Sunteți pe pagina 1din 104

CAPITOLUL

Pireri contradictorii

despre Revolutie, in vremea nasterii sale

Nu existe ceva mai potrivit decat istoria Revolutiei noastre modestia, |cntru a-i reinvila pe filosofi si pe oamenii de stat ce e de dirijate t rrci nu au existat vreodate evenimente mai insemnate, mai nealteptate decat l r o asemenea distanli, mai bine pregatite 9i
;

ilsti Revolutie. Nici micar marele Friedrich, cu tot geniul siu, nu o presimte' inaintea I r I o atinge fdri s-o vadi. Mai mult chiar' degi aclioneazl ca e i, cl ii urmeazi spiritul; Friedrich e precusorul Revolu,tiei si, sii zicem asa, agentul ei, dal el nu isi di nicidecum seama cd l{cvolulia e atAt de aproape; iar atunci cdnd ea i;i face, in sfdrgit' rrlxrrilia, trlsiturile noi si extraordinare care ii vor particulariza t hipul in mulJimea nesfdrsiti de revolulii scapi priviri-lor' in afari, Revolulia devine obiectul curiozitllii universale; prctutindeni, ea zimisleste in spiritul popoarelor un fel de crerlilltir obscuri ci se plegitesc timpud noi, ca 9i vagi sperante de schimbare si de reforme; dar nimeni nu binuiegte inci tot ceea ce vir insemna ea. Principii qi minigtrii lor sunt strlini pinl gi de i('cst presentiment confuz care hrlburi poporul la vederea Revolulici. Inifal, ei nu vdd in ea decit una din acele boli periodice r'rrrc lovesc constitulia oricirui popor 9i care au drept efect doar ,lcschiderea unor noi orizonturi pentru politica vecinilor sii' lhci, din intimplare, ei spun adevirul despre ea' o fac flri voia lor'. E adevirat ci principalii suverani ai Germaniei' reunili la l'iln itz in 1791, afirmi in mod solemn ci pericolul care ameninli
ir(
e

regalitatea in Franla ameninle toate vechile puteri ale Europei; dar, in fond, ei nu cred nimic din toate acestea. Asa cum ne arati documentele secrete ale vremii, avem de-a face, in acest caz, doar cu ni$1e pretexte abile, pe care suveranii germani le foloseau pentru a-;i masca planurile satl pentru a le impodobi in ochii

multimii. in ceea ce-i priveqte, ei cred cA ReYolutia fiancezi e un accident local si pasager, din care ar urma doar si se tragi un profit' IatI de ce ei concep planuri, fac pregitiri, incheie aliante secrete; la vederea acestei prizi apropiate, ei se cearla intre ei, se despart sau se apropie; aproape ci nu exist; ceva penlru care ei si nu se pregAteasci, cu exceplia a ceea ce avea si vini. Englezii, cirora amintirea propriei istorii qi indelungata practici a libertllii politice le dau mai multi inlelepciune 9i ixperienp, intrevld, ca printr-un vil dens, imaginea unei mari revolulii care se apropie; dar ei nu ii pot distinge f9rma, larinfluenla pe care ea o va exercita in curdnd asupra destinului lumii si aiupra propriului lor destin 1e rlm6ne ascunsd' Athur Young, cme-stribate Franla in momentul izbucnidi Revolu.tiei 9i care ionsideri aceasti revolutie iminentd, ii ignor[ intr-atdt importanla incat ajunge si se intrebe dacl rezultatul ei nu va fi cumva sporirea privilegiilor ,,Daci aceastl revolulie, spune el, va da nobilimii si mai multi insemndtate decat in prezent, cred ci ea va face mai mult rlu decit bine." Pini si Burke. a cdrui minte a fost iluminati de ura pe care Revolulia !a i.nsphat-o inci din primele sale clipe, cade pe gAnduri 1a vederea ei. Ceea ce el plezice, mai intii de toate, este ce, din pricina Revoluliei, FranF va fi tulburati qi aproape nimicitl' vor ,,Se poate crede, spune el, cd facultdlile rizboinice ale Franlei pe veci fie ca ele si posibil chiar fi pentru multi vreme stinse; e diitruse, astfel incdt oamenii generatiei urmdtoare sd ajungl la vorba din bitrini G allos quoque in bellis floruisse audivimus: se zice ci Galii au stf,lucit o dati prin vitejia lor." Cei aflati in preajma evenimentului nu il judeci mai bire decal cei allati depane de el. in Franla. in zorii zilei in care izbucfleqte Revolulia, nimeni nu are o idee plecisl despre ceea ce va

Din multimea de caiete de doleanfe pe care le-am vezut, rloar doud expriml o anumiti frici de popor. Mult mai prezenttr e tcrrrna conservirii preponderentei puterii regale sau a cu4ii, cum r sc spune incd. Slibiciunea qi durata redrsi a starilor generale rrt linistesc. Existd teama ca eie sd nu lle atacate. in special nobilrrlca e rndcinatd de aceasd frici. ,,Trupele elve{iene, afirmi mai nrulte din aceste caiete, vor jura cI nu vor indrepta niciodati rrrrrrcle impolriva cetAleniior, chiar in cazul unei revolte sau al rrrrci riscoale." Se credea ci daci stirile generale vor fi libere, trlrto abuzurile vor fi cu usurinli distruse; reforma ce trebuia lirrulir era considerate imensb. dar facili. Revolulia isi urmeazi tontsi cursul: monstrul iese la iveali, ,lczvirluindu-si chipul apafle ;i infricoqitor; dupi ce distmge instirrliilc politice, Revolutia aboleste institu[iile civile; schimbarea k lrilor e urmati de modificmea morarurilor, a obiceiurilor si chiar ,r lirrrbii; dupi ruinarea fabricii guvemlrii, ea zdruncill fundarrrcnlele societitii si pare apoi si il atace chiar pe Dumnezeu; nu ,lrrlrt mult timp, aceeagi Revolulie produce, cu ajutorul unor mijl(,ircc necunoscute pani acum, o tacticd noue, maxime ucigitoare, oltinii inarmate , cum spunea Pitt, o putere nemaivizttti. cxe dtrrrrrrra barierele dintre imperii, zdrobegte coroanele, apasi popoarclc si, lucru straniu!, le caEtigi in favoarea propriei cauze; pe rrrrsuri ce izbucnesc toate aceste lucruri, punctul de vedere se rclrirnbi. Ceea ce initial principilor Europei qi oamenilor de stat lr sc plrea a fi un accident obisnuit din viata popoarelor apare ,r( urn ca un fapt atat de nou, amt de diferit de tot ceea ce se petre, rrsc pinl atunci in lume, si cu toate acestea at6t de general, amt rl(' |lronstruos, atat de incomprehensibil, incdt atunci cdnd il des, olrcri, mintea omeneascd rimdne oarecum tulburati. Unii cred r .r irccaste putere nemaivlzutl, pe care nimic nu pare s-o intrelini ,,r nici s-o zidimiceasci, care nu ar putea fi opritd gi care nici nu .,, poate opri, va impinge societilile umane pdnl la disolulia lor ,,rrrrpletd si finall. Mulli o considerl o acliune vizibild a diavolrrlrri pe pimint. ,,Revolulia francezd are un caracter satanic", .., r rt: Joseph de Maistre inci din 1797 . Allii, dimpotrivA, desco|i rir in ca un plan binecuvdntat al lui Dumnezeu, care vrea sd
lrrcc ea.

si care va reinnoiascal nu doar chipul Frantei. ci si pe cel al lumii \criitorii aceslel crea oarecum o umanilale noud. La multi dinre pe care o se regaseste ceva din spaima religioash

oerioade

lesimtea Salviaius la vederea barbarilor Burke' continuindu-si sa guvemare sau mai lanourile. exclami: ..vaduvitd de vechea [i fost mai curl'nd un pare si Franta ieeraba de orice guvemare. si teroarea speclet calamitatea oblect de insuha si de mild declt asasinate a iesit o monarhii umane. Dar din mormdntul acestei toate cele care au decat fiin{i diformi, imensi, mai infricosatoare

CAPITOLUL2
'l'elul fundamental si ultim al Revolutiei nu era, ilsA cum s-a crezut, distrugerea puterii religioase si slibirea puterii politice
(lna dintre pfimele actiuni ale Revolulie-i fralceze a fost .,r.r, rrl im potriva'Biseric ii) iar intre pasiunile ndscule dir aceastd li rvolLrtie, cea dintdi aprinsi si ultima stinsl a fost pasiunea atee). ( lr riu si atunci cand entuziasmul libertelii a dispardi;ieci linigtea' trr.,, w' ohtinutd cu prelul servitu!ii. revolla imporiva autoritdtii r, lilqioase nu s-a stins. Napoleon, cel care fusese in stare se inlr,rrrgir geniul liberal al Revoluliei fraaceze, a ficttin zadar eforrrri l)cntru a-si struni geniul anticregtin; in vremurile noastre, s-au r,r1ul, de asemenea, destui inqi care credeau ci igi rdscumpiri ,.r'r vitutea fatd de cei mai neinsemnali agenli ai puterii politice 1,r irr insolenta lor fali de Dumlezeu: abandonand tot ceea ce era rrrrri libcr, mai nobil si mai m6ndru in doctrilele Revolu{iei, ei se l.rlcsc ci au rimas fideli spiritului acesleia intrucat au rimas
rr, r'r

*1Urru, .i .rUiugu, imaginalia oamenilor' Aceasti fiin$ hidoasi pericol sau si bizarir ,"rg.1r.pt l;1hla. fara a li speriatir de ml1oprila de remuscAri: dispretuind toate prejudecitile si toate nu pot loacele obisnuiie, ea ii doboard la pimant pe toli cei carc nriceoe nici macar in ce fel existd ea"' ' (a ii" oare evenirtenlul acesla atat de exraordhar pe cdt li atat de s-a parut contemporanilor lui? E el atAt de nemaivAzut' Care a aceslia? pe credeau cdt oroiund oerturbator si renovalor efectele sunl care iost sensul aulentic, care a fost lirea verilabila' a. ar.ata ale acestei revolutii bizare 9i teribile? Ce a distrus ea?
Ce a creat? toate Se pare cd a sosit momentul de a ciuta si de a spune obiect aceste4 noi fiind asezali astdzi in punctul din care acest mare de indepariati de judecat' Sulicient si mai bine zarjr

ooate fi cel h.erolutie pentru a nu mai resimli decit slab pasiunile cart-db*T de uederea celor care au ficut-o, suntem in acelagi timp suficient pe adu^s-o a care aproape de ea pentru a putea pitrunde in spiritul l,im" .i p"rrtru a{ puteaintelege. Curind ne va fi greu si o facem' cici marile revolulf reuqiie, fecana si dispari cauzele care le-au produs, devin astfel de neinleles tocmai datorita succEselor lor'

edinciosi.

Cu toate acestea, azi e usor si-1i dai seama ci rizboiul impotr rv:r rcligiilor nu era decnt un incident al acestei mari revolulii, o rr ,r\irlurA frapartl si totuli fugitivd a fizionomiei sale, un produs trr't rilor al ideilor, al pasiunilor, al faptelor particulare care au

lrrtlcdat-o si pregitit-o, dar nu geniul siu propriu. Se crede, pe buni dreptate, ci filosofia secolului al XVlIlea ' rtc rrna dintre cauzele principale ale Revolutiei si e adeverat ca .r,, .rsti [ilosofie e profund atee. In ea trebuie fursd identificate cu 1,r r;rr doui pi4i, care sunt deopotrivi distincte si separabile.

Srr nu

refef Pri.na oinrre ele contire toate opiniiie noi sau innoite polisi leeil.orcivile n,t*" iui""ailiu .ocietdrilor si la prr-ncipiile oncarxr tice, precunltgnlitatea naturali a oamen ilorGabolrea p.iriflgi, ,f""-*i, de clasi gi, in consecinli' de profesieesuveramreguiuteu p"opo.ulrigrmnipotenta puterii sociale*;'rniformitatea franceze' ci i i"l" *"t[ ldei nr sunt doar cauzele revoluliei pafiea sa ". ca si zicem asa, substania ei; ele alcltuiesc tnr*.url, intimP' adevlrati ."u .ul t.*"rni"i, cea mai durabili' cea mai
'in

rrrr

c x

crcdeti cumva ci acest spectacol e specific doar Franlei; istir practic nici o biserici creqtind in Europa cale si nu se fi

doctrinelor lor' filosofri secoluluial i-au alacat clerul' au Iovit, cu un soi de fervoqre' i4 Biseric2i;'ei a le ristumi ierarhia, instituliiie, dogmele qi, penfu T1*l'11"]
cerlalra parre
a

l.Y]::

rr'vr;,orlt dupa Revolutia Irancezi. n r l-i o marc greseali s[ se creadi ci societltile democratice ',rnI. ir) nlod natural, ostile rcligiei: nimic riin crestinism, nici micar ,l r r' tulicism. nu e absolut conlrar spiritului acestor societili, ci, ,lurl)olrivar, multe lucruri le sunt foarte favorabile. De altfel, o I r |r'ricntd dc veacuri a aretat cI rAdAcina cea mai vie a instinctrrlrri rr:ligios a fost sAdi6 intotdeauna in inima poporului. Toate r, lrrlrilc care au pierit si-au aflat aici un ultim azil si ar fi de-a ,lr(.Ilrl slraniu ca instituliile care tind cdtre predominanla ideilor ',r lrrsiunilor poporului si aibi ca efect necesar si permanent
rrrrl,ingcrca

Dar cum vrut sA nimiceasci chiar temeiurile cregtinismului p"tfir* Oin filosofia secolului al XVII-1ea se nlscuse

mintii omenesti cltre impietate.

"i"^iu a.,""iiir'f;-."

incetul care revolutia o disrrugea' ea trebuia' cumva inmormxntala a, in..,ul. sir disiarir odari' cu aceasta' fiind int'elet:loi deplin pe face Pentru a mi' i, f."priri ,4" in alta parte reiau "irmf' vreau si uaiog'u ao* un singur lucru, cici rtra inversxnatl nu atat u""rria ,"rne o"nfial-I: creqtinismul a trezit pqqtru ci t"rtgi;rsi, cdt ca ins.iitulie politici; nu^atit ca el ", rdnduiascl lumea cealalti' cat pentru p.etindeu,
Oe

t1i

('cca ce am spus despre puterea religioasi voi spune cu si lr,rr rrrrrllir indreptitire despre puteroa sociall. ('ind s-a vizut c;, Revoluiia rdstoa:ni toate instituliile, ca si t,,,rtc obiceiurile care mentinuserd pil6 atunci o ierarhie in socie-

J"*al

nt.otii

i'^";tJr."Lr'

"r-I"-'., "aitentru tt" int"*eia' catpentru ci.ea^ocuPlin il;;';;;;.:.nt. " mai putemic in vechea J""u u.-.-" to".rt .el mai privilegiat 9i cel
societate, "--care era pe cale de a

pe seniori, beneficiari ai dijmei qi administatori gaseascd cd Biserica era incapabilir sa-si

s[

fi distrusi' la iveali un adevir' care e intdrit a ieqit ti-pului, C,, o"""r", politicir a Revoluliei s-a in fieiare noui zi: ie misurl ce opera vecnrle

pe mdsuri ce toale consolidat, opera sa atee s-a ruinat; disruse' iar i".ii*fiip"fi i." pe care Revolulia le-a atacat au fost mai tare au fost pr1".if", i"n*rfile, clasele pe care ea le detesta lor' p6ni si ura pe care Lefinitiv infinnte, ca ultim semn al esecului pe m6sur?t riina statita, in sfi*sit' :t1T:1' odatI cu el' puterea ;deplrtat tot mai mult de ceea ce s-a ruinat gi..".i"ii *u t din nou in minlile oamenilor qi s-a intirit'

;;;;t;;

\i o anumitA randuiald a oameniloq s-a putut crede ci Ia sfarsit r ,r I r rlistrusi nu numai ordinea, une! so"i"tlfi, ai o.i"" ordine, nu ,' ),uv('rnar, ci chiar puterea sociali; in consecinte, s-a tras , ,,rrr'lrrzia ci, prin firea ei, [&olulia e esenlialmente anar_hici.-$i rorU \i. indriznesc sI spun. toate acesiea nu erau decat o aparentd. Lrr mai putin de un an de la inceperea Revoluliei, Mirabeau r .,, r iii in sccret regelui: ,,comparali noua stare de lucruri cu Vechiul ll, ), in). pentru a vedea cum se nasc consolirile qi speranlele. Cele rrr,rr inscmnate acte ale adundrii nationale sunt, in mod evident, l,rv,r'irbile guvemdrii monarhice. Si nu insemne oare nimic si fii lrlr.,it rlc oarlament, de prcvir,..r; c[ stiri generale, de un corp de , l, r ir'i. de privilegiali, de nobiltne? ldeea de a nu forma decdt o ,.rrr),rrr:1 clas- de cetiteni i-ar fi fost pe plac lui Richelieu, cici ,rr r',rstir suprafati egald usureazi exercitarea puterli. Nici micar ,,rt, v;r guverniri absolute nu ar fi putut face mai mult pentru .Irr(,r iratca regali decnt a ficut acest an de Revolutie". Iatl ce lr,,, rrrnni sd intelegi Revolulia, ca om capabil si o conduci. ('rrrn Revolutia francezl n-a avut drept tel schrmbarea ulqi ( \ r n i-ili vechi, ci abolirea vechii forme de societate, ea a trebuit t,ll
r.rr(.

sA atace toate

toate puterile aflate in firnctie' dar si si ruineze traditiile' sa innoiasca-morainfluentele recunoscute' stl stearga goleasca minlea omeneasca ,,rrf f"'t*Li*irrifc si' intr-un [el' sd t" int"m"iusJra pana.atunci. respectul si II i);" ,;

de anarhic' Asa a ctlpalat ca un caracler atat ;"p;*" 'J"lsi veti ziri o imensd putere censa toate ,,da:".;;';i;; si a inghitir in uniiatea arunc i oarecumd ispanir ruseserd i-' ;fi;;i;;;r; ; ;,l,*tu multime de putcri secundarc' ;J.il; h;"*;l corp social' intr-o si de indivizi' De la-ci [';t;;.;;?"t". de profesii' de familii Yazuti o asemenea putere' ;;" d".trl;,;;man, nu mai fusese sau' mai bine zis' aceasla n"t"f-fil ^ a*" aceastl ptrlere noua de Revolurie' de la sine' din ruinele provocate ,1, sunt mal intemeiat le-a ""#ri "^r".". .a guvernlrile pe care ea i-"a"".* ; J; .,1, l. "f ;* ;: # rrastumat; 1';.0;:'ft':,tT',[:fl: :': ff l: as3 cum
De

.-'

indep,rrtali insa aceste rume

CAPITOLUL

parcelele de

Revolutia francezl a fost o revolutie politici' dar care a procedat - se va vedea de ce ca revolutiile religioase

'fragile si putemic:

cffe [e-a

vechilor insriruiii' ry d" 1v,r oe Ni;rb";;l;."lbul '1us4u :a fi vazuid itunci de ochii mu1in ciuda grandorii tul"' "1 lu..p-ll,rr u infarisar-o tuturor privirilor. tirnii: dar. incerul cu incetul' rrmputa
Azi, ea ocuPd mai ales atentla Prr d" R:l"lil:';'' :] rri, ! vorba doar de acei principisizamisliri i" dusmanir lo1i cauta- rn "r, sunt complet straini

":.tlt'i] ilr"ilr"nr-o iou.'u inrrevarzula Aceastd formir simPl5' regu "ru jumalal:

ai"

'loate revolutiile civile qi politice au avut o patrie a lor si s-au lllrtirl Ia aceasta. Revolutia frarcezd nu a avut un teritoriu propriu; rr|rr rrrtrlt dec6t atnl ea a avut, intr-un fel, ca rezultat stergerea de lr(' lrirrli a luturor vechilor frontiere. Asa cum s-a putut vedea, ea Lr ;rpropiat sau divizat pe oameni dincolo de legi, tradilii, firi sau Irrrrbrr, {licdnd uneori din compatrioli duqmani si din strdili frali;

ll3 H

iffit..";il;'ri

re"j*:

;; '' lH";;';i;; r, oiti*ga imunitiitile

;;;;;t";

;;;;;;;;; ;^il':;"i;*,t"? roli se dedicd atestur ;ii.i,iil;;i;;ilor cu unitatia guvemarii iar daca in calea tor :JJ;ii ;"ffiti;;; cu o o'ardiI neostenirar ;;;;;;; u,ern obstatol' atunci li se inrampla sa impntmute ;:: ffi ; ;i ili,"iln :' "1'$l;,i: :"J"1 ffi [1[,11 o bogatulur'
nevoie, Pe sdrac

si sir aboleasca privilegiile' inlocuie!c a.sto;unsurile'"egalizeaza condiri ile' ari' priv ilegi ile locale cu regul i. uniforme:i

.""r*,Li.

n."","1ia franceza a fo't

Pe

biciul' dar si abecedarul-lpr'

iill?I

format, deasupra tuturor nationalitililor particul,rr r'. o patrie intelectuali comuni, in care au putut deveni cetdleni ,,rrrrrcrr ii tuturor natiunilor, ('hiar dacA aU resfoi toate analele istoriei, nu veti gisi o revolrrlrc lxrlitici de acest tip: doar revolu{iile religioase ii seamine. t \'l L rrrc vrea si se faci inleles cu ajutorul analogiei trebuie, de ,rr,, rr. si compare Revolulia francezl cu revoluliile religioase. iD istoria pe care a consacrat-o Rizboiului de treizeci de ani, 'ir lrrllcr observa, pe bunl dreptate, ci marea reforml a secolului ,rl \VI lea a reusit si apropie, pe neasteptate, popoare care rh .rlria se cunosteau, unindu-le foarte sffans prin intemediul rrl,,r rroi simpatii. Atunci, ajutafi de englezi, unii francezi se lIl)lirr cu compatrioli de-ai lor; tot in acea vreme, i-nqi nisculi in lr'prrrtiirile Balticii au pltruns in inima Germaniei pentn.r a proteja rr,.t( ncmti de care p6ni atunci nici mdcar nu auziseri. Toate
rrr,r r

lrrccis, ea

rrr.,lr)iricle dintre state au inceput

sA semene cu rizboaiele civile, qi-au ficut aparilia striini. Vechile inter,r rr confruntirile civile ,,, rrlc fiecirei natiuni au fost date uitirii. in favoarea altora noi,

inlocuite cu disputele de priniar diferendele teritoriale au fost si' incurcare'

:t;. i;;;;li

ie'ai

:"1"';;;;;;.i

din ace-le vremurr' spre regrerul politicienilor

pto*'1 i"i

au fost amestecate

ri, p, i i s'. I":"p^ " :1" ::.^':",,'1,ff: ffi ilr%liX',T, "0",", Revolutia franceza este o re\ aspecrul unei ase., r:;i;;';;;gioe<i si a cipitat intrucarra si caracteparticulare " t.r"iriri. i"1i t"a*u la ndsarurile il*"" e u revoindoiali tar't .i.oi* om iniermcdiul ciaiora ea seamanzr cr si ace\tea' roarlc

i,itiil':i;;;.;i;;

;l-"." ;;' l, ffi *,ii'1, ;;;;ii1;*1e13;;;lLl:l: fl,fl[ij[?[^.; iatd! prozelitismul: fie cd PreoI il rli iir i I p.' ; ;: .. i: 1 . 1;fl
"'
"

numoicir ea se raspindeste' preiurel ca si elc. Rcvoluiia francez6 pdtrunde

Iucrurile noi pe care ReYolutta-.fi incercim sa nu ne oprim insr aici;-si e. cu siguranl,t. ccl mai nou cumva nu daci a 'cdcrd:'eminirri secrete .;';.;?"- ceva mai departc' pentru clectelor nu'e dalorf,ra trnci

;l[];ili,1:.],?il1'.".:'.11:

r'ligiilc pirgane ale antichitllii, care erau toate mai mult sau de constitutia politicl sau de starea sociali a ( lr, ,rnri popor si plstrau pdnl si in dogme o anumiti fizionom.ie l,r1r,n:r[i si adesea municipali. s-au inchis de obicei in limitele rrrrrrr tcr itoriu, din care nu au mai fost vdzute iesind. Ele au zimislit ur( or i inlolcranta si persecufia, iar prozelitismul le-a fost aproape , r'rrl)lcl str-r'rin. Din aceste motive, in Occidentul nostru nu s-au pr'trr't rrt nrari revolulii religioase inaintea ivirii crestinismului. /\, {.\!ir, lrccand cu ugurinll de toate barierele care opriseri relilrrl, prigiinc, a cucedt in scurt timp o mare parte a speciei umane. I 'rr'r l L ri nu e o dovadi de lipsd de respect fall de aceasti sf6nti r, lrllit sit spui ci ea ;i-a datorat, in parte, triumful faptului ci era, lr;rr nrrrlt decAt oricare alta, desprinsi de tot ceea ce putea fi sper tlr rrrrui popor, unei forme de guvemare, unei stiri sociale, unei r'1',,, ir;rrr unei rase.
ll

rr.r I)utir) lcgate

!f r

Cvolulia_tanceze s-a.aportat la

;:.:ii;t;;;";.'a
u

",, 't[ri au adiugat.

tutilfl"u omul in sire ooirnuil'r I religiilor de a lux in searna : i# ;; ; ;;ii. : :: l:: ::i;f ;?:,""',"iiLT: ffill:' iu:l
ca element partrct cu Dumretatiitor generale rle omului
:

tltl rcvoluliile religioase sqlapofieaze.la lumea c-e-ak[1ij ea a luat I|| trrrrir cctldl-anuljnrr--un mod,absftaet-Qlgqqlq dg_orieo socie_

lrrlr' l)illliculard, la-fel cum religiile iau tn seami. omul in general. tlrl(';rcnd-ent de tar,I si 49 vr-emlri. Ea nu a cautat doardreplUl.par_-

llr lrlirr

rl cetiteanului fiancez, ci datoriile si drepturile

generale

il';.#;i;;;anauirea pe care oamenii Ie'ru ;'ff;ti;;'i;' 'i u o'ro'lito' g""nerale Regulile """fi, ,'n;i f ,ri .le ceilalti. independent ie tormo 'ociet'ltilor' atat la nu :: ::ilffi#l p"''#l'i'e'ir" re rndicd se rerera t'lt

,rll orrrncnilor in materie politici.

ffi;;i";;;;;;;
prelutinden

la Jau dinrr-o perioade' ctrt

:,;;i"";;; ,"*"n. :[';' ; ;;;i;c

pe-sc s-au dcsfdsurat edeseorl

':1:t-"1' umana' natura a"ano astlel rrn ternei chiar in in ch i p. egd ae to1

iiu'

l)oar coborind intotdeauna pAnI la ceea ce era mai putin |,rrtr|rrlar si ca si zicem asa mai natural in privinta sterii sociale il ,r lluvcmirii, a reusit ea si se faci inteleasl de toti si si poatl lt Ir rlirlir in o suti de locuri deodate.
( 'rrrn ea avea aerul cI tilde mai degrabd sL regenereze specia rrrll,rrri dccAt si reformeze Franta, revolulia a aprins o pasiune pe

Acesta c

:#::li,',i;,i] m.o1]:u]^lre;i'",aii.'
r^.i..
r

::ff :Tl:

la teritoriur ;;;;: ;;;:;;; ';'oiutiile'politice' subiecl ff;;J* il;;' '-"1""'1- 6utu "'m sd analizdm acest

imiriridu-se ..-.,: c,nd,,rn^nor popor singur unui

*,'',"1*0L,p"."?,..0":':1"^:"iff ::1"i:":;;ll-:',]i:*::l
xvut acest caracter absiract sr gen

:;";,; --,;;;';;tlt'
climate si oameni'

'oi

*"'lr'

ignorand direrenta dintre legi'

lrini atunci, nici micar cele mai violente revolutii politice lrrst:scri in stare s-o produci. Ea a in-spjlat.proTeli,tilnrl $i a /,lrrslil propaganda. In acest fel, in sfdrsit, ea a putut dobandi 'r, r..,t irt'r dc revolutie religioasi cu care si-a inspiimantat amt cont, rrrprrlrnii; mai exact, a devenit ea insisi un fel de noui religie, firir rIl)erfecte, ce-i drept, lipsiti de Dumnezeu, firi cult si firl ,' rrlt,r viati. d:u care a inundat totusi, precum islamismul, intregul t,,rrrrrr cu soldatii sii, cu apostolii si manirii ei.
, ,rrr', rrrr

ci procedeele pe care le-a Nu trebuie 5x se creada totusi care le-a dat i"t, ^usolut inedite si cl toite ideileinpe f.f"ri, secolele' toale existat ".'-, * * oe de-r-ntrcgul noi Au penru i; cutume schimba a ';;o t" ,,i, i; ,cditr' agiirtori care' i'*.)t' omenestt 9r rle societililor ii,';rrrJ", ,,ocat legiG gcnerale propriei rari d*P.*.15""::" sa opuni ionstirutiei

CAPITOLUL4
r\proape intreaga Europi avea aceleafi institutii, aflate pretutindeni in ruinl

:il;;rr;r'

au ,ie ,i" ,rn"nlri1ii Dxr toale acesle tenlal;ve a fost cu u$urinla stmsa^rn

esual: lorla care

sccolul al XVIII-lea :t;;';;;;i; fel tu ptoou:-u l":'"i;i; Xa)1"r. Penlru ca argumenre de acest

ill

t., i 111:"'-',']i " "' "' ,': .; T.ff ",,. ",' nite in conditii, in cutume sr t 3;;fi omului sf, se lase pitrunsl de ele .. .^- r- r:r^-:,i ,,ni; Ac sunt atat de diferili
i

,,;ii';il:;

"*"Hii:1;';H#i"

."ihiii;; ;;;
:H;T:

unei regi-unice '"o -.''- apli::l't;-':::"i'::':'ffi'3 cellalll lnsirr russ{r u"!'| i: le si'altele in care e de ajuns si anroaoe de neinteles Existd ins6 resr

"" '"^*l

iL'l-d:

;"l."';iin .t'if "onru'i'1clli:::::3:'Ienea p' dari si sh alerge cdtre ea' :";iil;;i;;;uno"'a "' I tt. *t""-li] li:,T:::.: " t-' ;;'l;; ;xtreord inar nu e laptu ii ti conceput ideile pe care
r","r:';;1".0H;;:i;'
i

"l''" ;"i:i1:^::i"t: nourat" Ie cunoastem cu roli : marea:'t,'5li:; putut h procedee au lr.ul:':ilH;.i. i'"'*r i' care asemencr de usor'
Iuiir",J r, .nip .ticace
admise atal si asemenea idei au fost

l'iot

ll)l)oarele carc au restumat Imperiul roman qi care au sfdrsit pr rrr rr lirr ma natiunile modeme se deosebeau prin rasi, origine ct lrrrrbii. aseminandu-se doar prin barbaria lor. Stabilite pe pdllritrtul inrperiului, ele s-au rizboit aici multi vreme, in mijlocul rrnr.r irrrcnsc confuzii, iar atunci cdnd au devenit, in sfArsit, stabile, h rllr lrezil separate unele de celelalte tocmai de ruinele pe care h. l,rsrrscri in urml. Cum civilizalia fusese aproape nimiciti, iar , rrr lrrrt'rr publicd distrusi, relaliile dintre oameni au devenit dificile ,,1 prri( uloase, marea societate europeani feramilandu-se in mii ,h, rrrit i societi,ti distincte gi inamice, care au triit fiecare izolate' \t r,trrsi. din mijlocul acestei mase ircoerente, s-au ivit pe neastrlrt:rlc lcgi unifome. n ccste institulii nu erau nicidecum imitate dupA legislalia rrrrrr;rrrilAl; ele ii erau chiar contrarc, pani intr-amta incat dreptul r r rrrlrl a fost folosit tocmai pentu a le transforma qi aboli. Fiziorrorrril lor e originali gi le distinge intre toate legile pe care;i leflr lrrrrt oamenii. Ele igi corespund simetric gi, luate impreuni, Iorrrrt'azd un corp mult mai omogen decat codurile noastre morllrnr'; c vorba despre legi savante, date unei societdli pe jumitate
rlll);rl ice.

'llm anume s-a putut forma o asemenea legislatie, cum s-a rii,,lrirrdit ea si cum s-a generalizat in Europa? Nu-mi propun si IR,,l,und la aceste intrebiri. Ceea ce e sigur e c6, in Evul Mediu, ea
(

i5

ea regiseste aproape pretutindeni in Europa si c[, in multe tiri' domne!te nestin gheritd. Am avut ocizia sd studiez institutiile polirice medievale din Fran(a, Anglia si Germania si, pe misuri ce inaintam in cercetare' tot ,nri mirat vezand prodigioase simililudine dintre toate "rr* dc indeacesle legi si felLrt in care popo:lrc atat de diferite si atit asemlde atat legi dea si-qi pLtruseri partate Lineic de celelalte oarecum si incetare firl variau natoare. Degi, de buni seamd, ele pretula nesfirqit in detalii, in funclie de locuri' fondul lor era germanicf tindeni acelasi. CAnd descopeream in vechea legislalie voi o institulie politici, o reguli, o putere, stiam dinainte cidaci in Frarta ceuta bine, ;oi gesi ceva foafie asemAnetor, in substanli' din FieczLre lucrurile' int6mplau se asa si in Anslia si, intr-adevir. doui' pe celelalte bine mai le inteleg sd cete rrei"p,,poare ma ajutr La lolle lrei. guvema-rea urmeaza aceleasi reguli'- adundrile Dolilice sunl lormirc din aceleasi elcmentc si dispun de aceleasi puteri. Peste tol. societalea e diviTata la [cl' i'r clasele sunl ierarse

l,r prnirl;rt( r'rrinali. in general, Orientul era mai putin afectat dc ,r,,r,,r;r vlirgrrirc a instituliilor decat Occidentul; dar peste tot trrrlr,rlrrrrirc;r si adeseori decrepitudinea se ficeau simlite. Ar r'rrstri tlcciLdere graduali a instituliilor proprii Erului Mediu lorrrr lr ur nririti in arhive. Se qtie ci fiecare selforie avea niste rr l,r..trc lulrrilc teriere,in care, din secol in secol, erau indicate llrrltr lc lcrrtlrlor si ale censului, redevenlele datorate, sen'iciile de
rrr,l,
grlrr

,,rr

rrt, obicciurile locale. Am vizut teriere din secolul al XiV-lea .,rnt ( irl)odopere de metodd, de claritate, de precizie si de inte-

Irlr rr(,r l,lc devin obscure, indigeste, incomplete si confuze, pe

liro,. in acelagi mod; nobilii ocupi o pozilie idenlic['


aceleasi privilegii, aceeasi fizionomie ;i oameni dilerili. ci praclic peste iot aceeasi' Alcituirea oraielor e foarte apropiati, iar provincia

avAnd

aceeagi fire: ei nu sunt


e guver-

pt:1 nala pesle tot in aceiasi mod. Conditia taranilor nu difer'. la cultivat ocupat' posedat. e dintrlun loc in altul: pdmintul

t"'l'

lel'

i cultivatorul e supus acelorasi reguli De la hotarele Polonlel pinu la marea trlandei. senioria. curlea seniorului' feuda' censul' [Utigrtiit". drcpturile leudale. corporatjile' totul se aseamdni' Uneori, numele sunt aceleasi' si' ceea ce este si mal remarcaoll' spirit' mate aceste institulii analoage sunt dominate de un sirgur soinstituliile XIV-lea' al secolul ci,1n Cred ci se poate susline literare si judecdtoresli' economice ciale, polirice. admhistrarive. ai, f,i,.opo seminau mult mai mult intre ele dec6t asdzi' cand irutii pare si fi avut griji si deschidd toate drumurile si si

.J

doboare toate barierele Nu pot si relatez aici de ce a slibit, incetul cu

incetrl'

aceaste

mi r'eche cJnsritulie r EuropeiIBt. pana s-] suhrczil complet: peste multumesc sA constat ce, in secolul al XVIII-1ea, ea era

r,r lLr r'( sunt mai recente, in ciuda progresului general al lumi irrrlrrcsia cI societatea politic.l se intoarce la barbarie pe mLl.,rr,r ( c socictatea civild isi desivarseqte luminarea( 'lrrrr si in Germania, unde vechea constitulie a Europei igi I'rr.,rr.r\( rriri bine decit in Franla treseturile s,rle originare, o parte ,ll| rr\lrtuliile pe care ea le crease erau deja peste tot distruse. ll lr,rltr rlt produse de timp pot fiinsijudecate mai bine nu viz6nd , r r rr r c lispdruse din vechea constitutie, ci in ce stare se afla ceea I I rilr;rscse dill ea. I sr il.uiile municipale, care, in secolele al Xl[-lea qi al XIVJe4 t,r, r\rr rr din prilcipalele orase germare niste mici republici bo1rrtl sr lrrninate, existi incd in secolul al XVIII-lea[C], dar ele nu rir,l \url decat niste aparenle firi rost. Rinduielile par a fi in \tltoiuc, magistratii lor poart[ aceleasi nume 9i aparent fac ,r,, l|rrsi lucruri, dar activitatea, energia, patriotismul comunal, ' rrtrlrlc virile gi fecunde pe care ele le-au inspirat au dispfuut. \r r'.,tc vcchi institulii par a se fi glrbovit firi sd-;i schimbe chipul. I i)irlc puterlle medievale care mai exist[ sunt atinse de aceeasi l,,,rl;r: clc inferiqeazi privirii aceeasi vllguire gi aceeasi ldncel ,rl;r. Mai mult decat atat, tot ceea ce, firi si fie propriu constirrlrlr nrcdievale, e amestecat cu ea gi influenlat de aceast4 iEi pierde 1,r. lrrtrr vitnlitatea. In acest contact, aristocralia capiri o debilitate * r lir, iir libedatea politice, atit de fecundi in Evul Mediu, pare l, r\, tr;r (lc sterilitate peste tot unde ea pistreaze tlisAturile particulrrrr |)r' care le cipitase in epoca anterioari. Acolo unde adunirile yovirrciale fi-au pesfat intacd antica lor constitulie, ele opresc

rtlrrr Ar

7
imprc: orosresul civilizalici mai degrabe decat sd-l favorizezc: ai nou al de spiritul Iir":a .r. sunt stiaine si inir-un [el neatinse principi' citre ,remurilor lnima poporului Ie scapi si se indreaptd dimPotnva' Antichitater rcestor institulii nu le-a ficLrl venerabile: lucru' e ele se discrediteazi pe zi ce trece, imbitrinind 9i, curios par a inspiri cu atat mai multi ure cu cit, deciz2nd continuu' ex lucruri de cuiva' ,,Starea pulin capabile sd diuneze

lrl ( ll irtcclttl, dar si cu multi abilitate, in vechiul corp' sunt | | l, r.r( i ilu tcdat energia, fdri a risca si-l dizolve, si care,
rll, ,

lrlrilrrlr r l(,r'rrrclc antice. l-au readus la viati. Anglia secolului al \ \' ll L rr .slc tlcja o naliune pe de-a-nlregul moderni, care doar rr |,r..lr,rl lr sinul slu si intr-un fel a imbilsimat ruinele Evului
hl,,lrrr

ioi'.ui
tenti

acestui

vechi.e toati lumea si uieori demni de dispre!' Tot ceea-ce-e vizut. Opinia cea noui iEi face simliti prezenla pani fi in intel

obierva un scriitor german, contemporan 9i suslinitor vechi regim pare si fi devenit absolut jignitoare p

prrtrr
'

crsli rapidi privire aruncatd in afara Franlei era necesare ir lrsrlra intelegerea a ceea ce va si vini; cdci, indriznesc i,r ,,l,llll, ci c a studiat si vdzut doar Franla nu va intelege nimic llI l(( v( )lulia francezd.
A(

familiilor noastre, tulburindu-le ordinea Nici micar menal Germz nu mai suporti mobilele vechi." Cu loate acestea' in actlv,at ell societatea acelei perioade' ca si in Franta, ioarte ca laLr Penlru insa! prosperitatea ei crcftea conlinuu Alenlie

ialii.o-pl"t.

nebuie spus ci tot ceea ce traieste' actioneaze oroara" rau* e de origine noui Nu numai noud' ci si contrar[' Evult ''- i.gulilat.a n, -. nimic in comun cu regalilatca ^u] loc.' are un Mediu:-ea posedi alte prerogative, ocupi un alt t::11: rfl.ii qi i".ii.e urte seniimenie; administralia l-uncltona ierarhia lcoale; Ain toate pi4ite pe ruinele puterilor aceste inlocuieqie tot mai mult guvemarea nobililor' Toate maxir ni$te put"ri u".tion"-a dupi ni.ste procedee si urmeaze pt r:-:-l:Ewlui Mediu nu le-au cunoscul

tgtli
:1*

i. .*" ou "nii

ie.pins. c:rci elc

se raporteazii la o stare a societdtii pe care

nici micar nu qio imaginau. in Anglia, unde, Ii prima vedere, s-ar zice.c[ vechea tulie; Eu;pei se afli inci in vigoare, lucrurite- t^tuY: dlf,T': i"i. O^.a *"- si di^n uitlrii vechile nume si si indeplrtf,m al XVII-lea' chi1" form", ,om descoperi ci, incd din secolul clasele ,rrut f*aal abolit in iubstanla sa; de-acum inainte' " nobilimea devine tot mai stearse, aristocratia e intrepitrund, ;hiJ, iar bogetia insearnnl putere; treptat, sunt afimate egali in fala legii,-egalitatea impozitelor, libertatea presei' dezbateri'ior; toate acestea sunt principii noi, complet.ignorate noi' societatea EYului Mediu. Or, tocmai aceste lucruri

CAPITOLUL5
Ce ne-a adus Revolufia

francezi

decit P:rgirile prccedentc n-au avut drept scop

sir

l'-"T'-t:1
la

Care este' i.."0*'.;* . i"r, ,.opul veritabil al Revolutiei?Ce ne-a adus? ea facutd? -r-l " r.*"i, specificul ei? De ce a fost ficuti' asa cum s-a crezut'

rubiectll ,i

pc care am pus-o Ia sa llsurezc ritspunsul la inlrebarea

R"rotr,tiu nu a fost nicidecum aparen,,"n,ru, Jir**" imperiul credhlclot religioase: in ciuda polltlca: si I"lor. ., , tosi'in mod esenlixl' o revolulie social6 nu a tins ea politice' si sociale instituliiior il",ra";;;;l o stabilizeze in ;;;;;;;;;; p".petueze dezordinea acestora' sa dintre prinunul anarhia' cum zicea

f"f sau s metodizeze ".""" .inJii.i oor.rru.i. ci mai degraba sir sporeasca puterea gi drep,rii"'rr,o,ira1ii publice' Ea nu era destinata' ,iiii. ,a ,.tti.t"'.aracterul pe care civilizatia
asa cum.au crezut noasfta il avusese

revolulie mdreali, cici, indeantice erau ince amestecate si , r.{ u r 'intretesute cu majoritatea legilor religioase si politice ale I rrrrrpci, cle diduseri, in plus, naqtere unei multimi de idei, de { lltr ('nle, de obisnuinle qi moravuri, care erau cumva solidare , I r'l( A lbst nevoie de o infiorltoare convulsie pentru a distruge , ',r|rrl social si a exlrage in acelasi timp din el o parte care era I' f ,rrir (lo toale organele sale. Iati de ce Revolutia a perut mai rxr( (l(citafosti aparent, ea nimicea totul, cici ceea ce distlugea I'rtvr'.r lolul si ficea oarecum corp cu totul. ( )ricit de radicali a fost Revolutia, ea a inovat totuqi mai lrrlrrr rlccit se crede in general: o voi demonstra mai incolo. Ade. ,r rl. ur ccea ce o priveste, e ci ea a distrus in intregime sau e 1,, , ,rk si distrugi (caci nu s-a incheiat) tol ceea ce, in vechea aristocratice qi feudale, lot ceea "',, r{ r,rrr'. dccurgea dh instituliile , , ,rvr'rr o legdturi oarecare cu acestea, totceeace purta, indiferent ,1, 1,r.rrl, Iic si cea n ai netnsemnatd amprentl a acestor institulii. I rtr v( rhca lume, ea nu a pAstat decat ceea ce frsese intotdeauna rtr, r (lc aceste institulii sau ceea ce putea exista fir.1 ele. Cel mai llrrrrI cirdevir despre Revolutie e cd ea ar fi fost un eveniment llrrirIrl)li-rtor. Ce-i &ept, Bqvolulia a luat lumea prin suprindere;
Asrr ccva era de ajuns pentru o
1,, rrrh rrr dc

faptul

ci instituliile

,l,rr r',r

n tr

.i opreasci progresul acesleia li nici micar si ,ir*ll ';"u 'ul,arar. "i"r vreuneia din legile fundamentale pe care se rnteumane din dccidentul nostru' Dac[ o separem ."i-e " care i-au schimbat pentu moment fizionoJ" iout" u."la"ntale i, aif"tit" epoci gi in diverse,teri' daceo considerlm doar

tJiaf
"aantu

-i",

ng a avut dre-pt i"'t'", '"' ""a"' cu claritale cil-aEga$a revorqtie care' vreme (e rezullat decdl abolirea acelor institulii politice

tlr-[crcrca brusc; si violentl a unei opere la care au trudit zece s, rrlr.rtrr. Chiar daci nu ar [i avut loc, vechiul ediliciu social tot t [ ,rr lr rrrrpal. ici mai devreme. colo, mai tirzru; singura dilerenti nr lr Iosl ce el ar fi cizut bucatl cu bucatl si nu dintr-o date. ll \ )lul ia a incheiat pe neasteptate, printr-un efort convulsiv si ' ,lrrrlr,rs, liri tranzitie, flri precaulii, firi menajamente, ceea ce . rrr lr incheiat, incetul cu incetul, de la sine, intr-un interval mai llll, litli ce ne-a adus Revolulia. lr strrprinzi.tor si constali ce ceea ce asllzi pztre atat de usor ,h r,r/rl a rimas atat de confuz si atit de voalat pini si celor mai
r

-r1|ost

decat complementul celei mai indeJ,qlgate lucrAri,

popoarelor.elroO";ia, a"-"it"ta nestilgherite in majoritatea a le substitui o pentru ;;. ili;;i ;rmite de-obicei feudale' l.ai* to.iuiu 1i golitici mai uniformi si mai simpli' care avea c4gnaamunt egaitatea conditijlor'

' llr v.rzrrtoare

priviri.

.,Voiati sd corectati abuzurile guvemirii voastre?, ii intreba ltrrrIr' pc francezi. Dar de ce sd faceli ceva nou? De ce nu v-ali rlrr rr,, lir vechile voastre tradilii? De ce nu v-ali mullumit se reluati

vechile yoastre liberteli? Sau, ciaci nu puteali si regisiii. mia stearsi a constituliei strlmoEilor voEtri, de ce nur-a!i nrivirile citre englezi? Aici ali fi dal pesle vechea lege com europ.i." Burkinu isi didea seama cZr ceea ce avea sub ochi

Yeche tocmai revolulia care trebuia s[ aboleascd aceasti si d asta despre vorba cd e vedea comund a Europei; e1 nu

nimic ahceva. Dar de ce oare aceastd cYolulie' care se pregitea peste mai curi care ameninla pe toate lumea, a izbucnit in Franla care trisituri decit attundeva? De ce a avul ea la noi anumite doar acolo *ao mui regesit in alte pirli sau care ar apArut jumatate? iceaste a doua intrebare merita si fie pusi; ne v ocupa de ea in ci4ile care urmeazi'

CARTEA A II.A

CAPITOLUL
rrriri rletcstabile

l)c ce deveniseri drepturile feudale in Franta decit in alte pir{i

Lr rr plinri yedere un lucru pare surprinzdtor: Revolulia, al iI, I ..( r,l' Plincipal era si aboleasci peste tot remiliscenlele ' l 'tlllr lll' irle Ic Evului Mediu, nu a izbucnit in regiunile in care ,lr r,,t' lr.,titulii, mai bine pistrate, erau resimlite cu mai mare difi, lltrrt, .,r stliclcle de citre populalie, ci din contrd, in cele in care ., l,r, ,,,llr sir)tite cel mai pulin; astfel, apesarea lor a perut mult rrr,rl rrr,,rrporluhill acolo unde in realitate era mai uqoari. Lr slrrrsilLrl secolului al X\{II-lea, iobigia nu fusese incd abol[,r rr r,rlirlilrte aproape in nici o parte a Germaniei, iar cea mai
lrr,rr' l,.u lc it populatiei rdmdsese legati de glie, ca in Er.ul Mediu. 1;rrrrrrlrc loli soldalii care compuneau armatele lui Friedrich al ll lr',r ..r rrlr: Mariei Tereza au fost adevirati iobagi. lrr I /lJll, in majoritatea statelor germane, feranul nu poate 1,lr rt., r r ! rrrrcniul seniorial si, daci o face, poate fi urmirit peste tot ''l r' irr lr rs l loc cu forta. Aici este supusjusti{iei duminicale, care
drl,r irvc!thcazi. viala particulari si il pedepseste in caz de nesupru.rc slu lene. El nu poate nici s6-;i amelioreze conditia sociali, rrlr r .,,r si schimbe profesia, nici sd se cisltoreasci. firi voie de l,r ',t,rP:rrr. Trebuie sd lucreze o mare parte din timp in se iciul ,r ,,rrrir. Multi ani din tinerete trebuie si si-i petreaci in rindurile ' ", rr rtrr|irrrii conacului. Corvezile senioriale se menlin cu toate ,lrl l( lcir si, in unele zone, pot dura trei zile pe siptimAni. Tir,rrrrrl cstc cel care reconstruieste si intretine constructiile senio-

rrrllr. ri tluce acestuia produsele la piati, il insoleste personal si rl rr,rr\nritc corespondenta. Cu toate acestea, tlrzmul dependent

/<

Doate sa

devini proprietar dc Paminl insi proprielalea sa conlinuA pamantul ,a uiba rn.rtr.i., ilcomplet. E5lc obligal sd-si culttve nu acestulai supravegherea sub si in conditiile slabilile de senior sau bunul dup' sh-l ipolecheze Doate ni;i sa-l instraincze si nici 'nlac. in unele caztrri, esle [o11at sa-si vilnda produ5ele' in allele 5a-\' culisre impiedicet si o faca; esle inra intotdeauna obligat

cgala si neliniEtitoare si, fiecare dorind si aibi de t,,,rl.,r | ), \lc rrit, bucilile de pamAnt se impart la infinit Ei se sub,ll, ti, ,rr,r liu'ii incetare." Nu avem impresia cI aceste lucruri ar

url,
ll

l,rrrir

';'" o Pane esle relinula de obicei de cdlre senior iar"o'.opiitor, '- nu',-"ut ace.re dispozilii in legi vctuste. ci Ie gisesc pani succein codul de lcgi pregririr de FriedrichlDlsi promulgat de lranceza' siu, chili in momcntul in care izbucnca Revolutia rorul -io" .utr rimp nu mai exista asa cevr in Franta: tiT'lpl:tl: dorinla uenca, cumpara, vindea. se comporta si muncea dupa inimii. Ultimele urme ale iobigiei se mai vedeau doar intr-una aori ai"o" p.oui"ciile din Esl provincii cuceritel in rest' iob ind dLparuse in'intregime. iar data abolirii sale era alAt de zilele in liicute minutioase fiAifr**r.r'lrte. Ccrcerari putea fi au demonstrat ci in Normandia iobdgia nu mai din- secolul al XIII-lea. - in pfu., in ceea ce priveste starea.populaliei' s-a realizat in a,incetat Franta i cu totul altl revolulie: tlranul nu numai ci este Acestfapt propt'ietar funciar' -uiii" iotug; el a devenit atitea vedea' vom cum astazi atat dJpulin;tiut qi i avut, un n cin1e, incdt sper ci mi se va permite si md opresc asupra -"-"Slului. .r"rut .ult timp ci impA4irea proprietilii funciarc data cetre ea; tot din timpul Revoluliei ;inu fusese realizati decat de felul de mirturii ne demonsfieazl exact contrariul' Cel pu,tin cu doudzeci de aniinaintea acestei revolulii' .o.i"taii?.i.ot" care depling dejil t-aramitarea pesle miisuri penoad solului. ,,iripa4irea moslenirilor' spune Turgot in aceeasi unei familii si se imparti intre cinci Ir"" i*i..j
qu'" ""

piJ,in,ut. Mosrenirea

ins?tsi nu rrece. in.in,tregime in proprie-

in zilele noastre? Irr rrr rru rrnor striduinle nesfirsite, am incercat personal si r, . ,,r ,rrlll, rrrlr un fel cadaslrul Vechiului Regim, $i inh-o oarecare rr,rnr ll,r ,r rr r cusit. in conformitate cu legea din 1790 care a stabilit rrll,.rrirrl lrtttciar, fiecare parohie* a trebuit sA facl un inventar
1,, ,1 ,.r r rs('
1,r

t,

rrr, I ,,t,

rr

t rt proprietAlilor existente la acel moment pe cuprinsul

rllai mate, parte aceste inventare au disperut; cu toate ",lll lll rr, !t,.r rrlr un anumit numlr de sate le-arn regesit si, compardn,hr l, , rr lrslclc de contribuabili din zilele noastre, am vizut ce
( ( ir ,r, ,,1,, r rrrrr

jumitate, adesea l.r rl,,r,r lrt irtti dh numirul actual; ceea ce este foarte interesant rr, I.rtttlim ci populatia totali a Frantei acrescutcu mai bine '1,r,,t ,h ll ,l( rl rlc atunci. irr, ,r rlin acea epocd, la fel ca in zilele noastre, dragostea foarte mare fi toate pasiunile pe care lRr,rrrrr lrr r lrcntru pimant era I rrr,,r, r sullctul siu poses.ia pAmantului erau trezite' ,,Pemantuun excelent r ll, .,, v:rtttl in continuare peste valoarea lor, spune prin dorinla explici lucru Se acest ,,1,,,r r r.rlol contmpora.n; Toate proprietari prlrrr('ir I)c care o au toli locuitorii de a deveni m6inile plasate in ,, rrr,,r rilt: claselor de jos, care in alte pir,ti sunt qrrutr, rrl;rr ilor qi in fondurile publice, in Franta sunt destinate , rrl,,r.rrii de Pdminturi." i',,ltrc primele lucruri pe care Arthur Young le observi la lrrt, r ,rrrrl rtc viziteaz[ pentru prima date, nu a fost altul care si il rtrr,r\( r mai tare decat marea diviziune a pimAntului intre Franiei le apa4in cu l{r,U r, .l irlirme cA jumdtate din pdminturile el adesea, despre spune o idee, nici aveam Itlr ,I tnoprietate. ,,Nu
ru ul proprietarilor funciari se ridica la
r rr

":.ngei f in cons"Jinp, Ti111: 111':ii: -u."-gti ":Pii :1 citiva ani spunea' "opii. Necker pamantului"' iil-rrtiui ain ...rrsele proprietli ru:al:' mA ta.riu, ca in f. al\a exista\ o multime de mici intr-un raport secret adresat cu ciliva ani inainte de

,lr,,, r rrr rcr situafie"; qi, intr-adevar, o asemenea sifualie nu exista


ln , |,
rr rr

rlccit in Frzmla,

sau

in regiunile din sficta

sa

vecinitate'

,rril"i"ra"ni,

gisesc urmltoarele: ,,Mogtenirile se

fi

' l'.rol)ic - terito.iu asupra clru;a se exercita jurisdiclia spirituall a unui Regim unitatea administrativl princit1rl.,,r ir , ,r(' era in Franla Vechiului
I r l,l lf,il.r lllld..)

lirani proprieleri. dar inperioada dina ter Revolutici erau tol mai pulin numerosi ln Germania vdzuseri, dintotdeauna si peste tot, un anumit numdr de
In Anglia exislaseri

I ltrtt thci Vechiul Regim este inca foafie aproape de noi, pr r trr ( ir ir) I-iecare zi intilnim oameni care s-au ndscut in acea i l' Irr', ,r('('slr pare deja c[ se pierde in negura limpurilor. Revokrllrr r,r li( irli-l care ne separi de el a avut ofectul trecerii mai multor 'intunccat tot ceea ce nu a distrus. Existi deci pulini ,', ;r

liberi care aveau in proprietate deplinA po4iuni de pAmant'


speciale si adesea bizare, care reglementau proprietatea sL regdsesc in cele mai vechi cutume germanice; dar in

rlr'
r

',rr, rr ( r.c
,

sir

poati rdspunde astizi exact la o intrebare simpli:

un fapt exceplional, iar mic foarte a fost proprieta,i miml acestor mici secolului la sfdrqitul Tinuturile din Germania in care, liber ca fel de la XVlil-tea, tiranul era proprietar si aproape Rinului; Franla, sunisituate, in cea mai mare parte, de-a lungul tot aici s-au risptndit prima datI si cu cea mai mare tirie ide' revolntionare aie Franlei. Din contri, pi4ile din Germania au fost pentru o lungd perioadi de timp de nepitruns pt aceste idei, sunt cele in care noile realitlli nu se intilneau Iati un lucru demn de a fi remarcat.

o."rif"l d" proprietate

a reprezentat

, I I rr ir(lrlrinistrate inainte de 1789 zonele rurale? Si, ?ntr-adc.,l rr ,ur l)ulca rispunde cu precizie si in detaliu fArA se fi studiar
rr r irlrll . t i arhivele administrative
din aceea vreme. ,\rrr rrr rzil dc muhc ori spunindu-sc: nobilimea, carc de multi . r rI rr( ('liisc si mai ia parte la conducerea statului, pitstrase aici |1rr,r l,r ',1;rrsil aclministrarea zonelorrtrale; seniontl conducea greseali o estc insi Acesta l, l,r l,ll,rri.
lrr .,, , olu l al XVIII-1oa. toate problemele parohiei eratt r:ondusc

Ar fi deci o eroare comunl si credem ci impirlirea titii funciare dateaze in Franla din vremea Revolufiei; realitate este mult mai veche decat ea. Revolulia a vandut, drept, toatc pdmanturile clerului si o mare parte din cele ale nobi liloi; dar, dacd am vrea sd consultlm procesele verbale ale acesto vAnziri, asa cum eu m-am chinuit si fac in unele cazuri, am cd cea mai mare parte a pimanturilor au fost cumperarc de persoane care posedau deja alte proprieteti; astfel incat chiar proprietarii s-iu schimbat, numirul lor a crescut mult mai iecht se crede. Potrivit expresiei ambilioase, dar de data adevirate, a lui Necker, existau in Frarl1a o multime de Efectul Revolutiei nI a -tbst acela de a impirti pdmdntul, de a-l etibera pentru ud m6mept. intr-adevlr, toli acesti m proprietari intampinau greutl1i in exploatarea pimantului Ei inci nu scepasere. iupuqi - multor servituli de careindoiali aplsitoare; dar ceea ce Aceste greutiti erau f[r6 ficea insuportabile era locmai lucrul care ar fi trebuit sd le us reze: liranii au fost scosi, mai mult decit in oricare alti parte Europei, de sub conducerea seniorilor loq iati o alti revolu,tie, I mai pulir importantl decat cea care i-a fdcut proprietari'

rrr, ur ;rnumil numlr de functionari care nu mai erau agenlii ., rl,,r r, r \i elrrc nu mai erau alesi de citre scnior; tlnii erau numiti ,l' ' ,rrrl rrlcr)dcntul de provincie, al1ii alcsi,.:hiar de citre lirrani. 1,,, t,,r,rrrloritili Ie revenea sarcina de a repartiza impozittrl, dc .r r, rr .r l,ist'ricile^ de a constmi qcoli, de a aduna si prezida adul, ll,r l, t,,rrolrici. Elc vegheau asupra bunuriior comunale si :isuprl rl,,,lrrlrrr in carc erau folosite, intentau fi suPortau in nLtmclc ,,,rrrrrrl,rlri pt'oceselc. Scniorul nLt mai diri.ia rezolvarea tuturor .l r t'r rrrt i probleme localc si nici nu o mai suprlveghea Asa
,1,

uri r,rrr iiritr in capitolul urmitor. to(i function:uii patohiei

se

,ll,rrr ,rrlr r'ortrltlcerea sausub conlrolul pr'lterii.ccntrale. Mai mult. rl llrr,lr \('(lcrl1 Pe senior actionind ca reiirrezelltanl alregeluiin acesta si lotuitori. Nu mai eslc el cel 1,,t,,1rr, ,, rr intcmlcdiar intrq lrrr,lr, rr,rl Ir lrtrohie si aplice legile generale ale statului, si conI I i i k:. si colocteze taxele, si publice irrstrucliunile regc, rr,rr,
rrrr
r

dlll

IUI r,r ,lr',tr ibLric ajutoarele acord^ate de ciitre accsta. Toatc aceste '.r rlrcl)turi apa4in altora. In realitate, seniorul nu mai estp 'l(1,'rr rlr \inrl)lu locuitor pe care imunitdlile qi privilegirle il izo-

[ar,r ,l, trrticcilalli; condilia, sinu putereasae diferiti. S-el]iltul Nfi t \tt ,lrt it primul.4lntrg locuitori, au griji si spunl intendenli'i lI r' rr .,,r rl( l\'r(alre \ubordona!i

lui, vom gasi acelasi spectacol. Niciieri nobiliinu exercitd buiii adm]nistrative, nici in grup nici de unii singuri; acest a^soc era specific Franlei. in alte pe4i, fiAsetura specifici pimintului i.udll" r" mentinuse pa4ial; posesiunea asupra conducerea oamenilor rimineau incA indm legate' Anslia era adminisralA !i guvemf,ta de calre principslii prietari ic pimint. in zone din Cermanir. precum Prusraa si.{u in-.-" p.in"ipll reusiseri cel mai bine sa se sustragd tutelei bililor in privinta treburilor generale ale statului' ace;tia cor daci princ lau in mare parte administralia zonelor rurale' Chiar putuserd in unele zone si-i controleze pe seniorii feudali' ei ieusiseri inci niciieri si li se substituie' in realitate, nobilii francezi de mult nu mai participau la justilia' Cei ministralia publici decit intr-un singur domeniu: judecdlori ar ca de a imoonanti dintre ei paslrasera dreplul timp in din lor' si d"iia"uu in anurnite procese in numele pt redactau regulament; privind ordinea publici, ce se aplicau subor teritoriul seiioriei. insi puterea regal6 redusese, limitase' care donase justilia senioriali panA intr-acolo incit seniorii mal sr putere pe o ca putin mai o mai exercitau o considerau
ca pe un venit.
AEa se intimptase cu toate drepturile specifice n-obilimii'

Dacd pdrisim nivelul parohiei si ajungem.la cel al cant

rl,rl' lr ,1, ,Ll, lorii lrrintip;1.'; 'tr-,lte celclalte subzisti, este ade,r,,rl rl.r rr rrlri srtnt decXt exemple izolate. I tr rr, l, r or vczilor feudale se regisesc aproape peste tot, ins[ l,r l llr.rr.rl( ..tt'r'sc. Cca mai mare f arte avimilor puse pe drumuri rrt ,lr!rrrrrirtc suu distruse; totttsi, pu(ine sunt provinciile unde l r ., r, t,;r\( irscii in numir mare. In toate, seniorii pun taxe pe .il, r nr r '.r lrrt.lL. Sc ;i1,r cii in intreaga Franld seniorii beneficiau t, ,lr, lrrrrl ,i vrirriL,-,iir.' i,r gencnl. ci sunt singurii detinitori de ..i porumlrir itproape peste tot ii obligA pe 15rani sA I .,lrrrrl, rr, ,:t.r, rr, l.r rrroirnr Ior ',i :ir-si dtr.i rccolta de struguri la teascul r rr1,r r.rl I rr rlrcl;l rilj;versll si cxlrem de oneros este cel numit t lt tt t l lttt't. csle Qn impozit pldtit seniorului de fiecare datl rr,,l .rrr,l \.rll \c cumpilr.r piminturi pe cuprinsul senioriei. in l.rr' lr 1,, rrlr f ',,jt,,eniul, pim. ntul este supus censului, renlelor r,u, I r, ,r ,,lrlig:iirrlrrr in bani sau in naturi, care sunt dalorate
rrl,'rrrlrrr ciitrc pr,;pr ii'tar, acesta dir urmd neput6nduJe rdslrrrg,,rr,r I)irr loati acdisli diversitate se poate desprinde o trisir,rr.r , ',rrr)r: loate drepturile sunt legate mai mult sau mai pulin l, l, rrrr.rrl r;rrr tlc produsele sale; ele sunt obligatorii penfu cei rr, I , rr ltrv:t. ',, .,trr'cri scniorii cclcziastici se bucurau de aceleasi avartaje; r , lrrr , ,r lliscrica. cirrc avea o altd origine, o alti destinatie si o ,tr,r r,rrr r i! rlctit ibrr'fulitatea. a sf6rgit totu$i prin a se uni stans , .r ,.r, , lr irr daci nu a fost niciodate complet lncorporati acestei 'r ,, r|nlr ,.rr.rinc, a ajuns si i se integreze atat de bine incAt a rimas ,lrr, llr,,l,rlii in ea. I 1,r,,t opii, czmonicii, abalii posedau, deci, in virfrtea funcliilor r ,r , r I rrrrstice fiefuri sau terenuri supuse censului anual; mlnis,r rr rlc obicei drepturi senioriale asupra satului pe teritoriul 'r, ,rr'' ,utrr ,,r' l,ir\ca. In zonele Franlei in carc mai existau iobagi, mdnis,rr, r rr lrrloscar si ea; impunea corvezi, percepea drepturi asupra , rrIrrrl,)r \i pietelor, avea cuptor, moari, presi, taur de prdsill lr plus, si in Franfa, ca in toate ldrile crestine, clerul se I r,,l'r t rrr.,,l, rhLptul dc ir impune dijmd. ',, I r,l ( 1'('a ce mi intereseazi aici este ci in intreaga Europi a ., f, r , 1,, x i sc reglseau aceleali drepturi feudale, exact aceleasi, '
.

ri

tea poiiric6 dispL.usel ramdsese doar cea pecuniard' care


se

mirise vizibil. Nu vreau si vorbesc aici decit despre acea parte diltre Iesiile utile care purlau prin excelenla numele de drepruri jn p."nt^ .a acestea sunt cele care afectau mod special pr Este dificil sI spunem astizi ce mai reprezentau aceste turi in 1789, pentru ce numirul lor fusese foarte mare 9i dt divers, si mulie dintre ele dispiruseri sau se transformaseri pen confuz astfel sensul cuvintelor care le desemnau, deja contemporani, a devenit pentru noi si mai ob"cur Totugi'c6 scrierile speciiligtilor in drept feudal din secolul "or,.otti. XVIIIIea gi clutim cu atentie obiceiurile locale' ne putem la un I seama cA toate drepturile inci existente se pot reduce

de pe continent erau mult mai gr aceasta Voi cita doar exemplul corvezii senioriale ln Fran,ta' grea' usoari; in Germania. era incd universaltl si cA in cele mai multe
rarA si

pi4i

{ p,rt,

tr r l,

,r

,)

l( r ilc.

r,rrt ,'r,, r,,,,',,'. rttsrt

Nobilii aveau privilegii sup-iritoare qi drepacestia asigurau ordinea publici' impdrteau

Mai mult. mrrc pxne dintre drePturile de origine feudali lau revollal cet mai mult pe pdrintii nostri' pe care le constt

"i

.Inl,r,rr,Lr

*.llrrtl,

renlele nu numai contrrrc dreplitii. ci si civilizrtici: dijma' ceea ce venles' et Lods perpetue, ciare inalienabile, obligaliile XVIII-I al a secolului nr*.ar, in timba un pi..u. po*poasd

,"rritutrn pdnintulii' toate

aceste

lucruri

se reglseau

si la englezi; multe se mai regdsesc lpo.e, fie cea mai perfeclion n'u impi"aita inia agricultura englezi si isi di seama si maibogati din [irne, iar poporul cnglez abia
exislenta lor. Atunci dc ce aceleasi drepturi feudalc au niscut in chiar r francezilor o uri atal de pulcrnici incit a supravietuit feno acestui Cauza iifilo. in."to., parind aittel de nestins'J

p.iia,

in i astizl ;i

pe'de-o parte, tiranul francez devenise propri "ri"-,r"iii, iun"i*, i- p" ,f" ulta; se eliberasc in intregimc d^e sub altorit ,"nio*iui ,ar' Mai existit inci multe aite ciurze ' firi indoiali' cred cd acesteii suflt celc mai inlportante Daci liranul nu ar fi intrat in posesia pam6ntului' ar fi feudal i.r";i;ii ia mulre ,lintre obligaliile pe care sistemul penru dijmr arc imDunea Droorielilii lulrcixre. Ce irllponrrlla decat rrcnda'l O deduce din arcnda Cc importt nu "oJ" "rt. proprietarul pimainl are renta funciari pentru ccl ciue nu este pentru cel E. ,-p"n"*p ," aificultitilc cle a rnunci pimintul
munceste '------pe penru ahul? ao atta parte, daci liranul francez s-ar mai fi aflat i s-ar fi pirut autoritatea seniorulLri s{u. drepturile feudale

..,,r,,,,.,r' ,,,,trt.si: "."ia si a schimbat condilia, insi nu si caracterul' l'(,r,lir.rlr \r I;rsacumesteinldtisatin documentele pe care le-am . .rr .ri ,lt lrrolirnd indrigostit de pdmtnt incit pentru a-l cttmsi il cumpirl- cu o-rice prel' t.nr.r rl l,'1,)\( \tc toate economiile un drept feudal' nu pliteasci si i .,,t1l I ,,1,tirrr' lrcbuie mai int6i lafel de stririni vecinitate, din Fr ' rulrr , icclorlalli proprietari ., - t, l, l, .,, in islriuea feburilor publice, aproape la fel de nepurr., l,, r r r ',r cl. AjLrnge in sfdlsit in poscsia ogorului in carciqi -,r,h.r, ,r ,l,rtrr cu grinele, si dragostea Micul coll de pimant ,1, I ,rl, u lrrc in totalitate, in acest vast univrs, il umple de orvecini * .,,,, , t, rru sentintent de independenli' insl aceeasi simunobliga sia-l siu pe cimpul ,,,r. r rr l,, rlru a-l smulgede , n", , ,,, ,11,, parlc firi salariu. Cind vrca si-qi apere seminiturile 1, ,111.11111 l,rt: ci, vin si-l impiedicd; tot ei sunt cei care-l aqteapti
1r r r

inceteazi si mai facl l,rrl,lrt c. Pc misuri ce nobilimea pirea mult mai mare' si sale privilegiilor ulatea ,.,. r, lrr, rr rr r, 11re neintelcs' . de ll ,r , r'.lr'nl,t lol lt devcnit ll r rl,rrr.rlt vri. vl rog, liranul friincez al secolului al XVlIlea' p" care il cunoaqteli; pentru ci este in .,,, r,, ,r', ,rr,rrr,l
1,"

l,r

(rrtr in aplicare legea, ajutau pecel slab, condltc-eall

r r r 'lrr

ca ouiin ;nruporruUilc- pcntru ca nu lc-:r [i ritzut ']ecdt con\ccinu naturala a obiceiului pimantului ci gi puteri' cE Cana noUifimea posedi nu numai privilegii' si adminisrreazi, drepturile sele speciale pot fi "* "*Ju". pulrn I izibile h o::l"li si ;;";i;;;;;,i;*rin,e 'ai prl\ l: lt nobilimea era vaTulil cu aceeasi ochi cu clre este

iaxi de trecere. ii regiseste Ia pia1i, unde ii r,,,1 ,lr, l,trrl rlc a-si vilde propriile produse; iar cXnd, reintots ,, , r r'r slt sc bucute de griul siu, acclasi grdu cilre a crescut -,,1,,,, lrrr ',,ri si prin striduinla rniinilor salc, ntt poate s-o faci r,, ni ,lrl, r l. e I i mdcinat la moara si copt in cuptorul acelorali ,rr, l ( ) l)ilttc a venitului micului siu domenir"r se lransformi rrr l,rrl, l,' lt)r. !ilre sunt imprescriptibile si de nerascumpiLrert' llr, , ,rr lir.c. ii regiseqte oriunde in drumul slu pc itcesti , , r,r r , ,,nro/-i care ii tulbttrl pliicerea, il dcranjeazi in timpul
l,, r
tr

rr-i cere

",rr,

|,t1, ,rlr

,,.,,1r,

ca suvemul: obligatiile pe care Ie impunea erau suportate

lrrr.rginali-vii situalia, nevoile, caracterul, sentimentele .. r,,, ,,rr si cllculati, daci puteti, bogilia de uri qi de invidie ' .n. r r,irtttltl in suflctul sau.

r r rriLninca produsele; qi cend a terminat cu ei, ai1ii, imllr ( Fru, se prgzinlA pentru a-i lua partea cea mai bunl a
r

incetind sd mai fie o institulic politicl, feudalitatea cea mai importantil dintre loate instituliile noastre civile' redurl, suscita si mai multa url si putem spune cu indr<

ci distrugdnd

o parte a irstituliilor erului mediu ceea ce devenise de o sutl de ori mai detestabil. ( 'r.rrl

CAPITOLUL

r:rlizarea administrativi este o institufie a \i'r'hiului Regim' si nu opera Revolutiei' nici a lmperiului, asa cum se spune

r ,rr rz it odati, pe vrernta cind existau in Franla aduniri pollr i )r:rlor care, vorbind despre centralizarea administrativi, rlxrr' ..r,rlir o l-rumoasd cucerire a R.evoluliei pentm care Europa rl, lrrr rilr, rz;r !" As wea ca cenftalizarea si fie o firrmoasi cucerire, llrt,1,,r,,r rI ch Europa ne invidiazi pentru ea, insi sustin cI nu
A
rr

l tr r

:rtr rlrlrr
r f r,,t

contri, este un produs al 14, htrrhrr l{t gim si, a; adiuga, singurul domeniu al organizirii prrlltt, , ,r Vr!hiLrlui Regim care a supravie,tuit Revolutiei, deoarece
o t ucerire a Revolutiei. Din
,,r r,,r rl
rr

I care s-a

putut acomoda cu noua stare soci ali' creati

rle,,Ir,,r,, irsta. Cititorului care va avea rdbdarea si parcurgi cu rtHrll' |r, /drlul capitol i se va pirca chiar ci mi-am demonstrat
hhr",t trrtr rrrr tttod excesiv. ...r nri sc permit[ sd las deoparte asa numitel e pays d' itats, f r,,), ,r,rr rr'iilc care se administrau, sau mai curind aveau aerul rt 1,r,

dt

rb { rr rrr,rr rrtllninistra
A, , ,,t,'

incl singure. plovincii, situate la extremiti{ile regatului, nu mai t$prlr,l, ,rr rrici un sfert din populalia totali a Franlei, iar printre ;| r|,,rr rrr rloua libertatea provilciali mai subzista in mod real. hrl r, ', ,,, rrrrri lirzui la aceste cazuri si voi dovedi in ce misuri l.Ibr',r ', rlr.rl,i le supusese si pe ele regulilor comune.l 4 t, r r, .rr \u mi ocup in principal de ceea ce se numea in ' Ifilllrlrl ,rlnrirlistrativ al vremii les pays d'ilection, chiar dacd l.t r.rr,,r,rr rrrri putine alegeri decat in orice alta parte. Acestea h,lrlrrr.,,' l'rrlisul din toate pirlile, constituiau un tot unitar si iar,,u,, ,,,,,,,rr si cea mai buni parte a colpului Franlei.

La o priml vedere asupra vechii administralii a totul pare cliversitate de reguli si de autoritate, o ihlrepatrund de puieri. Franta este impanziti de corpuri administrative sau funclionari izoiali care nu depind unii de al1ii, Ei care iau parte procesul de guvemare in virtutea unui drept pe care-l-au cumpi ,i au." nu le mai poate fi reYocat. Adesea atribufiilc lor sunt ie amestecate gi de asemdnitoare incdt in cadrul aceloraqi bleme administiative ajung la un contlict de interese Ei la cit Cuaile dejustilie particip; intiirett la excrcitaref, pulerij lative; au drepiul de a concepe regulamenle administrative au caracter obligatoriu in sfera lor de competenl5 Uneori se in fruntea adminisftaliei propriu-zise, dezaprobi in mod zgol deciziile acesteia si dau ordine agentilor acesteia' Simplij cltori dau ordonanle cle polilie in oraqele sau in tArgurile in isi ' au resedinta.
ConsLirutiile oraselor sunt toar1e.liverst Magisnalii lor nume dilerite si de{in puterea din surse diferite; poli intehi z un primar, dircolo coniuli, in alte pi4i sindici Unii sunt alegi cdtie rege, allii de citre vechiul senior sau de cdtre principii regale; illii sunt alesi pentru un im de citre cetiteni, sau au

6f

rtrl

tr

vr.u

I rlr i. 'lbt cl hofiraste in toate problemele importante

tl lrprlr.r'lllrczrr lrrrtcrilc subordonate. Toate problemele ajung in

lrlr lIr
r

',r rL' lir

el pleaci ac{iunea care este comunicau tuturor.

l|llr dr,rt,r |,rrllrllrcntul intr-nna dintre mustririle sale, chiar atunci tOr,l |,rr l.rrrrr'r trrl are aerul de a face dreptale, nu este-compus de Itf't '1, ' .rr ,lrrr srrrrplii sJ,)tuituri. /\, , ,.1 ( r)nsiliu nu :re deloc in componenla sa mari seniori, ci 1rIIr,rl 1,, r ,,, rr rrr jc dc proveniend sociali joasi sau mediocri, fosti Stkr' [ l| lr .,r rr ltr: pcrsoane hArsite in practica afacerilor comerciale, It{l I r,,r ,rlrr li. I rrrr.,rlrrl rrclioneazi de obicei in mod discret si firi zarvi, latdr,hr ,,( uloldeauna mai curdnd lipsit de preten{ii decet de 1rllrt I )r' ,rs( rlonea, nll are o strilucire proprie; sau mai bine zis * lrtlrrl, , r lolul ln splendoarea tronului de care se afli atdt de rfllr,rlll l \rc irlit de putemic incat influentezze totul si in acelagi lltll| 'tt,rt ilt. r,bscur incdt in istorie abia daci este remiucat. Ar,r i nlr intreaga administralie a Urii este condusi de cdtre

I x tr'!rr, ,rr (stcir. nu are jurisdictie proprie. Chiar si atunci cind llt.lllrrl lr,u r' \ir sc pronunte, regele este singurul care decide. Asa '

parat dreptul de a-i guvema pentnt totdeauna' ' Aceitea sunt ri;aisilele vechiior prerogative; dar incetul

incetul a apirut in mijlocul lor o realitate relativ norti si me moribzali, pe care lmi rimine si o descrlu' in ccntiul regetuiui si iu apropierer tronului s-a format corp iLdministrativ crt c puterc neobjsnuiti, in sinul cdreiase n".a i,rrr-o tbrmi noui toatc Prerogativei.: cunsiliryLt e.gehri' Originta sa este veche, dil eea rnai nra;e plrte a atri'bLitii .ale s,-rni,le (lat;l rcccrllf,. lEste in acelasi ti rp: curte suPremA jrisijlie. pentru cd are cireptui de a casa hotirariio tuluror tflt iaieior orrlinare; tribunal sLtperior :tdministrativ: de el depind uhimli insiilrti ioate iurisdictiile speciale. in calitate de consi de conducere poseilit. i'n ac:ord cu dorinla regelui, puterea legrsl tivd. discutinj si propunind cea mai mare parte a legilor, fixind replrrlizind impoiirele. in calitate de consiliu supiem de regulile generale dupl care trebuie si se

ilteme este controlorul general. dlli It,r, ,r ,L e hicleti un almanah din vremea Vechiului Regirn, ,tll r'll, ,r .rcolo cI liecare. prcvincic avea propriul siu ministru; rl r,tl,l .,, stLrdiazi arimir.ristralia cu ajutorul dosarelor, sc vede ItSr:rl' ,.r rcspcctivui ministru nu avea decat cateva ocazii putin , rle rr irctiona, Mcrsul obisnuit al trcburjbr esle dirijat I |II ' !h r ttr, , ,,rrlrolorul general. Acesta a monopolizat incetul cu Iltlrrl t,,,rt, rrlrrcerile cu cracter economic, deci aproape intreaga idtltlr tr.rtr, publica. il vedem aclionind in acelaii rimp ia l{l|tt"trr ,rl lrrrirrtelor, ninistru de interne, n}inistru al lucririior $hl|, . rrrrrrislrrL al contertului. .\rlrrrrrrrsti.rlia centralir nu are in iealitate dccit un singur llprr' rt,urt l.r Paris; la fcl sc petrec Iucrurile si in provincie, unde rlt.ll, ,1,, .rl rrn singur rcprezentant. Se niai gAsesc ?nci, in secolul J I \ lll 1, .r, rrrali seniori care poarli numele de gu,-ernotot'i.1le lx! , r,,, /, \Lrrl vechii reprezentanti. adesea ereditari, ai tcgalirirtii
''r

ril

llr r r( ,

rrproape intreaga,condu_c-ere,-a treburilor

trr

11r r;.r r rrrrLi singur reprezent.lnt,

, r

rrr

continuare onoruri' dar nu mai f'eudalc. Lor le sunt acordate in

i'::t "'"'

d"'pto"ni"nti sociali comunl' intot st'u'li" *"',".i", ianl"'i aorni"'4"'uoll.l1l1^L':i], sau 1 u unui it"pr - al aleserii' nasterii ;,';;.;.;;;;;" oli'l:,I:T:ll: i"' a' cit'"

;il;.

;:;;;;;i-

i;;;aritut", int'nd'ntut

::1:,:1^'i::-:*5';,,

t()t. In socictate, nobilii se bLrcurau de avantajul ranl,,,1,,rtrr.i si consideratiei care insolcste meteu tot ceea ce 1:,rlrrr

t,l'

.r

rlr |r'!lr.

r. trr.rrl.r( rr;rl in trecrt. in viala politica, nobilimea il inconjura l', r,l,.,r l,rrlil curlcasa; comanda llotcle si conducea armatele; itlrr rr, r\,rrt, laiccaceeace atrigeacel mai multatcntiacontcm-

iii;;',;il', ;;
:1'i:ili]'il;;

::;;;

lolle "'l'"'i''" i.In,i^if" \ale \unt concentrate aproape intr-o mat ."^.,irri,. J"rint ti u'" d"n'ul si le cxercite ,ti,lr 'ri;:;#:;;i;,;i."

'ona"'::" intnto""una revocabil' Ctriar daci ;ni 'l "u" t' i:ry i' 11'1'j" ::, ::::i c on t n-u i ;;,,.; ;, . ;rp' : de1 ir.i",,Jminisrrativli r timpului le c"mnisait.e pulerile p.e
i

ii* a"..o*p"'"1i",:i:llllilil'*l; seamane ;i,i*"L'''i ;-a"..etor' Intendentul ,T::5ffiffi "' unic' in provincie' al tutu
ir^iiirrini.i.lit
.ste reprezentantul

dorintelor guvernului' el'.se in srrbirdhea sa si numit de cirtre

afli i1 tielale-

dupi bunul siu ,ar"-r*"ri,i-irt"got, funclionar revocabil oui..i innotitor d" *'119'"::'-9*],"i:* rotusi rcorezinrj intregul guven ili;1.:"il:;;;' J.. 'ina atribuita tt ti micu cir.umscriptic crrc *i este ':1f:::l-li, se supune r"f,,l intt.gii g"n"ralititi Subdelegalul ministmlui . tu i"t.ulrr"u."rtu.e supune '^ ''iili:;1;:,il';ffion po'"u"*" in Memttriik sare cLt-"^"-1,?T-' o ,i i"* ilo.pur' ,,fru as fi crezut -niciod3ti :;,H;;",i';;i;;'i iinon'"lo' sa ltili ca resaRrl F,nlei

ff#;,#';;'i"

."ror. i. tiir".i

.i;i;,,' ;;;;;"i;, il;in j; ;;":i".ie


..
r

ac inlendenti Nu rr em nici PTI'*:11^T.c1 doar trei/eci de raponori ai consi nelerr "malori: de care depinde rcricirea sau

rtJ"rail. ^"';;li; ^."rt"r [rn.rionu'l rtat de putemici


i

pro:peritatee sau strracia lor'"

5i

"til .t] ]Y: ;, ; ; " : t; a:"::1 X :":',1| iH :, i"?f, : "T,l' in rrri.ilocul \lralucirii pe carc ilcc'. ^ : r,^n ara ^L:..- dacd erau chiar i..",J., ;.;;:;:i fi" p"rin lurti in seamd'

;!

rr,n,, r l lr )r r ile vit:'i nobilir ar fi dispretuit cel mai adesea o astfel l, lllr, lr, Illt('lr(icntii erau in ochii sii reprezentantii unei putcri rrrrrrr , ,, rrrrr.rrinoi, prepusii la conducere ai burghezilor;i !ira}rl,,r rll, r 1,. rlirr rrlmi, toyaresi de proast:i calitate. Totusi, asa cum +l,rr,, r Lr\\ si t rrnr vom vedea ?ntprcunli, acesti oamcni guvemau Irrl1 '!.r u ,'lx.n I nai intii cu dreptul de a colecta impozitele, care l, ,,,iltllr, ,,,If(ulll pe toatc celelaltc. ',, rr,. ( ir o parte a impozitelor erau arendate; in acest caz .,,r,.rlrrrl r, r,,.lrri cra cel care trata cu conrpaniilc linanciare, fixa . ',rr,lrirrl, , r,rrtractului si stabilea modLrl de percepere. Toate , t, lrlr, r.rrL.. lrrccurn birul plitit de oamcnii de rind (lu toille), rt,lr rlr r I Lr\ir dc 5% din veniturile dcclarate (h tingtiime)'', ' t.r,r t.rl,rlrt( si l)ercepute direct de citre agentii administratiei I rrr'rl,,..rr (l(. ( irtle cci ce se afl au sub controlul lor atolputernic. t,,r r I rr I cra ccl care fira anual, printr-o decizie secreti, toale r' ;!r, r i. , l,r r.r.um si repartizarea lor pc provincii. Birul plitit de i4u, rr ,l, r,rnrl a fost astfel mirit dc la an Ia an, f?rl ca nimeni ,t lr,rll rr ,lll rilll]lc ceva. Cum acesta era un vechi impozit, fixarea , ,rt+l,r r trr rr r.pcrea lor fuseseri incredintate odinioari agentilor lin ilr , rrr' , rrrr rrrai mulf sau mai putin independenti de puterea , rrr.rl r |,{ , )IrIr cir-si exercitau prerogativele in vinutea dreptului * rr.r r, rr '.,rrr rrl trlegerii, sau ca urnare a cump,lririi impozitelor 1,,.1 ,1,, rtr(.riur: ,!rniorul, colector-ttl parohial, t-ezorierii Frantei, .r1 ', r, , t( irrloriteti existau inci. in secolul al XVIII-lea; insd
r

, t.,,r rrrrl,,r r slrirlclr prca des interesul poslerititii. Un mare senior l lr 1,, r tri'nit rllcir i s-ar 1i propus si devini intendent; cel mai

. r

* Generllitale

apol a circumscriplie a generalului iar

t , t r, , ttt t,. irnpozil instituil de citre Machault d,Amouville (mai ,,, t, I \ir 5.1, din toxte venituriie pe care supusii rcgel(11 Frantei :ar , , I,l (. lnotllrad,).

t.1,,

lucru' iar altele nu o unele nu se mai ocupau deloc cu acest

il;;;;;;;

p" otbligalie secundard si in intregime subc purere se.afla in ;;i;;;t ;;;",r doir"niu' intreaBf, in"ra"ri*rtll si a agentilor sai: in realitale tl :ilqll^: ."t.l" *i" p.;nr. iiconducea ti supraveghea pe colectori'

ffi.

lb

aminiri sau scuttrt. care erau in c-ol altor impozite, precum capitatia'

l{th-r I ,rr lr ,r rrll r rtt ltttl inc din cazuri sau deloc: ne-o dovedeste cea fl|rl rlrrrl'l,r r.r,rr r rrrlluc a documentelor administrative ale timpului. l$ttr, rrr,rll, rlr rrrrrtrri, sau chiar cele care legau doui oraqe intre r,trtlr r ( rr \lr rrilc salr inlretinute din contribuliile generale. Conrlllrrl r r,r r , l r rrc lixa planul si decidea cui ii va fi adjudecatd exeFgll( lll lr r rr l('r tu I conducea lucririle inginerilor, iar subdelegatul lflirr;1r ,r rl,rr rl(. occcsare executirii. Vechilor puteri locale le era
,

,*"*,
I"r^i.

;il;' ;il;;; ;;,a


,i."J."*r":i

p"*u."ntrala

con'iliul fixau valoarea liecirei cote'


1a

d:tT:*i q::i9':']T1 i'a i'r"*"nti' localnicilor' controlorul


nu mai era

h.'rt,r,l,,.,r

rr rr
r

r1,r

ijirca drumurilor ldturalnice, care ln noile condilii

'rr"*'r, l"J.i;'.a i""t.t;r,i^ [tr"r.

cd francezii au suportat atat de vremea Rer olutiei si dupal dar iup ukonscriptic i milirare in crau obisnuiti cu acest lucru d".

SI trecem de la bani

oamenl'

ir*""1" .ira *eori

llttltll,,Ir rIr rtelicabile. r ,.r rrr zrlt L: noastre, marele agent in materie de lucriLri puIrltr I,rrr, rrrrrIrri central era r/irzctia poduri.lor.;i.;oselebr.. In tltrrlrr trr r , rrr tinrpLrlrli, lotul arAmas aici neschimbat. Administra,,osclelor are un consiliu, o qcoald qi inspectori care |Irr;'lr,IrrrrI,,r si

I lrl

';i;;';;;i;. ;;;;;;ir-il;

in timp se trisea la sorii rentl 3 f1g1 ce f iiroil a- lom.a ,atoltti un anumit numir de soldali .ililie in care rigi.""i"r" '-"i:"* .rJ"iti" ':*"t:l.tto 1:-,t'^1"-u1':. -,, eia o institulie relativ modeml' nu {inea t'eudale; in:tTi1:*1 competenla nici uneia dintre puterile ccntrele' consiJiul putcrii ugtniito' ,[;i;i;i; ;iu'i' (oli] pane a llecarel provu ";" ccl cuc [i-r a contingennll general si

pr"c"daia de cdtre purin chiar daca' conringentcle erau mai

^'.lte militie' care implica

rltfll',rt .rrrrr,rl rrlrcagr Franti; inginerii isi au resedinta in locuriie ilr, ,rr, lrr, rrrrzri, se afli sub otdinele intendenlilor, si sunt insirI hr,rll , rr .,r(luccrea lucriirilor Institutiile Vechiului Regirn cue, ll lrlrr,rr rrrrrll nrai rnarc decit se crede. au fost mutatc in noua rr. tr t,rt, ..i rru pierdut in gencral in acest proces numele, chiar

,l r ,rr rrrcnlinut lbmra. Dar, lucru rar, in domeniul administralh I l,',,1r ll lor si soscleloi s-au pistrat ;i numele si forma.
rl,r,

lrr',\ rll,

ccnlrali sc insircina sirrguri si menlini ordinca in iriutorul agenlilor sii. Vcchea jandarrnerie (la matt h|t\\t't ) cra risplnditi pe tot cuprinsLrl rcgatului in mici bril'rrr, rcrr
( rr
,,r

ce trebuiau recrutali ;;i""d;; iltleL nu''Itol de oan.reni lragerea- la prezitia ;dcLe gatul s[u il;"p;;;, :"i1 11: care pxleau rimane

ln ."ru'rit" dc scttlit.. desentnl militiilc plttt 1t::t::^1:l'rl rcgiunile ac bastin.I sru care ltcbuiru 'r se fdceau Recursurile mililiue f".rJ"t i. JLttorililii "ri, in fata intendentuiui sau a consiiiului ,. ---!^, -^.," , Pulenr sPunc de aremettea '' '.'slittrlic p'rticularrt' erau tuate ltl(rilrile publlce' (htar L-u o agenlii puteriicentrale'. ,ii"ii '" - ."na"r. *,mai de catre loca1e si independente ioirt"u in.i multe autoritili insdrcinati cu ,rril,'r,i.'ii, urrit, de linunii' marii ttiitericonconitent la parlicipe turca drttmurilttr'' care puteau sa publicc' Aproalpe pesle tot' aceste

,,( irlla sub condncetea intendenlilor. Cu ajutorul acestor armatei, inlendcntul prevenea orice t, lrI l,, rrrol ncprevizut, aresla vagatronzii, reprima cerfetoria si hrdlrI,.r'.r rr'vohele neincetate provocale de prelrrile crescrtte ale , or ,rl, l, r. Nu se intdrnpla niciodati, ca in trecut, ca puterea si r,I rl ,r Ir torrr I populatiei in aceastd problemi. Doar in orase, unde ' irthr,r ,i( obicei o gardi urbani ai cirei soldali gi ofileri erau ll rIr ,1, ( Jlre intendenl. se putea cere sprijin. t i rr trle de justiiie plstasere dreptul, folosit deseori, de a redacta rgrl,rruc:nlele de polilie. InsA acestea erau aplicabile doar intr-o rlmrrlir l)irte a teritoriului, si de cele mai mtrlte ori doar inh-un

p,t,l

Irll,rlr \r lir ncvoie cu ajutorul

rtl|rrr kr. Consiliul putea


'

sd,

caseze

hotiririle

sale, gi o ficea

flri

fu*

tlr r,rrc alunci cand era vorba de jurisdiclii inferioare. In acelagi

de -" ani care au Precedat Rcvolulia '

-'i;;;;"';"cietate feudaii' seniorul avea in acelasi j"r si mttlle indatoriri Frr obligat si-i ajute -rf," a,.rirri. rale Regrsim o'll'lTij:T1"::::;

".J*iri. i.-ii.i,i a Etrropei in codul prusac din l7s5 care


"".ni

p" o"lnsnlllc

cr taranii seraci sd,pnmeasca.eour .,seniorri ncbuie si veghe/c de subzister

,sp

mijloace iriu,u"l, ir"r'"r" polibitului' sr procure Daca vreunul dintre piminturi .ri..t" nu mai ru "r.riii"r obligat si-i viniin ajutor"' ,i.a""Et",

demulti astfel de lege nu mai exista in Franla Nici o"tt" pureri' la rindul tii'i,1Y Cr*.."i"*rrii t" iulera vechile Jonrr. oUtig"liit" din trecut' Nici o f,utoritale '"iili^^l',t] parohialir ;;;t,;";"r;. atie provi;rciala sau ocupe.de i" ii.l'T] t1u:"::-'l Ni..ni nu mai era obligat sd se mai sl se prr"r* ."*"ie dovedie multi indrizneali vrind

l'rr, r,.,rr (.ltrirli'r nLr se limita doar si vindin ajutorul ,iiranilor r ,r\,,r lrclcnlia si-i invete cum si se imbogiteasci, si-i dlulr ,rr. I r rrcvoie, sl-i forteze in aceasti direclie. in acest scop Ftdr ,ll rr rl'rrr( rlin timp in timp de citre intendenti sau subdeIr g,rll rrrr, r ,., r icri asupra artei agricole, se infiinlau societeti de itftt, llrrr,r. ,r' Iron)ileau prime, se intrelineau cu mari cheltuieli l,r l,trl, r, ,rl( , rr|or produse erau distribuite. Se pare ci ar fi fost lltll lr ', , lr, .r, , :i re usureze aplsarea sau si se micsoreze inegrlllal' ,r , ,l ,lrl', rl rilor i:are impovirau in acea epoci agricultura. Dar l,llht' r,. llrr,rlir nrr si a dat niciodatA seama de acest lucru. I rrr, , ,r r , , rrrsiliul ii obliga pe oameni si prospere cu orice chip. lt t rlrrr, r,,,rsc hotir6rile care-i fo{au pe artizani si foloseasci { rll, rn, rrxl( si sa fabrice anumite produse. Sicum intendenlii IItr r,rr ,1, ,r;r rrrs sl"r supravegheze aplicarea tuturor acestor reguli, r r hldr lr r.,1,( ( tor i generali ai industriei care cutreierau provinciile lElrllll ,t .r Irl)lrnc vointa. I t l,,r,r lr)rirriri ale consiliului care interzic anumite culturi pe lltrllrll, , ,,rrsirlcrate improprii. Prin altele se ordond zmulgerea 'llhrr , ,rr, ,rrr lr)sl plantate, dupd pdreare consiliului, pe un sol de lrlr{.t,I r,rlrt,rt.. Astlel puterea centrali ffecuse de la rolul de altrH,tlr l,r r r'l (l('lutole.
,'rr,r,

infotdeauna cu totul neindestulito

are '

I lt.ltf,rrr lllrr'rl,rlil(' rrrrrnicipale deoauece caracterul lor democratic ll t1lrl,r, I rrrIrvir' rrl XIV-li:r le-a distrus fird si se teami de ele.

CAPITOLUL3
ce numim astizi tutell administrative Ceea -'"-..i" institulie a Vechiului Regim

l{rll ,1,,r',r,1,r. l( ir r('(lal lulr.uor oraselor care puteau si le riscum, t' I voia nu atat sd le aboleasci, cit si faci negol Flr r rl,r( r l(' u abolit intr-adevdr, a flcut-o firi sd se gdn![ ih,, I'r
I
r

r ,'rrIrI

, r t r

'

lht.r

d I'r rr.,lir,

"

leud in Franta libertatea municipali a supravietuit * i^ care seniorii deja nu mai administrauzona t" "r"n in.i a,.piut de uutoguvcmarc Sprc slarq ::*:::';;,;';,;;u intlrnc'c orrse'T::11':::,:: ::Ii;:,'

,i'fiii-l; '; '"i i democrrticc' in carc m; ;r;;';;;'.,, nislc ttti' i rcptrblie n.o.t ,ihcr de cirrc tlt':'q: rylllli,:lllil publica.si acrivi' 'ri, "i*i-l^ ;,:;i''v;"" ,-,-,uni'ip tlr c''c
::ili,ffi;"i,,

lt (tllllrrr tirrrP tlc optzeci de ani. De saptc ori in acest inte al tl llrtl, 1, ,''t,' v;irrrltrl oraselor dreptul de a-si alege magistratii si, rhrl lr , ',t, ,r irr sinrlil din nou gustul dulce al libertitii, aceasta le tlh ltt,rl,t rrr.rlroi, I)cnlru ca mai tirziu si le fie din nou v6nduti. ll{llvltl ,rr (.\l( i nriisrlri este ntereu acelasi, si uneori el este chiar f,llllrl,,ll ,,Nt voilc fin:rntelor nc obligi si gisim mijloacele cele lllll tl!ff( 1,r'rrlrrr ir lc salistace, se spune in preambulul edictului dh I /.',' " N'lijkxLrl cra intr-adevlr sigur, insi ruindtor pentru cei l tlrtrr r rlrorr r'rtlca accst ciudal impozit. ,,Sunt uimit de valoarea
lll
r,rrr'lor plirtile de-a lungul timpului pentru rlscumpirarea r lllhrr rrrrrrricipale, scrie un intendent controlorului general al I rr r r I /(;1. S unra acestora, folositi in lucrdri utile, ar fi adus
,r
r

rlirr Ir rr inleres financiar. Si, lucru ciudat, acestjoc

.";;;;;i;;,

ntatrdt, Je indcp..'ntlentr
rru

Aleccrilc

[o'l abolitc penlru


aLr

dttPl.'iilt,:1: .. I prinlir d'ila abia ill 1692'

liite municiprte

[o't

dc arunci sioa\c

:Iil;;il"tl:

teilrlti .,- - ^: bunlstarea t'"''ti;;:;;i;";rni'o,'"'o"iti'"'i L,,6i,c,.rpa oraselor' ^rr\e


penlru lUldcrtttn'r pc

'inau'ti'o"'

drcptul de r i lo'uit.rt i*:il':li'::

ir .^;r;.;;r;,i"ior

I'::',i:,i..,".:.;:;ain'il

vinzarea ftrncliilor a avut adesca.efecl^e ..onai'i" unei bune justilii cste ir

il;;;,';;;;; ;r;;";,*-i"t"1de
*"1 ,f". f"

ju'i""'u"'rui''1 "11'^i1T'l]:ll1l"rlll de-a dreptul funeste' d


auna ettcte

'

lh lt rr;rsrrlui. Din contri, acesta nu a simlit decit apdsarea tr si rr privilegiilor acestor functii publice." Nu vAd fiasetur1 t{l lnlro,r\r h intleaga fizionomie a Vechiului Regim. l,rt',lrlicil despusastdzi cu precizie cum erau conduse oraIrr rrr oltrl al XVIII-Ie pentru cA, chiar daci sursa puterii muni4r*h, rrr. rt lrirnbii lirb incetare, aga cum am remarcat, fiecare oras Fn/,1 riilcva rimisile ale vechii constitutii si ale propriilor rlrr r. Nu existi probabil in Franta doui orase in care totul llr l'l(' tic; insi aceasta este o diversitate inselitoare. care as-

si se intalneasce respo vechii moniLrhii a ffi'a..s"u#i;;;;"; fi ."tut cona'""'"a in caz,1 siu.regi sa fotoseascd ..t sla ferir pdzindtrse cu strisnicie si puniin

..""

aomeniu trebuie

rrtlI, urcrrlinitrile.

ffi;';;;;;;;

:il: id;;;ieior, fun"liif" de subdelegat sau Tt:nd:n1 -^^^^+x '-.ra ,r" rawi re '-'ij. *^ o.-" dc toidisprerul isloriei' aceasLa mare
Ludovjc , a"ira*ta r"'iiosa oricarei'finalirali polilice
al

Ir I /tr.l, puterea ccntra.li a conceput o lege generall referitoare n'lrillr\tlirtia orasclor. Au fbst trimise de cltre intendenti me.,rtl l,rrvir,d lelul in care erau conduse la acea dati. Am regisit lrdttr .r ,r( cstci anchctc si, citind-o, m-am convins ce fteburile
i!r rr ',lr ('iri1 ccndusc i;: arelasi fcl aproape peste tot. Diferentele ,,,r ,r;, rlr. illr: si tparcrte: fondul este pcste lot acelasi.

datl in grija Cel mai adesea conducerea oraselor este si cea mai mare pafle a aduniri. Toate marile orase, precum mici, se afli in aceasti situatie'
a

"'-'-b.i."

formati din funclionari municipali' adll numerosi in funclie de loc.Acea*a -rfi*r'-"i prfinexecutivi i ronsil a ora;ulu i' y.l'":d l f'"i""-e p.t*"u ::-li: sai exerclti" Membrii atunci spuner se ,.orn' tlc lu r ille1 cum ' ' rdscumPArase tuncliile pulere letnporari si. aluncl cano orasul _ i _-^ r:- -^,, IErh. '"r" tr"uiii* *ga", erau alesi' Dacir legele punea din- nou s[ le gi vlndi' ceea ce nu seinlimpla ;;;;;;t;rq"; pe masurl ce ar i"".t*" "J*, t"r de marii s-a degradat puterii centr-ale' rnrri.rp"fa t" ,rfrordonat tot mai mult insi cu cont toldeauna' p**" indeplini penim nu "i""rtiii" a.li" priir.'it a"" cu,util" icelti tunclionarimunicipali impozite' de ;;;;i;*, l;tl au privilegii si sunt scutili colectir rn rindurile lor' Administralia-este care sd sau "l..*rri" conduci o "-i.,4 s[ care n, ," t"a" nici un magistrat Iti*u*t ttt" presedintele consiliului' i

,a"".e

t{rlit , ,,, t,, ,r .,tr rt, rr ',;rt t t ontpaniilor, avind de indeplinit un mandat ilrt,, r{r. ,lrr 1,.rrtr',t lter.:r'trci mici societili particulare de acest fel. l , rr,r.,r.r,r , , rc sctrrge timpul, numirul notabililor de drept rlhr .er,,rl ,, , ',t. r .rrlrrnirri se inmullelte, iar deputalii corporaliilor

este

l,' Irr r ||rr ( r' itt ce mai pulin numerogi sau dispar de tot. I', rr llrr.rlr( s( (lccit rcprezentanti at corpurilor, adici adutr ,,r i ,,rllll. rrrrrrr,ri lrtrrghezi si aproape deloc artizani. Populalia, , ,r. r', , I r'.r rrrrr'lit(r-t atat de usor pe cet se crede de falsa apatlrli r lrlr r r.rlll. llr( clcazi peste tot in acel moment si se mai inteI1rllrr=rr r.r1,,

Itrr

,,

;;;#;;;;

"o. cetelii' nu ':" adninistratorul

lin :i .."rifirr oris*.tc. acolo unde alegerile rc mai cetatii' ale la principalele rctivitari i; t'"'ln adunaree gencrali cra adesea XV-lea' ,..olrt'at

t;;;-;i."a

adunare, denum

itl

odunarea

.generald'

";;i;;i;

;*c

reo:., ,t, l,r,,l,l, rrrt lc orisene;ti qi triiegte in interiorul propriilor .trllr | , ,, r l tr .,rr r. irt zadar incearcl magistralii ceGlii se mai tre,rn., d Ir !llrrl( o[isenilor patriotismul municipal care a flcut .tat',1lturrr rrr Iivrrl Mediu; acestia rimdn surzi. Cele mai vitale Irttt*, ,rl, r , t, rlr l)irr si nu-i mai preocupe. Acolo unde s-a simlit t* .,r4 t,,r,.rr.r,r! irrrlginii unor false alegeri libere, se dorea ca t.. t rl,'lr,r .r rrr|,,r1,rr lir vol: aceasta se incapalaneala sa 5e abtine. 1,,,,,,, ,,,,, ,,1'rsrruil in ciecursul isloriei decat acest spectacol De tr irrsrrurrr.. l,,rrrrr itt zilele noastre, aproaPe toti principii care au ,tr rrrr, lrl,, rt,rl( ir iru incercat mai intii si-i menlini formele. Iqi rr. lrrl,llr,rr ,r,,ll('l cat reuneau fo4a morali oferiti intotdeauna de r* rrr rrlr rl 1,oPul:u cu plicerile pe care doar puterea absoluti le l, .rtf,.1, AI)r()upetoti au esuat in aceaste incercare qiau desco| , Ir [ ,,lr.rl r'ri cra imposibil si facd si dureze aceste aparenle !,rr, 1 ,,,r,,'' , :rrt' nu mai erau suslinute de realitate.
r

obicei spune ", a, iir""^g, p"p*fltic a orasulL'i: acesl trr llrrr ,r oligarhie restrAnsd. Cdteva familii exercitau puterea pr at p''tp.ut,ar spirirul l;rr' orrt cu i. ero in n' ;;;;;ti:;,i;,. )nal, departe de supravegherea publici qi fird sI fie 't"ritr,: h, hrrr L ,, lx i epoch, functionarii municipali erau acea in trrii. ," r..lrrlr^,rlrrI lirtir de aceasta. Este o boali care a cuprins adminisu"9li.:9.:tft" :i::l lll de catre intreg poporul; acesta era |' ilr{ lr I t ,rliiL Fran[6. Toti intendenlii o semnaleazd, insi singura al XVIi-1ea' acest secolul aea"r.*r"lfi. i-a sfirsitul , rlrrlt' l,r (,rrt, se gindesc este si supuni 9i mai mult puterile
r

unul

ir

, ,,lrr I ;rl

XV[I,

conducerea municipald degenerase, deci,

s(

rlr

mai intiineste

i"

ti."*f

inci uneori' ,f XVf,l-lea,

adunarea general[ nu mai este

1..,

rl, l,rl.r,l(

.onducerea centrala.

u\ pura t'uro a"

intotd.runo

;; il;;;; zlnta
f, "rri..f.

.itr" -- -- care ^ac1iona1 !qr':1 ' ""titenii rePrezenlaliva lnsa mebuie


aleasa de catr-e
1e

T::3:,::"": avtrt in vedere ca


allii sunt

"ste spir-itul. Peste tot este compl 'rsi

ryP"iii':,:i li::,: aflir se i notabili'Unii in

,r*i

dropt care

este propriu' iar

I r,r rrr.,,r rlilicil si le supui mai mult decAt erau in realitate' llrlrp rrri rrt <lc prevederile edictelor care modificau din cind in rr,l ,r'lrrrrrrrstrirtia[E] tuturor oraselor, legile specifice ale unora trltr , I r'r.nr perturbate de cere regulamentele neinregistrate ale ,a'.rll'rl,r Accstea erau ficute la propunerea intendenlilor, firi
67

anchet6 prealabill qi uneori

fird

ca locuitorii orasului sd

cunostinti de acest lucru. care fusese ,,Aceasti mAsuri, spun locuitorii unui oraE unei astfel de decizii, a uimit toate ordinele sociale ale care nu se astePtau la asa ceva." Orasele nu pot sA stabileascl o concesiune, sd pr contribuiie, sd-qiipotecheze, vdndi, apere sau arendeze surplusul foloseascd si sau bunuri, nici si Ie administreze pe baza nit din iaxe, in lipsa unei hotir2ri a consiliului emisi raport al intendenhrlui. Toate lucrlrile orlgeneqti '"ylt,:*:' J,joa otanurile sideviztrrile aprobate pnn hotarire oficiald de .onsiiir. Sunt adjudecate in fala inlendentului sau a subdc tilor ,ii. si de obiiei sunt conduse de citre un ingirer sau arh a .tututoi Iati un lucru care ii va surprinde forrte tare pe cei cred ci ceea ce vedem astizi in Franta este un lucru nou' insl conducerea centrali se amestece cu mult mai administralia oraqelor; puterea ii este aici mult mai mare sunt drepturile. IatA ce am gisit intr-o circulari. adresati intendenlilor de cltre controlontl general la mijlocul seco XVIII-lea: ,,Ve!i acorda o atenlie deosebite falI de tot ceea intimpld in adunirilc municipale' Veti obline- informaliile at mai eiacte asupra disculiilor care au loc acolo, pentru comentarii"' propriile rimite de urgen16, impreuni cu .. Din cor-espondenla intendentului cu subdelegalii se inf-adevir cd puterea centralA controleazi toate problemele A::i'? seneqti, de la Cele mai mici pAni la cele.mai mT hofirat mod in exprime gi igi chestlune consultati in orice cea asupra oricirui lucru, fixAnd pAnI qi sirbitoriie' Este de serbetoare. manifesterile ganizeazi, in anumite cazuri, Iprinde flacira bucuriei in inimile oamenilor, iluminindude livre me sele. Gdsesc un intendent care anendeazl cu 20 glrzii burgheze care au lipsit de laTb Deum' Func.iionarii rnunicipali au la rXndul lor un sentiment al propriei inutilititi. ' ,,Va rugAm cu mare umilintir, Monseniore, si ne acordali voirla gi piotectia dutnncavoastri, scriu unii dintre ei

vrllrlr.i Voirslrc, Monseniore", scriu allii care se intilrrlrr( l'rtiri ai orasului, lrllr,l ,,,, prr.1'ritt'sc clasa burghezi pentru guvemare si cetlgrlrlllr lrl'r'tl.rle. f rl 1,,r1rrr ,1,r, ,r ,rr c:r\la stransd dependenli a oraselor le-ar fi lltrrrtrl|l, l Nrr rr mai rimas insi nimic din ele. Se spune ci glltlr,rltr,rrl or rrsclc s-ar ruina imediat: se prea poatei inse esrc t i lrr r,r'r r rlrrl ul XVllllea centralizarea nu le-a impiedicat Ir llrlI,r lulrcirgu istorie administrativi a acelei epoci este d$ lr r r i r problemelor orisenesti. ' d lr' rrrliur dc la oras la sat intahim alte puteri, alte , rl,tt,r,,,.r',i rlcpcnden!I[F]. ll lrr,rrtl I'irrc indiciile care imi arate cd, in Evul Mediu, ll llr.r ,rr rri s t au format o comunitate distinc6 de cea setlr'l I r rrl sc lillosea de comunitatea siteascl, o supravelt I lr[rl r r. it; inst aceasta detinea in comun anumite bunud I llr r rr rr irvcir rlcplinl proprietate; isi alegea conduc5torii si Itlll r\trr ill spirit democratic. frlil vr( lr(: <trganizare a parohiei se regiseste la toate I ru r' ;ur ( unoscllt feudalismul si in toate tirile in care ll{lfurr si irr implantat rimisitele propriilor legi. Urmele [llrr.r, 1'r'stc lot in Anglia si ea era inci extrem de vie in
hx il
iI r
r

14rlr lrr,'r.rr rr sii nc rritim demni de acestea prin supunerea lrrlrt,lr. to.rlc (,rtlinr'le Maririi Voasre." -..Nu ne-am opus

I r r

rIi

'

lr

,,;rizct i de ani in urmd, a$a cum ne putem convinge

Fnlrrl lrri lrricdrich al

lllea.

Chiar in Franta in secolul al

rril

cx islir

inci unele vestigii.

cir, atunci cand cercetam pentru prima dati in irlcn(lcnte, denumita parohie in vremea Vechiului tltr lrr,,t srrrprins si regdsesc, in aceasti comunitate atat de

lllll

flIlrlcx

rh, rrr,r.r vilr-r, multe dintre rrl n lir t onrunele rurale

tesiturile

care

mi impresiona-

din America si pe care le consirtrrrrr i in nrod gresit ca o singularitate specifice lumii

ttrl, rrrr'iccalaltd nu au un organ reprezentativ perm rent r|I rrrt r1rir| propriu zis; si una si cealate sunt adminisfate Irrlr lronari care actioneazi ln mod separat, sub condu-

in cerea intregii comunitali. toti locuitorii' care i^ r"i"r^r"

ambele se

.ir""#

ilJlil ::l; i:l;:lil#;;;;i".ifur'i' cu :',i;;i;i;U;;"'in'r atat cit un om viu poate semana

"'".:::'lirr:ili: t:'i",tly:ll*gti:

r
u

probreme intr

,rl, r')lu lilc Iumii parohiale. A,.rr r rrrr voi arita mai departe, contactul cu el i-a flcut si se rr lrrlrcrc tr oras pe aproape toli locuitorii care aveau un anumit , r ll ,,r rrrlcligenti. in afara sa, nu rimane decat o turmi de ldrani ttx r llr ,rr l,.r'osicri, incapabili de a se ocupa de adnrrnistralia trebuI tl,,r r r ! rrrr c. ,,O parohie, spunea pe buni dreptate Turgot, este o ,rrIlrrrrIrrr;r rlc colibe si de locuitori nu mai pulin pasivi decat ele." I t,r( urrcntele administrative din secolul al XVIIIIea sunt
r

'

ll,rllr, .rr:rt tlc independent, atdt de favorizat, distruge sau slabeste

ceer ce vom vedea' si numele in secolul al XVIII-lca' numan'rl

*Ii",::l::
seama-dir'

Ne dim ,"hiJ',*i;;; i;ntt't dt p'o'i"it' ;;;;;;t" cd acesti lunctionari fuseserb 'i] '^"I.:-:::: aceasta aintrat in

:il1 i';i;

rvr: i 9i':'il: I ::l:::l ::['',T::X1 unul r;i;.;;;*ii;' functior tarii sunt redusi la doi: XVIIIIea al din secolul numet:::Yit ilJ; .:;;;;-,1, celilalt :i:::i:'Y[, ar t municipali sunt inci alesi sau
feala' nurrrarur
se

il;i;,""nui

"'ti'u3and

Hi:"i,;;;ii;";lionari au devenit peste v----tot lnstrumenrcle lrrsa fie, insi si sa r1e'

mai

colector"t' decit reprezentanlii Sindicul. directe ale intendentului' percep il reprezr htendentului' u :rilH.".*,,"ili,,ita 'ulatttiu*tui bll:T?X, rfi . are p ri v e sc o rd n e q' ?:l Iucrari,e :,:H,1 " miIitia' " p;iveste * upr i'a"'e a tu*o' * q' !l-t^'l::15 ac de toate sfiain ;., ""' 5i"..r. t'il am vazut deja' rirmane ^^, " ^.. nu': i : n c i mic er 'uui d., 11' ce ^':'^:1:::l:fli: puterea sx esre

t:*'n"'l']";;;iiirlrlii.r.
i

^statului sub ordi aflat

l'::"r"J;;li;";;:;i ';''" il. ;;;;:;i;


^;i ilti'#",f;j;;;i ;#;;;];""ste Dlnc ursrru).'

#;;;;

;;;;,;;;ri

saii par nedemne de ll ;,11.i;.- i; ; ;'em are' Nu

n-,ur'' pe masura seinlY1l'11 sriii prin care altedata l-am invita asl' daca el' 1-am rdnr orgoliul
: "l1y: :;:""' : :fl 3::i: T: T'' p impiedicn o bunir conducere

ii

hiali

;;?-tt"giit" 'ur' ffi;,: parlicular alat de dilerit de sa o inlocuiascd pe a sa' L'n

,l, Plingeri nascute ca urmare a incapacitilii, ine4iei ;i ne.rr'lt. t , ,,1(.. torilor si sindicilor din parohii. lucruri deplinse de rrrrr..rrr. irtcndcnti. subdelegali li chiar gentilomi. Insi nimeni llll ]rl r)n piini la cauze. l',rrrrr liL Revolulie parohia rurald din Franta pIslreazi in con,ll' rr',r srr ccva din aspectul democratic pe care i l-am identificat Il I r rrl Mciliu. Este vorba de alegerea functionarilor municipali ",rr rl'' ,lrs( ularea problemelor comunei: clopotul satului ii aduni prezinte 1,, l,rr,rr rr liLta pridvorului bisericii; arci au dreptul sd se ,rr,I .,ir,r, ri. cAt gi boga(ii. Este adevarat cI, odati reuniti adur.rr ,r, rr cxisti nici deliberlri propriu zise si nici vot; insl fieczue r'jl |,'irlr' ( \prima pirerca si un notar impus de lege in acest scop ir ,r. r r:,l r.unenteazd ;edinla in aer liber, re{ine diferitele lucruri -1,rr , .,r l, noteazi intr-un proces verbal. | ,rrrrl comparim acesle aparente iluzori.i ale libertirlii cu net.'rllrl,r r( rlii care o acompania, descoperim deja la scari mici rrl. r',r n[ri absoluti guvemare poate si se combine cu unele din t,,rrrr, l, r clc mai extreme ale democraliei. Opresiunii vine si i , l| r ,rlirLrge si prefdcitoria ridicola cA aceasla nu este obseruati. \,,,r,,t,r ir(lunare democratic[ a parohiei putca foarte bine si-si , r l,rlr r' ( l( )rinfele, insf, nu mai avea dreptul de a-si impune voinla, l.r h I , ,r .,i consiliul municipal al oragului. Mai mult, adunarea nu t,rrtr,r v,rbi decit atunci cAnd i se dldea cuvintul, clci nu era lrrrrll,ll rrr lie reunitl decit dupi ce fusese solicitati permisiunea rr|rr'..;r .r intendentului. Dupi cum se spunea atunci, adunarea era r rr\ t^ ,tti lupd bunul plac al rntendentului. Chiar in caz de unar'lrrt,rlc. itdunarea nu putea nici si fixeze taxe, nici si vindi, sI
l,lrrr,

permisiunea cumpere, si inchirieze sau si se apere in justitie flre provocate de vint conslliului regelui. Pentru a rcpara striciciunile derimate ale acoperiqului bisericii sau penlru a rcconslrui zidurile partea consiliului' casei parohiale, trebuia obtinuti o hotirrfuc din mai indepdrAcesiei reguli i se supuneau toate parohiile, de la cea parohii care vizut Am tatA de Pa;is pini li cea mai apropiatir'
cereau consiliului dreptul de a cheltui 25 de livre'
Este adevlrat

alege prin vot universal magistralii. insd adesea se.inta-p11:i intendlntul sa-i desemneze acestui mic corp electoral un candidat cazuri' intendentul care era intotdeauna ales in unanimitate' in alte

ci locuitorii pistraseri,

de obicei' dreptul de a-qi

itx ce tocmai am spus despre orase si parohii, este valabil lrtl lrproapc toate corpurile carc aYeau o existenti aparte si o llfl i('ltte colectivi. I'r('llr Srrh Vechiul Regrm, ca si in zilclc noastre, nu exista oras, targ, rrtt \;llr fi-ttun oricet de mic, spital, fabrici, manistire sau colegiu rr(. sr Ii putul avea o vointd independenti in ceea ce priveste ' 1,r,,pr iilc afaceri sau adrninistrarea propriilor bunuri. Atunci ca gi ,r' ror, ir(lministratia ii linea deci pe toli francezii sub tuteld, o Irrtr.lrr crrc la nivelul practicii, dar si la cel al cuvintelor, devenise hllloIinli cu insolenta.
(

personal anula alegerea spontani a adunirii parohiale, numindu-i timp nede perioadi pe colect-or qi pe sindic; apoi suspenda pe o defiliti orice noui alegere. Am vAzut mii de asemenea exemple' Nu se poate imagina destin mai crud decat acela al funclionaCel din urmd dintre agenlii puteri centrale' subde-

rilor comunali. ale sale' legatul, ii obliga si se supuni celor mai mici capricii tlchisoare' in arunca ii Aiesea ii condamna la amendd si uneori pentru ci garantiile care in altl parte ii apirau pe cetlleniimpot iru alUlt-*iutri nu mai existau aici ,,Am aruncat in inchisoare' .frrr.u rrn intendeni in 1750, citeva clpetenii ale comunitililor ..r" -ur.r.uu, obliginduJe pe acestea sI pliteasci deplasarea infrint uqor cavalerilor de jandarmerie Prin aceasti metodd le-am mai considerate erau rezistenla." De asemene4 funcliile parohiale prin ca sarcini de la care trebuia si te sustragi po,ir,

"tono*.i, tot felul de subterfugii.


"at

Si totusi aceste iltime rimiqi,te ale vechii conduceri libeflale pe le eriu inca scumpe laranilor. Chiar qi astazi, shgura publice' este libercare o inteleg cu adevarat dintre loaie libeflelile publice iut", parlrtiie. Aceasta este singura problemi denaturd in mod real. Atit de mult se men,tin aceste forme

parohiale

"."-ilrrt"r"."-a ie.a tona, incat


avea

cineva care las[ bucuros conducerea intregii de a nu naliuni in mana unui st6pan, se revolte imporiva ideii

nici un cuvAnt de spus in administrarea propriului sat'

CAPITOLUL4
garanlia. .Iustitia administrativi $i ^ rrn.tio"nltii[. .unt institu{ii ale Vechiului Regim

rkrrlrlor si a consiliului. ,,Ordoni intre altele Majestatea Sa ca trrirtc contestaliile care ar putea surveni in urma executirii prer'.rrtci lrolirdri, cu exceplia apelului la consiliu, se fie prezentate tll lrlir intendentului, pentru a fi judecate de citre acesta." Aceasta ,',,tr lorntula obignitb. lrr rlomeniile reglementate prin legi sau cutume vechi, in care rrrr crr luati aceasti precaulie, consiliul intervine firi incetare pe , ,ir' ,t twtcare* , preia din miinile judecitorilor ordinari afacerea

ordinare sir Nu exisra lara in Europa h care uibunalele nici lard carg insi Franta; in cenrrala decit in doui lucruri Aceste atat de prezentc' fie sa *ir""li-i*-."or,onale

depindd

,rt ;;i;;il";ea
"""a" *"'rl"..rr"

,""i a"f"'fn

IlJl#i:$ffiri,ii'" in
tr-i *^seze
t-r-roa

t. "i.i -4"u. ..,urir*f" ambilia,-nici frica' iar regele "mai 'iTlt1l mult. iircut' l-a "l.f Aceasra I"r-irii" **',., independenti

putea-concomun decit se crede Regele nu sa-i revoce' a. f"c soana judec atorilor: nu putea nici i*i'oi'tie si' de ccrc mai grad intr-un cuvint nu-i putea r

*ll'-"-":

;rdministralia este interesate, pentru a se ocupa direct de ea. llr.llrstlelc consiliului srutt pline de astfel de hotir6ri de evocme. Cu I rrr rl)r l, oxceplia se generalizeazi, faptul se transformd in teorie. Este rtrrlllit. nu in legi, ci in spiritul celor care le aplici, ca o maximi de rtrrl, ( ir loate procesele in care este arnestecat un interes public, sau rIl. s( rlirsc din interpretarea unui act adminisfativ, nu mai sunt de ' r r rrrr;rctcnta judecitorilor ordinari, al ceror rol este de a se pronunfa trr ,,1,, rt' care ii privesc pe pa.rticulari. in acest caz noi nu am gdsit rllr rrt lirrnula; ideea apa4ine Vechiului Regim. I )in acea vreme, cea mai mare parte a problemelor litigioase r nrr' ;rprircau in legiture cu perceperea impozitului sunt de comr ;rrc
r

j'o"n"iI":'lTIl"^:T-'] I.,?;;;":';";;:,"g"""'i"i pentru uzul siu personal' in air""t si si creeze ,.i i, mai tndependent' carele p
ul',nor"il

pr,tcrrtir cxclusivd a intendentului si a consiliului. La fel stau lur r I r rlr si in ceea ce priveste polilia drumurilor si a transporturilor

rI

rrrcrcs comun, a relelelor importante de comunicalie publicl, rr rirviAxliei fluviale, etc.; in general, toate procesele in care este

." rr" "i,-t", a" tribunal muli regali' "i a" a'"pt""' r'i a ameninla puterea ffi$;;;';;;ia -' -in Germariei' in caret ult. 1i.i..,tm ar [i anumitc pirti ale l; nu fuseserlr niciodard atat de irdependcnte
.o O"'p-t"t* .."itrf d prccunt ccle din Franta acclei jlsritil-rll1t,::::,'t:: prq!au.r'! nu a fost nccesua: iir a. ir".ur1i. uE asupral Prircipele erainde:rjuns de stapan "i.'"or,r. ".ii* p"n* a mai avea nevoie 9":o.*"-d:,,,^ ""'";;.;;;;-.t,i regelui ^ si declaraliile -^^^,..,

lrtl

\l1i autoritatea publici

se

rezolvl in fala tribunalelor admi-

I I',lr

irl

-alnr.

vrcmi

astl

griji ca aceasti jurisdic{ie extrarrrrlrrurli sI se extindi fdri incetare; ei il avertizeazd pe controhrrrrl licneral qi stimuleazd consiliul. Meritl amintit motivul pe r ,rr,. rl invoci unul dintre acesti magistrati pen[x a obline o evo,,rr,,..ludecitorul obisnuit, spune el, este supus unor reguli fixe,
, rrr,

ivc. lrrtenden{ii vegheazi cu mare

"aioirot
emise

lu etenrie edicrele precum si hotar'rrle-con cate in ultimul secol al monarhiei' foarte Putine in care gal si in aceeaqi vreme' vom

;;;;;

:::;;;:;;""ese "

jo; ;

luat o misurr' si fi omis sr spundcr-p

',rrrsilirrl
'

il obligi sd reprime un fapt contrarlegii; insi consiliul are lrr[rt(l('luna dreptul de a deroga de la reguli intr-un scop util." ('onform acestui principiu, il vedem adesea pe intendent sau obtinind jurisdiclia unor procese care nu au dec6t o
Irvocare

vor fi aduse in mod exclusiv in fala

- trimitere a unei

cauze sprejudecare la o

altl instanli (nota trad.).

legituri

amesteca

timp, ele au fost separate a fost repusd fiecare in drepturi.,. p;;t , Si aaprecia cum tlebuie progresul de care se vorbeste aici, nu trebuie u.itat niciodata cd dacd, pe de o pane. pulere,r jud iciarir se inrindea rara rncetare pe vremea Vechiului Regim dincolo de slcra naturala a autorit 5tii. sale, pe de alti pa-rre. ea nu isi indcplinca ni.ioaaia complel alribuliile. Cine nu vede dcc6t unrr di trc acesle doua lucruri nu isi poate face decal o idee incorIlplcli ,i i,t"a OerDI" a1ls] lu1ru. Uneori se permitea rribunalclcrr iii atloptc ,"gt.rnin_ tiri in domeniul administra(ei publice. ccca cc in rnoO ,i_if..t nu era de compelenla lor: alleori li se inrerzicea si judcce adevdrate procese, ceea ce insemna cd erau cxcluse Ain p.op.iri-io. domeniu de competen[a. Noi am hlarurar. inrr_aO"ui., ir*iiia ain slera adminisralivi in care Vechiulul Rcgim o liisasc sl intervini pe nedrepq dar in acelasi timp, cum am vizut, puterea ccntrali se

tnrili.i. 1,rirt, ,,,. .,,.. i" a;i;;;;;_ oliterului dcjendlnrri- ( c.r ,,,ri ,,,.r" p** r..uot_ tetor, care se nasc adeseori din cauza scumpctci ceiealelor, dau naster'e la acest tip de evocare. .lntendcnlLrr ,ri alefuri atrnci un anumit numir de subalterni, care formcrzir on rct a" co.rsitiu J" prefecturi pe care l-a ales el singur, si p.oa"r.t" p"nut" lLrdeci Am gasil horirari pronuntate in lccst ici. c,tre...,n.l;rnrna oamenli Ia Slllera sau chrar la moarle. Proceselc I)(.n alc .iudcc ate de calre intendent sunt inca frecvente la sfdrsitul secolri ,i uf iVnf"ujJurislii modemi. de fapl cei de &cpt aar:tinirtrariv, ne asis;a ca s-arealizat un mare progres de la Revoluric incoace: ..inalnte, puterile judiciare si administrativd se confundau, ,pr.'"1; irii"
dentului sau
a

prir

orice fel de problemi, hjrii a li nevoitr.i sri ij!:l s(,cotcrli.., Deobicei, toti oanrenii obisnrritr !xl.c lrriL)rr uitlrnea publici

dlsputa cu vecinul siu si nemultumii dc hotriririle judecitorilor din jurisdiclia sa, cere consiliului .u p,.r..ul.,i t;i#;;; \'onsullut raspundc: ..Chiar dat.u Ji. i "ro." cli ,, ,1,., ,t" i,ir.r* ,rni_ culare, care intri in atributiile tribun.rlcl,rr, f l.,;"rrrt"" S, Iout" intotd-eauna, cind doreste, s; i.l ,"rc,r. ,i,.;;1,, ,i;;hot#;

aproape invizibili cLr adminislraliil prrblicir sau care, in mod vizibil, nu au nici o legdturd cu accasia. i_tn rcntilo,

.flith-.

cind conluzia puterilor nu era la fel iculoasl intr-un r.az ca si in celirlalt, sau chiar mai rea. Cici 1r,.r lrti r vcn t ia justitiei in adminislratic nu dinneazi decit proceselor,
,rr

r.st lrrcru neschirrll)at, cu si

,h,

ln trr rl) ce interventia iLdrninistratiei in

rl

trrrrlc ',r.rr ilc.

si-i tranforme dcopotrivi in

justilie perverteste oamenii persoane revolutionare si

vreun acl de violcntr. sunl

firi

incetare in sfera naturali

justifiei, iar noi arn lisat

l'rinlre cele noua sau zece constitutii care au {ost stabilite existi una in , ,rrr.r.stc prevdzut in mod exprcs cd nici un agcnt al administratiei rrrr 1',r.rtr. fi adus in futr tribLrnllelor ordinare lira ea in prealabil lrrrrrlirca sd fi fost autorizati. Articolul a pirut atat de bine con, r.lrrrt incit distrugnnd constitlltia din care ficea parte s-a avut griji .,rr lic srtlvat din mijlocul ruinelor, iar de atunci a fost tot timpul , I llrijir aplrat de revolulii. Administratorii sunt inci obisnujti ,,,l, lrrrncasci privilegiul care le-a fost acordal prin accst articol r rr.r r lin marile realizdri ale lui '89. Insd gi aici se insali., deoarece ,,rrlr vcchea monarhie, la fel ca si in vremurile noastre, puterea , lrtrirlli avea tot atita griji de a-i feri pe funclionari de nepldcerea ,lr, ,r sc confesa in lata justitiei ca simpli cetlleni. Singura difer, rrt.r cscntiali intre cele doui epoci este aceasta: inaintea Revo_ lrlr(.i, puterea centrali nu isi putea acoperi agcntii dec6t recurgdnd l,r rrrrrsLrri ilegale si arbitrare, in timp ce mai recent le-a pemis si lr,,lczc legile in mod legal. ('ind tribunalele Vechiului Regim voiau si actioneze in jus_ trlt( l)c vreun reprezentant alputerii centrale, interyenea de obicei ,, lr, rl;uire a consilir.rlui care il sustrdgea De acuzat judecdtorilor si rl rr rrrrilea in fala comisarilor numili de citre consihu; fiindci, , rrrrr scria un consilier de stat din acea vrerle, un administrator lr,llruil in felul acesta ar fl fost expus prejudecitilor existente in r r rcir j udecAtorilor ordin ari, si autoritatea regelui ar fi fost coml,ri'r)risat. Aceste tipuri de evociri nu se intimplau doar din c6nd rrr ,;irrtl, ci in rnod frecvent si nu numai in cazul agentilor prin_ , r1,,rli, ci gi al celor mai putin imponanti. Era suficicnt si apailii r,lrrrrnistratiei pril cca mai mica legdturi pentru ca si nu ic rnai r rrri tie altceva deci.t de ea. impotriva nnrri supraveghetor insirrr rr rr indeplinirea corvezilor in constl.{rctia dc podriri i;i soselc
pr.nlr u lotdeauna in Irranta de saizeci de ani incoace,
r
r

este intentad acliune in

liui evoci

justilie de cifte un tAran maltratat. Consiacest proces, iar inginerul gef, intr-o scrisoare confi-

denliali citre intendent, spune:,,Intr-adevir, supraveghetorul este de condamnat, dar acesta nu este un motiv pentru a lesa procesul sI-si continue cursul firesc; deoarece este foarte importart pentru administratia podurilor qi soselelor ca justilia ordinari si nu instrumenteze sau si primeasci pldngeri dil partea Franilor supusi la corvezi impotriva supraveghetorilor. Daci acest exemplu ar fi urmat, lucririle ar fi tulburate de procese nesfirgite, niscute din o^stilitatea publicl fali de funclionari." Intr-o alti situalie, insuqi intendentul ii spune controlorului general, in legituri cu un antreprenor de stat care luase de pe proprietatea vecinului materialele de care se servise: ,,1{-ag putea se vd spun cat de prejudiciabil ar fi pentru interesele administraliei s5-i abandoneze pe acesti antreprenori judecilii tribunalelor ordinare, ale cdror principii nu se pot concilia niciodati cu cele ale administratiei." A trecut exact un secol de cdnd au fost scrise aceste rinduri, insi s-ar pirea ci administratorii care le scriau sunt contemporanii nosri.

CAPITOLUL5
'cntralizarea a putut si se infiltreze in mijlocul vechilor puteri si si le inlocuiasci flre a Ie distruge
(

Acum si recapituldm un pic ceea ce am spus in ultimele trei )lc; un corp unic si plasat in centrul regatului, care reglemenl ,rzir rulministralia publici in intreaga lari; acelaqi ministru dirilitr(l irproape toate problemele inteme; in fiecare provincie, un rtirr agent care conduce totul pane in cel mai mic detaliu; lipsa
r rr|lr!(

,rrPrrrilor administrative secundare sau a corpurilor care si poati rrr lronu fird a primi in prealabil autorizalia de a face ceva; triburr,rl,. cxcepfionale care judeci acele cazuri in care administratia interesate qi care ii acoperi pe toli agenlii acesteia. Ce este ",1(' rr.,t,r, tlacd nu centralizarea pe care o cunoastem? Formele sale ,,U, rl lllai putin evidente decat astizi, intervenliile mai pu,tin orga,

',r

rr/rtc, existenla

mult mai agitati; dat este aceeasi realitate. De ,rtrrnci nu a mai trebuit si i se adauge sau si i se ia nimic; a fost ,.rli(icnt sd se dirdme tot ceea ce crestea in jurul sdu penfu ca
sa
,,,r

rrpari asa cum o vedem astizi[G].

Cca mai mare parte a instifuliilor pe care tocmai le-am descris .rr Iost lnlre timp imitare intr-o mullime de locuri diferite; dar atunci ,'r rur specifice Franlei si vom vedea cur6nd ce mare influenti au avut .rsrrpra Revoluliei franceze si a evenimentelor care i-au urmat. insi cum s-au putut intemeia aceste institulii de dati recente rrr Irrim{ain mijlocul rimisilelor soci,etilii feudale? A fosl o operd de ribdare, iscilsinta fi timp indelungat' mai rrrrrll decdt de for!6 si de liberlale de acliune. In momentul in ciue .r srrrvenit Revolulia, nu fusese aproape nimic distrus din vechiul

edificiu administrativ al Frantei; un altul Iusese construit, ca sd spunem asa, sub tenrcliile celui vechi. Nimic nu indici faptul ci, pentru a realiza aceasti dificild munci, guvemul Vechiului Regim ar fi urmirit un plan gAndit in profunzime dinainte; s-a abandont pur si simplu instinctului care indeamnl orice guvem si doreasci si conducd singur toate prcblemele, instinct carc riminca mereu acelasi pentru toli agenlii. A lisat vechilor pr-rteri numele strivechi si onorurile, insi le-a sustra:; incetul cu incetul intreaga autoritate. Nu le,a alungat, ci le-a concediat in mod politicos din domeniile lor. A profitat de inertia runeia. dc egoismul alreia. pentru a Ic lua locul; ajutandu-se intotdeauna de toate viciile lor, neincerclnd niciodati si Ie corecteze, ci numai si lc submineze, a sfirsit intr-aCevir prin a le inlocui aproape pe toatc printr-un agent unic, intendentul, al cirui nume nici mi.car nu era cunoscut atunci cind aceste vechi puteri se niscuserl. Singuri puterea judiciari a deranjat guvemul in aceasti intreprindere; dar chiar si in acest caz, acesta a sfdrsit prin a obline esenla puterii, nelitsindu-le advcrsarilor decit o umbrd din ea. Nu a exclus parlamentele din sferl administrativi; s-a extins el gradual iniuntrul ei, astfel incit si o umple aproape in intregime. in anumite cazuri extraordinare si trecitoare, de exemplu in caz de foamete, cAnd mdnia poporulLri oferea un punct de sprijin ambitiei magistratilor, puterea centmli lara pcntru momcnl parllmcntelc si administreze si le permitea sii faci o girligie care adesea a fost retinuti de cetre istorie. Insi curAnd isi relua in tlcere locul si isi rcinstaura in mod discret conlrolul asupra oamenilor si hrturor problemelor. Daci am fi atenti la lupta dintre parlamente si puterea regali., am vedea cd ne regisim aproape intotdeauna pe tercnul politicii si nu pe cel al administratiei. Disputele se isci de obicci in legdture cu un nou impozit; ceea ce inseamni ci accsti rloi adversari iqi disputi nu puterea administralivi, ci pc cea legislativir, pe care ambii aveau tot atet de putine drepturi sd o acaparczc. Acest lucru e cu atet mai adcvirat cu cet nc rpropiem de Revolutie. Pe miisurii ce m6nia populard incepe sii sr: inflarneze,

l)r.rterea centrali si agentii sii devin mai experimentdti qi mai nhlli,l)arlamentul se ocupi din ce in ce mai putin de administralia lttrr;r'irr-zis5; cu fiecare zi, el devine mai putin administrator si mai

tllrlr,

rrlt tribun.
'I irnpul, de altfel, deschide

firi

incetare puterii centrale noi di-

tr\ lii rlc actiune, pe cnre tribunalele nu au indemAnarea si le urrrr'/r', (lcoarece este vorba de problcme noi, in care nu existl prer nlc si care sunt str-irinc nrtinei judiciare. Societatea, care se afli ''rl( ln nrirr(' progres, are in fieca:e moment noi nevoi, liecire dintre ele r rrrr.,titrrind penlru guvcm o sursir noui dc putere; pentru cd numai yrrlr.rnrrl este capabil de a satisfacc aceste nevoi. in timp ce sfera rrlrrinislrativi a tribunalclor rim0ne fixi, aceea a guvemului este lrulrrlrr si se cxtinde firl incetare odate cu civilizatia inslsi. l{cvolutia care se apropie si care inccpe sd agite spiritele tutlr"r ll ncezilor, le inspiri acestora o mie si una de idei noi, pe , rrrr, rrrrrnai guvemul le poate realiza; guvem pe carc, inainte de ,r I r.rstrrrna, Revolutia il dczvohi. Ca gi celclalte institutii, el insu;i er pr'rli'ctioneazi. Acest lucru este evident in specialcind sunt sturllrrtc rrrhivele. Conlrolorul gencral si intendentul din 1770nu mai $,rrlliurii clt intcndentul sau contro]orui general din 1740; admirl,,lrirliil s-a transfomral. Agentii sii sunt acciasi, insi ii animi un rrlt ',1rilil. Pe misuri ce a devenit mai precisi, mai cxtinsi, adminis-

Irrr Ir(xleratir pe misuri ce a reusit si ia totul in stApanire; este 0r,r |ulin opresivi, insl conclu.e mai mult. ( i:lc dintai eforturi ale Revolulici au distrus aceastA imporrxnr.r inslitutie a monarhiei; in 1800 ea a fost restaurati. in prolrl. rr rc iidministralivc nLr principiilc de Ia I 789 au triumfat in acea si mai tarziu, asa cunl s,a spus dc atatea ori. Din contrl, t,r,rtr' principiilc adnrinislrarivc ale Vechiului Regim ar.r lost repuse tr \.rl()iue $i s-au rncnlinut. l)irca as fi intrcbal prin ce metodi acest fragment al Vechiului It, g irrr a pufut fi transporlrl si incorporat dintFo bucati in noua ,,, ( tirle, as respunde ci centralizarea nu a pierit odati cu Revolrlr.r, pcntru cA centrallzarea reprezenta inceputul si semnul acestei llrvolLrtii. $i aq adduga ci, alunci cand un popor a distrus in sAnul
r 1,lr rr

lrrrlrir ir (lcvenit si mult mai sistematici $i mai savanti. Ea a devenit

'

parlamcntul se amestcci tot mai ntult in politici si cum. in arelasi

sIu ari$Iocratia, el se indreapE in mod firesc citre Trebuie atunci mult mai pulin -efort pentru aJ grlbi in acea direc{ie, decat penlx al retine. in sinul sdu, toate puterile tind mod natural cltre unitate, si numai cu multi arti l_ai mai line intr-o stare de divizare. Rcvolulia democratica. care a distrus atatea inslitutii ale Vechiului Rcginr. rebuia deci si o consolideze pe aceasta. Iar cenl tralizarea isi gisea atAl de liresc locul in socieirtea pe care RevoJ Iutia a creat-o, incat s-a putut cu usurinta crede ci este una din realizarile sale.

CAPITOLUL6
Despre moravurile administrative de sub Vechiul Regim

Nu putem citi corespondenla unui intendenl din vri:mea Ver h rrrlrr i Regim cu superiorii sau subordonalii siii. firii sii admirim rrrr xlrr I in care aseminarea instituliilor ii ficca pe adnrinistratorii ,lrn irc ca vreme identici cu cei din vremurile noaste. Acestia par ',,i si (lLra mana peste pripastia creati de Revolulia care-i separi. Aq ,,prrrrr: acelasi lucru si despre cei supuEi administratiei. Niciodati nu rr [rst rnai evidentl puterea legiuirii asupra spiritelor oamenilor. Ministrul este deja stapanit de dorinta de a se ocupa personal ,,r in rlctaliu de toate problemele regatului si de a rezolva in mod rlrrce I totul de la Paris. Pe mlsuri ce timpul trece si administralia ,,c pcrl'ectioneazi, aceasti pasiune creste. CIre sfdrgitul secolului rrl X VIIIJea, nu se mai poate infiinla nici mdcar o institulie cari-

provincii indepirtate ferA ca numitul controlor 11'rrcral sd nu doreascl si-i supravegheze chelnrielile, si-i redacteze rr'llrrlrnentele si sl-i fixeze sediul. Daci se creeazl o casi pentru r cr stlori, atunci conholorului general trebuie sd i se aducd la cunoqtrrlir numele cersetorilor care se prezinti aici gi si i se spuni cu
rrrbilir in fundul unei

prccizie cAnd ies


I )1.

d'Argenson scria: ,Detaliile incredinlate ministrilor sunt imense. fIrI ei, totul se face prin ei. Iar daci cunostinlele rrrr lc sunt tot atit de intinse precum puterea, ei sunt obligali sA lase r(,rul pe seama comigilor care devin adevira$ stipAni." Conaolorul general nu cere rapoarte numai asupra chestiunilor lrrrblice, ci si informa.tii asupra persoanelor. Intendentul se adreseazi
Nirrric nu se face

;i

cdnd

intri. De pe la mijlocul secolului (1733),

la rdndul siu subdelegalilor si spune cuvdnt cu cuvilt ceea ce afli de la ei, ca si cdnd ar sti inrr-adevir totul prin propriile mijloace.

vulgari, falsa sensibilitate care umple ci4ile acestor scriitori Irr rrccresie pe administratori 9i chiar pe oamenii de finanle' Stilul
lrrrrba

Pentru ca Parisul

si

controleze si

si

stie totul, au trebuit

inventate o mie si una de metode de conrol. Masa corespondentei era deja enorma. iar intdrzierile in procedurile admiristralive atat de mari, incdt nu am remarcat niciodati. si se fi scurs mai putin de un an inainte ca o parohie si fi putut obtine autorizatia pentru reconstruirea clopotnitei sau repararea cerdacului bisericii. Cel mai adesea trec doi pnni la trei ani inainte ca cererea sd fie aprobatS.. Consiliul insusi remarcl intr-una din hotirarile sale (din 29 martie 1773) cd ,,formalititile administrative duc la intirzieri nesfirsite in rezolvarea problemelor si dau nastere adesea la pldngeri dintre cele mai justificate; fomralialile sunt cu toate acestea
necesare". Credeam ci gustul pentru statistici este specific administratorilor din vremea noasfiA; insi mI inselam. Citre sfhrsitul Vechiu-

devine apoi nrhrrinistiativ, care are de obicei o texturi foarte seaci, intenplinge se lr.;rlucuri mieros 5i aproape delicat. Un subdelegat fiutcexerciliul ;h.nrului de Ia Paris ci .,simte adesea cdnd se afld in pentru o inimi sensibili"' lrrr ii o durere deosebit de sfaEietoare ca qi in zilele noastre' parohiilor, distribuia centrali l)uterea locuitorii si aducl la ca condi,tia cu de caritate, illlrtlrite ajutoare este suficienti', oferit6 astfel suma Cind lrrrtlul lor anumite ofrande.
r

rrrrlrolorul general scrie pe marginea ordinului de repartilie: bine \utttam sai;fdcuti;insi atunci cnnd contribulia este considerabil['
rrt tl c.trzd: b
i

lui Regim i se trimit adesea intendentului mici tabele tipArite care nu mai trebuie decit sd fie completate de catre subdelegalii sau sindicii din parohie. Controlorului general ii sunt fdcute rapoarte asupra naturii lerenurilor, culfurilor, speciei gi cantitililor de produse, numirului de animale, industriei si moravurilor locuitorilor. Informaliile astfel obtinute nu sunt cu nimic mai putin minutioase nici mai sigure decdt cele ftlmizate in situatii identice de cltre subprefeclii si primarii din zilele noastre. Aprecierile ficute de citre subdelegatiin aceste ocazii cu priyire la caracterul populatiei sunt de obicei pulin favorabile. Acestia revin adesea la pdrerea cd ,,lfuanul este in mod natural lenes si nu ar lucra dacl nu ar fi obligat sd supravietuiasca". Iala o doclrinA economici cc par.e loane rlspindita Ia acesti administrarori. Chiarsi limbajul administrlti' al celordouaepoci sc aseamdnd intr-un mod izbitor. in ambele cazuri, stilul este dccolorat, vag si moale; fizionomia specifice a fieieruia dintre cei care scriu se $terge, pierzandu-se intr-o mediocritate comuni. Cine citeste un
prelect citesle un intendenl. Abia cdtre sf.arsitul secolului, c6nd limbajul specific lui Diderot Si Rousseau a avui timp sd se rlspAndedsci si si se dilueze in

zati' Irunctionarii administrativi, aproape toti burgh ezi' formeazd ,|,'.ja o claii care are propriul siu spirit, tradilii, virtuti, onoare s,i orgolii proprii. Este aristocralia noii sociedli, care e deja lbrmatd locul' si insufielitd Ei care aqteaptl doar ca Revolulia sl ii elibereze ura este in Franta administralia Ceea ce cracleizeazd deja sau cei care,lobili toli cltre v iolcnti inspirati in egalA misure de de-ea' afari publice in lrrrlghezi, ror si se ocupe de problemele ('cl mai mic corp independent care incearcl si se formeze f5'ri concursul siu ii provoacl teame; cea mai mici asocialie liberi, rrricare ar fi obi;ctul seu de interes, o deranjcazi; nu le lasi si srrbziste decit pe cele pe care le-a construit it.l mod arbitrar gi pe ,.'ru.'le orezideazd. Nicr mdcar marile cornpanii indusriale nu sunt
ne,
s

u n te m s at

isfd.c Ltti

sensib i

li

intr-m cuvint' administralia nu accepE ca celiilcnii se se implice in vreun fel in anal.izarea pr^opriilor probleme; in locul concurenlei, ea prefe(e sterilitatea. insi, cum trebuie lntotdeauna sI li se lase francezilor plicerca unui pic de dezmil'
v.rzute cu ochi buni.

in care se at'le, puterea I)cntru a-i consola penffu starea de servitute tot felul de teorii libertate delinl ir discute se ccntrald permite si

gcnerale si absftacte in probleme de religie, filozofie, morali si it i- potlti"e. Cu condilia de a nu se aduce critici riuvoitoiuc Iirncfionarilor sii, chiar dintre cei mai lipsili de importanti, 8uvcmul accepti cu dragi inimd si fie atacate principiile fundarucntale oe care se baza atulci socielatea, sa se discule pani si ,lcsprc Dumnezeu. isi inchipuie cir lucrurile acestea nu il pi vcsc'

8i

,'|'r\(
,,,,

arr"r" a""a, ,"f._ lllt('i, irhltini\tt.rllr pr jvq,;1 111;;, r Lt lotrte ma_re suspl.l;;;:;;; llur.it l|l (.tr,. I rr r.r.;r l,lirrrl;r irr nrir inta cirtilor. dar'foane aspri cu ;rrrrrirh.I. Nr.1r111;ir:rlsli lc suprrme tn totalitate. a inccrcat
.

Chiar dacrj.jrrrn;rlclc sp.ncit itlltnci. ,,;rzr.tr.h., r

riil
rr

sci.olrrl al
t.
rrt

XVIIIIea

sau, cum se

i rrrI

I rnui mLrlt

referitoare la perfectionarea Ic|sonal in detaliu de toate misurile

acestui jumal superioritatea.gi t"J"!ti. 1irrr,:tci si care vrea sI dea vezand r,,1." pc care le meriti, gi-a manifestat marea nemultumire
(

adaugi ministrut. veti aver rr"Uif ;irr",.a-riirj_ :::-r.:.rn1:. ll relt un Dutelln cu lot ce se inlimpla in generalitatea dumnca_ voastri sj care ar pulea inreresa opinia puuir.a. l,,p".ljlr'..* ce privesle fizica. istoria naturale. fapre iesite din .;;;;;;;;": resante." Circularei ii esle alastl un p.orp".t in f-"-r;;;;:; noua gazela ii va cosra pe rhonari mult ;i ;;!;;;;;.".;;; apirea mult mai des si va contin c mri mtrll' inlormatie decit jurnalul pe care il inlocuia..inarmat cu aceste documente, intendentul le scrie subdele_ galilor penru a-i pune la lreabi: insi ,.".,i, in."p pri, ,lJ*" cd nu sriu nimic. Inlervine o noul .cri.ou..oin

Sa a.dorit. spune circulara.'sri -I:!::,r]"1 resrnta sr sa_i asigure superiorilatea asupra tuturor

)t(.rr(lclllilor din rcsat ^ v l.:;' ; ; ;:: ; o, ;; ff l :: " ,h' e si fie culeasi sub directa .rp.rr.;h;;;;;;;#;i;; .l:run,

t t t{,t
i,,,
r

ir\r

l,r

J)lr,J)r'rrl scop. Gdsesc o

sA le circulari din 1761 adresali

iil,l

:'J:JJff il:i."""::;;

f;?;;;;;;;;.'ffi_
cel".i;|r..'i,

orilinele sale erau atat de defectuos indeplinite'" De unde se vede ci istoria este o galerie de tablouri in care originale si multe copii' ', :rll.r puline Alifei trebuie sA recunoastem cA in Franla puterea centrali par si fi pus rrrr rr imitatniciodad Suvemele Europei de Sud, care le face sterile' pentru a .,t:rl)irnire asupra tuturor lucrurilor doar r irr'v, rnul francez a aratat adesea o buna intelegere a sarcinii salc

activitate' Insd adesea daunitoare pentru chiar sau xr('irst:r activitate este neproductivl
.,r .r ,lt'slasurat intoldeauna o prodiSioasa ,

care se pldnge cu ami.rdciune de neina".in"r"i ..r" p]ovir.;". ..Majestarea Sa imi ordond sd ,t *p_;;il sd-vd ocupati foarle serios de aceast5 cele.mai precise agentilor din suoordine..,

nici o pagubd. Este chiar unul carc clcclal;"1 ".1" cil, i,j .i,,;:;;;;;; eforturilor sale. nu a-descopcrit rrinric rlcrrrrr,l. .",,,;,,,i,;;. il;'; 5c aooneazA el insltsi lx o gtu(.ttl iltiil rlc rrtil:.r si ci ii v:r in,ir. ^. tolr oameniicinstiri sr'r ii urnrt,zt.cxcrrplrrl. ,ft,,,r" ,,..,,r,1 par insi prea putin cficacc, rlcoirrc(,c "ioi,Li o norrii sclisorrlc rrc informeazi ci,,regele, carc iuc brrnlitrrtca, sp,,n" ,,,i,,irrr,,t,.i

imprejurare a dar aorau,i Jc t,; ,;,,;,: fi cd o femeie din arondismentul lui a niscul r."i g,,r,,.u"; Iea, ci a izbucnit o furtuni teribiti ca.",

fr.rlj,nitrri;r; Ooffi;;;; ,;;;;;.:" fr."; .,i_j,;,,;;;;"":i: Srrh,lcl;;,;.: ;,":l;;: unul dinrre ei scrie ci un conrrabandisr .,, ;;;: ,i;:;.,".rT;#; cd^in acaste

;J;;'ffi;:

.tfi;;:;;,; ,,';;;;;"*;

,,riA t*Jil

,"

oau-p"

r, rrncori, ceea ce guvemul vrea sd faci ii depi;e;te fo4ele' sau lrrcc ccea ce nimeni nu poate controla' Guvemul nu intreprinde niciodati sau abandoneaze rapid rclirrmele cele mai necesare' penfiu a ceror reusite se cere o ,'rrcrgic persevetenti; in schimb, el modificl firi incetare cateva rcllrriiunente sau legi. Nimic nu rimnne neschimbat m[car o clipi rn sl'cra sa de acliune. Noile reguli se succed cu at6ta repeziciune ineet funclionarii, daci nu sunt comanda,ti, au adesea dificultlli rr l intelege cum trebuie sd se supuni. Funclionarii municipali.se foafie mare a legislaliei lrling inteidentului insugi de mobilitatea ,".,,id*". ,,Chiar simpla schimbare a regulamentelor financiare cslc atat de mare, spun ei, ilcat nu permite nici unui funclionar 0runicipal, chiar inimovibil, sA facA a1t lucru decit sA studieze rroilc regulamente pe m[sure ce apar, pind intr-acolo incat ajung sii si neglijeze propriile probleme." Chiar gi atunci cind legea nu se schimba, felul in care era rrplicatl se modifica de la o zila alta. Cine nu a vizut administrlatia Vechiului Regim la treabi, iEi poate imagina din studiul rloclumentelor secrete pe care le-a lesat cdt de dispreluitl devenise lcgca chiar in ochii celor care o aplicau, in condiliile in care nu rniii existau nici jumale, nici adunare politice pentru a modera rrctivitatea inconsecvente qi a limita capriciile arbitrare 9i schimhitoare ale miniEtrilor si a birourilor acestora'

tl(r

Nu intilnim decAt hol;trari ale consiliului care amintesc legi anterioare, adesea de dati foarte recenti, care au fost promulgaie insi nu si exccutate. intr-adevir, nu existi edict, deciarafie a regelui sau brevet care, dupi ce e proclamat solemn, si nu sufere o mie si una de schimbiri in practici. Se vede din scrisorile controlorilor generali si a int,. ndentilor ci puterea centrall permite il.rtotdcaLrna sir se facir pe cale de exceptie tot ceea ce interzice formal. Guvemul incalcl rareori legea, insd pe zi ce trece o face si se plieze incet in toate direcliile, in concordan(i cu fiecare situalie iYiti si pentru a lacilita cat mai mult problemele administrative. Intendenlrl scrie ministrului in legituri cu o taxi cireia un arendas al lucririlor statului voia s6 i se sustragd: ,,Este sigur cd daci se iau in serios cdictele;i hotiririle pe care tocmai le-am citat, nu existi in regat nici o scutire de la aceste taxe; dar cei care cunosc in detaliu problemele administrative stiu ce se int6mpli cu aceste dispozitii imperioase ca si cu pedepsele pe cere le stabilesc: chiar daci le gisim in aproape toate edictele, declaratiile si hotirh ile privin(l slabil rca impozirelor. rccasra nu a impiedicat niciodati exceptiile." Regisirn aici Vechiul Regim in intregime: o reguli rigidl, o practici maleabila; acesta este caractenrl lui. Cine ar dori sdjudece guvemarea din acea vreme prin ansamblul legilor sale ar face cea mai mare eroare. Am gisit o declaratie a regelui din 1757 care-i condamne la moarle pe loti cei care rror compune sau imprima texte contare religiei sau ordinii stabilite. Librzrul cate le vinde, cornerciantul ca.re Ie rdspindeste trebuie sd primeasci aceasi pedeapsa. Sa ne fi intors dm nou in secolul sfdntului Dominic? Nu, este exact vremea in care domnea Voltaire. Ne plAngem adesea ci francezii disprctuiesc legea; dar vai, ci:td ar 1i putut sI inyete si o respecte/ Putcl.tr spune ca, pentru oarnenii Vechiului Regim, locr.rl pe ciue trebuia si-l ocupe in spiritul umiur notiunea de lege este gol. Fiecare solicitant cere si se faci excep{ie in favoruea sa de la regula stabilita cu atela insistenti si autoritate ca si cdnd ar Il cerut ca aceasta si i se aplice; acest lucru nu i se refuzi decAt daci exisll dorinla de a-i fi resB8

cetitenilor fati de autoritate este iflci tut;rli, insd mai curind ca efect al obisnuinlei decit al voiniei; lIItnr cA daca se indmpli ca spiritele acestora si se lulbure, cele rrr,ri ncinsemnate sentimente ii conduc imediat pani la violenti si rrl'roirl)e intotdeauna violenla si arbitraiul sunt cele care ii reprimi,
;rrrrsir solicitarea. Supunerea
,,r rrrr lcgea.

l\rtcrea cenfrall din Franta nu avea inci in secolul al XVII-lea l,rstilutia r sinltoasi si viguroasi de mai tirziu; cu toate acestea, 1,r'rrlr tr cI reusise deja si distruge toate putedle intennediare, intre r',r sr indivizi nemaiexistind nimic altceva decdt un spatiu imens Lr 11o1. le apdrea deja acestora de departe ca singurul resort al ma,.rrrrrr ici sociale, agentul unic si necesar al vielii publice. Nimic nu dovedeqte mai bine acest lucru decit scrierile detraci rr krr sdi. CAnd marea neliniste care precede Revolutia incepe sd ,,r. lirr'ri simtitd, vedem apirind tot felul de sisteme noi in materie rlt. sot ictate si de guvemare. Scopurile pe care si le propun acesti r.lrrrnratori sunt diverse, insi calea pe care ele urmeazi si fie rtrrs(' oste mereu aceeasi. Ei vor sd ia bralul puterii centrale gi sa-l lrrIrscasci. pentru a sfdrAma vechea ordine si a reface totul dupe rrrr rrorr plan pe care l-au conceput singuri. Doar puterea centrala lr sr' pare capabili de a realiza o astlel de sarcina. Puterea statului trrlrrric sifie fird limite ca si Iegea sa, spun ei; statul nu hebuie rllr irl sa fie convins si foloseasce aceasti putere in scopuri bune. Itlrrrrbcau tatil, acest gentilom atal de indrirgostit de drepturile rrrlrilirrrii incdt ii denumeste cu cmzime pe intendenli inn.u;i qi ,I r lrrri ci dacl s-ar lAsa doar puterii ccntrale sarcina de a alege rrr,rliislratii, curtile dejustilie nu ar mai fi in scurt timp decat niste l,,tttrlt de comisari, Mirabeau insusi nu are incredere dec6t in I'ut(.rcir centrali pentru a-si realiza himerele. Accste idei nu rim6n numai in clr{i; ele pitrund in toate ,.1'r rtclc, se amesteci cu moravurile, intr.i in obisnuinte si se infiltr'.r/ii peste tot, chiar si in viata de zi cu zi. Nimeni nu crede cd ar putea si duci la bun sf6rsit o problemi rrrrprrllitnti daci statul nu este si el implicat. Chiar agricultorii, ,,, rr rcrr i de obicei foarte refraclari la povete, sunt ficuti si creadi , r rinr pentm neperfectionuea agriculturii apa.tline in principal
r r

a
guvemului, care nu le di nici suficiente sfaturi gi nici ajutor. Unul dintre ei ii scrie unui intendent, pe tonul iritat care anunli deja Revolutia: ,,De ce nu numeste guvemul inspectori care sI meargi o dati pe an il provincie ca si vadi starea culturilor, si-i invele pe cultivatori cum si le amelioreze, si le spund ce trebuie flcut cu animalele, modul in care si le pund la ingrisat, si le creasci, sd le vdndi si unde sd le duci la tdrg? Aceqti inspectori ar trebui si fie bine retribuifi. Cultiyatorul care ar avea cea mai buni recolti ar primi decoralii." Inspectori si decoralii! Iatd un lucru pe care un fermier din comitatul Suffolk nu l-ar fi sriur niciodar6! in ochii celor mai multi, numai guvemul mai poate asigura ordinea publici: oamenii nu se mai tem decat de jandarmerie iar proprietarii mai au ceva incredere doar in ea. AtaI pentru unii, cat si pentru ceilalli, cavalerul de jandarmerie nu este numai apiritorul ordinii, ci ordinea insisi. ,,Toati lumea a remarcat, spune adunarea provinciali din Guyenne, in ce misuri vederea unui cavaler de jandarmerie este capabill si linisteascd persoanele cele mai putin dispuse sd respecle ordinea." in consccinti. oricine vrea si aibi la dispozitie o trupi de jandarmi. Arhivele unei htendente sunt pline de astfel de cereri. Nimeni nu pare si creadi cl in spatele protectorului s-ar putea ascunde foarte bine stdpdnul. Ceea ce ii uimeste cel mai tare pe emigrantii* care sosesc din Anglia este absen(a acestei mililii. Acest lucru ii umple de uimire, si uneori de dispret fap de englezi. Unul dinhc ci, pcrsoanj. remarcabili, dar pe care educatia primitl nu l-a prcgirtit pcntru ceea ce urma sI vadI, scrie: ,,Este foarte adevirat ci un cnglcz oarecare se poate felicita daci a fost jefuit, spunAnd ci ccl pulin in lara sa nu
existejandarmerie. Un altul care este derarjat dc lol ccca ce tulburi linistea publici se poate consola cel putin viizind cir riuficitorii reintri in societate, g6ndind cd textul legii cstc nrai pulcrnic decat orice alti consideralie. Aceste idci false, adaugir cl, nu sunl de loc
Emigranfii francezi din vrenrea Revoluliei. carc si au gisir refiLgiu in Anglia (nota trad.).
*

('prate de toati lumea; existi oameni inlelepti care li se opun, si aibi in cele din urm6 cAstig d e ca:uzi.., Ceea ce nu ii trece deloc prin minte este faptul ci aceste l,izrrrcrii ale englezilor ar putea avea ceva in comun cu libertdtile rl(. ( ure acestia se bucuri. El preferi sd explice acest fenomen rrrr trn mod mult mai stiinlific: ,,intr-o tari in care umiditatea t lrrrlrtLrlui si circulatia redusi a aerului imprimi temperamentului
ir( (

,,i in tclcpciunea va trebui

r! r(.rlli sumbri, oamenii sunt dispusi, spr.rne el,


r
r

si se intereseze mai rrrind de lucruri grave. Poporul englez este deci predispus prin rirlur r sa se se ocupe de problemele guvemirii, de care cel franr'z csle mai

indepirtat."

rrr;irrturile; industriasii solicita intendentului privilegii care si le r)l('rc garantii contra unei concurente incomode. Se pot vedea l1)irrte adesea manufacturieri care se plang intendentului in legd_ Iu ri cu starea proastl a propriilor afaceri, rugdndu-l si le oblini rlirr partea controlorului general un ajutor sau un imprumut. Se prrrc chiar cd era deschis un fond in acest scop. Chiar si gentilomii sunt uneori mari solicitatori; condilia lor rrrr mai poate fi recunoscuti decat prin faphrl cA cersesc pe un ton loirrte afectat. Pentru cea mai mare parte diltre ei semnrl d"prn_ (lcntei este reprezentat de impozitul de 5Vo. partea lor din acest irrrpozit fiind fixatd in fiecare an de cltre consiliu in functie de r rrportul intendentului, acestuia din urmd i se adreseazi de obicei a obtine amdni.ri sau scutiri. l)cntru Am citit o multime cle astfel ,h eereri_fdcute de nobili. aproape loti cu blazon si adesea mari st:niori, datorate, spuneau ei, insuficienlei veniturilor personale srru stirii jalnice a afacerilor ln general, gentilomii nu i se adresau

rrrr numdr imens de cereri care, fonddndu-se intotdeauna pe intt'rcsul public, nu se ocupi totusi decAt de mici interese privaie. ('ol)crtile intre care se gisesc aceste cereri sunt poate singurele lr x trri in care toate clasele care compuneau societatea Vechiului ll('gim se aflA amestecate. Lectura lor este tristi: tiranii cer sd fie , L spiLgubiti pentru pierderea animalelor sau a caselor; proprietarii rrrstr'iriticer sI fie ajutali sd-si valorifice in mod mai avantijos pI-

Cum guvemul a luat astfel locul providentei, este normal ca Irccare sd-l invoce in functie de nevoile specifice. Astfel intilnim

rlr,r lr ll.Ilrrllr r r lrr itl r lr ,,1 )( )ll lllul(J' ilsir arlr remarcat ce in anumite ltr rllr,,lrullr [,c il(ll('s( I/.il il|lol(lcauna ctt ,,Monseniore", precum lrrrrplrruri. I lrrcor i nrizcria si orgoliul se amestecA intr-un mod arnuzant rr r( (.stc ccrcri. Unul dintre ei ii scrie intendenhrlui: ,,Inima dumncitvo stra-r scnsibild nu va accepta niciodati ca o persoand de |itirca nrea si fie supusi Ia plata stricti a impozitului de 5Vo la

lel ca o persoani obisnuiti." In vremurile de foamete, atet de frecvente in secolul al XVIII{ea, popula,tia fiecirei generalitili se indreaptd in intregime c;tre intendent ;i pare si-gi aqtepte hrana doar de la el singur. Este adevlrat ci fiecare acuzi deja guvemul pentru toate mizeriile sale. ii sunt imputate chiar fi lucrurile inevitabile; ii este reprosatl chiar si vremea rea din liecare anotimp. Si nu ne mai mirdm cu ce usurinti uimitoare a fost restabilitl in Franta centralizarea la inceputul acestui secol. Oamenii de la '89 au rishrmat edificiul, insd fundamentele acesluia rdmdseserl chiar in inima celor care l-au distrus. Pe aceste fundamente s-a putut ridica vechiul edificiu din nou, pe negandite gi intr-o manieri mult mai solide decat inainte.

Ii'ranta cea in care capitala obtinuse cea mai mare inlluenti asupr;r provincilor si controla cel mai bine 'rntregul imperiu
Ircl)onderenta lor grrvcrnirii.
Nu situatia, nic i lnirimea si nici bogitia capitalelor nu duc la politici asupra restului imperiului, ci natura

CAPITOI,UL 7 era dej:i, dintre toate tirile din Europa,

[,ondra, carc esle la fel de populatd ca un regat, nu a exercitat lrrrrrii acum o influen{I suverani asupra destinelor Marii Britanii. Nici un cetltean din Statele Unite ale Americii nu-si poate rrrrrrgina cd populatia din Nerv York ar putea decide asupra so4ii t lrrirrnii americane. Mai mult, nimeni chiar din statul New York rru si rnchipuie ci prin vointa singu,d a aceslui oras s-ar pltea r on(lLrce toate afacerile. Cu toate acestea^ New York-ul numiri rrstrzi tot a$tia locuitori c61i numira Parisul in momentul c6nd rr izbLrcnit Revolu{ia. Parisul insiEi era in epoca rizboaielor religioase, in comparirt rc cu restul regatului, la f'el de populat pe cat era si in i789. Cu tr )rlc acestea nu a putut si faci. nimic. Pe vremea Frondei, Parisul rrrr cstc inci decit ccl mai mare oras al Frantei. in 1789, el este
rl( tir

ranta insisi.

Inci din 1740, Montesquieu ii scria unui prieten cA nu mai isti in Franta decat Parisul si provinciile indeplrtate, pentru t rr I'arisul nu a avut inci timp si le devoreze. in 1750, marchizul r[' Mirabeau, spirit utopic, dar uneori profund, spune, vorbind
cr rlcspre Paris, insd
rlrrcir

firi

sA-l numeasce: ,,Capitalele sunt necesare;

insi capul devine prea mare, corpul devine apoplectic si lr,lul piere. Ce s-ar intdmpla deci daci, abandondnd provinciile

unui soi de dependenti directi si privindu-i pe locuitorii de acolo ca pe niste cetiteni de rangul al doilea, ca si spunem asa, nelis6.nduJe nici un mijloc de stimi si nici o carieri accesibili, am atrage tot ceea ce este cat de cet talentat in aceasti capitall!" El numeste asta un fel de revolutie surdi, care depopuleazi provincile de notabili, oameni de afaceri si de asa numilii oameni de spirit. Cititorul care a lecturat atent capitolele precedente cunoaste deja cauzele acestui fenomen si ar insemna si abuzim de rlbdarea sa daci le-am indica din nou:rici. Aceasti revolutie nu scepa nici puterii centrale, insl nu o afecta dec6t sub forma sa materiali: cresterea orasului. Guvemarea vedea Parisul extinzAndu-se zilnic, si se temea ci va deveni foarte dificil si administrezi cum se cuvine un oras at6t de mare. Existi un mare numir de ordonante date de regii nostri, in special in secolele al XVII-lea si al XVIIIlea, care au ca obiectiv oprirea acestei cresteri. Acesti principi concentrau din ce in ce mai mult in Paris si la porlile acestuia intreaga viali publicd a Frantei, qi voiau ca Parisul si r5m6nl mic. Existd interdictia privind construirea de noi case, sau obligalia de a [e construi cu mare cheltuiali

pr

,u'r'olul al XVIIlea existau imprimerii importante in orasele de ovincie care nu mai aveau tipografi sau ai ciror tipografi nu mai

rrvcrru

nimic de lucru. Nu existi insi indoiald

ci la sfirsitul

',r'.'olului al XVII-lea se publicau mult mai multe scrieri de orice lcl rlecit in secolul al XMJea; insi miscarea ideilor nu mai pleca rI t il de la centru. Parisul terminase de devorat provinciile. in momentul in care izbucneste Revolutia fiancezi, aceastl irur'r revolutie este in intregime desdv619iti. 1r Celebrul cdlitor Arthur Young piriseste Parisul puiin timp ,lrrpi reunirea Stirilor Generale si cu citeva zile inailte de cuce-

in locuri pulir aftSgatoare indicate dinainte. Este adevirat ce. fiecare dintre aceste ordonarte constati ci, in ciuda precedentei, Parisul nu a incetat sd se extindi. In atotputemicia sa, Ludovic al XVI-lea incearcd de sase ori in timpul domniei sale si opreasci creslerea Parisului si esueazil: orasul cresle fd.rd incetare. in ciuda edictelor. InsI preponderenla i se exlinde mull mai repede decdt zidurile; acest lucru este favorizat mai pulin de ceea ce se petrece in interiorul incintei, cat mai ales de ce se intAmpld in afara ei. in acelasi timp se vedeau dispirdnd peste tot, din ce in ce mai mult, liberte[ile locale. Peste tot dispireau simptomele unei vieli independente; fizionomia caracteristicl fieclrei provincii devenea confuzi, iar ultimele urme ale vechii vieli publice se pierdeau. Totusi, aceste lucruli nu se datorau ciderii naliunii in apatie; din contrd, dinamismul era intAlnit peste lot; numai ci motorul se gisea doar la Paris. Nu voi da decat un astfel de exemplu, unul intre altele o mie. Am gisit in rapoartele flcute ministrului privind starea libririilor, ci in secolul al XVIlea si la inceputul
qi

confastul pe care il remarci intre ceea ce tocmai in oras si ceea ce giseqte in afara lui il uimeste profund. lrr l'aris, totul era activitate si zgomot; in fiecare moment se l,rrrthLcca un pamflet politic: apireau pdni la 92 pe siptlmdnd. N it iodati nu am vizut o miscare publicistici mai active, spune ll, nici micar la Londra. in afara Parisului, totul i se pare apatie \i tiiccre; se impriml putine broguri qi nici un jumal. Provinciile, Iotusi, sunt agitate si gata si se puni in miscare, insi imobile; lir( ii totusi cetetenii se adund uneori, ei o fac pentru a afla vestile ,i\lcl)late de la Paris. In fiecare oras Young ii intreabd pe locuitori
r

irt'rr Bastiliei;

vrrzrrse

r. vor face. ,,Ri.spunsul este peste tot acelasi, spune el: nu suntem

rlcciil un oras de provilcie; trebuie si vedem ce se va in6mpla l,r l'rrris. Acesti oameni nu furdriznesc nici miicar si aibd o opinie, rrrlrrugi el, p6ni nu aflI ce g6ndeste Parisul." Este uimitoare usurinla surprinzitoare cu care Adunarea ( 'onstituanta a putut distruge dintr-o date toate vechile provilcii ,rlt' Irrantei, dintre care unele erau mai vechi decAt monarhia pi \ii irr)parti metodic regatul in 83 de pa4i distincte, ca si cum ar li lost vorba de solul virgin al Lumii Noi. Nimic nu a surprins si rrrlqrozit mai mult restul Europei, care nu era pregi.tit5. pentru un ir\tlcl de spectacol. ,,Este pentru prima oard, scria Burke, cand ii vcrlom pe oameni flr6mitindu-gi patria inh-un mod atat de barbar." s. l)airea, intr-adevir, ci sunt sfaqiate corpuri vii; in realitate, se
rlczrnembrau cadavre.

Exact in vremea in care Parisul reusea astfel se obine atotprrtcrniciain provincie, se realiza chiar iniuntrul slu o alti schim-

mult in capitali.

cra si cel mai rnare. Acest Iucrtr devin" n" up'.opl"a de timpurile rnodeme. pe mesure ce "ula"nt"aana toate afacerile adml"irt sunt atrase la Paris, cele industriale le urmeazd qi ele. Cum parisul devine din ce in ce mai mult modelul si arbitrul gustutui, oi "ent artci.. principatut focar de acriiitare nrlionJa, :lL. lr,:riif,i a naliunii vrala"industriala se retrage si sc concenlreazi

. Sitrrllia cra lbarte veche; se pare cA din timpul Evului Mediu I'alisul a fost orasul cel mai industrializat al rej"t
fri,

r ,' I I.t rt;l rit i l,lll il] lt(.nl iir istoriei. in loc se fie un simplu rt rt\ rrl r{.ltllllrllui, rrlrrt.r.r.ilor, consumului si pllcerii, parisul tocrirai rk.vrllsc rrrr or.rrs lrl lirhricilor si manufacturilor. Acest al doilea Irr|r rr rliirk.rr cclui dintii un caracter nou si mult mai formidabil.
lr,rr r.,
r.
r

arpr.".

"ti*

Numirul de uzine, manufacturi, fumale inalte crescuse at6t in apropierea Revoluliei, ?nc6t guvemul a sfirsit pr irr a se alarma. Vederea acestui progres il umplea de tot felul de lrrrrt:ri absolut imaginare. O hotir6re a consiliului din 1782 atdta r r't ,,llegele, afland ce inmultfuea rapidi a manufach,rilor a dus la rn ( onsum al lemnului care a devenit diunitor aprovizionirii rr rrsului, iaterzice de acum crearea de intreprinderi de acest tip pe o r rrzi de l5 leghe in jurul orasului." In ceea ce priveste pericolul irrlt'virrat ciruia o astfel de aglomerare ii putea da nastere, nimeni
rlc rrrrlt in Paris
r

rrrr ;rvea astfel de temeri.

il

si mai

deveniseri mai putin stenjenitoaxe decet oriunde in Franru, ni.a"ri in alti parte nu puteai scipa mai usor de apisirrea brcslelor. Anumite suburbii precum Srint-Antoine si cca a Templului, s" Uucurau.-mai alcs in ac(\l cal. dc privilcgii lbilrtc mari. Ludovjc al xvl-tea a exlins si rnli mull lceslc prerogirlivr, ale suburbiei Saint-Antoine si si-a dal loirtii ostencali s:i stiiingi-r acolo o imensi -ncl.cricit populalie muncitorcascir,,dorinrl, spunc accsr princife intr-unul dintre edictcle sirlc. sii diirrr mrrne itorilor din suburbia Saint-Antoine o no_rrii rlor rrtl;r ir prolc.lici nouslre si sti-i eliberdm de barierele carc Ie cre:rzn f,rejudi.ii ut;lr tor. tiirr si libertitii comeflului-"

Revolulia francezl, numirul muncitorilor s-a mirit de mai bine de doun ori, in timp ce, in aceeasi.perioadi, populalia generali a orasului nu u .."r"ri cu mai mult de o treime. tlc.rurrzcie- pe carc tocmai le-am mentionar, ^ , .lrl.q:id.,,, el.lsta sr altele spccilicc care ii abagcau ciilre paris pe muncitorii din toate.collurilc Franrei, ingrimddindu-i pulin c6te purin in anu_ mite caniere. pe care slitrfcar prin a le oe upa apro.p. .irg;. B;_ nerele pe care Iegislrrra fiscala a timpului lc impunea iidustriei

Chiar daci docunrentele statistice ale Vechiului Regim sunt cel mai adesea de prea putini incredere, cred ci putem afima fere teame cd, in cei 6L de ani care au precedat

Astfel, Parisul devenise stipanul Franlei si se aduna deja xnrata care trebuia si il ocupe. Este un lucru acceptat astlzi, mi se pare, cI centralizarea adrr in istrativi si omnipotenta Padsului sunt printre principalele cauze llc insuccesului tuturor guvemelor pe care le-am vizut succerLindu-se in ultimii 40 de ani. Voi arita ffui dilicultate ci. aceluiasi lirpt ii trebuie atribuiti in mare parte ruina brusci si violenti a vcchii monarhii si ci trebuie si il trecem printre principalele cauze irlc acestei prime Revolulii, care le-a dat na{tere tuturor celorlalte.
r

CAPITOLULS
Franta era tara in care oamenii ajunseseri si semene cel mai mult intre ei

Cine cercetezzl cu aten{ie Franla Vechiului Regim realiteti. foarte contradictorii. Se pare cd to{i francezii, in special cei care fac parte din straturile medii si inalte ale societitii, singurii de altfel care se remarcd, seamini perfect unii cu ceilalti. Totusi, in mijlocul acestei multimi uniforme se ridici ?nci un foarte mare numdr de bariere care o impart in nenumirate pftJi. Iar in fiecare dintre aceste mici uniteti apare o societate alstinctn, care nu se preocupi decAt de propriile intercse, firl a lua parte la viata comund.

GAndindu-mi Ia aceasti. diviziune aproapc infiniti, inleleg parte ceti.renii nu erau mai putin Fegerit st actioneze in comun si ri isi acorde sprijin rcciproc in vreme de crizi. In consecinte, o aslfel de socielatc a putltt I'i ristumate cu susul in jos intr-un singur moment dc citrc o nrarc revolutie. imi imaginez toate aceste mici baricre rirsturnalc dc cdtre marea bulversare si intrevid imediat un corp rccc, rnull nrai omogen si mai compact decat toate cele care au exislitt vrcotlati in lume. Am at dtat cum, in aproape inlrcg rcgltul, rnodul de viatd specific din provincii dispiruse dc urullil yrcn)c: accst lucru a contribuit in marc misurd la a-i lircc pc lrancozi lbarte asemi_ nltori unii cu altii. Dincolo dc divcrsitatca carc rrrti cxisti inci, unitatea natiunii cslc dcja cvidcntri; o dcscopcrirrr prin intermediul uniformitiilii legislatici. Pe nrhsuti cc colrol.iirrr pc Iirul cronologic

ci niciieri in alti

XVIII-lea, vedem cum creste numi.rul deictelor, afiilor regelui, hotirdrilor corsilittlui eare aplici aceleasi k'r'lrrr in fel, in toate+a4ile-imperiulul Nu numai guveracelaqi I r,p rrli, rrrurlii, diu gi guvemalii accepti ideea unei legislalii atet de generrrlc ri ,lc uniforme, care si fie pesle lol aceeasi si aceeasi penrru Ir,lr. Accaste idee apare in toate proiectele de reformd care se rrrr t t'ri timp de 30 de ani inaintea izbucnirri Revolutiei. Cu doui u r olc mai devreme, fondul unor asemenea idei, daci se poate rll,urc rsa, ar fi lipsit. NLr numai provinciile se aseamdni din ce ir ce mai mult. in Irt t irlc provincie oamenii din diferiteie clase, cel pulin toli cei r iuc sc diferentiazi de poporul de rAnd, devin din ce in ce mai rrssr'ruinitori, in ciuda diferentelor de condilie. Nimic nu poate ilustra mai bine acest lucru decet lectura r irictclor de doleante prezentate de citre diferitele ordine in 1789. ( 'ci c re le redacteazd dlferlin mod profund ca interese, inse in rr'st. ci sunt identici. I)acd veti studia modul de funclionare al primelor Stlri Gener ,rl(:, vcti avea parte de un spectacol contradictoriu: burghezul qi rrobilul au in acel moment mult mai multe interese $i afaceri corrlrnc; ei lasd se se vade mult mai pulini animozitate reciproci; rrrsri pr in continuare sA face parte din doui rase diferite. 'fimpul, care menlinuse si, sub multe aspecte, chiar inmultise rrrrrnitrul privilegiilor care-i sepi[au pe acesti doi oanreni, i-a fitcut rrr rcst si pari identici. De multe secole nobilii francezi sereceau firl incetare. ,,in t'irrtla privilegiilor, nobilimea se ruineazi si dispare pe zi ce trece iiu starea a treia se imbogdlegte", scrie cu Eistete un gentilom in I 7-55. Legile care protejau proprietaaea nobiliari erau totusi acel.nsi ca in tecut; nimic nu pdrea schimbat in conditia economici rr nobililor. $i totusi, acestia sirAcesc peste tot exact in ritmul in ( trc isi pierd puterea. S-ar zice ci in institulii, ca si in interiorul omului insusi, independent de organele care indeplinesc anumite funcfii ale existcntei, se giseste o forte centrali si invizibili czre reprezinti chiar principiul vielii- Cindaceasti. flacArd care dd viali se stinge, totul
rrl rrccolului al
r

I l:i:.1
r,l , lit lnI' r,rIx\( it r,'l llloitlil, chiar dace organele par str Ir r, ltr rrrr,rr. I rr rrri tl Itt(.. Nobilii liancezi aveau inci dreptul de ,,lll'ilttIlh. rl, l1l cll t rcnrarca Burke, substifutiile erau in wemea
lrn

-L. I
rluy'ra religioasi

..1 !j-;ii. f EAN{ ..ir coce'.


''

provinciile Franlei, precum Limousin, dcsprc care vorbeste Turgot, plile de mica nobilime siricitd, carc nu rnui ,u"u up.o"up" Celoc, posesiuni funciare si triia doar din drepnrile s"ni#ate'J rentele funciare. ,,in aceasti generalitate, spune un intendenr de la inceputul secolului, numdrul familiilor nobiliare se ridicl inci la citevi mii, dar nu mai sunt nici 15 care si aibl 20.000 de livre de renti.li Intr-un fel de instructiune pe care intendentul de Franche-Comt6 o adreseazd in 1750 succesomlui siu, citcsc cir ,,nobilimea din aceasti regiune este de viti veche. dar foanc siracrj. si pe c6t de seracA pe atat de mandre. ?n comparatie cu cccfl ee a losl odal5, ea este extrem de umiliti. Ar fi o foarte buni polilicd si o menlinem in aceastd stare de siricie, pentru a o obliga str nc scrveasci si sd aibi. nevoie de noi. Nobilimea formeazi, adaugl cl, o conf.erie in care nu sunt admise decAt pcrsoanelc carc pol dovcdi cd detin pahu cartiere nobiliarc. Accasli conlicric nu csrc ol.icializald, ci doar acceptati, intalnindu-se doar o dattr pc an, si u,rr"iin ;i prezenta intendentului. Dupd cc au servil mr*a *i ai, asistat la
erau

Arrlilirr. Accsrui drept i rtricvcnlele-financiare si perpetue si tot ceea ce purta nJmele de drepr util. Nobilii erau scutili de obligatia at6t de costisitoare de a pufla rizboiul pe propria chelruiald. insa Iis_au mentinut si chiar rTunltitile privind plata impozitului: cu alte cuvinre, pestrau JnTt indemnizatia firi se suporte plata taxelor in plus. se Ur.r.ru J" multe. alte avanraje blnesti pe care pirintii ior nu Ie avuseseri ntctodata. 5r cu toate acestea. siriceau continuu, pe mdsurd ce obisnuinga si aptitudinea guvemdrii Ie de]r"n"a, strene. Cfria, -ai acestei siriciri graduale trebuie si-i atribuim, cel pufin partial, mare_a ldrdmitare a proprietilii funciare pe care am remarcat_o mai inainte. Gentilomul isi cedase bucaiA cu bucarii pAmanrul liranilor, oprindu-si numai rentrle scnioriale, care-i mentineau mai curdnd aparenta, decat realitatea vechiului statut. Multe dintre

rrr rrrrrlt rrr]lr liccvcntc si mai constrAngitoare in Fran{a decdt

in se addugau dreptul de primogeniturl,

impreuni, fiecare nobl se ilrtoarce acasa".riniipe rosinimtele lor, altii pe jos. Vd veli convinge de comicul acestei lrlrrtiiri." Aceasti siricire graduali a nobilimii era vizibili, mai mult rrrrr rnai pu{in, nu numai in Franla, ci peste tot pe continent, acolo rrlrlr.: sistemul feudal era, ca qi lanoi, pe cale si dispari, insi flrl ,r li inlocuit cu o noud formi de aristocralie. Aceastd decadenli |r;r lbarte vizibili si remarcati mai ales la populaliile germanice , rrlc locuiau in zonele invecinate cu Rinul' Contrarul acestei sirrr lii nu putea fi inttlnit decdt in Anglia. Acolo' vechile familii rrobili:ue care se mentineau, nu nunai ci igi pistraseri, dar isi gi rrrrriseri considerabil avcrile, rimdnind cele dintai ca bogelie;i l)ulcre. Noile farnilii care se ridicaseri alituri de ele nu ficuserl rlt'cirt si le imite opulenta, fdri a o depigi' in Franla, doar oarnenii obiqnuili pireau si moqteneasci lollc bunurile pe care le pierdea nobilimea; s-ar fi zis ci aceasta t'nr singura substanld din care se dezvolta poporul de r6nd. Cu t1)irte acestea, nici o lege nu il impiedica pe burghez sI sLrdceasci si nici nu-l ajuta sd se imbogdteascdl si totusi acesta se imbogiitea tirrr incetare. in multe cazuri. burghezul devenise la fel de bogat si uneori chiar mai bogat decat gentilomul. Mai mult, deseori bogi(ia sa avea aceeasi nature cu cea nobiliarl; chiar daci de obicei lriia la oras, avea proprietlli funciare, iar uneori oblinea chiar tlrepturi senioriale. Educalia ;i modul de viald stabiliserl deja intre aceste douA prototipuri umane o mullime de alte asemlniri. Burghezul era la i"l de ed.,cat ca gi nobilul gi, ceea ce trebuie remarcat, aceasti educalie era de aceeaqi provenienti ca cea a nobi.lului' Ambii erau luminali de aceleaqi adeviruri. Pentru unul ca Ei pentru celelalt, educalia fusese in egall mlsuri teoreticl $i literad. Parisul, devenit din ce in ce mai mult unicul educator al Franlei, reusise sd imprime tuturor spiritelor aceeaqi formi gi un aer comun. La sfdrgitul secolului al XVi[-lea se mai intrevedea incl, fird indoiali, o diferenp intre manierele nobilimii si cele ale burgheziei, pentru ce nu existi nimic care si se egalizeze mai greu dec6t acest aspect exterior al morarurilor care poart.i numele de maniere.

too

.,'7 1 t t-}

intereselor comune. Deoarece chiar dacd libertatea fotitici pe care o posedi. aceasti admirabili putere care este Anglia creeaz6. intre loti cetalenii raporturj necesare si legaruri mutuale de dependentd. ea nu ii transformi in mod automar pe roli in indivizi idenrici, Doar actiunea de lungd durati a puterii centrale are intotdeauna drcpt consecinle inevitabild de a-i face pe oameni identici intre ei
si

spirit si moravuri, chiar daci se aflau in stensi legdturi datoriti

rentiau intre ei decal prin drepturi. Mi indoiesc ci acest lucru era ahrnci la fel de vizibil in vreo alte parte, chiar si in Anglia, unde clasele erau adesea diferite ca

minau; aveau aceleasi idei, aceleasi obiceiuri si gusturi, se ldsau pradi acelorasi pliceri, vorbeau acelasi limbaj. -Nu se mai dife_

ins5, in cele din urmd, toti oamenii de conditie superioari se ase_

CAPITOLUL9 Aceqti oameni atit de aseminitori erau


nrai mult ca niciodati separati in mici grupuri si indiferente unele fate de altele

striine

in egali misuri indiferenli fafi de piopria soarti.

Dacd privim lucrurile din alte penpectivd, vedem cum aceiasi I[rncezi, care aveau atatea treseturi asemlnltoare, erau totugi mai rzolali unii de allii decnr locuitorii din alre pi4i sau dec6t francezii rh:

odinioarl.

Se pare ci in epoca in care s-a constituit sistemul feudal in lruropa, ceea ce s-a numit de atunci incoace nobilime nu a format ( Iintr-o datd o cdrrd, ci s-a compus, la origine, din personajele cele nrli importante ale natiunii, fiind astfel doar o aristocratie. Iate o problemi pe care nu doresc si o discut aici; este suficient se rt:nrarc faptul c[, inci din Evul Mediu, nobi.limea devenise o castd, ccca ce inseamni ci marca sa distincte este nasterea. Nobilimea plstreazd acest caracter propriu aristocraliei, de a li un corp de ceteteni care guvemeazd; insd numai prin naqtere se rlccid cei care se vor afla in fruntea acestui corp. To.ti cei care nu sc nasc nobili, se afli in afara acestei clase speciale qi inchise Ei rrLr ocupl decdt o pozilie mai mult sau mai putin importanti in stirl, insi intotdeauna subordonald. intotdeauna am fost uimit cA un lucru care individralizeazd, n nglia amt de mult fali de celelalte naliuni modeme, fiind singurul care poate explica particuladdlile legilor, spiritului si istoriei srle, nu a atras mai mult decat a ficut-o atenlia filozofilor qi oamenilor de stat si ci obisnuinla l-a flcut ca gi invizibil chiar pcntru englezi. A fost uneori pe jumetate intrezerit, pe jumitate descris; insi mi se pare ci niciodatd nu a fost inteles in mod complet si clar. Vizitdnd Marea Britanie in 1739, Montesquieu

realitate nobilime, daci intelegem acest cuvint in accepliunea sa 5triveche si limilarivA, care fusese pasrarA peste lor in aite Dilrti. aceastd revolulie care se pierde in negura timpurilor. mai - Din-insi rimine un martor viu: limba. De mai multc ,ecole. in Anslia cuvinrul gentilhomrze si-a schimbat cu tolul scnsul, itr curiritul roturier' nici nu mai existA. Urmitorul vers din llrrafre scris de Molidre in I664 er ti fosr deja imposibil de rradus in mod literal m llmtta engleza a aceleiasi epoci:

mai mulle ori aceasta fiasatura in van. Familiile vechi si cele noi. care par si se confunde cu desdvirsire in alte privinte, evitd incd pe cir le std in putinta sA se amestece prin clsitorie. S-a remarcat adesea ci nobilimia englezi a fost mult mai prudenti, mai abili si mai deschise decat oiicare alta. Ceea ce ar fi trebuit spus este cd de multi vreme in Anglia nu mai existi in

mai semnificativ, se cdsitoreau intre ei. Fiici celui mai mare senior pLrlea sA se marite fira nici o rusile cu un om simolu. . Cind vreti se stili drce sislcmul de caste si ideile. obi'ceiurile si barierele pe care acesta le-a creat in slnul unui popo, u, fo.i distruse in intregime, analizati institulia cisitoriei.'Numai acolo veti gisi rAsitura decisivd care vi lipseste. in Franta, chiar in zilele noastre. dupa 60 de ani de democralie, veti cduta de cele

cu aceleasl^afaceri, practicau aceleasi meserii

cit mai curind un lucru cu totul special si mult mai eficace. englia era singura,tara in care sistemul castelor a fost nu numai mo"dificat, ci efectiv distrus. Nobilii si oamenii de rnnd se ocupau a"opot lre

scria pe bune dreptate: ,,Mi aflu inf-o tari care nu seamdni deloc cu reslul Europei": insa nu mai adaugii nimic. Ceea ce fdcea intr-adevir Anglia arit de diferitl de restul Europci incit dc la acea datl erau mai pulin parlamentul, liber_ tatca, publicitatea, tribunalele cu jurati care existau acolo,

uvnntul nostru gentilhomme- Veti vedea cd in Anglia semnifi, ;rliir sa devine mai cuprirzatoare pe mesure ce condiliile sociale rt. ;qrropie si se amesteca. in fiecare secoleste lolosit penmr oameni srtunli pulin mai jos pe scara sociali. Acest cuv6n1 trece in cele rlin urmi odatd cu englezii in America. Aici este folosit pentru
r

rr

desemna

in mod indistinct pe toli cetdlenii. Istoria

sa este

qi,'";;;";

;;

irlcca a democraliei insesi. in Franla, cuvdntul gentilhomme ardrnas intotdeauna restrins l,r scnsul siu inilial; dupi Revolulie aproape ce a iesit din uz, dar \r ir l)istrat acelasi sens. S-a conservat intact cuvantul care servise lrr tlcsemnatea membrilor castei, pentru ce s-a conservat casta rrrs;rsi, la fel de izolatd de toate celelalte cum fusese intotdeauna. Voi merge insi mult mai departe gi voi spune ce aceasta caste

izolati decat fusese in momentul in care apirrrsc cuvAntul qi ci s-a produs in sanul societitii noastre o evolulie ru scns invers celei pe care am vlzut-o in Anglia. Daci burghezul si nobilul erau mult mai asemlnitori, in ;re clasi timp s-au izolat din ce in ce mai mult unul de celllalt. Accste doui lucruri trebuie cu atat mai pulin confundate cu cdt rrrrul, in loc si il atenueze pe celilalt, ce1 mai adesea il agraveazi. in Evul Mediu Ei atat timp cat feudalitatea si-a meniinut imI)ortanta, toti cei care delineau pim6nturi de la senior (cei pe care Irnrbajul feudal ii numea plopriu zis vasali), mulli dintre ei nefiind
rlt.vcnise mult mai

nobili, erau asociali in mod constant seniorului in procesul de adrrinistrare a senioriel aceasta era chiar principala condilie pentru

cI aceqtia trebuiau sel urmeze scnior in rizboi, dar trebuiau, in virtutea acestei concesiuni
rlelinerea unei feude. Nu numai

Et, tel qu'on le yoit, il est bon gentilhomme.

pe de Ilimant, si peteaci o anumiti perioadi din an la curtea acestuia, pcntru a-l ajuta se impartd dreptatea gi si administreze domeniul' Curtea seniorului era marele mecanism al conducerii feudale; o

^ in timp si spafiu destinul cuvnntului


*

Dacd doriti sd mai aplicati lingvistica ltiin{ei istoriei, .

geruir

ru,r,

r*.

urmlrili derivi din

Termen folosit in Franta in Evul Mediu penltu a-i

dcscoxr pe oamenii

simpli, in conrrasr cu nobilii (n. trad.).

vedem apirind in toate vechiie legi ale Europei, iar eu i-am rcgisit urmele foarte vizibile chiar si in zilele noastre in mai multe regiuni din Germania. Sayantul specialist in istorie medievali Edme de Fr6minville care, treizeci de ani inainte de Revoluliea liancezd, s-a decis se scrie o carte consistentd desPre drepturile feudale gi reinnoirea regishelor funciare conlindnd drepturile de

,,.rrr r

r.,,t lr,r,l. l,r,'lrl, rr, i'rl,,l|llr'.t/.1 (it ll vitzul in,,titlufile a nume,,rti , l\,r,,,rllrl,r,llr(llllit,itti\:rseprez te la fiecare 15 Zile l, ' ,,rr. , , rr,,l.rl.r l,,.ltnr;r1rrrlt...a. laolaltdcu seniOrul Si iudece_ t,.rrl,,l,r',rrrt .rl ir(.(.stuia, cauzele si litigiile care interveneau intre l, tr r tor r. " I rl rrtiaugi cd ,,a gisit uneori optzeci, o sutd cincizeci.

,,,.,, ,
r

,.

rrrc

nobilii si burghezii dintr-un mare numlr de orase s-au asociat,

necontestat; rolul pe care il joaci in adunirile politice este intotdeauna considerabil si adesea preponderent. Cclelalte clase simt pe zr ce trece nevoia de a o lua serios in considcralie.

putem si nu fim uimili de locLrl pe carc Starea a Treiail "pocd,ru ocupa in aceste aduniri si de puterea pe care o exercita in sinul lor. . Ca individ, burghezul din secolul al XIV_lea este firi indoiall inferior celui din secolul al XVIIIJea; insi burghezia ir r",;;;;; ocupa in societatea poliricii de arunci un loc mulr mli sigur si mai inall. Dreptul sau de a Iua pane Ia proccstrl a".ora,i".."..ri"

,lrrrlr,.t.i clau oameni simpli... Am cilal acesl text nu ca o dovadi, pcntru cd existd mii de alte astfel de cazuri, ci ca un exemplu al f'clului in care, la origine gi mult timp dupi aceea, clasa tiri";;;t se apropia de gentilomi si se amesteca in fiecare zi cu eiin conducerea acelorasi treburi. Ceea ce fdcea curtea senioriali pentru micii proprietari rurali, vor face Stirile provinciale, si mait6rziu Stirile Generale pentru burghezii din orase. CAnd studiem ceea ce a rimas din Stzirilc Generale din secolul al XIVJea ;i mai ales drn Stirile provincialc din acceasi

lri,rr rhrrr;r sule de astlel de vasali intr_o seniorie, O mare parte

rn care ]\e conslilli n)ersltl rcgrrllrt si 0lrisl|uit:rl Irrerrrrilor. Aitfel, in Auvergne, celc trei ordine iau in corlurr ."l" ,,,ui i,rpo.iaoie decizir si supravegheazir cxecularca lor prin cornislri, auaa * de asemenea alesi dc ciitrs toatc t-rei. Acciasi spccracol it ."gesim in epoci in Champagnc. 'loalir lunrca cunoaslc cclcbra ac-1iune

greuretilor vrcmii. ci si in cel lrl SI;trilor l,ri.irlc rrlc ler.lcirsi epoci.

Insd lucml cel mai izbitor este si vcdcrn curri nobilimea si Starea a Treia glseau atunci mai multe inlcrni.i pcnt.u a Jministra impreuni problemele de intercs public situ pcntru a rezista impreund, asa cum nu au mai fircut-o nllcrior. Ac.casta nu se re_ marci doar ia cazul Stirilor Gencrale din sccolul al XIV_lea. dintre care mulle au :lvul un caraclcr ncrcgulitl si rcvolrrtionll (21s1i16

inceputul aceluiagi secol, pentru a apira libertdlile natiunii qi privilegiile provinciilor lor contra imixtiunilor puterii regale[H]. lntilnim, in acel moment al istoriei noastre, mai multe episoade r'c par scoase din istoria AnglieiUl. Astfel de spectacole nu se mai vid deloc in secolele urnetoare. intr-adevir, pe mAsurd ce conducerea senioriei se dezorganizeazi, St6rile Generale devin din ce in ce mai rare sau nu mai \unt convocate, iar libertilile generale dispar, antrenand cu ele rrrina celor locale; burghezul Ei gentilomul nu mai au nici un fel rlc contact in via{a publici. Ei nu mai simt deloc nevoia de a se rrpropia unul de celAlalt si de a se intelege, fiind pe zi ce ffece mai irrrlependenli, dar si mai striini unul de celdlalt. in secolul al X ViII-lea, aceaste evolutie este incheiati: acesti doi oameni nu sc mai inti.hesc decat prin hazard fu viala privatl. Cele doui clase rru mai sunt doar rivale, ci inamice. Iar ceea ce pare specific Franlei este ci in vreme ce ordinul rrobilimii isi pierde astfel vechile sale puteri politice, gentilomul obtine cu titlu individual multe privilegii pe care nu le avusese vrcodati sau !i le sporegte pe cele pe care le detinea deja. S-ar spune ci membrele se imbogileau din rimiEilele neinsuflelite ale corpului. Nobilimea are din ce in ce mai pulin dreptul de a cornanda, insi nobilii se bucuri din ce in ce mai mult de prerogativa cxclusivi de a fi cei dintni servitori ai stdpinului; era mult mai usor pentru un om obisnuit si devind funclionar sub Ludovic al XIV-lea dec6t sub Ludovic al XWea. Acest lucru se putea observa adesea in Prusia pe vremea cand era aproape o exceplie in Franta. Fiecare dintre aceste privilegii, odatl ob{inute, este legat de sange, de care devine inseparabil. Cu c6t aceasli nobilime inceteazl sI mai fie o aristoc.ralie, cu atat ea pare sA se transforme intr-o castI. Si luim cazul celui mai odios dintre aceste privilegii, acela al scutirii de impozite; este usor de observat cI, din secolul al XVJea pini la Revolutia francezd, acesta nu a incetat si creasci. El cre$tea datoriti progresului rapid al taxelor publice. Cdnd se prelevau 1 200 000 de livre dnbin (la taille)in vremea lui Carol al VII-lea, privilegiul de a fi scutit de la plata acestuia era mic;
lrr

-T
cAnd se prelcvau 80 milioane in vremea lui Ludovic al XVI-lea,
care acesta este perceput traseazd din nou intre ei. cu o linie

siguri

cind birului i-au fost asimilate alte patru taxe, cand taxe necunos_ Erul Mediu, precum corvezile regale aplicate tuturor lucririlor sau serviciilor publice, mililiei, etc. s-au adAugat birului si impozitelor sale acccsorii, toate acestea fiind si inegal repartizate, scutirea nobilului[J] a pirut imensi. Inegalitatea, chiar dacd. mare, era, este adevirat, mai mult aparenti decit reala, pentru ci veniturile obtinute de citre nobil din fermaj erau diminuare chiar de cdtre impozitul de care el cra scutit. insa in aceasti chestiune inesalitatea care se yede diuneaza mai mult decat cca care este resimtiii. Ludovic al XIVJea, prcsat dc cirrc nccesitatile financiare care{ impovi.rau la sl?rsitul domniei, stabilisc doui t;xe cornune: capitatia si impozitul de 5olo. insii cum scutirca de impozit fusese in sile un privilegiu atat de respcctabil, a lrebuit si fie consacrat chiar si in faptul care ii aducea atingerc. S-a avut griji ca perceperea si fie di1'eriti acolo unde ta.ra era comunar. pentrx unii, perceperea ta,rei riminea degradanri si durl; pentru ccilalti, indulgenti si onorabili. Cu toate ci inegalitatea in ceea ce priveste plata impozitelor exista in intreaga Europi, in foarte putinc ldri ea cra atat de vizibila si resimrita in mod constanl ca in Fmnla. in eea nrai mare par:te a Germaniei, majoritatea taxelor erau indirccte. Chiar si in cazul impozitului dhect, privilegiul gentilonrulLri cra adesea reprezentat de faptul cd participa in mai mica. misurir la o contributie comunS. Mai mult, exislau anumile Iaxc e rc cruu plirt ite doar de citre nobilime si care erau destinate sI inlocuiascl-r serviciul militar gratuit care nu mai era obligatoriu. Dintre toate felurile de a-i difercnlia pc oanrcni si de a delimita clasele sociale, inegalitatea irnpozilclor cra insir cca mai periculoasi si totodad cea mai potrivitd penlru it arliuga inegalitdtii izolarea si a le face pe ambelc incurabile. pcnlru cit clcctele sunt vizibile: cAnd burghezul si gentilomul nu rnai sunt supusi la plata aceleiasi taxe, pe an ce trece mirimea impozitului si modul in
cute in

privilegiLrl cra deja mare. Cind birul era singurul impozit pldtit de citre ozunenii de rind, scutirea nobilului era putin vizibili. insi cind impozitele de acest fel s-au inmul{it sub mii de nume si forme,

de cla'a. in fiecare an. fiecare dintre privilegiati imediati si presante de a nu se mai lasa cono nevoie ."iimt" fundat cu marea masa, si face un nou efort pentru a se izola. Cum aproape ci nu existd taxe care si nu dea nastere unei probleme publice si nici probleme publice care si nu dea naqtere unor taxe. din momentul in care cele doui clase nu sunt supuse in mod egal la plata impozitului, ele nu mai au aproape nici un motiv se mai delibereze impreuni si nici un pretext pentru nevoi qi sentimente comune. Nu mai existi motive pentral care sd fie si precisi.

limiti

iinute separate. Putem spune ci [i s-a suprimat oarecum posibilitarea;i dorinta de a acliona impreuni. Burke, in descrierea migulitoare pe care o face vechiului mod de organizare a Frantei, aduce ca argument in favoarea nobilimii noastre usurinta cu care burghezii puteau fi innobilati in urma obtinerii vreunui post administrativ. Acest lucru pirea sa creeze o aseminare cu aristocratia deschisi din Anglia. Intr-adevir, Ludovic al Xl-lea inmullise innobildrile ca mijloc de a slibi nobililimea, iar succesorii sii au rdspindit sistemul cu dimicie pentm a cigtiga bani. Necker ne informeazi ci, in vremea sa, numerul funcliilor din administralie ocupate de cetre nobili era de patru mii. Nimic aseminitor nu se vedea in vreo parte a Europei. lnsi asemenarea pe care voia si o stabileasci Burke intre Franla si Anglia era cu amt mai falsi. Motivul pentru care in Anglia clasele mijlocii, departe de a se rizboi cu aristocratia, au rimas in uniune intimi cu ea, e nu atat faptul ci aristocralia era deschisd, cit mai ales cI forma ei era imprecisi gi limita sa necunoscuti. Mai important decat faptul de a te integra nobilimii era cel de a nu constientiza niciodatl momentul in care treceai acest prag. Astfel incat toti cei ca.re se apropiau indeajuns de mult de aristocralie puteau si faci parte din ea, si fie asociali la guvemare Ei sd oblind o.anumiti srelucire sau un anumit beneficiu ca urmarc a acestei puteri. insd bariera care separa in Franta nobilimea de celelalte clase era in continuare fixi si vizibili, chiar daci usor de trecut. Era usor de recunoscut datorite strelucirii sale si deci odioasi celor

,,ri'

|10\t llritl,

rl rill t. ()(liltii lrccute aceastd bariere, ar Ir[ rrt l{ it I l,t tv t|'}] xlioasc si umilitoare de cei din s6nul
r,lllr,lll, rllr lrr.
(

I )r.p;u tc ric I dinrinua ura oamenilor de r6nd fali de gentilom, r\rst(.1[rl irIlrobilijrilor a flcut-o se creasci peste misuri_ Aceasta sc.irrisprca cu toati invidia pe care noul nobil o inspira vechilof sii cgali. Astfel se explici de ce Starea a Treia se araii in doleantele sale mai idtati de citre innobilali decat de cdtre nobili si ds ce ea cere restrAngerea si nu ldrgirea ciii de acces cltre innobiiare. In nici un alt moment al istoriei noaslre nobletea nu a fost atat d usor de obtinut ca in ,g9, si niciodatl burghezul si genti_ lomul nu au fost atar de inshiinali unul de cetdlal-t. Nu nuriai ci notilii nu vor si accepte in colegiile lor electorale persoane cu iz burghez. dar si burghezii ii indepirreazii cu aceeasigri;a pe toii ar fi purut pirea genrilomi. in anumire pioiin"ii, noii 9ei 9qe innobilali sunr respinsi, pe de o parte, pentm ce nu sunt considerati indeajuns de nobili, iar pe de alta pintru ci s_au innobilat prea tare. Acesta a fost cazul, se zice, al celebrului Lavoisier_ Iar dacd, ldsdnd la o parte nobilimea, ne ocupim de burghezie, vom vedea un spectacol similar: burghezul este iproape tot'atet de izolat fa$ de poporul de r6nd, pe c6.t era gentilomul dL burghez.

Cu toate acestea, nu Etiu dac6 birul $i toate celelalte impozite ('rur: i-au fost asimilate, nu au reprezentat motive mult mai serioase' Cred ce as putea explica in puline cuvinte de ce birul 9i acceroliile sale apisau mai mult asupra zonelor rurale decat asupra or;rsclor, insi acest lucru i-ar putea pdrea inutil cititorului. Va fi r['ci suficient s[ spun c5 burghezii reunili in oraqe aveau o mie

una de modalitlli pentru a atenua aplsarea birului, si ueori t hiar de a i se sustrage complet, modaftiti de care nici unul dintre ci rrr.r ar fi beneficiat daci ar fi rimas pe domeniul seniorial. Se It'rcau astfel, Ei pe bune dreptate, mai cu seami de obligalia de a lolccta birul decit de aceea de aJ pliti; pentru ci nu a existat

ri

rriciodati pe vremea Vechiului Regim, qi cred ci in nici un alt rcgim, condiJie mai groaznici decit aceea de colector parohial rrl birului. Voi avea posibilitatea si demonstrez acest lucru mai llirziu. Cu toate acestea, nimeni din sat, cu exceplia gentilomilor, llu putea se se sustragl acestei indatoriri; iar decit sI i se supunl, oamenii de rand instirili iqi arendau bunurile $i se rctregeau in cel r)rai apropiat oraE. Turgot se afli in acord cu toate documentele
sccrete pe care am avut ocazia sa le consult cand spune cA,,opera-

riunea de colectare a birului

ii transformi in

burghezi citadini pe

pierderea puterii sale reale printr-o intrebuinlarc liiri misurd a drepturilor sale aparente. Chiar absenta sa dc pc donrcniu, in loc si-i usureze pe vecini, mai mult ii deranja, deoarccc privitegiile exercitateprirprocur[ erau mult mai insuportabile.
110

Regim aproape roatl clasa ae _. 1" triia Ia oras. Cu precidere doui lucmri prodr"rseseri acest efect: priviJegiile gentilomilor:i binrl 1to aillit. Seniorulcare trdia pe piminturile sale vddea de obicei o anumiti cumsecidenie fami liari faF de lerani; inse aroganra sa fali de burghezi, vecinii sii, era aproape nelimitati. Ea nu incetase^si creasci pe misuri ce, si pentru cd, puterea sa politici scizuse. incetnnd si mai guvemeze, seniorul nu mai avea interes si-i menajeze pc cci carJar fi putui sd iI ajute in indeplinirea acestei sarcini. Dc ascmenea, u.u s-a remarcat adesea, seniorului ii plicea si se consoleze "r-. pentru

r..-"1

Vechiului

-mlltoc

lproape toli oamenii de rdnd proprietari de la {ard." Putem spune in treacet cA aceasta era una dintre cauzele pentru care Franta era
ora{e, in special de mici orase, decit cea mai mare parte a ledlor din Europa. inchis astfel intre ziduri, omul de rind imbogdlit isi pierdea curAnd spirihrl qi deprinderile tdrlneqti; el devenea in intregine strlin de nevoile si problemele celor de o condilie cu el care insi rlmiseserl la sat. Singurul scop al vielii sale era de a deveni funclionar public in orasul sdu adoptiv. Ar fi o mare eroare daci am crede ci pasiunea pentru functii a majoritelii francezilor din zilele noastre, qi in special' a celor apa4inand claselor mijlocii, s-ar fi niscut dupi Revolu[ie. Ea a luat nastere cu multe secole inainte qi nu a incetat si se dezvolte de atunci incoace, fiind in permanenp alimentatA. Funcliile din vremea Vechiului Regim nu semenau intotdeauna cu cele din vremea noastrl fi erau, cred, mult mai numeroase; mai

plinlde

111

| ; r r r r r I I 7-50, in tr-un oras de provincie de micl dimenI l( )() pt.r.sounc ',tttrrr., angajate in aparatul de justitie si 126 ocupare
, I

I r IDI t ,tnIttr..lil;t|t():tlx, llirii S16rSit. NUmai intre 1693 ,l I /t,,, ,, ,r r irlr lirt r.i il| lr losl crcate patruzeci de mii de astfel . . llr indcmina micii burghezii. Eu am nu_ 'l' lrr, .

rllrr,l|lrl

||
.

. r

r(

, . r

)(

t()i

rt (

llr,lLrt

II| | I

r rr c

()rirs.

rt.t.rrlrrrca hotiririlor celor dintii, iar cu totii erau oameni din Iliivnr cu care burghezii ocupau aceste functii era intr_adevir cu

pe sine insusi.

in valoare imaginalia solicitan(ilor, cari inrentau imediat unele noi. Un anume domn Lemberville publici un memoriu pentru a demonstm cd este in interesul public crearea functiei de inrp"rto. al industriei si incheie oferindu-se el insusi pentru acest post. Care dintre noi nu a cunoscut un Lemberville? Un o. au o o*""-" educalie gi bunistare nu era multumit dacir murea fird si fi ajuns func(ionar public. ,,Orice om, in funcgie dc condilia sa, ince"arci sd se realizeze prin intermediul regelui,,, spunc un contemporan. Singura diferenti importanti in aceasti chestiune intre timpurile despre care vorbesc aici si vremea noastri conste in faptul ca pe vremea aceea guvemul vindea funcliile, in timp ce astdzi le acorde; pentru a le obtine nu se mai plitcsc bani; fiecare se vinde
de raran prin locul si modul dc viata. burghezul esle

a diunat progresului agriculturii si come4ului mai muli chiar decAt aservirea feudall qi birul. C6nd lipseau funcliile, era pusi

pentru a-si cumpf,ra o funclie. in Franta, iceasti ambilie

llu'ri cgal. Din momentul in cue unul dintre ei devenea posesor al unLri mic capital, in loc sd-l utilizeze ?n negot, il folose; grabi

jaiicl

privilegiilor nobililor inmaterie dejustilie sunt foarte intemeiateidar cJsd sprnernde cele ale burghezilor? Putem numira cu miile funcqiile care ii scut:sc pa4ial sau total de plata conlribuliilor publice, adicd a mili_ tiei, a corvezii sau a birului. intr-un documenl din epoci, se pune urmltoarea intrebare: care este parohia carc n, o.", in uf-e d" nobili si^de membri ai clerului. persoanc carc si_;rrr procurat. cu ajutorul functiilor sau al unui comision, vreo scutirc dc impozil? Unul dintre motivele care duc din timp in timp Ia abolirea unui anumit numir de funcfii destinate burgheziloi, cste diminuarea

..^ Pifril d enl sr prm rnterese. PlAngerile impotrivr

vcrriturilor provenite din impozite, diminuare datorata unui numir lorrrlc miue de persoane care se sustrag de la piata bfului. Sunt sigur ci numirul acestor scutiri a tbst tot atat de mare, dace nu si rrrai mare, in s6nul burgheziei decit al nobilimii. Aceste prerogative jalnice ii umpleau de invidie pe cei care crarr privati de ele Ei de cel mai egoist orgoliu pe cei care se buculiur dc cle. Nu este nimic mai evident in secolul al XVIiIlea decnt ostilitatea burghezilor din oras fati de tlranii de la periferie si invidia celor de la periferie fatd de oriseni. ,,Fiecare oras, preo( upat de interesul sdu specific, este dispus si sacrifice intreaga zonli rurali si satele din arondimentul sdu", spune Turgot. Cu alti ocuzie, vorbind subdelegalilor sei, el adaugl: ,,Ati fost adesea obligati sI reprimati tendinta constant uzurpatoare si apisitoare ctrc caracterizeazi conducerea oraselor fali de zona rurali si de salele din arondismentul Ior" Poporul insusi, care triia impreuni cu burghezii in acelasi orus, lrcbuie sd le fi devenit striin sau chiar dusman. Cea mai mare l)arle a taxelor locale erau stabilite aslfel incAt sd apesc in special pc clasele de jos. Am avut de mai multe ori posibilitatea sI verific pcrsonal ceea ce spune acelasi Turgot in alt pasaj din scrierile sale, cum ci burghezii din orase gisiseri. modalitatca dc a facc ca l.xele de intrare a mirfurilor in oras* si nu apese asupra lor. Ceea ce intrezirim cu precidere in toale actele acestei burghezii este teama de a se vedea confundatl cu poporul !i dorinta cntuziasti de a se sustrage prin orice mijloace controlului acestuia. ,,Dace arceasta este dorinla regelui, spun burghezii dintr-un oras intr-un memoriu citre controlorul general, ca functia de prim:u si redevini eleclive, ar fi convenabl si-i obliginl pe electori si aleagl numai dinrre principalii notabili ai orasului, sau chiar diltre cei care pot face parte din prezidiumul orasului." Am v5.zut deja cum regii nostrii au dus o politicd de intiturare succesive a drepturilor politice ale populaliei urbane. Incep6nd cu
Les octrois - taxe pl5tite in Evul Mediu in profitul comunititii urbare pentru alumite mirfud care intrau in orai. Acest tip de taxe a fost definitiv desfiintat in Franta prin reforma fiscali din 1948. (nota trad.)
*

il

I t'lr'rt' rtl Il k.l si lrlln;i lir l,udovic al XVJea, toati legislatia t',llrrl'l rr.l''vn l( c\t til) (lc grindire. Adesea burghezii din -oras se rrrot r,u:l ;rr, crtci politici. iar uneori chiar o sugereazd. hr rirrrpul rclbrmei municipale din I764, In intendent se sfA_ tuicstc cu tunctionarii municipali ai unui mic oras dace se se rDcnlini dreprul de a alege magistratii pe care il aveau arlizanii lt aue persoone rc compun poporul de rdnd. Acesti functionari rispund cd. ?nlr-adevar, ,.poporul nu a abuzat nl.ioaura ae ac".i drept si cI ar fi firi indoiali bine s6 i se menlind titlu l; consolare drepl-ul de a-i alege pe cei care lrebuie si_l"u comande; rnsi.ci ar fi inci si mai bine, penru menrinerea ordiniisi linisrii publice. sA se lase acesr lucru pe seama adundrii nolabililor..s;b_ delegatul ii convoacd in conferintel secrela pe,,cei mai buni sase celiteni.ai orasului". Aceslia eu cazut in mod unanim de acord ce cel mar r,me ar ll si se acorde dreptul de a alege nici mlcar adu_ ndrii norabiblilor. ci unui anLrmri numir de diputati at.si ani.. dilcntele corpuri din carc tceasta adunarc esle comprra.' SuUa-.legatul, mulr mai favorabil liberritilor poporulul'decat acesii chiar dacd menlioneazi pirerea lor, oaouge f" ,..a f*S1"^"i, totusi foarte dilicil artizanilor si plateasca. firh si -poali "si" sd le si controleze, sume de bani care le-au lost impusc de cin-e aceia dintrl conceletenii Ior care sunt poate. datorita privilegiilor lor in ma_ Iene de rrnpozite. cel mai putir interesati de aceastd chestiune... Si completdm insi tabloul. Si luim acum in considerare _ burghezia singurl, separati de poporul de rind, asa cum am luar in considerare nobilimea separalA de burghezie. Remarcdm in mterrorul acestei infime fractiuni a naliunii, considerati indeoen_ dent de resr. diviziuni infinire. Se p;.;;;;;;j i;;.;;; aidoma acelor pretinse corpuri elementarc in care chimia mol demi inlalneste noi panicule separabile pe misuri ce le privesle mar de aproape. Eu insumi am gdsit nu mai pLrrin dc 36 de corpuri drlerrle prmre notabilii unui mic oras. Accsle corpuri diferile. chiar dacl foarte mici, contribuie fird iir""tar" ta p.op.la to, farai mitare; elimind cu fiecare zi loate partilc clerog"n" p" crre l. por contine. pentru a se reduce la elemlnrele simpli. in ,rrnu ,."uit.i munci ideale..unele dintre ele sunt reduse la trei slu patru mem_ bri. In consecirti, personalitalea acestora este mull mai vioaie si
11^

rtirrr'rr dc spirit mai certirea.te. Toate aceste corpuri sunt separate rrrrclc dc altele prin cateva mici privilegii care chiar si cdnd sunt

putin oneste fec drept semne ale onoarei. lntre ele existA tot tlrl)ul lupte pentru inmietate. Intendentul si tribunalele sunt den rlr(.ptul amelite de lama acestor certuri. ,,Tocmai s-a decis in , rk' tlin urm[ cI apa sfinlte va fi dati mai intai prezidiului oralrrlrri si apoi consiliului ordqenesc. Parlamentul ezita; insd regele rr lircul uz de dreptul seu de evocare aducand cauza in disculia r rrrrsiliului regal si a decis singur. Era $i timpul, deoarece aceaste rrlrrt crc friminta intregul oras." Dacd se acordi unuia dintre r rrrPtLri intdietate asupra altuia in adunarea generall a notabililor, , cl rlin urmd inceteazl si se mai prezinte la lucrdri; mai bine,
lrrr', r

renunll la chestiunile publice decat si-gi vadd demrritrtca denigrati. Corpul peruchierilor din oraqul La Fliche lrotrlrirste,,cl va dovedi in felul acesta adeverata durere pe care r o provoacd acordarea dreptului de intaietate brutarilor" O parte .r rrotabililor dintr-un oras refuze cu obstinalie sd-qi indeplineasci lrrrctiile ,,pentru cI, spune intendentul, au pdtruns in adunare ( iliva artizani cirora marii burghezi nu li se pot asocia firl si se sirllti umilili." Un intendent dintr-o alti provincie ne spune: .,rlrrcd functia de magistrat comunal este date unui notar, acest lrrcru ii va dezgusta pe ceilalli notabili, notarii fiind aici oameni rlc origine sociali umili, fosti secretari de notari care nu fac parte lin familiile de notabili." Cei mai buni Ease cetlleni ai oraEului ilcspre care am mai vorbit si care decid atat de uqor ce poporul trcbuie sd fie privat de drepturile sale politice, se gisesc intr-o ciudatl incurcituri cdnd trebuie si stabileasci cine vor fi notabilii . a .. ri Ln ce ordine sd fie ierarhizati. [n aceastA problemd sunl mult mai r)rodegti $i iqi exprimi doar indoielile; se tem, spun ei, ,,sI nu le provoace unora dintre concetelenii lor odurere prea mare." in cursul at6tor neincetate infruntiri cauzate de amorul propriu al acestor mici corpuri cetileneqti, vanitatea naturali a francezilor se indregte si se ascute, iar orgoliul legitim al cetdleanului este uitat. tn secolul al XVI-lea, cea mai mare parte a corporatiilor pe care tocmai le-am mentionat existau deja; insi membrii lor, dupi ce iqi rezolvau problemele specifice de organizare, se reuneau periodic cu ceilalii locuitori pentru a se ocupa impreuni de
:,prrne el,
r

7
treburile cetilii. in secolul al XVIIIlea, membrii corporaliilor sunt aproape in intregime repliati asupra lor insilor, deoarece actiunile referitoare la viata municipali devin tot mai rare si sunt indepli nite prin mandatari. Fiecare dintre aceste mici comunitili traieqte doar pentru sine, nu se ocupi decat de sine si nu se amestece decat in problemele care o ating in mod direct. Cuvantul individtrulism, pe care noi l-am creat pentru propria folosinli, era necunoscut pirin(ilor nosfri, deoarece in vremea lor nu exisllu cu adevirut indivizi eare sa nu panine unuj grup sicare si se poati reprezenta pe ei tnqili de unii singuri. Era, daci mi pot exprima a;4 un fel de individualism colectiv, care pregitea spiriiele pentru adevAratul individualism pe care il cunoastem noi. Si cel mai ciudat este faptul ci toli acesti oameni care erau sepatali unii de allii, deveniseri atat de aseminitori intre ei, incdt ar fi fost de ajuns si li sc schimbe Iocurile ca si fie de nerecunoscut. Mai mult, cel care ar 1i putut sI lc sondeze spfuitul, ar fi descoperit cA aceste mici bariere care scparau oameni atet de asemdnitori li se plreau chiar accslora contrarc atat interesului public, cit si bunului siml si cii in tcoric iubeau deja cu tolii unitatea. Fiecare dintre ei tinea la condilia sa specifici deoarece si allii se particularizau prin condilia lor; insd crau cu tolii gata si se confunde in aceea;i masi de oameni, cu condilia ca nimeni si nu fi avut ceva propriu ;i si nu fi depisit conditia comunA-

Ir

CAPITOI,UL Distrugerea libertitii politice

10

si fragmentarea toate slibiciunile aproape au cauzat claselor a Regim dispirut in urma cirora Vechiul

Tocmai am prezentat cea mai funesti dintre toate relele care erodau structura Vechiului Regim, condamnindul la moarte. A; vrea si revil asupra originii unui riu atit de periculos gi ciudal si sA arit cete alte lucruri rele s-au niscut de aici. DacI, incepind din Evui Mediu, englezii si-ar fi pierdut precum noi libertatea politici si odati cu ea toatc libertilile locale carc nu pot subzista prea multd vreme singure, este foarte probabil ci dileritele clase din care este compusi aristocralia lor s-ar fi separat unele de altele, aqa cum s-a intimplat in Franla si, mai mult sau mai pulin, pe intreg continentul si ci toatc impreuni s ar fi separat de popor insi libertatea i-a fo4at si rimane tot timpul in contact unii cu cciialli pentru a se putea intelege la nevoie. Este uimitor si vedcm cum nobilimea englezi, impinsi chitir de propria-i ambilie, a stiut, c6nd accst lucru i s-a pirut necesar, si se confunde cu clasele ilferioare,prefic6ndu-se ci le consideri egalele sale, Arthur Young, pe care l-am citat deja, si a cimi carte este una dintre cele mai instructive din cite existi asupra vechii Frarle, povesteste cum, gisindu-se intr-o zi la lari in viziti la ducele de Liancourt, a avut dorin{a de a pune cateva intrebAri unora dintre cei mai descurcdrel.i gi mai bogali cultivatori din imprejurimi. Ducele l-a insdrcinat pe htendentul siu si ii aducl. La care englezul face urmdtozrga remarci: ,,La un senior englez ar fi fost chemati trei sau patru cuhivatori (farmers), care ar fi servit masa cu familia accstuia si laolalti cu doamnele de ccl mai I
i".1

ur.rll

rr,, r'.trr | l,r ( '.rll.rr'.

r.rr,, ,,\rr !.r/ul ,ri(.\t Irrr.rrrr[.rt,I lrLrtinosutideoriininsulele .,tl rrrr lrrL ur l,(.(.irrc I ltrn ciiuta in zadar in Franta. de
I),ut,r Ll llir-! r)nuc.'

Admir deosebita perspicacitate


al

lui Commines care spunea: ,,Carol

vrea pdrea la fel de solid stabilitir in Franla ca si in Anglia. Ea reamintiti deseori si a actiona in contra ci parc intoideauna un act tiranic; a i te conforma, inseamni a reintra in legalitate. In acea epocA intalnim, asa cum am mai spus, o multimJde ana_ logii inrre insrituriiie noasfe politjce si cele alc englezilor. insi din acel momenr deslinele celor doua poporrc se ieparo uor si deveni din ce in ce mai diferite, pe mAsuia,.. timpul va irece. Sunt aid_onta a doua Iiniicare. plecand din puncle vccine, ins; cu o inctrnare putin diferita. se departeaTa apoi lr nesfarsit pe
cste

cons^olare pentru pierdcrea dreptului dc a guvema. In secolul al XIV-lea maxim a nu_l iipttzito pe cel care nu

(.ir iristocratia englezi eracu mult mai trufase iL, ,rl ( (.,r lrrrrt.czir si inai putin dispusi si se familiarizeze cu tlt ( ( (.ir ( (. sc grisca sub nivelul siu de existenti; insi necesititile corrrlilici sale ii impuneau acest lucru. Era gata sd faci absolut oricc penllu a conduce. De secole nu mai exis[ in Anglia diferente de impozit in afara celor introduse succesiv in favoarea claselor aflate in nevoie. Luati deci aminte vd rog cum principii politice ditu1t3 n919,919r.e atar de deparre popoL" utai d" ap.op'iut.t in secolul al XVIII-lea. in Anglia saraiui esrc cel crrc teneliciazi de privilegii in ceea ce privesre impozitul: in Frarra. bogarullKJIn Anglia erisrocrxtia si-a rsunrll sercinilc publice c"t. iraigi.t" penlru a ; se permile su guvernc,,e; in Frlnta, arislocralia si_a menlinul pini la \larsit intunit;rlca in mrlerie de impozire, ca o

( r,,rl,ur.utlir

\rllea, care a c6Etigat &eptul de a impune birul dupi bunul siu plac, fdri consimlimintul Stirilor Generale, si-a inci.rcat foarte mult sufletul, amt pe al sAu, cat si pe cel al succesorilor sii, qi a produs regatului o rani. care va singera multi vreme." Iatd cum rana s-a mirit intr-adevir in decursul anilor; urmiriti pas cu pas consecinlele acestui lucru. Forbonnais spune pe bund dreptate in ale sale Cercetdri priyind finanlele regatLtlui Frdntei ci in Evul Mediu regii triiau in
general din veniturile propriilor domenii: ,,si cum nevoile extraordinare, adaugl el, erau asigurate din contribulii extraordinare, ele includeau in aceeasi mdsuri clerul, nobilimea si poporul de rAnd." Cea mai mare parte a impozitelor generale votate de cetre cele trei Stiri in secolul al XIVlea au intr-adevir acest caracter. Aproape toate taxele stabilite ln aceasti epoce sunt taxe indirecte,

misuri
rilor

dezordin_i din vremea captivititii regclui Ioan si a nebuniei lui Carol al Vl-lea, natiunea francezi le_a permis regilo. sa rtubil leasci fird consim{im6ntr.rl siu un impoziigeneral sIc6nd nobili_ mea a avut lasitatea de a lisa Starea a Treia sa lic impozitatd cu cordilia ca ea sa fie sculita de platd. din zirr:r ueeca sla sadir simf,nta pentru aproape toate viciile si abuzurilc (.a[e uu marcat penlru toldeauna Vechiul Regim si i-au cauzal moarlca \iolen{a118

ce se prelungesc. Indrdznesc si afirm ci, din ziua in c;Lre, cpuizati in urma ma_

adice sunt achitate de cltre toti consumatorii fare distinctie. Uneori impozitul este direct; el se aplicd atunci nu pe proprietate, ci pe venit. Nobilii, clericii si burghezii sunt obligati si-i doneze regelui pe timp de un an a zecea parte, de exemplu, din veniturile lor Ceea ce spun aici in legituri cu impozitele votate pentru tot regatul de catre Stirile Generale trebuie si fie subinteles si pentru impozitele stabitite in aceeasi epoci de citre diferitele SUri provinciale pe cuprinsul propriului teritoriu. Este adevirat cd inci din acea epocL impozitul direct cunoscut sub numele de br (taille) no,erapldtit de cAtre gentilom. Obligalia serviciului militar gratuit il scutea de la aceasti plati; insi birul, folosit ca impozit general, era atunci putin rispindit si se intdlnea mai curAnd la nivelul senioriei dec6t la cel al regatului. Cind regele a decis pentru prima dati si impund taxe dupi bunul siu plac, el ainleles ci nebuia si aleagd una care si nu pard ci loveste in mod direct asupra nobililor Acestia formau in acea perioadi clasa rivald si cea mai periculoasd pentru regalitate si nu ar fi acceptat niciodatd o inovatie care le-ar fi adus astfel de prejudicii. Regele a ales deci un impozit de la care nobilii erau scutili: birul.

r
Tuturor inegaliiitilor specifice care existau deja li s_a addugat una cu caracter mai general, care le-a agravat si le_a menlinutle toate celelalte. Din acel moment, pe misuri ce atribuliile puteiii centrale si deci nevoile vistieriei publice cresc, biml se ext;de si se diversifici.; in curind, se inzcceste si toate noile tu*" a"rin birtui (des taille.s). Cu fiecare an, inegalitatea in futu lmporit.lo. scpar:i clasele si ii izoleazi pe indivizi mai mult
decat pana atunci.

lieclrei crize; credinla publicl tot timpul inselatd; privilegii acordate pentru totdeauna si care sunt intotdeauna retrase.

Daci am putea deplinge neplicerile cauzate de vanitatea mill de soarta acelor innobilali neferici(i cirora, pe tot parcursul secolelor al XVII-lea si al XV[I-lea,
prosteascr, ar trebui si ne fie le-au fost retrase din timp in timp aceste onoruri lipsite de imporliurti si privilegiile nedrepte pe care le plitiseri deja de mai multe ori. Astfel a anulat Ludovic al XIV-lea toate titlurile de noblete mai noi de 92 de ani, titluri care in cea mai mare parte fuseseri rcordate chiar de catre el. Acestea puleau fi pa\trale doar cu condifia unei noi pldli deoarece, spunea edictul, toate aceste titluri lusesera ubrinure prin plurn unui impo-ir spec ul. Oprzcci de ani mai t6rziu, acest exemplu va fi urmat de Ludovic al XV-lea. Soldatului care ficea parte din mililii ii era interzis s:i fie inlocuit cu altcineva de frici, se spunea, si nu creasci cheltuielile statului pentlu plata noilor recruti. Orasele, comunitili.le locale, spitalele sunt constr6nse si-si neglijeze obligatiile pentru a putea sI il imprumute pe rege. Comunitilile parohiale sunt impiedicate si intreprindi lucriri de interes public de teami cI astfel li se vor diminua resursele si vor pliti cu mai putini constiinciozitate birul. Se spune ci Dl. Orry si Dl. De Trudaine, unul controlor general si celilalt director general al podurilor gi goselelol concepuseri proiectul infocuirii corvezii dmrm.rrilor printr-o prestatie in bani care febuia sd fie plititi de cdtre locuitorii fiecarui canton pentru repararea dmmurilor Motivul care i-a ficut pe acelti doi abili administratori sl renuntc la proiectul lor este foarte instructiv: ei se temeau, se spune, cI intrucdt fondurile fuseserd obtinute in acest fel, ar fi fost imposibil ca vistieria publici si fie impiedicati si le detumeze pentru a le folosi in interes propriu, astfel inc6l in scurti vreme contribuabilii urmau si aibi de suportat simultan si noua impunere si vechile corvezi. Nu imi este teama si spun cl toti particularii ar fi cizut pe mana justiliei dacd slar fi gestionat propria avere in felul in care marele rege, in toati splendoarea sa, gestiona averea publici.

carea acestor adunAri.

Dil rnoment ce impozitul avea drept scop si ii inlpure ru p" mai capabih si plireasci, ci pc cei mai pulin capabili ""i sd s" ap"." d" plata lui, tebuia sd se ajmgl la aceasti consecmli mostmoasi de aJ r.lli p: bogar sj a.l impune pc r.el sirut . Se spune ca Mazarin, :"J Ln trpsr de f,anr. s,a gandit si impunj u llul pc prlrcipdele case din Paris dar ca. inlilnind rezislenta tJin prn.,ir celor interesati. s_a multumit si adauge cele cinci milioan" .1" .r." nr"o n"uoi" p"iirt, generali a birului. Dorea sd_i impoziteze pe cetilenii cei mai bogalil s-a trezit in situatia de a-i itnpozita pe cei mai amir6li; insi vistieria nu a av[t cu nimic de pierdut clin acest lucru. Veniturile provenite din taxe atat de prost repartizate aveau -lor. anumitc Irmite. nu inra si ne\oile princ Totu..i, acestia nu doreau nici sd convoace Slarile Ce;erale ( rr. ,a ,oi.r" .rlriOii, nici si impoziteze nobilimea, provocdnd_o astfel si ceard convo_

Nevoia de beni puate impinge la prlcrici violenre sau necin_ slrte o.cun;Ircere bunr. dirl lip\ilJ de pLrbljr,itrrc:.r \ontrol. Aceasla mai ales odati ce timpul i-a consacrat puterea si a eliberat_o de teama de revolutie, ultima salvare a popoarelor. pentm a intelege acest lucnr, trebuie studiale in detali; istoria administrativi-si financiard a Vechiului Regim. - Se inralnesc Ia [icclrc pas irr analeie istorice bunuri regale \ rndutc sr apoi reilrtrare in posesia Crsei reg:rle crr imposibrl dr vanduq conlrac.tc incdlcate qi drepturi dobi-ndirc L:are'sunt apo; contestalc: creditori ai statului care sunt sacriiicati cu prilejul

De aici provine f'ecunditatea atat de formidabili si de diuni_ toare a gfudirii financiare care ciiracterizeazd asa de bine adminis_ trarea banului public in ultimele trei secole alt, monarhiei.

Daci intalniti vreo veche institutie medievali care s-a menlinut agravandu-si defectele in contra spiritului timpului, sau vreo noutate diunitoare, sepati panl la radicina riului; acolo veti gesi un expedient financiar care s-a institutionalizat. Veti vedea cum pentru a pliti datorii de o zi s-au pus bazele unor noi puteri carc vor ddinui pentru secole.
Un impozit special, denumit dreptul de liber-domeniu*, fusese

Evul Mediu este acuzat pe nedrept de toate relele produse de ritre corporaliile industriale. Totul arate ci la origine asocialiile

(lc mesteri si comitetele de

jurali ale corporatiilor nu au repre-

instituit intr-o epocl indepirtati penhu oamenii de rdnd care delineau bunuri nobiliare. Acest impozit crea intre diferitele tipuri
de pimAnturi aceleasi diviziuni care existau intre oameni, contribuind la lirgirea acestora. Nu Etiu daci nu cumya dreptul de liber-domeniu nu a contribuit mai mult dccdt orice altceva la separarea omului de rAnd de gentilom, dcoarece ii impiedica si se confunde in ceea cc priveste proprietatca funciari, lucrul care ii uneste cel mai binc si mai rcpede pe oameni. Astfel, din timp in timp, era redeschisl o pripastic intre proprietarul nobil si vecinul siu de origine comuni. Din contrd, in Anglia nimic nu
a
.

,/cntat decat simple mijloace de a-i line laolalt[ pe membrii acelcasi profesii si de a slabili in sanul fiecirei industrii o conducere liberi avind ca scop si-i inglobeze gi si-i ajute pe muncitori. Se pare ci Ludovic cel Sfdnt nu a dorit mai mult de atat. De abia de la inceputul secolul al XVIJea, in plini Rena;tere, rr apirut ideea de a considera dreptul de a munci ca pe un privilcgiu pe care regele il putea vinde. Doar din acel moment fiecare ( orporalie se transformi intr-o mici aristocralie inchisd si vedem

gribit mai mLlt strangerea legiturilor dintre aceste doui clase decat abolirea, in secolul al XVII-lea. a tuturor semnelor care diferenliau fieful nobiliar de posesiunile oamenilor de rind. In secolul al XV-lea, dreptul feudal de liber-domeniu are o vlloare micr si csre rareori prelevat. insi in secolul rl XVIII-lea, cind leudaliratea esle aproape distrusa. el e ccrur cu stinlenie la liecare douAzeci de rni si reprezintii venilul pe un an intreg. il plateste fiul care succede tatilui. ,,Acest drept diuneazi enorm artei agricole, spune Societatea dc Agriculturi din'lburs in 1761. Dintre toate impozitele pe care supusii rcgclui trebuie si Ie pllleasci in mediul rural, acesta esle firi indoiali cel mai jignitor." -,,Aceasti tax;., spune un alt contemporan, care nu era cerutL la inceput decdt odati in viati, a devenit intre timp un impozit extrem de crud." Nobilimca ar Ii yrut sa fie abolit, pentru ci-i impiedica pe oamenii dc rind sir icunipere pimdnturile, insl nevoile fiscului cercau ca accst impozit si fie men+inut si chiar m{rit.
'Droit de franc-JieJ Laxi careirebuia si fie care detinea un domeniu nobiliar. (nota lrad.)

plillitij de calre un om derand

rrpirind toate acele monopoluri ddunitoare progresului industriilor, monopoluri care i-au revoltat pe pArinlii nostrii. Dupi I Ienric al IIIJea, care dacl nu a dat nastcre riului, cel putin l-a generalizat, pAni la Ludovic al XIV-lea care l-a distrus, putem spune ci abuzurile sistemului comiletelor de jurati nu a incetat nici un moment sI se dezvolte si sd se extindi. Si aceasta chiar in vremea in care progresul societilii fdcea sistemul tot mai insuportabil si opinia publicd il semnala cu mai multi vehemenli. In f iecare an, noi profesii incetau sI mai fie libere; in fiecare an, privilegiile celor vechi erau mirite. Niciodati riul nu a fost mai mare decAt in asa ziEii frumosi ani ai domniei lui Ludovic al XIVJea, pentru ci niciodati nevoia de bani nu fusese mai mare, la fel ca si hotirirea de a nu mai face apel la natiune. Letronne spunea pe bund dreptate in 1775: ,,Statul nu a creat comunitdlile industriale decit pentru a obtine din asta resurse, fie ca urrnare a brevetelor pe care le vinde, fie prin infiinlarea unor noi funclii pe care comunitilile sunt fortate si le riscumpere. Edictul din 1673 nu face decat si tragi ultimele consecinle ale principiilor lui Henric al IIIJea, obligind toate comunitilile si oblini scrisori de confirmare prin plata unei sume de bani; !i toli artizanii care nu ficeau inci parte din comunitate au fost fo4a1i si i se aliture. Aceasti afacere lamentabili a dus la obtinerea a trei sute de mii de-livre." Am vizut cum a fost perturbat, intreaga organizare a oraselor, insl nu ca urmare a unei viziuni politice, ci in speranla procuririi unor resurse pentru tezaur.

7
Accclsi
nliri l)lllril
r rr
( ct
111'y111,.

T
lititll lul(.lllor
c Stilt tl,,r (
ir

lr,\ ( ult uu s

;utcralc, au dat nastere sistemului venacrrrr. rr ricvcnif incetul cu incetul un lucru atat de n)ili vizut altul in lume. Cralie aceslei institutii

r[. lrirrl, t,ornbinati cu frustrarea de a nu_i

intdmplare mai erau uneori convocate. Desi rar convo"ut. Sta.ii" Gcnerale nu au ilcetat se protesteze in ultimele secole contra ior. Vedem in mai multe rAnduri aceste aduniri indicind o.igin" a tuturcr abuzudlm puterea pe care regele qla arogat-o "u de a periepe in mod arbitrar raxele sau, penru a ieproduce ciiar expresiile ie care se folosea limba energici u s".olulri al XV_lea, ,,dreptul de a se imbogati dir substanta poporului firl consimtimintul si

funclionari aveau doar aerul ci fac. Putem afirma ci nici una dintre aceste institutii detestabile nu ar fi putut subzista mai muh de douizeci ae aal, aaca s_arli permis discutarea lor Nici una dintre ele nu ar fi apirut sau nu s-ar fi agravat daci ar fi fost consultate Stdrile Gener;f", ,o, au"; fost ascultate plingerile acestora in momentul in care din -ar fi

de a conduce. de a-si controla si con:,trange proprii agenli. incetul cu incetul, ,-u .onat uit astfel o masinirie administrativA at6t de vas6, complicatd, lncurcati qi improductivi incit a trebuit si fie oarec.um.lisatd sI func{ioneze in gol si sd se construiasca pe langi ea o inslitutie dc gu\emamanl carc s_a dovedir a li simoli si'la indcmand. cu ajutorulcdreia s-a ldcul h rerlilate ce"r." i;i;;J

funclii complet inurile sj daunaroare. Din 1664, din timpul anchereifrcure de Colberl,, i .a loarea capita.lului angajat in aceastijalnica acerc "arur "r_ era de ADroaoe cinci sute de milioare de livre. Sc spune ca Richelieu , di;;l; suti de mii de functii. Acestea reniiteau imediat sub alte nume. Penru o sumi de bani modici. puterea centrala si_a cedat dreotul

ale adminisrratiei. s-au creal

ir l()st lrcnrinuti treazd, fiind dirijati numai citre achizitia de Irrr:ctii publice. !i astfel, aceasri dragosre universala pentru posturi, care a devenit sursa comuni a rivoluliilor si a servitulii, a pitruns pAni in mdduva natiunu. Pe misuri ce dificultiliie financiare cresteau, apdreau noi functii. roate reEibuile prin scutiri de lare sau privilelii: .i.racest lucru era decis de citre ncvoile tezaurului, nu de"care ceie

rr.zultrrt;r rlirr conccplia financiara a epocii, vanitatea SH.rii a Tre.a

Generale " Stirile Generale nu se cu larie si ;;;; ;";je propriile drepruri; ele cer de asemenea Cu oraielor' si.ale arepruritor provinciilor rmpotrlva rldlca "lt;irarea gxl51a voci care se fiecirrei noi sesiuni nrileiul "tir^ cer in mai multe rinGencrale Sririle i;""litilll;;;;"zitelor. juralisi ataca in [iecare ir?^u-4""*"i ,islemului comiletelor de

deliberarea celor trei

Stiri

"i.l*

vlnoc sccol cu o energie crescutd venalitalea lunctlllor' "Llne Cind ele spun functia vinde itrs-titia. ceea ce este un lucru ilfam"' plnngd ,.^^il,"il" f,,ii.fliior dc'int o realitate' ele continua 5d se

care se face Se ridici impotriva atarcr funclii ;;;;;i;;'il.iii van Aceste rnuiit"1i pti"it"eii pericttloase. in\a intotdeauna in si erau cenerale srarilor contrr special i;;;iii;;;- .*ri. in mod deghiza a de nevoia din si reuni ie mai r?t"it," a. J".rrrta de a nu [""*r "r impozitele, impoziie pe care guvemantii nu i.

"Jii ina.arn"u, "^--

le infeliEeze sub adevirata lor formi' S..ruin" observat cI cei mai buni regi au recurs la aceste de creare a nrra,iai l, fel ca si cei rdi Cel care incheie procesul Henric al Xll-lea: al iii.rnrrrr u.nuiiialii tuncliilor esle Ludovic viciile acestora; al vinde droptul de mostenire virtutea mare mai ,iu"*rtui ,un, atat mai putemice cu cat este
sA

il-i;;;;;; ";i;;e

"u oamenilor "..,.Al."ilcare il Practici! a a"ti.ii de a scipa de sub tutela Starilor Generale mai cea ta.rt au ourar.u..ntrali sir incredinlcze paJlamentelor orit" a atribuliilor politice ale accstora' ceea ce a dus Ia intr-un i^**i*na.t"u puierii judiciare cu cea B'u\ emamentald a. prejuoiciabit pentru bunul mers al lucrurilor' i-iresia cI se.acordi unele garanlii noi in locul it"Url" ,a inlaturalel pentru ca francezilor' care supora-. c.l,o. u"ctti "*it" "ruu puterea absoluti alala vreme cal aceasla nu tau cu alita ribtlare intotoor"riua, ntr le licea pldcerc vederea acesteja Si este apabariere "., unele ochilor fata in a.uuiu inl.f"p, sa li se ridice pot ascunde pulin il cel opri absolutismul,

--" *"i'*r""t

;"*.;;;jffi;;r;"a
cat --- de cat.

sepaintt-ua"ua., ceea ce a flcut ca toate clasele si rdmAni i"ftltgt .u,...-p.n* u ru se putea nici apropia'-nici "*!I-i::] gaseasca oroieit de rezistenla comune. astfel incAt guvemul sa se izolali de oameni i.i.iJ""-* ."" arntal cu un foafle mic numir

Ludovic al XVIJea.

parcursulaceslei remarcabili. i prin spirir. unii prin geniu. rorouo",!il ,rin ^mnlr curq. nu tnlalnim unuI care si faci elortul de a apropia clasele si a le uni.alrlel decir supunandu_le unei cgale ,f;;;;:j"r,;: il; rn\er: unut surgur a dorit acest Iucru ..i chirr.i_a dal loali silinta in acesl senr; si acela. nepalrunse,unr caili t;;rl;ll ;'i;.; Divj731sa clasejor sociale reprezinl;r crirnr vcchii rcsalitati

un ii de alti. a fost rocmai aceasra dorinte de cereia i se cereau conrriburii binesri,

,i .i *."p!,"lil";;;;;;.';; lungi isrorii. unde vedem ,parlind ,;a,;;';;;;;i

impiedict naliunea

CAPITOLUL

11

Despre felul de libertate existent sub Vcchiul Regim si despre influenta sa asupra Revolutiei

!:lllu 5au uncori pentru a \i le exercill allura. pe alc Ior proprii.l. Nu esle un proiect de mica jnsemnatrlc rii i lpronii oe con_ cetitenii care au rrdir rimp de secole ca \rr,ini _, ir^rni.lii*_i mvelr cum sd-si conducd impreuni propriile alrt.eri. A lost rnult mat.usor sa tte divizati decat esle acunt sa fic rcunili. Noi am dat lumii un exemplu memorabil in acest sens. C6nd diferitele clase in care era impdrtiti vechea Franlit au rcintrat in aon,u"i*a 60 de ani, dupa ce fuseseri jzolate prin nunt(,ror\e bariere un Iimo alat de indelunga!. \-au alins mai intri in to.,,rit. .."t. ,J j,lr"i roase si.nu s-au regasil decil pentru ir sc divizn din nou. Riva_ lrlalea si ura dintre ele supravieluiesc ehi:rr si in zilele noastre.

Supusii asrcaprd Vorr,r" ,p".iri. :ii.llil a conlribl'i la bunul public. pcntru a respecta dreprurile

udre..t\u se pol mlelege intre ele penlru a relliza Iuc:irile oublice care lc \unt necesare. in a."rt rrrboi pcrmanenl ,l ,;;;.;;;;;"J proieclelor. Maie:,t:ltca Voasb-a esre obllgata si decldi;i ;l;;;;; "ordinetc rnrlq?t-i-

ri a devenit mli tarziu scuzr rcesleirr: pcnrru car,.i"".i .a""J i"ii cci care compun ptflea bogata si lurninl.r:t n.,i,,rii nr r.rn.'i oli mlelege )t mtraJutorJ in acliunct dc gur emrrre. rdminisflrer tdrii mstsrdcvute ca ii inrpo.ibile .i .e crrvinc .;r Lut \ltlrijjt ,lr intcruina. ..t\JIlunea. sp ne Iurgol ctr tri\lctc lnlr-rrn rilporl secrrt cltre re8e. este o rociclulc comprrsa din dit.eritc ordinc oro\t reunile \i drntr-un popor ale carui mcmbre nn irr de( irl lbue puline teeairr;i de solidlritatc sj irr carc. in consccinti. ,; J.f; r;;;:;;;; oecll de.tnleresul sru parlicular Niciieri "i","ri nu exista un interes comun vizibil. Satele. oraselc nu intretin mai ."1t" t"gatu.i ;orntrne decdr circLtmscripriiie adminislrativc.iroro l. ;;;;;;_

Daci ne-am opri aici cu lectura acestei ce(i, nu am avea decAt rr imagine extrem de imperl'ectir a conducerii Vechiuhri Regim si ,n) inlelege cu difictl]tale socielatea care a ficut Revolutia. Viz0ndu-i pe concetitenii nostri atat de divizati si aplecali rrsupra lor lnsilor, o putere regali atat de intinsi qi atotputernici,
s ar putea crede

ci spiritul dc independenli dispiruse odati cu libertllile publice gi ci toli fr;Lncezii erau in mod egali redusi la

\rrpunere. Insi nu era asa; guvemul conducea deja singur si in r))od absolut toate problemele publice, astfcl inc6l cra dcpartc dc

li stipinul tuturor indivizilor. in mijlocul multor institulii deja pregitite pentru a suporta l)uterea absolutA, libertatea inci triia; insi era un fel aparte de libertate, despre care este dificil astizi s[-1i faci o idee si care
rr

trcbuie examinati foarte atent pentru a putea inlelege asa cum


trcbuie birele si rdul pe care ni le-a pricinuit. in timp ce puteiea centrald se substituia tuturor puterilor locale si ocupa din ce in ce mai mult intreaga sferi a autoritetii publice, instihrlii care fuseseri ldsate si triiasca sau care fuseseri create chiar de citre puterea centrala, precum unele vechi cutume si obiceiuri sau chiar abuzuri, ii incomodau miscirile. Toate acestea intrelineau incd in addncul inimilor unui mare numir de oameni spiritul de rezistenl5 Ei menlineau consistenta si proeminenta unui insemnat numir de personalitili.

executirii. Aceastd organizare ciudald si corupti a funcliilor


care

Inci din acea epoca, centralizarea avea deja aceeasi naturi, aceleasi procedee qi aceleasi obiective ca in zilele noastre, dar nu incd si aceeasi tdrie. Puterea centrali, in dorinta sa de a face bani din orice, scotand la vanzare cea mai mare parte a funcliilor publicc, se privase astfel pe sine insisi de posibilitatea de a Ie acorda si a le retrage dup6 bunul siu plac, Una dintre pasiunile sale diunase astfel grav succesului celeilalte: ld.comia a contravenit ambitiei. Puterea centrall era astfel restrdnsi in actiunile sale la folosirea unor instrumente pe care nu le-a modelat eainsisi si pe ciLre nu le p[lea distruge. I se intimpla adesea sd vadi cum cele mai absolute planuri ale saie isi pierci tiin energie in timpul

limitelor naturale ale puterii sale. Egoismul blind al lui Ludovic XVlea si bunAtatea succesorului sAu se pretau la astfel de rcalitdli. De altfel, acesti regi nici nu si-ar li imaginat vreodatl ca
rrl

publice linea_locul unei garantii politicc impotriva omnipotentei puteri centrale. Era ca un fel dc dig neregulat si prost c;nsfuit
fragmenta fo4a si ii reducea impactul. Puterea centrale nu dispunea inci nici de aceasti multime

cineva s-ar gindi si-i detroneze. Nu aveau nimic dil acea ingrijorare nahrrali si incr,rnlbrtabili pe care frica a inoculat-o incepand rle atunci celor care guvemeazi. Ei cilcau in picioare doar oameni de a ciror exislenta nu stiau nimic. Multe dintre privilegiile, prejudeci!ile gi ideile false care se opuneau cel mai mult incetitenirii rnei libertiti fireqti si bhefdciloare mentineau, in cl\zul unui mare numir de supusi, spirinrl de independenti si-i predispuneau pe acestia si se opuni abuzurilor puterii.

Nobilii dispretuiau foarte tare administralia propriu zise,.


chiar daci recurgeau la serviciile ei din timp in timp. Ei pdstau ccva din vechea mandrie a pirintilor lor, care fuseseri dusmani amt ai servitulii, cat si ai conformismului, pani si in modul in care isi abandonau fosta putere. Nu se mai preocupau de loc de libertatea generala a cetitenilor qi acceptau cu bxnA stiinli extinderea in.jurul lor a autorititii guvemamentale. Insi nu inleiegeau ci aceasta ii amenin(a deopotrivi 9i pe ei, iar pentru a obtine puterea, erau capabili la nevoie si se arunce in orice aventuri. In momentul in care incepe Revoluiia, aceasti nobilime, care se va pribusi odatd cu monarhia, are inci, fali de rege gi mai ales fa{A de agenlii sdi, o atitudine cu mult superioari qi un limbaj mult mai independent decat Starea a Treia, cea care in curind va ristuma

ii

de constrengere.

nesfirsiti.de favoruri, ajutoare, onomri si bani pe care poate astdzi si le distribuie; avea deci mult mai puture mijloace de atractie si

vederea celei mai mici rezistente. Cea mai neinsemnate criticl il tulburn, mai mic zgomor il inspiim6nti, si arunci se opresre, :_el eziri, delibereazi, incheie acorduri qi ri.m6ne adesea mult in unna

trilor si intendenlilor din secolul al XVIII-lca. esre inlordeeuna uimitor si vedem cum acest guyem, care este coplesitor qi absolut citi vreme supunerea nu este contestati, rzimAne deconcertat la

puteri. Nici unul dintre drepturile sale nu era recunoscut cu p.""iri. si nici bine implmentenit; sfera sa de actiune era imensi, insA era parcursi inci cu pasi sovaitori, ca si cum s-ar- ti inaintat pe un teren intunecos si necunoscut. Aceste ulnbre ameninrdtoare, iare ascun_ deau in epoci limitele tuturor puterilor si care impresurau toate dreptunle, favorizau actiunile principilor indreptate impotriva libertitii supusiior si apirau interesele puterii centrale. Administralia, simlindu-se ca o creatic de dati recenti si de extractie sociali modesE, era retinuti in actiunile sale ori de c6te ori irtalnea in calel sa un obst.rcol. Citind corc:pondenta minis_

ai ]lfrit

cunostea foarte pulin limirele exacte ale propriei

monarhia[L]. Aproape toate garantiile impotriva abuzului de putere de care am beneficiat pe parcursul a lreizeci si sapte de zLni de regim reprezentativ sunt revendicate sus si tare chiar de citre ea. CAnd citim caietele de dolean,te ale nobilimii simlim, printre prejudecilile gi slibiciunile sale, spiritul si unele dintre marile caliut ale aristocratiei. Ar febui si regretam pentru totdeauna ci in loc si facem astfel incat aceasti nobilime si se conformeze imperiului legilor, am doborit-o la pamant si am dezredecinat-o. Acliondnd astfel, am privat naliunea de o parte esenliald a substantei sale si i-am provocat libertelii o ranl care nu se va mai vindeca niciodati. O clase care a fost timp de atAtea secole cea dintdi

r
in aceasta lungi si necontestati folosinli a mireliei, o anumiti mAndrie sentimentala, o incredere naturall in fortele sale, obisnuinla de a fi admiratl, ceea ce o face si fie elementul cel mai rezistent al corpului social. Ea nu are numai un caracter energic; ea sporeste in acelasi timp $i energia celorlalte clase. Daci este extirpatl, chiar si dusmanii sii vor fi slibiti. Nimic nu va putea se o inlocuiasci in intregime; ea inslsi nu va mai renaste niciodat[, ci va putea cel mult sI-si regiseascL titlurile si bunurile, insi nu si spiritul parinlilor sii. DupI Revolulie, i-am vazut adesea pe preoti supunandu-se cu servilism in toate chestiunile civile suveranului laic, oricare ar fi fost acesta, flatandu-l in modul cel mai indriznet, numai pentru
a dobdndit,
se preface ci favoizeazd Biserica. Odinioare, acestia formau unul dintre corpurile cele mai independente ale natiunii $i singurul clruia i se respectau prin obligalie libertitile specifice. Provinciile iqi pierduserd libertilile, iar orasele nu mai pistrau decet amintirea acestora. Zece nobili nu se puteau reuni pentru a discuta impreund asupra unei probleme oarecare fdrl si aibi permisiunea expresi a regelui. Biserica Frznlei si-a plstrat pand la capit adunirile periodice. in sdnul slu chiar puterea ecleziasticl avea limite bine respectate. Clerul de jos poseda garantii serioase contra tfuaniei superiorilor s5i, ieLr arbitrarul nelimitat al arhiepiscopului nu il pregatea pentru o supunere pasivi fali de puterea principelui. Nu vreau sdjudec aceasti veche formi de organizare a Bisericii; remarc doar ci ea nu pregltea in nici un caz sufletul preotilor in spiritul servilismului politic. De altfel, mulli dintre preoti erau gentilomi de viti veche, si introduceau in sdnul Bisericii mAndria si lipsa de supunere a oamenilor de ac-easti conditie. Mai mult, toti aveau un rang inalt in stat gi posedau privilegii. Folosinla drepturilor I'eudale, arat de ddunitoare puterii morale a Bisericii, oferea in mod ildividual membrilor sdi un spirit de ildependen{5 fatir de puterea civilA. InsI preolii isi datorau in primul rind ideile, nevoile, sentimentele, adesea pasiunile cetdtenesti, proprietitii funciare. Am avut ribdarea sA citesc cea mai mare parte a rapoartelor si dezbaterilor pe care ni le-au l5.sat vechile Stiri Provinciale si in special
!

clc din Languedoc, unde clerul era mult mai implicat in detaliile

rrdrlinistra{iei publice decit in alte pArti - precum si procesele vorbale ale aduniritor provinciale care au fost reunite intre 1"179 si 1787. Citind aceste texte prin prisma ideilor epocii mele, am lost uimit sA constat ci episcopi si abati, dintre cale mulli au fost il egali misuri distin;i prin sfillenia si prin cunostinlele 1or. r odactau rapoarte privitoare Ia construhea unui drum sau a unui
r'trLal, abordand acest subiect in perfecti cunoEtinla de cauzd; ei (liscutau cu o stiinlA gi o arti desivarqite care erau cele mai bune r:rctorie de crestere a productivitdlii agricole, cum si fie asigurati

ci

bunistarea locuitorilor 9i ce si se faci pentru ca industria sI prospcre. Si in toate aceste chestiuni, erau intotdeauna egali qi adesea chiar superiori tuturor specialistilor din lumea Iaici, ce se ocupau inipreuni cu ei de aceleasi probleme. Contrar unei opinii generale bine impamanrcnite, indrdznesc si cred ci popoarele care priveazi clerul catolic de proprietdlile sale funciare, transformandu-i toate veniturile in bunud salariale, nu tac decAt sd serveasci interesele Sf0ntului Scaun si pe cele ale principilor laici, priv0ndu-se ele insele de un important element
de libertate.

Un om care, in ceea ce priveste chestiunile de credinla, este supus unei autoritlli strdine, 9i care in lara de domiciliu nu i;i poate intemeia o familie, nu este legat de pimant decat printr-o singuri legeturA trainici: proprietatea funciari. Tdiali-i aceasti legiture si nu va mai apa4ine nici unui loc in mod speciall Acolo unde intimplarea l-a flcut sA se nasci, el fidieqte ca un striin in s6nul unei societili civile ale ciirei interese, in majoritatea lor' nu il pot privi in mod direct. Pentru problemele de constiinlS. nu depinde decit de Pap6: pentru propria subzislenta. depinde de principe. Singura sa patrie esle Biserica. [n fiecare evenimenl politic nu il intereseazi decnt ceea ce poate servi sau diuna acesteia. Dacl Biserica este libefi si prospere, restul nu mai conteaze! in politicl, cea mai naturall condilie a acestui om este indiferenla.

Excelent membru al comunitasii creqtine, el este intotdeauna un cetitean mediocru. Astfel de sentimente Ei idei ale acelui corp care este educatorul copiilor si :iliuzitorul moravurilor nu pot si
111

nu sllbeascl sufletul na.tiunii intregi in tot ceea ce priveste viata


pu

si ne facem o idee corectd. despre revolutiile la supus spiritul uman in urma schimbd,rilor survenite in conditiile de existentd ale oamenilor, trebuie si recitim caietele de doleanle ale clerului din 1789. Clerul se arati adesea intolerant si uneori se agata cu iovercare poate

blica. Dacd vrem

fi

inviolabili, iar ministrii si fie inlotdeauna responsabili in fala lor. Clerul doreste de asemenea si se creeze aduniri de Stiri in toate provinciile si aduniri municipale in fiecare oras. Despre dreptul

divil. nici
brii sii,

un cuvant. Nu stiu daci, in ciuda det'ectelor vidite ale unora dhtre mema mai

sunare de multe dintre vechile sale privilegii; inse in rest, este dusmanul despotismului, susrinetorul libefiatii civile si se dovedeste tot atat de iubiror de libertiti politice ca si Starea a Treia sau nobilimea. El declarA cA libertatea individuali trebuie garantati nu

prir promisiuni, ci printr-o proceduri similard celei

dtr. Habeas

Corpus. Cere desfiintarea inchisorilor de stat, abolirea tribunalelor exceptionale si a procedurii evocirii, publicitatea ruturor dezbaterilor, inamovibilitatea hrturor judecitorilor, dreptul tuturor cetetenilor de a fi admisi in funclii publice, care trebuie sd fie ocupate numai pe bazi de merlt; o conscriptie militari mai putin opresivd si mai pufin umilitoare pentru poporul de rind, de la care sd nu fie nimeni exclus; riscumpS.rarea drepturilor senioriale care, provenite din epoca medievali, spune el, sunt contrare libertitii; libertatea nelimitaa a muncii si desfiinlarea vimilor inteme; inmultirea scolilor private, astfel incdt se existe cate una in fiecare parohie si aceasta si fie gratuiti; stabilirea in intreaga zoni mrali de institutii laice de binefacere, cum ar fi birourile si atelierele caritabile; incurajarea prin toate mijloacele a agriculturii. In domeniul propriu zis politic, clerut proclaml, cu mai multi tirie decat oricine, ci natiunea are dreptul imprescriptibil si inalienabil de a se reuni pentru a concepe legile si a vota in mod liber impozitele. Nici un francez, ne asiguri el, nu poate fi fortat sa plaleasca o laxa pe care nu a volal-o in mod direct sau printr-un reprezentant. Clerul mai cere deasemenea ca S6rile Generale, liber alese, sd fie convocate in fiecare an; acestea si discute in prezenta natiunii toate problemele importante; si emiti legi cu caracter general cirora sd nu li se poate opune vreun obicei sau vreun privilegiu particular; sI intocmeascd bugetul si se aibe drept de control pind si asupra Casei regale; deputatii lor sl fie

existat vreodati in lume un cler mai remarcabil decet clerul catolic francez din vremea Revolutici. Era, asa cum a dovedt-o chiar perseculia cireia i-a cilzut victimi, mai luminat, mai nalional, mai plin de crcdinli, mai pulin preocupat de valorile vielii private Ei mai bine pregitit pentru cele publice. Cfud mi-am inceput analiza asupra vechii societiti franceze, eram plin de prejudeciti fati de clerul francez; cAnd am terrninat-o, eram plin
Llc or

respecl. Nu avea, in realitate, decat defectele care sunt inerente

icirei corporalii, fie ele politice sau religioase. Atunci cind sunt unite si bine constituite, acestea au tcndinla de a domina, sunt irulirl tolerarte !i au un atasament instinctiv si uneori orb fali de J rept urile rpecilice ale corporalici. Burghezia Vechiului Regim era de asemenea muh mai bine pregitild decat cea dil zilele noastre si arate un spirit de indepen-

denti. La acest lucru contribuiau chiar multe dintre defectele constituliei sale. Am vizut ci ftincliile pe caLre lc ocupa crau chiar mai numeroase decit cele de ast.1zi, si clasele mijlocii isi dideau toati silinla pentru a le obline. insi remarcali dil'erenta dintre cele doui epoci! Cea rnai mare parte a acestor funclii nefiind nici oferite nici confiscate de citre pulerea centrali,, liceau si creascl importan(a titularului flri a-l lisa la bunul plac al guvemului. Cu
alte cuvinte, ceea ce in zilele noa^stre constituie baza supunerii fald

t,

de guvem a atitor oameni, servea atunci ca garant al respectirii

drepturilor individuale.

Imunitalile de tot soiul care din nefericire separau burghezia de poporul de rlind contribuiau la transfomarea celei dhtir intro falsd arisiocratie. Adesea insi, aceastA burghezie dovedea orgoliul si spiritul de rezistenli al adevAratei aristocratii. In sinul fiecireia dintre micile asocialii care o divizau in atatea pi4i distincte, binele general era dat ui1fuii cu dragi inimi, iar preocuparea de baze o constituiau interesul gi drepturile comune. In

T
cadrul acestora, existau o demnitate comund si privilegii comune care lrebuiau apirate. in acest cadru, nimeni nu putea si se piardi

sau si-gi ascundi cedirile pline de lasitate. Aici fiecare individ se gisea ca intr-un tearu, foafle mic intr-adevir, dar putemic lurninat, unde exista intotdeauna acelasi public, gata oricind si aplaude sau s6 fluiere. Arta de a inibuli zgomotul oricdrei rezistente era mai putin perfeclionati in acca epoci decit in zilele noastre. Franta nu devenise ilci locul surzeniei in care trlim noi astdzi. Dimpotrivi, in ciuda lipsei libertilii politice, ea era ca o cutie de rezonanll, in care era suficient sd ridici vocea penru a fi auzit de departe. Ceee ce Ie asigurain primul rind oprimalilor din acea epocd posibilitatea de a se face auziti era modul de organizare al justiliei. Am devenit o tari a guvemirii absolute datoritl instituliilor noastre politice si administrative, insi am rimas un popor liber datoriti instituliilor judiciare. Justitia Vechiului Regim era complicati, incurcati, lenli si costisitoare; erau defecte importante firi indoiali, insl nu se intAlnea niciodatl in cazul siu servilismul lati de putere, lucm care reprezinti cea mai rea formi a venalitatii. Acest defect capital, care il corupe nu numai pe judecitor, ci conlamineazi in scurt timp intreg poporul, ii era in intregime strein. Magistratul era inamovibil si nu cluta sA avanseze, ceea ce contribuia in egali misure la mentinerea independenfei sale; cici ce conteazi faptul ci nu puiea fi constrdns, daci existau o mie si

in mullime

uneori de pavizd libertelii oamenilor; acesta era intr-adevir un nlffe^ rau. care limita insi unul si mai mare. ln sanul acestor corpuri judiciare qi peste tot in jurul lor, se pastra vigoarea vechilor obiceiuri, care coexistau cu ideile noi. Parlamentele erau firi indoiall mult mai preocupate de interesele proprii declt de cele publice; insl trebuie recunoscut faptul ci in lpirarea propriei independenle si a onoarei se ardtau inlotdeauna curajoase si cd transmiteau aceaste stare de spirit tuturor celor
carc intrau in contact cu ele.

Cind in 1770 parlamentul din Paris a fost dizolvat, magislratii carel compuneau qi-au pierdut statutul fi puterea firi ca vreunul dintre ei si fie vizut cedAnd in mod individual in fala vointei regale. Mai mult, instanle de o naturi diferiti, precum (:urtile de ajutorare, care nu erau nici vizate, nici ameninlate, s-au
cxpus in mod voluntar acelorasi rigori, ir momentul il care acestea deveniseri evidente. InsA iati un exemplu mult mai bun: principalii avocali care pledau in fata parlamentului parizian s-au asociat de buni voie cauzei acestuia; au renuntat la sursa prestigiului gi bogiliei lor si s-au condamnat la tdcere mai curdnd decit

una de cAi pentru a-l cointeresa? Este adeverat ce puterea regali reusise si sustrage tribunalelor ordinare dreptul de a investiga si a se pronunla asupra majorititii problemelor in care era interesate autoritatea publici. Insi chiar si in aceste condilii, ea se temea de puterea lor. Daci le impiedica si judece, nu indriznea intotdeauna si le impiedice si primeasci pl6ngeri si si-si spuni plrerea. Qi cum limbajul juridic plstra inci forma francezei vechi, care obisnuia si spunl lucrurilor pe nume, se intXmpla adesea ca magistrafii si numeasci pe sleau procedeele guvcmului ca fiind acte despotice qi arbitrare. Interyentia neregulatl a tribunalelor in procesul de guvemare, care tulbura adesea buna funclionare a administraliei, servea

si apari dezonorati in fata magistra{ilor Nu cunosc nimic mai inilldtor in istoria popoarelor libere dec6t acest episod, care s-a petrecut totusi in secolul al XVIII-lea, in apropierea curtii lui Ludovic al XV-lea. Obiceiurile judiciare deveniseri in multe cazuri obiceiuri nalionale. Tribunalele au inspirat ideea cI orice problemA trebuie si fie supusi dezbaterii si orice decizie dreptului de apel; tot datorite lor s-a incetllenit folosinla publicitalii; s-a deprins gustul
pentru forme; si toate aceste idei erau inamicele servitulii. Aceasta este singura parte din educalia unui popor liber pe care ne-a lisat-o mogtenire Vechiul Regim. Chiar administralia a imprumutat foarte mult din limbajul gi practicile justiliei. Regele se credea obligat

se-$i motiveze intotdeauna edictele gi sl-si expund motivele inainte de a incheia; hotiririle Consiliului erau precedate de lungi preambuluri; intendentul isi ficea cunoscute ordonanlele prin intermediul portirelului. In sdnul tuturor corpurilor administrative de origine striveche, precum cel al trezorierilor Frantei sau al

r
corpurilor alese, problemele se discutau in mod public, iar hoterar e erau luate tn urma unor pledoarii. Toaie aceste obiceiuri, toate aceste fome erau tot atarca bariere in calea arbitrariului regal.
Numai poporul de rdnd, si in special cel dil mediul rural, era aproape intotdeauna incapabil s[ se opuni opresiunii alt{'el dec6t prin violenti. Intr-adevir, cea mai mare parte a mijloacelor de apirare pe care tocmai le-am mentionat nu se aflau la indemina sa. Pentm ca cineva si se poati folosi de ele, trebuia sd ocupe in societate un loc din care si fie vizibil si si aibi o voce indeajuns de puternicl pentu a se face auzit. insi, in afara de poporul de rand, nu exista om ?n Franta care, daci avea curajul necesar, si nu fi putut si se opuni servitutii si sa reziste chiar si cdnd era obligat si se supuni. Regele se adresa natiunii mai cur6nd ca un sef dec6t ca un stipan. ,,Ne facem un titlu de glorie din faptul ci suntem la conducerea unei natiuni libere si generoase", spune Ludovic al XVI-lea in preambulul unui edict de la inceputul domniei. Unul dinae strimosii sii exprimase deja aceeasi idee intr-un limbaj mai arhaic atunci cdnd, mulgumind Stirilor Generale pentru indrizneala mustririlor lor, le-a spus: ,,Ne place mai mult sn [stim ci] ne adresim unor oameni liberi, decit unora aserviti." Oamenii secolului al XVII-lea nu cunosteau inci acel gen de pasiune fa16 de confort, pasiune blandi si totusi tenace $i inalterabild, care reprezinte originea insesi a servitulii. Ea se amestecl de bunivoie si, pentru a spune asa, se impleteste cu multe dintre virtutile private, cu dragostea familiali, cu precizia obiceiurilor, cu respectul credinlelor religioase si chiar cu practica blandi si asidui a religiei oficiale, care incurajeazii oneslitalea si descurajeazd eroismul, excelAnd in a-i inregimenta pe oameni si a-i transforma in cetigeni lipsili de vigoare. Erau in acelasi timp mai buni si mai rii. Francezii din acea epoci iubeau bucuriile si adorau pldcerile; se abateau poate prin obiceiurile lor de la calea cea dreaptl si erau mai dezordonali in ceea ce priveste pasiunile si ideile decit francezii din zita de azi; insi ei nu cunosteau aceasti voluptate
temperatd si decente pe carc o vedem astdzi. Clasele superioare
r,rrur

rnult mai preocupate si-si infrumuseteze viata decat se o facA

rtmi comodl si mult mai interesate si se faci remarcate ,,c irrrbogiteasci. Nici mdcar clasele mijlocii nu erau 1rr.nttu

decit sd cu totul

rrlrsorbite de ceutarea confortului; adesea, acesta era abandonat

urmlrirea unor plAceri mult mai delicate qi mai elevate; plslc lot se foloseau, pe lingi bani, si altfel de bunuri Un coni",,,po.* scria, intr-un stil bizar, dar care nu este lipsit de mdn,h ic. urmitoarele: ,,imi cunosc naliunea: este abili in a topi si a risipi metalele pre{ioase, insi firi a le onora cu o aten.tie speciali; ir Ii intotdeauna gata se se reintoarci la vechii sdi idoli, valoarea, llloria si chiar mirilimia as indrizni si spun." Trebuie si ne ierim cu mare grije, de altfel, sd evaluf,m josnicia
orrrnenilor pril gradul lor dc supunere fali de puterea suverand; rrl insemna si ne servim de un fals etalon. Oricdt de supuqi ar fi losl oamenii Vechiului Regim fati de voinla regelui, exista un tip rlc supunere care le era necunoscuti; ei nu stiau ce inseamnd sA te strpui unei puteri ilegitime sau contestate, care este foarte pulin onoratl si adesea chial dispretuiti, inse cAreia i te supui de bunA voic pentru cI ili serveste interesele satl ti le poate pune in pericol. Accasti formi degradante a servitutii le-a fost intotdeauna stiind. l{cgele le inspira un anume fel de sentimente' c1rola nici unul rlintre principii cei mai absoluli care au apdrut de atunci in lume nn le-a putut da nastere. Aceste sentimente au devenit pentru noi aproape de neinleles, intr-atet Revolu,tia ni le-a extirpat din suflete chiar de la ridicinl. Ei aveau pentru rege in acelasi timp afec,tiunea pe care o resimlim pentru un pArinte si respectul datorat numai lui Dumnezeu. Supundndu-se poruncilor sale cele mai arbitrare, francezii Vechiului Regim cedau mai pulin constrangerii, cAt dragostei, si li se intampla astfel adesea si-si pasffeze sufletul liber chiar si cind se supuneau celei mai puternice dependenle. Pentru ei, consftangerea era cel mai mare riu produs de supunere; penlru noi e cel mai mic. Cel mai riu este sentimentul de servilism care te face si te supui. Si nu ne dispreluim pirinlii, penau ci nu avem dreptul. Sd dea Dorffiul sI putem regisi, odati cu prejudecilile qi defectele, mecar o firimi din miretia lor!

Ne-am ingela, deci, amamic daci am crede ci Vechiul Regim epocl de servilism si dependenld. Era un timp de mult mai mare libertate decat cel pe care il traim. insi o libertate neregulati si intermitenti., resrensd. mereu in limitele claselor, intotdeauna legati. de ideea de exceplie si privilegiu, care permitea aproape in aceeasi misuri sfidarea legii si a arbitrariului si care nu mergea aproape niciodati pnni intr-acolo incal sI ofere tuturor cetetenilor garanliile cele mai naturale si mai generale. Astfel redusi si deformate, hbertatea era inci fecundi. in vremea cind centralizarea contribuia din ce in ce mai mult [a egalizarea, mli.dierea caracterelor si pltarca reputaliei tuturor indivizilor, ea este cea care a pistrat in cazul multor persoane originalitatea nativA, culoarea si relieful personalitilii si a hrinit in sufletul lor mAndria
a fost o

CAPITOLUL

12

Despre modul in care, in ciuda progresului civilizaliei' conditia tiranului francez era uneori mai rea in secolul ;t XVIIt-lea decit fusese in secolul al XIIIJea in secolul al XVIlI-lea, liranul francez nu mai era prada micilor despoli feudali; el rlu mai reprezenta decat rareori obiectul violenlelor guvemamentalc^; se bucura de libertatea civili gi poseda o bucati de pim6nt. insi toli membrii celorlalte clase se indepirtaseri de liran, iar acesta triia mai izolat poate decat oriunde ln atti parte in lume. Iatd un fel nou si unic de opresiune, ale cirei efecte meritL sd fie luate in considerare cu atenfie Ei in mod individual. De Ia inceputul secolului al XVII-lea, Henric al lV-lea se plingea, dupi cum ne spune P6r6fix, ci nobilii abandonau zona rurali. in secolul al XVI[-Iea, acest abandon devine aproape general. Toate <iocumentele epocii il semnaleazl qi il depling: economistii in ce4ile pe care le scriu, intendenlii in corespondenla pe care o poarti, societdlile de agricultura in memoriile pe care le intocmesc. Dovada cea mai clarl o regisim in registrele privind ptata capitatiei. Aceasta se percepea la locul de domiciliu real; toati marea nobilime qi o mare parte din cea mijlocie erau impozitate la Paris. La tarl nu mai rimXnea decdt gentilomul pe care sirdcia il impiedica si plece in capitalI. Acesta se gisea fali de lirani, vecinii sli, intr-o sihratie in care cred ci nu s-a mai gisit vreodati

personali, fi.cdnd adesea si predomine deasupra tuturor gusturilor pe cel al mireliei. Cu ajutorul ei s-au format acele suflete viguroase, acele spirite mdndre si indrizncte pe care le-am vazut apdrAnd si care au ficut din Revolu{ia francezi in acelasi timp obiectul admiraliei si al terorii generaliilor carc au urmat. Ar fi fost foarte straniu ca niste virtuti atat de viguroase si fi putut cresl^e inlr-un pamanl in care libenatea nu mai exista. lnsi dacd acest tip de libertate neobisnuiti si nesinitoasi ii pregitea pe francezi si inliture despotismul, ea ii ficea mai putin capabili decit poate oricare alti na1.ie si fondeze in locul acestuia domnia linistitA si libera a legilor

nici un proprietar bogat. Nemaifiindu-le conducdtor, el nu mai avea ca alti dati interesul de a-i menaja, de a-i ajuta, de a-i conduce; iar pe de altd parte, nefiind supus el insusi aceloragi sarcini

inci nici concetiteni.

se asocieze plingerilor lor, care ii erau striine. Fapt unic in istorie, acesti oameni nu mai erau supusii sii, dar nu ii deveniseri

si

publice ca si ei, nu putea sa aibe un sentiment de simpatie adeviratar fala de starea lor, de mizerie pe care nu o impirtisea, nici

Aceasla ducca la un absenteism sufletesc, daci mi pot exprima asa, care era mult mai frecvent si mai eficace decAt absenteismul propriu-zis. Astfel se explici de ce gentilomul care condnua sA ftiiascA pe domeniul siu avea adesea aceeasi viziune si aceleasi sentimente pe care le-ar fi avut in absenta sa intendentui. Ca si acesta din urmd, el nu mai vedea in fermieri decdt pe propriii sii debitori, cirora Ie cerea cu rigurozitate tot ceea ce ii revenea in confomritate cu legea sau cu cutuma, ceea ce fdcea ca perceptia asupra a ceea ce rdmdsese din drepturile feudale sI fie mai duri dec0t in vremea feudalitltii insisi. Adesea indatorat si intotdeauna strinitoriit, trlia cu zgarcenie in propriul castel, g6ndindu-se doar cum si strangii banii pe care ii va cheltui iama la oras. Poporul, care cu un singur cuvAnt reuseste adesea si me:rgi direct la 1inti, i-a dat acestui mic gentilom numele celei mai mici pisiri de pradd: l-a numit a/lal. Mi s-ar putea opune fari indoiali cazuri individuale; eu vorbesc de clase, penku ci numai ele singure ar trebui sA ocupe scena istoriei. Cine ar nega cd au existat in acea epoci proprietad bogati care, firi un motiv obligatoriu sau un interes special, s-au ocupat de bunistarea firanilor? insd acestia luptau din fericire conra legii ce guvema noua lor conditie, lege care, in ciuda vointei lor, ii impingea citre indiferenld, iar pe fostii lor vasali cd.tre ur6. Acest abandon al zonelor rurale de citre nobilime a fost adesea atribuit influentei exercitate de citre anumiti ministri sau regi, ca de exemplu Richelieu sau Ludovic al XIVlea. Aceasta a fost, inft-adevir, gindirea urmatl intotrieauna de ci.tre principii

intendeniilor se giseste si urmltoarea: Gentilomii din provincia se remane pe domenii sau si le piriseasci? Avem scrisoarea unui intendent care rispunde la aceasti intrebare; acesta se plAnge ci gentilomii dir provincia sa preferi si rimdni cu liranii, decit sd-si indeplineasci. datoriile fali de rege. Or, remarcati bine un lucru: provincia despre care se vorbea asa era Anjou; mai tlrziu ea se va denumi Vend6e. Acesti gentilomi care refuzau, zice-se, si-si indeplineasce datoriile fatA de rege, sunt singurii care au apirat, cu arma in mAnd, monarhia ilt Fra;r1a si care au putut chiar si moari luptind pentru ea. Nu isi datorau aceastd glorioasi distinclie dec6.t faptului ci au qtiut s5-i menlina in jurul lor pe acesti tfuani, printre care li se reprosa ci le place si triiasci. Trebuie totusi si ne ferim s[ alribuim influenlei directe a unora dintre regii nostri abandonarea zonelor rura.le de cdtre clasa care forma in acea vreme fruntea natiunii. Cauza principali si
dumneavoastri doresc pemanenta a acestui fapt nu o constihrie vointa anumitor oameni,

ci acliunea lentA si continui a institutiilor; ceea ce dovedeste acest lucru este faptui ci, in secolul al XVIII-lea, atunci cnnd puterea centrale vrea se combatd riul, este incapabili chiar si-i opreascd progresia. Pe misuri ce nobilimea isi pierde cu desivArsire drepturile politice fArA a obline altele in schimb, iar libertltile locale dispar, aceaste emigralie a nobililor creste. Nu mai este nevoie sI fie ahasi afari de pe domeniile lor; ei insigi nu mai au dorin{a de a rlmane. Via(a la tard a devenit insipidi pentru ei. Ceea ce spun aici in legituri cu nobilii trebuie sa se inteleagi, pentru orice 1ari, despre prorietarii bogati: o tarA a centralizarii inseamni cdmpii golite de locuitori bogali si educali. A; putea adeuga: larA a centralizerii inseamnA lari a culturii agricole imperfecte si tradilionate, Ei as comenta astfel remarca atAt de profundi a lui

din ultimele trei secole ale monarfuei. de a-i separa pe gentilomi rind si de a-i atrage la Curte si in functiile publice. Asta se vede mai ales in secolul al XVII-lea, c6nd nobilimea era inca penfu regalitate un motiv de teamA. prinhe htreber e adresate
de poporul de

Montesquieu, cireia i-as determina sensul: ,,Pimanturile sunt productive mai putin datorite fertilidrii, car daroritd Iibertitii locuiiorilor" insi nuvieau sA mi abat de ia subiect. Am vizut in alti parte cum burghezii, pirdsind la rdndul lor mediul rural, ciutau din toate putedle un adipost la oras. Nu existe nici un punct asupra ceruia documentele Vechiului Regim si se puni mai bine de acord. Aproape intotdeauna la lari nu se

V
poate gAsi decat o generalie de lirani bogati, spun ele. Un cultivator care parvine prin munca sa si acumuleazi in cele din urmi c2teva bunuri il indepirteazd pe fiul siu de la coada plugului, il

teami din partea locuitorilor, nu se ocupd de ea decAt pentru

trimite la orag si ii crmparA o mici slujbi. Din aceasti epocd dateazi aversiunea specialA pe care o manifesti adesea, chiar si in zilele noastre, agricultorul francez fali de profesiunea care l-a
imbo^gatit. Eleclul a supravieluit cauzei.

lrage foloase. IatA ce poate deveni o clasi abandonati, pe care n.imeni nu rrrai are dorinla sI o tianizeze, dar pe care nici nu mai cauti si o lumineze si si o deserveasci!

in realitate, singura persoani bine educati sau, cum spun englezii, singurul gentleman care locuia in mod permanent in mijlocul !aranilor si rirmanea in contact peffnanenT cu ei era preotul. De asemenea preotul devenise, in ciuda lui Voltaire, stlpanul populaliei rurale, asta atunci cdnd nu fusese cooptat el insusi intr-un mod amt de meschin $i de direct in ierarhia politicl. PosedXnd multe dintre privilegiile acesteia, el este cel care a inspirat pa4ial ura impotriva ei. Iati-I, deci, pe {Iran aproape in intregime separat de clasele superioare. Se indepirtase chiar de cei dintre ai sii care ar fi putut siJ ajute si si-l conducd. Pe misuri ce acestia din urmi devin
Acest lucru nu se vedea la nici unul dintre popoarele civilizale ale Europei qi chiar si in Franla acesta era un fapt rccent. Tdranul din secolul al XIV-lea era in acelasi timp mai opdmat $i mai aJutat. Aristocratia il tiraniza uneori, insd nu il abandona niciodati. in secolul al XVII-lea, satul este o comunitate ai clrei membri sunt cu tolii slraci, incul(i $i grosolani; magistra{ii sii sunt tot atat de inculti si de dispreluit ca intreaga comunitate: sindicul nu stie se scrie, iar colectorul de dlri este incapabil sd lini de unul singur socotelile de care depinde averea vecinilor sii gi a sa proprie. Vechiul siu senior nu mai are drephrl de a o conduce si, mai mult, consideri ca un fel de degradare si se mai amestece in conducerea acesteia. Fixarea birului, mobilizarea militiei, organizarea corvezllor sunt de acum acte servile, demne doar de sindic' De comunitatea slteasci se mai ocupi doar puterea centrali, si cum aceasta se afl5 foarte departe qi nu are inci nici un motiv de

Cele mai impovdritoare obligaiii care apisau asupra !iranului in sistemul feudal au fost firi indoiall retrase si usurate; insi ceea ce nu se gtie indeajuns de bine este faptul ce acestora li s au substifuit altele, poate mult mai apisitoare. Tiranul nu mai suferea de toate relele de care suferiserd plrinlii sli, insi indura multe nepliceri pe care pfuintii sii nu le cunoscuseri niciodatd.
Se stie cI birul se inzecise in ultimele doui secole aproape cxclusiv pe seama leranilor. Trebuie spuse aici cnteva cuvilte despre modul in care acesta era perceput de la 1irani, pentru a arita ce legi barbare pot si apari si si se mentini in secolele civilizate, atunci cdnd oamenii cei mai luminati ai natiunii nu au nici un interes personal si le schimbe. Intr-o scrisoare confidenliald din 1772 pe care o scrie insusi controlorul general pentru intendenli, am glsit o descriere a birului care se constituie intr-o capodoperi in miniaturi datorita exactitilii qi conciziei sale. ,,Birul, spune acest ministru, arbitrar prin repartilia sa, solidar prin modul in care este perceput, personal si nu real, este supus in cea mai mare parte a Franlei unor variatii continue, datorite tuturor schimblrilor care intervil in fiecare an in averea contribuabililor." Totul este cuprins in aceastl frazi. Nu am putea descrie cu mai multd artl riul de pe urma ciruia se profiti. Suma totald pe care o datora parohia era fixatd in fiecare an. Ea varia firi incetare, astfel incit nici un cultivator nu putea sA prevadd cu un an inainte ceea ce va avea de plitit in anul urmdtor. In interiorul parohiei, un tiran ales la intnmplare in fiecare an si numit colectol trebuia si repartizeze obligalia impozitului asupra tuturor celorlalti. Am promis ci voi spune care era conditia acestui colector. Si dim cuvintul adunirii provinciale din Berry din anul 1779. Nu este o adunare suspecti, deoarece este compusi in intregime
1A')

il pdrdsesc. Este ca si seleclionat pus deoparte. din mijlocul intregii naliuni Ei


mai educali sau se chivemisesc,

din privrlegiati care nu mai pldtesc bjrul si care sunt aleqi de citre rege. ,,Cum toata lumca incearci si evite sarcina de colector, se cuvine ca fiecare si o indeplineasci la rdndul siu. Perceperea impozitului este deci incredintati in fiecare an unui nou colector, fdri a se tine cont de capacilatea sau de cinstea respectivului. Astfel modul in care este organizatl fieczre funclie depinde de caracterul celui care o indeplineste. Colectorul ii imprimi temerile, slibiciunile si defectele sale. De altfel, cum ar putea el sI aibi succes daci ac(ioneazd in necunoastere de cauzi? Cici cine ar putea cunoaste cu precizie bogitia vecinului siu si rapomrl dintre aceasta si cea a altuia? Totusi, pirerea colectorului este singura care trebuie si duci Ia luarea deciziei, iar el este responsabil cu toate bunurile sale si chiar cu viata, pentru incasarea sumei. De obicei colectorul l.rebuie sI piardi timp de doi ani jumdtate din zile pentru a merge pe la casele contribuabililor Cei care nu stiu si citeasci sunt obligati sI caute prin vecini pe cineva care si-i

Pentru a scipa de aceasti impozitare violend si arbitrard, in secol al XVII{ea, tiralul franc ez actioneazi la fel ca evreul din evul mediu. Se prezintd. in aparente intr-o stare mizerabili, cand printr-un noroc nu este mizerabil qi in realitate; propria indestulare il inspiimand pe buni dreptate. Gisesc dovada clari a acestui lucru nu in Guyenne, ci la o sutl de leghe depdrtare. Societatea de Agriculturd din Maine anunti in raportul siu din

plir

riti

mie josnici le-ar fi putut avea asupra celor care ar fi castigat aceste premii, si care le-ar fi creat nepliceri in anii urmatori dator^epartizirii arbirrare a impozitelor"

arusese ideea de a. distribui vite ca premii si stimulente. ,,A fost opritl, spune ea, de urmlrile periculoase pe care o llco-

1761

ci

In

acest sislem de impozitare, fiecare contribuabil avea

inlocuiasci." ,,Aceastl funclie cauzeazi disperarea si aproape intotdeauna ruila celor cdrora le este incredintate; sunt astfel reduse la sirdcie toate familile instirite ale unui sat", spunea deja Turgot despre o alti provincie cu ciliva ani mai inainte. Sirmanul colector era totusi inarmat cu o putere arbitrari imensd; el era aproape in egalf, misurl tiran si martir in timp ce se ruina el insusi, linea in mainile sale ruina tuturor. ,,Preferinla pentru parintii sii, penffu prieteni si vecini, ura, rizbunarea impotriva propriilor dusmani, nevoia de a avea un prolector, teama de a nu displace unui cetitean instirit care oferi rie lucru contracareaz e in sufletul sAu sentimentul de dreptate", spune tot adunarea provinciali. Teama il tace adesea pe colector necrulitor; existi parohii in care acesta nu umbli decit insotit de soldali de gami zoani si husari. ,,Cind umbli fdri husari, spune un intendent ministrului in 1764, contribuabilii nu vor si pliteascd." - ,,Numai in provincia de Villefranche, ne spune din nou adunarea provinciali din Guyenne, sunt o sutA sase husari si alte ajutoare gata
mereu de actiune."

intr-adever un interes direct si permanent si-si pAndeascL vecinii si si divulge colectorului creslerea averii lor. Erau astfel formati cu tolii la scoala invidiei, delaliunii si urii. Nu s-ar zice cA acestl lucuri se petrec pe domeniile unui rajah din Hindustan? Existau totuli in Franta in aceeasi perioadi provincii - anumite provincii de Stiri - in care impozitul era perceput cu regularitate si blandete. Este adevArat, li s-a lisat dreptul de a-fi percepe shgure impozitele. in Languedoc de exemplu, birul nu era stabilit decdt asupra proprietilii funciare si nu varia deloc in functie de bundstarea piopii"tu*lul. Area drept baz:i fixi si vizibiii un cadastru realizat cu griil si reinnoit la fiecare 30 de ani si in care pamanturile erau impi4ire rn nei cllegorii. in functie de fenilirate.

Fiecare contribuabil stia dinainte cu exactitate cat reprezinti


partea de impozit pe care trebuie si o pli.teasc6. Dacd nu mai pliteste deloc, el personal, sau mai bine zis pim6ntul si.u este de vini. Daci se credea nedreptilit in urma repartiliei, eI avea oricind dreptul de a cere si i se compare cota cu cea a unui alt locuitor din parohie pe care il alege singur. Este ceea ce numim astdzi apelul la egalitatea propo4ionali. Se vede cI toate aceste regulli sunt exact cele pe care le urmem asdzi. Nu au mar fost imbunitilite intre timp, ci doar generalizate. Si este bine sA notim c6, deqi am preluat de la guvemarea Vechiului Regim tnsisi forma administratiei noastre

Y
publice, ne-am ferit sd preluim si restul. Cele mai bune dintre metodele noasfie administrative le-am imprumutat de la adunirile provinciale si nu de la conducerea Vechiultti Regim. Acceptdnd
mecanismul, i-am respins produsul.

crai

cisitorit, puteai fi convocat pini Ia varsta de 40 de ani);

maxime care nu o incurajau si inceteze. ,,Daci popoarele ar fi indestulate, scria Richelieu in testamentul siu politic, cu greu ar mai fi respectate regulile." in secolul al XVlii-tea, nu se mai merge ataade dcparte, dar inci existi credinqa ci liranul nu ar mai lucri daci nu ar fi in mod constant imboldit de citre nevoi' Mizeria pirea in acest caz singura garaniie contra lenei' Este exacl tcoria pe carc am auzit-o marturisita in public in iegeturd cu negrii dir coioniile noastrc. Aceastd pirere este atat de raspanditi prrntre grvernanli, incit aproape toti economistii se cred obligali si o
combata in toati regula.
Se stic ci scopul initial al birului a fost acela de a permite regclui s5-si cumpere soldali carc ii scuteau pe nobili gi pe vasalii loi de efeciuarea serviciului militar. insi, asa cum anr vizut, in

Siricia obisnuiti

a oamenilor de la

lari

a dat nastere unor

modul arbitrar in cate aveau loc concentrlrile, care fdcea aproape inutil avantajul unui numir de ordine bun; interdiclia de a-1i gdsi un inlocuitor; dezgustul fali de o meserie duri si periculoasi, in care orice speranli de avansare era interzisd; si mai ales sentimentul ci o povard atit de mare nu apisa decAt asupra teranilor, si ln special asupra celor mai siraci dintre ei, condilia jalnicl in care se aflau ficAnd si mai amare rigorile legii. Am tinut in mind multe procese verbale de tragere la sor,ti, rlcatuite in anul 1769 intr-un mare numir de parohii; vedem aici figurnnd persoanele scutite din fiecare dintre ele: cutare este servitorul unui gentilom; altul pizeste o abalie; un al'reilea nu este decdt valetul unui burghez, al unui c ate trdieste ca un nobil. DoN bunestarea este scutiti; cAnd un cultivator figureazl anual printre cei care plitesc cele mai mari irnpozite, fiii sii se bucuri de pri vilegiul de a fi scutiti de la incorporarea in militie, iar acest lucru se numeste incurajarea agriculturii. Economistii, mari amatori de

secoiul al XVII-lea, obligalia serviciuiui militer a fost impusi din nou sub numele de mililie, iar de data aceasta nu mai apisa decat

asupra poporului de

rdnd;i

aprcape

in exclusivitate

asupra

tiranului.
Este suficient si examinlm multimea de procese verbale ale jandamreriei care umplu dosarele unei intendenle, si care toate se referd la urmirirea refractarilor sau dezertorilor din mililii, pentru
a vedea ci aceasti obligatie nu era indeplinitl fdri opozilie. Se pare chiar ci nu exista obligalie publici mai hsuportabill pentnt tirani decat aceasta; pentru a i se sustrage, ei se refugiau adesea

in pirduri. unde trebuiau urmirili cu arma in m.lnd. Asta pare de mirare, daci ne gindim cu citd usurinli se realizeaz'a astizi rccrutarea fo4ati. Aceasti respingere extremi a teranilor din vremea Vechiului Regim fati de militie trebuie atribuitd mai putin spiritului insuli al legii, c6t modului in care aceasta era executatl. Trebuie avute in vedere mai muite aspecte: in special indelungata incertitudine in care erau mentinuli cei pe care ii ameninla (in cazul in care nu

egalitate in oricare alte privinte, nu sunl deloc socati de acest privilegiu; cer doar ca acesta si fie extins si pentru alte categorii, adice sarcina teranilor cei mai siraci gi flri proteciie si devini si mai grea. Unul dintre ei spune: ,,Solda mici a soldatului, conriiliile in care doarme, felul in care este imbricat si hrinit, intreaga sa intretinere, ar face ca alegerca unui alt om decit a unuia din piturile de jos populare si fie prea crudA." PAnd la sfirsitul domniei lui Ludovic al XIV-lea, marile drumuri nu au fost deloc intretinute, sau au fost intretinute pe cheltuiala celor care le foloseau, adica a Statului sau a tuturor proprietarilor riverani; insi in jurul acestei perioacie au inceput si fie reparate doar cu ajutorul corvezilor, adici numai pe cheltuiala tiranilor. Acest expedient care oferea drumuri bune firi si lie pldtite a parut atat de fericil gandit incat, in 1737 , o circulard a controlorului general Orry l-a aplicat in intreaga Frante. Intendenlii au primit dreptul de a-i intemnila dupi bunul plac pe recalcitranti sau de a-i lbrta eu aiutorul soldatilor din gamizoane. incepdnd de atunci, o data cu creEterea comer.tului' a nevoilor si atractiei pentru rlspdndirea ciilor de comunicatie, o data cu
14'7

noile dnmuri

a cirei aplsffe creste. intr-un adunarea provinciali din Berry se arati ci lucririle executate pe baza corvezilor in aceasti provincie siraci trebuie evaluate anual la 700 000 de livre. in Normandia inferioari erau evaluate in 1787 cam la aceeasi sumi. Nimic nu ar putca arita mai bine soarta sti. a locuitorilor din mediui rural: progresul societitii, care imbogiteste toate celelalte clase, ii dezse

extinde si coruada,

raport redactat

in 1779 pentru

supusi acestei corvezi primeau de obicei un salariu, care era insi intotdeauna mic gi fixat in mod arbitrar. Apisarea unei sarcini atdt de prost distribuite devenea uneori atit de greaincdt il nelinistea pe

se impotriveste numai lor Cilesc in corespondentele inrendentilor care dateazi cam din aceeasi perioadi ci se cuvine si li se refuze tiranilor efectuarea corvezilor pe drumurile private din satele lor, acestea trebuind sI fie rezervate exclusiv rnarilor rirumuri sau, cum se spunea atl]nci. drur urilor Regelui.Ideea stranie ci este mai convenabil ca pretul drumurilor se fie plirit de cdtre cei mai siraci si care par si aibi cel mai pu{ia nevoie si cllitoreasci este nor-ri, insi se inrldi.cineazi intr-un mod atit de natural in mintea celor care profiti de pe urma ei, incat in curind aceslia nu-si mai pot imagina ci lucrurile s-ar pulea petrece si altfel. in 1776, se incearci transfor-

nidijduieste; civilizalia li

marea corvezii intr-o taxd

locali; inegalitatea se ransformi

instantaneu odat6 cu ea si o urmeazi sub forma noului impozit. Dintr-o obligatie senioriali la inceput, deveniti apoi una regali, corvoada s-a extins incetul cu incetul la toate celelalte Iucrln publice. Vld cd in 1719 corvoada serveste la construirea de cazarme! Parohiile n'ebuie sd-si trimitti cei mai buni lucrdtori, spune ordonanta, si toate celelalte lucrdri u'ebuie sd inceteze in

perceptorul birului. ,,Cheltuielile impuse liranilor pentru reconstruirea drumurilor ii va face ca in curind si nu mai fie capabili si mai pllteasci birul", spune unul dirtre perceptori in 1751. Ar mai fi putut exista toate aceste noi forme de oprcsiune dacl alituri de tlran s-at fi a|at oameni bogali Ei luminati, care ar fi avut dorinta si puterea, dacir nu si il apere, cel pulin se intervini in favoarea sa pe ling[ acest stApan comun care tinea deja in miinile sale soarta atat a celui sirac, cAt si a celui bogat? Am citit scrisoarea pe carc un mare proprietar o scria in 1774 intendentului din provincia sa, pentru a-l indemna si deschidi un nou drum. El arita si motivele pentru care in opinia sa acest dmm ar fi contribuit la prosperitatea satului: pasul urmdtor ar fi fost crearea unui tirg care ar fi dublat, asigura el, prelul produselor. Cu un mic ajutor, adiuga acest bun cetilean, s-ar putea construi o scoali care i-ar oferi regelui supuqi mult mai iscusili. Pini acum nu se gendise la aceste ameliorari obligatorii; devenise constient de necesitatea lor doar de doi ani, de cand era relinut in propriul castel in urma unei scrisori a regelui.* ,,Exilul pe propriul domeniu, care dureazi de doi ani, m-a convins de utililatea extremi a tuturor acestor lucruri", spune el cu inocenti. insi abia in perioadele de foamete se constati cel maj. frecvent cA legeturile de paffonaj gi de dependenld care il legau pe marele propdetar rural de lirani erau slibite sau rupte. [n astfel de momente de crizl, puterea centrali se inspiimAnti de izolarea si slibiciunea sa. Ea ar fi dorit si refaca pentru moment prestigiul individual sau asocialiile politice pe care le distrusese; le cheamd in ajutor: nimeni nu rdspunde la apel, iar guvemanlii se miri de obicei gisindu-i mo4i pe toli cei clrora ei insisi le-au luat via1a.
*
Lettre de cachet

llta

acesteia. Corvada

ii

transporti pe ocnasi in ocne si pe

cersetod in institulii de carihte publicl; ea este tblositA la ciiratul

efectelor militare de cAte ori trupele isi schimbi locul - sarcini foarte costisitoare intr-o vreme in care fiecare regiment avea un
bagaj foarte greu. Trebuiau adunate de la mare depdrtare un numlr mare de cIrute qi de boi pentru al cira. Acest fel de corvoadi, care era nesemnificativi la origine, a devenit una dintre cele mai apAsitoare atunci cdnd armatele permanente au devenit la rindul lot numeroase. Gisesc antreprenori de stat care cer in gura marc si li se concedeze monopolul corvezii pentru a-si transporta lemnul de constructie din pidure pini la arsenalele maritime. Cei

imprimatd pecetea regelui gi care conlinea de cele mai multe privarc de libertate sau de trimitere in exil (nota ttad.)

in Franta Vechiului Regim; scrisoare pe care era


ori o pedeapse de

In aceasti sltuatie extrema, unii intendenti din provinciile


cele mai sirace, ca de exemplu Turgot, adopti in mod ilegal ordonante prin care ii obligd pe proprietarii bogali si-si hrineasci muncitorii agricoli p0ni la recolta urmitoare. Am gisit scrisorile mai multor preoti din 1770 care ii propuneau intendenhrlui si ii impozitezc pe marii proprietari Cin parohiile lor, at6t laici c6t si ecleziastici, care cietin, spun ei, ,,vas1e proprietiti unde nici micar nu mai locuiesc, si din carc obtin venituri importante pe care le vor cheltui in alte pirti." Chiar si in vremuri normale. satele sunt invadate de cersetori, pentru ce, asa cum spune Letrone, in orase siracii sunt asistali,

la tari, in timpul iemii, cersctoria este o necesitate absolutA. Din timp in timp, se actiona impotriva acestor nefericiti intr-o manieri lbafle violenra. h l?07, ducele de Choiseul a vrur si distrugi dintr-o dati cersetoria din Franta. Se poate vedea in corespondenta intendenlilor cu ceti inderjte s-a dedicat el acestui lucru. Jandarmeria a primit ordin sa aresteze de-a valma pe toti cersetorii care se giseau in regat; se dau asiguriri cA pesle 50 000 au fost astfel prinsi. Vagabonzii in putere trebuiau trimisi la galere. Cit despre ceilalti, s-au deschis peste 40 de adiposturi pentru siraci care si,i primeasci; in realitate, ar fi lbst mai bine si fie redeschisc inimile bogalilor Guvemarea Vcchiului Regim care, asa cum am spus, era atet de ingidr.ritoare si uneori chiar retinuti, atat de preocupate de formalititi, lipsiti de gmbi si grijulie cind era vorba de oamenii situati deasupra poporului de rand, este adesea asprd si mereu intreprinzitoare c6nd actioneazi impotriva claselor de jos, gi in special contra tiranilor Printre documentele care mi-au trecut prin fala ochilor, nu am vizut unul singur in care s[ se pomeneasce de arestarea unui burghez din ordinul unui intendent; insd tiranii sunt arestati fir5. incetare, pe motiv de neefectuare a corvezilor, a obliga{iei de a se inrola in mililii, in polirie, pentru ci c:rsesc si pentru alte o mie si unul de motive. pentru unii, i:ibunale independente, dezbateri lungi, o publicitate protectoare; pentru ceilalti, judecdtorul local care decidea intr-o manierd sumari si lara drepl de Jpel.
dzLr

,,Distanla enormd care existi intre poporul de rind si toate celelalte clase, scrie Necker in 1785, ne ajutl si ignorirn modul in care este exercitatl autorilatea iaqi de toti cei ce se picrd in mullimea de rind. Ff,ri blindelea si omenia caracteristice franceziloi si spirinrlui secolului, acesta ar fi un motiv continuu de tristete pentu cei care stiu si in{eleagl apiisarea jugului de care ei sunt scuti1i." insl opresiunea era evidentl nu atit in riiul care le era provocat acestor oameni. cit in modul in care erau impiedicati sa-si facl singuri bine. Erau liben si proprietari, insi rlmancau aproaPe la tel di incuili si adesea mai sdraci decat strimosii lor serbii' Rimdneau flri mestesug intr-o epoci de dezvoltare a meseriilor si necivilizali intr-o lume care strdlucea prin inteligentl PAsrandu-si inteligenta si perspicacitatea specifice categoriei lor, oamenii de r'ind nulnvdtaseri si se serveasci de ele. Erau chiar incapabili era sinsa reuseascb in activitatea de cultivare a pimintului, care gura lor ocupalie. ,,Am inaintea ochilor o agriculturi de secolui it X-t"u", spune un celebru agricultor englez. Nu excelau decit in meseria armelor; in acest domeniu cel pu1in, se aflau intr-o relalie naturali si necesarl cu celelalte clase'

Tiranul triia in aceasti prdpastie a izolirii si a mizeriei, inchil qi neinleles. Am tbsl surprins qi aproape ingrozit si obse^rv cum, cu mai putin de 20 de ani inainte ca religia catolici si fie abolitl fira rlzistenli ii ca biscricile si fie profanate, mctoda folositi uneori de citre administralie penmr a recenza populatia unui canton era urmitoarea: preolii indicau numiml celor care se

prezentaseri de Pasti Ia Sfanta impirtiEanie; li se adiuga numirul presupus de copii minori 9i de bolnavi: iar suma reprezenta totalul iocuiiorilor. Totuqi, ideile timpului pdtrundeau de peste tot in aceste spirite grosiere. Pitrundeau pe cii ocolite qi subterane sl luau forme stranii in aceste Iocuri stramte Ei obscure Cu toate
acestea, nimic nu plrea schimbat pe dinatara Moravurile tiranului, obiceiurile sale si credinlele Iui pireau si fie in continuare aceleasi: era suPus si chiar voios.
adesea francezul

Nu trebuie sa avem incredere in vesella pe care o arati

in momentele de mare restriqte; ea arata numai

cum, convins ci nenorocul siu este inevitabil, acesta cauta sa isi distragA atentia de la cl si sd se gandeasce la altele, si nu ci nu il simte. Deschideti-i acestui om o portiti de iesire care sd il poatl scoate din aceasti mizerie de pe urma cireia pare si sufere atit de pulin, li il veti vedea cum se repede in acea directie cu atata violenli inc6t, daci ii veli sta in drum, vi va cilca in picioare firl

si
ne

vd vadi.

Noi observim cu claritate aceste lucruri din pozilia in care

aflim, dar contemporanii nu le vedeau. intoldeauna, clasele

poporului, blAndelea, deyotamentul si pldcerile sale inocente, clnd deja '93 era iminent; iati un spectacol ridicol si teribill SI ne oprim un moment aici inainte de a continua, Ei si analizAm pentru o clipe, cu ajutorul tuturor acestor fapte comune pe care tocmai le-am descris, una dintre cele mai importante legi pe care Ie-a lAsat Dumnezeu in conducerea societllii. Nobilimea francezi se incipdtineazi si rdmdnd separati de celelalte clase; gentilomii sfirsesc prin a fi scutiti de cea mai mare parte a obligatiilor publice care apasi. asupra lor; ei iqi inchipuie cA sustrdgandu-se acestor obligatiii isi pestreazi mirelia, iar pentru o vreme asa pirea sI se intAmple. Insi, in curind, se pal:e cI o maladie intemi le afecteazi conditia nobiliard, care se diminueazd puln carc pulin fArI ca nimeni si ii atingi: siricesc pe misuri ce le sporesc imuniti{ile. Din contre, burghezia, cu care se temeau ateta si nu se confunde, se imbogdleste;i se educA alituri de ei,

superioare ale societitii nu ajung sa inteleagi corect ce se intamsi mai ales in acela al tiranilor, dec6t cu mare dificultate. Educatia si modul de viati al claselor superioare ajut6 si amnce o lumin6 speciali. asupra problemelor umare; aceastd cunoaslere le este straini tuturor celorlalti. insi c6nd siracul si bogatul nu mai au aproape nici un interes comun, aceasti opacitate care mascheazi spiritul unuia de cel al celuilalt devine insondabili, si acesti doi oameni ar putea trii vesnic unul alaturi de celilalt si se inleleagd vreodati. Este surprinzitor si vedem in ce siguranu stranie haiau toti cei care ocupau etajele superioare si medii alc edificiului social in momentul in care incepea Revolu1ia, qi si ii auzim linind discursuri ingenioase despre virtutile

pli in sufletul poporului,

firl

firi ei, in contra lor. Nobilii nu i-au dorit pe burghezi ca asociati, nici ca cetdteni; vor glsi in ei rivali, apoi dusmani, si in cele din urmi stipdni. O putere striini i-a eliberat de grija de a-i conduce, proteja qi ajuta pe vasali; insi cum in acelasi timp le-au fost ldsate drepturile pecuniare si privilegiile onorifice, credeau ci nu au pierdut nimic. Cum nobilii conlinul si meargl in prima linie, ei cred ci se afl6 in continuare Ia conducere, si, intr-adevdr, continui si aibi in jurul lor perscane pe care le denumesc in actele notariale sapa.sll lor; altii se numesc vasalii, arendasii sau fermierii lor In realitate, nimeni nu ii urmeazi, sunt singuri, iar cdnd masele ii vor coplesi, nu le va rimAne dec6t fuga. Chiar daci destinul nobilimii si cel al burgheziei au fost fozlrte diferite, ele se aseamini intr-un punct: burghezul a ajuns si triiasci tot atat de strdin rie popor ca si gentilomul. Departe de a se apropia de ldrani, a fugit de contachrl cu mizeria in care aceslia triiau; in loc sd. sc uneasci cu ei in lupta comuni contra inegalitilii comune, nu a cautat decat sI creeze noi injustilii care si-i serveasci interesele: l-am vizut tot atat de domic si-si procure scutiri ca si gentilomul care voia si-si mentini privilegiile. Acesti iirani, din care era si el niscut, i-au devenit nu numai striini, ci, pentru a spune asa, chiar necunoscuti. Abia dupi ce le-a pus armele in m6ni, si-a dat seama ci a trezit sentimente despre existenta clrora nu stia nimic qi pe care era Ia fel de incapabil sa le stipaneasci sau sl le conduci. Burghezul deveni victima acestor sentimente pe care el insusi le-a stamit. Va fi intotdeauna un motiv de uimire pentru toate epocile ruina acestui mare neam al francezilor care pirea la un momenl dat ci se va intinde asupra intregii Europe. insi cei ce ii vor citi
cu atentie istoria, vor inlelege firi probleme deciderea sa- Aproape toate viciile, erorile gi prejudecilile funeste pe care tocmai le-am mentionat si-au datorat in realitate fie nasterea, fie evolutia, fie

dezvoltarea, artei cu care cei mai multi dintre regii nostri i-au divizat pe oameni pentru a-i guvema intr-o maniere mai absoluti. Iar cAnd burghezul a fost atdt de bine izolat de gentilom, iar tiranul de burghez si de gentilom; clnd, in urma unei evolutii asemindtoare ce a avut loc in sdnul fiecirei clase. s-au creat in

interiorul lor un soi de mici asocialii particulare aproape la fel de izolate intre ele ca qi clasele; s-a ajuns la situaiia in care totul forma doar o masl omogeni, insl ale clrei pirli componente nu se mai aflau in leg5turl. Nimic nu mai era organizat pentru a putea incomoda guvemul, insi nici pentru a-l ajuta la nevoie. Astfel, intregul edificiu al mlreliei regilor s-a putut pribuqi intr-un silgur moment, de indate ce societatea care ii servea de fundament a inceput si se agile. Iar acest popor care pare si fi tras singur profit de pe urma greEelilor gi erorilor tuturor stipanilor sii, dacl s-a eliberat intr-adevir de sub autoritatea 1or, nu a putut se se sustragi qi tiraniei ideilor false, obiceiurilor vicioase, inclinaliilol rele pe care aceqtia i le-au inoculat sau pe care l-au ldsat si le deprindi. L-am vizut uneori folosindu-se de libertate asemenea unui sclav, fiind pe cat de incapabil si se conduci singur pe atit de dur cu educatorii sii.

CARTEAAIII.A

CAPITOLUL

XVII-lea Cum au devenit citre mijlocul secolului al politici.ai oameni lnrii ;i "----- J. fft"." principiliiau rezultat de aici "'"-""11despre "faatul" """
generale care au Voi pierde acum din vedere laptele vechi 5i Ajung la oresitit marea Revolulie pe ca-re vreau sA o descriu' fixarea i.p""r. p*i.rr-e si mai recente care au conlribuit la

nasterii si caraclerului sau' locului, '---

Dir,,." ,ou," naliunile Europei' Franla era de mulld. de litere *-u.-u.'ti-*u*ru aeamai dezvollalA Torusi' oamenii

vreme
nu

care au lbst anlmalr pe la au losl niciodate in starea de spirit de nu au ocupat in societate -iifo.ui t".olrfri al XVllllei sj nici de lucru nu se mai vlzuse n.i uouttfel

ilJ;i;;.;;l;uuutun

oe la noi si, cred, nici prin alte

'" ';i";"';;;;;,eia[

in t'eturite ae zi cu zi ca in Anglia: dh e1e' Nu erau insir-contra, no trais"rl niciodati mai departe de care era toata cinati cu ureo autoritate specifici si, intr-o socielate pubtica' olind de functionari' nu indeplineau vreo funclie mai mare parte cea precum toat,e acestea. ei nu ri'rnineau,

pi4i'

'

politica' retral-i in coleeilor lor din Germania, cu torul stririni de rii"^tei pure gi al arrelor frumoase Se ocupau de guvernare; incetare de problemi care lineau de activitatea fi auziti Puteau preocupare lor i" realitate adevdrata u."*iu lormele despre "ru si toala ziua discudnd despre originea socieEdlor cetateacestora' deipre diepturile tundamentale ale afll"r. cele ale pulerii, despre rapornrrile narurale sl nilor si despre cutumel sl ficiale dintre oameni. despre eroarea sau Iegitimitalea
a

Cu

i"rr.iiri

firi

i.i*i"
"fri-

O"tp* p.l""ipiile specifice

ale

legilor Pitrunzind astfel in

t57

fiecare zi pinl Ia bazele organizirii sociale din wemea lor, ei le examinau plini de curiozitate stmctura fi le criticau planul de ansamblu. Este adeverat cA nu toli ficeau dir aceste mari probleme obiectul unui studiu special si aprofundat; si chiar cea mai mare parte dinffe ei nu le atingeau decdt in treacit gi a;a, ca in joaci; insd

nici responsabilitili, nici putere, au devenit intr-adevAr principalii ce oameni politici ai epocii si chiar singurii, pentru ci,.in timp autoei detineau numai guvemdrii. ceilatti indeplineau functiile

toli le intilneau. Aceasti politicl abstracte si tterari era rispandiii in doze inegale in toate operele din acea vreme, si nu existA nici una, incepdnd cu tratatele greoaie si terminand cu ctntecele, care si nu contini un Pic din ea. CAt despre sistemele politice ale acestor scriitori, ele variau at6t de tare incet cel care ar fi vn.rt si le concilieze si si formeze cu ele o singuri teorie a guvemdrii nu ar fi scos-o niciodatl la capAl Cu toate acestea, cand indepirtlm detaliile pentru a ajunge la ideile de bazi, descoperim cu uqurinlI ci autorii acestor sisteme diferite sunt de acord cel pulin asupra unei noliuni foa'rte generale pe care fiecare dintre ei plrea se o fi conceput, care pirea in opinialor si preexiste tuturor celorlalte idei particulare, fiind sursi lor comuni. Oricit de separali zr fi fost pe parcurs, ei 1in cu tolii 1a acest punct de plecare; toli cred ci trebuie si se substituie
cutumelor complicate gi traditionale care reglementeazl societatea epocii lor reguli simple gi elementare, extrase din principiile

ratiunii si legii naturale. Daci privim cu atenlie, vom vedea ci asa-numita filozofie politici a secolului al XV[I-lea conste, in realitate, doar in aceasti singurl noliune. O astfel de gtndire nu era deloc noud; de trei mii de ani ea trecea si revenea IIrd incetare in imaginalia oamnilor, feri a putea sI se fixeze acolo. Cum reuqeste de data asta se cucereasci spidtele tuturor scriitorilor? De ce, il loc si se opreasci in mintea unor filozofi, asa cum a mai ficut-o deja de multe ori, a descins pdnd la nivelul maselor, unde a cepitat consistenia 9i cildura unei pasiuni politice, astfel inc6t s-a putut vedea cum teorii generale si ibtt u.tl u.rpr^ ttaturii societel or au devenit subiectul dezbaterilor zilnice ale trindavilor, ajung0nd sI inflIcireze pnni gi imaginalia femeilor 9i a liranilor? Cum se explici faptul ce oameni de liiere care nu posedau nici ranguri, nici onoruri, nici bogilii,

ce influenla extraordinari 9i teribili au exercitat aceste fapte par sd :tsupra Revoluliei si pini in zilele noaslre' fapte care nu apartina doar istoriei literanrrii ftanceze ' itlu o intlmplare ci filozofii secolului al XVIIIJea au "rt conceput in general noliuni atdt de opuse celor care serveau inci de bazi socilt{ii din vremea lor. Aceste idei le-au fost sugerate in mod natural chiar de vederea acestei societeli, pe care o aveau cu tolii sub ochi. Vederea atitor privilegii abuzive sau ridicole' ci.ora li se simlea din ce in ce mai tare apisarea si cirora li se intrezirea din ce in ce mai pulin cauza, conducea, sau mai bine zis precipita concomitent spiritul fieclruia dintre ei citre ideea u condiiiilor. Vlzind amtea institulii imorale qi "giiteliinun.ul" si ci"udate, crealii ale altor vremuri, pe care nimeni nu incercase ce institulii nevoi, noilor le pun[ de acord qi nici si [e adapteze piieau si-gi etemteze existenla dupl ce igi pierdusete.l.*11ib: iilozofii erau dezgustali usor de lucrurile vechi si de tradilie, fiind in mod natural condusi citre voinla de a reconstrxi societatea ce pe care fiecare le era contemporani dupi un plan in inftegime nou, raliuni' propriei sale in lumina dintre ei il trisa numai Gustul pentru teoriile generale qi abstracte[M] in materie de

ritatea? As vrea sd indic acest lucru in putine cuvinte si sI ardt

guvemare, i[rora li se abandonau cu orbire, le era deschis acestor icriitori chiar de condilia 1or. in izolarea aproape infiniti in care teiau in raport cu practica, nici o experienli nu venea sI tempepe reze ardoarea naturii lor; nimic nu ii avertiza de obstacolele a celor care realit6li1e existente puteau si le ridice in calea chiar pericolele despre o idee nici aveau nu mai dezirabile retbrme; micar care insotesc intotdeauna revoluliile cele mai necesare Nici libertili oricirei a nu le presimteau; pentru ce absenla completl politiie ficea ca lumea afacerilor si nu le fie numai vag cunoscuti, ci invizibili. Nu se amestecau in ea ;i nici micar nu puteau

si

vadd ceea ce fdceau allii

in

acest domeniu' Le lipsea deci

aceasd educatje superficiali

pe care vederea unei societetj Hbere


1<O

qi zgomotul a tot ceea ce se discuti in ea o dau chiar celor care se amesteci cel mai putin in guvemarea ei. Au devenit astfel mult

mai indrlzneli in nouteile lor, mai indrigostili de idei generale si de sisteme, mai dispretuitori fatl de vechea inlelepciune si inci si mai increzilori in ratiunea lor individuali decdt se vede de obicei la autorii care scriu cirti speculative despre politici. Acelasi tip de necunoastere ii ficea sd cucereasci atenlia si simpatia multimii. Daci francezii ar mai fi luat inci parte la guvemare, ca altd datl, prin intermediul Stirilor Generale, dacd ar fi continuat mecar si se ocupe zilnic de problemele de administratie locale in sAnul adundrilor provinciale, putem spune ci nu s-ar fi aprins niciodatl dupl ideile scriitorilor asa cum au fecut-o, cici ar mai fi avut o anumita obigninli a afacerilor care i-ar fi

impiedicat si cadi pradi teoriei pure. Daci, la fel ca englezii, ei ar fi putut ca, fird si distrugl vechile institutii, sA le schimbe gradual spirinrl cu ajurorul practicii,
poate ci nu ar mai fi imaginat atat de usor unele complet noi. insi fiecare dintre ei se simtea pe zi ce trece mai lezat in ceea ce priveste

averea, propria persoani, bun5starea sau orgoliul de vreo lege veche, vreun obicei politic de demult sau de rimisitele vechilor puteri si nu vedea la indemini nici un remediu ca si-si rezolve problema personali. Se pirea ci ar fi trebuit ca totul si fie suportat in continuare, sau ca totul si. fie distnrs in legile de bazi ale terii. Cu toate acestea, dinhe toate libertAtile distruse, am pestrat una; puteam filozofa aproape firi nici un pericol asupra originilor societililor, asupra naturii insesi a guvernirilor gi a drepturilor esentiale ale speciei umane. Toli cei pe care aplicarea zilnicd a legilor ii dezavantaja s-au indrigostit cur6nd de aceasti politicl literari. Gustul pentru ea a pdtruns p6ni la cei pe care temperamentul sau conditia ii indepirta in mod natural de speculaiiile abstracte. Nu a existat un singur contribuabil care, lezat de repartitia inegali a birului, si nu se infierbinte la ideea ci toti oamenii trebuie si fie egali; si nu a existat un singur mic proprietar ceruia, fiindu-i campul devastat de citre iepurii vecinului siu gentilom, si nu ii faci. plicere atunci cind auzea spunindu-se ci, in virtutea bunului simt, toate privi-

legiile, firi distinclie, trebuie si fie condamnate. Fiecare nemultumire publici se deghiza astfel sub forma filozofiei; viaqa politicl s-a refugiat in mod violent in literaturi si scriitorii, conirolind astfel opinia publici, au ocupat pentru un moment locul pe care il ocupi de obicei in llrile libere sefii de partide. Nimeni nu mai era capabil de a le disputa acest rol. O aristocra,tie in plind putere nu conduce numai chestiunile publice; ea formeazi de asemenea opiliile, di tonul scriitorilor Ei autoritate ideilor in secolul al XVfI-lea, nobilimea francezi isi pierduse in ?ntrcgime aceasti parte a puterii; influenta sa a avut aceeasi soarla cu cea a puterii sale. Locul pe care il ocupa in con_ ducerea spirituali a societitii era liber, iar scriitorii puteau si il ocupe singuri si dupd voia inimij. Mai mult, chiar aceasti aristocratie cireia scriitorii ii luau locuI favoriza aceasti actiune. Nobilimea uitase atat de tare in ce misuri teoriile generale, odatl admise, ajung si se transfor-me inevitabil in pasiuni politice si in acte, incit doctrinele cele mai opuse dreph.rrilor sale specifice si chiar existentei sale, ii apireau ca nistejocuri foarte ingenioase ale spiritului. Ea se amesteca din proprie iniliativi in astfel dejocuri pentru a-si umple rimpul, si se bucura in linilte de imunirilile si privilegiile sall, discut6nd cu seninitate asupra absurditilii htturor cutumelor existente. Suntem adesea uimiti si vedem orbirea stranie cu care cla_ sele sociale superioare ale Vechiului Regim au pus umirul la pro_ pria lor distrugere. insi cine si le fi luirinat in aceasti prluinlat Instituliile libere sunt la fel de necesare cetitenilor de v azi,, citora le semnaleazd pericolele ce ii ameninli, ca si celor de r6nd, cdrora le apire dreptudle. Dupi mai bine de un secol de la disparilia dintre noi a ultimelor urme de viati publici, oamenii cli mai direct interesali in mentinerea vechii organizeri constitutionale nu erau aveflizati de deciderea aceslui vechi edificiu de nici un accident sau zvon. Cum nimic nu se schimbase in exterior. ei si_au imaginat cI totul rdm[sese intocmai Ia fel. in caietele de doleante din 1789, nobilimea se arati la fel de preocupati. de incilcdrile de drepturi din partea regalitllii cum ar fi fost in secolul al XV-lea. La rtndul s6u, cu putin timp inainte de a cedea victimi exceselor

democraliei, asa cum bine arati Burke, nefericitul Ludovic al XVIlea continua si vadl in aristocralie principala putere rivali a monarhiei. Era la fel de neincrezltor in ea ca qi cnnd am mai fi fost inci pe vremea Frondei. Burghezia ;i poporul de rind ii pireau, dimpotrivd, ca si strlmosilor sii, sprijinul cel mai sigur al tronului. insi ceea ce ni se va pdrea cel mai ciudat, noud care avem sub ochii nostri r5.mAsilele atator revolutii, este faptul cI insdqi noliunea de revolutic violenta era absentl din mintea pirinlilor nostri. Nu era discutali, nu fusese conceputi. Micile cutremure pe care libertatea publici le provoaci societililor cele mai bine asezate reamintesc zi de zi posibilitatea r[stumlrilor si tin heazi constiinla publici; insi in societatea fraacezi' a secolului ai XVIIi-lea, care urma sI se pribuseascd in pripastie, nimic nu prevestise inci faptul ci ea se indrepta in aceasti direclie.
Citesc cu atenlie caietele pe care le-au redactat cele trei ordine

intendefiji - rtr mai sunt nici ei deloc prevazabri. Cu toate aceste4 multi erau foafie competenti in meseria lor, cunoscAnd pdni in cele mai mici detalii funclionarea administra,tiei publice din

ininte de a se reuni in 1789: cel al nobilimii, cel al clerului gi Starea a Treia. Observ ci ici se cere schimbarea unei legi, coio a unui obicei, lucruri pe care mi le notez. Conthui astfel pinl termin aceastl muncA enomri si, cAnd ajung sI pun laolalti toate aceste dorinle particulare. imi dau seama cu grorzd ci ceea ce se cere esle abolirea simultani gi sistematici a tuturor legilor si obiceiurilor in vigoare in iari; imi dau seama imediat ci va fi vorba de una dinre cele mai vaste si periculoase revolulii care au existat vreodati in lume. Cei care ii vor cidea miine victime nu qtiu nimic; ei cred cI transformarea totali si brusci a unei societii atat dc complexe Ei de vcchi se poate realiza firi socuri, cu ajutorul qi prin eficacitatea unici a raliunii. Nefericiliil Au uitat pani 9i aceasti maximi pe care plrinlii 1or au exprimat-o atat de bine cu patru sute de mi mai devreme in franceza simpll si energicd a acelei epoci: ,,Cdutind o prea mare libertate qi independenli slarsim in cea mai mare sclavie."
Nu este surprinzAtor faptul ci nobilimea si burghezia, excluse de atat de multi vreme de la treburile publice, erau at6t de lipsite de experienli; insi ceca ce uimeqte gi mai t:[e estc faptul cd toli
cei carc er:ru in frlintea treburilor

publice minigtrii, magistraiii,

epoci. Insi in ceea ce priveste aceaste mare $tiinF a guvemirii, care ne invatA sA inrclegem miscarea generali a societdlii, se inFlegem ce se petrece in mintea maselor si si prevedem rezultatele acestei situa{ii, ei erau tot atat de novici ca qi poporul insusi. Intr-adevir, doar funclionarea instituliilor libere poate si ii invele pe de-a-ntregul pe oamenii de stat aceastA parte esenliald a artei guvemlrii. Aceasta se vede foarte bine in memoriul pe care Turgot il adresa regelui in 1775 si in care il sfdtuia, intre altele, si reuneasci anual in jurul seu, pentru sase siptimnni, o adunare reprezentativa care sA fie aleasi in mod liber de citre inheaga naliune, dar cireia si nu ii confere nici o putere efectivi. Aceasta ar trebui si se ocupe numai de adminislratie si niciodatl de problemele guvemirii, exprimdndu-qi mai curind pirerile decit voinla. in realitate, ea nu ar fi insdrcinad decat si dezbad legile, nu se le faci. ,,in acest fel, spunea el, puterea regall ar fi bine sfltuitl dar nu si incomodatd, iar opinia publicl satisficud IirA nici un fel de pericol. Pentru cd aceste aduniri nu ar avea nici un fel de autoritate sI se opuni acliunilor indispensabile. Si cum datoriti acestei imposibilite!, ele nu s-ar amesteca in domeniu, Majestatea Sa ar rimine in continuare stipeni." Nu se puteau intelege mai pulin de atAt efectele unei mdsuri qi spiritul rimpului. Este adeverat ce la sfirqitul revoluliilor s-a intamplat adesea si se aplice, firi consecinte grave, ceea ce propunea Turgot: si se dea impresia de libertate firi a acorda libertili reale. Augustus a incercat acest lucru cu succes. O natiune epuizati de discufii nesfArsite consimte de buni voie si fie trasi pe sfoard, cu condilia si fie llsat6 si se odihneascl. Iar istoria ne invati ci, in astfel de momente, pentru a o multumi este de ajuns si aduni din intreaga lare un anumit numir de oameni necunoscuti sau servili si, confia unui salariu, si ii faci si joace in fala ei rolul unei aduriri politice. Existi mai multe astfel de exemple. Dar la inceputul unei revolutii aceste incerciri esueazd inloldeauna si nu lac decdt sa infterbinte poporul lara a-l

multumi. Cel mai umil cetilean al unei

liri

libere qtie asta; Turgot,

asa mare administrator cum era, nu stia.

in timp ce in restul Europei revolulia din America nu reprezenta inci decal un lapt nou si singular. la noi ea-ficea doar
Franla.

DacI ne gdndim acum cA aceasti natiune francezl, care era atat de strlini de propriile sale probleme gi de lipsiti de experien$, atat de incomodati de propriile institulii, pe care era incapabili si le reformeze, era in acelasi timp cea mai educati fi mai indrigostit[ de literati dintre toate naliunile de pe Pdmnnt, vom intelege fere dificultate de ce au devenit in Franla scriitorii o putere politica si cum de au sfirsit prin a deveni cea mai impor-

si mai sensibilsi mai frapant ceea ce credeam cd stim deja ln alte iiri, ea uimea, la noi - reusea si convingi. Americanii nu pireau si faci decit ceea ce scriitorii no$tri imaginaserd; ei ficeau posibil in realitate lucrul la care noi tocmai visam. Este ca si cum F6nelon

s-ar

guvemini gi cei care guvemau se contopeau laolalt5, unii introducind ideile noi in practicd, allii adaptand si cfucumscriind teoriile cu ajutorul faptelor, in Fr:mla lumea politici rlmdnea impi4iti in doul sectoare separate .are nu aveau nici un fel de legiture infie ele. in primul, se administra; in al doilea, se stabileau principiile abstracte pe care intreaga administralie ar fi trebuit sI se bazeze. lntr-o parte, se luau misuri punctuale impuse de rutini; in cealalti, se enuntau legi generale, firi a fi vreodati gindite mijloacele prin care si fie aplicate; unii se ocupau cu conducerea treburilor publice; ceilalli
cu conducerea spiritelor.
Deasupra societIlii reale, a cirei organizare era inci traditionali, confuzi si neregulatS, in care legile ri.m6.neau diverse si

tante putere de acest fel. In tirnp ce in Anglia cei care scriau asupra

de litere, a fost cea care a contribuit cel mai mult poate in a oferi Revoluliei franceze caracterul sdu specific si a fdcut si rezulte din
ca ceea ce vedem astIzi.

fi trezit deodati in Salente. Aceasfi situatie atit de noui in istorie' in care educalia politici a unui mare popor sd fie ficuti in intregime de citre oameni

Scriitorii nu le-au oferit numai ideile lor celor care au ficut-o; ei le-au imprimat si temperamentul si capriciile lor Sub conducerea indclungatl a scriitorilor, in lipsa oriciror alti conducitori si in miilocul necunoasterii profunde a praclicii. intreaga naliune' citindu-i, a slarsit prin a le prelua inslinctele. modul de a gdndi' gusturile si chiar gi viciile naturale. Astfel incet, atunci cind a trebuit sd aclioneze, naliunea francezi a transpus in politicA toate deprinderile literaturii. Cand studiem istoria revoluliei noastre, vedem Ld aceasta a fost animate de exact acelagi spirit care a inspirat scrierea atetor ce4i abstracte despre politici. Aceeaqi atrac,tie pentru teoriile generale, sistemele legislative complete si simetria exacta a legilor; acelagi disprel penru faptele reale; aceeasi incredere in teorie; aceluii gusi pent u institulii originale, ingenioase qi noi; aceeaEi dorinli de a reface dintr-o dati ilfieaga organizme sociali urmind legile logicii si dupi un plan unic. in loc de a se cauta sa fie reformala in pf,4ile sale. tnspdimintdtor spectacol! Deoarece ceea ce este de calitate in scriitor este uneori viciu la omul de stat, Ei aceleasi lucruri care au contribuit adesea la scrierea unor cirli frumoase pot duce la mari revolulii. Limbajul politic insusi a cipetat atunci ceva din limbajul folosit de citre autori, s-a umplut de expresii generale, de temeni abstracli, de cuvinte ambilioase, a cApetat o forme literari. Acest stil, ajutat de pasiunile politice ce stdteau in spatele siu, a pitruns

contradictorii, rangurile bine delimitate, condiliile sociale predeterminate qi obligaliile inegale, se consauia astfel pulin cate putin o societate imaginarl, in care totul pdrea simplu si ordonat, uniform. echitabil si conform cu ratiunea. incetul cu incetul. imaginat;a multimii a pirdsit-o pe prima pentru a se refugia in cea de-a doua. Lumea era dezinteresate de ceea ce exista, pentru a visa la ceea ce ar tl putut fi. Se putea in sfirqit trii cu ajutor,rl spiritului in cetatea ideala pe care o construisere scriitorii.
S-a spus adesea ci revolulia noastri ar fi o consecillI a celei din America. Aceasta a avut intr-adevdr o foarte mare influen(i asupra Revoluliei franceze, insi mai important decat ce s-a intamplat in Statele Unite a fost ceea ce se gandea in acel moment in

in toate clasele sociale, coborand cu o usurinte deosebiti pand la nivelul celor mai dejos. Cu mult inainte de Revolulie, edictele regelui Ludovic al XVIJea vorbesc adesea despre legea naturald si despre drepturile omului. Am gisit terani care, in cererile lot ii denumesc pe vecinii lor concetiteni; pe intendent, rcspectabil magisnat; pe preotul parohial, oficiant al altarului; iar pe bunul Dumnezeu, Fiinta supremi. Acestor terani nu le mai lipseste, penhu a deveni niste scriitori riutecio$i, decat se cunoascd ortografia. Aceste noi calitei s-au integral atat de bine vechiului fond al caracterului irancez, incAt adesea s-a atribuit naturii noastre ceya ce nu provenea decat din aceastl neobisnuitd educalie. Am auzit spunnndu-se cd gustul, sau mai curnnd pasiunea pe care am aritat-o de 60 de ani incoace pentru ideile generale, sistemele si cuvintele mari in materie de politice, tineau de nu stiu ce atribut specific al rasei noastre, de ceea ce se numea un pic cam bombastic spit'itul Jrancez; ca si cum aceasti pretinse caracteristici ar fi putut apirea dintr-o date cihe sfarsitul secolului trecut, dupi ce s-a ascuns pe parcursul intregii noastre istorii. Ciudat este faptul ci am pisrrat obiceiuirile inspirate de literaturd, pierzdnd aproape complel vechea noastra dragoste pentru literel In cursul vierii, am fost intotdeauna uimit si vid cum oameni care nu mai citeau clrlile secolului al XVIII-lea sau ale vreunui alt secol, si care aveau un disprel putemic fali de autori, retineau amt de fidel unele dintre principalele greseli cdrora le ddduse naslere, inainte de venirea lor pe lume. sptritul literar.

CAPITOLUL2
Despre cum a putut necredinta si devine o pasiune gen;rali qi dominantl printre francezi in secolul al -XVl[-leh qi ce tip de influen{dL a avut acest lucru asuPra caracterului Revolutiei
revolulie a secolului al XVIJea, cAnd spiritul de investigalie a inceput si distingi intre diversele tradilii crestine pe cele false si pe cele adevdrate, nu incetasere si apari minli luminate care, mai curioase sau mai indriznele, le contestaseri sau le respinsesere pe toate. Acelasi spirit care in vremea lui Luther a fecut ca milioane de catolici si piriseascd dintr-o datd catolicismul, mina in fiecare an caliva creqtini izolali in afara crestinismului insusi. Ereziei i-a umat necredinla. Putem spune in general ci, in secolul al XVIIIJea, cregtinismul pierduse pe intreg continentul european o mare parte din

Dupi

meLrea

puterea sa. insl, in cea mai mare parte a lerilor, el era mai curdnd neglijat decit combitut, si chiar cei care il abandonau, o ficeau cu regret. Necredinta era rdspffnditi printre principi qi literali; ea nu pitrundea inci deloc in s0nul claselor mijlocii 9i populare. Riminea capriciul anumitor spirite, nu o opinie comuni. ,,Este o prejudecati risp0nditi in genelal in Germania, spune Mirabeau in 1787, ci provinciile prusace ar fi pline de atei. Adevlrul este ci, daci existd acolo caliva liberi cugetatori, poporul este tot atat de atafat de religie ca in regiunile cele mai pioase si existd chiar un mare numlr de fanatici." El adaugi cd este foarte regretabil c[ Friedrich al Illea nu permite preolilor catolici si se crsltoreasci, gi mai ales ci refuzi si le lase celor care se cdsitoresc beneficrile ecleziastice, ,,misuri pe care, spune el, indrdznim si o credem demni de un om atat de mare." Cu exceplia Franiei, niceieri

inci o pasiune generali, arzitoare, intoleranti si opresivi. Aici se petrecea un lucru nemaiintilnit. in alte vremuri, religii incetetenite fuseseri atacate in mod violent, insi ardoarea cu care erau combdtute isi gS.sise intotdeauna originea in zelul pe care il inspirau noile religii. Religiile false si detestabile ale Anrichirilii
necredinta nu devenise nu au avut adversari numerosi si pasionafi decat cand crestinismul era deja prezent pentru a le inlocui. Pdni atunci, ele se stingeau incet si firi larmi, in indoiald si indiferentA; aceasta este moartea de biltranete a religiilor in Franla, religia crestini a fost atacate cu furie, fird a se incerca inlocuirea ei cu alti religie. S-a lucrat cu o ardoare contilui la inlinuarea credinlei din suflete, care apoi au fost ldsate goale. O mullime de oameni s-au inlldcAral pentru aceasti intreprindere ingrati. Necredinla absoluti in materie de religie, care este atat de contrari instinctelor naturale ale omului si care il pune sufleteste intr-o posture at6t de dureroasi, a plrut atrigatoare multimii. Ceea ce nu produsese pAnd atunci decAt un fel de apatie maladivl a dat nastere de aceasti date fanatismului Ei spiritului de propagandd.

se afla

fice ale aceshri fenomen trebuie ceutate mai putin in starea in care religia, cat in starea sociedlii.

Intilnirea mai multor mari scriitori dispusi si nege adevirurile religiei crestine nu pare suficiente pentru a explica un eveniment atat de extraordinar; cici de ce s-au indreptat ei toIi, dar toli, in aceasd direclie mai curdnd decdt in cea contrari? De ce nu s-a g5.sit printre ei nici unul carc si, aleag6, teza contrare? in fine, de ce au gisit in senul mullimii, mai mult decat predesesorii 1or, disponibilitatea pentru a-i asculta si spiritul atat de credul? Doar cauzele specifice ale timpului si tdrii in care au triit aceEti scriitori pot explica si inteprinderea, $i succesul lor. Spiritr-rl lui Vohaire exista de multl vreme ?n lume; dar Voltaire insusi nu putea domni intr-adevlr decit in secolul al XVIII-lea si ?n Franla. Si recunoastem mai intAi ci Biserica nu era cu nimic mai atacabili Ia noi decat in alta parte. Din contri, defectele si abuzurile ei erau mai mici in Franta decat in cea mai mare parte a tirilor catolice. La noi, ea era infinit mai tolerand decdt fusese
pAnd atunci si decdt era cazul la celelalte popoare. Cauzele speci-

Pentru a inlelege fenomenul, nu trebuie si uitim nici un moment ceea ce am spus in capitolul precedent: ci tot spiritul de opozilie politici ndscut din defectele guvernirii, neputandu-se manifesta in afacerile publice, se retugiase in literaturd, si cd scriitorii deveniserd veritabili sefi ai marii partide care tindea si rastoarne toate instituliile sociale si politice ale 1irii. Odatd inleles acest lucru, problema isi schimbi subiectul. Nu rnai este vorba de a qti in ce misuri in acea epoci Biserica putea picitui ca institulie religioasd, ci in ce misuri constituia ea un obstacol in calea revoluliei politice care se pregitea si ii deranja cu precidere pe scriitori, care erau principalii promotori ai acesteia. Prin chiar principiile sale de organizare, Biserica se opunea principiilor pe care scriitorii voiau sd le impuni in guvemarea civili. Ea se baza in prilcipal pe traditie, recunostea o autoritate superioad ratiunii individulale si era ierarhic organizati; scriitorii aveau un mare disprel pentru toate instituliile care se bazau pe respectul trecutului, nu ficeau apel decAt la raliunea individuali gi tindeau ci.tre confuzia rangurilor. Pentru ca o intelegere intre Biserici si scriitori si fi fost posibild, ar fi trebuit si se recunoasci

citre ambele pirli cd societatea politici si societatea religioasi, fihd prin natura lor diferite in mod esential, nu pot fi reglementate prin principii identice. Insi situalia era mult diferiti qi se pirea ci,
de

penhu a ataca institu(iile statului, era necesar si fie distruse mai intii cele ale Bisericii, care le serveau celor dintdi drept bazi si model.

in epoc5, Biserica era de altfel ea insisi principala putere politici Ei cea mai detestaa de toate lumea, chiar daci nu era si
Pentu ce se amestecase cu celelahe puteri polifi chemati prin vocatia sau nahfa sa, ea consacra adesea defectele acestora pe care in alte imprejurlri le infiera, le proteja cu aura sa sacri, si pirea se doreasce sI le faci nemuritoare ca ea insigi. Atacind-o, puteai fi sigur cI intri inainte de toate in gratjile publicului. Insi, dincolo de aceste motiye generale, scriitorii mai aveau
cea mai opresivi.

tice

firi

s,i

altele mai specifice si, pentru a spune asa, mai personale, pentru

mai intai Biserica. Biserica reprezenta acea parte a puterii centrale care le era cea mai apropiate Ei care li se opuneain modul cel mai direct. Celelalte puteri nu iqi ficeau simliti prezenla asupra lor decit rareori. insi Biserica, fiind in mod special inslrcinati s[ supravegheze ideile qi si cenzureze scrierile, ii incomoda zilnic. Aplrand contra ei libertilile generale ale spiritului uman, scriitorii luptau pentru propria lor cauzi si incepeau prin a zdrobi piedica
a ataca

cea mai constringitoare.

Mai mult, din vastul edificiu pe care il atacau, Biserica li se plrea ci este, qi era de fapt, partea cea mai deschisi gi mai pulin apdratd. Puterea sa slibise pe mlsure ce puterea principilor laici se intdrise. Dupi ce le fusese superioari, apoi egali, Biserica fusese redusi la condilia de clienti. Intre prhcipi gi Biserici se stabilise un fel de schimb: primii ii acordau fo4d materiali, pentru ca la rindul siu ea si le ofere acestora auloritatea sa morali. Principii impuneau respectarca preceptelor sale, iar B iserica fdcea ca voinla acestora si fie respectata. Schimb periculos, atunci cand se apropie
vremuri revolulionare, qi intotdeauna dezavantajos pentru o putere care nu se bazeazi pe constrAngere, ci pe credinld. Chi:n daci regii nost i nu renuntaserd sd-si sptnL cei dintdi ai fii Bisericii, ei se achitau cu foarte mare neglijenli de obligatiile fati de aceasta. Aritau mult mai pulinl a.rdoare in a o proteja, decit in a-si apira propria guvemare. Este adevdrat ci regii nu permiteau si fie aracatl direct; dar acceptau si fie ciuruitd de la depirtare cu mii de sigeli. Aceaste semi-constrdngere ce era impusl dugmanilor Bisericii, in loc sI le diminueze puterea, le-o intirea. Existi momente in care opresiunea exercitati asupra scriitorilor reulegte si opreasci evolulia ideilor, iar altele in care aceasta se precipiti. Insi nu s-a mai intamplat niciodatd ca un tip asemlnltor de control exercitat asupra presei si ii mlreasci acesteia puterea de o suti de ori. Autorii erau persecutali doar atat cat sd se poatl pl6nge, insi nu indeajuns de tare incat sd tremure de frici; ei sufereau de acel tip de consfiangere care indeamni la luptl, $i nu de apisarea jugului care impovireazi. Ficeau obiectul unor unneriri care aproape intotdeauna erau lente, zgomotoase gi zadamice, 9i care

pdreau si aibi ca scop mai curdnd si ii incurajeze, decat si-i detumeze de 1a scris. O completl libertate a presei ar fi fost mai pulin dAunatoare pentru Bisericd. ,,Credeli ci intoleranta de la noi este mult mai favorabili progresului spiritului decnt libertatea voaste nelimitati, ii scria in 1768 Diderot lui David Hume; d'Holbach, Helv,ctius, Morellet qi Suard nu sunt de aceeasi pirere." Cu toate acestea, scotianul avea dreptate. Locuitor al unei liri libere, el nu poseda inci experienla libertilii; Diderot gandea in aceasti problemi ca un om de litere, Hume ca un om politic. Daci opresc primul american ce imi iese in cale, fie la el in lara, fie in altl parte, gi il intreb daci el crede ci religia este importantl pentru stabilitatea legilor gi buna ordine a societilii, imi va rispunde firi ezitare ci o societate civilizati, dar mai ales o societate liberl, nu poate supravie{ui flri religie. intr-o astfel de societate, respectul religiei este, in opinia sa, cea mai imporranti garanlie pentru stabilitatea statului si siguranla cetelenilor Cei mai pulin versati oameni in Etiinla guvemirii Etiu cel pulin acest lucru. Totugi, nu existA lari in lume in care cele mai indriznele doctrine politice ale filozofilor secolului al XVIIIJea si fie aplicate cu mai mare consecven{i ca in America; numai ideile antireligioase ale acestora nu au putut fi niciodad aplicate, chiar penfu a instaura libertatea nelimitati a presei. AE spune acelasi lucru despre englezi[N]. Filozofia noastrd ateiste le-a fost predicati chiar inainte ca majoritatea filozofilor nostri se fi venit pe lume; Voltaire s-a instruit Ia qcoala lui Bolingbroke. Pe parcursul intregului secol al XVIIIlea, necre-

dinta a avut reprezentanli celebri in Anglia. Scriitori abili gi ganditori profunzi au devenit suslinAtorii acestei cauze, insl nu au putut-o face si triumfe ca in Franla, pentru cA toli cei ce aveau vreun motiv sA se teamd de revolutii, s-au gribit si vinl in ajutorul credin,telor inridlcinate. Chiar aceia dintre ei care erau cei mai familiarizali cu societatea francezl a epocii si care nu considerau doctrinele noastre filozofice false, Ie-au respins ca fiind periculoase. Asa cum se intAmpld intotdeauna in cazul popoarelor libere, partide politice mari au glsit cu cale si isi lege cauza de

tr

aceea a Bisericii si

il vedem chiar pe Bolingbroke devenind aliatul

episcopilor Clerul, animat de aceste exemple si simlind ce nu este singur, lupta el insusi cu energie pentru propria cauzd. Biserica Anglicani, in ciuda defectelor organizirii sale si a abuzurilor de

Simtindu-se astfel plrisiti de citre toli cei pe care un interes comun i-ar fi putut alitura cauzei sale, Biserica Franlei, pAni atunci atat de bogatd in mari oratori, a rimas firi glas. S-ar fi putut crede la un moment dat cA ea era gata se isi condamne propria credinti,
cu condilia si i se pastreze bogiliile;i rangul. Cei care negau cregtinismul ridicau vocea, in timp ce aceia care credeau in continuare rimineau ticuli. Apoi s-a intamplat ceea ce s-a vezut atat de des printre noi, nu numai in chestiuni de religie, ci si in altele. Cei care i;i pistrau vechea credinli se temeau ci i-au rimas singurii fideli si, temindu-se mai mult de a gindi ca ea. izolare decit de eroare, s-au aldturat multimii pdrti na(iunii a aperut unei a decit credinta nu era inci ce Ceea

lot soiul care colciiau in sinul siu, a ficut fatl cu succes socului. Scriitori Ei oratori au ie;it din r0ndurile sale si s-au angajat cu ardoare in apirarea crcstinismului. Tcoriile care ii erau ostile accstuia, dupi ce au fost discutate si combilute, au fost in cele din urmi respinse prin efonul socielilii insesi, firi ca puterea si se alncstece in aceasti disputA. Dar de ce si ciiutim exemple in alti parle decit in Franla'l Ce fiancez s-ar decide astizi si scrie cirrile lui Didcrot sau ale lui Ilclv6tius? Cinc ar vrea si Ie citeasci? As spune chiar, cine le mai cunoaste titlurile? Experienta partiali pe care anl acumulat o dc 60 de ani incoace in viala publica a fost suficicnti pentru a ne dezgusta de aceasti literaturi periculoasi. Oricine poate vedea cum respectui fali de religie si-a reluat treplat locui in sanul dit'eritelor clase ale na{iunii, pe mlsurd ce fiecare dintre ele cipita aceastir experien(A la scoala duri a revolutiilor Vechea nobilime,
care era clasa cea mai necredincioasi inainte de '89, a deyenit cea mai zeloasd dupd '93; prima afectati, ea a fost prima carc s-a convertit. Cand burghezia s-a simlit ameninlate in siu, am ^succesul vizuto la rindul sdu reapropiindu-se de credinld. lncetul cu incetul, care oamenii respectul fap de religie a pitruns in toate locurile aveau ceva de pierdut din pricina dezordinri populare ;i necredinta a dispirut, sau cel putin s-a ascuns, pc misrul ce teama de revolutie se fdcea sirrtiti.

firi

astfel ca fiind opinia tuturor. Si a ce nu erau de acord cu ea.

pirut irezistibili chiar pentru cei

Discreditarea generald care s-a abitut la sf6rsitul secolulni trecut asupra tuturor credin(elor religioase a exercitat, fird nici o indoiali, cea mai mare influen{i asupra intregii noastre Revolu1ii, marcindu-i caracterul. Nimic nu a contribuit mai mult la creionarea fizionomiei teribile pe care i-o stim. Cind incerc sI clarific efectele pe care necrcdirla le-a produs in Franla, con-sider ci aceasta i-a impins pe oamenii din epoci la
acte atat de extreme qi neobisnuite mai

curind tulburAnd spiritele,

il

decat degradand sufletele sau corupdnd moravurile. Cdnd religia a pdrlsit sufletele oamenilor, ea nu le-a lisat pustii si slibite, asa cum se intampli adesea; acestea s-au umplut pentru moment de idei si sentimente care i-au linut o vremc locul,

Nu asa stiteau lucrurile si la sfirs!tul Vechiului Regim. Pierduserim in intregime obiceiul de a ne ocupa de problemele importante ale oamenilor si ignoram complet rolul pe care il joaci religia in conducerea statelor, astfel inc6t necredinta s-a instalat mai intAi chiar in spiritul acelora care aveau intcresul cel mai direct si mai presant ca statul si fie organizat si poporul supus. Nu numai cA au acceptat necredinla, dar in orbirea lor au rispindit-o peste tot in jurul lor. Au ficut din impietate un fel de distraclie a vielii lor Eandave.

impiedicindu-le in priml instanle si se pribuseasci moral. Daci francezii care au ficut Revolutia erau mai necredinciosi decAt noi in ceea ce priveste religia, le rimdnea cel pLrtin o credin@ care noui ne lipseste: credeau in ei insisi. Nu se indoiau de perfectibilitatea, de puterea omului; erau pasionafi din toate inima de miretia omului si aveau incredere in virtulile sale. Le stitea in fire aceasti incredere orgolioasi care duce adesea la erori, dar firi de care un popor nu este capabil decat si se supuni. Acesti oamcni nu se indoiau ci erau chemati se hansforme societatea si sd regenereze rasa umani. Aceste sentimente si pasiuni deveniserA pentru

ei un fel de noui religie care, producind unele dinfe efectele pozitive pe care am vizut ci le produc religiile, ii fereau de egoismul individual, ii impingeau pAni la eroism si devotarnent si ii flceau imuni la toate aceste bunuri insignifiante pe care noi le posedim. Am studiat indelung istoria qi indrlznesc sI afirm ci nu am mai intdlnit o alti revolutie in care, la inceputurile sale, sA se poate vedea un patriotism mai sincel un dezinteres personal mai evident si o maretie mai autenticl la atat de mulli oameni. Cu acest

CAPITOLUL3
Despre cum au dorit francezii reforme

inainte si doreasci libertdti

prilej, natiunea a aritat principalul defect, dar in acelasi timp si principala calitate a tinereiii: lipsa de experienli si generozitatea. Si cu toate acestea, necredinta a produs in epoci un rdu public imens. In majoritatea marilor revolulii politice care avuseserd loc pAnd atunci in lume, cei care atacau legile stabilite respectaseri credinlele religioase. Si, in majoritatea revolutiilor religioase, cei care atacau religia nu s-au apucat se schimbe in acelasi timp natura si ordinea tuturor puterilor si s[ aboleasci cu totul vechea organizare guvernamentali. Deci, in momentul celor mai putemice framantiri sociale continua sA existe un punct de sprijin sotid. insi in cazul Revolutiei franceze, legile religioase fiind abolite in acelasi timp in care legile civile erau inliturate, spidtul uman si-a pierdut in intregime suportul si nu a mai stiut nici ce sI crute, nici unde si se opreasci. S-a vezut cum apare o specie noui de revolutionari, care au dus indrizneala pnni la nebunie, pe care nici o noutale nu i-a mai putut surprinde, care nu erau retinuti de nici un fel de scrupule si care nu ezitau niciodati in fala executirii unui plan. Si nu trebuie si se creadd cA aceste fiinte noi erau creatia izolatd si efemerd a unui moment si ce trebuiau si dispari odati cu el. Fiinlele acestea au format din acel moment o rase care s-a perpetuat si fi.spandit in toate pertile civilizate ale Pim6ntului, pistrind aceeasi fizionomie, aceleasi pasiuni, acelasi caracter. CAnd am venit pe lume, aceastl fire era deja formate; ea se aflA incl sub ochii nostri.

Un lucru demn de a fi remarcat esrc cA, dintre toate ideile si sentimentele care au pregatit Revolulia, ideea si gustul pentru libertilile publice propriu-zise au apirut ultimele, dupl cum au fost si primele care au disPirur' Vechiul edificiu guvemamental incepuse de multl vreme si
fie zdruncinati
clAtina deja $i inci nu se punea problema acestor liberteti. Voltaire abia daci se gindea la ele; trei ani de stat in Anglia i le arAtasere, dar nu il fdcuserl sd le iubeasci. Filozofia sceptice practicati in libertate de englezi il cucereqte, insd legile
se

impresioneazi mai pu,tin: le remarcd mai mult defectele decat vktulile. in scrisorile despre Arglia, care reprezinte una din capodoperele sale, Voltaire vorbelte cel mai pulin despre Parlament. in realitate, ceea ce invidiazi el in primul rind la englezi este libertatea lor literard, insd nu se preocupi de loc de libenatea lor politici, ca gi cind cea dintdi ar putea si existe vreodati pentru un timp mai indelungat ffuI cea de-a doua.

lor

il

Citre mijlocul secolului vedem apirind un anume numir de scriitod care se ocupi in special de probleme de administralie publici care, impirtlEind principii comune au cepitat un nume comln: economisti sat fiziocrati. Economiqtii au avut parte de mai pulini strilucire in istorie decdt filozofii Ei au contribuit poate mai pulin decat ei la izbucnirea Revolutiei; crcd totusi ci in scrierile lor putem analiza cel mai bine adevdrata naturA a Revoluliei. in ceea ce priveqte guvemarea, filozofii nu au iesit niciodati din

lumea ideilor foarte generale si foarle abstracte; economistii, firi sI fie striini de teorii, au cobordt totusi mult mai aproape de fapte. Unii au spr.rs ceea ce ne-am fi putut imagina, ceilalli au indicat uneori ceea ce trebuia ficut. Toate institutiile pe care Revolutia le va aboli pentru totdeauna au fost atacate de ceffe economisti; nici una nu a girsit iertare in ochii lor Din contri, toate acelea care pot trece drept opera proprie a Revoluliei au fost arunlate dinainte de citre ei si recomandate cu ai iloare. Cu greu am putea cita micar una a cirei simdnti s6 nu ti fost sdditi in vreuna din scrierile lor; aici se giseste tot ceea ce este mai substantial in ele. Mai mult, in ci4ile economistilor se poate observa acest temperament revolutionar qi democratic pe care il cunoastem atat de binc; nu numai ci ei urdsc unele privilegii, dar insasi diversitatea li se pare odioasd: adorau egalitatea chiar si in servitute. Ceea ce ii der:rnjeazi in proiectele lor trebuie distrus. Contractele le insp.irau pulin respect; drepturile private nici o consideratie sau mai bine zis, in realitate nici nu mai existd in ochii lor drepturi private, ci doar o utilitate publici. Cu toate acestea, economistii sunt in general oameni cu moravuri agreabile si linistite, oameni bine intenlionali, magistrati cinstiti, administratori priceputi; insi sunt atatali de spiritul specific al operei 1or. Economigtii au un dispret fdri margini fali de trecut. ,,Natiunea este guyemati de secole de principii false; in acest domeniu, lotrl pare ci a fost flcut la intimplare", spune Letronne. Plecand de la aceasti idee, economistii se pun pe treabd. Nu existi instituqic, oricXt de veche si de bine fondalA in istoria noastrd, pe care ci si nu doreascd si o aboleasci, penru simplul motiv cl ii incomodeazd si strici simetria planurilor lor. Unul dintre ei propune disparilia tuturor diviziunilor teritoriale si schimbarea tuturor numelor provinciilor, si asta cu 40 de ani inainte ca Adunarea constituantd si puni in practicd aceste idei. Inainte ca ideea necesiti{ii institutiilor libere si inceapi si se contureze in minlile lor, economistii imaginaseri deja filozofia tuturor reformelor sociale si administrative pe care Revolutia lea realizat. Este adeverat ci sunt extrem de favorabili schimbului liber de produse, rdeli de laisser fairz sau de laisser passer in

industrie si in comert; insd in ceea ce priveste libertitile politice propriu zise, economigtii nici mdcar nu se g6ndesc la ele, si chiar cdnd le vin din intimplare in minte, le resping din capul locului. Cei mai mul{i incep prin a-si areta dusmAnia neiertltoare fa{A de adunirile deliberative, fale de puterile locale si subalterne si, in general, fa(i de toate acele contra-puteri ce fuseseri stabilite in diferite epoci la toate popoarele libere pentru a contrabalansa puterea centrali. ,,Existenla in sinul guvemirii a sistemului contra-puterilor este o idee funestA". spune Quesnay. -,,Speculatiile care au inspirat sistemul contra-puterilor sunt himerice",
spune un prieten de-al lui Quesnay.

Singura garanlie pe care economislii o inventeaza conlra ab[zului de putere este educalia publici, fiindcd, asa cum spune tot Quesnay, ,,despotismul devine imposibil dacA natiunea cste luminatd". - ,,Uimi,ti de rduI Ia care ducc abuzul de pLrtere, spune un alt discipol al siu, oamenii au inventlt o mie si unul de mijloace absolut inutile. neglijinduJ pe singurul cu adevirrat eficace, care este invelimantul public general, continuu, al dreptitii si al ordinii naturale." Cu ajutorul acestui mic discurs literar inc0lcit inteleg ei si suplineasci toate garanliile politice. Leffonne, care deplinge atat de amar n]odul in care puterca centrali abandoneazi zona de cimpie, care este lipsitii de drumuri, de industrie, firi educatie, nu isi poate imagina ci soarta acesteia ar putea tbarte bine sI fie mai buni daci cei insirci-nati cu rezolvarea acestor probleme ar fi localnicii inqisi. Turgot insu;i, pe carc datorit.l mirinimiei sut'letului siu si a rarelor sale calitili intelectuale ar trebui si il considerim difcrit fali de toli ceilal'li, nu posedA mai mult decit ei Bustul pcntru libertitile politice, sau cel putin nu il capiti decit tdtziu, cind acest lucru ii este sugerat de citre starea de spirit generalii. Pentru el, ca si pentru majoritatea economistilor, cea dintei garantic politici este o anumita instmctie publici ofe^iiti de citre stat, prin anumite procedee si intr-un anumit spirit. Increderea pe care el o arati in acest fel dc medicatie intelectuali sau, cum spune unul dintre contemporani, in mecanismul unei edututii corllbrnte cu principiile, este firi limite. Intr-un mcmoriu in c;Lre ii propune

regelui un astfel de plan, Turgot spune: ,,indrdznesc si vi rispund, Sire, ci in zece ani natiunea Voastrl va fi de nerecunoscut si ce, prin educalie, bune moravuri, prin r6vna inteleapti depusi in serviciul Vostm Ei al patriei, ea se va gesi cu mult deasupra celorlalte natiuni. Copiii care au acum zece ani vor fi atunci birbati gata pregdtili si intre in slujba statului, devorati tirii, supusi auroritllii, nu prin teami, ci cu ajutorul ratiunii, gata si-qi ajute conceulenii ce sunt obisnuiti si recunoasci si sd respecte legea.,, Libertatea politicd era distrusi de at6ta vreme in Franta, incat ii fuseseri. uitate aproape in intregime condiliile si efectele. Mai mult, rlmdsilele informe care mai existau incd din ea si institutiile care pireau cd au fost flcute pentru a o inlocui o ficeiu si pard si mai suspecd si dideau adesea nastere la prejudecili in legdturd cu ea. Cea mai mare pafie a adundrilor de stlri care mai existau

inci, alituri de formele invechite, spiritul Evului Mediu, si departe de a ajuta la progresul societitii, mai mult il impiedicau. Parlamentele, singurele insdrcinate sA fine loc de corpuri politice, nu puteau impiedica rlul pe care puterea centrali il ficea, gi adesea impiedicau chiar binele pe care aceasta voia sd il faci. Ideea de a infiptui revolutia visatd cu ajutorul tuturor acestor vechi institutii li se pirea economistilor impracticabili. Gdndul de a incredinta execulia planurilor lor natiunii suverane le surdde chiar mai putin; cdci cum si faci ca un popor intreg si adopte si sd urmeze un sistem de reforme alet de vast si ale cdrui pifli sunt arel de strans legale unele de altele? Economistilor li se pare mull mai simplu si mai oportun si punl in slujba propriitor planuri
pdstrau

insisi administratia regali. Aceasti noua putere nu era nescuti din institutiile Evului Mediu, cdci nu le poarti amprenta; alituri de defecte, economistii ii identifici si unele inclinalii pozitive. Ca si ei, manifesri un gust natural pentru egalitatea de condilii fi uniformitatea regulilor. Uriste din adincul inimii, la fel de mult ca si ei, toate vechile puteri care s-au niscut in epoca feudall sau care tind cetre principii aristocratice. Am ciuta in zadar in restul Europei o masini.rie guvemamentall at6t de bine construitl, de mare si de putemici. Existenta printre noi a unei astfel de ocirmuiri li se pare econo-

mistilor o circumstanli deosebit de fericiti: ar fi denumit-o przvi dentiald, dac ar fi fost atunci la moda, cum este astlzi, si faci sd intervind Providenta cu orice prilej. ,,Situalia Fran{ei este cu mult mai buni decat a Angliei, spune Letronne; pentru ci aici pot fi infiptuite reforme care pot schimba intreaga stare a tirii intr-un moment, in timp ce la englezi astfel de reforme pot intotdeauna si fie impiedicate de cetre partide." Nu este, deci, vorba de a distruge aceastl putere absolute, ci de a o converti. ,,E necesar ca statul sI guvemeze dupi regr.rlile ordinii esentiale, spune Mercier de la Rividre, si cind se intAmpli acest lucm, se cuvine ca puterea lui si fie absoluti." , ,,Daci statul isi intelege bine datoria, spune un altul, atunci ffebuie sI fie lisat liber." De la Quesnay la abatele Bodeau, veti glsi aceeasi stare de spidt la toli autorii. Pentru a reforma societatea din vremea lor, ei nu se bazeazd doar pe admhistratia regald; tot de aici imprumuti partial si ideea conducerii viitoare pe care vor sd o fondeze. Privind la acest model, isi fac o imagine despre ceea ce va urna. Dupe economisti, statul nu trebuie doar si comande natiunii, ci si o si modeleze intr-o anumiti formd.. Lui ii revine sarcina de a forma spiritul cetitenilor urmand un model pe care si l-a fixat dinainte. Datoria sa esle de a umple acest spirir cu anumite idei si de a le anima inimile cu sentimentele pe care le crede necesare. in realitate, drepturile statului sunt ,r"li-itut", iar acesta poate face tot ce vrea; nu reformeazi oamenii, ii transformi de-a dreptul. Poate ci nu ar depinde decdt de el se face alt tip de oamenil ,,Statul face din oameni tot ceea ce vrea", spune Bodeau. Aceste cuvinte rezumi toate teoriile economistilor. Aceastd imensl pulere sociale pe care o imagineazi economigtii nu este doar mai mare decdt toate celelalte cunoscute, ci diferi. deasemenea prin originea si caracterul seu. Nu derivi direct de la Dumnezeu; nu este in legeture cu traditia; este impersonali: nu se mai numeste regele, ci Statul. Nu este mostenirea unei familii; este produsul si reprezentantul tuturor qi trebuie si supuni drepturile fieciruia vointei tuturor.

Aceasti forml specificl de tiranie pe care o numim despotism democratic si pe care Evul Mediu nu o cunoscuse, le este deja familiari. In societate nu mai existl ierarhie, clase distilcte, ranguri fixe, ci un popor compus din indivizi aproape identici si in intregime egali, o masl confuzi recunoscutl drept singur suveran legitim, inse care este lipsitd cu grijl de toate atributele care iar fi permis si conducl qi sd supravegheze singuri propria forml de guvemare. Deasupra ei se giseste un mandatar unic, inslrcinat sI facd totul in numele sau, firi a o consulta. Pentru a-l controla, o opinie publici lipsiti de organe; pentru al opri, revolulii ;i nu legi; de drept, un agent subordonat; de fapt, un stip6n. Negisild inci injurul lor nimic care si li se pari conform cu acest ideal, economistii il vor ciuta in strdfundurile Asiei. Nu exegerez cdnd afirm ci nu a existat unul singur care si nu fi ficut undeva in scrierile sale elogiul emfatic al Chinei. Citindule cd4ile, putem gisi in ele mlcar atata lucru; si cum China este inci putin cunoscutd, nu exis6 fAsnaie pe lumea asta pe care si nu o spuni pe seama ei. Aceaste conducere neroadl si barbari, pe care o mdni de europeni o controleazi dupi bunul plac, li se pare modelul cel mai perfect pe care il pot copia toate naliunile din lume. Ea reprezinti pentru economisti ceea ce au devenit mai tdrziu Anglia gi America pentru toti francezii. Se simt emolionali qi plini de incnntare la vederea unei teri al cerei suveran absolut, insi lipsit de prejudeceti, munceste o dati pe an cu propriile m0ini peman l pentru a onora meseriile productive; o tare in care toate funcliile sunt oblinute la concursurile literare, care nu are ca rcligie decat o filozofie;i in care literaiii 1in loc de aristocralie. Se crede ci teoriile distructive care sunt desemnate in zilele noastre cu numele de socialism sunt de origine recente; aceste teorii sunt contemporanele primilor economiqti. In timp ce acegtia foloseau guvemarea atotputemici 1a care visau pentru a schimba forma societilii, ceilalti puneau mAna in mod imaginar pe aceeasi pulere pentru a ruina bazele societAlii. Cititj Codul Naturii al lui Morelly. Veli regisi aici, aleturi de toate doctrinele economistilor asupra atotputemiciei statului si asupra drepturilor sale nelimitate, multe din teoriile politice care

pe care au inspdimintat cel mai mult Franla in ultimul timp' 9i ni le imaginam ca abia nascute: comunitalea bunurilor' dreptul la munc[, e-galitatea absoluti, uniformitatea in toate lucrurile' pre-

cizia meclnici

tirilor
social.

tuturor miscirilor ildivizilor, tirania reglemengi absorblia completi a personalititii cetdlenilor in corpul
a

,,in societate nimic nu va mai apartine cuiva in exclusivitate Prosau cu titlu de proprietate, spune articolul 1 al acestui Cod restabileasci o va sd incerca care cel iar prietatea este dlteslabili, va fi inchis pe via1i, ca un nebun violent qi duqman al umanietii' Fiecare cetilean va fi hrinit, inrrelinut qi angajat pe cheltuiala publici, spune articolul 2. Toate produsele vor fi adunate in magaritr" poblic", p.ntru a fi distribuite cetelenilor si a servi nevoilor ii"tii lo. Oragele vor fi construite dupi acelasi plan; toate ediiiciile aflate in folosinla particularilor vor fi identice' La varsh de cinci ani toti copii vor fi ridicali din sinul familiei qi cresculi

in comun, p" ih"ltoiulu ttutului, intr-o manieri uniforml " Vi se pare cd aceasti carte a fost scrisi ieri; de fapt, ea dateaze de- o suti ie ani. Cartea cu pricina aplrea in 1755, in acelasi timp in carc ce atat centraliQuesnay isi fonda gcoala: iatl cit este de adeverat zarea, cht qi socialismul sunt produsele aceluia;i sol' Socialismll 9i centralizarea se afle inft-o relatie identici cu aceea existenti intre frucfil cultivat 9i cel silbatic. Dintre toli oamenii timpului lor, economiEtii par si fie francezii cel mai pulin dezorientali; pasiunea lor pentru egalitate este atat de hotirati qi gustul penru libertaie atat de nesigu, incat caped un fals aer de contemporani. Cind citesc discursurile ;i scrierile celor care au ficut Revolulia, mi simt deodati transportat intr-un loc qi in mijlocul unei societdli pe care nu le cunosc; insi "ind parcurg cerlile economiqtilor, mi se pare ci am treit irnpreuna cu acei oameni qi ci tocmar am terminat de discutat cu ei' Citre 1750, intreaga.naliune s-a aritat la fel de pu,tin exigent6 in ceea ce priveste libertatea politici precum economiEtii ingiqi; nemaipracticand-o, i-a pierdut gustul li chiar inlelesul' Socielatea igi dorea mai mult reforme decit drepturi. Daci s-ar fi gisit atunci pe tronul Franlei un principe de talia qi cu temperamentul marelui
181

provinciile incep si nutreasci dorinta de a-se administra din nou singure. Ideea ci poporul in intreginie are dreptul dc a lua parte la conducere pitrundi in minlilc oime_ nilor si le !ucercste. Se reaprinde amintirea vcchilor Sieri Generalc. Natiunea, care isi detestl propria istorie, nu isi reanirteste cr.r placere decit aceasti parte. Noul curent ii antreneazi chiar si pe cconomisti si ii tbrtcaza si isi modifice sistemul unitar de gind^ire cu ciiteya institufii libere. In 1771, cind sunt desfiintatc parlamcntele, aceeasi asislenti carc avLlsese de sufcrit de atalea ori de pe urma prejudeciqilor

si ne indice

libenilii polirice sc infarisase imagin:rriei lrancezilor. czLrora le devenet pe zr CC trecc rnai alragjloare. E\j\li mulle \e[r]c Ccre
Bine,1

Friedrich, nu mi indoiesc ci ar fi realizat multe dirtre cele mai mari schimbiri ale Revoluliei in ceea cc priveste societatea si guyemarea, si asta nu numai firi si igi piardi coroana, ci chiar sporindu-si intr-o mare misuri puterea. Se spune cd unul dintre cei mai abili minigtrii pe care i-a ar,ut LtrdoviJ al XV_lea. domnul de Machrult. a intrevazul acea\la idee si i_r indicat-o stupanului siu; insd astfel de actiuni nu se propun; nu esti in stare s; le pui in aplicare dcc6t daci ai fost capabil si le concepi. Doudzeci de ani mai tArziu, situaqia nu mai ira aceeasi: ima_

si servim, cred ci este mai bine se o fac sub conducerea unui leu de rasi, si care este si niscut mai putemic decat mine, decit sub ordinele a doue sute de sobolani de-o teapi cu mine." Voltaire adaugi ca scuzi: ,,G2ndi1i-vi ci trebuie sI apreciez foafle tare favoarea ficuti de citre rege tuturor seniorilor feudali, de a le pldti cheltuielile de justilie." Voltaire, absent de multi vreme din Paris, credea ci opinia publici rilmiscse in punctul in care o lisase la plecare. Nu era deloc asa. Francezii nu se mai limitau la a-si dori ca problemele Ior si fie mai bine rczolvate; incepeau si isi doreasci si gi le
rezolve singuri, si era evident cA marea Revolulie pe care totul o pregitea urma si aibi loc nu numai cu asentimentul poporului, ci chiar cu participarea lui. Crcd ci, incepind din acel moment, aceasta reYolulie radicald care urma si distn:gi deopotrivi ceea ce avea Vechiul Regim mai riu, dar si ceea ce avea mai bun, devenise inevitabili. Un popor atet de putin pregitit si actioneze de unul singur nu putea sd initieze o reforma totale tird ca in acelali timp si nu distrugi to1ul. Un rege absolut ar fi fost un inovator mai pulin periculos. Cind mi gindcsc cI aceeasi revolutie care a distrus a6tea institutii, idei si obiceiuri contrare libertitii, a abolit pe de alta parte atatea altele, feri de care aceasta nu poate exista, inclin sil cred ca realizati dc cetre un despot, Revolulia ne-ar fl ficut mai pulin incapabili ca intr-o zi sd devenim o natiune liberl, decdt daci a tbst realizati in numele suveraniti(ii populare si de citre popor.

acest lucru.

acestora, a fost profund irnpresionard virzindu_le prhbusindu_se. Se pirea cd o datd cu ele s-a prdbusit ultima baricri c:ue putea

inci limita arbitrariul regal.

mari servicii aduse natiunii? De altfel, nu s_au dovedit aceste prrl:inrenle ade.c:t prigonitoare si barbare? ii odmir pe galipentnr ca lau ap.rrrrea aceslor hurghezi insolenti si nesupusi. Cir despre mine, eu cred ci. regele are dreptate, si pentru ci iuntem fecutica
182

Voltaireeste uimit si indignat de aceasti opozitie. ,,Aproape ^ intrcg regalul se afli in efervescenti si constemar.,' ra.i" p.i"tenilor sii; agitatia este tol atai de rnare in provilcii ca si la "tparis. Cu toate acestea, edictul mi se parc plin di reforme utiie. Distru_ gerea _venalitilii fi:ncliilor, administrarea gratuiti a justiliei, impiedicarea celor angajati intr-un proces si vina p6nila farii tocmai din provincie pentru a se ruina, insdrcinarea regelui cu plata cheltuielilor justitiei senioriale _ nu sunt oare toatJacestea

intelegem istoria Revolu(iei, nu trebuie si pierdem niciodati din veriere evenimentele care au precedat-o inainte si li se trezeasca dragostea pentru libeflatea politica, francezii cunoscuserA deja in materie de guvernare un anumit numir de idei care, nu numai ci se puneau foarte greu de acord cu existenta institutiilor libere, ci chiar Ie erau in majoritate Daci. vrem

si

contrare. Ei admiseseri ca ideal de societate un popor firi alti aristocralie decit cea a func{ionarilor publici, o administralie unici gi atotputemici, avind rolul de conducdtoare a statului si de tutore al indivizilor. Dorind si fie liberi, francezii nu au inteles ce

si se separe mai intai de aceasd idee dominanti; au incercat doar si o concilieze cu cea de libertate. S-au apucat, deci, sA amestece laolalte centralizarea administrativi fArA limite cu un corp legislativ preponderent; administra{ia birocraliei si guvemi[ea alegitorilor. Naliwea in corpore delinea toate drepturile suveranitltii, iar fiecare cetileal in particular a fost incetusat in cea mai stricti dependenp; celei dintii i se cereau experienla $i virtulile unui popor liber; celui de-al doilea, calitilile unui bun servilor. Aceastd dorinli de a introduce libertatea in mijlocul institu(iilor;i ideilor care ii erau steine sau contrare - dar cu care ne
trebuie
obisnuiserdm si cirora le deprinseserim gustul
60 de ani incoace numai incerciri zadamice de guvemiri libere, umate de revolulii funeste. in consecinti, obosili de atatea eforturi, dezgustali de o munci atat de anevoioasd gi sterili, mulli dintre francezi s-au mullumit si creadi ci pdni la urmi exista o anumiti plicere in a trii in egalitate sub conducerea unui stdpin. De aceea, noi semdnim astlzi mult mai mult cu economistii de la 1750 decat cu pirinlii noEtri de la 1789. M-am intrebat adesea unde se afli sursa acestei pasiuni pentru libertatea politic6, in ce fel de sentimente se inrldicineazd si ce o hrene$te, pentru ce aceasla pasiune i-a impins in toate epocile pe oameni citre cele mai mirele realiziri. Vid in mod clar ci, atunci cind popoarele sunt prost conduse, ele concep cu dragi inimi ideea de a se guvema singure; dar aceasti dragoste pentru independenti, carc nu se nalte decat din anumite rele particulare si trecltoare produse de despotism, nu este niciodati durabill: ea trece odati cu accidentul care i-a dat nastere. Se pirea ca iubim libertatea; de fapt, nu ficeam decdt sd il urim pe stipia. Ceea ce urdsc popoarele facute pentru libertate este insuqi rdul produs de dependenli. Nu cred nici ci adevirata dragoste pentru libertate s-a nescut

stiu se o pe.streze. insl sunt vremuri in care libertatea tulburi pentru moment folosinta unor astfel de bunuri, dupi cum existi altele in care numai despotismul poate se le asigure o folosinli trecitoare. Oamenii care nu apreciazi decdt aceste lucruri in ea nu au pistrat-o niciodatd pentru mult timp. Ceea ce i-a atras in toate timpurile pe anumiti oameni la libenate, independent de binefacerile sale, au fost farmecele si
frumusetea proprii; este pllcerea de a putea vorbi, actiona, respfua in lipsa constrAnger.ilor, sub conducerea unici a lui Dumnezeu si a legilor. Cel care cautl in libertate altceva dec6t libertatea insisi este ficut pentru a servi. Anumite popoare o cautl cu obstinatie, infruntend tot felul de pericole si nevoi. in acele momente, acestea nu prefuiesc in ea bunurile materiale pe care li le oferi; o consideri in ea insisi un bun atdt de prelios si de necesar incdt nici un altul nu le-ar putea consola penru pierderea ei, iar gustind-o, se simt consolate in toate celelalte privinte. Altele devin obosite de libertate in mijlocul propriei prosperitlti si lasi si le fie smulsl din mdni firi rezistenti, de teami si nu compromiti prin acest efort chiar bunistarea pe care i-o datoreazi. Ce le lipseste acestora pentru a remdne libere? Ce? Chiar gustul libertdlii. Nu imi cereti si analizez acest gust sublim, el trebuie incercat. Pdtrunde singur in inimile nobile pregitite de Dumnezeu pentru al primi, umplnnduJe si inflicirdndule. Trebuie si renunlim si mai incercim si facem acest gust cunoscut sufletelor mediocre ca.re nu l-au simtit niciodatd.

a produs de

vreodati numai din simpla inlelegere a bunurilor materiale pe care le procurd; pentru ca aceastl inlelegere de cele mai multe ori se estompeazi. Este foarte adevirat ci, pe termen lung, Iibertatea aduce irtotdeauna confort, bunistare si adesea bogdlie celor care

mulli cred chiar ci ele continue si se ruineze. Numai parisui, spun ei, continui si creasci si sd se imbogdteascd. in aceastl privinli intendenli, fosti ministrii si oamen-i a" ufu"".i .rnia"

acelor.care scriu la fucepuhrl secolului al XV[Ilea despre administratia sau economia sociali este cd provinciile .rr^a" a"f*,

CAPITOLUL4
Domnia lui Ludovic al XVIJea a fost epoca cea mai prosperi a vechii monarhii si chiar aceasti prosperitate a gribit Revolutia
Nu trebuie si ne indoim cI secetuirca regatului sub Ludovic al XIVJea a inceput chiar ir vremea in care acest principe triumfa proces asupra intregii Europe. intilnim primele indicii ale acestui inainte mult ruinatl era in anii cei mai gloriogi ai domniei. Franta de a inceta si mai fie victorioasi. Cine nu a citit acea insplimdnt1toare schiti de statisticl administrative pe care ne-a lisat-o Vauban? Intendenlii, in memoriile pe care le adreseazi ducelui de

acord cu oamenii de litere.

intreprind vreo acliune mai importantl.

orasele nu fac aproape nici un efort pentru ca sirualia locuitoriioi si devini mai comodd si mai sinitoasi; nicl macar maivizii nu

C6t despre mine, mirturisesc cd nu cred deloc in aceasti decidere continud a Frantei din prima jumitate a secolului al XVIIIlea. insi o opinie ai6t de generala, pe care o impirtisesc oameni atit de bine informati. dovedeste cei pulin ca nu se re,rlira rn acea vreme nici un progres vizibil. intr_adevir. loate docu_ mentele administralive care se re[erd la aceasta epocil a isloriei noastre si care mi-au cizut in mani arati ci soc^ietatea se afla intr-un fel de letargie. Conducerea, obisnuiti cu vecheu *Une, nu face dec6t si se invirti in jurul cozii,'ftari sd..""r" ni_il nor;

Bourgogne la sfdrEitul secolului al XVIIlea qi chiar inainte de inceputul nefericitului rizboi pentru succesiune la tronul Spaniei,
fac toti aluzie la aceastl decAdere crescdndd a naliunii Ei vorbesc despre ea ca despre un fapt nu foarte recent. Populalia a scdzut drastic in aceasti generalitate in ultlmii ani, spune unul; acest oras, care era odhioari bogat gi infloritor, este astizi firi industrie, spune altul. Primul: au existat manufacturi in provincie, insi astizi sunr abandonate. Cel de-al doilea: locuitorii oblineau mult mai mult din plmdnturile pe care le muncesc decat asdzi; agdcultura era mult mai infloritoare cu 20 de ani in urmi' Populalia si produclia au sclzut cu o cincime de circa 30 de ani, spunea un iniendent din Orl6ans in aceeasi epocl. Ar trebui si recomandim lectura acestor memorii celor care apreciazi guvemarea absoluti iubesc rlzboiulsi principilor ' - Pentru cicare aceste nevoi isi giseau sursa principall in viciiie de organizarc ale regatului, moartea lui Ludovic al XIVJea 9i chiar pacea nu au ficut se renascd prosperitatea. Opinia generali

rle vralA; spLilul care animi acesl corp nobil esle un spirit nou; corpul este reinviat o clipd, penru a fi apoi distrus. Fiecare este ingrijoral. se agila si iace un elort _. Denlru a_si :chLmba conditia: caularea unei vieli mai bune este generala. in:a cste o ceutare neribditoare si triste, care fu." ti".rtot.a fi" blestemat si care imagineazf, o stare de lucruri "u totd o;r;;;"1;; pe care oamenii o au sub ochi. Curdnd, aceasti stare pitrunde chiar in sAnul puterii centrale, care se transformi in interior firi a schimba nimic in exterior. I-egile nu sunt schimbate, dar sunt aplicate intr-o f"r.e jif"rlta.

cu incetul devine tot mai distincte. pe an ce trece, aceasa se extinde si se accelereazd: in sflrsit, natiunea intreaga se agiia ti nle-sa renasca. Alenlie. insi! Nu se lrezesre Ia

Cu 30 sau 40 de ani inainte de izbucnirea Revolutiei, spectacolul incepe si se schimbe; se poate vedea in acel moment cd intreg corpul social este stribdtut de un fel d" tr"siri.c interioari nu mai fusese re-marcah penii atunci. La incepul aceasra nu poate ffle li recunoscutA decit in urma unei examindri atente; insd incetul

*i..*e

r"j.,

foii,a

w
Am aritat in alt6 parte ci intendentul 9i controlorul general de la 1740 nu mai seminau deloc cu irtendentul si controlorul general de la 1780. Corespondenta administrativa arate.acest idevir in cele mai mici detalii. Cu toate acestea, intendentul de la 1780 are aceleagi puteri, aceiasi agenli, aceeaqi omnipoten,te ca li predecesorul siu, firi a avea insi acelea;i intenlii; unul nu.avea ca ocupalie decit sl mentini ordinea in provincie, si organizeze mililia si mai ales si perceapl birul; celilalt are cu totul alte griji: plhd de o mie gi unul de proiecte pri-n care si spo,lrini"u ii ".t. reasci bogllii publici. Drumurile, canalele, manufacturile' coagriculrura -errul se ini in centrul preocuparilor salc: in special ii etiage atenlia. in acesti conditii. Sully esle la moda prinlre adminis1Iatori. in aceasti epocI incep ,,La cate abuzuri si vexaliuni poate da nastere perceperea rnrpozitelor!, spune adunarea provinciali din Normandia de Jos rll 1787; ffebuie totusi si menlionim blandelea si menajamentul rlc care s-a dat dovadl de c61iva ani incoace." Examinarea documentclor jusrificd din plin aceasti afirmatie. I(cspectul libefiAlii gi al vielii oamenilor reiese adesea din studiul (locumentelor. Se observi mai ales o reali. preocupare pentru rtrcutitile siracilor, preocupare pe care am fi ciutat-o in zadar pini irlunci. Violentele fiscului in ceea ce ii priveste pe seraci sunt rare, scutirile de impozitc mai ftecvente, ajutoarele mai numeroase. llcgele mdreste toate fondurile destinate sd creeze ateliere de erritate in zona rurali sau si vini in ajutorul localnicilor, si adesea
creeazi fonduri noi. Pentru emul 1779, arn gisit mai mult de 80.000
rle livre distribuite de
(

societltile de agriculsi lurl despre care am vorbit deja, si se organizeze concursurl' sa se general care distribuie prime. Existi circulare ale controlorllui tratate seamdnl mai pulin cu niste scrisori de afaceri, cit cu niste de artd agricoll. Schimbarea care s-a produs in spiritul celor care guvemau se vede cel mai bine in modul in care erau percepute impozitele' ca Legislalia este in continuale la fel de i-negali" arbiftara ii dura in i.".ui. insi toate neajunsurile sale sunt temperate in procesul
se formeze

citre stat numai pentru generalitatea Haute

dc execulie.

domnul ,,Cind am inceput se studiez legile fiscale, spune descoam Mollien in Menorille sale, am fost ingrozit dc ceea ce perit in ele: amenzi, sentinle de privare de libertate, pedepse corporale aflate ia indemAna tribunalelor speciale pentru simple plac omisiuni; ajutoare de arendaqi care controlau dup[ bunul de lor up.oop" toui" proprietifile qi persoanele pe baza dreptului jurim'Ant, etc.-Din fericire, nu m-am limitat Ia simpla lecturl a
acestui cod si am avut cat de curand posibilitatea de
a

recunoas1e

ci intre text qi aplicarea sa exista aceeasi diferentA ca intre noi' moravurile vcchilor oameni de finalte si cele ale oamenilor si Jurisconsullii erau intotdeauna inclinati si diminueze delictele
sd modereze PedePsele."

iuyenne; 40.000 in 1740 pentru cea din Tours; 48.000 pentru eca din Normandiain 1781. Ludovic al XVI-lea nu voia si lase irceasti pafie a guvernirii doar in seama ministrilor sii; uneori sc ocupa personal de ea. Regele a redactat singur motivatiile legale rrle unei hoti.r0ri a consiliului din 1776 ce fixa despdgubirile care rrrmau a ti plitite teranilor din vecinAtatea terenurilor regale de vinitoare ci.rora vanaftrl regal le disfugea campurile. Erau indieate mijloace simple si sigure prin care tiranii si fie platiti. Turgot c povesteste cA acest principe bun. dar nefericit, ia incredinlat scrieri redactale personal in care se spunea: .,Vedeti ci lucrez si cu la rindul meu." Daci am descrie Vechiul Regim asa cum era in ultimii ani de existenti, i-am face un portret foarte favr:rabil ,;i putin aseminitor cu ceea ce se crede de obicei. Pe mdsuri ce aceste schimblri au loc in spiritul guvcmatilor si al guvemantilor, prosperitatea publici. se dezvolti cu o rapidi, tate firi egal. Toate semnele o demonstreaze: populatia se inmultr-ste, iar bogdtiile cresc inci si mai repede. Rizboiul din America nu incetineste aceasti. dezvoltare. Statul se indatoreazi din acest rnotiv, dar cetdfenii continud sd se imbogiteasci si devin mai rnrleminat ici. mai inlreprinzitori. mai jnr entivi. ,,Dnpd 1774, spune un administrator drn acea vrene, dezvol tarea diverselor tipuri de industrie a dus la merirea tuturor taxelor

provenite din consum." intr-adevir, cand comparim tratatele incheiatc in diverse momente ale domniei lui Ludovic al XVI-lea intre stat si companiile financiare insircinate cu perccperea impozitelor, vedem ci prepl arendei nu inceteazi si creasci, la fiecare reinnoire, cu o rapiditate crescindi. Contractul de inchiriere din 1786 dI cu 14 milioane mai mult dccit cel din 1780.,,Putem calcula ci produsul luluror drcplurilor de consum creste cu
2 milioane pe an", spune Neckcr in raporlul din 178 l. ArthLrr Young ne asigurii ci. in 1788, Bordeaux fdcea mai mult romen Jeciit Liverpool. El rid;rttp:r: ..in rrltinr: vremc. progresele comertului marilim au lbst mult rnai rapide in Franta chiar decit in Anglia; in Franta, accst comert s-a dublal in ultimii 20 de ani."

care, la nivelul claselor superioare, era deja cea mai liberi si mai luminati de pe continent, naliune in sinul cdreia fiecare putea

Daci suntem atenli la dilercnla dinlre cpoci, ne vom convinge ci in nici una dintre epocilc de dupi Revolulic nu s-a dezvoltat bunistarea publicir mai rapid decat in timpul celor
20 de ani care o preced. Singuri cei 37 dc ani de monarhie constitutionali, care au fost pentru noi o pcrioadi de pace si de progrese

rapidefO], s-ar putea compara sub acest aspect cu domnia lui Ludovic al XVIIe a. Vederea acestei prosperititi atat de mari qi de progresiw poate uimi, daci ne gdndim la toate viciile de care suferea inci guvemarea si la toate piedicile pe care le intalnea inci industria; se poate chiar ca multi politjcieni si nege acest fapt pentru ci nu il pot explica, crez6nd ca medicul lui Molidre ci un bolnav nu se poate vindeca impotriva regulilor. intr-adevir, cum sI crezi ci Franta putea si prospere gi si se imbogaleasce daci existau incgalitatea obligaliilor, diversilatea cutumelor, vimi interne, drepturi feudale, comitete dejurali ale corporaliilor, slujbele, etc.? in ciuda acestor lucruri, Franta incepea si se imbogileasci si si se dezvolte in toate domeniile, pentru ci in afara acestor angrenaje prost construite si asamblate, care pireau fecute sA incetineasci maqindria socialS in loc si o propulseze, existau doui resorturi foarte simple si foarte putemice, suficiente pentru a menline unitatea ansamblului si a face ca totul se se indrepte cetre prosperitatea publici. O putere centrali care, firi sd mai fie despotici rAmisese foarte putemicl, menlinind ordinea peste tol; o natiune

si se imbogiteascd dupi pofta inimii si si isi plstreze avereil dobanditi. Regele continua si vorbeasci precum un stipan, insi in realitate se supunea el l,lsusi opiniei publice care il inspira sau il stimula zi de zi, pe care o consulta, de care se temea si pe care o {lata firi incetare. Regele era un monarh absolut dupd litera legii, insi limitat de practica acesteia. intr-un act public din 1784, Necker spunea ca pe tln fapt necontestat urmitoarele: ,.Cea mai mare parte a striinilor inteleg cu greu autoritatea pe care o exerciti astizi in Franta opinia prrblici; ei inleleg cu dificultate ce este aceasle putere invzibild care comandir pird si in palatul regelui. Si totufi, aceasta este realitatca." Nimic nu este mai superficial decit si atribui miretia si puterca unui popor numai mecanismului legilor salc; in acesi domeniu, mai importanti dec6t perfectiunea inslrumentului este fona ntotoa.relor, cea care creeazi produsul. Iati spre exemplu Anglia: cAt de complicate, diverse si neregulate[P] par si astizi legile sale administrative in comparafie cu ale noastre! Cu toate acestca, existA vreo tarA in Europa in cmc averea publici sd fie mai mare, mai siguri si mai variati, iar societatea mai solidi si mai bogata? Acest lucru nu derivd din perfecliunea anumitor legi particulare, ci din sphitul care aninli intreaga legislalie englezl. Imperfecliunea anumitor organe nu slibeste cu nimic vitalitatea corpului in ansamblu. Pe mlsuri ce se dezvolti in Franta prosperitatea pe care tocmai am descris-o, spiritele par totusi mai pulin hotirite si mai nelinistite; nemultumirea pubhce sc inteteste; ura contra tuturor institutiilor vechi creste. Naliunea se indreapti in mod vizibil citre o revolutie. Mai mult, pirlile Frantei care yor constitui focarul acestei revolutii sunt exact acelea in care progresul este cel mai vizibil. Daci shrdiem ceea ce a mai rimas din arhivele vechii generalititi ile-de-France, vom vedea ci Vechiul Regim fusese reformat cel mai devreme si cel mai radical in regiunile invecinate Parisului.

Acolo, libertatea si averea liremilor sunt deja mai bile garantate decit in oricare alte pays d'ilection. Corvezile personale au disparut cu mult mai inainte de 1789. Perceperea birului a devenit mult mai regulati, mai moderati gi egali dectt in restul Franlei. Trebuie citit regulamentul dlI^ 1722 care o amelioreazi, pentru a inlelege ce putea si face ?n acea epocd un intendent pentru bunlstarea, ca si pentru sirAcia ur.rei intregi provincii. Asa cum ne apare in acest document, impozitul are deja un alt aspect. Comisari ai puterii centrale viziteazi anual fiecare parohie, iar comunitatea locall se rcuneqte in prezenla lor. Valoarea bunurilor este stabiliti in mod public, ca qi posiuititatea de plati a fieciruia. in cele din urmi, birul se fixeazi dupd disculii in contradictoriu si cu concursul tuturor celor care trebuie si pliteascd. Nu mai existi nici albitrariul sindicului, nici violenle inutile. Birul conservi fit'd indoiali viciile care ii sunt inerente, oricare ar fi sistemul perceperii sale; el nu apas, decet asupra unei singure clase de contribuabili si priveste atet industria, cet qi proprietatea agricoli; insl sub ceielalte aspecte, et diferi in mod profund de ceea ce poartl inci acelasi numc in gencralitalile vecine. Dimpotrivi, Vechiul Regim nu s-a pdstrat niciieri mai bine decit de-a lungul Loirei, citre virsare, in mlastinile drn Poitou si in campia din Bretagne. Exact acolo s-a aprins $i s-a intretinut focul rdzboiului civil, acolo s-a opus Revoluliei rezisten,ta cea mai violenti si mai indelungatl, astfel incat s-a spus cd francezii au considerat propria condilie cu atat mai insuportabili cu cit a devenit mai buni. Acest punct de vetlere este uimitor; cu toate ircestea, istoria e\te plina dc asllel de spectacole. baci nergi din riu in mai rin, nu vei sfirsi intotdeauna in revolulie. Se intimplS cel mai adesea ca un popor care a supofiat firir si se pl6ngir, ca si c6nd nu le-ar fi simlit, legile cele mai impovlritoare, si le respingi cr.r violenli de indati ce povara lor se usureazi. Regimul pe care o revolutie il distruge este aproape intotdeauna mai bun decAt cel care l-a precedat in mod direct, ;i experien{a ne irvati ci momentul cel mai periculos penffu o proastl guvemare este de obicei cel in care incepe sd se reformeze. Numai

un talent iesit din comun poate salva un principe care se apuci si isi usureze supusii dupi o lungl opresiune. RIul indurat cu stoicism pentru cI era considerat inevitabil, devine insuportabil de cum apare ideea cI poli si i te sustragi. Toate abuzurile carc sunt inlaturate par sd le puni mai bine in evidenti pe cele care se menlin, ficandu-le mai aspre: riul a devenit mai mic, intr-adevar, insA sensibililatea este mult mai mare.Atunci cind se afla in plini dezvoltare, feudalitatea nu a inspirat francezilor atita uri ca in momenful in care urna si dispari. Cele mai neinsemnatc manifestlri arbitrare ale lui Ludovic al XVI-lea pireau mult nai greu de suportat decAt tot despotismul lui Ludovic al XIV-lea. La Paris, scurta incarcerare a lui Bcaumarchais a produs mai rnulti. tulburare decit dragonadele. Nimeni nu mai pretinde in 1780 ci Franta se alli in decldcre. Dimpotriyi, am spune cd in acel moment nu mai existi limite in calea progresului siu. Atunci se naste teoria perfectibilititii conlinue si indefinite a omului. Cu 20 de ani mai devreme, nu se astepta nimic de la viitor; acum nu se mai teme nimeni de el. Imaginatia, care pune stipdnire pe aceastd fericire viitoare si nemaiporneniti, subestimeazi bunurile existente ;i grirbegte societatea citre lucruri noi. lndependent de aceste motive generale, existi altele mai particulare si la fel de putemice care justifici acest fenomen. Chiar daci adminislra(ia finanlelor se perfectionase la fel ca toate celelalte servicii, ea pAstra viclile inerente guvemArii absolute. Ca qi aceasta, era secret5. si firi garantii. Se mai foloseau inc5. unele dirtre cele mai nefeste practici din vremea lui Ludovic al XIV{ea si a lui Ludovic al XVlea. Chiar efortul fdcut de guvem pentru a spori prosperitatea publicA, ajutoarele si stimulentele pe care le distribuia, lucririle publice pe care le executa, cresteau in fiecare zi cheltuielile, firi a spori in aceeasi proportie gi incasfuile; acest fapt il punea zilnic pe rege ?ntr-o situatie mult mai dificild decit cea a predecesorilor sii. Ca Ei aceqtia, el isi lisa in permanenli creditorii in dificultate; ca si ei, regele imprumuta cat se putea de mult, in secret si feri opozitie, iar creditorii nu erau niciodati

vor ob,tine rentele; chiar capitalul creditorilor depindea intotdeauna de buna credinte a principelui. Un martor demn de incredere, pentru cd a vizut cu proprii sii ochi astfel de lucruri si era mai mult ca oricine altcileva in stare si vadi bine, spune in acest sens: ,,Francezii nu se bazau atunci siguri ce

ifi

in relaliile cu propriul guvem decAt pe noroc Daci isi plasau capitalurile in imprumuturi de stat, ei nu puteau conta niciodatl in conslructia 0e o dati fixii penru plata dobinzii Daca invesleau soldatii' nu imbracau publice. sau dc vase. reparau drumurile un ternu aveau primeau garanqii in ceea ce priveste avansurile, de reusitl sansele rn"n de .imboisa.", fiind obligati si calculeze imprumut ale unui contract incheiat cu ministrii ca in cazul unui cedat in contlitii de marc risc." Aulorul nostru adaugd cu multa pertinenri'r: ..intr-o epocA in care cresterea industriei a dus Ia iezvoltaiea intr-un numir cxt mai mare de oameni a dragostei pentru proprietate si a gustului Ei nevoii de confort, cei care isi incredinlaseri o parte a proprietitii in mAinile statului indurau cu acela cea mai marc exasperari violarealegii contractelor de citre mult'" dintre debitori cari ar fi trebuit sd o respecte cel mai intt ldcvar, abuzurile reprosate aici admilistraliei franceze Viciile nu erru deloc noi. Nouir era doar impresia pe care o lisau sistemului financiar fuseserd chial cu mult mai revoltiloare in epocile anterioare; insi, intre timp, se realizaseri la nivelul guvernarii ca si al societilii, schimbiri care le fdceau mult mai vizibile
decat altidatd.

deau qi cre$teau odati cu afacerile, astfel de nenorociri li se parcau insuportabile celor care, cu 30 de ani mai inainte, le-ar fi putut indura firi sI se pl6ngi. Aqa se explici faptul cI rcntierii, comercianlii, industriaqii gi aUi negulitori sau oameni de afaceri, care formau de obicei ciasa cea mai opusi noutelilor politice, cea mai favorabild guvemului
existent, oricare ar fi fost el, cea mai supusi legilor chiar si celor pe care le dispreluia sau le detesta -, s-a dovedit de data asta cea

datora aproape 600 de milioane unor creantieri care erau aproape toli la rdndul lor debitori si care, cum a spus un bancher al epocii, asociau plAngerilor proprii contra guvemului pe toli cei pe care nepunctualitatea sa ii coaliza in suferinta comuni. Trebuie, de asemenea, remarcat ce, pe mesuri ce numirul nemultumililor de acest tip crestea, ei deveneau tot mai iritali. Si fiindcd dorinla de a specula, rnvna de a se imboglli, gustul pentru confofi se rispin-

mai neribditoare si mai hotirad in realizarca reformelor. Ea cerea in gura mare o revolu{ie completi a intregului sistem financiar, firi a se gandi cA, agit6nd in profunzime acest domeniu al guvemlrii, se va prlbusi tot restul. Cum s-ar fi putut evita catastrofa? Pe de o parte, avem o naliune in sinul clreia dorinla de a face avere se rdspindeste pe zi ce trece; pe de alta parte, avem un guvem care stameste permanent aceasti pasiune noui, dar in acelagi timp o tulburi ffue incetare, o a161i gi o descurajazi, stimulind astfel din doui direclii propria ruini.

De20 de ani de cind devenise mai activ si se ocupa cu tot felul de intreprirderi, la care nu se gandise niciodati pan5 atunci' guvernul sfiisise prin a deveni cel mai mare consumator al proiuselor indusiiei Ei cel mai mare anfeprenor de lucrdri publice din tot regatul. Numirul celor care se aflau in relaiie de platl.cu guuemul]care erau interesali in imprumuturile sale, care feiau iin salariile plitite de el gi speculau pe pielele sale crescuse enorrn' Niciodati averca statului Ei cea a particularilor nu fuseseri atat de mult intrepirunse. Proasta gestiune a finanlelor, care multi
vreme nu fusese dec6t un neajuns public. devine de anrnci' pentru o mulrime dc iamilii. un dezastru personal' Astiel, in 1789' statul

CAPITOLUL5
irrcerca.ea de a usura soarta poporului a dus la riscularea acestuia

proprietarii, aproape toti beneficiari de privilegii, ale ciror bunuri devin mai valoroase prin construhea de drumuri. Forti-nduJ pe cel sirac sI le intretinl de unul singur, obligdndu-l sl-si cheltuiasci timpul si munca in beneficiul celor bogati firi si fie platit, acesta este privat de singura posibilitate pdn care poate scipa dc mizerie si de foame." in acelasi timp, cind sc incearci inlaturarea oprelistilor inrpLrsr: Iucritorilor de catrc sistemul corporaliilor industriale, se proclalnii in numele rcgelui ci,,dreptul la munci este cea mai sacri fomril
de proprietate;

Cum de 140 de zrri poporul nu fusese o clipi prezent in viala publici, lumea incetase cu totul si creadi ci ar mai putea fi prezent in acest domeniu; vizinduJ atdt de insensibil, s-a crezut ci el este paralizat, astl'el incat atunci cAnd a inceput si fie in centml atentiei, toate lumea vorbea despre popor ca si clnd ar fi fost absent. Se pirea ci lucrurile care se spuneau nu trebuiau auzite
decat de cei care se aflau deasupra lui, si singurul motiv de temere era si nu te faci inteles ca lumea de citre acestia din urmi. Cei care trebuiau si se teaml ccl mai fare de minia sa dis-

natural si trebuie

ci orice lcge care ii aduce atingere violcazi dreptri si fie considerntd ca nuli; ci loate corporxtiilil

cutau in prezenla lui ln gura mare despre nedreptitile crude la care fusese intotdeauna supus. isi fIceau cunoscute uni.i altora viciile ingrozitoare ale institutiilor care ii apisau pe oamenii de rind. Isi foloseau abilititile relorice pentru a descrie mizeria acestora si munca prost plititi pe care o prestau. Si, incercind in felul accsta si usureze poporul de rind, nu ficeau decit si il umple de minie. Nu md refer la scriitori, ci chiar la puterea politicl, la principalii agenti ai acesteia, la privilegiatii insisi. Cind, cu 13 ani inaintca Revolutiei, regele a dorit s[ aboleasci birul, el a mentionat in preambulul uneia dintre hotirarile sale: .,Cu exceptia unui numir mic dc provncii (les pays d'6tats), aproapc to:rtc dmmurile regatului au fost construite gratuit de

citre cci mai siraci dintre supu;ii no;tri. Toati greutatea a cdzut, deci, asupra celor care nu posedd decit bralele de munci si nu sunt decit foarte putin interesati de drumuri; adeviratii interesati sunt
196

vorbeasci altfel. in 1780, cind regele ii anunta pe supusi c:i nriririlc de br vor fi pe viitor supuse publicitilii prin publicarc, cl are grijii si adauge sub formd de glosir: ,,Birnicii, carc crau dcja impovirati dc vexaliile din timpul percepcrii taxelor, erau expusi piini acum si mdririlor neasteptate, astfel incat contributia pirtii cclei mai sirace a supnsilor nostri s-a miuit intr-o proportie n)ult superioarl celei a tuturor celorlalti." Neindrdznind inci si egalil.eze toate taxele, regele ince-pe cel pulin si impuni o percepcre cgali a celor implmantenite. il acest conlext, el spune: ,,Malestatca Sa speri ci persoanele bogate nu sc vor simli lezate cind, aduse in rand cu toali lumea, isi vor achita taxcle pe care ar fi trebuit sd lc pliteasci de mai multa vreme in mod egal cu toti ceilalti... Se pare insd ci, mai ales in perioadele de foamete, in loc si rezolve ncvoile poporului, se incearcl aprinderca sentimentelor 'c populare. Pentru a stimula sentimentele caritabile ale bogatilor. rrn intendent din epoci vorbeste despre ,,nedreptatea si insensibiiilatea accstor proprietari care datoreazi muncii celor siraci 1ol r'cea ce detin si care ii Iasi sI moari de foame in momentul in carc ci isi dau sufletul pentru a le spori bunurile." Regele spune la

existente sunt institutii ciudale si tiranice, produse alc egoisl:rrii i cupidititii si violentei." Astfel de cuvintc erau pericirl.r.L.* i periculos incl cra ca clc sir fie pronunlate in zadar. Crircrr..L i.r , rlai tirziu, birurile si corporatiile crau restabilite. Se spune ca omul carc ii inspira regelui astl'el de gindLrri cra Tr:rgot. Cca mai mare parte a succesorilor sii nu il fac insiL szi
r

r
randul siu intr-o situatie similari: ,,Majestatea Sa vrea se apere poporul de uneltfuile in urma cirora acesta este plivat de alimentele de primd necesitate, deoarece este fo4at si i9i desfisoare m[nca pentru salariul pe care bogalii catadicsesc sd i-l acorde. Regele nu va accepta ca o parte a oamenilor si fie lisati pradi aviditilii altora." Pin[ Ia sfXrsitul monarhiei, lupta dintre diferitele puteri adminisrative a dat nastere la tot felul de manifestiri de acest fel: cele douir pirli se acuzau cu dragd inimi una pe alta ca fiind responsabile pentru nevoile poporului Acest lucru se vede foarte bine in special in cearta care s-a iscat in 1772inlte parlamentul din Toulouse si rege in legituri cu circulalia grinelor. ,,Prin misurile sale gresite, guvernul risci si il lase pe cel sirac muritor de
,,Ambi1ia parlamentului si licomia celor bogali cauzeazi suferinla publici", rdspunde prompt regele. Din cele doud pi4i se depun astfel efortud pentru a introduce in spiritul poporului ideea ci superiorii sii trebuie ficuti intotdeauna

ci el asculta toale acestea firl si inleleagi nimic. recunoastem ci pAnd si in aceastl bunivointi sinceri de a usura dificultllile acestor nefericili riminea un dispret imens. Aceasta aminteste un pic de convingerea fermi a doamrei Duchatelet care, aqa cum ne spune secretarul lui Voltaire, nu se
este foarte clar

din cauza unor i.nterese particulare.


Trebuie
sd

Cit

dcspre poporul de rAnd,

jena sd se dezbrace in fala oamenilor de casi, nefiind in intregime convinsd ci valetii ar fi oameni. Nu febuie si se creadi ci doar Ludovic al XVI-lea sau miniltrii sdi tineau discursul periculos pe care tocmai l-am reprodus.

foame", spune parlamentul.

rispunzitori pentru nefericirea

Aceste lucruri nu se regisesc in corespondenta secreti, ci in { documente publice pe care guvemul si parlamentul au griji si le I imprime si si le difuzeze personal in mii de exemplare. Pe parcurs, j

sa.

regele adieseazi predecesorilor sii si sieEi adeviruri foarte dure: I I ,.S-a ajuns ca intr-o zi bugetul statului si fie grevat de bel;ugul de care s-au bucurat domniile trecute. Multe dintre domeniile noastre I inalienabile au fost conccdate la preluri de nimic." ,,Corporaliile I

Acesti privilegiali care constituie obiectul principai al milLiei poporului nu se exprimi in prezenta sa intr-un rnod diferit. Trebuie si recunoastem cA, in Franfa, clasele superioare ale societilii au inceput sd se preocupe de soarta sdracului inainte si. inceapi si se teami de el; se inleresau de el intr-o vreme in care inci nu credeau ci din nefericirca lui li se putea trage pieirea. Acest lucru a devenit evident mai ales in cei 10 ani care au preccdat anul 1789: soarta tAranilor este adesea deplinsi si se vorbesle despre ei fird incetare; se cauti mdsuri prin care si le fie imbunitiliti soa a; se demasca principalele abuzuri de pe urma cirora suferi si se cenzureazi legile fiscale care le diuneaza cel mai tare; in general insi, in exprimarea acestei noi simpatii, existi tot amLa lipsi de prevedere catl existase vreme indelungati in insensibide ei. procesele verbale ale adunirilor provinciale care au fost Cititi reunite in citcva zone ale Franlei in )."179, iN mai apoi in intreg regalul, studiali celelalte documente publice care ne-au rimas dc la ele gi veli fi impresionati de sentimentele nobile pe care le veti intdlni in ele si de imprudenta unici a limbajului intrebuintat. ,,S-a vizut prea adesea cum banii regelui ciue erau rezervati

litatea

fa[i

noaste industriale sunt in primul rAnd rezultatul licomiei fiscale a regilor", i se spunc alti datd firi prudenli, dar pe buni dreptate, regJui. -.,,Daci s-au ficut adesea cheltuieli inutile sau daci birul .1.r.rt p"r," *isurir, remarci regeie mai apoi, aceasta s-a dato" faptului ci administralia finanlelor a considerat cd solulia mirat ririi birului era cea mai simpli, datoritd caracterului sdu ascuns' Si a recurs la ea, chiar daci multe altele ar fi fost mai pulin impoviratoare pentru
Toate acestea erau adresate pirlii luminate naliunii, pentru a o convinge de utilitatea anumitor mlsuri carc erau dezaprobate
a

i
I
I
i

|
I
I

populalie.'

ll ll
ll

ll

constructiei de drumuri nu au servit decAt la bunirstarea celor bogali, firi si fie utili si poporului, spune in I787 adunarea provinciali din Normandia inferioari. Au fost folosili frecvent pentru
a face mai pllcuti calea de acces cdtre castel decat pentru a usura intrarea intr-un t2rg sau intr-un sat." in cadrul aceleiasi aduniri, dupi ce au descris defectele corvezii, ordinul nobilimii si cel al

clerului s-au oferit in mod spontan se ofere singure 50.000 de livre pentru ameliorarea drumurilor, in scopul, spuneau ei, de a face practicabile drumurile provinciei fdri ca acest lucru si ii mai coste ceva in plus pe oamenii de r6nd. Ar fi fost poale mai putin costi\ilor pcntru rcesti privilegiali si inlocui:rscd corvoada cu o taxd gencralir la care si iqi aduci si ei contributia; insI, ceddnd in mod voluntar beneficiile inegalit5lii ir:.rpozitclor, preferau si mai pistreze inci aparenta accstei inegalitiqi. Abandondnd partea utilii a dreptului lor, ei retineau cu griji doar partea sa cea mai
odioasa.

mai multe adundri provinciale locuitorilor din diferite parohii,


circulare prin care cereau informalii detaliate asupra tuturor nemuliumirilor de care acestia se puteau pl6nge. Una dintre aceste circulare este semnati de cdtre un abate, un mare senior, trei gentilomi si un burghez, toti membri ai adundrii

Alte aduniri, compuse din proprietari scutili de bir si carc intclegeau si rimini asa, infitisau in aceeasi mirsurii si in cele mai negrc culori rdul pe care accst bir il provoca saracilor. Compuneau din toete accste abuzuri un tablou inspirimantitor, pe carc griji si il multiplice intr-un numir nesfirsit de copii. Si, tapt deoscbit, acestor dovezi griitoare ale intcresLrlui pe care lJ-l inspira poporul, le adirugau din timp in timp expresii publice de
avcaLr

si aclionind in numeie slu. Aceastd comisie ordond fiecirui sindic si ii adune pe toti tiranii si si ii intrebe ce au de spus impotriva felului in care sunt distribuite si percepute diferitelc impozite pc care le plitesc. ,,Stim, spun ci, ci in general cea mai mare parte a impozitelor, si in special taxa pe sare si birul, au con
secinte dezastruoase asupra cultivatorului, insl linem si cunoastcm in detaliu ficcare abuz." Curiozitatea adunirii provincialc nu sc opreste aici; ea vrea sI cunoascir numirul celor carc se bucurir dc vreLrn privilegiu fiscal in parohie, fie ci sunt nobi]i. clerici sau oameni de rind si care sunt cu exactitalc aceste privilcgii; care este valoarea proprietitilor celor scutiti: daci locnicsc sau nu pe

disprcl. Popoml devenise deja obiectul simpatiei lor

runte gtosiere si lurhulente, cdractere primitive si nesuJtuse. a flcut atat de mult pentru popor, nu vorbeste altfel. Acesle expresii dure se intilnesc in acte destinate celei mai largi publicitili si facute pentru a ajungc chiar sub ochii tiranilor. Parci triiam in aceie parti ale Europei precum Galitia unde clasele superioare, vorbind o altA limbi decat clasele infcrioare. nu puteau li intelese. Specialistii in medievistici din secolul al XVIII-lea, care aratit adesea fati dc cei supusi censului sau altor obligatii l,eudale un spirit dc compasiune, de moderatie si de dreptate necunoscut inaintasilor lor, vorbesc ?nci in anumite locwi clespre tiiranii jasn lci. Se pare ci aceste injurii lineaLr de stil, cum spun notarii. Pe misi:ri ce se apropie anul 1789, aceastl simpatie pentru nefcricirea popomlui devine tot mai aprinsi si rnai imprudenti. Am avut in mind circulare adresate la inceputul lui 1788 de citre
Turgot. care

incetat inci de a fi obiect de dispret. Vorbind despre acesti tirani, cirora lc api.ri cu cdlduri cauza. adunareir provinciali din Haute Guyenne ii ntmeste fiinte lgno-

flrii a fi

t
I

ii I

ll
il

proprictartil ciaci existi rlulte bunnri alc Bisericii s"r,.u-.r" spunea atr-lnci, proprietiti de meni-moafiA, care si fie scoase din circuitul comercial si care este valoarea ior. Toate itccslea nu sunt insi de ajuns pentru a o satislace. Trebuie si i se spunir la ce sumir poate fi evaluatA partea din impozite, biruri, taxe accesorii, taxe personale, corvezi pe care ar trebui si le plateascir privilegiatii daci ar exisla egalitatea impozitelor. Astfel, prin aceastl expuncre aninuntili a nefcricirii sale, in sufletul ficcirti om in parte era aprinsi nemultumirea. I se arita cu degetr.rl cine sunt autorii acestei ncfericiri si, la vederca numi, rului lor mic, prindea curaj. Aceste idei ii pitrundeau p6ni in adAncul sufletului pentru a aprinde acolo liconria, invidia si ura. Se pdrea ci Jacqueria, riscoala ciocin;Lrilor si riscoala celor sai, sprezece fuseserd in intlegime uitate si ca nu se stia car poporul francez, care estc cel nai blind si chiar cel mai bhevoitor de pe Iala piintantului atam vreme cat rimane linistit in starea sa naturali, devhe cel mai barbar dc indatir ce pasiunile cele mai violente il scot din aceastd st;ue. Din nefericire, nu am putut si imi procur toate memoriile c-are au fost trimise de citre llrani la acestc intrebiri sinucigase.

insi am regisit cateva dintre ele, ceea ce este de ajuns pentru a


cunoaste spiritul general in care au fost redactate. in aceste memorii, numele fiecirui privilegiat, nobil sau burghez, este indicat cu griji; felul siu de viald este uneori ptezentat si intotdeauna criticat. Este invesligati cu curiozitate valoarea bunurilor sale; curiozitatea se extinde qi asupra numirului gi naturii privilegiilor sale si mai ales asupra prejudiciilor pe care le aduce tuturor celorlal(i locuitori ai satului. Sunt numirate obroacele cu grdne care trebuie si ii fie date ca redeventi; ii sunt calculate cu invidie veniturile, venituri de pe urma cirora nu profiti nimeni' se spune. CAqtigurile accesorii ale preotului, salariul sdu, atm este deja denumit, este excesiv; se observl, cu m6hnire, ci la biserici totul se pliteqte si ci slracul nu ar putea nici mdcar se calce pe acolo tirl sI pldteascd. Cit despre impozite, ele sunt intotdeauna prost distribuite si opresive; nu intilnim nici unul care si tle vizut cu ochi buni qi toli vorbesc despre ele intr-un limbaj violent in care se ghiceste furia. ,,Impozitele indirecte sunt odioase, spun ei; nu mai exisd gospodirie in care rtnlasul de la fermi sd nu vini sl cotrobdie;

credinte dezinteresate 9i de simpatii generoase, iar asta le-a dus la revolulie; in schimb, poporul era animat de sentimentul amar ce se regisea in plnngerile sale qi de dorinla de a-gi schimba situatia.

Entuziasmul celor dintni a sfarsit prin a aprinde si ;i licomia celor din urm6.

intiri minia

nimic nu-i sfXnt in ochii sau in miinile sale. Drepturile plitite la registraturi sunt coplesitoare. Cel care strange birul este un tiran a cirui licomie il impinge si se foloseasci de toate mijloacele pentru a-i jigni pe bielii oameni. Husarii nu sunt nici ei mai bravi; nu existe cultivator cinstit care se fie la adlpos! de ferocitatea lor. Colectorii sunt obligali sI igi ruineze vecinii pentru a nu fi ei inEigi expusi voracitilii acestor despoli." in aceasti ancheti nu este doar anun-tate apropierea Revoluliei; Revolulia este prezente in ea, vorbeste deja pe limba ei qi

isi arati adeverata fa,ti.


Printre toate diferentele ca.re existd intre revoluJia religioasi din secolul al XVIJea si Revolulia frurcezd, existi una care frapeazd: in secolul al XVIlea, cea mai mare parte a oamenilor de vazi s-au implicat in schimbarea religioasi dintr-un calcul am-

bilios sau din licomie; dimpotrivi, popo^rul a imbrlliqat-o din convingere gi flri si agtepte nici un profit. in secolul al XV[I-lea, lucrurile nu mai stau aqa: clasele luminate au fost animate de

Y
pectabile si au violentat uneori drepturile incetAtenite. Ele au pregetit astfel Reyolulia, insi nu atnt prin desfiintarea insrirutiilor care se opuneau acesteia, car mai ales aritand poporului cum sa actioneze asupra lor pentru a o face posibild. Si mai rlu a fost faptul ci regele si ministrii sdi aclionau animati de cele mai pure si mai dezinteresate intentii; pentru cA nu existd exemplu mai periculos decit cel al violentei exercitate in scopuri nobile si de citre oameni bine inlenliona1i. Cu mult timp iaainte, Ludovic al XiV-lea ficuse publici prin edictele sale teoria care spunea ci toate piminturile regatului fuseseri. la origine concedate in mod conditionat de citre stat, care deyenea astfel singurul lor proprietar veritabil, in timp ce toti ceilalli nu erau decAt posesori cu titluri contestabile si drepturi incomplete. Aceasti teorie isi avea izvorul in legislatia feudali, ins5. ea nu a fost suslinutI in Franta decit in epoca in care feudalitatea dispdrea, iar curtile de.iustitie nu au admis-o niciodati. Este ideea originard a socialismului modem. E curios si. o vedem prinzAnd ridicini mai intii in despotismul monarhic. In timpul domniilor care i-au urmat acestui principe, administra[ia i-a invilat pe oamenii de rand, zihic si intr-un mod mai practic si mai usor de inteles, dispretul pe care trebuie si il avem fatA de proprietatea privatd. Cind, in a doua jumltate a secolului al XVIII-lea, a inceput si se rispindeasci gustul pentru lucriri publice, si mai ales pentru constructia de drumuri, guvernul nu s-a jenat si pun;. mana pe toate pdmdnturile de care ayea nevoie pentru intreprinderile sale si sd dirame toate casele carc il deranjau. Conducerea podurilor si soselelor era inci de atunci tot atat de indrigostiti de frumusetea geometrice a liniei drepte pe cat am vizut-o mai apoi; evita cu mare grijd si urmireasci drumurile existente, de cum i se pdreau un pic curbe si, mai curdnd decit si facd un mic ocol, o tdia prin mijlocul a mii de mosteniri. Proprietdtile care erau astfel deyastate sau distruse erau intotdeauna despigubite tArziu sau in mod arbitrar, iar adesea nu erau deloc despigubite.

CAPITOLUL6
Despre citeva practici cu ajutorul clrora puterea centrall a deslvirqit educatia revolutionar[ a poporului
insasi putcrca cenlrali lucra deja de multi vreme la inducerea si llxarea in mintea poporului a rnuhora dintre ideile pe care

le-am dcnumit de atunci incoacc revolirLlionare, idei ostile individului. contrare drepturilor individuale si aliate ale violentei. Regele a fost cel dintii carc si arale cu cat dispret pLrteau fi tratate institutiile cele mai vechi si in aparenti cele mai bine incetartenite. Ludovic al XVlea a zdruncinat monarhia si a gribit Revolulia atAt prin exhayagantele, cet si prin viciile sale, prin energia, ca si prin moliciunea sa. Cind poporul a vdzut pribusindu-se si dispirind acest parlament aproape contemporan cu puterea regali si care pdruse pAna atunci 1o1 arit de solid ca si aceasta, i!

inlcles in mod vag ci se apropiau vremuri ale violcntei si ale bunului plac, in care totul devine posibil, vremuri in care nu mai existd lucruri atet de vechi incat si lie respectate, nici lucruri intr-atit de noi incat sA nu poati fi incercate. Ludovic al XVI-lea nu a frcut pe parcursul intregii sale domnii deci.t si vorbeascd despre reformeic care trebuiau intreprinse. Existi puline institutii cerora sA nu le fi previzut ruina imediatl, si asta inainte ca Rcvolutia si vini si sd le distrugi intr-adevar pe toate. Dupi ce a inlinrrat prin decrete cateva astfel de.institutii diunitoare, regele le-a restabilit cur?nd: s-ar fi zis ci nu ar fi dorit decat si le dezriCicineze, liisnnd altora grija de a Ie ristuma. Printre reformele pe care lc-a intreprins el insusi, unele air schimbat brusc si firi pregitiri suficicnte obiceiuri vechi si res-

l
t
i
I

Cind adunarea provinciali din Nonnandia int'erioari a preluat administratia din mainile intendentului, ea a constatat

ci plata

205

rin ultimii tuturor terenurilor confiscate de ciffe autoritatea centrala de cAtre slat 20 de zuri era inci restantl. Datoria astfel conffactad de neachitati in acest coltisor al Franiei sc ridica la suma

silnca

iSO.OOO

tiut". Numdrul marilor proprietari afectati de aceasti miera mare' suri era mic; insi numirul micilor proprierari pigubili lr nentru cil oimantul era dcia imparlit l-ieiare dirttre rleslis indiviinr atat din oroprie expcricnt5 cdt de ptrt in conterztr drepltrl incalcrt' [ic srt acesla ca cere public ,lului attrnci c]nd irttcrestrl riru' doclrini 0e care ntr ve uilf, sa o aPlice celorlalti in lblorul fund:rtii parohii' rlc Fxi.Lrsera odinioari, intr ttn merc ntrmir caritrhile cf,re, in in(enlia rutorilor lor' rvelu drept scoP airrtoprin testirmcnl' rarea locuilorilor in situalile si in manicra indicate parte a nloultima in distruse fost Majoritatea accstor fundalii au hotiriri prin simple nu."chi"i suu d"tr*ate de la scopul lor inifal centrale.Dc putcrij ale consiliului, adici prin vointa arbitrarl a din aceste donalii in provenite fondurilc nbicei. au fost confiscite acestor folosul spitaleior din vecinitate' La rindul lor' bunurile clre tina]ilale o catre ,pitale ari losl detttmlre in acceasi perioadi moo l'1rir acc\tJ rur cta ccl deremnlti de citre fondulcr si pe care a autorizat 1780 din edict Un imagina putut-o iuti.i nu ar fi lisatc lc ftrseseri care bunrrrile vinrli toate aceste institLtlii sa-gi permis le-a si perPetui folosintd A"-o tongrf timpuiui pentru o si fbloseasci veniIle aon"ri p..1uiob1inut statutui, care trebuia mult tu.il.. S" ,pon"".i, in felul acesta, se didea o intrebuinlare

Rechizi[ile, vinderca obligatorie a mlrlurilol legea maxi mumului sunt misuri guvemamentale care au cunoscut precedente sub Vechiul Regim. Am vizut, in vremuri de lbamete, administratori care flxau dinainte prelrl mdrfurilor pe care tlranii le aduceau la piatd. $i cum acestia, de fricd si nu fie constansi, nu mai veneau in piatI, pentru a-i obliga orau emise ordonante care
prevedeau amenzi ca pedeaPsi. insi nici o lectie nu a lbst mai periculoasi decit unele pro-

nruiUuni .-itilii stramosilor, care odinioard nu era bine pe oameni si violeze Se uita ci cea mai buni cale de a-i invila nu tine qttgt t:"111 dca dreprurile indivizilor incr in virtir era admlnlslratla de voinla moflilor. Di\prcltll pe care il dovedea nici una Vechiului Regim i l,l de cci mor!i nu a fosl dePasit de dovaoa dintrc puterile care i-au succedat Ea nu a licul nrclodala acorde si pc englezi ii face u"".t"i g.i.ji oarecum pedante care sa ajuta penlru a-l ii".aroi."ta1""tt roati forla corpului social sa ii face care garanteze efectul dispoziliilor sale testamentare si dccAt iovedeasci mai mult respect pentru memoria acesmia
pentru persoana sa.

folositi

ccrl.rri lolosite de citre justilia penali atunci cdnd era vorba dcspre poporul de rind. Siracul era protejat mult mai bine decit sc crede impotriva abuzurilor unui cetitean mai bogat sau mai putemic declt el. insit, asa cutn arn ariil at in alti pafle, de cum se gisea confmntat cu stafill, nu mai gisea decat tribunale exceptionale, judecitori ostili, o proceduri rapidd sau iluzorie, o ientinti iefinitivl gi tirl drept de apel. ,,insirrcinez pe ofiler-ul cle jandarmi si pe locotenentul siu si se ocupe de tulburirile si agitaliile care s-ar putea ploduce cu ocazia stringerii grAnelor; ordon ca procesele si fie.iudecate si incheiate de cetre acestia, sa fie judecate in regim dc urgen{i Ei ln ultimi instanli; Majestatea Sa interzice oricirei curti de juslitic si se ocupe de astfel de procese." Aceasti hotirare a consiliului stabileste jurisprudenta in materie pentru inftegol secol al XV]IIlea. Observdm din procesele verbale ale jandarmcriei ci, in astfel de circumstanle, satele suspecte erau inconjulate de noaptea, se intra in case inainle si se lumineze si se arestau tAranii binuiti, tiri a fi nevoie de mandat. Cel care era astfei arestat rimanea adesca mult timp in inchisoare inainte de a se plltea adresa judecitorului. Cu toate acestea. edictele ordonau ca acuzatul si fie interogat in 24 de ore de la arestare. Aceasti dispozilie nu era nici mai putin formali, nici mai respectati declt in zilele noastre. in felul acesta, un guverr blind si bine organizat ii invela zilnic pe oameni codul de instruclie pellalA ccl mai potrivit pentru perioadele revolulionare si cel mai plicut tiranici Aceasti scoali era mereu deschisi. Vechiul Regim a ot'elit pAni la cap[t claselor dcjos aceastd educalie periculoasi. Asupra tulestui punct, practica predecesorilor a fost urmati panai in vremea lui Turgot. Clnd, itl lnl

1775, noua sa legislalie asupra grdnelor a dat nastere la rezistente in parlament si riscoale in zonele rurale, el a obtinut de la rege o ordonantA care, inlocuind competenla tribunalelor, ii lisa pe

risculali in jurisdiclia jandarmilor ,,care este special destinati si reprime tulburirile populare atunci c6nd esle util si se dea exemple risundtoare." Mai mult, toli tiranii care se indepirtau de parohiile Ior firi si posede un inscris din partea preotului ;i a sindicului urmau si fie pusi :ub urmdrire, aresta(i si judecali de citre jandarmi ca vagabonzi. Este adevirat ci, in aceaste monarhie de secol al XVII-lea, daci procedurile erau inspiimintitoare, pedeapsa era aproape intotdeauna temperati. Se dorea mai mult se se produci teami decat reu; sau, mai curAnd, oamenii erau arbitrari si violenfi din obignuinti qi indiferenli, gi blAnzi din fire, dar gustul acestui fel dejustitie se potrivea de minune. Cu cit pedeapsa era mai usoari, cu atat mai usor era uitat modul in care fusese pronunlad. Blandelea hoterarii ascundea c6t de groaznici era procedura. As indrlzni sI spun, pentru ce arn in mdni dovezile, ci numeroase procedee folosite de citre guvemul revolutionar au avut precedente si exemple in misurile luate fali de poporul de rdnd in ultimele doui secole ale monarhiei. Vechiul Regim a fumizat Revoluliei multe dintre formele sale; aceasta nu le-a adiugat decat atrocitatea care ii stitea in fire.

CAPITOLULT
Cum a fost revolutia politicl precedati de o mare revolutie administrativi si despre consecintele pe care acest fapt le-a avut
se schimbase incd in fomra de guverndmAnt si deja parte cea mai mare a legilor secundare care reglementau conditia

Nimic nu

oamenilor si administrarea afacerilor publice erau abolit.e sau modificate. Desfiinlarea comitetelor de jurali ale corporatiilor si resta-

bilirea lor partiala

vechile raporturi dintre muncitor si stepan. Acestea nn numai ci s-au schimbal. dar au devenil mai nesigurc si rnli conslrirrpiL-

ii

incompleti alterase in profunzime toate

toare. Polilia duminicald era distrus6, tutela statului era inci incompleti, iar artizanul, al'lat intr-o pozilis incomodi si irdecisd, intre puterea cenlrali si pation, nu stia foane exact care putca sA il protejeze sau ffebuia si il struneasci. Aceastd stare de nelinisle ;i de de anarhie in care se glsea dintr-o dati inteaga clasi dc jos a oraselor, a avut consecinte importante de indate ce poporul a

reapirut pe scena politici. Cu un an inaintea Revolutiei, un edict al regclui pcrturbase in irttregimc organizarea justi.tiei. Fuseseri creatc mai multc jurisdictii noi, multe altele fuseserd abolite,5i toate regulile privrnd competentele fuseseri schimbate. Or, in Franla, numirul celor care erau ocupali fie sd judece, fie si execute hotiririle judecitorilor, era imens. in realitate, toatA burghezia finea mai rnult sau mai pulin de tribunale. Legea a avut, deci, ca efect bulversarea bmsc6 a vietii a mii de familii in tot ceea ce privea starea si bunurile acestora, acordinduJe o bazi noud si prccari. EdictLrl

nu i-a incomodat mai putin pe impricinatii implicali in procese care regiseau cu dificultate legea care le era aplicabili gi tribunalul care trebuia si ii judece. lnsi ceea ce a tulburat viala privati a fiecirui cetilean a fost mai alcs reforma radicall pe care a suportat-o in 1787 admhistra.tia propriu zisi, care a dezorganizat mai intii trcburilc publice. Am spus ci, in asa-numitele pays d'llecllon, adici pe aproape trei sfcflul i din teritoriul Franlei, intreaga administrare a generalititii era acor datl unui singur om. intendentul, care actiona nu fari control, ci lirir chibzuinti. in 1787, a tbst plasati alituri de acest intendent o adunare provinciala ciire a devenit adeviratul administrator al linutului. De asemenea, in fiecare sat, locul vechilor aduniri parohiale si, in cea nrai mare parte a cazurilor, al sindicr.rlui, a fost luat dc un corp municipal ales. Spiritul de unitate revolutionar domina deje atat de tare vechea
guverniife pe care Revolutia o va dest'iinta, incat o legislalie atat de contrare celei precedente si care modifica atiit de complet nu numai ordinea treburilor publice, ci chiar pozilia oamenilor in societate, a trebuit si lie aplicati concomitent si peste tot aproape in acelasi fel, fird nici o consideratie fati de obiceiurile anterioare sau fatl de ritualia specifica a fiecirei provincii. S-a vizut bine cu acel prilej ce rol joaci obiceiurile in funclionarea institutiilor publice si cum se descurcl oamenii mult mai usor cu legile neclare si complicate, dar cu care sunt obi;nui{i de multi vreme, decit cu o legislalie mai simpld, dar care este noui pentru ei. Sub Vechiul Regim existau in Franta tot felul de puteri, care variau la nesf6rsit in funclie de provincie qi dintre care nici una nu avea limite fixe si bine cunoscute, aslfel inc6t cimpul de acliune al fiecireia era intotdeauna comun cu al celorlalte. Cu toate acestea, s-a ajuns la stabilireaunei ordini precise Ei destul de simple in organizarea treburilor publice; insi simultan, noile puteri, care erau mult mai pulil numeroase, limitate cu griji ;i asemlnitoare intre ele, au intrat curand in contact si s-au amestecat unele cu

altele, creand cea mai mare confuzie gi reducindu-se adesea la neputinle. Noua lege avea, de altfel, un mare defect, care si singur ar ti fost de ajuns pentru a o face foarte greu aplicabili, mai ales la inceput: toate puterile pe care le crea erau colective[Q]. Sub vechea monarhie, nu fuseseri cunoscute dec6t doui feluri de conducere; acolo unde administratia era incredintati unui singur om, acesta actiona {iri concursul vreunei aduni.ri; acolo unde existau aduniri, ca de exemplu in asa-numitele przys d'itats ;t in orase, puterea executivd nu era incredintati unei persoane anume; adunarea nu se limita la a conduce fi supraveghea administralia, ci administra ea insisi sau numea functionari temporari pe care ii insircina in acest scop. Cum nu se cunosteau decit aceste doui moduri de acliune. de cum se abandona unul, era adoptat celAlalt. Este destul de ciudat ci, intr-o societate atat de luminati si in care administralia juca de multi vreme un rol atat de important, nu s-a gandit nimeni si reuneasci cele doui sisteme, distingand, flrd si le separe, puterea care executi de cea care supraveghezi gi prescrie. Aceasti idee, care pare atit de simplS, nu le-a venit niciodatd; ea nu a fost descoperiti decit in secolul nosfu. Aceasta este, ca si spunem asa, cea mai mare descoperire a noastrd in materie de administratle publice. Vom vedea urmarea practicilor mai vechi atunci cAnd, transpunind in politict obiceimile administrative ale Vechiului Regim care era deiestat, Conventia nalionall a reorganizat in modul cunoscut sistemul de funclionare a Sterilor provinciale si al oraselor. Astfel, ceea ce fusese pind atunci o simple incurclturi in organizarea treburilor publice, a dat dintr-o dati
nastere Terorii.

Adunirile provinciale au primit, deci, in 1787 dreptul de a gestiona singure cea mai mare parte a situatiilor in care, p6ni atunci, actionase doar intendentul; au fost insSrcinate, din ordinul puterii centrale, si fixeze cuanh.rmul birului si si asigure perceperea acestuia, sI ordone ce lucriri publice trebuiau intreprinse gi si le punS in executie. I-au avut in directa lor subordine pe toti lunctionarii de Ia directia podurilor si soselelor. incepand cu

lucrdrilor' Trebuiau in5oeclorul si lerminand cu supra\ egheloml sa oea socosi ie der aceslora ordirele ce li se pdrcau Pourvllc' accsll luncllonarl sc teala in fltl ministrului pentru [elul in care pe care o a"'inau,otiri si si propuni ministrului retribulia *".^;-a;;^;"gherea

prosl ffasate sau prosl inlretinule. ca a lasal sZt cad' in ruini contueziliii se ai'lau in griia sa. Adesea. aceste adunari au

li*it..rr.

"Jiiuu localititilor a fost incredinlafi aproape il ele trebuiau si judece in primb inslarla i",.""-i^. tnrau tn "i-rrieduniri: ."a ,"n.i ,nar" parle a liliSiilor' litigii cere pdni atunct nu. se

mulle etributiile intendenlului. etc' Dintre acesle Iunctrl' in lara ;;;;;";, ,;;i or,eri colectir e si care nu era responsabili care lrmau In"i ott" in.,-i". De alt fel. cer nrri mare parle a celor dala cu prrma pentru sa exercilc xce:\te funclii se indeletniceau
administrative. treburi " ""t;;;;.

isj Jin .uuru neclaril,rlii u-nel legislalii alal de putin cunos(ute' nimit reprezenranlii la dcpdnare penlru con:ulti'ri si tsi fumizeazr pretinde cir ia.a in."r-" slaturi una-alteia. Intendentul d'Auch inlpoautorizase carc provinciale se poate opune voinfei adunlrii problemit aceasti c[ in zitarea unei localititi; adunarea afirmi sI dea ri intendentulnu mai poatc decat sa isi ^exprrme opinia nu asuPra pirerca ordire si cere adunirii pror inciale din I lc-dc-Frrncc acestui lucru,
Printre atatea

irgit confuzia generrla a fost faprul ci tunct ia intendenlul lusese redtrs de intendent a Io\l lnenlintlla chirr dacti absolut de a lace la ncpLttintu. Dupa ce i s-ir confiscal dreptul i"t,'i'i '-, *p,,. Lbligatia de a ;rjLrta rdunarea si de r supravegher s-ar.mai actiunile acesteia. Ci si cum un funclionar retrogradat de drcpdeposedaserl il care iip'r* ,."-"a^ .u spiritul legilor si le usurcze aplicarea! tuii '-" si ar fi dorit frtimpiat cu iniendentul s-a intamplat Ei cu subt-" C""" adu' Alirturi de el. uzutpindu-i locul a fosl ptasati o rlcleralul. "" conducerea nur"? ,ron,lit*erlt care lr;buia sd aclioneze suh ldunirii pror inciale si potrivit acelorasiprincipii' ate Tol ceel ce cttnolsteln din f,clcle si din procesele-verbate duPi creare' odun[.ilo. prouin"iale create in 1787 este c6' imediat intendenlii' cu deschis uneori sl i"irit ir,.rn rizboi surd a impiedica penhu "i" decat "care nu isi foloseau exprienla acumulati

;;;'ir

incrimiliri si consultdri, functionarca admil.tistraliei este incetiniti sau chiar blocati; viala publici era ca si suspendati. ,,Ine4ia domeniului public cste totali", sP-un1 adu, privinli narea provinciall din Lorena, care nu se face in aceasti
dec6r ecoul multcr altora: ,,toIi cerilenii acest lucru".

cinstili sunt mahniti de

Altcori, noile administralii pAcituiesc prin exces de aotivitate si de incredere in ele insele, fii-nd pline de un zel plin de agitalie ii distrugitor care le insufli dorinla de a schimba dintr-o d.ati vechile plactici si de a corecta in graba mare cele mai vechi abuzuri. Sut pretexiul ci de acum le revine supravegherea oragelor' incep si idmit i.tt"r" singure problemele comulLale; intr-un

lor. O adunare se pldnge ci nu poate smulge i.a".fentului decit cu un mare efort actelc care ii sunt ,"a"t".". "f,i parte, intendentul este cel carc acuzi membrii edicteJc' ,arn"rii ,t. ,n."r.or"o .lc a-i ttzurpl atributiile pe c:rrc care uJesea nu rassounc el, i lc mri lasa. El frcc rpel la lnLnisLru sale' pentru cd si pentru s3u \c indoie:.te de

""ii* Oi, .rai"if.

ir"

lt..".o.i.lor

i.

rlr,rJ. ni,ni.

de obrcureil. .. ,.n,r, loala lumea. tucrurile srint la [clde noi si cum a adminisfat nu Un.orii, oarnr."l stabileste ci intendentul sunt consruit le-a ,]'.uut"'uio..tif" publice, ci drumurile pe care

'puscle

dorinla lor de a imbunetdti lucrurile, sfdrsesc prin a incurca totul. Acum, daci ne gindim bine la locul.extrem de important pc publk'ir' care il ocupa deja de multi vreme in Franla adminisffatia la mullimea de interese pe care le influenla zilnic, la tot ceea cc dephdea de ea sau avea nevoie de concursul siu; dacl ne glndil lt ci oamenii contau deja mai mult pe ea dec6t pe propriile forlc c;l si-qi rezolve problemeie, sd-si tavorizeze profesiile, si-si asigtttc subzistenta, si-si traseze qi intrelini drumurile, sd-si pistrezc linigtea qi s6-si garanteze bunistarca, vom avea o idee desprc numirul'imens de oameni care au fost afectali personal de ritul care micina administratia. insi defectele noii organiziri s-au ficut simtite cu precldcrt: la sate; acolo, ea nu a modilicat doar raportul dintre puteri. ci a

.rrant,

i,

schimbat dintr-o dati pozilia fiecirui individ gi a pus in contact si in conflict toate clasele sociale. h I 775. cand Turgot i-a propus regelui si reformeze administratia rurali, cea mai mare piedicd intdlnitl, asa cum ne-o spune el insusi, a fost cea proveniti din repaftizarea inegali a impozitelor. Cici, cum si faci se ac|oneze in comun qi si decidii impreun'i asupra problemelor parohiei - dintre care cele mai importante privesc fixarea, stringerea qi folosirea taxelor - oameni care nu sunt supugi in mod egal acestei plili si dintre care unii se sustrag in intregime acestor sarcini? In fiecare parohie se aflau gentilomi si fele bisericesti care erau scutite de Ia plata birului, lirani care erau scutiti in intregime sau parlial gi allii care il pliteau in intregime. Era ca si cdnd ar fi existat trei parohii distincle, fiecare necesitAnd o administralie aparte. Dificultatea era
de nerezolvat.

intr-adevir, niciieri nu erau mai vizibile diferenlele de impozitare ca in lumea satelor, niciieri populalia nu era mai bile impafiite in grupuri diferite si adesea dusmane unele altora. Pentm a oferi satelor o administratie colectivi;i o guvernare liberi incipienti, ar 1i rrebuit mai intai ca toati lumea si fie supr.rsi acelorasi impozite qi si se diminueze distarta care separa clasele sociale. In 1787, cind s-a realizat ln sf6rsit aceasti reformi, lucrurile nu s-au petrecut asa. in inreriorul parohiei s-a men!inul vechea impe4ire pe ordine si inegalitatea impozitelor care era semnul cel mai evident al acestei impirtiri. Cu toate acestea, intreaga adm! nistratie a fost llcredinlatl unor corpuri electiye. Acest fapt a avut imediat conseci-nte dintre cele mai deosebite. Atunci cind era vorba si fie aleqi functionarii municipali, preotul si seniorul nu se puteau prezenta pentru cI aparJineau, se spunea, ordinelor nobilimii si clerului; or, aici era chematd in principal Starea a Treia penlru a-si alege reprezentantii. Cu toate acestea, o dati ales consiliul municipal, preotul si seniolul deveneau mcrnbri de drept ai acesiuia. Cici nu ar fi fost potrivit ca doi locuitori atit de distinsi ai parohiei s.l fie abscnli de la conducere. Seniorul chiar ii prezida pe consilierii municipali Li alcgcrca cilora nu contribuise, insi nu trcbuia sI se amestece

in cea mai mare parte a acliunilor acestora. De exemplu, cind se hotirau cuantumul si repartitia birului, preotul 9i nobilul nu puteau se voteze. Nu erau ei amindoi scutiti de acest irnpozil? La iandul slu, consiliul municipal nu putea sI schimbe nimic in ceea ce privea capitatia plititi de cei doi; aceasta contirua si fie fixatd de cifte intendent dupd proceduri speciale. De teami ca acest preqedinte, care era izolat de corpul pe care se presupunea ci il conduce, si nu exercite in mod indirect o influenti contrard intereselor ordinului din care nu fecea parte, s-a cerut ca voturile fermierilor sii si nu fie numirate. Iar adunirile provinciale, consultate asupra acestri punct, au gisit aceastl reclamatie foartejusti si conlbrml cu principiile generale. Ceilalli gentilomi care locuiau in parohie nu puteau si intre in rendurile acestui corp municipal format din oameni de rnnd, decdt daci erau alesi de cdtre lirani, qi atunci, asa cum are grijd si remarce regulamentul, nu mai aveau dreptul si reprezinte declt ilteresele

Stirii a Treia.
Seniorul nu mai apirea in consiliu dccit pentru a se supune in intregime vechilor sdi supuqi, deveniti dintr-o datl stlpinii sii; el era mai curind prizonierul dccit geful lor. Se pirea ci scopul pentru care fuseseri adunali acesti oameni intr o asemenea manieri era mai putin de a-i apropia, cit de a-i face si vadi mai clar care erau diferenlele dintre ei qi cit de contrare le erau interesele. Sindicul era in continuare acel flinclionar discreditat ale cltui inslrchiri nu erau cxercitate decat prin constr.lngere, sau condilia

sa se imbunitdlise odati cu cea a comunitilii al cdrei agent principal rlminea? Nimeni nu stia cu precizie acest lucru. Am dat peste o scrisoare din 1788 a unui husar dintr-un sat care este indignat ci a tbst ales sd indcplineasci functia de sindic. ,,Aceasta' spune el, contravirc tuturor privilegiilor funcliei mele." Controlorul general rispunde ci idcile acestui individ trebuie modificate ,,si cI trebuie si i se explice cd ar trebui si fie onorat ci a fost ales de citre concetllenii sii si ci, de altfel, noul sindic nu se mai aseamini dcloc cu vcchii funclionari care purtaseri p6ni atunci acelasi nume, si ci trebuie si se astepte la mai multi considcralie .1!n p"r,i1ca puterii ccntrale."

I
Pe de alti. parte, vedem locuitori de vazd ai parohiei, sau chiar gentilomi, care se apropie deodatil de tirani, de cum acestia devin o for1i. Seniorul care Avea drept de inalti jurisdictie in imprejurimilc Parisului se pl0nge cA edicrul il impiedici sa ia parre, chrat ca simplu cetdtedn,Ia actiunile adunirii parohiale. Alrii consimt, ,,din devotament fati de binele public, spun ei, sI indeplheasci chiar lunctia de sindic." Era prea tirziu. Pe mdsuri ce oamenii din clasele bogate se apropie de popor si se striduiesc si se amestece cu el, acesta se retrage in izolarea care i ftrsese intpusi, apirdndu-se. Existl aduniri municipale ale parohiilor cale reflizi si il primeasci in s6nul lor pc senior; altcle fac tot felul de mizerii chiar oamenilor de r6nd atunci cend sunt bogati. ,,Sun1em infonrrati, spune adunarea provinciali din Normandia ini'erioari, ci mai multe aduniri mr.rnicipale |!u refuzat si ii primeasca in sinul lor pe proprietarii din propria parohie proveniti din r6ndul oamenilor simpli, pe motiv ci nu isi aveau domiciliul acolo, si asta in conditiile in care era neindoielnic ci ci aveau dreptul si facA parte din adunare. AIte aduniri au reluzat chiar si ii accepte pe fermierii care nu aveau proprictiti pe teritoriui ptrrohiei." Astfel deci, chiar inainte de a fi modificate principalele legi care reglementau conducerca statului, totul era deja nou, confuz, iar legile sccundare se aflau in conflict unele cu altele. Ceea ce rf,misesc in funttitrne cra \lxbit \i. ca si Ticein asa. nu mai erista nici o singuri lcge a cirei abolire sau rnoditicare imediatd si nu il fost anuntati chiar de cdtre putcrea centrali. Ac:eastir reinnoire brusci gi genl--rali a tuturor legilor si a futuror practicilor administrative, care a precedat la noi revolutia

afectat decat in mod superficial legile secundare si nu a schimbat aproape nimic la nivelul cutumelor si al obiceiurilor Justitia si administratia au pdstrat aceleasi forme si au urmat aceleasi pro-

ceduri ca si in trecut. Se spune ci in plin rizboi civil cei l2 judecitori ai Angliei au continuat si facl de doui ori pe an turul
cu4ilor cujura(i. Revolutia nu a agitat, deci, totul deodati. Efectele sale au fost limitate, iar societatea englezi, chiar daci agitati de luptc la vdrf, a rimas neclintiti la bazd. Dupa 1789, am vizut la rdndul nostru in Franta mai multe revolLrtii care au schimbat in totalitale intreaga structurA de guvemare. Cea mai mare parte ne-au luat cu totul pe nepregltite si au fost infiptuite cu lbrta, violAnd in mod deschis toate legile existente. Cu toate aceslca, dezordinea pe care au produs-o nu a fost niciodati nici de lungi duratd, nici generali; abia daci au fost simtite de citre cea mai marc parte a natiunii, trecnnd uneori abia
observate.

politici

si despre care abia se mai r.orbeste astilzi, constituia totusi

una dintre cele mai mari ristumeri intalnite vreodatd in istoria uncl marinatiuni. Aceasti primi revolutie a exercitat o influenli decisiva asr-rpra ceiei de-a doua si a ficut din ea un eveniment dileril iali dc toate evenimcntele sinrilare care avuseserl loc pfuri atunci in lumc si felir de celc care au avrrl loc ulterior. Prima rcvolutie englezlL, care a risturnat inireaga organizare politici a acestei tirri, duclnd pdnir la abolirea monarhiei, nu a

Explicalia o gisim in faptul cii. dupi 1789, orgarrizarea administratiye a remas intotdeauna in picioare in mijlocul ruinelor constituliilor politice. Se schinrba persoana principelui sau iorma puterii centrale, insi mersul zilnic al lucrurilor nu era nici intrerupt, nici tulburat; ficcare conthua si lie supus, in cercul micilor afaceri care il interesau ln mod deosebit, Iegilor si obiceiurilor pe care le cunostea- El depindea de puterile secundare cdrora fusese inrotdeauna obisnuit sir li se adreseze si de obicei avea de-a face cu aceiasi lunctionari. Circi, desi cu prilejul fieclrei revolutii administratia era dccapitari, corpul acesteia rlmanea intact si pljn de viati: aceleasi functii erau indephnite de cirre aceiasi functionari; acestia isi perpetuau spiritul si practica, trangresand diversitatea legibr politice. Judecau si arininistrau in numele regelui, apoi in numcle republicii qi in cele din urmd in numele impdratului. Apoi. roala se intorcea din nou, si reincepeau si adnrinistreze si si judece in numele rcgelui, al rcpublicii si al impiratului, mereu aceiasi si mereu la fel; cici ce ii interesa pe ei care era numele stlpanuiui? Sarcina lor era mai putin aceea de a fi buni cetateni, cat de a fi brmi administrarori si buni judccirtori. De cum

l i

i
I

7
I

a trecut primul culrcmur, se pirea cI nimic nu se mai schimbase in tare. In momentul in care a izbr.rcnit Revolutia, aceasle pafie a guvemirii care. chiar daci subordonati., se face simtiti zi de ziin yiata cetlteanului, influentdndu-i in mod continuu si eficace bunAstarea, locmai lirsese dezorganizati in intregime: administra{ia publici isi schimbase dintr-o dali toli funclionarii si isi reinnoise toate reguJile. I-a inteput, statul nu a perut se fie prea afectat de aceasti importanti reformd; insd toli francezii au resimtit-o dureros. Ficcare a lbst afectal in conditia sa sociale, in obiceiurile sale, in meseria sa. O anumiti ordine si regularitate continuau sA se mentini in problemele cele mai importante si cele mai generale. Dar deja nimeni nu mai stia cu precizie nici cui si i se supuni, nici cui sir i se adreseze ;i nici cum si actioneze in problemele personale, dc mai mici impofianti, care formau inse viata de zi cu zi a societltii. Nemaifiind, deci, siguri pe nici una dinfte pd4ile sale constitutive, natiunea intreagd a putut fi pusi in miscare dintr-o singurA loviturd, producind cea mai mare ristumare si cea mai ingrozitoare confuzie care a existat vreodatl.

CAPITOLUL8
Revolutia este rezultatul direct al tuturor evenimentelor care au precedat-o

Vreau, in incheiere, si sftang laolalti unele dintre caracte_ risticile pe care le-am infdtisat deja in mod individual, pentru a vedea cum rezulti Reyolutia in mod direct din Vechiul Regim cAruia tocmai i-am ficut portretul. Daci ludm in considerare faptul ci la noi sistemul feudal abandonase in modul cel mai evident institutiile care puteau si apere sau sI protejeze interesele cetdtenilor, mentinlnd insi tot ceea ce putea 1l mai deranjant sau diundtor in el. nu vom mai fi atet de surprinsi cd Revolutia care trebuia si aboleasci in mod violent vechea organizare a Europei a izbucnit in Franta mai curdnd dec6t in altl parte. Dupd ce sia pierdut vechile drepturi politice si a tncetat, mai mult decat in oricare alti parte a Europei feudale, si mai admi_ nistreze si si conducd, nobilimea francezi nu numai ci si-a pis_ trat imunitilile pecuniare si avantajele individuale, ci chiar si le_a mirit. Devenind o clasd subordonati, ea nu inceta si rdmdni in acelasi timp o clasi privilegiatd si inchisi. Forma, asa cum am mai spus-o, din ce in ce mai putin o aristocra[ie si din ce in ce mai mult o casti. Dacd suntem atenti la aceste lucruri, nu ne vom mai mira ci privilegiile nobilimii au pirut at6t de inexplicabile si de derestabile francezilor si ci, la vederea acestora, pofta pentru democratie s-a aprins in sufletul lor atat de tare incat mai arde si astizi. Aceasti nobilime, care ere separatd de clasa mijlocie, pe care o respinsese din s6nul sdu, si de popor, a cirei dragostc o picr_

I
I

duse, se gdsea izolatd in mijlocul na.tiunii. In aparen$, ea pirea si fie floarea unei armate, insA in realitate nu reprezenta decet un corp ofileresc firi soldali. Daci ne gandim la toate acestea, vom iltelege cum, dupi o mie de ani de rezistent6, nobilimea francezl

fi ristumatd intr-o noapte. Am iultat in ce fel conducerea regelui, dupi ce a abolit libertdiile provinciale si s-a substituit puterilor locale in trei sferturi din. teritoriul Frantei, a monopolizat toate afacerile, atat cele mari, cat si ccle nlici. Am aritat, pe de alti parte, cum, ca o consecinfa necesari, Parisul a devenit stipinul [[rii a cerei capitd6 fusese, sau mai bine zis, s-a substituit el insusi t6rii. Aceste doud fapte, specilice Franlei, ar fi dc ajuns la nevoie pentru a explica in ce fel a putut o rizmerild si distrugi din remelii o monarhie care suportase timp de atatea secole socuri mult mai violente, o monarhie care in preziua prlbusirii sale pfuea de nezdruncinat chiar si celor care o Yor ristuma. Franla fiind una dintre tirile Europei in care orice formi de via16 politici era de mult timp complet distrusl, in care indivizii pierduseri cu totul rutina afacerilor, obisnuinla de a inlelege faptele de zi cu zi, practica miscirilor populare gi chiar noliunea de popor, estc usor sd ne imaginim cum au putut sa se a.runce toti francczii deodati intr-o revolulie teribili fird ca mdcar si o vadi, cei mai ameninlati dintre ei mergind in primele rdnduri ;i insircindndu-se si deschidi cet mai iarg acest drum. Nu mai existau institulii libere si, in consecinli, nici clase politice, nic^i corpuri politice functionale si nici partide organtzale si conduse. [rI lipsa tuluror acestor ib4c regulatoare, la conducerea opiniei publice rendscute se vor gisi doar filozofii. in consecinll, era de asteptat ca Rcvolutia si se conducl mai pulin in funclie de anumiti factori concreti, cat urmind principii abstracte si teorii generale. S-ar 1i putur prezice cd, in loc sl fie atacate in mod separat legilc dAunitoare, vor fi lovite toate deopotrivd, dorinduse inlocuirea vechii organiziri a Frantci cu un sistem de conducerc nou. conccpr.lt de catre scriitori. Cum Biserica se gisea in mod natural in stransA legituri ctt ycchile institutii care trebuiau distruse, nLr incipea indoiali cd in
a putut

paralel cu restumarea puterii civile, aceasti revolu{ie va slibi si religia. Din acel moment. era imposibil sI spui la ce indrizneli nebenuite putea impinge spiritul novatorilor care erau eliberali in acelasi timp de toate impedimentele pe care religia, obiceiurile si legile le impun imaginaliei oamenilor Cel care ar fi studiat cum trebuie starea lerii ar fi prevezut cu uqurinli cd nu exista indrdzneal[ atat de mare incat si nu poati fi incercati, si nici violenli care sl nu fie suportate. ,,$i cu asta ce! protesteazi Burke intr-unul dintre elocventele sale pamflete, nu gisim mlcar un om care si rlspundl de cel mai mic district; mai muh, nu vedem micar unul care si poati rispunde de un alt om. Fiecare este arestat ln propria casi firi si opuni rezistenle, fie ci este vorba de un regalist, de un moderal sau de oricine altceva." Burke nu stia in ce condilii am fost lisali pe mina noilor nostri stipani de citre monarhia pe care o regrcta. r Administratia Vechiului Regim le-a inliturat francezilor posibilitatea si dorinla de a se ajuta reciproc. In momentul in care a izbucnit Revolulia, am fi clutat fdrd izbindd in cea mai mare pafle a Franlei 10 oameni care sd fi fost obifnuili si aclioneze in comun in mod regulat si care si vegheze de unii singuri la siguranta personali. Aceste lucmri intrau in competenla putcrii centralc. in aceste conditii, puterea centrali, care cdzuse din mdinile administraliei regale in cele ale unei aduniri suverirne si iresponsabile din punct de vedere politic si care din blindi devenise violenli, nn a gesit nimic in cale care sd o opreasci sau sir o intirzie vreun moment. Aceeasi cauzi care rdstumase atat de uqor monarhia a fAcut totul posibil dupi pribusirea sa. Toleranla religioasA, blandelea conducerii, omenia si chiar bunivoinla nu ftiseseri niciodatd propoviduite si recunoscute mai pe larg ca in secolul al XVIII-lea; chiar r:izboiul, care reprezinti ultimul addpost al violenlei, devenise miti rar qi mai moderat. Si totusi, din mijlocul unol moravuri atat de blande se va naste revolutia cea mai inumanil Toatd aceasti imblinzire a moravurilor nu era ins6 doar o aparen(i; cici, de cum s-a potolit furia Revolutiei, am vizut cum calmul de dinainte s-a rispindit din nou in legislalie qi a pitruns in toate practicile politice.

-!

Contrastul intre blende,tea teoriilor si violenla practicilor,


care a reprezentat una dintre caracteristicile cele mai bizare zle Revolutiei franceze, nu poate surprinde pe nimeni atata vreme cat intelegem cI aceasti revolutie a fost prcgdtiti de citre clasele cele mai cultivate ale natiunii gi pusi in practicd de ci.tre cele mai inculte si mai primitive. Cei dint6i nu aveau nici o legrture care si ii uneascd, nu stiau sd se infeleagi intre ei si nu aveau nici un control asupra poporului. in consecinti, de cum au fost distruse vechile puteri, poporul a devcnil instantaneu forta conducitoareAculo Lrndc nu Buverna in moLl direct. el a imprimat noii con_ duceri spiritul siu. Pe de alti parte, dacd ne gandim la modul in care acest popor a triit sub VechiLrl Regim, nu ne va fi greu sd nc imaginim ce putea deveni. Chiar specificul situatiei salc i-a conlerit o serie de calititi rarc. Bliberat de timpuriu din serbie si de multi vreme proprietar al unci buciti de pimint, mai mult izolat decnt dependent, iiranul

si, pe terenul rimas liber, si construiasci o societate in care oamenii si fie atat de asemirnitori si conditiilc sociale atet de cgale pe cat poate supofla umanitatea. Cel de-al doilea sentiment. mili reccnl si ntai pulin impim6ntenil, le insufla dorinla dc a trari nu urrai in egalitate, ci si in
libertate.

chiar din contactul cu aceasti inegalitate, Lrra ii inrpingea de multi vreme pe francezi, c o lbrti conlinui si irL zrrribili, si distrugi din temelii tot ceea ce mai rirnAnea din itrstirririile Evului Mediu

se.arita plin de sobrietate si mindrie; era hirsit in $eutaIi, indil'erent fala de ralinamentele vietii, resemnat in fata c;lor mai mari riutiti si dirz in caz de primejdie neam simpiu si plin de bdrbi,tie, va popula acele armate putemice care vo.incovoia ^care Europa. insi aceleasi cauze ficeau din el un stip6n periculos. Secole de-a rindul, fusese aproape singurul carl si-fie supus tuturor abuzurilor, triise izolat, hdnindu-se in ticere din propriile prejudecdfi, din invidie si urI. Greuririle acestei vieli l-au inririt, fdcinduJ capabil sd indure absolut totul, si in acelasitimp si faci pe toate lumea si sufere.
volutiei. CArtile fumizaseri teoria; el s-a insarcinal cu practica. pun6nd ideile scriitorilor in acord cu propria violenti. Cei care, citind aceasti carte, au studiat cu aientie Franta secolului al XVIIIJea, au putut vedea nasterea si dezvoltarea in s6nul ei a doui sentimente predominante, care nu au fost contemporane si nu au tins intotdeauna citre acelasi tel. Primul, mult mai profund si venind de foarte departe, este ura violentd si de nestins fati de inegalitate. Ndscutd si hrinitl
In aceasti stare se gdsea poporul atunci cAnd, pundnd mdna pe_pulere. s-a apucat sd desdvdrseascA de unul singur opera Re_

Citre sfdrsitul Vcchiului Regim ambclc sentimente sunr tot alet de sincere si par la fel de plinc dc vi,_rt:i. l_a inceputul Revolu1ic!. ele se intilnesc; se amesleci si se conlundi penttx un moment, se incdlzesc reciproc in Lrnna accstui contilct, pentru a inflicira in cele din urrnd intreaga suflare a Frantei. ,89 este fard indoiali un timp al lipsei de cxperic.ntl, insir si al generozititii, entuziasmului, birbitiei si mfuetici, lintp de nemuritoare aducere aminte, cAtle care se vor intorce cu acimiratie si rcspect privirile oamenilor attinci cend cei care l-au cunoscut si noi insine vom fi dispimt de multi vreme. Atuirci francezii au fost itrit de mandri de cauza lor si de ei insisi inc6t au crczut ci puteau fi egali in libertate. in piira d.,ro"iu1ic au plasat, deci, peste tot institutii libere. Nu numai ca au \[ar;mrt ilecd5ti lcgi5l3lje irrvechjti care ii impi(ea pe oameni in caste, corporatii si clase si care ficea ca drepturile lor s[ fie inci si mai inegale decat starea social6, ci au distrus dintr-o singuri. loviturd si celelalte legi, opere mai recente ale puterii regale, care deposedase natiunea de dreptul de a se conduce in mod liber si plasase alituri de fiecare francez guvemul, care si ii fie educator, tutore si, la nevole, asupritor. Disparilia guvemirii absolute a dus 1a disparilia centralizirii. Insi atunci cdnd aceasti generatie viguroasd care incepuse Revolulia a fost distruse sau slebitd, asa cum se intdmpld de obicei cu orice generatie care inaugureazi astfel de misciri; atunci cAnd, urmand cursul natural al evenimentelor de acest fel, dragostea de libertate a fost descurajati si slibitl de anarhia si dictatura populard; si c6nd naliunea buimaci a inceput sd-si caute pe dibuite stepanul, guvemarea absolutd a gisit oportunititi extraordinare pentru a

,i

I
rl

renaste si a se impimanteni. Aceste oportunititi au fost cu usu_ rinla descoperile de cAlrc geniul celui care urma sa fie in acelasi

fideli aceluia$i

timp continuator-ul si distrugitorul Revolutici. Vechiul Regim cunoscirse, intr-adevdr, un intreg ansamblu de institulii modcme care, nemaifiind ostile egalitttii, puteau fbarle usor sI se integreze noii societdti, oferind insl in icelasi timp despotismului inlesniri deosebite. Daci le ciutim printre rimisilele celorlalle institulii, le vom regisi cu siguranil. Ele diduseri nastere odinioard unor obiceiuri, sentimente si idei care a\ eau lendinla de a-i rinc pe oamerri inrr-o stare de dirizare si supunctel Jcc\t lucru r fost reinviat si tolosit. Ccntralizarea a lo..t scoasl dintre ruine si restaurati. in acelasi timp, cum tot ceea ce putuse si se opund odinioarir centralizirii a remas in starc de ruili, din strdfundurile natiur.rii care tocmai ristumase monarhia a iesit brusc o putere mult mai intinsi, mult mai amenunfitA, mult m:ri absoluti dcc l cea care fusese cxercilalx dc calre oricare dintre rcgii nostri. Actiunea a pimt de un curaj extraordinar, iar succesul siu nem:rivlzut, pentru ci toati lumea se gAndea doar.la ceea ce era vizibil ;i uitase ceea ce vizuse mai demult. Asupri_ toml s-a pribusit, insi a rimas ir uma sa lucrul cel mai important din intreaga sa opcri; guvemul era mort, insi administratia con, tin'.la sir triiasca si, de atunci incoace, de fiecare dati cind s-a doril iniiiturarea puterii absolute, poporul s-a limitat si puni ligura Libertilii pe umerii unui corp servil. De la inceputul Revolutiei si pini in zilele noastre, vedem in mod repetat cum pasiunea penlru libcrtate se stinge, apoi renaste, apoi se stinge din nouj pentm a renaste inci o datl; acest lucru va continua pentru multi yle re, pentru cd aceaste pasiune va riminc intotdcauna ncexperimentati si prost organizati, usor de descurajat, de lnspaimantat si de invins, superficiald si trecitoare. .ln acest timp, pasiunea pentru egalitate ooupi in continuare locul principal in inimile oanenilor, pe care oricum le-a cucerit cea

a domni. Revolutia francezd ar fi de neinfeles pentru cei care ar dori sl priveascl dom la ea; singura lumini care ar putea_o clarifica trebuie cdutati in perioada care o precede. Firi o bund inlelegere a vechii sociel6li, a IegiJor, defectelor. prejudecArilor, lipsurilor si mdretiei sale. nu vom intelege niciodatd ce au ficut franc;zij in cei 60 de ;ni care au urmat Vechiutui Regim. insi nici aceasti analizd nu ar fi

ideile si legile de care are nevoie despoiismul pentru

oarbd, gata si sacrifice totul celor care ii permit sfse manifeste si si ofere guvemului domic si o favorizeze ji sd o satisfacd obiceiurile,

sco-p, av6nd aceeasi ardoare incepe{enate si uneori

suficienti_

dintli, atasindu-se de sentimentele cue ne sunt cele mai dragi. in timp ce pasiunea pentru libertate esle mereu schimbaloare. se diminueazi, cleste, se intirestc, sau sliibeste in fimctie de evenimente, pasiunea pentru egalitatc este intoldeauna aceeasi. mereu 11n

devenit de neguvemat de indatd ce se

insi in acelasi rimp atar de labil in oprniile si gusturile sat" ,itni." incel.sferseste prin a deveni de nerecunoicut chiar si pentru .l insusi, rdmindnd lot atat de surprins ca si striinii d" ce., c" tocmai a facut; cel mai sedentar si mai obisnuit dhtre popoare atunci cand esre lSsat de unul singur, dar gata si ajungjpini la capitul lumii gi si fie capabil de orice indrdzneaia aici a tost smuls in vointei sale din locuinta si din obiceiurile sale; _ciuda nesupus din fire, dar acomodAndu-se foarte bine totusi cu puterea arbitrarl si chiar violentd a vreunui principe sa, a ,roi iuu".n legal gi libea organizat de cdtre reprezentan,tii cetitenilo;astlzi dusmanul decla-rat al oricirei forme de supunere, m6ine aser_ vindu-se cu o pasiune de care nu dau dovadi nici micar natiunile cele mai inzestrate pentru acest lucru; guvemat firi intreiuoere penlru o perioada atdt de lunga incal nimeni nu ar suporta o. lnsd

extraordinari dec6t oricare dintre evenimentelelstoriei sale. A mai existat vreodati o singuri natiune precum cea france zit? Atdt de plini de contraste si at6t de radicald in actiuni, conducdndu_se mai r,null cy simruritor si mai purin cu cet ;;;_ ducind ^aiulo:ut inlotdeauna mai mult rdu sau mai mult bine dec6t era de asteptat, aflandu-se c6nd sub nivelul comun al umanitilii, cu mult deasupra; un popor ca-re a rimas atat de neschimiat in ceea ce^prive;te principalele sale sentimente incat poate fi recu_ noscut in portretele rcalizate cu douA sau trei mii de ani in

fird inlelegerea naturii insesi a natiunii noastre. Cind mi gindesc la aceasti naiiune, o gisesc in sine mai

,id;;;i";,

cAnd

urmi,

i i i

di

pe undeua un

._";;i;

se tem de el Iie sI nu poate de liber incat prea mult, lie prea pulin; niciodad atat nu isi mai incit sd recldea in servitute, insA nici atat de aservit

de rezistenti;

picilindu-qi astfel sdpanii, care

poatl scutura jugul; gata de orice, insi nefiind exceplional decat

in rizboi; iubitor mai curdnd al norocului, fo4ci,

succesului,

strilucirii si lamlci, dectt al adevdratei glorii; mai capabilde acte


de eroism decAt de acte de virlute, dc inspiralie decit de bun siml;

NOTELE LUI TOCQUEYILLE

capabil mai curdnd si conceapi planuri mdrele decit si desir,irseasci o m:Lre intreprindere; cea mai strdlucitoare ;i cea mai periculoasl dintre naliunile europene, cea mai potrivitl s[ devini rnnd pe rind obiect de admiralie, de ur[, de mild, de groazd, irsl
niciodatiL de indit'erentd. Doar aceasti natiurre p[tea da nastere unei revolutii atit de neasteptate, radicale si impetuoase in desfiqurare ;i totusi atit de plini de revenili, de fapte si de exemple contradictorii. Firi mo[A] - pagina 35: Pxlerea dreptului ruman in Germunia. Felul in care el a inloruit dreptul germdnic. La sfarsitul Evului Mediu, dreplul roman a devenil principalul si aproape singurul obiecr de studiu al iegistilo. Sermani; in acea epoci, cei mai multi dintre ei isi faceau de altfel educatia in afara Germaniei, in universitetile din Italia. Acestia, care nu erau stipanii societrllij politice, dar care aveau sarcina de a explica si de a aplica legile acesteja, nu au reusil si aboleascd dreptul german, dar L-au defomrat in asa fel incet si-l faci si intre
cu forta in matricea dreptului roman. Ei au aplicat iegile romane la lot ceea ce pirea si aibi in instituliile germanice o analogie, fie si indepatrrati, cu iegislalia lui Justinian; ei alr introdus astfel un nou spirit si noi uzaje in legisla(ia nationale, care a fost incetul cu incetul atat de mult modificati incat, in secolul al XVlIJea, ea ajunsese de nerecunoscut. Ea era inlocuiti de un nu stiu ce carc era inci germanic, cu numele, si roman, in fapt. Am toate motivele si cred ci, in acest demers al legistilor, muite din condiliile vechii socieleti germarice, mai ales cele ale !iranilor, s,au inriuiilit; multi dintre cei care reusiseri si-si pistrcze in intregime sau in parte libertitjle sau posesiunile le-au pierdut atunci prin inlermediul unor asimiliri savante cu condiria de sclavi sau de emfileoli romani. Aceastl transformate gradualA a dreptului national si eforturile inutile fecute^ pentru a i se opune se vid foarre bine in istoria Wurtembergului. Inci de la nasterea comitatului cu acest nume, in 1250, si pani la crearea ducatului, in 1495, legislatia esre in intregime indigeoi; ea se compune din cutume, din legi locale ficute de citle orase sau de cltre cunile de senoiri, din statute promulgate de cdtre stiri; exceptie fdceau doar problemele ecleziastice,
care emu reglementate de un drept striin, dieplul canonic. hcepand din 1495, caracterul legislatiei se schimbi: dreptul rcman incepe si pdtrsndd, doctorii, asa cum erau numiti ei, cei care studiaseri dreptul in scolile striine intri la guvemare si pun stipanire pe marile curti de judecate. De

tivelc pc care le-zrm menlionat, lrancezii rru ar fi ticut niciodad Revolutia; insi trebuie sI recunoastem ci toate aceste motive Iaolalti nu ar fi putut sd explice izbucnirea unei revolutii asemlnitoare in aiti parte decat in Franla. Iatir-mi ajuns pini in pragul acestei revolutii memorabilc; pentru moment. nu am si intru in subiccl; poate am sI pot se o fac cAt de curin<i. insi atunci nu ii voi mai analiza cauzele. Voi examina Revolutia propriu-zisi.;i voi indrizni in cele din urmi si analizez societatea care a rezultat de pe unna ei.

r;oc,{'

la inceputul si pAni la mijlocul secolului al XV-lea, societalea politicd duce

tr

227

S-ar putea să vă placă și