urina. In anumite studii epidemiologice s-a cercetat daca orice crestere in nivelurile de oxalat s-ar traduce intr-o crestere sau nu a riscului de pietre la rinichi. Doua studii prospective vaste, unul care a observat pe o perioada de sase ani 45.251 de barbati si celalalt care a observat pe o perioada de 14 ani 85.557 de femei, au raportat ca un consum 1.500 mg de vitamina C zilnic nu a dus la o crestere a riscului de formare de pietre la rinichi, in comparatie cu cei care au consumat <250 mg zilnic. Totusi, un studiu prospectiv mai recent care a observat 45.619 de barbati pe o perioada de 14 ani a gasit ca cei care au consumat 1.000 mg/ zi de vitamina C au avut un risc mai mare cu 41% de formare de pietre la rinichi, in comparatie cu barbatii care au consumat <90 mg/ zi de vitamina C doza zilnica actuala recomandata. In acest studiu, consumurile joase (90-249 mg/zi) de vitamina C (in principal din dieta) au fost, de asemenea, asociate cu un risc extrem de crescut. In acest studiu, consumul de suplimente cu vitamina C a fost slab asociat cu riscul crescut de pietre la rinichi. In ciuda rezultatelor contradictorii, persoanele predispuse la formarea de pietre la rinichi ar trebui sa fie prudente si sa evite suplimentarea cu doze mari de vitamina C. Recomandam celor care vor sa previna o eventuala astfel de tendinta (de formare a calculilor) sa consume alimente naturale bogate in magneziu si vitamina B6 si sa ingereze o cantitate mai mare de apa. Toxicitatea In principal, in urma experimentelor in vitro si a rapoartelor izolate de caz, a reiesit un numar de probleme posibile la supradozele de vitamina C, cum ar fi: mutatiile genetice, defectele la nastere, cancerul,

ateroscleroza, pietrele la rinichi, scorbutul de rebound, stresul oxidativ crescut, absorbtia excesiva de fier, deficienta de B12 si erodarea smaltului dentar. Totusi, niciunul din aceste efecte adverse asupra sanatatii nu a fost confirmata, si inca nu exista dovezi stiintifice de incredere cum ca dozele mari de vitamina C (pana la 10 grame/ zi la adulti) sunt toxice sau in detrimentul sanatatii. Exista ingrijorari referitoare la formarea de pietre la rinichi de la suplimentarea cu vitamina C. In 2000 s-a stabilit pentru prima data nivelul superior tolerabil de consum al vitaminei C. Nivelul superior de 2 grame (2.000 miligrame) zilnic a fost recomandat pentru a preveni experimentarea de catre majoritatea adultilor a diareei si dereglarilor gastrointestinale. In general, astfel de simptome nu sunt serioase, in special daca dispar cu incetarea sau reducerea temporara a suplimentarii cu doze mari de vitamina C.

Nivel tolerabil superior de consum (UL) pentru vitamina C Grupa de varsta UL (mg/zi) Sugari 0-12 luni Nu este posibil de stabilit*

Copii 1-3 ani

400

Copii 4-8 ani

650

Copii 9-13 ani

1.200

Adolescenti 14-18 ani

1.800

Adulti 19 ani sau mai in varsta

2.000

*Sursa consumului ar trebui sa provina numai din alimente si formula. Toxicitatea plumbului

Desi folosirea vopselei de plumb si a motorinei pe baza de plumb a fost intrerupta in America, toxicitatea plumbului continua sa fie o problema de sanatate grava, in special pentru copiii care traiesc in mediul urban. Cresterea si dezvoltarea anormale au fost observate la copiii mamelor expuse la plumb in timpul sarcinii, in timp ce copiii care sunt expusi in mod excesiv plumbului dezvolta dizabilitati de invatare, probleme de comportament si au un IQ scazut.

La adulti, toxicitatea plumbului poate rezulta in leziuni ale rinichilor, tensiune ridicata si anemie. Intr-un studiu pe 747 de barbati in varsta, nivelurile de plumb din sange au fost semnificativ mai ridicate la cei care au raportat consumuri totale de vitamina C dietetica, de mai putin de 109 mg/ zi, in comparatie cu cei care au raportat consumuri mai mari de vitamina C. Un studiu mult mai vast pe 19.578 persoane, inclusiv 4.214 copii cu varsta cuprinsa intre 6 si 16 ani, a constatat ca nivelurile ridicate de vitamina C din ser au fost asociate cu niveluri scazute de plumb din sange. O ancheta nationala din America realizata pe un numar mai mare de 10.000 de adulti a gasit ca nivelurile de plumb din sange au fost invers asociate cu nivelurile de vitamina C din ser. Un test de interventie care a examinat efectele suplimentarii cu vitamina C asupra nivelurilor de plumb din sange pe 75 de adulti fumatori a constatat ca 1.000 mg/ zi de vitamina C, a determinat niveluri foarte scazute de plumb din sange dupa o perioada de tratament de patru saptamani, in comparatie cu placebo. O doza joasa de 200 mg/ zi nu a afectat semnificativ nivelurile de plumb din sange, in ciuda constatarii ca nivelurile de vitamina C din ser nu au fost diferite de cele din grupul care a luat 1.000 mg/ zi. Mecanismul relatiei dintre consumul de vitamina C si nivelurile de plumb din sange nu este cunoscut, desi a fost postulat faptul ca vitamina C inhiba absorbtia intestinala sau intensifica eliminarea plumbului prin urina. Antagonisti ai vitaminei C Acidul ascorbic e foarte usor solubil in apa. Din pacate, dintre toate vitaminele, vitamina C este cel mai usor distrusa in contactul cu diferiti factori de mediu. Astfel, ea este deosebit de sensibila la caldura, la fierbere si prajire, de la caz la caz, putandu-se pierde 30 pana la 100% din continutul initial de vitamina C. De asemenea, e sensibila la lumina si la aer (oxigen). Alti antagonisti ai vitaminei C sunt: Alcoolul Aspirina Indometacinul Medicamentele anticoagulante si diuretice Prepararea termica a alimentelor Hormonii steroizi Efortul fizic excesiv Tutunul O singura tigara distruge 25 mg de vitamina C; rezervele tisulare de vitamina C ale unui mare fumator se reduc intr-o singura zi la jumatate fata de cele ale unui fumator!!! Interactiuni

1. i.

Interactiunile cu medicamente

Se cunoaste faptul ca anumite medicamente reduc nivelurile de vitamina C, solicitand astfel o crestere a consumului sau. Astfel: Contraceptivele care contin estrogen reduc nivelurile de vitamina C si leucocite.

Aspirina poate reduce nivelurile de vitamina C daca este luata in mod frecvent. De exemplu, s-a raportat ca administrarea a doua tablete de aspirina 1/6 ore, timp de o saptamana, a redus nivelurile de vitamina C din leucocite cu 50%, in principal prin cresterea excretiei urinare a vitaminei C. Exista anumite dovezi, desi controversate, cum ca vitamina C interactioneaza cu medicamentele anticoagulante (ingrosatori ai sangelui), precum warfarina (Coumadin). Dozele mari de vitamina C pot bloca actiunea warfarinei, necesitand o crestere a dozei pentru a mentine eficienta sa. Persoanele care iau anticoagulante ar trebui sa limiteze consumul de vitamina C la 1 g/ zi si sa-si monitorizeze timpul de protrombina, urmand terapia lor cu anticoagulanti. Deoarece dozele mari de vitamina C au intervenit in interpretarea anumitor teste de laborator (ex: bilirubina din ser, creatinina din ser si testul guaiac pentru sange ocult), este important sa ne informam medicul de folosirea oricaror suplimente. 1. ii. Suplimentele cu antioxidanti si HMG-CoA inhibitori reductaza (Statine) Un test de trei ani, aleatoriu controlat pe 160 de pacienti cu boala coronariana (CHD) si niveluri joase de HDL a gasit ca o combinatie desimvastatina (Zocor) si niveluri ridicate de niacina HDL2, a inhibat evolutia stenozei coronariene (ingustare) si a redus frecventa evenimentelor cardiovasculare, precum infarctul miocardic (atacul de inima) si atacul de apoplexie. Surprinzator este faptul ca, atunci cand o combinatie de antioxidanti (1.000 mg de vitamina C, 800 UI alfa-tocoferol, 100 mcg seleniu si 25 mg de beta-caroten zilnic), a fost luata cu o combinatie de simvastatina-niacina, efectele protectoare au fost diminuate. Din moment ce in acest test antioxidantii au fost luati impreuna, contributia individuala a vitaminei C nu poate fi determinata. In contrast, un test mult mai mare, aleatoriu controlat, pe mai mult de 20.000 de barbati si femei cu CHD sau diabet, a gasit ca simvastatina si o combinatie de antioxidanti (600 mg de vitamina E, 250 mg de vitamina C si 20 mg beta-caroten zilnic) nu a diminuat efectele cardioprotectoare ale terapiei cu simvastatina pe o perioada de cinci ani. Aceste constatari contradictorii arata ca sunt necesare mai multe cercetari despre posibilele interactiuni dintre suplimentele cu antioxidanti si medicamentele de reducere a colesterolului, cum ar fi inhibitorii reductaza HMG-CoA (statine). Observatii Vitamina C este cea mai fragila dintre vitamine. In timpul prepararii termice a alimentelor, degradarea sa poate ajunge 90-100%. De aceea, este recomandat sa consumam cat mai multe fructe si legume in stare proaspata. Este nevoie de un aport marit de vitamina C in urmatoarele cazuri: 1. In cazul persoanelor ce prezinta factori de risc ai bolilor degenerative (Parkinson, cataracta, boli cardiovasculare, cancer, etc); 2. In cazul fumatorilor (deoarece asimilarea vitaminei C se face mai greu la fumatori, dar si pentru ca, in special la nivelul alveolelor pulmonare, consumul de vitamina C este foarte mare); chiar si fumatorii pasivi trebuie sa aiba in vedere un consum mai mare de vitamina C; 3. In cazul persoanelor expuse la factori poluanti; 4. Pentru incetinirea proceselor de imbatranire; 5. In cazul femeilor care folosesc medicamente contraceptive; 6. In cazul femeilor insarcinate sau care alapteaza (vitamina C favorizeaza absorbtia fierului alimentar, intareste tesuturile si mareste rezistenta vaselor care alimenteaza fatul); 7. In cazul diabeticilor (deoarece glucoza si vitamina C au acelasi mecanism de transport in celulele sanguine, nivelul crescut de glucoza al diabeticilor afecteaza aportul intracelular de vitamina C);

8. In cazul pacientilor care au suferit interventii chirurgicale (deoarece vitamina C grabeste


cicatrizarea, combate infectiile si riscul de flebita, favorizeaza cicatrizarea ulcerelor de decubit); 9. In cazul bolnavilor de SIDA; 10. In caz de activitate intensa; 11. In caz de febra; 12. In caz de hipertiroidie; 13. Vitamina C este necesara pentru prevenirea si franarea evolutiei cataractei, a neuropatiilor, precum si pentru reducerea riscului de ateroscleroza (intrucat vitamina C mareste rezistenta peretilor vasculari) si pentru a inhiba glicarea proteinelor. Cresterea nivelului de cupru in sange determina oxidarea vitaminei C si scaderea nivelului sangvin al acesteia. Concentratia plasmatica a vitaminei C la femeile ce utilizeaza contraceptive orale este foarte scazuta. In conditiile cresterii nivelului fierului seric (ex: hemocromatoza, hemoliza), nu se va mari aportul de vitamina C, deoarece asta ar putea conduce la amplificarea reactiilor oxidative din organism (fierul eliberat in exces ar induce distrugerea vitaminei C si formarea de radicali liberi). o Lezarea oxidativa in conditii fiziologice Vitamina C promoveaza lezarea oxidativa in conditii fiziologice? Vitamina C este cunoscuta sa functioneze ca un antioxidant foarte eficient in organismele vii. Totusi, in experimentele testului de eprubeta, vitamina C poate interactiona cu unii ioni liberi de metali, existand posibilitatea lezarii radicalilor liberi. Desi ionii liberi de metal nu se gasesc in mod general in conditii fiziologice, ideea ca dozele mari de vitamina C ar putea sa promoveze leziunea oxidativa in vivo a primit multa atentie. O revizie vasta nu a gasit nicio dovada stiintifica cum ca suplimentul de vitamina C promoveaza stresul oxidativ in conditii fiziologice, la oameni. Studiile care raporteaza efectul pro-oxidant al vitaminei C ar trebui evaluate cu atentie pentru a determina daca sistemul de studiu a fost relevant fiziologic si pentru a elimina posibilitatea unor erori metodologice si de design. De exemplu, un studiu din numarul din 15 iunie 2001 al revistei Science, a raportat ca lipidele hidroperoxide (molecule grase rancede) pot reactiona cu vitamina C pentru a forma produse care pot dauna ADN-ului, desi reactia acestor produse cu ADN-ul nu a fost demonstrata in acest studiu. Nu s-au efectuat inca studii farmacokinetice pe adultii in varsta, insa dovezile sugereaza ca eficienta unuia dintre mecanismele moleculare pentru absorbtia moleculara a vitaminei C descreste odata cu varsta. Deoarece maximizarea nivelurilor de vitamina C din sange poate fi importanta pentru protejarea impotriva leziunii oxidative a celulelor si moleculelor biologice, un consum de vitamina C decel putin 400 mg zilnic este in special important pentru adultii in varsta (peste 65 ani) care sunt expusi unui risc mai mare de boli cronice cauzate, partial de lezarea oxidativa, cum ar fi: boala de inima, atacul de apoplexie, anumite cancere si cataracta. Potentatori Flavonoidele Relatiile vitaminei C cu alte vitamine: Actioneaza sinergic impreuna cu vitaminele B5, B6, B9, B12, K, P.

Impreuna cu vitamina A, sunt indicate in: piodermite, eczeme microbiene, metrite negonocicice, conjunctivita, angina, rinita, sinuzita, uretrita. Vitamina C creste activitatea vitaminei B9.

Suplimente Vitamina C (acid L-ascorbic) este disponibila in mai multe forme, insa exista putine dovezi stiintifice care sa arate care forma este absorbita mai bine sau mai eficient decat cealalta. Majoritatea cercetarilor experimentale si clinice folosesc acid ascorbic sau ascorbat de sodiu.

Vitamina C naturala vs sintetica Acidul L-ascorbic natural si sintetic sunt identici din punct de vedere chimic si nu exista diferente intre activitatile lor biologice sau biodisponibilitati.

Ascorbatii minerali Sarurile minerale ale acidului ascorbic sunt oprite si, de aceea, acidul este mai putin acidic decat ascorbic. Unele persoane le gasesc mai putin iritante pentru tractul gastrointestinal decat acidul ascorbic. Ascorbatul de sodiu si ascorbatul de calciu sunt cele mai comune forme, desi mai sunt diponibili si un numar de alti ascorbati minerali. Ascorbatul de sodiu furnizeaza in general 131 mg de sodiu / 1.000 mg de acid ascorbic, iar ascorbatul pur de calciu asigura 114 mg de calciu / 1.000 mg de acid ascorbic.

Vitamina C cu bioflavonoizi Bioflavonoizii sunt o clasa de pigmenti din plante, solubili in apa, care deseori se gasesc in fructele si zarzavaturile bogate in vitamina C, in special in citrice. Exista putine dovezi ca bioflavonoizii din prepararile comerciale cresc biodisponibilitatea sau eficacitatea vitaminei C. Studiile pe culturile celulare arata ca un numar de bioflavonoizi inhiba transportul vitaminei C in celule, iar suplimentarea sobolanilor cu quercetina si vitamina C a redus absorbtia intestinala a vitaminei C. Sunt necesare mai multe cercetari pentru a determina semnificatia acestor constatari la oameni.

Metabolitii vitaminei C si ascorbatul

Un supliment, Ester-C contine in principal ascorbat de calciu, dar si cantitati mici de metaboliti ai vitaminei C, dehidroascorbat (acid ascorbic oxidat), treonat de calciu si niveluri de urme de xilonat si lixonat. Desi metabolitii sprijina cresterea biodisponibilitatii vitaminei C, singurul studiu pe oameni publicat pe aceasta tema nu a gasit nicio diferenta intre Ester-C si tabletele de acid ascorbic disponibile in comert pentru absorbtia si secretia urinara a vitaminei. Ester-C nu trebuie confundat cu ascorbil palmitat, care este comercializat ca vitamina C ester.

Ascorbil palmitat Ascorbil palmitat este de fapt vitamina C ester (vitamina C esterificata in acid gras). In acest caz, vitamina C este esterificata in acid gras saturat, acid palmitic, rezultand intr-o forma grasa solubila a vitaminei C. Ascorbil palmitatul a fost adaugat intr-un numar de creme de piele, datorita interesului pentru proprietatile sale antioxidante, precum si datorita importantei sale in sinteza colagenului. Desi ascorbil palmitatul este disponibil si ca supliment oral, marea parte a sa este hidrolizata (descompusa) in acid ascorbic si acid palmitic in tractul digestiv inainte sa fie absorbit. Ascorbil palmitat este comercializat sub numele de vitamina C ester, care nu ar trebui confundat cu Ester-C .

Date generale si caracteristici Vitamina B11 este o vitamina deocamdata prea putin cunoscuta. Se stie ca ea produce pofta de mancare, fiind numita vitamina apetitului.

Surse naturale Lactate (in general) Galbenus de ou (crud) Drojdie de bere Seminte de susan.

Doza zilnica recomandata Copii: 15 25 mg Adulti: 30 50 mg.

Actiunile vitaminei B11: Stimuleaza secretiile digestive (in special pe cele gastrice si pancreatice). Are actiune coagulanta. Este un important agent de metilare. Nu se cunoaste inca mecanismul sau de actiune, dar, prin analogie cu betaina si colina, poate indeplini rolul de substanta donatoare de grupari metilice. Reduce celulita. Este recomandata persoanelor cu insuficienta cardiaca. Eficienta in cazuri de convalescenta. Indicatii Afectiuni ale sistemului limfatic si ganglionar adenita (in general) adenita tuberculoasa Afectiuni hematologice: anemie hipocroma feripriva hemofilie Afectiuni neurologice: scleroza multipla scleroza medulara Afectiuni pediatrice: boala celiaca hipotrofie staturo-ponderala rahitism (asociat cu vitamina D)

Afectiuni cardio-vasculare insuficienta cardiaca Afectiuni musculare: astenie musculara atonie musculara Afectiuni osteo-articulare: entorsa osteoporoza Alte indicatii: anorexie hemoragii scadere ponderala celulita convalescenta

Afectiuni cauzate Deoarece B11 e prea putin cunoscuta, nu se stie daca apar probleme de carenta sau exces in consumul acestei vitamine.

Interactiuni Nu detinem informatii in acest moment.

Observatii In caz de slabiciune sau in cazul sportivilor de performanta, se cresc dozele zilnice la 250 1000 mg.

Vitamina B12 Index articol Vitamina B12 Surse naturale Doza zilnica recomandata Actiuni Indicatii Afectiuni cauzate Interactiuni Observatii Suplimente Toate paginile Date generale si caracteristici Vitamina B12 are cea mai mare si complexa structura chimica dintre toate vitaminele.Este unica intre vitamine, fiind singura care contine cobalt, un mineral esential in organism (are un atom de cobalt legat de patru atomi de azot). Vitamina B12 se prezinta sub forma de cristale rosii carmin si apartine grupuluicobalaminelor, fiind supranumita si vitamina rosie. Vitamina B12 constituie cel mai puternic factor antianemic cunoscut pana in prezent. Cobalamina este termenul folosit pentru a se referi la compusii care au activitate de vitamina B12.

Forma cobalaminei folosita in majoritatea suplimentelor, ciancobalamina, este usor transformata in corp in metil-cobalamina si 5-deoxi-adenozilcobalamina, cele doua forme biologic active (enzime) ale vitaminei B12 . Fiecare forma este folosita pentru a activa o enzima specifica. Gruparea cian (-CN) poate fi inlocuita de o grupare hidroxil (-OH), rezultandhidroxicobalamina (vitamina B12a), forma care se gaseste in stare naturala. Cand se inlocuieste cu o molecula de apa, rezulta aqua cobalamina (vitamina B12b). Atunci cand se inlocuieste cu o grupare azot, rezulta nitrocobalamina (B12c). Vitamina B12 nu este sintetizata de organismul uman, iar cantitatea produsa de bacteriile saprofite intestinale este nesemnificativa. De aceea, necesarul din aceasta vitamina trebuie asigurat prin aport. Vitamina B12 este solubila in alcool, stabila la caldura in mediu neutru, dar degradabila in mediu acid sau bazic. Este sensibila la lumina, la metalele grele, la agentii reducatori si la oxidantii puternici.

Surse naturale Vitamina B12 se gaseste numai in alimentele proteice de origine animala (branza, oua, si intr-o oarecare masura in lapte), nefiind prezenta in produsele vegetale; de aceea, necesarul este asigurat prin aport. Laptele proaspat pasteurizat contine 0,9 mcg/ceasca si este o sursa importanta de vitamina B12 pentru vegetarieni. Persoanele care consuma numai alimente de origine vegetala si au exclus din alimentatie produsele de origine animaliera, au nevoie de vitamina B12 supliment pentru a respecta propriile solicitari.

De asemenea, persoanele peste 50 de ani ar trebui sa obtina vitamina B 12 din suplimente sau mancaruri fortificate, cum ar fi cerealele fortificate, din cauza malabsorbtiei crescute de vitamina B12 legata de mancare. Majoritatea oamenilor nu au vreo problema in a obtine doza zilnica recomandata de 2,4 mcg/ zi de vitamina B12 din mancare. In tabelul de mai jos se gasesc cateva alimente cu cantitati substantiale de vitamina B 12, impreuna cu cantitatea de vitamina B12 in micrograme (mcg). Alimente Scoici (in aburi) Doza 100 g Vitamina B12 (mcg) 98.9

Midii (in aburi)

100 g

24

Crap (in aburi)

100 g

10.4

Somon (copt)

100 g

2.8

Peste de munte (copt)

100 g

1.2

Ou (ochiuri)

1 mare

0.6

Lapte de oaie

100 g

0.42

Lapte de vaca

100 g

0.4

Lapte de capra

100 g

0.07

Lapte matern

100 g

0.05

Iaurt

100 g

0.09

Branza de casa (branza de vaci)

100 g

Branza degresata

100 g

0.88

Branza proaspata (40-85% grasime)

100 g

0.72

Branza Brie

100 g

1.8

Smantana (30% grasime) Alte surse de vitamina B12 sunt: alge marine, drojdie de bere, polen, laptisor de matca.

100 g

0.4

Doza zilnica recomandata DZR actuala a fost revizuita in 1998 de catre Comisia de Alimente si Nutritie (FNB) a Institutului de Medicina. Doza zilnica recomandata (DZR) pentru vitamina B12 Stadiile vietii Sugari Varsta 0-6 luni Barbati (mcg/zi) 0.4 (AI)* Femei (mcg/zi) 0.4 (AI)

Sugari

7-12 luni

0.5 (AI)

0.5 (AI)

Copii

1-3 ani

0.9

0.9

Copii

4-8 ani

1.2

1.2

Copii

9-13 ani

1.8

1.8

Adolescenti

14-18 ani

2.4

2.4

Adulti

19-49 ani

2.4

2.4

Adulti in varsta

50 ani si mai in varsta

2.4* *

2.4**

Graviditate

Toate varstele

2.6

Alaptare

Toate varstele

2.8

* AI - consum adecvat ** Consumul de vitamina B12 ar trebui luat din suplimente sau alimente fortificate, din cauza cresterii malabsorbtiei legata de mancare, asociate varstei. Recomandarea Institutului Linus Pauling pentru adultii in varsta (> 50 ani): deoarece malabsorbtia vitaminei B12 si deficienta de vitamina B12 sunt mult mai comune la adultii in varsta, unii nutritionisti cunoscuti recomanda ca adultii in varsta de peste 50 de ani sa ia 100 pana la 400 mcg/ zi de vitamina B12 , din suplimenti cu complexul de vitamina B sau din alimentele fortificate.

Actiunile vitaminei B12 Vitamina B12 are rol in sinteza ADN-ului. Asemeni acidului folic, metioninei, betainei, colinei, si vitamina B12 are rol in conducerea gruparilor metil, de la MTF (metil-tetrahidrofolat) catre ADN, catre fosfolipide, (care constituie membranele celulare) sau catre cofactorii enzimatici, cum ar fi S-adenozil-metionina. In absenta vitaminei B12, producerea de THF este deficitara si sinteza ADN-ului incetineste, celulele fiind blocate exact la mijlocul fazei lor de maturizare. Sunt afectate in special globulele rosii, care se maresc si au membranele fragile (anemia Biermer). Cofactor enzimatic. Cofactor pentru metionina sintaza Metilcobalamina este necesara pentru functia enzimei dependente de folat, metionina sintaza. Aceasta enzima este necesara pentru sinteza aminoacidului metionina din homocisteina. Functia neadecvata a metioninei sintaza poate duce la acumularea de homocisteina, care a fost asociata cu riscul crescut de boli cardiovasculare. In schimb, metionina este necesara pentru sinteza S-adenozil-metioninei, un grup donator de metil folosit in multe reactii biologice de metilare, inclusiv metilarea unui numar de situri din ADN si ARN. Metilarea ADN-ului poate fi importanta in prevenirea cancerului. Cofactor pentru L-metilmalonil-CoA mutaza 5-deoxi-adenozil-cobalamina este ceruta de enzima care catalizeaza transformarea L-metilmalonil-CoA in succinil-CoA. Aceasta reactie biochimica joaca un rol important in productia de energie din grasimi si proteine.

Succinil CoA este necesar si pentru sinteza hemoglobinei, pigmentul care transporta oxigen in celulele rosii. Adenozil-cobalamina este utilizata pentru a activa o enzima, numita metil-malonil-CoA-mutaza. Aceasta enzima permite degradarea mai multor aminoacizi (treonina, izoleucina, valina) si a unor acizi grasi, care dau nastere la metilmalonil-CoA, care, la randul ei este transformata, in prezenta vitaminei B 12, in succinil-CoA. Aceasta din urma este utilizata in ciclul Krebs, pentru a furniza energie celulei. Vitamina B12 are actiune antianemica. Vitamina B12 indeplineste rolul unui compus intermediar in formarea globulelor rosii sangvine. Aceasta vitamina este esentiala pentru formarea si dezvoltarea eritrocitelor, pentru maturarea celulelor epiteliale, in special a celor din tubul digestiv, precum si in biosinteza si in regenerarea acidului folic, necesar formarii eritrocitelor. Actioneaza sinergic cu vitaminele B6 si B9 si cu fierul; de asemenea, actiunea sa poate fi potentata de vitaminele A, C si E, de calciu si de potasiu. Vitamina B12 are actiune antiinflamatoare. In asociere cu vitamina B9, vitamina B12 este un antiinflamator eficient. S-a constatat ca actiune sinergica in acest sens au si vitaminele B1, B3, vitaminele antioxidante C si E, magneziul, zincul i seleniul. lata deci ca exista modalitati perfect naturale si necostisitoare de a trata afectiunile inflamatorii. 1) 2) Vitamina B12 are rol in metabolismul glucidelor, astfel: favorizeaza gluconeogeneza; stimuleaza metabolizarea fructozei, a glicogenului si a glicerolului.

Stimuleaza sinteza fosfolipidelor. Bolnavii de anemie pernicioasa prezinta un continut scazut de fosfolipide in diferite tesuturi, inclusiv in oase. Administrarea de vitamina B12 determina o crestere a biosintezei lipidelor simple si complexe. Vitamina B12 influenteaza pozitiv activitatea sistemului nervos si functiile psihice. Un studiu transversal pe 700 de femei cu dizabilitati fizice, in varsta de peste 65 de ani, si care traiesc in comunitate, a gasit ca femeile deficiente de vitamina B12 prezentau un risc de doua ori mai mare de a fi deprimate decat femeile non-deficiente. Studiile observationale au gasit ca, aproape 30% din pacientii internati pentru depresie erau deficienti de vitamina B12. Un studiu efectuat pe 3.884 barbati si femei in varsta, cu dereglari depresive, a descoperit ca, cei cu deficienta de vitamina B12 prezentau un risc de aproape 70% de a experimenta depresia fata de cei cu status normal de vitamina B12. Motivele relatiei dintre deficienta de vitamina B12 si depresie nu sunt clare inca, insa ar putea implica Sadenozil-metionina (SAMe). Vitamina B12 si folatul sunt necesare pentru sinteza S-adenozil-metioninei, un grup donator de metil esential pentru metabolismul neurotransmitatorilor, a caror biodisponibilitate a fost asociata cu depresia. Deoarece putine studii au examinat relatia dintre statusul vitaminei B 12 si dezvoltarea depresiei in timp, nu se poate determina inca daca deficienta de vitamina B12 joaca un rol cauzal in depresie. Totusi, cauza cea mai frecventa de acumulare a homocisteinei este lipsa vitaminei B9. Aceasta acumulare trebuie evitata, deoarece are consecinte grave (creste riscul bolilor cardiovasculare, favorizeaza osteoporoza si tulburarile de comportament).

Reducerea conversiei de homocisteina in metionina afecteaza sinteza unor substante, care sunt produse plecand de la metionina (colina- cu rol important in buna functionare a ficatului si a sistemului nervos; serotonina - un neurotransmitator etc.). Deficitul de vitamina B12 se repercuteaza asupra productiei de neurotransmitatori, putand genera tulburari psihice cu afectarea memoriei si a puterii de concentrare. Lipsa vitaminei B12, cauzata adesea si de o alimentatie nenaturala, poate provoca tulburari psihice, chiar inainte de aparitia semnelor anemiei. Este cunoscut in literatura medicala cazul unui pacient care acuza depresie, astenie si pierderea memoriei. Dupa o serie de consultatii, i s-au prescris tranchilizante. Acest tratament neavand niciun efect, pacientul a fost supus la 10 sedine de electrosocuri. Intrucat bolnavul a ramas apatic in urma tratamentului si prezenta o forma de paranoia, s-a extins gama de medicamente. Au fost necesare inca cinci luni pana cand un doctor a luat decizia de a-i prescrie vitamina B12 naturala. In urma aportului de vitamina B12, toate simptomele au disparut. Alte actiuni importante ale vitaminei B12 Intervine in metabolismul azotat. Previne afectiunile cardiovasculare (favorizeaza degradarea homocisteinei). Favorizeaza asimilarea aminoacizilor. Asociata altor vitamine din complexul B, vitamina B12 ajuta la reglarea ciclului menstrual. Antiastmatica, fiind asociata cu magneziul (care este antihistaminic si bronhodilatator). Actioneaza in special in cazul astmului la copii; de asemenea, poate fi eficienta cand crizele de astm se declanseaza dupa ingestia de alimente ce contin sulfati (bauturi alcoolice, fructe uscate, lactate). Are rol in sinteza vitaminei B7 (colina). Stimuleaza sinteza vitaminei A din carotenoide. Vitaminele B12 i B5 actioneaza sinergic in numeroase procese biologice. Are rol in dezintoxicarea organismului de metalele grele. Regenereaza tesuturile. Este necesara persoanelor in varsta, datorita actiunii sale de incetinire a procesului imbatranii si de tratare a asteniei, a iritabilitatii, a insomniei, a depresiei si a tulburarilor de memorie. Stimuleaza apetitul. Energizanta poate ameliora in unele cazuri sindromul de oboseala cronica (manifestat prin apatie, tulburari de comportament, depresie). Antialgica.

Indicatii Afectiuni alergice alergii (in general) urticarie. Afectiuni ale sistemului limfatic si ganglionar limfatism. Afectiuni carentiale pelagra

Afectiuni ale sistemului imunitar lupus erimatos scaderea imunitatii. Afectiuni cardiovasculare endocardita insuficienta cardiaca palpitatii. Afectiuni chirurgicale convalescenta dupa interventii chirurgicale

Afectiuni dermato-venerice acnee rozacee calvitie dermatoze alergice herpes matreata psoriazis seboree zona zoster Afectiuni genitale impotenta sexuala leucoree micoze genitale sterilitate Afectiuni hematologice afectiuni ale splinei agranulocitoza anemie feripriva anemie Biermer

escare plagi postoperatorii Afectiuni digestive ciroza hepatica colita dureri epigastrice enterita glosita insuficienta hepatica litiaza biliara pancreatita tulburari digestive la diabetici Afectiuni geriatrice senescenta

Afectiuni metabolice diabet guta obezitate Afectiuni neurologice afectiuni ale sistemului nervos (in general) boala Alzheimer boala Parkinson mielita nevralgii nevralgie faciala paralizie generala progresiva polineuropatii poliomielita scleroza medulara scleroza multipla tulburari ale reflexelor Afectiuni osteo-articulare artrite (in general) artroze (in general) coxartroza decalcifiere osoasa lumbago osteoporoza reumatism articular acut sciatica Afectiuni psihiatrice afectiuni psihice (in general) alcoolism

Afectiuni musculare atonie musculara astenie musculara miastenie

Afectiuni oftalmologice atrofia nervului optic daltonism intarzieri ale cicatrizarii plagilor oculare retinita hemoragica ulceratii corneene Afectiuni pediatrice hipotrofie staturo-ponderala

Afectiuni respiratorii astm bronsic Afectiuni urinare enurezis hemoglobinurie Intoxicatii si agenti de mediu intoxicatii cu metale grele Alte indicatii: anorexie astenie colici crampe dureri lombare fotofobie icter migrena scadere ponderala convalescenta inflamatii efecte secundare in contraceptia orala

delirium tremens depresie iritabilitate nervozitate Afectiuni stomatologice nevralgii dentare Boli infectioase boli infectioase (in general) hepatita acuta virala mononucleoza infectioasa Sarcina, nastere, perioada de alaptare anemie in sarcina perioada de alaptare sarcina

Afectiuni cauzate 1. Carenta de vitamina B12 Necesarul de vitamina B12 este foarte redus. Lipsa vitaminei B12 se va reflecta in tonusul si in nivelul energetic al fiintei. Atunci cand vitamina B12 este deficitara, metil-malonil-CoA se acumuleaza si inlocuieste malonil-CoA (care serveste la sinteza unui tip de acid gras, necesar pentru a reinnoi teaca de mielina ce inconjoara fibrele nervoase). Tecile de mielina se formeaza atunci imperfect si transmiterea nervoasa este perturbata. Aceasta stare duce la pierderi de memorie, la depresie sau chiar la degenerescenta maduvei spinarii. Astfel, pot aparea tulburari psihice grave, adesea ireversibile, care se pot observa cel mai frecvent la persoanele in varsta i la alcoolici. Poate, de asemenea, sa apara scleroza multipla. Absorbtia de vitamina B12 din alimente necesita o functie normala a stomacului, pancreasului si intestinului mic. Acidul din stomac si enzimele elibereaza vitamina B12 din alimente, permitandu-i sa se lege de alte proteine numite R proteine.

In mediul alcalin al intestinului mic, R proteinele sunt degradate de enzimele pancreatice, eliberand vitamina B12 pentru a se lega de factorul intrinsec (IF), o proteina secretata de celulele specializate in stomac. Receptorii de la suprafata intestinului mic absorb complexul IF- B12 doar in prezenta calciului care este furnizat de pancreas. Vitamina B12 poate fi absorbita prin difuziunea pasiva, dar acest proces este foarte ineficient doar 1% din absorbtia dozei de vitamina B12 este absorbit pasiv. Estimativ, deficienta de vitamina B12 afecteaza 10 - 15% din persoanele peste 60 de ani. Cele mai comune cauze ale deficientei de vitamina B12 sunt: 1) afectiune autoimunitara numita anemia pernicioasa (de tip Biermer). 2) malabsorbtia vitaminei B12 legata de alimente. Desi ambele cauze devin mult mai comune odata cu varsta, acestea sunt afectiuni diferite. Anemia pernicioasa Anemia pernicioasa sau Biermer este o forma de anemie megaloblastica datorata deficitului de vitamina B12, prin alterarea absorbtiei acesteia. Este cauzata de distructia imuna a factorului intrinsec in cadrul gastritei atrofice si de pierderea celulelor parietale gastrice. Activitatea scazuta a metioninei sintaza din deficienta de vitamina B12 inhiba regenerarea tetrahidrofolatului (THF) si prinde in capcana folatul, intr-o forma care nu poate fi folosita de corp, rezultand in simptome ale deficientei de folat, chiar si in prezenta nivelurilor adecvate de folat. In lipsa vitaminei B12, folatul nu poate participa in sinteza ADN-ului. Dezechilibrarea sintezei ADN-ului afecteaza celulele maduvei spinarii care se divid mai repede decat alte celule, rezultand intr-o productie de globule rosii mari, imature si sarace in hemoglobule. Anemia care rezulta este cunoscuta ca anemia megaloblastica si este simptomul pentru care boala a fost numita anemie pernicioasa. Aproximativ 2% din persoanele de peste 60 de ani sufera de anemie pernicioasa. Suplimentarea cu acid folic asigura suficient folat care poate fi folosit pentru a restaura formarea normala a globulelor rosii. Totusi, daca deficienta de vitamina B12 este cauza, va persista indiferent de rezolutia anemiei. Astfel, anemia megaloblastica nu ar trebui tratata cu acid folic pana cand cauza principala nu a fost determinata. Desi anemia este deseori un simptom, afectiunea, de fapt, se afla in stadiul terminal al inflamarii autoimunitare a stomacului, rezultand in distrugerea celulelor stomacului de anticorpii proprii. Distrugerea progresiva a celulelor care captusesc stomacul cauzeaza secretia descrescuta a acidului si enzimelor solicitate de eliberarea vitaminei B12 din alimente. Anticorpii factorului intrinsec (IF) se leaga de IF, prevenind formarea complexului IF- B12, in continuare inhiband absorbtia vitaminei B12. Daca stocarile de vitamina B12 din corp sunt adecvate inainte de instalarea anemiei pernicioase, ar putea dura ani pentru ca simptomele deficientei sa se dezvolte. Aproape 20% din rudele pacientilor cu anemie pernicioasa au anemie pernicioasa, ceea ce sugereaza o predispozitie genetica. Tratarea anemiei pernicioase necesita injectii cu vitamina B12 pentru a trece de absorbtia intestinala. Suplimentarea orala cu doze mari este o alta optiune de tratament, deoarece consumarea orala a 1.000 mcg (1 mg)/zi de vitamina B12 ar trebui sa rezulte in absorbtia a 10 mcg/zi (1% din doza) prin difuzia

pasiva. De fapt, terapia orala cu doze mari este considerata la fel de eficienta ca si injectia intramusculara.

Malabsorbtia vitaminei B12 legata de alimente Malabsorbtia vitaminei B12 legata de alimente este definita ca o abilitate dezechilibrata de a absorbi vitamina B12 legata de alimente si proteine, desi forma libera este absorbita total. La batrani, malabsorbtia vitaminei B12 legata de alimente duce la gastrita atrofica, o inflamare cronica a captuselii stomacului, care in cele din urma rezulta in pierderea glandelor din stomac (atrofie) si productia scazuta de acid stomacal. Gastrita atrofica este frecvent asociata cu infectia cu bacteria Helicobacter pylori. Deoarece acidul stomacal este necesar pentru eliberarea vitaminei B12 din proteine in mancare, absorbtia vitaminei B12 este redusa. Productia de acid stomacal asigura, de asemenea, un mediu favorabil supradezvoltarii bacteriei anaerobice din stomac, care, mai departe, intervine in absorbtia vitaminei B12. Deoarece vitamina B12 din suplimente nu este legata de proteina, si, deoarece factorul intrinsec (IF) este inca disponibil, absorbtia vitaminei B12 din suplimente nu este redusa ca in anemia pernicioasa. Astfel ca, persoanele cu malabsorbtia vitaminei B12 legata de alimente nu au o cerere ridicata de vitamina B12. Ele pur si simplu au nevoie de ea in forma cristalina, gasita in alimentele fortificate si suplimentele dietetice.

Homocisteina si boala cardiovasculara Rezultatele a mai mult de 80 de studii arata ca, pana si nivelurile usor ridicate ale homocitesteinei din sange determina o crestere a riscului de boli cardiovasculare, desi mecanismul prin care homocisteina creste riscul bolii ramane subiectul unor cercetari vaste. Cantitatea de homocisteina din sange este reglata de cel putin trei vitamine: folat, vitamina B12 si vitamina B6. Analiza rezultatelor a 12 teste de reducere a homocisteinei a aratat ca: suplimentarea cu acid folic (0,5 mg/ zi) a avut cel mai mare efect de reducere a nivelurilor de homocisteina din sange (scadere de 25%). Co-suplimentarea cu acid folic si vitamina B12 (in medie de 0,5 mg/zi sau 500 mcg/zi) a asigurat o reducere aditionala de 7% (scadere de 32%) a concentratiilor de homocisteina din sange. Rezultatele unei test secvential de suplimentare, efectuat pe 53 de barbati si femei au indicat ca, dupa suplimentarea cu acid folic, vitamina B12 a devenit determinantul major al nivelurilor de homocisteina din plasma. Unele studii arata ca deficienta de vitamina B12 este cauza principala a nivelurilor ridicate de homocisteina la persoanele peste 60 ani. Asadar, este important ca, inainte de inceperea unei terapii de reducere a homocisteinei, sa se evalueze statusul vitaminei B12, precum si functia renala la persoanele in varsta cu niveluri de homocisteina ridicata.

Cancerul Folatul este necesar pentru sinteza ADN-ului si exista evidente cum ca, disponibilitatea scazuta a folatului rezulta in fasii de ADN, care sunt mai susceptibile leziunii.

Deficienta de vitamina B12 prinde in capcana folatul, intr-o forma care nu poate fi folosita pentru sinteza ADN-ului. Deficienta de vitamina B12 si folat rezulta intr-o capacitate diminuata de reactii de metilare. Astfel ca, deficientele de vitamina B12 pot duce la o rata elevata de leziune a ADN si metilare alterata a ADN, ambele fiind factori de risc importanti pentru cancer. O serie recenta de studii pe adulti tineri si barbati in varsta arata ca nivelurile crescute de homocisteina si nivelurile scazute de vitamina B12 din sange au fost asociate cu marcatorul biologic al ruperii cromozomului in leucocite. Intr-un studiu dublu-orb, placebo-controlat, acelasi marcator biologic al ruperii cromozomului a fost minimalizat la adultii tineri carora li s-au administrat zilnic suplimente de 700 mcg de acid folic si 7 mcg de vitamina B12, in cereale, timp de doua luni.

Cancer mamar Un studiu de caz controlat a comparat nivelurile prediagnostice ale folatului din ser, vitamina B6 si vitamina B12, la 195 de femei, diagnosticate mai tarziu cu cancer de san, si 195 de femei de aceeasi varsta, care nu au fost diagnosticate cu cancer de san. Printre femeile care se aflau la postmenopauza cand au donat sange, asocierea intre nivelurile de vitamina B12 din sange si cancerul de san a sugerat un efect de prag. Riscul de cancer de san a fost mai mult decat dublu la femeile cu niveluri de vitamina B12 din ser din cea mai joasa chintila (1/5), in comparatie cu femeile din cele mai ridicate patru chintile. Stratificarea datelor a dezvaluit ca, asocierea inversa dintre consumul de vitamina B12 dietetica si riscul de cancer de san, a fost mai puternica la femeile aflate la postmenopauza in comparatie cu femeile la premenopauza, desi ambele asocieri au fost semnificative din punct de vedere statistic. Deoarece aceste studii au fost obervationale, nu se poate determina daca nivelurile descrescute de vitamina B 12din ser sau consumul scazut de vitamina B12 dietetica au fost cauza sau rezultatul cancerului de san.

Defectele tubului neural Defectele tubului neural (DTN) pot rezulta in anencefalie sau spina bifida, provocand cateodata defecte fatale la nastere. Defectele pot avea loc intre a 21 si 27-a zi dupa concepere, perioada cand multe femei nu realizeaza ca sunt insarcinate. Anchetele aleatoriu controlate au demonstrat reduceri de 60% pana la 100% in cazurile DTN, atunci cand femeile, pe langa o dieta variata, au consumat suplimente cu acid folic o luna inainte si dupa concepere. Multe dovezi indica faptul ca efectul acidului folic de reducere a homocisteinei joaca un rol critic in reducerea riscului de DTN. Homocisteina se poate acumula in sange cand exista o cantitate insuficienta de folat si/ sau vitamina B12, pentru functionarea eficienta ametioninei sintaza. Nivelurile descrescute de vitamina B12 din sange si lichidul amniotic al femeilor gravide au fost asociate cu un risc crescut de DTN, sugerand ca, pe langa acidul folic, consumul adecvat de vitamina B 12 poate fi benefic in prevenirea DTN.

Boala Alzheimer si dementia Persoanele cu Alzheimer au deseori niveluri joase de vitamina B12 in sange.

Potrivit unui studiu, s-au observat niveluri de vitamina B 12 in lichidul cerebrospinal al pacientilor cu Alzheimer mai joase decat la pacientii cu alte tipuri de dementie, desi nivelurile de vitamina B 12 din sange nu erau diferite. Motivul pentru asocierea statusului scazut de vitamina B12 cu boala Alzheimer nu este clar inca. Deficienta de vitamina B12, la fel ca si deficienta de folat, poate duce la sinteza descrescuta a metioninei si a S-adenozil-metioninei, astfel afectand nefavorabil reactiile de metilare. Reactiile de metilare sunt esentiale pentru metabolismul componentelor celulelor nervoase ale scutului de mielina, precum si ale neurotransmitatorilor. De asemenea, nivelurile usor crescute de homocisteina, precum si nivelurile scazute de folat si vitamina B12 au fost asociate cu boala Alzheimer si dementia vasculara. Cateva studii au asociat concentratiile ridicate de homocisteina sau nivelurile scazute de vitamina B12 din ser cu un risc crescut al bolii Alzheimer. Un studiu de caz-controlat pe 164 de pacienti cu dementie de tipul Alzheimer au inclus 76 de cazuri in care s-a confirmat diagnosticul bolii Alzheimer, prin examinarea celulelor din creier dupa moarte. In comparatie cu 108 de subiecti controlati, fara semne de dementie, subiectii cu dementia de tipul Alzheimer si boala Alzheimer confirmata au avut niveluri mai ridicate de homocisteina in sange si niveluri mai joase de folat si vitamina B12. Masurile statusului nutritional general au indicat ca, asocierea dintre nivelurile crescute de homocisteina si statusul descrescut de vitamina B12 cu boala Alzheimer nu a fost din cauza dementiei legata de malnutritie. Intr-un alt studiu, efectuat pe 370 de barbati si femei in varsta, pe o perioada de mai mult de trei ani, nivelurile joase de vitamina B12 ( 150 pmol/L) sau folat ( 10 nmol/L) din ser au fost asociate cu un risc dublu de dezvoltare a bolii Alzheimer. Pe un esantion de 1.092 de barbati si femei fara dementie, observati pe o perioada de zece ani, cei cu niveluri mai mari de homocisteina din plasma la linia de baza au prezentat un risc semnificativ mai mare de dezvoltare a bolii Alzheimer si a altor tipuri de dementie. In special, cei cu niveluri de homocisteina mai mari de 14 micromol/L din plasma au avut un risc dublu de dezvoltare a bolii Alzheimer. Un studiu pe 650 de barbati si femei in varsta au raportat ca riscul nivelurilor crescute de homocisteina din plasma a fost semnificativ mai mare la cei cu scoruri joase ale functiei cognitive. In mod similar, un alt studiu prospectiv efectuat pe 965 de adulti in varsta a observat ca, statusul vitaminei B12 nu a avut legatura cu riscul bolii Alzheimer. In continuare, un studiu prospectiv pe 1.041 de adulti in varsta, monitorizati pe o perioada de 4 ani, nu a gasit nicio asociere intre consumul de vitamina B12 dietetica si riscul de dezvoltare a bolii Alzheimer. Suplimentarea cu vitamina B este folosita in mod obisnuit pentru a trata hiperhomocisteinemia. O ancheta aleatorie clinica recenta, dublu-oarba, placebo-controlata, efectuata pe 253 de persoane in varsta, cu concentratii de homocisteina in plasma egale sau mai mari de 13 micromol/L, a gasit ca suplimentarea zilnica cu vitamina B (1 mg acid folic, 0,5 mg vitamina B 12 si 10 mg vitamina B6), timp de doi ani, nu a afectat masurile performantei cognitive, in ciuda reducerii, in medie de 4,36 micromol/L, a concentratiilor de homocisteina din plasma.

Un alt studiu aleatoriu, dublu-orb, placebo-controlat, efectuat pe 195 de adulti in varsta, a raportat ca, suplimentarea orala cu vitamina B12(1 mg zilnic), timp de sase luni, nu a avut niciun efect asupra masurilor functiei cognitive. Anumite anchete de reducere a homocisteinei, concentrate in primul rand pe evaluarea riscului bolii cardiovasculare, vor evalua si masurile functiei cognitive. Asadar, constatarile acestor anchete in derulare pot furniza informatii daca suplimentarea pe termen lung cu vitamina B12 ajuta sau nu impotriva dementiei.

Simptomele deficientei de vitamina B12 Deficienta de vitamina B12 rezulta in dezechilibrarea activitatilor enzimelor care au nevoie de B12. Activitatea dezechilibrata a metioninei sintaza poate rezulta in niveluri elevate de homocisteina, in timp ce activitatea dezechilibrata a L-metilmalonil-CoA mutaza rezulta in niveluri crescute de metabolit al metilmalonil-CoA, numit acid metil-malonic (MMA). Persoanele cu o deficienta usoara de vitamina B12 ar putea sa nu experimenteze simptomele, chiar daca nivelurile de homocisteina din sange si/ sau MMA sunt elevate.

Simptomele neurologice Simptomele neurologice ale deficientei de vitamina B12 includ: amorteala furnicaturi in brate, si, mai comun, in picioare dificultate la mers pierdere de memorie dezorientare si dementia cu sau fara schimbari ale dispozitiei. Desi evolutia complicatiilor neurologice este in general graduala, astfel de simptome nu sunt intotdeauna reversibile cu tratamentul pentru deficienta de vitamina B12, in special daca au fost prezente pe o perioada mai lunga de timp. Complicatiile neurologice nu au fost intotdeauna asociate cu anemia megaloblastica si, in aproape 25% din cazuri, sunt, de obicei, doar simptome clinice ale deficientei de vitamina B12. Desi deficienta de vitamina B12 este cunoscuta ca lezeaza nervii craniali, spinali si periferici care acopera scutul de mielina, procesele biochimice care duc la leziunea neurologica in deficienta de vitamina B12 nu sunt bine intelese.

Simptomele gastrointestinale: durerea de limba pierderea apetitului constiparea, au fost asociate, de asemenea, cu deficienta de vitamina B12. Originile acestor simptome sunt neclare, dar ar putea fi legate de inflamarea stomacului, care sta la baza unor cazuri de deficienta de vitamina B12, sau de vulnerabilitatea crescuta a celulelor gastrointestinale, care se divid repede la sinteza dezechilibrata a ADN-ului.

2. Excesul de vitamina B12 La oamenii sanatosi nu au fost asociate efecte toxice sau adverse cu consumuri mari de vitamina B 12 din alimente sau suplimente. Pentru ca este eliminata rapid prin urina, nu prezinta niciun risc. Totusi, persoanele astmatice pot avea reactii alergice. Au fost folosite doze zilnice mari de 1 mg (1000 mcg) pe cale orala sau 1 mg lunar prin injectie intramusculara (IM) pentru a trata anemia pernicioasa, fara sa se manifeste efecte adverse semnificative. Cand au fost administrate doze mari de vitamina B12 oral, doar un mic procentaj a fost absorbit, fapt care explica toxicitatea scazuta. Din cauza toxicitatii scazute a vitaminei B12, nu a fost stabilit niciun nivel tolerabil superior de consum de catre Comisia de Alimente si Nutritie, atunci cand a fost stabilita doza zilnica recomandata (DZR) in 1998.

Interactiuni cu medicamente Un numar de medicamente reduce absorbtia de vitamina B12. Inhibitorii care pompeaza protoni (de ex: omeprazol si lanzoprazol), folositi pentru terapia sindromului Zollinger-Ellison si bolii de reflux gastroesofagian (GERD), au scazut secretia de acid stomacal, necesar pentru eliberarea de vitamina B12 din mancare, si nu din suplimente. S-a descoperit ca, folosirea pe termen lung a inhibitorilor care pompeaza protoni, a dus la descresterea nivelurilor de vitamina B12 din sange. Totusi, deficienta de vitamina B12 nu se dezvolta in general decat dupa cel putin trei ani de terapie continua. O alta clasa de inhibitori ai acidului gastric, cunoscuti ca antagonisti ai receptorului H2 (ex: Tagamet, Pepsid, Zantac), des folosita pentru a trata ulcerul peptic, a fost gasita ca fiind o cauza a descresterii absorbtiei de vitamina B12 din mancare. Deoarece secretia de acid gastric nu este prelungita, asa cum este cu inhibitorii care pompeaza protoni, s-a observat ca antagonistii receptorului H2 nu cauzeaza o deficienta evidenta de vitamina B12 nici dupa o perioada lunga de folosire. Persoanele care iau medicamente care inhiba secretia de acid gastric, ar trebui sa ia in considerare consumul de vitamina B12 sub forma de supliment, pentru ca acidul gastric nu este necesar pentru absorbtia sa. Alte medicamente care inhiba absorbtia de vitamina B12 din alimente sunt: colestiramina (o rasina care se leaga de acidul biliar, folosita in tratamentul colesterolului ridicat), cloramfenicol si neomicina (antibiotice) si colcicina (medicament anti-guta). Metformina, o medicatie pentru persoanele cu tipul 2 de diabet (dependenti de non-insulina), descreste absorbtia vitaminei B12, prin legarea calciului liber necesar pentru absorbtia complexului IF- B12. Acest efect este corectabil prin consumarea de lapte sau de tablete de carbonat de calciu impreuna cu mancarea sau cu suplimentele. Oxidul nitric, un anestezic folosit in mod obisnuit, inhiba ambele enzime dependente de vitamina B12 si poate produce multe din trasaturile clinice ale deficientei de vitamina B 12, precum anemia megaloblastica sau neuropatia. Deoarece oxidul nitric este folosit in mod obisnuit in operatiile la persoane in varsta, unii experti considera ca deficienta de vitamina B12 ar trebui exclusa inainte de folosirea lui.

Doze mari de acid folic, administrate persoanelor cu deficienta de vitamina B 12 nediagnosticata, pot corecta anemia megaloblastica fara corectarea deficientei vitaminei B12, lasand persoana expusa riscului de a dezvolta o leziune neurologica ireversibila. Din acest motiv, Comisia de Alimente si Nutritie al Institutului de Medicina recomanda ca toti adultii sa-si limiteze consumul de acid folic (suplimente si fortificare) la 1000 mcg (1mg) zilnic. Folosirea pe termen lung a medicamentelor reducatoare de acid a fost implicata in deficienta de vitamina B12. Vitamina B12 interactioneaza cu tetraciclina, deci nu trebuiesc administrate in acelasi timp. Antagonisti Unele antibiotice (neomicina), medicamentele antigutoase, unele antidiabetice orale (biguanidele), acidul paraaminosalicilic si alti derivati ai acidului salicilic, contraceptivele orale, inhibitorii receptorilor H 2, folositi in tratamentul ulcerului gastric si duodenal (cimetidina, ranitidina). Potentatori Calciul faciliteaza asimilarea vitaminei B12. Actiunea vitaminei B12 poate fi potentata de vitaminele A, C si E si de potasiu. Relatiile vitaminei B12 cu alte vitamine Asociata altor vitamine din complexul B, vitamina B12 ajuta la reglarea ciclului menstrual. In asociere cu vitamina B9, vitamina B12 este un antiinflamator eficient. Are rol in sinteza vitaminei B7 (colina). Stimuleaza sinteza vitaminei A din carotenoide. Vitaminele B12 i B5 actioneaza sinergic in numeroase procese biologice. Vitaminele B1 , B6 , B9 , B12 actioneaza sinergic in caz de anemii. Observatii Prepararea termica a alimentelor determina pierderi vitaminice de 20-25%. Este dificil de stabilit o legatura intre carenta vitaminica si anumite boli, deoarece deficitul se instaleaza lent, in ani de zile. Consumul terapeutic de vitamina B12 nu este indicat pacientilor bolnavi de cancer. Pentru pacientii care au probleme de asimilare, medicii au recurs la forma injectabila. Administrarea intravenoasa a hidrocobalaminei poate contracara efectele otravirii cu cianura. Fiind un anabolizant natural, poate fi consumat sub forma de suplimente de vitamina B12 de catre adeptii culturismului care nu doresc sa abuzeze de anabolizante steroidice.

Suplimente Ciancobalamina este forma principala a vitaminei B12 folosita in suplimente, insa metilcobalamina este, de asemenea, disponibila ca supliment. Ciancobalamina este eliberata pe baza de prescriptie in forma injectabila si ca gel nazal pentru tratarea anemiei pernicioase. In cazul prepararilor fara prescriptie medicala care contin ciancobalamina se numara multivitaminele, complexul de vitamina B si suplimentele cu vitamina B12.

Vitamina B13 Index articol Vitamina B13 Surse naturale Actiuni Indicatii Afectiuni cauzate Antagonisti Interactiuni Observatii Toate paginile Date generale Vitamina B13 , vitamina hepatoprotectoare, este recunoscuta sub numele de acid orotic. In acidul orotic se pot gasi minerale ca: potasiu, magneziu si calciu. Vitamina B13 este o vitamina hidrosolubila, sensibila la lumina solara. Combinata cu celelalte vitamine din grupa B ajuta la formarea globulelor rosii.

Surse naturale Lactate: zer, chefir, iaurt. Legume: radacinoase (in general). Doza zilnica recomandata Copii: 25 100 mg Adulti: 50 200 mg

Actiunile vitaminei B13: Acidul orotic poate preveni anumite tulburari hepatice si imbatranirea prematura. Este considerat un adjuvant in tratamentul sclerozei multiple.

Protejeaza flora intestinala. Participa la metabolismul vitaminelor B9 si B12. Hepatoprotectoare. Hipocolesterolemianta. Lipotropa. Hipouricemianta. Combinata cu celelalte vitamine din grupa B ajuta la formarea globulelor rosii. S-a descoperit ca vitamina B13 mai este folosita ca ingredient in cosmetica.

Indicatii Afectiuni digestive afectiuni hepatice colita enterita meteorism abdominal tulburari digestive in tratamentul cu antibiotice Afectiuni neurologice scleroza multipla Modificari biochimice si electrolitice ale sangelui hipercolesterolemie hiperuricemie uremie hiperlipemie

Afectiuni alergice alergie la antibiotice

Afectiuni metabolice guta Afectiuni urinare insuficienta renala litiaza renala urica Alte indicatii anorexie dupa administrarea de antibiotice celulita mentinerea tineretii.

Afectiuni cauzate Nu se cunosc carente sau excese ale vitaminei B13 deoarece acidul orotic este inca prea putin cunoscut.

Antagonisti Vitamina B13 este influentata negativ de prezenta apei si a luminii solare.

Potentatori Vitaminele din complexul B (in special vitamina B9), C si E. Relatiile vitaminei B13 cu alte vitamine Aceasta vitamina metabolizeaza acidul folic si vitamina B12. Vitamina B13 participa la metabolismul vitaminelor B9 si B12. Suplimente de vitamina B13 - acid orotic Disponibila sub forma de orotat de calciu.

Observatii Aceasta vitamina este prea putin cunoscuta - deocamdata - pentru a stabili limite de toxicitate. Vitamina B14 Index articol Vitamina B14 Surse naturale Interactiuni Observatii Toate paginile Date generale si caracteristici Vitamina B14 , xantopterina, este denumita vitamina antitumorala. Aceasta vitamina este foarte putin cunoscuta.Este o vitamina insolubila in apa, dar solubila in hidroxid de amoniu (NH 4OH) si hidroxid de sodiu (NaOH). Poate fi transformata in acid folic (vitamina B9), motiv pentru care a fost incadrata in grupul vitaminelor B. Singura sursa a vitaminei B14 este urina umana. Ea a fost izolata din urina oamenilor sanatosi. Urina este un remediu natural cunoscut inca din antichitate. Se spune ca reginele faceau baie intr-un amestec din urina fecioarelor si laptele de capra proaspat muls, pentru a-si mentine pielea fina si pentru a-si pastra tineretea trupului. La acestea mai adaugau petalele diverselor flori parfumate.

De asemenea, se afla pe lista remediilor babesti. Pe vremea bunicilor, cand nu existau atat de multe alifii, pentru aproape orice problema a pielii se folosea urina. Chiar si n zilele noastre, urina este des utilizata in industria farmaceutica pentru prepararea a diverse medicamente si unguente. Se stie ca cea mai pura urina este cea a sugarului. Va recomandam ca atunci cand va decideti sa folositi urina in scopuri curative, medicinale, sa urmariti sa aveti un regim alimentar cat mai pur, bazat pe fructe, legume si lactate.

Surse naturale Singura sursa a vitaminei B14 este urina umana. Ea a fost izolata din urina oamenilor sanatosi.

Actiunile vitaminei B14

S-a descoperit ca vitamina B14 stimuleaza cresterea reticulocitelor (globule rosii tinere, fara nucleu si vizibile doar in sangele proaspat) in vitro. Are proprietati tumorale. Are rol in hematopoieza. Indicatii tumori Relatiile vitaminei B14 cu alte vitamine Vitamina B14 este corelata functional cu vitamina B9. Vitamina B14 poate fi transformata in acid folic (vitamina B9). Observatii Urina este un remediu natural De asemenea, se numara printre remediile babesti.

cunoscut

inca

din

antichitate.

Se stie ca cea mai pura urina este cea a sugarului. Va recomandam ca atunci cand va decideti sa folositi urina in scopuri curative, medicinale, sa urmariti sa aveti un regim alimentar cat mai pur, bazat pe fructe, legume si lactate. Vitamina B15 Index articol Vitamina B15 Surse naturale Doza zilnica recomandata Actiuni Indicatii Afectiuni cauzate Interactiuni Suplimente Observatii Toate paginile Date generale Vitamina B15 mai este numita si vitamina anti-oboseala sau vitamina regenerarii. Nu este considerata de fapt o vitamina in sensul strict al cuvantului, deoarece nu s-a demonstrat rolul ei indispensabil in procesul de nutritie. A fost introdusa in practica farmaceutica de catre rusi, care s-au aratat incantati de rezultate, in vreme ce oficialitatile americane incearca sa o scoata de pe piata.

Din punct de vedere chimic, este un derivat al acidului glutamic. Este o vitamina hidrosolubila, sensibila la lumina. Prin faptul ca este un antioxidant, are actiune asemanatoare cu cea a vitaminei E.

Este mai eficienta administrata cu vitaminele A si E.

Surse naturale

Cereale: grau (boabe integrale), orez brun (cuticule), orez (boabe integrale). Legume: dovleac (seminte). Fructe: caise (samburi). Drojdie de bere.

Doza zilnica recomandata

Copii: 0,6 mg Adolescenti: 1,5 mg Femei insarcinate sau care alapteaza: 2,5 mg Adulti: 2 mg

Actiunile vitaminei B15

Ajuta la rapida recuperare dupa oboseala. Este vitamina anti-oboseala; diminueaza acumularile de acid lactic si intensifica respiratia celulara, permitand efortul muscular intens si pelungit. De aceea este des utilizata de catre sportivii de performanta. Mareste durata de viata a celulelor. Participa la sistemele oxidoreducatoare, intrand in componenta unor enzime respiratorii. Diminueaza nevoia de alcool; reduce simptomele sindromului de sevraj. Scade nivelul colesterolului din sange. Asigura protectia impotriva agentilor poluanti. Atenueaza simptomele crizelor de astm si anghina. Protejeaza ficatul impotriva cirozei. Contribuie la sinteza proteinelor. Are actiune lipotropa. Reduce consumul de glicogen. Participa la procesele de detoxifiere a organismului intoxicat cu barbiturice, precum si in cazul inoxicatiilor cu clorura de carbon (CCl4), cu salicilat de sodiu sau cu cortizon. Scade riscul afectiunilor cardiace, amelioreaza circulatia si previne ateroscleroza si hipertensiunea arteriala. Functioneaza ca donor de grupari metil in procesele de biosinteza a colinei, a creatininei, a adrenalinei, a hormonilor steroizi, a ARN-ului, a metioninei (metionina are un rol important in formarea glucozei si in respiratia celulara; actioneaza ca un antioxidant, contribuind la prelungirea vietii celulelor). Stimuleaza axul hipofizo-suprarenalian si are efecte de ameliorare a anoxiei celulare, antiexudative si antihialuronidazice. Stimuleaza imunitatea. Antiastmatica. Vasodilatatoare. Hipocolesterolemianta. Antianginoasa.

Indicatii Afectiuni cardio-vasculare afectiuni cardio-vasculare (in general) ateroscleroza hipertensiune arteriala insuficienta cardiaca. Afectiuni musculare astenie musculara mialgie. Afectiuni psihiatrice astm bronsic Alte indicatii astenie crampe intoxicatii cu narcotice barbiturice mediu poluat

Afectiuni ale sistemului imunitar scaderea imunitatii.

Afectiuni digestive afectiuni hepatice (in general) ciroza hepatica steatoza hepatica. Afectiuni osteo-articulare reumatism Modificari biochimice si electrolitice ale sangelui hipercolesterolemie

Afectiuni cauzate

efort fizic intens.

1.

Afectiuni datorate carentei de vitamina B15

Disfunctii nervoase si glandulare, boli de inima si insuficienta oxigenare a tesuturilor.

2. Afectiuni datorate excesului de vitamina B15 Nu s-au inregistrat cazuri de efecte toxice ale vitaminei B15. Unele persoane au declarat ca la inceputul tratamentului cu B15 au suferit accese de greata, care insa au disparut dupa cateva zile. Accesele pot fi diminuate prin administrarea suplimentelor de B15 dupa principala masa a zilei.

Antagonisti

Apa, alcoolul, cafeaua, fierberea alimentelor, lumina soarelui. Potentatori Vitamina B15 este mai eficienta administrata cu vitaminele A si E. Seleniul potenteaza actiunile vitaminei B15. Relatiile vitaminei B15 cu alte vitamine Vitaminele A, E si seleniul faciliteaza actiunile vitaminei B15. Suplimente de vitamina B15 - acid pangamic Disponibile in doza de 50 mg. Doza zilnica obisnuita este de 50-150 mg.

Observatii

In ciuda controverselor existente, vitamina B15 este benefica si recomandabila in majoritatea dietelor. Daca practicati atletismul sau daca doriti sa capatati alura si rezistenta unui atlet, este recomandat sa luati o tableta de 50 mg dimineata, la micul dejun, si una seara, odata cu cina.

Acidul pangamic (vitamina B15) diminueaza mult nevoia de a consuma alcool. O recomandam tuturor celor care inca mai au atractia de a consuma alcool. Vitamina B17 Index articol Vitamina B17 Surse naturale Doza zilnica recomandata Actiuni Indicatii Afectiuni cauzate Antagonisti Toate paginile Date generale Vitamina B17 este foarte importanta in lupta impotriva cancerului. Vitamina B17, cunoscuta si sub denumirea de nitrilozida, este numita prin excelenta vitamina anticanceroasa. Se pare ca ea este utila si in vindecare, nu numai in prevenire. Potrivit Societatii Americane de Prevenire a Cancerului, vitamina B17 previne si trateaza, de asemenea, tensiunea arteriala si amelioreaza durerile provocate de artrita, aminteste eHow. Se spune ca: Un mar pe zi tine doctorul departe. Marul si semintele de mar contin vitamina B17. Este recomandat sa se consume marul intreg, nu doar semintele.

Se stie ca mediul acid favorizeaza cancerul, iar mediul alcalin il distruge. La fel si cu alte boli. De aceea, este recomandat sa se consume pe cat posibil fructe si legume proaspete, care au un pH ridicat. PH mare inseamna mediu alcalin, iar mediul alcalin este un mediu propice sanatatii oamenilor; fiecare punct in jos pe scara pH inseamna de 10 ori mai acid. Este cunoscut exemplul celor ce traiesc in tribul Hunza, care au o dieta bazata in special pe alimente ce contin multa vitamina B17 . Acestia traiesc pana la 90 ani, fara a exista cazuri de cancer.

Surse naturale Aceasta vitamina se gaseste in numeroase alimente cunoscute si consumate des. Pentru a include vitamina B17 in dieta ta, afla ce alimente trebuie sa consumi: Vitamina B17 se gaseste in cantitati mari in caise si in cantitati moderate in mere, cirese, nectarine, piersici, pere, prune si seminte. Afinele, coacazele, capsunile si zmeura contin vitamina B17, iar in mure se gaseste in cantitati si mai mari.

Semintele de in, hrisca, mei si cele de dovleac contin o cantitate medie de vitamina B17. Fasolea, un aliment preferat de multe persoane, se afla si ea pe lista legumelor ce contin aceasta vitamina. Sa utilizam fasolea in salatasau in mancarea gatita este o modalitate buna de a adauga vitamina B17 dietei noastre. Fructele cu coaja lemnoasa sunt surse importante de substante nutritive, vitamina B17 gasindu-se in nuci de macadamia, migdale si acaju. Uleiul amar de migdale contine un nivel ridicat de vitamina B17, insa este toxic. Cu toate acestea, uleiul amar de migdale este prelucrat si folosit in fabricarea lichiorului. Lucerna, sfecla, eucaliptul, spanacul si bambusul contin si ele vitamina B17. De asemenea, aceasta vitamina se gaseste in cantitati mari in macris. Pentru a asimila aceasta vitamina, se pot consuma si tuberculi, maniocul sau cartofii fiind printre alimentele recomandate. Frunzele de manioc sunt bogate in proteine, insa nu trebuie consumate proaspete. Se poate consuma maniocul fiert. Doza zilnica recomandata Adulti: 50 200 mg In caz de cancer: 1 2 g Actiunile vitaminei B17 Vitamina B17 previne cancerul. Mecanismul sau de actiune consta in eliberarea cianamidei (o citotoxina puternica) si abenzaldehidei (tot o citotoxina). Cele doua substante actioneaza sinergic, distrugand celulele canceroase. Prin oxidare, benzaldehidase transforma in acid benzoic (care nu mai prezinta activitate toxica). Dar, deoarece metabolismul celulelor canceroase este anaerob, oxidarea benzaldehidei se face mult mai lent, ceea ce determina un exces de benzaldehida in aceste celule, exercitand o actiune citotoxica mai intensa. Cianamida se transforma in tiocianat (care nu este toxic) sub actiunea tiosulfatului de transsulfuraza, enzima prezenta in celulele normale, dar total absenta in celulele canceroase, motiv pentru care cianamida se va acumula in acestea din urma, distrugandu-le. Intervine in sinteza acizilor grasi, a aminoacizilor, a hemoglobinei. Este antitusiva. Antiinflamatoare. Expectoranta. Antispastica. Indicatii Afectiuni maligne cancer (profilaxie si tratament) cancer de san cancer pulmonar cancer de colon gliom difuz. Afectiuni musculare mialgii.

Afectiuni psihiatrice depresii iritabilitate. Modificari biochimice si electrolitice ale sangelui hipercolesterolemie Alte indicatii astenie anorexie spasme tuse inflamatii. Afectiuni cauzate Afectiuni datorate carentei de vitamina B17 Carenta de vitamina B17 determina: 1. anorexie depresie oboseala insomnie mialgii piele uscata. 2. Afectiuni datorate excesului de vitamina B17 In cazul consumului exagerat de samburi (in special de caise sau migdale), pot aparea fenomene de toxicitate, datorita continutului de acid cianhidric al acestora. Un sambure de migdala contine 1 mg de acid cianhidric. Se recomanda un consum mai mic de 50 de samburi. Doza letala de acid cianhidric este de 50 mg. Fenomenele toxice pot aparea si la doze mai mici. Semintele de gutui contin 0,4% amigdalozida.

Antagonisti

Antibioticele, albusul de ou, alcoolul, cafeaua, sulfamidele. Vitamina C2 Index articol Vitamina C2 Surse Naturale Doza zilnica recomandata Indicatii

Afectiuni cauzate Observatii Toate paginile (esculozida) Date generale si caracteristici Vitamina C2 se gaseste in cantitate mare in frunzele si in scoarta castanului salbatic, in denumirea lui stiintifica Aesculus hippocastanum, de unde si numele de esculozida.

Scorbutul, pe care unii cercetatori il atribuiau avitaminozei C este, in realitate, consecinta unei duble avitaminoze: C si P. Vitamina C sintetica nu este in stare, ea singura, sa vindece scorbutul insotit de hemoragii. Dar lamaia si diverse legume pot sa-1 vindece, gratie vitaminei P pe care o contin si care are o actiune sinergica cu vitamina C.

Surse naturale Iata cateva surse naturale de esculozida: fructe: cirese, struguri, afine, mure si visine; lactate: lapte proaspat, unt; galbenus de ou; linte; germeni de grau; uleiuri vegetale; diferite plante medicinale, intre care amintim: angelica (radacina), busuioc (frunze), castan salbatic (scoarta), tei (flori, scoarta), catina rosie (frunze); polen.

Doza zilnica recomandata

Copii: 2,5 - 5 mg Adulti: 5 10 mg. Actiuni ale vitaminei C2 intareste rezistenta capilarelor sangvine;

este antihemoragica. Vitamina C2 este implicata in fenomenele hemoragice si in sindroame diverse de permeabilitate capilara: hemoragii ale scorbutului, hemoragii capilare (infectioase, reumatismale, toxice, medicamentoase), hemoragii viscerale, edeme si scurgeri seroase (pleurezii, ascite), hemoragii iretiniene, afectiuni venoase, arterite ale membrelor inferioare; previne cancerul; inhiba lipooxigenaza; este antiinflamatoare; este antioxidanta; este diuretica; este cardiotonica; are actiune antiinfectioasa; este coleretica; influenteaza cresterea calciului in sange; reduce efectele secundare ale razelor X.

Indicatii

Este recomandata folosirea vitaminei C2 in special in prevenirea si/sau tratarea urmatoarelor afectiuni: fragilitate capilara, insuficienta cardiaca, dermatoze,

hemoroizi, fisuri anale, hemoragie, cancer, avort spontan si repetitiv, celulita, rahitism, TBC, tulburari osoase, reumatism.

Alte indicatii referitoare la vitamina C2 sunt: apoplexie, celulita, inflamatii, angina pectorala, urticarie, hipertensiune arteriala, interventii chirurgicale, tromboflebita.

Afectiuni cauzate 1. Deficienta de vitamina C2 Carenta vitaminei C2 conditioneaza hemoragiile scorbutului. Provoaca, de asemenea, tulburari capilare si tulburari limfatice si venoase. 2. Excesul vitaminei F

Nu se cunosc cazuri de exces.

Observatii In general se prescrie asociata cu alte medicamente, in functie de natura afectiunii. Potentatori Vitamina C2 este potentata de actiunea vitaminei P.

Relatiile vitaminei C2 cu alte vitamine: Vitamina C2 actioneaza sinergic cu vitamina P. rincipii Nutrienti Medicalimente Patologii Studii Articole Contact

Nutrienti Vitamine Minerale Antioxidanti Enzime Proteine Carbohidrati Grasimi Apa Phyto-Chemicals Nutrienti Functionali Calculator pentru greutate ideala Sex Inaltime Constitutie

Calculator necesar zilnic de calorii Varsta Sex Inaltime Greutate Activitate

Calculator indice masa corporala Inaltime Greutate

Vitamina E Index articol Vitamina E Surse alimentare Doza zilnica recomandata Actiuni Indicatii Interactiuni Suplimente Toate paginile (tocoferol) Date generale si caracteristici Vitamina E descrie o familie de opt oxidanti: patru tocoferoli (alfa-, beta-, gamma- si delta-) si patru tocotrienoli (alpha-, beta-, gamma-, si delta-). Alfa-tocoferol este singura forma de vitamina E care este mentinuta activa in corpul uman. De aceea, aceasta este forma de vitamina E care se gaseste in cele mai mari cantitati in sange si tesuturi.

Surse alimentare

Sursele mari de alfa-tocoferol din dieta includ: uleiuri vegetale (ulei de masline, floarea soarelui si sofran), alune, graunte integrale si zarzavaturi cu frunze verzi.

Toate cele opt forme de vitamina E (alfa-, beta-, gamma-, si delta-tocoferoli si tocotrienoli) se gasesc in alimente in mod natural, insa in cantitati variate.

Alimente Ulei de masline

Portie 100 g

Alfa-tocoferol (mg) Gamma-tocoferol (mg) 6,3 0,03

Ulei de boabe de soia

1 lingura

1.1

8.7

Ulei de porumb

1 lingura

1.9

8.2

Ulei de rapita

1 lingura

2.4

3.8

Ulei de sofran

1 lingura

4.6

0.1

Ulei de floarea soarelui

1 lingura

5.6

0.7

Migdale

28.3 grame

7.4

0.2

Alune de padure

28.3 grame

4.3

Arahide

28.3 grame

2.4

2.4

Spanac

ceasca, crud

0.3

Morcovi

ceasca, cruzi, taiati marunt

0.4

Avocado (California)

1 fruct

2.7

0.4

Doza zilnica recomandata

DZR pentru vitamina E a fost de 8 mg/ zi pentru femei si 10 mg/ zi pentru barbati. DRZ-ul a fost revizuita in 2000 de catre Comisia de Alimente si Nutritie a Institutului de Medicina. Aceasta noua recomandare sa bazat in mare pe rezultatele studiilor efectuate in anii 1950 pe barbatii care urmau diete deficiente de vitamina E. Intr-o analiza de test in eprubeta s-a adaugat peroxidul de hidrogen in mostrele de sange, iar descompunerea globulelor rosii, cunoscuta ca hemoliza, a fost folosita pentru a indica deficienta de vitamina E. Deoarece hemoliza a fost intalnita la copiii cu deficienta severa de vitamina E, aceasta analiza a fost considerata un test clinic relevant al statusului vitaminei E. Important este de retinut ca ultima DZR pentru vitamina E continua sa se bazeze mai mult pe prevenirea simptomelor deficientei, decat pe promovarea sanatatii si prevenirea bolii cronice.

Stadiile vietii Sugari (AI)

Doza zilnica recomandata (DZR) pentru RRR-alfa-tocoferol (d-alfa-tocoferol) Varsta Barbati; mg/zi (UI/zi) Femei; mg/zi (UI/zi) 0-6 luni 4 (6) 4 (6)

Sugari (AI)

7-12 luni

5 (7.5)

5 (7.5)

Copii

1-3 ani

6 (9)

6 (9)

Copii

4-8 ani

7 (10.5)

7 (10.5)

Copii

9-13 ani

11 (16.5)

11 (16.5)

Adolescenti

14-18 ani

15 (22.5)

15 (22.5)

Adulti

19 ani si mai in varsta

15 (22.5)

15 (22.5)

Graviditate

Toate varstele

15 (22.5)

Alaptare

Toate varstele

19 (28.5)

Recomandarea Institutului Linus Pauling

Oamenii de stiinta de la Institutul Linus Pauling considera ca exista dovezi credibile cum ca administrarea zilnica a unui supliment cu 200 UI (134mg) de sursa naturala d-alfa-tocoferol (RRR-alfa-tocoferol), impreuna cu mancarea, ar putea proteja adultii de boli cronice, precum boala de inima, atacul cerebral, bolile neurodegenerative si unele tipuri de cancer. Cantitatea de alfa-tocoferol necesara pentru astfel de efecte benefice pare sa fie mult mai mare decat cea care poate fi obtinuta doar din dieta. Din moment ce suplimentele care contin 200 UI de d-alfa-tocoferol sunt la fel de scumpe ca suplimentele care contin 400 UI de d-alfa-tocoferol, o alternativa mai putin scumpa ar fi sa luati 400 UI (268 mg) de dalfa-tocoferol o data la doua zile. Suplimentele cu alfa-tocoferol se absorb doar luate impreuna cu mancarea. Actiunile vitaminei E 1. Functiile Alfa-tocoferol-ului Principala functie a alfa-tocoferolului la oameni este cea de antioxidant. Radicalii liberi sunt formati in principal in corp in timpul metabolismului normal si, de asemenea, cand sunt expusi la factorii de mediu, precum fumul de tigara sau poluantii. Grasimile, care sunt o parte integranta a celulelor membranoase, sunt vulnerabile la distrugerea prin oxidare de catre radicalii liberi. Vitamina solubila in apa, alfa-tocoferolul este perfect potrivita sa intercepteze radicalii liberi si sa previna reactia in lant a distrugerii lipidei. Pe langa mentinerea integritatii celulelor membranoase din corp, alfa-tocoferolul protejeaza de oxidare grasimile din lipoproteinele de densitate joasa. Lipoproteinele sunt particule compuse din lipide si proteine care transporta grasimile prin sange. Lipoproteinele de densitate joasa transporta in mod special colesterolul din ficat in tesuturile corpului. Lipoproteinele de densitate joasa oxidate au fost implicate in dezvoltarea bolilor cardiovasculare. Cand o molecula de alfa-tocoferol neutralizeaza un radical liber, este alterat in asa fel incat isi pierde capacitatea sa antioxidanta. Totusi, alti antioxidanti, precum vitamina C, sunt capabili sa regenereze capacitatea de antioxidare a alfatocoferolului.

Au fost identificate si alte functii ale alfa-tocoferolului, care nu sunt legate de capacitatea sa de antioxidare. De exemplu, alfa-tocoferolul inhiba activitatea proteinei kinaza C, o molecula importanta de semnalizare a celulei. De asemenea, alfa-tocoferolul afecteaza expresia si activitatile moleculelor si enzimelor din celulele imunitare si inflamatorii. In plus, alfa-tocoferolul inhiba agregarea plachetara si intensifica vasodilatarea. Forma izomerica a alfa-tocoferolului care se gaseste in alimente este RRR-alfa-tocoferol (de asemenea, numit si natural sau d-alfa-tocoferol). Alfa-tocoferolul sintetic, care este etichetat toti-rac- sau dlalfa-tocoferol, are doar o jumatate din activitatea biologica a RRR-alfa-tocoferolului. Deseori, alimentele fortificate cu vitamina E contin alfa-tocoferol sintetic, iar cantitatile sunt date ca si procentaj al valorii zilnice de 30 UI.

2. Functiile gamma-tocoferolului
Functia gamma-tocoferolului la oameni inca nu este clara. Desi forma cea mai comuna a vitaminei E din dieta americana este gamma-tocoferol, nivelurile de gama-tocoferol din sange sunt in general de zece ori mai mici decat cele de alfa-tocoferol. Aceste fenomen este produs de doua mecanisme: a. Alfa-tocoferolul este retinut in corp prin actiunea proteinei care transfera alfa-tocoferolul in ficat (aTTP), care, in mod preferential, incorporeaza alfa-tocoferolul in lipoproteine ce sunt purtate prin sange, si in cele din urma transporta alfa-tocoferolul in tesuturi diferite din corp; b. Alte forme de vitamina E, in afara de alfa-tocoferol, sunt metabolizate activ. Deoarece gamma-tocoferol initial este absorbit in acelasi mod ca si alfa-tocoferolul, cantitati mici de gama-tocoferol sunt detectate in sange si tesut. Produsele de descompunere ale tocoferolilor, cunoscuti drept metaboliti, pot fi detectate in urina. Sunt eliminati prin urina mai multi metaboliti gamma-tocoferol decat metaboliti alfatocoferoli, sugerand ca este nevoie de mai putini gamma-tocoferol pentru folosirea de catre corp. Cercetari limitate in eprubeta si pe animale arata ca gamma-tocoferolul sau metabolitii sai joaca un rol important in protejarea corpului de leziunea provocata de radicalii liberi, insa aceste efecte nu au fost demonstrate intr-un mod convingator la oameni. Recent, au inceput sa apara ingrijorari cum ca suplimentele cu alfa-tocoferol reduc nivelurile de gammatocoferol din sange. Totusi, nu au fost raportate efecte adverse ale suplimentarii moderate cu alfatocoferol, in timp ce sunt confirmate multe beneficii. Intr-un studiu prospectiv, nivelurile crescute de gama-tocoferol au fost asociate cu un risc semnificativ de redus de dezvoltare de cancer la prostata. In acest studiu, nivelurile crescute de alfa-tocoferol din plasma si cele de seleniu din unghii au ajutat impotriva dezvoltarii de cancer la prostata doar cand nivelurile de gama-tocoferol au fost de asemenea mari. Aceste constatari limitate, pe langa faptul ca suplimentarea cu alfa-tocoferol reduce nivelurile de gamatocoferol din sange, i-a determinat pe unii cercetatori sa efectueze cercetari suplimentare asupra efectelor pe care le au suplimentul cu gamma-tocoferol dietetic si cel cu gamma-tocoferol asupra sanatatii. Important de retinut este faptul ca nivelul ridicat de consum de zarzavaturi si ulei vegetal ar putea fi indicat de concentratiile relativ mari de gamma-tocoferol din plasma. 3. Prevenirea bolii Boala cardiovasculara Rezultatele unor studii observationale de cel putin cinci ani sugereaza ca riscul descrescut de infarct miocardic (atac de cord) sau deces din cauza bolii inimii, atat la femei cat si la barbati, este asociat cu consumul crescut de vitamina E. Fiecare studiu a reprezentat un studiu prospectiv care a masurat consumul de vitamina E la oamenii sanatosi si i-a observat pe o perioada de cativa ani, pentru a determina cati dintre ei au fost diagnosticati cu sau au murit din cauza unei boli de inima.

In doua din studii, 35% dintre persoanele care au consumat mai mult de 7 mg/ zi de alfa-tocoferol din alimente au fost pronosticate ca vor muri din cauza unei boli de inima, in comparatie cu cele care au consumat mai putin de 3-5 mg/ zi de alfa-tocoferol. Alte doua studii vaste au constatat o reducere semnificativa de risc de boala de inima doar la femeile si barbatii care au consumat zilnic cel putin 100 UI de supliment cu RRR-alfa-tocoferol (67 mg de RRR-alfatocoferol). Mai recent, cateva studii au observat ca nivelurile de alfa-tocoferol din plasma sau globule rosii sunt invers asociate cu prezenta sau severitatea arterosclerozei carotide detectate prin ultrasonografie. Un test de interventie, aleatoriu, placebo-controlat, realizat pe 39.876 de femei care au participat in Studiul de Sanatate a Femeilor, a gasit ca suplimentarea zilnica cu 600 UI de RRR-alfa-tocoferol (400 mg de RRR-alfa-tocoferol), timp de 10 ani nu a avut niciun efect asupra incidentei diferitelor evenimente cardiovasculare (infarct miocardic si atac cerebral), dar interventia cu vitamina E a redus decesele din cauza bolilor cardiovasculare cu 24%. Analiza informatiilor din Studiul de Sanatate a Femeilor a aratat, de asemenea, ca femeile care au primit vitamina E au experimentat o reducere cu 21% a riscului de tromboembolism venos. Totusi, studiile de interventie pe pacientii cu boli de inima nu au aratat ca suplimentele cu vitamina E au fost eficiente in prevenirea atacurilor de inima sau a deceselor.

Cataracte Cataractele se formeaza prin oxidarea proteinei din lentila ochiului. O astfel de oxidare poate fi prevenita prin antioxidanti precum alfa-tocoferolul. Cateva studii observationale au examinat asocierea dintre consumul de vitamina E si incidenta si severitatea cataractelor. Rezultatele acestor studii sunt mixte: unele raporteaza ca doza ridicata de vitamina E protejeaza impotriva dezvoltarii cataractei, in timp ce altele nu raporteaza nicio asociere. Un test de interventie placebo-controlat, realizat pe o perioada de sapte ani pe 4.629 de barbati si femei, a gasit ca suplimentarea zilnica cu antioxidanti ce contin 500 mg de vitamina C, 400 UI de vitamina E sintetica (dl-alfa-tocoferol acetat; echivalent a 180 mg de RRR-alfa-tocoferol) si 15 mg de beta-caroten nu a afectat dezvoltarea si evolutia cataractelor asociate varstei. In mod similar, intr-un test de interventie de cinci ani s-a observat ca suplimentarea cu antioxidanti (500 mg de vitamina C, 400 UI [268 mg] de RRR-alfa-tocoferol si 15 mg de beta-caroten) nu a afectat evolutia cataractelor. Un test de patru ani, aleatoriu, placebo controlat, a raportat ca suplimentele care contin 500 UI/ zi de vitamina E naturala (335 mg de RRR-alfa-tocoferol) nu au redus incidenta sau evolutia cataractelor la adultii in varsta. Un alt test de interventie a gasit ca suplimentarea zilnica cu 50 mg de alfa-tocoferol sintetic (echivalent a 25 mg de RRR-alfa-tocoferol) nu a alterat incidenta operatiilor de cataracta la barbatii fumatori. Desi rezultatele unor studii observationale sugereaza ca vitamina E poate proteja impotriva dezvoltarii cataractei, rezultatele unor teste clinice nu sprijina un efect preventiv.

Functia imunitara Alfa-tocoferolul intensifica aspectele specifice ale raspunsului imunitar care incep sa intre in declin pe masura ce inaintam in varsta. De exemplu, adultii in varsta, carora li s-au administrat 200 mg/ zi de alfa-tocoferol sintetic (echivalentul a 100 mg de RRR-alfa-tocoferol sau 150 UI de RRR-tocoferol), timp de cateva luni, au prezentat o formare crescuta de anticorpi ca reactie la vaccinul impotriva hepatitei B si la vaccinul contra tetanosului. Totusi, nu se stie inca daca intensificarile reactiei imunitare asociate alfa-tocoferolului la adultii in varsta duc la o rezistenta crescuta la infectii, cum ar fi gripa (virusul gripal). Un test aleatoriu, placebo-controlat, realizat pe rezidentii unui sanatoriu, timp de un an, a raportat ca suplimentarea zilnica cu 200 UI de alfa-tocoferol sintetic (echivalentul a 90 mg de RRR-alpha-tocoferol) a redus semnificativ riscul contactarii infectiilor tractului respirator superior, in special a racelilor, dar nu a avut niciun efect asupra infectiilor tractului respirator inferior (plamani). Sunt necesare mai multe cercetari pentru a determina daca suplimentarea cu vitamina E ii poate proteja pe cei in varsta impotriva racelilor sau a altor infectii.

Cancer Se crede ca multe tipuri de cancer rezulta din lezarea ADN-ului, produsa de radicalii liberi. Abilitatea alfa-tocoferolului de a neutraliza radicalii liberi a constituit subiectul multor studii de prevenire a cancerului. Totusi, cateva studii prospective vaste au esuat in a gasi asocieri semnificative intre consumul de alfatocoferol si incidenta cancerului la plamani sau la san. Un studiu de cohorta, realizat pe 77.126 barbati si femei, a raportat ca folosirea suplimentelor cu vitamina E, pe o perioada mai mare de 10 ani, a marit riscul cancerului la plamani la fumatori. Majoritatea testelor clinice au constatat ca suplimentarea cu vitamina E nu a avut niciun efect asupra riscului diferitelor tipuri de cancer, cu exceptia unui posibil beneficiu impotriva dezvoltarii cancerului de prostata. Un test aleatoriu, placebo-controlat, realizat pe 39.876 de femei care au participat in Studiul de Sanatate a Femeilor, a gasit ca suplimentarea zilnica cu 600 UI de RRR-alfa-tocoferol (400 mg de RRR-alfatocoferol), timp de zece ani, nu a avut niciun efect asupra incidentei generale de cancer sau in cazul deceselor cauzate de cancer. De asemenea, acest test de interventie cu vitamina E nu a avut niciun efect asupra incidentei cancerelor specifice tesuturilor, incluzand cancerul mamar, pulmonar si de colon. Mai mult, o meta-analiza a 12 teste aleatorii, controlate, a concluzionat ca suplimentarea cu vitamina E nu a fost asociata cu incidenta cancerului, mortalitatii cancerului sau mortalitatii totale. Totusi, suplimentarea cu vitamina E poate reduce riscul cancerului de prostata. Un studiu de interventie, placebo controlat, realizat cu scopul de a cerceta efectul suplimentarii cu alfatocoferol asupra dezvoltarii cancerului la plamani, a constatat o reducere de 34% a incidentei cancerului de prostata la fumatorii carora li s-au administrat zilnic suplimente de 50 mg de alfa-tocoferol sintetic (echivalent a 25 mg de RRR-alpha-tocopherol).

O meta-analiza care a combinat rezultatele acestui studiu cu alte trei teste aleatoriu controlate, a asociat folosirea vitaminei E supliment cu un risc de 15% mai mic de cancer de prostata. Totusi, un studiu de interventie vast, aleatoriu, placebo-controlat, care a folosit suplimentarea cu alfatocoferol si seleniu (testul SELECT), singur sau in combinatie, a fost recent intrerupt, deoarece nu a existat nicio dovada a vreunui beneficiu in prevenirea cancerului de prostata. Dupa o medie de 5 ani si jumatate de observare, participantii care au luat doar vitamina E (400 UI/ zi de toti-rac-alfa-tocoferol) au avut un risc de cancer de prostata, dar cresterea nu a fost relevanta din punct de vedere statistic.

4. Tratamentul bolii Boala cardiovasculara Studiile observationale au sugerat ca suplimentul de alfa-tocoferol ar putea fi de ajutor in prevenirea bolii cardiovasculare. De exemplu, un studiu observational mic, realizat pe barbati care au avut o operatie de bypass coronarian, a gasit ca cei care au luat zilnic cel putin 100 UI de alfa-tocoferol supliment (67 mg de RRRalfa-tocoferol), au avut o reducere considerabila a progresiei aterosclerozei coronariene masurata prin angiografie, in comparatie cu cei care au luat mai putin de 100 UI/ zi de alfa-tocoferol. Un test de interventie aleatoriu, placebo-controlat, efectuat in Anglia (studiul CHAOS) a gasit ca suplimentarea pacientilor ce sufereau de boala de inima, fie cu 400 UI sau 800 UI de alfa-tocoferol sintetic (echivalentul a 180 mg sau 360 mg de RRR-alfa-tocoferol), pe o perioada de 18 luni, a redus dramatic survenirea atacurilor de inima non-fatale cu 77%.
Totusi, suplimentarea cu alfa-tocoferol nu a redus semnificativ numarul total al deceselor cauzate de boala inimii. Pacientii cu dializa cronica renala sunt expusi unui risc mult mai mare de deces din cauza bolii cardiovasculare decat restul populatiei si, de asemenea, mai sunt expusi si unui stres oxidativ ridicat. Suplimentarea pacientilor cu dializa renala cu 800 UI de alfa-tocoferol natural (536 mg de RRR-alfatocoferol), timp de 1 an si 4 luni, a rezultat intr-un risc extrem de redus de atac de inima, in comparatie cu placebo. In contrast, alte trei teste de interventie au esuat in a gasi reduceri semnificative ale riscului cu suplimentarea de alfa-tocoferol. Un studiu creat in principal pentru examinarea prevenirii cancerului, a gasit ca administrarea zilnica a 50 mg de alfa-tocoferol sintetic (echivalentul a 25 mg de RRR-alfatocoferol) nu a dus la nicio descrestere semnificativa a atacurilor de inima non-fatale la participantii care au mai avut atacuri de inima. Totusi, alte doua teste vaste, realizate pe indivizi ce sufereau de o boala cardiovasculara (atac de inima sau semne ale unei boli vasculare), a gasit ca suplimentarea zilnica cu 400 UI de alfa-tocoferol natural (echivalent a 268 mg RRR-alfa-tocoferol) sau 300 mg de alfa-tocoferol sintetic (echivalentul a 150 mg RRR-alfa-tocoferol) nu a produs nicio schimbare semnificativa a riscului unui atac de inima ulterior sau atac cerebral. Un test realizat pe pacientii fie cu boala vasculara, fie cu diabet mellitus, a gasit ca suplimentarea zilnica cu 400 UI de alfa-tocoferol natural, pe o perioada de sapte ani, nu a avut niciun efect asupra evenimentelor cardiovasculare majore (infarct miocardic sau atacul cerebral) sau privind decesele.

Totusi, acest studiu a observat un risc putin crescut de insuficienta cardiaca la subiectii care luau suplimente cu vitamina E. Astfel ca, rezultatele testelor clinice care foloseau vitamina E in tratamentul bolii de inima au fost inconsecvente.

Diabet mellitus A fost propusa suplimentarea cu alfa-tocoferol a persoanelor cu diabet, deoarece diabetul creste stresul oxidativ, iar complicatiile cardiovasculare (atacul de inima si atacul cerebral) se numara printre cauzele principale de deces la diabetici. Un studiu a descoperit ca marcatorul biochimic al stresului oxidativ (eliminarea urinara a izoprostanelor F2) a fost ridicat la diabeticii de tipul 2, iar suplimentarea cu 600 mg de alfa-tocoferol sintetic (echivalent a 300 mg de RRR-alfa-tocoferol), timp de 14 ani, a redus nivelurile bioindicatorului. Studiile efectului suplimentarii cu alfa-tocoferol asupra controlului de glucoza din sange au fost contradictorii. Unele studii au aratat ca suplimentarea cu vitamina E imbunatateste actiunile insulinei si indepartarea glucozei la diabeticii de tipul 2, in timp ce alte studii nu au raportat nicio imbunatatire minima a metabolismului glucozei la diabeticii de tipul 2. S-a confirmat si un stres oxidativ crescut la diabetul de tipul 1 (insulino-dependent). Un studiu a raportat ca suplimentarea diabeticilor de tipul 1 cu 100 UI/ zi de alfa-tocoferol sintetic (echivalentul a 45 mg RRRalfa-tocoferol), timp de o luna, a imbunatatit semnificativ nivelurile de hemoglobina glicozilata si trigliceride. Totusi, acest studiu nu a notat nicio imbunatatire semnificativa in nivelurile de glucoza din sange dupa suplimentarea cu alfa-tocoferol.

Dementia (functia cognitiva dezechilibrata) Creierul este in special vulnerabil la stresul oxidativ, despre care se crede ca joaca un rol in patologia bolilor neurodegenerative, cum ar fi boala Alzheimer. In plus, unele studii au confirmat niveluri joase de vitamina E in lichidul cerebrospinal al pacientilor cu boala Alzheimer. Un test de interventie vast, placebo-controlat, realizat pe persoane cu un dezechilibru neurologic moderat a gasit ca suplimentarea zilnica cu 2.000 UI de alfa-tocoferol sintetic (echivalentul a 9000 mg/ zi de RRRalfa-tocoferol), timp de doi ani, a incetinit vizibil evolutia dementiei Alzheimer. In contrast, un test placebo-controlat de trei ani pe pacienti cu dezechilibru cognitiv usor, a raportat ca, aceeasi doza de vitamina E nu a incetinit evolutia bolii Alzheimer. Dupa boala Alzheimer, dementia vasculara (dementia rezultata in urma atacurilor cerebrale) este cel mai comun tip de dementie din America. Un studiu de caz-control, care a examinat factorii de risc pentru dementia vasculara la batranii japoneziamericani, a gasit ca suplimentul de vitamina E si consumul de vitamina C au fost asociate cu un risc vizibil de diminuare a dementiei vasculara si a altor tipuri de dementie, insa nu si de dementie Alzheimer.

Printre prospectii fara dementie, folosirea suplimentului de vitamina E a fost asociata cu scoruri mai bune ale testelor cognitive. Desi aceste constatari sunt promitatoare, este nevoie in continuare de studii care sa determine rolul suplimentarii cu alfa-tocoferol in tratarea bolii Alzheimer si a altor tipuri de dementie.

Cancer Celulele cancerigene se inmultesc rapid si sunt rezistente la apoptoza (moartea programata a celulei). Studiile de cultura celulara arata ca esterul de vitamina E, alfa-tocoferol succinat, poate inhiba inmultirea si inducerea apoptozei intr-un numar de linii de celule canceroase. Forma de ester, alfa-tocoferol succinat, nu alfa-tocoferol, este necesara pentru inhibarea efectiva a inmultirii sau inducerii mortii celulelor canceroase. Desi mecanismele pentru efectele succinatului de alfatocoferol asupra celulelor canceroase nu sunt clare inca, faptul ca forma de ester nu are nicio activitate antioxidanta demonstreaza ca este impotriva unui mecanism antioxidant. Informatiile limitate obtinute de pe animalele cobai cu cancer arata ca administrarea prin injectie a succinatului D-alfa-tocoferil ar putea inhiba dezvoltarea tumorii, insa sunt necesare mai multe cercetari pentru a determina daca succinatul Dalfa-tocoferil va fi sau nu un adjuvant al terapiei contra cancerului uman. Cu siguranta ca, administrarea prin injectie ar fi necesara, deoarece succinatul D-alfa-tocoferil luat oral se desparte pentru a forma alfatocoferolul in intestin. In momentul de fata, nu exista dovezi la oameni ca administrarea orala a suplimentelor cu succinat Dalfa-tocoferil va transporta succinatul de alfa-tocoferil in tesuturi. Indicatii Afectiuni cauzate 1. Deficienta de vitamina E Deficienta de vitamina E a fost observata la persoanele cu: malnutritie severa, cu defecte genetice care afecteaza proteina de transfer a alfa-tocoferol si cu sindromul malabsorbtiei grasimii.

De exemplu, copiii cu fibroza chistica sau boala ficatului colestatic, au o capacitate deficitara de absorbtie a grasimii dietetice si, de aceea, vitaminele solubile in grasime ar putea dezvolta simptomele deficientei de vitamina E. Deficienta severa de vitamina E rezulta in principal in simptome neurologice, incluzand: echilibrul si coordonarea (ataxia) deficitare, ranirea nervilor senzoriali (neuropatie periferiala), slabiciunea muschilor (miopatie) si lezarea retinei ochiului (retinopatie pigmentara). Din acest motiv, persoanele care dezvolta neuropatie periferiala, ataxia sau retinita pigmentara ar trebui verificate daca sunt deficiente de vitamina E. Sistemul nervos in dezvoltare este in principal vulnerabil la deficienta de vitamina E. De exemplu, copiii care au o deficienta severa de vitamina E de la nastere si nu sunt tratati cu vitamina E, dezvolta repede simptome neurologice. In contrast, persoanele care dezvolta malabsorbtia vitaminei E in perioada de adolescenta ar putea sa nu dezvolte simptome neurologice timp de 10-20 de ani.

De tinut minte este faptul ca nu s-a raportat deficienta de vitamina E la persoanele sanatoase care consuma diete scazute in vitamina E. Desi adevarata deficienta de vitamina E este rara, in America consumul marginal de vitamina E este relativ obisnuit. Ancheta nationala de examinare a sanatatii si nutritiei III (ANESN III) a examinat consumul dietetic si nivelurile de alfa-tocoferol din sange pe 16.295 de adulti (cu varsta peste 18 ani). La 27% din subiectii albi, 41% afro-americani, 28% mexicani americani si 32% alti subiecti, li s-au gasit niveluri de alfatocoferol din sange mai mic de 20 micromoli/litru. Aceasta valoare limita a fost aleasa deoarece literatura de specialitate sugereaza un risc crescut de boli cardiovasculare sub acest nivel. Mai recent, informatii din ancheta nationala de examinare a sanatatii si nutritiei din 1999-2000 arata ca un consum dietetic mediu de alfa-tocoferol este de 6.3 mg/ zi pentru femei si respectiv 7.8 mg/ zi pentru barbati. Aceste consumuri sunt mult sub recomandarile actuale de consum de 15 mg/ zi. De fapt, s-a estimat ca mai mult de 90% din americani nu respecta recomandarile dietetice pentru vitamina E.

2. Excesul de vitamina E
Toxicitatea S-au notat cateva efecte secundare la adultii care au luat suplimente mai mici de 2.000 mg de alfatocoferol zilnic (RRR- sau toti-rac-alfa-tocoferol). Totusi, majoritatea studiilor de toxicitate sau de efecte secundare ale suplimentarii cu alfa-tocoferol a durat doar de la cateva saptamani la cateva luni, iar efectele secundare care au avut loc ca rezultat al suplimentarii pe termen lung cu alfa-tocoferol nu au fost studiate in mod adecvat. Cea mai ingrijoratoare posibilitate este cea a coagularii deficitare a sangelui, care poate duce la cresterea hemoragiei la unele persoane. Comisia de Alimente si Nutritie a Institutului de Medicina a stabilit un nivel tolerabil superior de consum pentru suplimentele cu alfa-tocoferol asupra prevenirii hemoragiei. Comisia a considerat ca 1.000 mg/zi de alfa-tocoferol, sub orice forma (echivalentul a 1.500 UI/ zi de RRR-alfa-tocoferol sau 1.100 UI/zi de toti-rac-alfa-tocoferol), ar fi cea mai mare doza care sa nu duca la hemoragie la aproape toti adultii. Desi doar anumiti izomeri de alfa-tocoferol sunt retinuti in circulatie, toate formele sunt absorbite si metabolizate de ficat. Rationamentul ca orice forma de alfa-tocoferol (natural sau sintetic) sa poata fi absorbita, si astfel daunatoare, este baza pentru nivelul superior de consum, care se refera la toate formele de alfa-tocoferol. Unii doctori recomanda intreruperea suplimentarii cu vitamina E in doze mari cu o luna inainte de operatie pentru a descreste riscul hemoragiei. Sugarii prematuri par vunerabili la efectele adverse ale suplimentarii cu alfa-tocoferol, care ar trebui folosit doar sub supravegherea medicala a unui pediatru. Suplimentarea cu 400 UI/ zi de vitamina E accelereaza evolutia retinitei pigmentare, care nu este asociata cu deficienta de vitamina E.

Suplimentarea cu vitamina E si rata mortalitatii

O meta-analiza care a combinat rezultatele a 19 teste clinice ale suplimentarii cu vitamina E pentru diferite boli, inclusiv boala de inima, insuficienta renala din faza terminala si boala Alzheimer, a raportat ca, adultii care au luat 400 UI/ zi sau mai mult prezentau un risc de 6% de a muri din orice cauza comparativ cu cei care nu au luat suplimente cu vitamina E. Totusi, analizarea riscului unei doze de vitamina E si ajustarea dozelor altor suplimente cu vitamine si minerale a dezvaluit ca: riscul crescut al decesului a fost semnificativ din punct de vedere statistic doar la o doza de 2.000 UI/ zi, care este mai mare decat consumul superior pentru adulti. In plus, trei alte meta-analize care au combinat rezultatele unor teste aleatoriu controlate create pentru evaluarea eficacitatii suplimentarii cu vitamina E pentru prevenirea sau tratarea bolii cardiovasculare nu au gasit nicio dovada ca suplimentarea cu pana la 800 UI/ zi de vitamina E a crescut sau descrescut mortalitatea din cauza bolii cardiovasculare sau rata mortalitatii. In continuare, o meta-analiza a 68 de teste aleatorii a gasit ca vitamina E supliment sau in combinatie cu alte suplimente cu antioxidanti nu a influentat deloc riscul ratei mortalitatii. In prezent, nu exista nicio dovada convingatoare ca suplimentarea cu pana la 800 UI/ zi de vitamina E creste riscul decesului din cauza bolii cardiovasculare sau din alte cauze. Nivel tolerabil superior de consum pentru alfa-tocoferol Grupa de varsta mg/zi (UI/ zi d-alfa-tocoferol) Sugari 0-12 luni Nu este posibil de stabilit*

Copii 1-3 ani

200 mg (300 UI)

Copii 4-8 ani

300 mg (450 UI)

Copii 9-13 ani

600 mg (900 UI)

Adolescenti 14-18 ani

800 mg (1.200 UI)

Adulti 19 si mai in varsta 1.000 mg (1.500 UI)

*Sursa de consum ar trebui sa fie doar din alimente si formula.

Antagonisti Interactiuni 1. Interactiunile cu medicamente Folosirea suplimentelor cu vitamina E cresc riscul sangerarii la persoanele care iau medicamente anticoagulante, precum warfarina (Coumadin), medicamente antiplachetare, precum clopidogrelul

(Plavix) si dipiridamolul (Persantine) si medicamente non-steroidale anti-inflamatorii, inclusiv aspirina, ibuprofenul si altele. De asemenea, persoanele care urmeaza o terapie cu anticoagulanti (ingrosatori ai sangelui) sau persoanele care sunt deficiente de vitamina K nu ar trebui sa ia suplimente cu alfa-tocoferol fara supraveghere medicala din cauza riscului crescut de hemoragie. Un numar de medicamente poate descreste absorbtia vitaminei E, incluzand: colestiramina, colestipolul, isoniazidul uleiului mineral, orlistatului, sucralfatului si substitutului grasimii, olestra. Medicamentele anticonvulsive, precum fenobarbitalul, fenitoina sau carbamazepina, pot descreste nivelurile de vitamina E din plasma.

2. Antioxidanti si inhibitorii HMG-CoA reductaza (statine) Un test de trei ani, aleatoriu controlat, pe 160 de pacienti cu boala coronariana confirmata (CHD) si niveluri joase de lipoproteine cu densitate mare (HDL), a gasit ca o combinatie de simvastatina (Zocor) si niacina a crescut nivelurile de HDL2 a inhibat progresia stenozei coronariene (ingustare) si a micsorat frecventa evenimentelor cardiovasculare, cum ar fi infarctul miocardic si atacul cerebral.
In mod suprinzator, cand o combinatie de antioxidanti (1.000 mg de vitamina C, 800 UI de alfa-tocoferol, 100 mcg de seleniu si 25 mg de beta-caroten zilnic) a fost luata in combinatie cu simvastatina-niacina, efectele protectoare au fost diminuate. Totusi, intr-un test mai vast si aleatoriu controlat al simvastatinei si combinatiei de antioxidanti (600 mg de vitamina E, 250 mg de vitamina C, si 20 mg de beta-caroten zilnic), realizat pe mai mult de 20.000 de barbati si femei cu boala coronariana sau diabet, combinatia de antioxidanti nu a afectat negativ efectele cardioprotectoare ale terapiei cu simvastatina pe o perioada de 5 ani. Aceste constatari contradictorii indica faptul ca sunt necesare in continuare cercetari despre posibilele interactiuni dintre suplimentarea cu antioxidanti si agentii de reducere a colesterolului, cum ar fi inhibitorii HMG-CoA reductaza (statine).

Suplimente Alfa-tocoferol In America, consumul mediu de alfa-tocoferol din alimente este de aproximativ 8 mg zilnic pentru barbati si 6 mg zilnic pentru femei. Aceste niveluri sunt sub DZR de 15 mg/ zi de RRR-alfa-tocoferol. Multi cercetatori sunt de parere ca este dificil pentru o persoana sa consume mai mult de 15 mg/zi de alfa-tocoferol doar din alimente, fara sa mareasca nivelurile de consum de grasime recomandate mai sus. Toti alfa-tocoferolii din alimente sunt o forma a izomerului RRR-alfa-tocoferol. Acelasi lucru nu este intotdeauna valabil pentru suplimente. Suplimentele cu vitamina E contin in general de la 100 UI la 1.000 UI de alfa-tocoferol. Suplimentele obtinute doar din surse naturale contin doar RRR-alfa-tocoferol (de asemenea etichetat Dalfa-tocoferol). RRR-alfa-tocoferol este un izomer preferat de catre organism, facandu-l sa fie cea mai biodisponibila forma de alfa-tocoferol.

Alfa-tocoferol sintetic, care deseori este gasit in alimentele fortificate si suplimentele nutritionale, este de obicei etichetat toti-rac-alfa-tocoferol sau dl-alfa-tocoferol, insemnand ca cei opt izomeri ai alfatocoferolului sunt prezenti in mixtura. Deoarece jumatate din izomerii alfa-tocoferolului prezenti in toti-racalfa-tocoferol nu sunt folositi de corp, alfa-tocoferol sintetic este mai putin biodisponibil si doar pe jumatate eficient. Pentru calcularea numarului de mg de alfa-tocoferol biodisponibil prezent in supliment, se folosesc urmatoarele formule:

RRR-alfa-tocoferol (natural sau d-alfa-tocoferol): UI x 0.67 = mg RRR-alfa-tocoferol. Exemplu: 100 UI = 67 mg toti-rac-alfa-tocoferol (sintetic sau dl-alfa-tocoferol): UI x 0.45 = mg RRR-alfa-tocoferol. Exemplu: 100 UI = 45 mg

Succinat D alfa-tocoferil si acetat de alfa-tocoferil (ester D alfa-tocoferil) Suplimentele cu alfa-tocoferol sunt disponibile in formele de ester: succinat D-alfa-tocoferil si acetat de alfa-tocoferil. Esterii tocoferol sunt mai rezistenti la oxidare in timpul stocarii decat tocoferolii neesterificati. Cand sunt luati oral, jumatate de succinat si acetat este indepartat din alfa-tocoferol, in intestin. Biodisponibilitatea alfa-tocoferolului din succinat de alfa-tocoferil si acetat de alfa-tocoferil este la fel cu cea a alfa-tocoferolului liber. Deoarece unitatile internationale pentru esterii alfa-tocoferolului sunt ajustate pentru greutatea moleculara, factorii de conversie pentru determinarea cantitatii de alfa-tocoferili disponibili, furnizati de succinat D alfa-tocoferil si acetat de alfa-tocoferili, nu sunt diferiti de cei folositi pentru alfa-tocoferol. Esterul succinat de alfa-tocoferolul, si nu alfa-tocoferol, este necesar pentru a inhiba cresterea efecienta si inducerea mortii celulelor canceroase crescute in cultura. Totusi, in momentul de fata nu exista nicio dovada la oameni ca administrarea orala cu suplimente de succinat de alfa-tocoferil transporta succinatul de alfa-tocoferilul in tesuturi. Fosfat de alfa-tocoferili (Ester-E)

Nu exista nicio dovada publicata cum ca suplimentele care contin fosfat de alfa-tocoferil sunt mult mai bine absorbite sau au o biodisponibilitate mult mai mare la oameni decat suplimentele care contin alfatocoferol. Gamma-tocoferol

Suplimentele cu gamma-tocoferol si suplimentele mixte cu tocoferol sunt, de asemenea, disponibile pe piata. Cantitatile de alfa- si gamma-tocoferol din suplimentele mixte cu tocoferol variaza, astfel ca este important sa cititi eticheta pentru a determina cantitatea fiecarui tocoferol prezent in suplimente.

Adulti in varsta (65 ani si mai in varsta) Recomandarea Institutului Linus Pauling de a lua un supliment care sa asigure zilnic 200 UI de sursa naturala d-alfa-tocoferol (sau 400 UI de d-alfa-tocoferol alternativ) impreuna cu mancarea este, de asemenea, potrivita pentru adultii sanatosi in varsta. Vitamina F Index articol Vitamina F Surse naturale Doza zilnica recomandata Indicatii Afectiuni cauzate Observatii Toate paginile (acidul linoleic, acidul linolenic, acidul arahidonic) Date generale si caracteristici Vitamina F consta, de fapt, dintr-o grupare de acizi grasi mono si polinesaturati ce intra in componenta uleiurilor vegetale. Este vorba de acidul linoleic, acidul linolenic si acidul arahidonic. Sunt cunoscuti sub denumirea de acizi esentiali. Acidul linoleic nu poate fi sintetizat in organism, fiind obtinut din unele produse alimentare. Acidul linolenic si acidul arahidonic pot fi sintetizati in organism. Absorbtia lor se face in intestin, fiind favorizata de vitamina E.

Ei sunt liposolubili, foarte usor oxidabili si activi numai in prezenta vitaminelor B6 si E. Vitamina F mai este denumita si vitamina antidermatitica, deoarece, in lipsa ei, apar afectiuni dermatologice. Stiati ca...12 lingurite cu seminte de floarea-soarelui pot furniza ratia completa de vitamina F pentru o zi intreaga?

Surse naturale

Ulei de: floarea-soarelui (in special cel presat la rece), de porumb, de masline, de nuci, de soia; Cereale: grau si porumb (boabe integrale); Legume: castraveti, soia (boabe); Fructe: alune, avocado, arahide, caise (samburi), migdale, migdale indiene (Terminalia catappa), nuci, pepene galben (cantalup), seminte de pepene verde. Plante medicinale: alge marine, angelica* (radacina, rizomi), canepa (seminte), catina alba (seminte, fructe), coada-calului (partea aeriana), coada-soricelului (flori), coltii-babei (partea aeriana), floareasoarelui (seminte), in (seminte), lemn-dulce (radacina), mac de gradina (seminte), mac rosu (seminte), pelin * (frunze), pin tibetan (seminte), ricin* (ulei de seminte), rozmarin (seminte), sofranas

(ulei din fructe), susan (seminte), tidva (seminte), vasc (frunze, ramuri tinere), zburatoare (planta intreaga, dar mai ales radacina si rizomii). Alte surse de vitamina F sunt: unt de cacao, germeni de porumb, dovleac (seminte), fructe de catina alba (8 mg/ 100 g). Nota:*indica faptul ca plantele prezinta un anumit grad de toxicitate sau determina reactii adverse cand sunt depasite dozele indicate

Doza zilnica recomandata Copii: 2,5 g; Adulti: 5 g. Actiuni ale vitaminei F Vitamina F asigura un oarecare grad de protectie impotriva efectelor negative ale razelor X. Contribuie la dezvoltarea si bunastarea generala a organismului prin influentarea activitatii glandulare si capacitatea de disponibilizare a calciului catre celule. Intervine in sinteza lecitinei, a mielinei si a prostaglandinelor. Vitamina F intra in structura fosfolipidelor si faciliteaza transportul si eficienta utilizare a grasimilor in organism. Rol in cresterea, dezvoltarea si maturizarea celulelor nervoase. Stimuleaza imunitatea. Asigura permeabilitatea normala a membranelor celulare. Antihistaminica. Este o vitamina antieczematoasa. Antiinflamatoare. Vitamina F preintampina formarea depunerilor de colesterol in interiorul arterelor. Este o vitamina hipocolesterolemianta, deci si antiaterosclerotica, ea constituind totodata un factor hepatoprotector, prin cresterea si sustinerea functiei antitoxice a ficatului. Trofic al pielii si al parului. De asemenea, printre proprietatile pe care le are aceasta vitamina se numara si urmatoarele: ajuta la mentinerea permeabilitatii normale a membranelor celulare; nu permite migratia bacteriilor intestinale producatoare de toxine; combate diferitele afectiuni cardiace ; ajuta la scaderea greutatii corporale, prin arderea grasimilor saturate.

Indicatii Afectiuni alergice: alergii (in general) Afectiuni ale sistemului imunitar: scaderea imunitatii. Afectiuni cardiovasculare: afectiuni cardiovasculare (in general) arterita ateroscleroza tromboza.

Afectiuni chirurgicale: abces plagi atone. Afectiuni dermato-venerice: acnee acnee rozacee calvitie eczema furunculoza impetigo psoriazis radiodermite scabie ulcer varicos xerodermie. Afectiuni digestive: afectiuni hepatice (in general) prurit anal. Afectiuni genitale: afectiuni ale prostatei amenoree patologica dismenoree metroragie kraurosis vulvar menopauza plimenoree prurit vulvar si vaginal sterilitate. Afectiuni geriatrice: eczema senila. Afectiuni maligne: cancer (in general). Afectiuni metabolice: diabet guta obezitate. Afectiuni neurologice: scleroza multipla. Afectiuni ORL: rinofaringita. Afectiuni osteo-articulare: artrita artroza reumatism (in general). Afectiuni pediatrice: eritem fesier pubertate rinofaringite recidivante la copii.

Afectiuni psihiatrice: afectiuni psihice (in general). Afectiuni respiratorii: astm bronsic. Afectiuni urinare: nefrita. Intoxicatii si agenti de mediu: arsuri degeraturi mediu poluat. Modificari biochimice si electrolitice ale sangelui: exces de trigliceride hipercolesterolemie hipoglicemie. Alte indicatii: perioada de alaptare scadere ponderala celulita convalescenta inflamatii pentru mentinerea tineretii. Afectiuni cauzate 1. Deficienta de vitamina F Deficienta de vitamina F determina aparitia unor afectiuni precum: 1. o o o o o o o o o o o o o o o o o o o acnee afectiuni ale unghiilor angina pectorala calculi biliari diaree eczeme infarct miocardic intarzierea cresterii la copii par casant psoriazis tendinta exagerata de keratinizare a pielii sete exagerata sensibilitate crescuta la infectii risc crescut de afectiuni cardiovasculare la adulti tulburari nervoase varice prurit anal arterite si flebite tulburari hepatice si nervoase

o disfunctii sexuale o hematurie o diferite leziuni renale o tulburari digestive o cresterea nivelului metabolismului bazal o litiaza biliara o migrene o tulburarea ciclului menstrual etc. 2. Excesul vitaminei F In cazul administrarii vitaminei de sinteza si, mai rar, in consumul alimentar prelungit, poate aparea o crestere excesiva in greutate.

Antagonisti Grasimile saturate, radiatiile, temperatura crescuta, rafinarea uleiurilor (inclusiv uleiul care nu provine din prima presare la rece) si oxigenul sunt principalii inamici ai vitaminei F. Observatii Grasimile nesaturate ajuta la arderea celor saturate daca raportul intre ele este de doi la unu. Daca acidul linoleic este prezent in cantitate suficienta, ceilalti doi acizi grasi pot fi sintetizati in organism. Consumul ridicat de carbohidrati determina cresterea necesarului de vitamina F. Potentatori Vitamina E ajuta la o mai buna absorbtie a vitaminei F. Recomandari Pentru o mai buna absorbtie a vitaminei F, luati-o la orele de masa impreuna cu vitamina E. Daca sunteti un mare consumator de carbonati, atunci aveti nevoie de cantitati sporite de vitamina F. Persoanele predispuse la depuneri de colesterol trebuie sa ia doze corespunzatoare de vitamina F. Majoritatea sortimentelor de nuci sunt surse bogate de acizi grasi nesaturati. Evitati regimurile alimentare bogate in grasimi saturate. Relatiile vitaminei F cu alte vitamine: Acidul linoleic, acidul linolenic si acidul arahidonic devin activi numai in prezenta vitaminelor B6 si E. Suplimente Disponibil in capsule cu 100-150 mg substanta activa. Vitamina K Index articol Vitamina K Surse alimentare Doza zilnica recomandata Actiuni Indicatii Interactiuni

Observatii Suplimente Toate paginile (filochinona K1; naftochinona K2; menadiona K3) Date generale si caracteristici Vitamina K, vitamina buna de pus pe rana, este o vitamina solubila in grasime. Se mai numest esi vitamina antihemoragica. Ea este unul dintre factorii esentiali de coagulare a sangelui (participa la formarea protrombinei); numele de vitamina K apartine, de fapt, unei familii de derivati liposolubili ai naftochinonei. Coagularea se refera la procesul de formare a cheagului de sange. Vitamina K este esentiala pentru functionarea anumitor proteine implicate in coagularea sangelui. Exista trei forme de vitamina K: Plantele sintetizeaza filochinona, care este cunoscuta ca vitamina K1. Este liposolubila, insolubila in apa si se prezinta sub forma unui ulei galben, stabil la caldura, dar usor degradabil in mediu alcalin, la lumina si in prezenta oxigenului. 1. Microorganismele intestinale sintetizeaza menachinonele (vitamina K2). Bacteria sintetizeaza o serie de forme de vitamina K folosind unitatile de repetare de 5 carboni din lantul lateral al moleculei. Aceste forme ale vitaminei K sunt numite menachinona-n (MK-n), unde n semnifica numarul unitatilor-de-5-carboni. MK-4 nu este produsa in cantitati semnificative de bacterie, in schimb, se pare ca este sintetizata din filochinona de catre oameni si animale. MK-e este formata si din menadiona, o forma sintetica a vitaminei K, prezenta in produsele de origine animala. 1. Menadiona (vitamina K3) este forma sintetica a vitaminei K. Este hidrosolubila. In organism este convertita in K2 si are o acivitate de 2-3 ori mai intensa decat celelalte forme. MK-4 se gaseste intr-un numar de organe, altele decat in ficat, in concentratii mai mari decat filochinona. Acest fapt, impreuna cu existenta unei cai unice pentru propria sa sinteza, sugereaza ca MK-4 are o functie biologica unica care nu a fost inca definita. Bacteria intestinala Bacteria care colonizeaza in mod normal intestinul mare sintetizeaza menachinonele (vitamina K2 ) care sunt o forma activa a vitaminei K. Pana recent se credea ca pana la 50% din necesarul de vitamina K ar putea fi asigurat de sinteza bacteriala. Contributia sintezei bacteriale, asa cum este prezentata in cercetare, este mult mai mica decat se credea anterior, desi nu se stie clar care este contributia exacta. Vitamina K este produsa in mod natural de propria noastra flora intestinala. Dar cantitatea produsa astfel acopera doar jumatate din cantitatea necesara, restul fiind preluat din dieta.
1.

1.

Surse alimentare Sunt vitamina K, incantata de cunostinta! Hemoragii, afectiuni ale pielii, atac de cord, menstruatii abundente si dureroase, pietre la rinichi, greata si stari de voma, osteoporoza, embolie pulmonara, artrita reumatoida, infarct, operatii chirurgicale - toate aceste afectiuni pot fi prevenite daca avem grija de dieta si sanatatea noastra si daca avem grija sa ne asiguram doza zilnica de vitamina K. Nu este deloc greu, deoarece o mana de patrunjel proaspat contine 153% DZR de vitamina K. Filochinona (vitamina K1 ) este forma dietetica principala a vitaminei K. Zarzavaturile cu frunze verzi si unele uleiuri vegetale (boabe de soia, seminte de bumbac si masline) sunt colaboratorii principali ai vitaminei dietetice K. Hidrogenarea uleiurilor vegetale ar putea descreste absorbtia si efectul biologic al vitaminei dietetice K.

In tabelul de mai jos sunt listate cateva surse bune de vitamina K, impreuna cu continutul lor de vitamina K in micrograme (mcg). Aliment Ulei de masline Portie 100 grame Vitamina K (cg) 49,6

Unt

100 grame

60

Ulei de germeni de porumb

100 grame

60

Germeni de grau

100 grame

131

Ulei de rapita

100 grame

150

Fistic

100 grame

59,5

Broccoli

100 grame

174

Varza de Bruxelles

100 grame

275

Spanac, crud

100 grame

335

Frunze de salata (verde), cruda 100 grame

250

Fenicul (Frunze)

100 grame

240

Naut, boabe uscate

100 grame

264

Patrunjel, frunze

100 grame

620

Doza zilnica recomandata In ianuarie 2001, Comisia de Alimente si Nutritie a Institutului de Medicina a stabilit nivelul de consum adecvat pentru vitamina K in America in functie de nivelurile de consum ale persoanelor sanatoase. AI pentru sugari s-a bazat pe consumul estimat de vitamina K din laptele de mama.

Consum adecvat (AI) pentru vitamina K Stadiile vietiiVarsta Sugari 0-6 luni Barbati (mcg/zi) Femei (mcg/zi) 2.0 2.0

Sugari

7-12 luni

2.5

2.5

Copii

1-3 luni

30

30

Copii

4-8 luni

55

55

Copii

9-13 luni

60

60

Adolescenti

14-18 luni

75

75

Adulti

19 ani si mai in varsta

120

90

Graviditate

18 si mai tanara

75

Graviditate

19 ani si mai in varsta

90

Alaptare

18 si mai tanara

75

Alaptare

19 ani si mai in varsta

90

Actiuni ale vitaminei K Singurul rol biologic cunoscut al vitaminei K este cel de cofactor al enzimei care catalizeaza carboxilarea aminoacidului, acidul glutamic, rezultand in conversia sa in acid gammacarboxiglutamina (Gla). Desi, gamma-carboxilarea dependenta de vitamina K are loc doar in anumite reziduuri ale acidului glutamic intr-un numar mic de proteine dependente de vitamina K, este critica pentru functia acelor proteine de legare a calciului. Coagularea (formarea de cheaguri) Abilitatea de a lega ionii calciului (Ca2+) este necesara pentru activarea celor sapte factori de coagulare dependenti de vitamina K sau proteine, din cascada de coagulare.

Termenul de cascada de coagulare se refera la o serie de evenimente, fiecare dependenta de cealalta, care opresc sangerarea prin formarea de cheaguri. Gamma-carboxilarea dependenta de vitamina K a reziduurilor unui anumit acid glutamic din acele proteine face posibila legarea acestora de calciu. Factorii II (protrombina), VII, IX si X formeaza miezul cascadei de coagulare. Proteina Z intensifica actiunea trombinei (forma activata a protrombinei) prin promovarea asocierii sale cu fosfolipidele din celulele membranoase. Proteina C si proteina S sunt proteine anticoagulante, care asigura controlul si echilibrul in cascada de coagulare. De asemenea, proteina Z are si o functie anticoagulanta. Mecanismele de control ale cascadei de coagulare exista, deoarece coagularea necontrolata poate fi la fel de periculoasa ca si sangerarea necontrolata. Factorii de coagulare dependenti de vitamina K sunt sintetizati in ficat. In acelasi timp, boala severa de ficat rezulta in niveluri joase de factori de coagulare dependenti de vitamina K din sange si intr-un risc crescut de sangerare necontrolata (hemoragie). Unele persoane sunt expuse riscului de formare de cheaguri, care ar putea bloca fluxul sangelui in arterele inimii, creier sau plamani, ducand la atac de inima, atac cerebral si, respectiv, embolism cerebral. Unii anticoagulanti orali, precum warfarina (Coumadin) inhiba coagularea prin antagonism cu actiunea vitaminei K. Desi vitamina K este o vitamina solubila in grasime, corpul stocheaza foarte putin din ea, iar depozitele sale sunt consumate rapid in lipsa unui consum dietetic regulat. Poate din abilitatea sa de a stoca vitamina K, corpul il recicleaza prin procesul numit ciclul vitaminei K. Ciclul vitaminei K permite ca o cantitate mica de vitamina K sa functioneze de multe ori in gamma-carboxilarea proteinelor, scazand solicitarea dietetica. Warfarina previne reciclarea vitaminei K prin inhibarea a doua reactii importante si crearea deficientei de vitamina K. Gamma-carboxilarea neadecvata a proteinelor de coagulare dependente de vitamina K intervine in cascada de coagulare, care inhiba formarea cheagurilor in sange. Cantitati mari de vitamina K dietetica sau supliment poate depasi efectul anticoagulant al antagonistilor vitaminei K, astfel ca pacientii care iau genul acesta de medicamente ar trebui sa fie precauti in ceea ce priveste consumarea unor cantitati foarte mari sau foarte variabile de vitamina K din dietele lor. Expertii recomanda un consum dietetic constant de vitamina K care respecta dozele zilnice recomandate (90-120 mcg/zi) pentru pacientii care iau antagonisti ai vitaminei K, precum warfarina. Mineralizarea osului Trei proteine dependente de vitamina K au fost izolate in os: osteocalcina, proteina matrix Gla (MGP) si proteina S. Osteocalcina (numita si proteina Gla de os) este o proteina sintetizata de osteoblasti (celulele de formare a osului). Sinteza osteocalcinei de osteoblasti este reglata de forma activa a vitaminei D 1,25(OH)2D3 sau calcitriol. Capacitatea de legare de mineral a osteocalcinei necesita gammacarboxilarea, dependenta de vitamina K, a trei reziduuri ale acidului glutamic. Functia osteocalcinei este neclara, dar se crede ca are legatura cu mineralizarea osului.

MGP a fost gasita in os, cartilaj si tesutul moale, inclusiv in vasele de sange. Rezultatele unor studii pe animale sugereaza ca MGP previne calcificarea tesutului moale si a cartilajului, in timp ce faciliteaza cresterea si dezvoltarea normala a osului. Proteina anticoagulanta S, dependenta de vitamina K, este de asemenea sintetizata de osteoblasti, insa rolul sau in metabolismul osului este neclar. Copiii cu deficienta de proteina S mostenita sufera de complicatii legate de coagularea intensa a sangelui, precum si de densitate osoasa scazuta. Cresterea celulara Gas6 este o proteina dependenta de vitamina K care a fost identificata in 1993. A fost gasita in sistemul nervos, precum si in inima, plamani, stomac, rinichi si cartilaj. Desi mecanismul exact al actiunii sale nu a fost inca determinat, Gas6 pare sa fie un factor de reglare a cresterii celulare cu activitati de semnalizare a celulei. Gas6 pare sa fie important in diverse functii celulare, inclusiv adeziunea celulei, inmultirea celulei si protectia impotriva apoptozei. De asemenea, joaca roluri importante in dezvoltarea si imbatranirea sistemului nervos. Gas6 regleaza si semnalizarea plachetara si homeostaza vasculara. Prevenirea bolii Osteoporoza Descoperirea proteinelor dependente de vitamina K din os a dus la cercetarea rolului vitaminei K in mentinerea sanatatii osului. Vitamina k dietetica si fractura osteoporotica Studiile epidemiologice au demonstrat o relatie intre vitamina K si pierderea osoasa asociata varstei (osteoporoza). Studiul de sanatate a asistentelor medicale a observat mai mult de 72.000 de femei timp de zece ani. Intr-o analiza a acestui grup, femeile al caror consum de vitamina K era in cea mai joasa chintila (1/5) au avut un risc mai mare cu 30% de fractura de sold, fata de femeile cu consumuri de vitamina K din cele mai ridicate patru chintile. Un studiu pe mai mult de 800 de barbati si femei in varsta, din cadrul Studiului Framingham al inimii, desfasurat pe o perioada de sapte ani, a gasit ca barbatii si femeile cu consumuri de vitamina K dietetica din cea mai ridicata chintila (1/4) au avut un risc mai mic cu 65% de fractura de sold, fata de cei care consumau vitamina K dietetica din cea mai joasa chintila (aproximativ 250 mcg/zi vs. 50 mcg/zi de vitamina K). Totusi, cercetatorii nu au gasit nicio legatura intre consumul de vitamina K dietetica si densitatea minerala osoasa (DMO) la subiectii dinstudiul Framingham. Alte studii nu au observat nicio relatie intre consumul de vitamina K dietetica si masurile de intarire a osului, DMO sau incidenta fracturii. Deoarece sursele principale de vitamina K dietetica sunt in general legumele cu frunze verzi, consumul mare de vitamina K ar putea fi un marcator pentru o dieta sanatoasa bogata in legume. Carboxilarea dependenta de vitamina K a osteocalcinei si fractura osteoporotica Osteocalcina, o proteina legata de os si care circula in sange, este un marcator senzitiv al formarii osului. Vitamina K este necesara pentru gamma-carboxilarea osteocalcinei. Decarboxilarea osteocalcinei afecteaza negativ capacitatea sa de a se lega de mineralul osos, iar gradul de gamma-carboxilare a osteocalcinei este un indicator sensibil al statusului nutritional al vitaminei K. Nivelurile de circulatie ale osteocalcinei subcarboxilate (ucOC) au fost mai ridicate la femeile aflate la postmenopauza decat la femeile aflate inainte de menopauza, si mult mai mari la femeile aflate la o varsta de peste 70 de ani.

Intr-un studiu pe 195 de femei in varsta, institutionalizate, riscul relativ al fracturii de sold a fost de sase ori mai mare la cele care au avut niveluri ridicate de ucOC la inceputul studiului. Pe un esantion mai mare de 7.500 de femei in varsta, care traiesc independent, ucOC circulator a sugerat un risc posibil de fractura. Desi se pare ca deficienta de vitamina K duce la ucOC ridicat in sange, cercetatorii au analizat si relatia dintre masurile statusului nutritional al vitaminei D si nivelurile de ucOC, precum si reducerea semnificativa a nivelului de ucOC in urma suplimentarii cu vitamina D. De asemenea, este posibil ca un nivel crescut de ucOC sa fie un marcator pentru statusul nutritional sarac, incluzand vitamina D sau proteina. Antagonistii vitaminei K si fractura osteoporotica Anumiti anticoagulanti orali, precum warfarina, sunt cunoscuti ca antagonisti ai vitaminei K. Cel putin doua studii au examinat folosirea abuziva a warfarinei si riscul de fractura la femeile in varsta. Un studiu nu a raportat nicio asociere intre tratamentul pe o perioada lunga de timp de warfarina si riscul de fractura, in timp ce alt studiu a gasit un risc extrem de ridicat de fracturi de coaste si vertebre la utilizatorii de warfarina, in comparatie cu cei care nu au folosit deloc. In plus, un studiu pe pacienti in varsta cu fibrilatie atriala a raportat ca tratamentul pe termen lung cu warfarina a fost asociat cu un risc extrem de ridicat de fractura osteoporotica doar la barbati, nu si la femei. O meta-analiza a rezultatelor a 11 studii publicate a gasit ca terapia orala de anticoagulare a fost asociata cu o reducere foarte mica a densitatii osului la incheietura si nicio schimbare in densitatea osului la sold sau maduva spinarii. Studii despre suplimentarea cu vitamina K si osteoporoza Suplimentarea cu 1.000 mcg/zi de filochinona (Vitamina K1), timp de doua saptamani (mai mult de zece ori CA pentru vitamina K!), a rezultat intr-o descrestere de niveluri de ucOC la femeile aflate la postmenopauza, precum si in cresterea marcatorilor biochimici ai formarii osului. In Japonia, testele de interventie pe pacienti cu hemodializa si pe femei cu osteoporoza care luau doze farmacologice foarte mari (45mg/ zi) de menatetrenona (MK-4), au raportat reduceri semnificative ale ratei de pierdere osoasa. MK-4 nu se gaseste in cantitati semnificative in dieta, dar poate fi sintetizata in cantitati mici de oameni din filichinona. O meta-analiza recenta a sapte teste, aleatoriu controlate, efectuate pe japonezi a asociat suplimentarea cu menatetrenona-4 cu densitatea minerala osoasa ridicata si incidenta redusa a fracturii, insa aceasta meta-analiza nu a inclus informatiile unui studiu nepublicat, care nu a raportat niciun efect asupra riscului de fractura. Totusi, meta-analiza a raportat ca suplimentarea cu MK-4 a redus riscul de fracturi vertebrale cu 60%, fracturile de sold cu 77% si fracturile nevertebrale cu 81%. Toate asociatiile au fost semnificative din punct de vedere statistic. In sase teste de interventie s-au administrat zilnic 45 mg de menatetrenona, in timp ce un test a folosit 15 mg de menatetrenona zilnic. Doza de 45 mg/ zi de menatetrenona a fost folosita mai recent intr-un test controlat de interventie pe 325 de femei la postmenopauza. Acest studiu a observat ca suplimentul cu

menatetrenona a imbunatatit rezistenta osului in comparatie cu placebo. Dozele folosite in majoritatea studiilor amintite mai sus sunt aproape de 500 de ori mai mari decat consumul adecvat pentru vitamina K. Unii experti nu sunt siguri daca efectele unor astfel de doze mari de MK-4 reprezinta sau nu adevaratul efect al vitaminei K. Testele clinice pe termen lung de suplimentare cu filochinona, la doze care pot fi obtinute prin consumul dietetic (200-1.000 mcg/zi), au raportat rezultate mixte referitoare la efectele asupra densitatii osului. Se pare ca suplimentarea cu filochinona la aceste niveluri nu este benefica persoanelor in varsta care deja iau suplimente cu vitamina D si calciu. Astfel, dovada unei relatii intre statusul nutritional al vitaminei K si sanatatea oaselor la adulti nu este solida. Este nevoie in continuare de cercetari pentru a determina functia fiziologica a proteinelor dependente de vitamina K din os, precum si mecanismele prin care vitamina K afecteaza sanatatea osului si riscul de fractura osteoporotica. Calcificarea vasculara si boala cardiovasculara Unul din semnele principale ale bolii cardiovasculare este formarea placilor aterosclerotice in peretii arteriali. Calcificarea placilor aterosclerotice are loc pe masura ce afectiunea avanseaza, rezultand in elasticitatea scazuta a vaselor afectate si riscul crescut de formare de cheaguri, cauza principala a atacului de inima si cel cerebral. Un studiu prospectiv de cohorta pe 807 barbati si femei, cu varsta intre 39 si 45 ani, nu a gasit nicio corelatie intre consumul de vitamina K1 dietetica si calcificarea arterei coronare in urma masurarii cu electron-fascicul de tomografie computerizata. In plus, consumul de vitamina K1 nu a fost asociat cu calcificarea arterelor sanilor intr-un studiu transversal pe 1.689 femei, cu varsta cuprinsa intre 49 si 70 de ani. Un studiu al populatiei, realizat pe femeile aflate la postmenopauza, cu varsta intre 60-79 de ani, a gasit ca femeile cu varsta intre 60-90 de ani cu calcificari aortice au avut consumuri mai joase de vitamina K, fata de cele fara calcificari aortice, insa aceasta constatare nu a fost valabila pentru femeile mai batrane. Mecanismul prin care vitamina K poate promova mineralizarea osului, in timp ce inhiba mineralizarea (calcificarea) vaselor, nu este total clara. O ipoteza se bazeaza pe functia proteinei matriciale Gla (MGP). MGP inhiba calcificarea cartilajului si a osului in timpul dezvoltarii embrionului. Unii cercetatori au emis ipoteza ca nivelurile de MGP gasite in vasele calcificate ar putea reprezenta o aparare impotriva calcificarii vaselor, insa statusul nutritional neadecvat al vitaminei K rezulta intr-o carboxilare neadecvata si presupus inactiva a MGP. Astfel, consumul insuficient de vitamina K dietetica ar putea creste riscul calcificarii vasculare. In sprijinul acestei ipoteze vine un studiu mic, realizat pe oameni care au luat anticorpi specifici de conformare impotriva MGP, pentru a examina posibilitatea carboxilarii dezechilibrate a acestei proteine si contributia ei sau nu la calcificarea arteriala. Pe subiectii sanatosi, decarboxilarea MGP (ucMGP) nu a fost detectata in interiorul captuselii arterei carotide. In contrast, majoritatea proteinei matriciale Gla din captuseala arterei carotide a pacientilor cu arteroscleroza a fost decarboxilata. Serul ucMGP poate fi scazut la cei cu risc de calcificare cardiovasculara din cauza depozitarii ucMGP in zonele locale ale calcificarii vasculare. Sunt necesare in

continuare cercetari pentru a stabili natura rolului proteinelor osoase, cum ar fi MGP, in calcificarea placii ateroscletotice la oameni. Indicatii Afectiuni cauzate 1. Deficienta de vitamina K Deficienta evidenta de vitamina K rezulta in coagularea dezechilibrata a sangelui, de obicei demonstrata in testele de laborator care masoara timpul de coagulare a sangelui. Simptomele includ: ranirea si sangerarea usoara care poate fi manifestata prin sangeri de nas, gingii sangerande, sange in urina, sange in scaun, scaun negru sau sangerare abundenta la menstruatie. La sugari, deficienta de vitamina K poate rezulta in sangerare periculoasa in interiorul craniului (hemoragie intracraniana). Adulti Deficienta de vitamina K nu este comuna la adultii sanatosi din mai multe motive: 1. vitamina K este raspandita in alimente;

2. ciclul vitamina K conserva vitamina K; 3. bacteriile din intestinul mare care sintetizeaza menachinonele (vitamin K2), desi este neclar ce
cantitati semnificative sunt sau nu absorbite si folosite. Printre adultii expusi riscului unei deficiente de vitamina K sunt inclusi cei care iau anticoagulanti ai antagonistului vitaminei K si persoanele cu o lezare sau boala severa a ficatului. In plus, persoanele cu dereglari ale malabsorbtiei grasimii ar putea fi expuse unui risc crescut de deficienta de vitamina K. Sugari Copiii nou-nascuti care sunt alaptati exclusiv sunt expusi unui risc crescut de deficienta de vitamina K, deoarece laptele uman este destul de scazut in vitamina K, in comparatie cu formula. Copiii nounascuti, in general, au un status scazut de vitamina K din urmatoarele motive: 1) vitamina K nu se transporta usor de-a lungul barierei placentale; 2) intestinele nou-nascutilor nu sunt inca colonizate cu bacteriile care sintetizeaza menachinonele; 3) ciclul vitamina K ar putea sa nu fie complet functional la nou-nascuti, in special la sugarii prematuri. Sugarii ai caror mame sunt pe medicatie anticonvulsiva de prevenire a atacurilor de apoplexie sunt de asemenea expusi riscului de vitamina K. Deficienta de vitamina K la nou-nascuti poate rezulta intr-o dereglare de sangerare numita deficienta de sangerare a vitaminei K (VKDB). Deoarece VKDB este periculoasa si poate fi usor prevenita, Academia Americana a Pediatrilor si un numar similar de organizatii internationale recomanda o injectie de filochinona (vitamina K1) tuturor nou-nascutilor. 1. 2. Excesul vitaminei K Toxicitate Desi exista posibilitatea unei reactii alergice, nu a a fost asociata nicio reactie de toxicitate cu dozele mari de filochinona (vitamina K1 ) sau menachinona (vitamina K2 ), forme ale vitaminei K. Acest lucru nu este

valabil si pentru menadiona sintetica (vitamina K3 ) si derivatele sale. Menadiona poate interveni in functia glutationului, unul din antioxidantii naturali ai corpului, rezultand in lezarea oxidativa a membranelor celulare. Menadiona administrata prin injectie a cauzat toxicitate ficatului, icter si anemie hemolitica (din cauza rupturii globulelor rosii) la sugari; de aceea, menadiona nu se mai foloseste in tratarea deficientei de vitamina K. Nu a fost stabilit niciun nivel superior tolerabil de consum pentru vitamina K. Antagonisti Aspirina, dozele mari de vitamina A si vitamina E, anticoagulantele (warfarina), antibioticele in exces, radiatiile, uleiurile rancede, sulfamidele. Interactiuni Interactiunile nutrientului S-a constatat ca dozele mari de vitamina A si vitamina E se opun vitaminei K. Se pare ca excesul de vitamina A intervine in absorbtia vitaminei K, in timp ce o forma a vitaminei E (tocoferol chinona) poate inhiba enzimele carboxilaza dependente de vitamina K. Un studiu pe adulti cu status normal de coagulare a gasit ca suplimentarea cu 1.000 UI de vitamina E, timp de 12 saptamani ,a redus gamma-carboxilarea protrombinei, o proteina dependenta de vitamina K. O interactiune intre vitamina E-vitamina K a fost raportata la pacientii care luau medicamente de anticoagulare precum warfarina. Hemoragia (sangerare excesiva) a fost raportata la un barbat care luase 5 mg de warfarina si 1.200 UI de vitamina E zilnic. Interactiunile cu medicamente Efectul anticoagulant al antagonistilor vitaminei K (ex. Warfarina) poate fi inhibat de un consum foarte mare de vitamina K dietetica sau supliment de vitamina K. In general se recomanda persoanelor care iau warfarina sa incerce sa consume doza adecvata de vitamina K (90-120 mcg) si sa evite fluctuatiile mari ale consumului de vitamina K, care ar putea interveni in ajustarea dozei lor de anticoagulant. Cand o femeie gravida ia warfarina, anticonvulsivi, rifampin si isoniazid, acestea pot interveni in sinteza vitaminei K a fetusului si supune nou-nascutul unui risc ridicat de deficienta de vitamina K. Alte medicamente pot interveni in sinteza endogena a vitaminei K sau in reciclarea vitaminei K. Folosirea prelungita a unui spectru mare de antibiotice poate descreste sinteza vitaminei K de catre bacteria intestinala. Cefalosporinele si salicilatele pot descreste reciclarea vitaminei K prin inhibarea vitaminei K epoxid reductazas. Mai mult, colestiramina, colestipolul, orlistatul, uleiul mineral si substitutul grasimii, olestra, pot descreste absorbtia vitaminei K. Observatii Controversele referitoare la administrarea cu vitamina K si nou-nascuti La inceputul anilor 1990, au fost publicate doua studii retrospective care sugerau o asociere posibila intre injectiile cu vitamina K la nou-nascuti si dezvoltarea leucemiei din perioada copilariei si a altor forme de cancer din copilarie. Totusi, doua studii retrospective vaste din America si Suedia, care au revizuit inregistrarile medicale a 54.000 si respectiv 1,3 milioane de copii, nu au gasit nicio dovada a vreunei legaturi intre cancerele din copilarie si injectiile cu vitamina K la nastere.

Mai mult, o analiza combinata a sase studii de caz control, incluzand 2.431 copii diagnosticati cu cancer al copilariei si 6.338 de copii fara cancer, nu a gasit nicio dovada ca injectiile cu vitamina K pentru nounascuti au crescut riscul leucemiei de copilarie. Academia Americana a Pediatrilor a recomandat ca profilaxia vitaminei K pentru nou-nascuti sa fie continuata, deoarece VKDB este periculoasa, iar riscurile de cancer sunt improbabile si nedovedite momentan. Rezultatele a doua studii despre nivelurile vitaminei K la sugarii nascuti prematur sugereaza ca doza standard initiala de vitamina K1pentru sugarii nascuti la termen (1.0 mg) ar putea fi prea mare pentru sugarii nascuti prematur. Aceste constatari i-a determinat pe unii cercetatori sa sugereze ca folosirea initiala a unei doze de 0,3 mg/ kg de vitamina K pentru sugarii cu greutatea la nastere mai mica de 1.000 g (2 lbs, 3 oz) si o doza initiala de 0,5 mg ar preveni probabil boala hemoragica la nou-nascuti. Potentatori Relatiile vitaminei K cu alte vitamine: excesul de vitamina A intervine in absorbtia vitaminei K, colestiramina, colestipolul, orlistatul, uleiul mineral si substitutul grasimii, olestra, pot descreste absorbtia vitaminei K. Suplimente In America, vitamina K1 este disponibila fara prescriptie in multivitamine si alte suplimente, in doze care variaza intre 10-120 mcg per supliment. O forma a vitaminei K2, menatetrenona (MK-4), a fost folosita pentru a trata osteoporoza in Japonia si in momentul de fata face subiectul unui studiu in America. Vitamina P Index articol Vitamina P Surse naturale Doza zilnica recomandata Actiuni Afectiuni cauzate Observatii Interactiuni Toate paginile (complexul C, rutozida, bioflavonoidele, hesperidina) Date generale si caracteristici Vitamina P mai este numita si vitamina permeabilitatii si reprezinta un complex de substante hidrosolubile, alcatuit din: rutozida, hesperidina, epicatechina, citrulina, flavonoide (care determina culoarea galben-portocalie a citricelor). continute in anumite vegetale: ardei iute, paprika, hrisca, afine si mai ales citricele (portocala, lamaie, grapefruit). Scorbutul, pe care unii cercetatori il atribuiau avitaminozei C este, in realitate, consecinta unei duble avitaminoze: C si P, ultima fiind un factor de rezistenta capilara si de scadere apermeabilitatii vaselor. Vitamina P, sinergica a vitaminei C, este in prezent considerata ca un factor de economie al acestei vitamine. Vitamina P a fost evidentiata pentru prima data in endocarpul citricelor (portiunea alba din coaja acestora); aici se afla de 10 ori mai multa vitamina P decat in sucul colorat.

Surse naturale Printre sursele naturale de vitamina P sunt: pentru rutozida: hrisca (seminte), leustean (frunze), patrunjel (frunze), salata, masline, portocale (pericarp); pentru hesperidina: ardei iute, grapefruit, lamaie, portocale (pulpa); pentru epicatechina: caise, nuci de cola; Alte surse de vitamina P: andive, macese.

Doza zilnica recomandata Copii: 25 - 50 mg Adulti: 50 100 mg. Actiuni ale vitaminei P Aceasta vitamina intervine in mod esential in procesele energetice ale tesuturilor si in mentinerea permeabilitatii vaselor capilare, de unde si denumirea de factor de permeabilitate capilar. Vitamina P hidrosolubila actioneaza concomitent si strans legat de vitamina C (actiune sinergica), asigurandu-i acesteia o perfecta absorbtie si utilizare si impiedicandu-i distrugerea prin oxidare. Vitamina P e puternic antioxidanta.

Are rol important in fenomenele hemoragice, in hemoragii scorbutice, hemoragii ale capilarelor si ale viscerelor, in edeme, pleurezii, ascite, hemoragii retiniene, afectiuni ale venelor, artrite ale membrelor inferioare, raceal, artrita, ateroscleroza, hipertensiune arteriala, varice, eczeme si arsuri, sangerarea gingiilor, hemoragii la nou-nascuti etc. Creste rezistenta vaselor capilare si a tesutului conjunctiv.

Vitamina P este necesara pentru absorbtia si utilizarea vitaminei C. Pentru fiecare 500 mg vitamina C fiind necesare minimum 100 mg complex C. Inhiba enzimele: ciclooxigenaza, lipooxigenaza, topoizomeraza II, AMPc-fosfodiesteraza. Stimuleaza catabolismul. Are actiune hepatoprotectoare. Antiulceroasa, anxiolitica, antiinflamatoare. Miorelaxanta. Antispastica, antitumorala, antivirala, antihistaminica. Hipotensiva, coleretica, hipolipemianta.

Protejeaza organismul de efectele secundare ale razelor X. Intervine in prevenirea contractarii gripei. Influenteaza pozitiv cresterea procentului de calciu in sange.

Afectiuni cauzate 1. Deficienta de vitamina P Deficienta de vitamina P determina aparitia unor afectiuni precum: Hemoragii Hematoame Accidente vasculare Fragilitate capilara Gingivoragii Hipertensiune arteriala.

2. Excesul vitaminei P Nu se cunosc efectele.

Observatii Vitamina C sintetica nu este in stare, ea singura, sa vindece scorbutul insotit de hemoragii. Dar lamaia si diverse legume pot sa-1 vindece, gratie vitaminei P pe care o contin si care o actiune sinergica cu vitamina C. Antagonisti Calciu, fierberea alimentelor, stresul, tutunul. Potentatori Vitamina C, vitamina K.

Relatiile vitaminei F cu alte vitamine: Vitamina P este necesara pentru absorbtia si utilizarea vitaminei C. Pentru fiecare 500 mg vitamina C fiind necesare minimum 100 mg complex C. Impreuna cu vitamina D, sunt indicate femeilor la menopauza. Actiune sinergica cu vitamina C2.

Actiune sinergica cu vitamina K.

Suplimente In genere vitamina P se prescrie asociata cu alte medicamente, in functie de natura afectiunii.

Vitamina M Index articol Vitamina M Surse Naturale Doza zilnica recomandata Indicatii Afectiuni cauzate Interactiuni Observatii Suplimente Toate paginile (stigmasterolul) Date generale si caracteristici Vitamina M este o vitamina eritropoietica si granulopoietica. Este un produs derivat al fitosterolilor. Este format din acizii glutamic si paraaminobenzoic, legati de pteridina - un pigment galben, pe care il gasim in aripile fluturilor si in toate alimentele, dar mai mult in ficat, muschi, drojdie de bere, spanac.Desi stigmasterolul este insolubil in apa, este solubil, totusi, in solventi organici uzuali. Surse naturale Printre sursele naturale de vitamina M, amintim: andive, banane, avocado drojdie de bere

sfecla (frunze), soia (boabe), telina, varza, spanac, marar, conopida, fasole aurie, ceapa, usturoi, napi. smantana hrisca (seminte), ovaz (boabe integrale) arahide melasa din trestie de zahar.

De asemenea, o putem regasi in cateva plante medicinale: anason (ulei gras de seminte), brusture (radacina, frunze), galbenele (partea aeriana), ginseng, gotu kola, iarba-mare (radacina, rizomi), lemndulce (radacina), musetel (partea aeriana), salvie (frunze), vasc (frunze, ramuri tinere).

Doza zilnica recomandata Copii: mg Adulti: mg Femei care alapteaza: mg. Actiuni ale vitaminei M Are rol in metabolism, participand la sinteza histaminei, metioninei si colinei, precum si in sinteza acidului ribonucleic, de unde si rolul sau plastic in crestere. Stimuleaza eritropoieza si leucopoieza (indeosebi granulocitele), de unde si indicatia sa in anemii si leucopenii (agranulocitoze). Actioneaza impotriva rigiditatii musculare si articulare. Are efect hipocolesterolemiant, normolipemiant, hepatoprotector, antiinflamator. Este sedativa. Previne cancerul. Indicatii Este recomandata folosirea vitaminei M in special pentru urmatoarele afectiuni: Afectiuni hepatice Cancer (in general) Guta Torticolis Sclerodermie Scleroza medulara Scleroza multipla Coxartroza Spondiloza Sciatica Nevralgii cervicale Tulburari de crestere Afectiuni virale (in general).

Alte indicatii referitoare la vitamina M sunt: celulita, insomnie, nervozitate, inflamatii, hipercolesterolemie, hiperlipemie.

Afectiuni cauzate 1. Deficienta de vitamina M Deficienta de vitamina M determina in special aparitia unor afectiuni precum: leucopenie cu granuloponie trombocitopenie

anemie. Evolutia este progresiva, daca nu se inlatura factorii etiologici. Granulopenia, ce poate duce la agranulocitoza, poate agrava boala si prin expunerea organismului la o serie de infectii secundare intercurente. Tratamentul recomandat se refera in primul rand la dietoterapie, in special o alimentatie bazata pe verdeturi, drojdie-de-bere 60 - 90 g/zi etc. Medicamentos, se da oral sau parenteral vitamina M 20 g/zi, doza de atac, apoi, doza de intretinere 5 mg/zi. Profilactic, se recomanda alimentatia echilibrata si completa bogata in verdeturi, cruditati si proteine.

2. Excesul vitaminei M In caz de hipervitaminoza, se poate reduce capacitatea organismului de a absorbi unele minerale (zinc).

Antagonisti

In caz de hipervitaminoza, se poate reduce capacitatea organismului de a absorbi unele minerale (zinc). itamina N Index articol Vitamina N Surse naturale Doza zilnica recomandata Actiuni Indicatii Afectiuni cauzate Interactiuni Suplimente Toate paginile (acidul tioctic, acidul lipoic) Date generale si caracteristici

Vitamina N este o vitamina ce se gaseste in majoritatea alimentelor naturale. Este solubila in grasimi si insolubila in apa.

Surse naturale Sursele naturale de vitamina N: majoritatea alimentelor naturale.

Doza zilnica recomandata Copii: 5 30 mg Adulti: 10 60 mg

Actiuni ale vitaminei N Vitamina N previne crizele cardiace. Este antitoxica, depurativa, puternic antioxidanta (fiind capabila sa neutralizeze radicalii liberi). Are rol in tratarea diabetului si a complicatiilor sale neurologice. Vitamina N este de fapt o coenzima care intervine in ciclul Krebs si in producerea energiei la nivel celular. Amelioreaza tulburarile de memorie si este un stimulent psihic. Indicatii Este recomandata folosirea vitaminei N in special pentru urmatoarele afectiuni: Scaderea memoriei Afectiuni hepatice Afectiuni gastro-intestinale (in general) Diabet Ateroscleroza Cataracta Hipercolesterolemie

Alte indicatii referitoare la vitamina N sunt: ischemie, necroza cerebrala, intoxicatii alcoolice, intoxicatii cu ciuperci, paralizii, dermatite, eczeme. Afectiuni cauzate 1. Deficienta de vitamina N 2. Excesul vitaminei N Interactiuni Observatii Elimina anumiti radicali partial periculosi, cum ar fi radicalii peroxinitrici, care determina aparitia aterosclerozei, a inflamatiilor pulmonare si a tulburarilor neurologice, precum si a inflamatiilor cronice. Este capabila sa neutralizeze radicalii liberi. Potentatori Actiune sinergica cu vitaminele C, E si coenzima Q10. Relatiile vitaminei N cu alte vitamine: Ajuta la reciclarea partiala a altor oxidanti, cum ar fi: vitaminele E, C si coenzima Q10, avand o actiune sinergica cu acestia, crescandu-le eficacitatea.

Suplimente Vitamina U Index articol Vitamina U Surse naturale Doza zilnica recomandata Actiuni Indicatii Afectiuni cauzate Interactiuni Observatii Suplimente Toate paginile Date generale si caracteristici Vitamina U, descoperita de Dr Vasily Bukin, care a izolat-o din lapte coagulat si, de asemenea, din frunze de varza acra, este deocamdata foarte putin cunoscuta. Beneficiile consumului de vitamina U dietetica rezida in primul rand din rolul sau in tratarea ulcerului digestiv (cu efecte vizibile dupa un tratament de 30 pana la 40 de zile), dar si din rolul pe care aceasta vitamina il joaca in regenerarea mucoasei.

Surse naturale Desi varza este principala sursa de vitamina U, nu este singura. Alte surse naturale de vitamina U sunt: telina, usturoi, frunze de ceapa de vara. Vitamina U este, de asemenea, prezenta in:

lucerna seminte de susan galbenus de ou banane drojdie.

Doza zilnica recomandata Actiuni ale vitaminei U Vitamina U este benefica indeosebi in tratarea ulcerului gastro-duodenal. Ajuta la regenerarea mucoasei peretilor stomacului si intestinelor. Are efect pozitiv in tratarea bolilor cardiovasculare si in tratarea unor probleme ale pielii. Aportul de vitamina U ajuta la reglarea colesterolului. Este benefica in boli de inima, precum si in tratarea unor probleme ale pielii. Stiati ca... ... frunzele de varza sunt utilizate pentru a vindeca rani, abcese, furuncule, muscaturi de acnee, insecte, arsuri ale pielii si toate tipurile de leziuni ale pielii? In plus, vitamina U are, de asemenea alte functii, contribuind la coagularea sangelui si formarea trombocitelor, fiind utila astfel in prevenirea anumitor tipuri de anemie si hemofilie.

Indicatii Vitamina U este utila in tratarea: ulcerului gastro-duodenal anemiei hemofiliei bolilor cardiovasculare tuturor tipurilor de leziuni ale pielii furuncule eczeme muscaturi de insecte acnee. Afectiuni cauzate 1. Deficienta de vitamina U 2. Excesul vitaminei U Antagonisti Tratarea alimentelor, in special prin gatit.

Interactiuni Potentatori Relatiile vitaminei U cu alte vitamine: Observatii

Trebuie remarcat faptul ca vitamina U isi pierde proprietatile terapeutice prin gatit, astfel incat tratamentul anti-ulcer ar trebui sa fie bazat pe suc de varza cruda, in special verde sau alba, care au o capacitate mai mare de a neutraliza aciditatea, contribuind la cicatrizare si vindecare.

Suplimente Coenzima Q10 Index articol Coenzima Q10 Surse naturale Doza zilnica recomandata Indicatii Afectiuni cauzate Antagonisti Observatii Toate paginile (ubichinona, CoQ10) Date generale si caracteristici Coenzima Q10 (in forma prescurtata CoQ10) este o substanta asemanatoare vitaminelor. A fost descoperita in 1957, la Universitatea Wisconsin si, de atunci, a fost folosita in principal ca supliment, dar si utilizata medical in prevenirea si tratarea a numeroase afectiuni. Structura sa aminteste de cea a vitaminei E, insa efectul antioxidant este mult mai puternic. Se stie ca o substanta definita ca vitamina, nu poate fi sintetizata in mod natural de organism. Prin urmare, coenzima Q10 reprezinta o exceptie. In biochimie este preferata denumirea de coenzima, in loc de vitamina Q10, deoarece substanta functioneaza precum o coenzima. Coenzima Q10 (ubichinona, CoQ10) este o substanta prezenta in toate celulele organismului si este indispensabila desfasurarii normale a proceselor biologice si biochimice, datorita rolului major detinut in transportul energiei necesare celulelor, asigurand astfel buna functionare a acestora, inclusiv a celulelor inimii si a vaselor de sange. Desi pastrarea sanatatii sistemului cardiovascular reprezinta o problema majora a vremurilor in care traim, nu este chiar atat de greu sa mentii sanatatea inimii. De cateva zeci de ani, specialistii in nutritie ne recomanda sa consumam alimente sarace in grasimi si bogate in fibre, sa ne lasam de fumat si sa practicam zilnic exercitii fizice. Din nefericire, pentru multi dintre noi, este dificil sa urmam si sa indeplinim aceste sfaturi, desi intelegem ca sunt benefice pentru sanatatea noastra. Totusi, dupa ani indelungati de cercetari, avem acum un nou aliat in sprijinirea si protejarea sanatatii intregului sistem cardiovascular, acest foarte interesant nutrient:coenzima Q10. Este recomandat sa avem in vedere mentinerea unui echilibru optim al nivelului de coenzima Q10 prin aport suplimentar, fiindu-ne cunoscut in acest moment faptul ca nivelul de coenzima din corpul nostru scade tot mai mult odata cu inaintarea in varsta, adica exact in perioada cand avem cel mai mult nevoie de acest mineral. Stiati ca

studiile au aratat ca organismul uman incepe sa inregistreze serioase probleme metabolice de sanatate la o deficienta de 25% de coenzima Q10 fata de nivelul normal, iar la o deficienta de 75% ... moartea este aproape sigura? Iata care ar fi, conform cercetarilor in domeniu, principalele beneficii ale utilizarii acestui foarte interesant nutrient, CoQ10: Previne atacul de cord. Previne oboseala. Ajuta la diminuarea colesterolului. Ajuta la reglarea nivelului de homocisteina. Este antihipertensiva. Diminueaza presiunea sanguina. Are rol in prevenirea si tratarea diabetului zaharat. Ajuta la echilibrarea greutatii in cazul persoanelor obeze. Totusi, excesul aportului de coenzima Q10 poate determina aparitia unor efecte secundare nedorite, precum: Oboseala Insomnie Agitatie Agravarea unor boli de inima deja existente. !!! Este bine de stiut ca toate aceste efecte secundare pot fi prevenite printr-o atentie sporita la dozaj, astfel incat sa ne incadram in recomandarea de max 30 90 mg/zi. Surse naturale CoQ10 mai este cunoscuta si sub denumirea de ubichinona, deoarece este un component ubicuu (exista peste tot). Se cunosc 10 tipuri obisnuite de CoQ, dar dintre ele numai CoQ10 face parte din structura celulelor umane. Ubichinona se gaseste in special in peste, precum si in organe animale: inima, ficat. (10 20 mg/100 g) Ce se petrece, totusi, daca nu suntem consumatori de alimente de origine animala si am prefera alimente vegetale? In acest caz, pentru vegetarieni este foarte indicat sa aduca un aport marit de coenzima Q10. Din fericire, exista unele surse alternative, foarte la indemana, cu concentratii mult mai mari de Coenzima Q10. Alimentele cele mai bogate in aceasta substanta sunt: Galbenus de ou crud; Uleiuri: uleiuri vegetale (in general), ulei de soia; Cereale: germeni de orz, grau (boabe integrale, germeni), orez si ovaz (boabe integrale). Legume: broccoli, cartofi, ceapa, morcovi, rosii, soia (boabe), spanac, usturoi, varza (alba si rosie), vinete. Oleaginoase: alune, nuci. Doza zilnica recomandata Coenzima Q10 este sintetizata in organism in cantitatea necesara pentru functionarea normala a celulelor pana la varsta de 30 de ani. In paralel cu procesul imbatranirii, scade si cantitatea de CoQ10 din organism, impunandu-se suplimentarea sa prin hrana si respectiv prin utilizarea suplimentelor alimentare.

Doza zilnica recomandata este: Copii: 15 mg Adulti: 30 90 mg In caz de deficiente majore: 100 mg. Actiuni ale coenzimei Q10 Coenzima Q10 este o substana asemanatoare vitaminelor. Structura sa aminteste de cea a vitaminei E, insa efectul antioxidant este mult mai puternic. Din punct de vedere biochimic, CoQ10 are rol reglator in procesul de generare a energiei ce se desfasoara la nivelul mitocondriilor, acele centrale minuscule ale celulelor unde sunt sintetizate moleculele de acid adenozin-trifosforic (ATP), combustibilul cu cea mai mare incarcatura de energie, produs de organismul uman. Previne si trateaza afectiunile membranei periodontale. Determina reducerea greutatii corporale la persoanele obeze. Previne procesul de imbatranire si patologia legata de varsta; prelungeste durata vietii. Descoperirea agentilor chimici cunoscuti sub denumirea de radicali liberi reprezinta una dintre cele mai importante realizari ale biochimiei. Aceste molecule active ataca si dezechilibreaza lantul vital al furnizarii de oxigen la nivel celular. In prezent, se considera ca radicalii liberi joaca un rol semnificativ in procesul de imbatranire al celulelor, in favorizarea infectiilor si, mai ales, in procesul de imbatranire a organismului. Imbatranirea are ca rezultat o deficienta de coenzima Q10, corelata cu scaderea in greutate a timusului. Radicalii liberi pot ataca si ADN-ul celular, creand gene mutante, care la randul lor pot genera procese maligne. Stiati ca... ...concentratia intracelulara a radicalilor liberi creste odata cu varsta, cauzand scaderea resurselor sistemului imunitar?

Previne afectiunile cardiace. Inima, care este unul dintre cei mai puternici si mai solitari muschi din organismul uman, este totodata cel mai mare depozit de coenzima Q10. In cazul atacului de cord, coenzima Q10 are un efect profund asupra capacitatii muschiului cardiac de a utiliza oxigenul. Astfel, coenzima Q10 nu numai ca imbunatateste functiile inimii, prelungindu-i perioada de viata si capacitatea de efort, dar o si protejeaza de pericolul ce ar putea surveni in caz de hipoxie (ce apare in cardiopatia ischemica) sau de anoxie (infarct miocardic). Intareste sistemul imunitar. Este antihipertensiva. In Romania, ca de altfel peste tot in lume, foarte multi oameni care sufera de hipertensiune sunt tratati cu medicamente hipotensoare traditionale (beta blocante), care, pe langa efectul dorit de normalizare a tensiunii arteriale, au si multiple efecte secundare nedorite ce impiedica functionarea enzimelor activate de CoQ10. Din acest motiv, se recomanda administrarea concomitenta cu beta blocantele si a CoQ10, pentru a contracara lipsa coenzimei din organism si a preveni aparitia unor efecte adverse nedorite: oboseala, apatia, scaderea contractilitatii miocardului.

Are efect protector impotriva peroxidarii lipidelor, proces care deterioreaza membranele si care este responsabil de aparitia "granulelor batrane", prezente in celulele aflate in curs de deteriorare.

Radicalii liberi, care sunt in esenta peroxizi (molecule ce contin atomi de oxigen foarte activi din punct de vedere chimic), daca nu sunt rapid inactivati, pot genera alti radicali liberi, distrugand sau alterand componente ale celulelor. S-a constatat ca exista o legatura vitala intre coenzima Q10 si vitamina E. La fel ca si aceasta, coenzima Q10 neutralizeaza excesul de radicali liberi, actionand ca un puternic antioxidant. Indicatii Coenzima Q10 este utila in prevenirea si tratarea urmatoarelor afectiuni: Infarct miocardic Afectiuni cardiovasculare (in general) Insuficienta cardiaca Scaderea imunitatii Angina pectorala Palpitatii Alergii (in general) Afectiuni hepatice Afectiuni ale pancreasului Boala Parkinson Diabet zaharat Distrofie musculara. Alte indicatii: paradontoza, afectiuni degenerative ale sistemului nervos central, efecte secundare in contraceptia orala, pentru mentinerea tineretii. Cercetatorii japonezi au ajuns la concluzia ca ubichinona poate favoriza vindecarea ulcerului duodenal si, de asemenea, contribuie la fortificarea sistemului imunitar. CoQ10 a dovedit proprietati curative si in: afectiunile aparatului respirator astmul bronsic diverse alergii,

precum si in psihiatrie, cu precadere in tratamentul schizofreniei si al bolii Alzheimer. S-au obtinut rezultate incurajatoare si in: incetinirea procesului de imbatranire combaterea obezitatii combaterea infectiilor provocate de Candida albicans tratamentul sclerozei multiple tratamentul diabetului tratamentul unor afectiuni dentare.

Cercetarile efectuate la New England Institute au dovedit eficienta CoQ10 in reducerea mortalitatii prin cancer i leucemie la animalele de experienta, precum si in reducerea efectelor secundare ale chimioterapicelor ce se administreaza in aceste boli. Afectiuni cauzate 1. Deficienta de coenzima Q10 Deficitul de coenzima Q10 genereaza dereglari in procesele de oxidoreducere ce se desfasoara la nivel celular si cauzeaza astfel tulburari dintre cele mai diverse in functionarea organismului. Acest lucru se intampla chiar si atunci cand cantitatea de CoQ10 scade cu numai 25% fata de normal. In cazul in care organismul nu dispune de necesarul de CoQ10, apar semnele insuficientei cardiace, hipertensiunii si ale altor numeroase boli. In timpul unei perioade de afectare a sanatatii, organismul se poate simti secat de energie, aspect perceput prin semne si simptome precum: 1. o Febr o Astenie o Nervozitate. Carenta cronica de coenzima Q10 determina: Distrofie musculara Gingivita Hipertensiune arteriala Obezitate Scaderea imunitatii. Lupta cu boala necesita activarea a milioane de celule combinata cu producerea de celule suplimentare. Energia suplimentara necesara rezulta in urma unor procese celulare, al caror catalizator principal este coenzima Q10. Deficitul de coenzima Q10 se poate manifesta si prin tulburari de ritm cardiac. Terapia naturala cu coenzima Q10 la pacientii cardiaci trebuie efectuata pe perioade mari de timp sau chiar pe tot restul vietii. Stiati ca... ...s-a constatat ca pacientii cu grad mare de obezitate prezinta deficiente de coenzima Q10 de pana la 50% din concentratia normala? 2. Excesul coenzimei Q10 Desi are nenumarate beneficii, aportul in exces poate determina si unele efecte secundare nedorite, cum ar fi: Oboseala Insomnie Agitatie Agravarea unor boli de inima, daca acestea deja exista. De aceea, atat pentru prevenirea aparitiei, cat si pentru tratarea acestor posibile efecte secundare, este recomandat sa fim atenti la dozajul aportului de coenzima Q10, pentru a nu depasi o doza zilnica normala recomandata de 30 90 mg/zi.

Antagonisti Medicamente hipotensoare traditionale (beta blocante), medicatie pentru diminuarea colesterolului. Interactiuni Peste tot in lume, foarte multi oameni care sufera de hipertensiune sunt tratati cu medicamente hipotensoare traditionale (beta blocante), care, pe langa efectul dorit de normalizare a tensiunii arteriale, au si multiple efecte secundare nedorite ce impiedica functionarea enzimelor activate de CoQ10. Din acest motiv, se recomanda administrarea concomitenta cu beta blocantele si a CoQ10, pentru a contracara lipsa coenzimei din organism si a preveni aparitia unor efecte adverse nedorite: oboseala, apatia, scaderea contractilitatii miocardului. Este recomandat sa fim atenti la folosirea medicamentelor pentru scaderea nivelului de colesterol, deoarece acestea inhiba functiile coenzimei Q10 in organism.

Observatii Daca o persoana este sedentara si nu face exercitii fizice regulat sau pur si simplu nu este activa fizic, cresterea aportului de alimente naturale bogate in coenzima Q10 constituie un mod sigur si eficace de imbunatatire a performantelor inimii si de asigurare a rezistentei la efortul zilnic. Spre sfarsitul anilor '80, dr. Peer Langsjoen (Temple, Texas) a analizat datele a 806 pacienti grav bolnavi de inima si a ajuns la concluzia ca tratamentul cu CoQlOa adus ameliorari considerabile, avand efecte benefice asupra tuturor formelor de cardiomiopatie. Mai tarziu, cercetatorii italieni au confirmat ca, dupa administrarea acestui supliment alimentar la un numar de 1.100 de persoane bolnave de inima, la 80 % dintre ei au aparut semne certe de ameliorare. In anul 1990, in cadrul simpozionului desfasurat la Roma, avand ca tema coenzima Q10, dr. W.V. Judy a prezentat rezultatele cercetarilor sale in acest domeniu. Timp de mai multi ani, el a administrat zilnic 100 mg CoQ10 unor pacieni care anterior au suferit un infarct miocardic. Lotul cercetat era alcatuit din 180 de pacienti din clasa IV NYHA, intr-un stadiu al bolii deosebit de grav. Ulterior, bolnavii au fost impartiti in doua grupe distincte, de cate 90 de persoane. Pacientii din prima grupa au primit in continuare numai medicamente traditionale, iar cei din grupa a 2- a au primit pe langa acestea si 100 mg CoQ10. Pe parcursul anilor, s-a constatat ca numarul deceselor a fost considerabil crescut in grupa celor care nu au primit CoQ10. Pana la sfarsitul celui de-al 6-lea an au decedat toti pacientii tratati cu medicamente traditionale. In schimb, 36 % dintre cei care au primit CoQ10 au supravietuit, la acesti bolnavi constatanduse semne certe de ameliorare la numai 12 luni dupa inceperea tratamentului. La majoritatea pacientilor a crescut capacitatea functionala a inimii si s-a redus considerabil predispozitia pentru infarct. Conform concluziei dr. Judy, aceste observatii prelungite au demonstrat cu certitudine faptul ca insuficienta cardiaca si predispozitia pentru infarct miocardic pot fi cauzate si de carenta cronica de Q10. Potentatori S-a descoperit ca vitamina E si seleniul au rol in sinteza coenzimei Q10. Relatiile coenzimei Q10 cu alte vitamine: Vitamina E si seleniul ajuta la sinteza coenzimei Q10. Suplimente Indiferent de varsta sau de starea de sanatate, aproape oricine poate beneficia de un supliment cu coenzima Q10. Suplimentele de vitamine si minerale, ce includ coenzima Q10, sunt special formulate pentru absorbtie maxima.

Pentru adultii care aleg sa aduca aport de coenzima Q10 intr-o forma supliment, valoarea optima ar trebui sa fie intre 30 - 90 mg/zi. In anumite cazuri mai grave sau atunci cand exista o deficienta majora, cantitatea optima va fi prescrisa de catre nutritionistul sau de catre medicul care va are in atentie. Stiati ca... ...indiferent de varsta sau de starea de sanatate, aproape fiecare dintre noi putem obtine beneficii printr-un aport suplimentar de coenzima Q10?