Comert international

Comertul international este o realitate economica si juridica. Notiunea de comert international este susceptibila de 2 acceptiuni, dupa cum urmeaza: A. Restransa Comertul international cuprinde totalitatea operatiunilor de import si export cu marfuri, lucrari si servicii pe care le desafasoara persoanele fizice/juridice avand calitatea de subiect al dreptului comertului international cu parteneri de nationalitati straine sau cu bunuri aflate in tranzit international. In aceasta acceptiune, comertul international apatine fazei economice a distributiei marfurilor, distributia (etapa intermediara a ciclului economic, plasata intre productie si consumatie. In acceptiunea restransa, comertul international implica operatini cu marfuri, operatiuni si servicii. Ceea ce particularizeaza comertul international e faptul ca in operatiunea comerciala sau in raportul juridic care imbraca aceasta operatiune comerciala exista un element strain( elemenul de extraneitate). Raporturile juridice de drept al comertului international au 2 caractere: comercial si international. Caracterul comercial nu e specific acestei ramuri de drept, el e comun cu caracterul raportului juridic ce drept comercial intern. Ceea ce particularizeaza dreptul comertului international este elementul de internationalitate. Intr-un raport juridic pot exista un numar nelimitat de elemente de extraneitate. Insa nu toate sunt relevante in dreptul comertului international, adica nu toate aceste elemente fac un raport juridic sa fie un raport de drept al comertului interntaional. Numai 2 elemente sunt relevante: 1) criteriu subiectiv raportul juridic sa se incheie intre subiecte care au nationalitati diferite 2) e un criteriu obiectiv marfa sa fie in trafic international( =acea marfa care in drumul ei de la o parte la cealalta strabate cel putin o frontiere) Cele 2 criterii sunt alternative. B. Larga Este o acceptiune care s-a adaugat in perioada moderna, cand au aparut operatiuni de comert care nu implicau neaparat un transfer de marfa sau o operatine cu marfa. Cooperativa economica internationala = un ansamblu de relatii de conlucrare intre 2 sau mai multe persoane fizice/juridice de nationalitati diferite care nu implica neaparat o relatie cu marfa, ci constau in aceea ca partile pun in comun valorile economice in scopul desfasurarii unei activitati comune care sa le aduca profit. Multe acorduri de cooperare economica in care se enumera diferite forme: creare de societati comerciale cu capital mixt, cooperare in materia operatiunilor de marketing, publicitatea in distributtie ( penetrare pe o piata ), cooperare in materia tenica stiintifica aferenta unui contract comercial. Astfel, cee 2 acceptiuni sunt ingemanate in practica(se desfasoara simultan). In acceptiunea actuala a termenului, comertul international inseamna atat acceptiunea clasica cat si cea mai recenta.

Cadrul institutional al Comertului international

Romania este parte la Conferinta Natinilor Unite pentru Comert si Dezvoltare(UTACD), un organism specializat. Romania este membru fondator. Organizatia Mondiala a Comertului s-s constituit prin acordul de la Marrakesh 1995 care a preluat fostul GAT. Cel mai important context in care Romania se plaseaza este calitatea de membru UE Luxemburg 2005 intrat in vigoare la 1ianuarie 2007, stabilind conditiile participarii Romaniei la comertul international european.

Caracteristicile politicii Romaniei in domeniul relatiilor comertului international

Politica Romaniei este guvernata de un principiu( o regula fundamentala ) si de reguli sau exceptii. Principiul care domina relatiile internationale ale Romaniei este Principiul libertatii comertului international. Este in antagonie cu principiul monopolului de stat cand comertul international putea fi facut numai de intreprinderi de stat si cu limitarea pana la anihilare a principiului libertatii comertului international. Principiul monopolului de stat este unul dintre primele principii spulberate dupa revolutie. In

primavara anului 1990 s-a inlaturat acest principiu si s-au pus bazele principiului libertatii comertului international.

Primele acte normative

Declaratia lege 54/1990 libera initiativa se refera la activitatile interne Declaratia lege 96/1990 privind unele masuri pt. Atragerea de capital strain in Romania>Legea 35/1991>Regimul investitiilor straine Legea 15/1990 reorganizare Legea 31/1990 Constitutia

Principiul libertatii comertului este:

a) legea recunoaste ca, capacitatea persoanei fizice/juridice ramane de a fi subiect al dreptului comertului international adica de a participa liber in toate domeniile relatiilor internationale comerciale, ceea ce in momentul de fata este exprimat prin principiul liberei circulatii a capitalurilor b) privit prin prisma persoanei straine, care au liber acces pt. A desfasura activitati pe teritoriul Romaniei prin acorduri si conventii la care Romania e parte -se exprima in multiple forme: 1) regimul investitiilor straine in tara 2) regimul general de import/export si limite ale principiului libertatii comertului

Regimul juridic al investitiilor straine in Romania

Din ce in ce mai multe persoane fizice/juridice romane participa la comertul international. Pana nu demult erau mai multi receptori decat autori. Exista un pachet de reglementari care configureaza accesul strainilor pe piata Romaniei. Sediul materiei consta in Declaratie lege 96/1990 privind unele masuri pt. Atragerea de capital strain in Romania. A fost abrogata prin legea 35/1991 privind regimul investitiilor straine, prin OUG 31/1997, prin OUG 92/1997 privind stimularea investitiilor directe e in vigoare dar a suferit o importanta modificare prin legea 241/1998.

Definirea principalelor notiuni Investitia straina este de 2 feluri principale: directa si de portofoliu(speculativa) 1) Investitia straina directa
OUG 92/1997 in art. 2 prevede participarea investitorilor straini in 3 moduri: a) participarea investitorului strain la constituirea/ majorarea capitalului social al unei societati romane b) dobandirea de parti sociale/actiuni la o societate romana c) constituirea sau extinderea unei sucursale a societatilor straine in Romania BNR in Regulamentul BNR nr.4/2005 privind regimul valutar : investitii de orice natura efectuata in scopul stabilirii sau mentinerii unor legaturi economice durabile si care se realizeaza printr-una din urmatoarele modalitati: a) constituirea/extinderea unei sucursale b) participarea intr-o entitate noua sau una deja existenta c) acordarea de credite/imprumuturi pe termen mai mare de 5ani in vederea realizarii unei legaturi economice durabile d) reinvestirea profitului in scopul mentinerii unor legaturi economice durabile Legatura economica durabila = relatii care implica urmatoarele conditii: - o participare de minim 10%din capitalul social al entitatii unde se face investitia - participarea directa, efectiva a investitorului strain la administrarea si controlul entitatii unde se investeste

existenta unei Conventii intre participanti privind participarea la profitul realizat in urma activitatii economice respective. Cel care investeste direct cu caracter de durabilitate, spre deosebire de investitorul de portofoliu care are caracter speculativ. Concluzie cu privire la felurile investitiilor directe: sunt de 2 feluri: 1) de natura societara (investitiile care se fac intr-o societate) 2) in forma exclusiv contractuala( nu se manifesta prin constituire, modificarea societatii ci printr-un raport curat contractual) Conform legii 238/2004(legea petrolului) si 84/2003(legea minelor) concesiunile petroliere, miniere sunt investitii directe.

2)Investitia straina de portofoliu

OUG 92/1997 : investitia care nu are ca scop stabilirea unor legaturi economice durabile, toata problema este de intentia investitorului care este esentialmente speculativa. Legea 297/2004 privind piata de capital aici sunt reglementate organismele, entitatile si modalitatile de participare la piata de capital (CNVM). Oug 66/1997 reglementeaza regimul investitiilor de portofoliu in Romania prin cumpararea de titluri de stat(inscrisuri care atesta datoria politica a Romaniei.

Investitor = orice persoana fizica de cetatenie romana, de cetatenia straina sau apatrid cu domiciliul sau resedinta in Romania sau in strainatate sau persoana juridica romana/straina ci sediul social in Romania/strainatate care decid sa investeasca in Romania. Prin investitor roman se intelege persoana fizica/juridica sau alte entitati rezidente. Prin investitor strain se intelege persoana fizica/juridica sau alte entitati nerezidente. Sunt rezidenti: a) persoana juridica si orice alte entitati cu sediul in Romania b) persoanele fizice cetateni romani , straini sau apatrizi cu domiciliul sau resedinta legala in Romania c) persoanele fizice comerciante care sunt autorizate legal sa desfasoare activitati economice in Romania d) sucursalele, reprezentantele, agentiile si birourile persoanelor juridice si ale oricaror alte entitati romane autorizate sa functioneze in strainatate Sunt nerezidenti: a) persoanele juridice si orice alte entitati cu sediul social in strainatate b) persoanele fizice de cetatenie romana, straina sau apatrizii cu domiciliul sau resedinta legala in strainatate c) persoanele fizice comerciante care sunt autorizate sa desfasoare activitati economice in strainatate d) sucursalele, reprezentantele, agentiile si birourile persoanelor juridice si ale oricaror altor entitati cu sediul in strainatate autorizate sa functioneze in Romania Criteriul utilizat pt. A determina daca o persoana fizica/juridica este rezidenta sau nerezidenta e cel al sediului social, respectiv al domiciliului sau resedintei legale. In cazul in care o societate sau o persoana juridica are sedii in mai multe state, determinant pt. A-i identifica nationalitatea acesteia este sediul social real,adica acel sediu unde se afla conducerea ei operativa(legea 105/1992). Persoana fizica de cetatenie romana cu domiciliul in strainatate e rezident si deci si investitor strain. Principiile care guverneaza regimul juridic al investitiilor straine
Materia investitiilor straine este guvernata de 3 principii: 1) Principiul libertatii formelor si modalitatilor de investire in Romania Acest principiu se exprima prin libertatea investitorilor straini de a realiza investitii straine sub orice forma societara din cele prevazute de legea 31/1990. Investitia, de principiu, se realizeaza sub forma institutionala. S-au ridicat in practica anumite probleme. OUG 92/1997, indirect, prevede faptul ca investitia straina se poate realiza si sub forma asocierii in

participatiune reglementata in art. 251-256 C.com. Investitia straina poate imbraca si forma contractului, aceasta putandu-se realiza prin incheierea unui contract de concesiune petroliera sau miniera. 2) Principiul libertatii modalitatilor de investire in Romania Modalitatile de investire in Romania sunt: a) aport financiar (in numerar), in moneda nationala sau valuta convertibila b) aport in natura (in bunuri mobile corporale sau incorporale sau in bunuri imobile) c) aport in orice alt mod legal de finantare prin care se contribuie la cresterea activelor unei societati a)Aportul in valuta e regula. In ceea ce priveste aportul in lei, adus de catre investitorul strain in parctica s-a stabilit regula ca leii adusi ca aport sa fie obtinuti ca beneficiu in urma unei investitii sau obtinuti ca pret al unui serviciu sau al unui produs rezultat dintr-un contract incheiat cu un rezident sau nerezident. b)Aporturile in natura(in bunuri corporale). Investitorul strain poate sa aduca cu titlu de aport la capitalul social bunuri mobile precum: masini, utilaje, echipamente, instalatii etc. Poate sa aduca si bunuri imobile situate in strainatate sau in Romania, cu conditia ca in acest caz sa fi fost dobandite in mod legal. Aporturile in natura(in bunuri incorporale). Investitorul strain poate sa aduca ca aport la capitalul social dreptul de proprietate intelectuala precum brevete de inventii, know-how, marci de fabrica, de comert si servicii, desene si modele industriale etc. Poate sa aduca si dreptul de creanta. Alte modalitati de finantare : aporturi in alte drepturi si avantaje. Aportul investitorului strain poate consta si in servicii, cunostinte de management, obligatia de a nu face concurenta, surse de materie prima, informatii de marketing sau public relation etc. Cu conditia ca acestea sa fie evaluate in actul constitutiv. 3) Principiul liberului acces al investitiilor straine in toate domeniile vietii economice Investitorii straini pot realiza investitii in toate domeniile vietii economice: industrie, agricultura, transporturi, turism, societati bancare, societati de asigurari si reasigurari etc. Liberul acces este limitat insa in acele activitati pt. Care nu e necesara obtinerea unei autorizatii sau licente sau in care nu exista monopol al statului, cu conditia ca accesul sa fie interzis prin actul normativ de organizarea domeniului respectiv. Nu se pot realiza investitii sub forma comercializarii unor bunuri al caror import e prohibit in Romania.(stupefiante, deseuri toxice si reziduuri) 4) Principiul nediscriminarii intre investitorii straini si intre investitorii straini si investitorii romani Principiul este consacrat in OUG 92/1997, care statueaza egalitatea de tratament just, echitabil si nediscriminatoriu intre investitorii romani/straini, rezidenti/nerezidenti in Romania, precum si intre investitorii straini indiferent de tara lor de provenienta. Fac exceptie de la acest principiu situatiile in care prin acorduri bi/multilaterale incheiate cu Romania se stabilesc drepturi si facilitati in plus in favoarea investitorilor din statele respective. Fac exceptie si situatiile aplicarii legii mai favorabile, situatii in care apare o lege noua dupa data realizarii investitiei, lege care prevede mai multe drepturi si facilitati decat cea sub imperiul careia s-a realizat investitia.

Garantiile acordate investitorilor straini

Investitorii straini beneficiaza in Romania de 2 garantii importante: 1)Garantia impotriva indisponibilitatii investitiei isi are temeiul juridic in art.44 din Constitutie si in legi speciale. Art.44 al.3 din Constitutie stabileste ca Nimeni nu poate fi expropriat decat pt o cauza de utilitate publica stabilita potrivit legii cu o dreapta si prealabila despagubire. Art.44 al.4 din Constitutie prevede ca sunt interzise nationalizarea sau orice alte masuri cu efect echivalent. Pt a fi persoana expropriata este necesar ca aceasta sa se realizeze cu respectarea urmatoarelor conditii: a) exproprierea sa se realizeze pt cauza de utilitate publica b) sa fie nediscriminatorie c) sa se realizeze in conformitate cu conditiile exprese ale legii d) sa se realizeze cu plata unei despagubiri prealabile, adecvate si efective(prealabila=sa se realizeze anterior operatiunii exproprierii; adecvata=sa fie potrivita cu natura si valoarea de piata a investitiei indisponibizate; echivalenta cu valoarea justa de piata a investitiei expropriate=adica cu valoarea investitiei inainte de data publicarii intentiei de expropriere Valoarea investitiei se stabileste de comun acord cu investitorul strain. Acesta are drepturi la examinare

prompta a situatiei sale, iar in cazul in care partile nu se inteleg, acesta are dreptul sa actioneze in judecata statul roman in fata instantelor nationale sau in fata instantelor internationale, respectiv a Centrului international pt reglementarea diferentelor relative la investitii, centru infiintat in baza Conventiei de la Washington din 1965 sau poate sa apeleze la arbitrajul ad-hoc conform Regulamentului de Arbitraj al UNCITRAL. 2)Garantia stabilitatii regimului investitiilor straine Continutul acestei garantii consta in faptul ca investitia straina trebuie sa beneficieze de regim juridic prevazut de legea in vigoare in momentul constituirii sale pe intreaga durata de existenta a investitiei, ceea ce constituie o forma de exprimare a principiului tempus regit actum. Aceasta garantie se manifesta practic in special prin imprejurarea ca atunci cand dupa constituirea investitiei intervine o lege noua care restrange regimul juridic aplicabil in materie, investitia trebuie sa beneficieze in continuare de statutul prevazut de legea in vigoare la data constituirii sale pe toata durata prevazuta in acea lege. De la principiul stabilitatii exista o exceptie: investitiile straine vor fi supuse legii noi in masura in care legea noua contine prevederi mai favorabile decat cea care a fost in vigoare in momentul constituirii investitiei. Drepturi de care beneficiaza investitorii straini in Romania Aceste drepturi sunt enumerate in OU 92/1997: 1) Dreptul investitorilor straini la asistenta privind parcurgerea formalitatilor administrative pt. Constituirea si functionarea investitiei Autoritatea publica care are competenta in domeniul acordarii acestei asistente este Agentia romana pt investitii straine(ARIS) creata prin legea 390/2002. Aris este afiliata la Asociatia Mondiala a Agentilor de Promovare a Investitiilor cu sediul la Geneva. 2) Dreptul la conversia in valuta si la transferul in strainatate al profiturilor obtinute in Romania Investitorii straini au dreptul la conversia in valuta si in liberul transfer in strainatate a profitului pe care l-au obtinut in tara dupa plata impozitelor si taxelor prevazute de legea romana indiferent ce forma imbraca profitul( dividende sau alte beneficii obtinute de la o societate pe care investitorul strain a constituit-o in Romania; venituri obtinute din vanzarea actiunilor sau a partilor sociale la o asemenea societate; sume obtinute din lichidarea investitiei; orice alte venituri legal obtinute in tara). 3) Dreptul de proprietate asupra bunurilor din tara La bunurile mobile se aplica regimul national,iar la bunurile imobile( constructii se aplica regimul national, terenuri se aplica regimul reglementat de Constitutie- art.44). Acest art. 44 a adus o importanta modificare la nivelul capacitatii de folosinta a strainilor si apatrizilor de a dobandi dreptul de proprietate asupra terenurilor din tara. In varianta din 1991, cetatenii si apatrizii aveau o incapacitate de folosinta:Cetatenii si apatrizii nu pot dobandi dreptul de proprietate asupra terenurilor. a) Dobandirea prin mostenire legala Constitutia nu prevede nici o conditie, se poate obtine in aceleasi conditii ca si cetatenii romani. b) Dobandirea prin acte juridice. Aici trebuie indeplinite 3 conditii cumulative: Dobandirea sa fie prevazuta intr-o Conventie Internationala la care Romania este parte; aceasta Conventie poate fi fie Trata de aderare a Romaniei la UE, fie orice alta conventie la care Romania este parte Sa existe conditia reciprocitatii sub aspectul recunoasterii dreptului de proprietate asupra terenurilor intre Romania si statul caruia ii apartine investitorul strain. Reciprocitatea este de 3 feluri: legislativa( cand in tara straina exista norme juridice care prevad aceleasi drepturi pt cetatenii romani cum prevede legea romana pt cetatenii tarii respective), diplomatica(cand izvoraste dintr-o conventie internationala la care ambele state sunt parte), de fapt( cand este aplicata in practica autoritatilor competente din tarile respective). Posibilitatea dobandirii dreptului de proprietate sa fie prevazuta in legea organica (legea 312/2005 privind dobandirea dreptului de proprietate privata asupra terenurilor de catre

cetatenii straini si apatrizi, precum si de catre persoanele juridice straine). Aceasta lege a intrat in vigoare la data aderarii Romaniei la UE, 1ian 2007. Intre 2003 si 2007 aceste conditii nu au fost intrunite. Legea 312/2005 are ca obiect reglementarea dobandirii dreptului de proprietate privata asupra terenurilor de catre straini (persoane fizice/juridice) prin acte juridice. Legea nu se aplica asadar pt dobandirea prin mostenire legala. Regimul dobandirii este diferit dupa cum este vorba de cetatenii sau persoanele juridice din celelalte state membre ale UE sau de persoanele din state terte. In ceea ce priveste persoanele din celelalte state membre UE, exista o reglementare generala si 2 reglementari speciale. Reglementarea generala(art.3 din legea 312): Cetateanul din celelalte state membre poate dobandi dreptul de proprietate asupra terenurilor in Romania in aceleasi conditii ca si cetateanul roman. Prima reglementare speciala e in art.4 si se refera la dobandirea terenurilor avand drept scop constituirea de resedinte sau sedii secundare. Pt aceasta categorie exista un moratoriu de 5 ani de la data aderarii pana la care urmeaza sa aplice regimul national. Aceasta prevedere este concordanta cu dispozitiile Tratatului de aderare. A doua reglementare speciala se refera la terenurile agriole, de paduri, si alte terenuri forestiere pt care am obtinut un moratoriu de 7ani. Exista insa o exceptie la exceptie care inseamna revenirea la regula. Nu se aplica acest moratoriu pt cumpararea de terenuri agricole pt fermierii individuali. In ceea ce priveste statele terte, pt persoanele din statele terte pot stabili dreptul de proprietate asupra terenurilor numai in conditiile reglementate de tratatul la care Romania este parte pe baza de reciprocitate si aceste tratate nu pot nicidecum sa prevada conditii mai favorabile de dobandire decat cele acordate cetatenilor din alte state membre ale UE. 4) Dreptul privind efectuarea operatiunilor valutare sunt aplicate prevederile Regulamentului BNR nr. 4/2005 privind efectuarea operatiunilor bancare. Potrivit acestui Regulament, nerezidentii au dreptul sa dobandeasca, sa detina integral si sa utilizeze active financiare exprimate in valuta si in moneda nationala. Reglementarea defineste si notiunea de activ financiar = numerar sau instrumente de credit ori alte inscrisuri care confera dreptul la o anumita cantitate de numerar. De asemenea, nerezidentii pot deschide si mentine conturi in valuta si in lei la orice institutie de credit romaneasca. Este vorba de conturi curente sau conturi de depozit deoarece reglementarea nu distinge. Retinem ca drepturile investitorilor straini cu privire la regimul valutar au cunoscut un proces treptat de liberalitate( 1999 2000 si s-a incheiat la 1sept 2006 cand s-a marcat convertibilitatea totala a leului). 5) Dreptul de a angaja personal strain Legea 35/1991 nu permitea societatilor cu participatie straina sa angajeze personal strain pe posturi de executie, ci doar pe posturi de conducere si de specialitate. OUG 92/1997 a inlaturat aceasta limitare, astfel personalul strain poate fi angajat pe orice post, dar in conditiile obtinerii unei autorizatii de munca. 6) Dreptul de a-sa alege instantele competente pt solutionarea litigiilor lor Acest drept este prevazut in mod expres in OUG 92/1997 dar si in toate acordurile bilaterale privind promovarea si protejarea reciproca a investitiilor la care Romania este parte. Potrivit acestor prevederi, in cazul in care se iveste un litigiu intre investitorul strain si o autoritate publica romaneasca, investitorul strain are de ales una din urmatoarele 3 posibilitati: Sa apeleze la o procedura interna (cazul indisponibilizarii sau contractul de privatizare e desfiintat) legea 554/2004 a contenciosului administrativ. Fiind vorba de o investitie straina dispozitiile legii 554 se coroboreaza cu cele din legea 105/1992 cu privire la reglementarea raportului de drept international privat. Sa apeleze la procedura de conciliere sau de arbitraj international, desfasurata sub egida Centrului International pt reglementarea diferendelor relative la investitii. (CIRDI sau ICSID). Acest Centru isi are sediul la Washington, a fost constituit in temeiul Conventiei de la Washington, Conventie pt reglementarea diferendelor relative la investitii intre state si persoane ale altor state, din 1965 si pe care Romania a ratificat-o in 1975. Investitorul strain poate apela la o procedura de arbitraj ad-hoc potrivit Regulamentului de Arbitraj al Comisiei Natiunilor Unite pt drept comercial interantional(UNCITRAL). E un

organism special. Are ca rol promovarea si uniformizarea dreptului comertului international. UNCITRAL administreaza si o curte de arbitraj din 1976(are un regulament) Facilitatile acordate investitorilor straini Acestea se pot clasifica dupa sfera lor de cuprindere in 2 categorii: 1)facilitati normative au caracter general si impersonal; sunt prevazute prin acte normative; sunt din ce in ce mai putine; se exprima sub forma ajutorului de stat(orice ajutor poate fi dat cu acordul Comisiei Europene 2)facilitati individuale in prezent nu mai exista temei juridic pt acestea, dar ele s-au acordat si conform principiului tempus regit actum, daca s-au acordat, raman bine acordate. Problema garantarii investitiilor straine in Romania prin inemediul Agentiei Multilaterale de Garantare a Investitiilor Aceasta Agentie s-a constituit in Temeiul Conventiei de la Seul din 1985, a intrat in vigoare in vigoare in 1988, Romania a devenit parte in 1992. Este una din Conventiile internationale cu cea mai mare audienta, are ca state parti 157state. Agentia isi are sediul in Washington, ea functionand pe principiul unei banci sau mai bine zis a unei societati internationale de asigurari. Agentia acopera cateva categorii de riscuri: riscurile privind transferul valutar(eventuale impiedicari), riscuri de exproprieri sau alte riscuri similare, riscuri privind incalcarea contractului de catre autoritatea publica locala, riscuri privind tulburari civile grave. Regimul general al importurilor si exporturilor in Romania Autorizatiile de export si import Principiul libertatii comertului international are ca si consecinta fatptul ca operatiunile de import si export se efectueaza in mod liber fara a fi nevoie de vreo autorizatie. Totusi in mod exceptional pt anumite categorii de operatiuni sau pt anumite marfuri legea cere o procedura de supraveghere si control care se materializeaza de regula prin nevoia de a exista autorizatia de import si export. Aceste autorizatii sunt de mai multe feluri. Cele mai cunoscute sunt licenta de import si export. Competenta pt emiterea licentelor revine Ministerului economiei si finantelor care are o autoritate generala de drept comun. Sfera licentei s-s restrans mult. Au mai ramas supuse licentei armele si munitiile, marfurile supuse unor restrictii cantitative la import. Mai exista si alte autoritati competente sa emita asemenea licente: Agentia nationala pt controlul exporturilor strategice(ANCEX) care functioneaza in subordinea Ministerului Afacerilor externe si are competenta sa emita licente in domeniul produselor militare, arme chimice, tehnologice cu utilitate civila sau militara. In general, licentele se emit pe baza unei cereri care este intocmita de persoana interesata. Licentele au un caracter intuitu personae, nu pot fi transmise, nu sunt titluri de valoare, ele se emit individual si trebuie folosite ca atare. In cadrul cererii de licenta, marfa trebuie sa fie individualizata in functie de codul ei tarifar. In momentul de fata sunt direct aplicabile 2 Regulamente: Regulamentul 2913/1992 privind instituirea codului vamal comunitar si Regulamentul 2454/1993 privind dispozitiile de aplicare a codului vamal comunitar. Romania este parte la o Conventie internationala din 1996 Conventia privind sistemul armonizat de denumire si codificare a marfurilor, Bruxelles 1983, sub egida Consiliului de cooperare vamala. Licentele sunt emise de autoritatea competenta si sunt, ca valabilitate, limitate sub 3 aspecte: 1. sub aspect temporar(se emit pe o durata de 1an calendaristic) 2. sub aspect spatial(se emit pt o singura tara si pt un singur partener extern) 3. sub aspect material(se emit pt o singura marfa sau pt un grup de marfuri inrudite) In afara de licente, operatiunea de supraveghere si control a importului si exportului se poate realiza si prin alte categorii de autorizatii: avize , certificate, permise, autorizatii. Pe masura implementarii reglementarii UE s-au adoptat numeroase acte normative pribind controlul importurilor si exporturilor. Pornind de la anumite categorii de plante si animale, produse stupefiante, alimente, militare, deseuri, produse periculoase pt sanatatea populatiei sau pt mediul inconjurator, bunuri din patrimoniul cultural

national, produse chimice, metale si pietre pretioase. Scopul autorizatiilor e mai ales acela de ocrotire a echilibrului pietei interne, asigurarea sigurantei generale, protectia patrimoniului cultural, protectia mediului. O regula care guverneaza regimul autorizatiilor este acee ca trebuie publicate(actele normative care privesc autorizatiile trebuie date publicitatii cu un termen inainte ca ele sa intre in vigoare). In cea mai mare parte a cazurilor, cererile pt acordarea de autorizatii sunt emise. Caile de atac in cazul refuzului eliberarii autorizatiei In cazul in care autoritatea publica refuza eliberarea unei cereri pt acordarea autorizatiei sunt aplicate dispozitiile legii 554/2004: persoana interesata depune o plangere prealabila la organul competent pt eliberarea autorizatiei in termen de 30 zile de la data primirii refuzului, iar respectiva autoritate este obligata sa raspunda in 30zile de la primirea contestatiei. Cand contestatia este respinsa sau autoritatea nu raspunde in termen legal, partea interesata poate sesiza instanta de contencios administrativ in termen de prescriptie de 6luni, termen care curge de la data respingerii contestatiei sau de la data expirarii termenului legal pt solutionarea contestatiei. Instanta competenta din punct de vedere material pt solutionarea in contencios administrativ este sectia de contencios administrativ a Curtii de apel, fiind vorba de atacarea unor acte de competenta ale unor autoritati publice centrale. Din punct de vedere teritorial competenta apartine instantei de la domiciliul/sediul paratului sau de la sediul autoritatii administrative care a refuzat emiterea autorizatiei la alegerea solicitantului reclamant. In ce priveste raspunderea privind veridicitatea datelor cuprinse in cererile de autorizatie, aceasta apartinand intotdeauna solicitantului autorizatiei. El va raspunde administrativ, civil sau penal, in functie de gravitatea si natura faptei savarsite. Retinem ca prevederile privind autorizatiile exista si in mai maulte Conventii internationale la care Romania este parte. De exemplu, Acordul privind procedurile in materie de autorizatii de import 1979 la Geneva sub auspiciile Acordului general pt tarife si comert GAT. Acordul GAT privind procedurile in materie de autorizatii de import a stabilit cateva principii pe care statele trebuie sa le respecte in momentul in care reglementeaza regimul autorizatiilor. Primul principiu este acela al obligatiei de a asigura nediscriminarea in aplicarea regimului autorizatiilor. Al doilea principiu este principiul simplificarii operatiunilor. Acordul spune ca statele trebuie sa reglementeze astfel regimul autorizatiilor de import astfel incat sa nu deregleze schimburile economice internationale. Acordul prevede obligatia statelor de a face ca aceste proceduri sa fie neutre in aplicarea lor si administrate in mod just si echitabil. Al treilea principiu este principiul publicitatii. Al patrulea principiu prevede ca procedura sa fie cat mai simpla cu putinta si de principiu sa fie data in competenta unui singur organ administrativ. Acordul prevede ca cererile de autorizatii nu trebuie sa fie refuzate pt motive minore in documentatie, iar eventualele penalizari pecuniare aplicabile pt asemenea erori nu trebuie sa depaseasca suma necesara pt a servi numai cu un simplu avertisment, cu exceptia cazului in care este vorba de neglijenta grava sau intentie frauduloasa. Exista si alte conventii cum ar fi Conventia de la Viena 1971 asupra substantelor psihotrope la care Romania este parte din 1992 si care prevede o serie de procedurie de autorizare, de control a acestor substante. Alta ar fi Conventia de la Paris 1993 privind interzicerea dezvoltarii, producerii si stocarii armelor chimice si distrugerea acestora, Romania fiind parte din 1994. Conventia de la Buzzle 1989 privind controlul transportului peste frontiere al deseurilor periculoase si eliminarea acestora, Romania este parte din 1991; Conventia de la New York 2001 impotriva fabricarii si traficului ilegal de arme de foc, munitii si componente ale acestora, Romania e parte din 2004; Conventia de la Rotterdam 1998 prin procedura consimtamantului prealabil aplicabila anumitor produsi chimici periculosi care fac obiectul comertului international, Romania este parte din 2003. Natura juridica a autorizatiilor si efectele lor asupra controlului comertului international

Aceste autorizatii sunt acte cu caracter individual, iar normele care le reglementeaza au, in principiu, caracter imperativ. Din punct de vedere al dreptului international privat, normele privind autorizatiile au caracter de norme de aplicatie imediata, sunt norme de ordine publica care se aplica imediat, de indata, ori de cate ori este vorba de un raport juridic care intra sub incidenta lor. In ce priveste obligatia obtinerii autorizatiilor, aceasta revine intotdeauna co-contractantului local din contractul de comert international(respectiv co-contractantul roman). Problema care se pune este ce natura juridica are obligatia co-contractantului local. De regula, aceasta obligatie de a obtine autorizatia e calificata ca fiind o obligatie de mijloace. Asadar, partea romana atunci cand intr-un contract e necesara o autorizatie, trebuie sa depuna toate diligentele pt obtinerea ei. In cazul in care nu a depus toate diligentele(nu a depus cererea tip sau nu a depus documentatia completa), el va raspunde. Este posibil insa ca in contractul comertului international sa se prevada ca obligatia partii romane de a obtine autorizatia este o obligatie de rezultat. In acest caz, simpla neobtinere a autorizatie, chiar daca a depus toate diligentele, atrage raspunderea contractuala a partii romane. Obligatia partii romane fata de cealalta parte contractuala de a obtine autorizatia imbraca forma unei promisiuni pt fapta altuia(a unei conventii de port for). In cazul in care, desi partea romana a depus toate diligentele, ea nu poate obtine autorizatia; consecinta este similara unui caz de forta majora si nu va fi atrasa raspunderea contractuala a partii romane. Consecintele refuzului de emitere a autorizatiei asupra contractului Consecinta este aceea ca marfa nu poate fi exportata sau importata; autorizatia apare ca o cauza de impiedicare a executarii contractului, a trecerii marfii peste frontiera romana. Aceasta nu inseamna insa ca partile nu pot sa efectueze toate celelalte operatiuni. Toate celelalte operatiuni aferente contractului, altele decat import/export, iar in cazul in care partea dovedeste prejudiciul(a efectuat operatiunile prealabile importului/exportului), dar autorizatia a fost obtinuta din culpa celeilalte parti, ea poate cere despagubiri. Izvoarele dreptului comertului international Ele sunt de 2 feluri: interne si internationale. Cele interne se prezinta in 2 categorii: 1)Izvoare specifice dreptului comertului international(acte normative care au preponderenta fac obiectul de studiu al disciplinei: normele , legile privind: regimul investitiilor straine regimul general de import si export si autorizatiile regimul zonelor liberere regimul personalului strain la societati si alte subiecte ale dreptului comertului international regimul juridic al sucursalelor, filialelor, reprezentantelor societatilor in tara 2)Izvoare nespecifice : legi, acte normative care apartin altor ramuri de drept, dar care contin prevederi si intereseaza dreptul comertului international Codul comercial 1987 Legea 31/1990 Legea 15/1990 Legea 85/2006 Regulamentul BNR 4/2005 privind operatiunile valutare Exista o categorie speciala reglementari comunitare cu caracter obligatoriu. Se aplica in mod direct Regulamentul privind codul vamal comunitar si Regulamentul 2157/2001 privind statutul societatii europene. Exista o reglementare uniforma la nivel comunitar privind societatile cu o tendinta de aplicare din ce in ce mai larga si anume Regulamentul 1435/2003 privind statutul societatilor cooperative europene. Exista un vast proces de uniformizare a legislatiei romane cu directivele UE, proces care a inceput inainte de aderare si continua si azi. De exemplu legea 31/1990 a fost armonizata, continand reglementari privind achizitiile publice.

Izvoarele internationale Izvoarele internationale sunt conventiile la care Romania este parte si unele conventii multilaterale cum ar fi Conventia de la Viena asupra controlului international de marfuri-1980, Conventia de la New York1974 privind prescriptia in materie de vanzare internationala de marfuri si Conventia din domeniul transportului international, financiar bancar, vamal. Procesul de uniformizare a dreptului comertului international efectuat de organisme specializate Uniformizarea dreptului comertului international inseamna adoptarea de Conventii internationale, de ghiduri de redactare a contractelor, de conditii generale. Aceste forme de uniformizare a contractelor internationale se adopta sub egida Organizatiei Natiunilor Unite care are acea Comisie pt Dreptul comertului international(comisie specializata)- UNCITRAL sub egida caruia s-au adoptat majoritatea conventiilor si la care Romania este parte. Opera de uniformizare este efectuata si de alte organisme internationale: 1) Institutul international pt unificarea dreptului privat UNIDROIT- cu sediul la Roma Este o organizatie interguvernamentala creata in 1926 ca organ auxiliar al Societatii Natiunilor la care Romania este parte inca de la fondarea sa. Sub egida UNIDROIT s-a adoptat o lucrare de referinta si anume Principiile contractelor comertului international. Aceste principii reprezinta o codificare de reguli si uzante privind toate contractele comertului international. Prima varianta a acestor principii a fost adoptata in 1994 si pt ca a avut succes opera de codificare a continuat, ultima varianta fiind din 2004. Este un adevarat cod al contractelor comertului international in care in momentul de fata sunt 185 articole. Rolul principal este mentionat chiar in preambulul acestei opere si consta in urmatoarele idei: a)Pricipiile pot constitui legea contractului(lex contractus). Ele se pot aplica in cazul in care partile au trimis expres la ele, adica printr-o clauza contractuala partile au prevazut ca acel contract se completeaza cu principiile UNIDROIT. Dar aceste principii se aplica, ca lege a contractului, si chiar daca partile nu au facut trimitere la ele, atunci cand instanta de judecata sau de arbitraj constientizeaza ca trebuie sa le aplice ca o lege a comerciantilor(lex mercatoria) b)Principiile pot constitui un substituit al legii nationale. Exista o asemenea situatie in cazul in care partile nu au prevazut in contract o lege aplicabila contractului, iar in aceasta situatie arbitrii considera ca trebuie aplicate principiile UNIDROIT ca lege a contractului. c)Principiile pot fi utilizate ca un mijloc de interpretare sau completare a legii nationale la care partile au facut trimitere. Putem retine ca aceste principii sunt din ce in ce mai des folosite, se bucura de audienta in randul comerciantilor. 2) Opera de unificare se desfasoara si in cazul UE Retinem ca in cadrul UE s-au elaborat principiile dreptului european al contractelor. Este opera unei comisii formate din juristi reprezentand practic toate statele membre ale UE de la momentul adoptarii principiilor. Principiile au fost adoptate in 2 etape, primele 2 principii in 1998, iar principiul al 3-lea in 2002. Ele se aseamana ca tehnica de redactare si chiar ca terminologie juridica si solutiile au principiile UNIDROIT, numai ca au o vocatie mai restransa. Rolul lor este similar principiilor UNIDROIT, adica ele se pot aplica fie pt ca partile au trimis la ele in mod explicit, fie atunci cand instanta sau arbitrul considera ca ele trebuie aplicate ca lex mercatoria. 3)Camera de comert Internationala- Paris 1919 Este persoana juridica de drept francez, are insa prin structura sa si prin competentele sale o vocatie universala. Este o organizatie neguvernamentala la care sunt membri sute de mii de societati comerciale, precum si diferite organizatii ale oamenilor de afaceri din peste 130 de tari. Are comitete nationale in peste 60 de tari. Si in Romania s-a constituit un comitet national in 2001. Camera desfasoara activitati multiple. Cel mai cunoscut aspect este activitatea de arbitraj. Pe langa aceasta Camera functioneaza o Curte internationala de arbitraj. Pe langa aceasta Camera functioneaza comisii de lucru formate din juristi, experti reprezentand principalul sistem de drept si care realizeaza uniformizarea regulilor si uzantelor in diferite domenii. Cele mai cunoscute operatiuni din punct de vedere al uniformizarii dreptului comertului international sunt

Regulile INCOTERMS. Aceste reguli sunt o codificare de uzante in materia contractului de vanzare internationala de marfuri pe zona europeana. Circa 40% din contracte se desfasoara prin raportare la aceste reguli. Varianta in vigoare este INCOTERMS 2000. Izvoarele specifice ale dreptului comertului international Uzantele comerciale internationale Sunt parctici, prin natura lor nescrise, care prezinta un anumit grad de vechime, respectabilitate si stabilitate, aplicate intr-un nr nedefinit de parteneri comerciali, de regula, pe o zona geografica sau intr-un anumit domeniu de activitate comerciala, practici care in functie de natura lor pot constitui sau nu izvoare de drept. De aici rezulta ca elementele caracteristice ale uzantelor, elementele esentiale sunt: 1)au un elementul obiectiv, reprezentand practici sociale O practica sociala este un ansamblu de acte si fapte juridice care capata caracter de practica datorita aplicarii lor repetate de catre participantii la comertul international intr-o anumita perioada de timp. Asadar, elementele de vechime si implicit, elementele de repetabilitate, continuitate si stabilitate sunt de esenta uzantelor. Uzantele sunt asadar practici vechi, care inseamna o succesiune de acte aplicate in mod repetat, continuu si stabil. 2)elementul de colectivitate Uzantele au un caracter general si impersonal, in sensul ca ele se aplica intre un nr nedefinit de parteneri comerciali. Prin caracterul lor general si impersonalitate, uzantele se aseamana cu legea(si legea e generala si impersonala) numai ca intre acestea exista o deosebire initiala. Legea e expresia autoritatii statului, pe cand uzantele sunt opera comerciantilor insusi. 3)caracterul de izvor de drept Din acest punct de vedere, uzantele se clasifica in 2 categorii: a)uzante normative caracter de izvor de drept b)uzante conventionale nu au acest caracter Comparatie intre uzantele comertului international si asa-numitele obisnuite stabilite intre parti(uzantele partilor) Ceea ce deosebeste esential uzantele de obisnuite este problema caracterului de colectivitate si anume: in timp ce uzantele au un caracter colective( ele se aplica general si impersonal, pt orice subiect de drept care intra sub incidenta lor), obisnuintele nu au caracter de colectivitate- ele se aplica intre 2 sau un numar redus de parteneri comerciali. Asadar, aceste obisnuinte sunt legate de un contract sau de un grup de contracte legate. Se considera ca din punct de vedere istoric, obisnuintele stau la marginea uzantelor, adica acele acte si fapte repetate(practici) apar mai intai intre un numar redus de parteneri comerciali. Ele astfel imbraca forma obisnuintelor. Daca aceste obisnuinte dau rezultate pozitive sunt preluate si de alti comercianti si , la un moment dat, ele devin uzante se extind in toate domeniile respective de comert adica ele capata un caracter impersonal si general. Reglementarile internationale care fac trimitere si la obisnuinte sunt Conferinta de la Viena 1980 in art. 9 care spune ca partile sunt legate nu numai de uzante, dar si de obisnuintele care s-au stabilit intre ele si principiile UNIDROIT. O definitie foarte frumoasa atat a obisnuintelor cat si a uzantelor o gasim in Codul Comercial al SUA. Acest cod se aplica in toate statele cu exceptia Louisianei. Se spune ca prin uzante se inteleg acele activitati intre parti care pot fi considerate in mod rezonabil ca stabilind intre ele o baza comuna de interpretare a expresiilor si actelor lor. Este foarte bine exprimat astfle rolul uzantelor si obisnuintelor de a interpreta si uneori de a completa prevederile contractului. Clasificarea uzantelor Exista 2 criterii de clasificare: 1. dupa sfera de aplicare uzante locale se aplica numai pe o anumita zona geografica(uzantele unui port sau ale porturilor de la Mare) uzante speciale se aplica intr-o ramura de activitate comerciala(fructe, lemn) sau

uzantele diferitelor profesiuni comerciale(ale agentilor de bursa) uzante generale se aplica universal si sunt in general uzante normative 2. dupa caracterul de izvor de drept uzante normative (legale sau de drept, sau cutume) uzante conventionale( interpretative sau de fapt) I.Uzantele normative a)Caracterul lor juridic Fiind o specie a uzantelor, ele au primele 2 elemente specifice tuturor uzantelor adica elementul obiectiv, ansamblul de practici vechi, continue. Sunt uzante bine conturate, exprima o practica bine cunoscuta si continua. Acest element obiectiv este exprimat prin longa inveterata diuturna consuetudo(=practica indelungata, veche, continua). Alt element specific uzantelor este elementul de generalitate cares e aplica intre un numar nedefinit de parteneri comerciali. Ceea ce le particularizeaza este caracterul de izvor de drept. Ele au asadar un element psihologic, element subiectiv care consta in aceea ca participantii la comertul international aplica aceste uzante cu sentimentul, convingerea ca ele li se impun intocmai ca si legea. Exista asadar o idee, o constiinta, o convingere a comerciantilor ca acea practica este obligatorie ca si legea: opinio iuris sive necessitatis(=ideea de aplicare ca drept si necesitate). Cele 2 elemente obiectiv si subiectiv ale cutumelor se cumuleaza. Pt ca o uzanta sa devina normativa, elementul subiectiv e un element necesar, dar nu si suficient. Pt a fi izvor de drept mai trebuie intrunita o conditie: sistemul de drept aplicabil in speta(legea cauzei lex causae) sa recunoasca uzantelor caracterul normativ. Nu toate sistemele de drept recunosc uzantelor acest caracter. Sunt unele sisteme de drept (italian)in care uzantele normative sunt cunoscute de lege. Alte sisteme(roman), de regula, nu recunoaste acest caracter dar prin exceptie il recunoaste. b)Rolul juridic al uzantelor normative Ele joaca unul din urmatoarele roluri: pot reglementa raporturile juridice pe care legea nu le prevede. Aceste uzante se numesc consetudo praeter legem(=practici in locul legii) iar atunci cand legea nu prevede, aceste acopera lacunele legii rol de interpretare si de completare ale dispozitiilor legii si se numesc consetudo secundum lege(=practici pe langa lege) uzante care se aplica impotriva unor dispozitii legale care nu sunt de ordine publica consetudo contra lege c)Forta juridica a uzantelor normative Ele au forta juridica a unei legi supletive speciale. Din aceasta calificare decurg o serie de consecinte: uzanta normativa prevaleaza asupra unei legi statale supletive. In cazul in care apare un concurs intre o lege statala supletiva si o uzanta, prevaleaza cea din urma pt ca are caracter special partile pot sa o inlature de la aplicare, prevazand altfel. c)Particularitatile uzantelor normative Fiind un element de drept, ele se prezuma a fi cunoscute de judecatori. Exista principiul ca judecatorul cunoaste legea(jura novit curia = curtea cunoaste dreptul). Fiind un element de drept, ele cad sub controlul(cenzura) instantelor supreme din statul ale carui instante au solutionat pricina. Fiind asimilate legilor, incalcarea sau gresita lor aplicare poate da nastere la recurs la Inalta Curte. Exemple de uzante normative: De foarte multe ori sunt originile legilor. Unele uzante devin legi: solidaritatea pasiva(a codebitorilor) in operatiunile comerciale curgerea de drept a dobanzilor de la scadenta fara a fi necesara punerea in intarziere efectul supletiv al situatiei de forta majora(contractul nu este rezolvit automat) principiul cooperarii partilor pt reducerea pierderilor- uzanta nu a devenit lege Daca o parte nu poate executa contractul, cealalta trebuie sa faca toate demersurile pt a-si reduce pierderile. Daca nu o face, nu va putea cere acele dezdaunari care ar fi putut fi evitate daca s-ar fi luat

masuri de reducere a pagubelor. II.Uzantele conventionale Au si ele elementele definitorii ale tuturor uzantelor(elementul obiectiv si de colectivitate), dar spre deosebire de uzantele normative, nu au caracter de izvor de drept. Forta juridica este aceea a unei clauza contractuale. Temeiul autoritatii lor il constituie acordul de vointa al partilor contractante. Asadar, forta lor juridica isi are sorginteaa in principiul libertatii contractului. Acordul partilor privind aplicarea uzantelor conventionale poate fi expres sau tacit ori implicit. Cel mai frecvent in practica partile trimit la uzante in mod expres printr-o clauza contractuala de trimitere. Aceasta idee, conform aplicarii uzantelor se face prin vointa partilor expresa care este exprimata si prin Conventia de la Viena care in art 9 spune ca partile sunt legate prin uzantele la care ele au consimtit. Exista si posibilitatea insa ca uzantele sa se aplice ca urmare a vointei tacite a partilor. In acest caz nu ne aflam in fata unei trimiteri exprese, dar din anumite elemente ale contractului,indicii, judecatorul sau arbitrul trage concluzia ca partile au dorit aplicarea uzantelor respective. Conventia de la Viena, in acelasi art.9, exprima foarte bine acea idee a vointei tacite a partilor:In afara de conventia contrara a partilor, acestea sunt considerate ca s-au ferit in mod tacit, in contract, la orice uzanta pe care o cunosteau sau ar fi trebuit sa o cunoasca si care in Comertul international e larg cunoscuta si in mod regulat respectata de catre partile la contracte de acelasi tip in ramura comerciala avuta in vedere. Rolul uzantelor conventionale este acela de a determina in modul lor specific drepturile si obligatiile partilor. Asadar, ele nu fac altceva decat sa ajute la interpretarea/completarea prevederilor contractuale. Uzantele conventionale se pot aplica in toate fazele de existenta ale contractului. Pot aparea uzante in faza precontractuala(faza negocierilor dintre parti), in legatura cu incheierea contractului(de pilda, potrivit uzantelor e posibil ca tacerea uneia dintre parti sa valoreze consimtamant, daca exista o practica in relatia cu partenerii comerciali in acest sens de un numar repetabil de ori), in ce priveste continutul contractului(frecvent, uzantele interpreteaza continutul in esenta drepturile si obligatiile partilor, in ce priveste faza de executare a contractului(partile pot stabili anumite sanctiuni intre ele pe cale de uzanta, penalitati). Raportul dintre uzantele conventionale pe de o parte, lege si contract pe de alta parte Uzantele au forta juridica a unei clauze contractuale si in consecinta ele prevaleaza asupra unei legi supletive. Uzantele nu pot inlatura dispozitiile imperative. In ce priveste relatia cu contractul, neindoielnic daca in contract partile au prevazut altfel decat uzanta, prevaleaza contractul. Altfel, uzanta se va aplica in mod tacit in cazul in care exista indicii ale vointei partilor ca ea trebuie sa se aplice. Simplu fapt ca este o uzanta cunoscuta in materie e suficient pt a se considera ca ea se aplica. Cauzele care justifica rolul uzantelor in comertul international Exista cel putin 2 cauze. Prima ar fi dinamic raportului comertului international. Dreptul reactioneaza mai greu la stimulii din practica, intervin tehnici de contractare noi, acte materiale noi. Aceasta dinamica face ca dreptul sa ramana in urma, iar lacuna sa fie acoperita prin uzante. Nu totdeauna doreste sa legifereze comertul international, pt ca are unele particularitati, implica partile din state diferite cu legi diferite, si iarasi pt acoperirea acestor particularitati intervin uzante. Proba uzantelor Prin natura lor, uzantele sunt practici nescrise, dar daca ele se codifica fie de organisme internationale, fie de catre partile care fac in mod curent comert intr-un anumit domeniu, fie de elaborarea unui contract cadru, dovada se va face cu culegerile respectivelor uzante. Cand insa ne aflam in fata unor practici necodificate, neuniformizate, dovada e mai greu de facut. De obicei, dovada se face din practica judecatii anterioara, hotararii judecatoresti, arbitrale, hotarari care nu fac trimitere la uzantele respective. De asemenea, exista posibilitatea trimiterii la uzantele de cutuma. Camera de comert si Industrie sunt abilitate cu emiterea unor asemenea certificate de cutuma. In fine, pt ca este vorba de dovedirea unor fapte materiale, proba uzantelor se poate face prin orice mijloc(proba in comert e libera). Regimul uzantelor in dreptul roman Existenta trimiterii sporadice la uzante fie in Conventiile internationale la care Romania este parte, fie in alte acte normative(Conventia de la Viena art.9, Conventia europeana de arbitraj; Comunitatea

internationala Viena 1961 Romania ratifica in 1963 art8:Arbitrii vor tine seama de stipulatiile contractului si de uzantele comerciale; pe plan intern Regulile de procedura Arbitrala ale Curtii de Arbitraj. Comunitatea Internationala de pe langa Camera de comert si industrie a Romaniei art.57:Arbitrii cand solutioneaza litigiul o fac in temeiul contractului, al legii si cand e cazul al uzantelor comerciale. Pozitia dreptului roman in ce priveste uzantele normative Exista o regula si exceptii. Regula este ca dreptul roman nu recunoaste uzantele normative. Aceasta solutie nu este noua, ea exista de la 1887(Codul comercial). Codul comercial de la 1887 este o copie fidela a Codului comercial italian de la 1882, care nu mai este in vigoare azi si se spunea in art. 1:In comert se aplica Codul comercial, in cazul in care el nu dispune, se aplica uzantele comerciale, iar in lipsa acestul Cod civil. Legiuitorul roman nu a preluat integral aceasta prevedere si nu doreste sa confere uzante de principiu forta juridica. Dar in anumite domenii s-a conferit forta juridica uzantelor: Legea 58, 59/1934 asupra Cambiei si biletului la oral, respectiv CEC, se face trimitere la uzurile locului de plata. De asemenea, in mod traditional, in dreptul roman s-a recunoscut ca uzantele porturilor si ale burselor au caracter normativ. Cea care aplica cel mai frecvent uzante in Romania este Curtea de Arbitraj. Exc. 1: Un contract de prestare de servicii intre o firma romana si una franceza, prestarea consta in controlul marfii, partea romana trebuind sa verifice marfurile inainte sa paraseasca teritoriul Romaniei. In contractul tip exista o prevedere scrisa conform careia contractul se incheie pe durata nedeterminata. Fara a radia aceasta clauza, intr-o alta parte, partile au scris de mana si au semnta ca contractul se incheie pe o durata de 6luni. Litigiu-lipsuri, partea franceza actiune in daune, cerand despagubiri pt. neefectuarea contractului. Partea romana s-a aparat ca marfa a fost expediata peste termenul de 6luni. Partea franceza a invocat durata nedeterminata. Prevaleaza clauza scrisa de mana fata de clauza tiparita pt ca intotdeauna ceea ce e scris peste clauza tip reprezinta ultima vointa si aceea trebuie luata in considerare. Exc. 2: Contract de vanzare-cumparare intre Romania si Spania. Atatea exemple cate parti sunt. Intre cele 2 explicatii exista discrepante. Litigiul- ce exemple prevaleaza? Prevaleaza exemplul aflat in mana cumparatorului pt ca conform uzantei vanzatorul este initiatorul. Vanzatorul este cel care trebuie sa se ocupe ca cele 2 exemple sa fie in concordanta. De aici, denota culpa vanzatorului. Subiectele dreptului comertului international - sunt participanti de nationalitate romana si de nationalitate straina Participanti de nationalitate romana Din partea Romaniei la comertul international pot participa persoane fizice/juridice. Comerciantii persoana fizica sunt putin prezenti in comertul international pt ca prin definitie nu au forta economica necesara unor operatiuni transfrontaliere Persoanele juridice societatile de nationalitate romana ca subiect de dreptul comertului international La comertul international pot participa societati cu capital integral roman sau societati cu participare straina. Societatile cu participare straina sunt cele care sunt constituite cu sediul in Romania inclusiv filialele si sucursalele lor care sunt constituite fie cu capital integral strain, fie cu capital roman si strain. Elementul de extraneitate relevant pt ca o societate de nationalitate romana sa fie socotita o socieatate cu participare straina este asadar participatia straina la capital. Participatia straina la capital este element de extraneitate relevant. Pot fi administratori straini, Presedinti CA straini- dar nu inseamna ca e o societate cu participatie straina la capital; acestea sunt deci elementele de extraneitate relevante. Pozitia juridica a societatii cu participatie straina in cadrul persoanei juridice de nationalitate romana Ele constituie un element de clasificare a societatilor si mai larg a persoanei juridice cu/fara capital strain. Ele ocupa o pozitie specifica exprimata clar in Legea 31/199? In art.286:Constituirea de societati cu participatie straina in asociere cu persoana fizica/juridica romana sau cu capital integral strain se efectueaza cu respectarea dispozitiilor prezentei legi si ale legii privind regimul investitiilor straine. Capacitatea societatilor romane de a face acte si fapte de comert international Capacitatea societatilor romane constituite cu participatie straina de a face acte si fapte de comert

international este o expresie a principiului constitutional al libertatii contractului. Asadar, societatile romane pot face orice acte si fapte de comert international permise de legea romana chiar daca anumite acte/fapte ar fi interzise de legea straina ca lege a unuia din participantii la societatea romana. Este asa pt ca capacitatea societatilor de nationalitate romana de folosinta sau de exercitare este supusa legii romane, care circumstantiaza sfera actelor si faptelor. Domenii in care se pot constitui societati cu participare straina Accesul capitalului strain este permis in toate domeniile, nu exista restrictii. Exista anumite categorii de societati anumite cerinte de capital(bancare, de asigurare, de pe piata de capital). Exista anumite cerinte specifice, care sunt cerinte aplicabile tuturor societatilor, nu se poate vorbi de discriminare. Ca obiect de activitate, societatile pot face toate activitatile prevazute in CAEN. Retinem ca din momentul aderarii Romaniei la UE, Romania aplica regulile comunitare in ce priveste CAEN, este vorba de Regulamentul 29/2002 privind Nomenclatorul activitatilor in CE, intrat in vigoare in 2003. De la 1ianuarie 2008, va intra in vigoare pt toti membrii Regulamentului nr.1893/2006 care modifica Regulamentul de mai sus. Ne punem o problema: In obiectul de activitate al unei societati trebuie mentionate in mod explicit activitatile de comert international? Exista o evolutie istorica. Pana in 1997 o asemenea mentiune era obligatorie, din 1997 cand s-a introdus actualul Cod CAEN si a fost instituita obligatia societatii de a se referi la el, aceasta mentiune explicita a devenit facultativa pt ca exista ratiunea: activitatile se pot desfasura atat pe plan intern cat si international. Dar recomandarea e ca sa se insereze in continuare in actul constitutiv o prevedere ca pot desfasura activitati de comert international. Decretul 34/1954 privitor la persoanele fizice si juridice, in art.34 prevede principiul specialitatii capacitatii de folosinta(actele mentionate in obiectul de activitate). Formele juridice de constituire - in orice forma prevazuta de legea 31/1990, societatile de persoane, de capital, SRL, asocierile cu participatiune prevazute de Codul comercial. Constituirea societatilor cu participatiune straina Neindoielnic, etapele de constituire a societatilor cu capital strain sunt aceleasi. Nu e mai putin adevarat faptul ca in acest caz apar anumite particularitati pe diferite planuri: subiectele, modul de realizare, dovada calitatii de persoana straina, din punct de vedere al atributiilor lor de identificare, al obiectului de activitate, al capitalului social, lichidarea. Aceste particularitati trebuie sa se reflecte in actul constitutiv. Exista particularitati si in etapa a 2a a constituirii, etapa inregistrarii si etapa autorizarii functionarii. Sunt aplicate dispozitiile legii 31/1990, legii 26/1990, legii 359/2004 privind simplificarea formalitatilor de inregistrare, Normele metodologice nr. 608/673 din 1998(norme comune) privind tinerea regimului de comert, legii 75/2001 legea cazierului fiscal. Pt persoanele juridice straine nu exista obligatia unui cazier fiscal, este in regula declararea pe proprie raspundere. Personalitatea juridica Neindoielnic, cat timp au sediul in Romania, sunt persoane juridice romane. Insa nationalitatea nu este data numai de sediu, nationalitatea este data de sediu. Nationalitatea unei persoane juridice poate fi data si de alte criterii. Criteriul controlului O societate este straina cand se afla sub control strain. Un asemenea control este prevazut in Conventia de la Washington 1965 pt reflementarea diferendelor in investitii intre state si persoane ale altor state. Romania in 1975:O persoana juridica care poseda nationalitatea unui stat poate fi socotita de partile litigante ca aprtinand unui alt stat din cauza controlului expres asupra ei de catre interese straine. In ce priveste denumirea, intereseaza societatile cu participatiune straina, prevazute in art.30, legea 26/1990:firmele si emblemele vor fi scrise in primul rand in limba romana. Din ce in ce mai frecvente sunt cazurile de societati cu sedii in mai multe state si de situatii de transferari de sedii dintr-un sistem de drept in altul. Principiul este (legea105/1992) ca in cazul schimbarii sediului trebuie respectate dispozitiile legale din ambele sisteme de drept. Regimul juridica al societatilor de nationalitate romana cu participatiune straina

Capitalul social al societatilor cu participatiune straina Dispozitiile privind capitalul social sunt prevazute in legea 31/1990. Ele se aplica si acestor societati care insa prezinta si o serie de particularitati. Una priveste subscriptia si varsarea capitalului social. In ce priveste subscriptia, reglementarile contabile din Romania legea82/1991 cu modificari, prevede ca orice capital social trebuie subscris in moneda nationala. Asadar capitalul social trebuie subscris in lei. In ce priveste varsarea capitalului social se impune o distinctie intre romani si straini. Strainii au posibilitatea de a varsa aportul lor in valuta in echivalent lei in principal la cursul BNR din ziua platii. Romanii pot varsa aportul numai in lei pt ca reglementarile BNR(Regulamentul 4/2005) prevede ca intre rezidenti platile se fac numai in moneda nationala ori atat asaciatii romani, cat si societatile cu sediu in Romania sunt rezidenti. In ce priveste marimea aporturilor, marimea investitorilor straini pot fi de la cel mai putin pana la 100%. Patrimoniul Particularitati exista in ce priveste regimul dreptului de proprietate al societatii asupra terenurilor din Romania. Cu titlu istoric sub incidenta legii 35/1991 a existat o confuzie de unde au decurs multiple discutii. In legatura cu dreptul societatilor romane constituite cu participatiune straina asupra terenurilor mult timp practica si literatura de specialitate le-au asimilat cu societatile straine. Lucrurile s-au clarificat OUG92/1997- art.6 modificat prin legea312/2005 privind dobandirea dreptului de proprietate privata asupra terenurilor de catre cetatenii straini si apatrizi precum si de persoanele juridice straine 1ian 2007 in vigoare. Textul art.6:O societate persoana juridica rezidenta poate dobandi orice drepturi reale asupra bunurilor imobile in masura necesara derularii activitatii sale, potrivit obiectului social. Prin acest text rezulta ca societatile persoane juridice romane, chiar daca constituite cu capital 100%strain sunt rezidenti si au dreptul de a dobandi proprietatea asupra bunurilor imobile inclusiv terenuri. Sunt totusi 2 circumstantieri: in masura derularii activitatii sale si potrivit obiectului social. Rezulta ca dobandirea nu e chiar libera, ci trebuie sa existe o corelatie intre obiectul de activitate al societatii si terenul pe care-l cumpara si apoi un raport cantitativ(in masura derularii activitatii sale). Organizarea si functionarea Se aplica regula generala din legea 31/1990. Nu exista nici un fel de restrictie in momentul de fata privind posibiltatea societatilor de a numi administratori, directori sau cenzori straini. In ce priveste functionarea, pt ca de principiu ele fac operatiuni de comert international, problemele se pot pune cand efectueaza operatiuni valutare. Regimul operatiunilor valutare e reglementat de Regulamentul 4/2005 precum si de normele de aplicare ale acestui regulament. Retinem ca reglementarile privind operatiunile valutare sunt de irdome publica, au caracter imperativ, iar din punct de vedere al dreptului international privat, se incadreaza in normele de aplicatie imediata(in orice imprejurari in care se intra sub incidenta lor). Regulamentul 4/2005 defineste operatiunile valutare folosind 2 criterii: 1criteriu material(in rem) operatiunea valutara e cea care se efectueaza in moneda 1 criteriu personal(in personam) sunt operatiuni valutare si cele care se desfasoara in moneda nationala intre rezidenti si nerezidenti. Operatiunile valutare se impart in 2 categorii: 1. Operatiuni valutare curente sunt cele care presupun o contraprestatie imediata(operatiuni de vanzare de bunuri, exercitari de lucrari, prestari de servicii contra unui pret/tarif). Au fost intotdeauna libere din punctul de vedere ca nu exista nici un contract. 2. Operatiuni valutare de capital sunt cele care se efectueaza fara sa existe o contraprestatie(investitiile facute de romani in strainatate sau de nerezidenti in Romania, investitiile imobiliare, operatiuni cu instrumentul specific pietei de capital). Pt acestea exista un control mai atent din partea bancilor care efectueaza operatiunile. Aspecte de munca si de personal Actul normativ de baza in materie e OUG 194/2002 privind regimul strainilor in Romania, cu modificari si OUG 56/2007 privind incadrarea in munca si detasarea strainilor pe teritoriul Romaniei.

Conform acestor 2 acte normative s-a introdus o noua acceptiune a notiunii de strain si anume strainii sunt persoane care nu au cetatenie romana sau cetatenii unui stat membru al UE sau al SEE. Strainii sunt cei din statele terte. Societatile romane cu participatiune straina sunt libere sa angajeze personal roman sau strain si personalul strain poate fi angajat pe orice post de conducere, specialitate, de executie fara restrictii. Pt regimul angajarii lucratorilor sunt diferite dupa cum e vorba despre celelalte state membre sau din state terte. Primii au acces neingradit pe teritoriul Romaniei cu unele masuri tranzitorii OUG 102/2005 privind libera circulatie pe teritoriul Romaniei a cetatenilor statelor membre si cei din SEE. Pt cetatenii din statele membre OUG 56/2007 care contine dispozitii care prevad ca acesti straini pot lucra in tara pe baza unei autorizatii de munca emisa de un organ de stat specializat(Serviciul roman pt imigrari) in limita unui nr stabilit anual prin HG(1000-1500 de autorizatii pe an) Plata salariilor O problema veche este cine poate primi salarii in valuta? Personalul roman regula e in sensul ca nu pot dobandi salarii in valuta pt ca este o plata intre rezidenti. Exista cel putin 2 exceptii: 1. pt zonele libere legea84/1992 privind regimul zonelor lobere care prevede ca salariile personalului care-si desfasoara activitatea in aceasta zona poate fi platit in lei si/sau valuta conform contractului. 2. personalul reprezentantelor societatilor straine in Romania HG 1222/1990 prevede posibilitatea ca acesta sa primeasca salariul in moneda straina. Personalul strain platile pot fi facute si in valuta pt ca nu mai e o plata intre rezidenti. Dizolvarea si lichidarea urmeaza neindoielnic prevederilor legii 31/1990 si ale legii 85/2006 privind procedura insolventei. OUG 92/1997 privind stimularea investitiilor directe:In caz de dizolvare si lichidare a societatilor cu participatiune straina, investitorul strain are dreptul la liber transfer al activului de lichidare care i se cuvine in strainatate dupa plata impozitelor si taxelor prevazute de legea romana. Probleme mult mai serioase se pun in cazul in care starea de insolventa imbraca un caracter international, acest lucru intamplandu-se cand o societate straina are pe teritoriul Romaniei fie o societate constituita cu participarea ei, fie o filiala/sucursala si invers. Pt aceasta situatie de insolventa internationala sunt reglementari speciale. Pt relatia cu statele membre ale UE e direct aplicabil in Romania Regulamentul 1346/29mai 2000 privind procedurile de insolvabilitate. Pt relatia cu statele terte a ramas aplicabil Titlul I din legea 637/2002 privind reglementarea raporturilor de drept international privat in domeniul insolventei. Aceasta lege a avut 2 Titluri mari I si II+relatia cu statele membre ale UE aplicabila pana in 2007 cand a fost abrogat. Titlul I este inspirat masiv dupa legea model a UNCITRAL privind insolvabilitatea internationala. Legea adoptata in 1997 de catre UNCITRAL, valida printr-o rezolutie a ONU. Solutionarea litigiilor Societatile pot sa prevada in contractele pe care le incheie pt ipoteza unui litigiu fie competenta unei instante judecatoresti ordinare ori competenta unui Tribunal arbitral. Cand au optat pt competenta instantei ordinare, regulile privind competenta de jurisdictie pt raportul cu statele membre ale UE sunt prevazute intr-o reglementare de directa aplicare. Regulamentul 44/2001 privind competenta, recunoaste si executarea hotararilor in materie civila si comerciala(Regulamentul Bruxelles 1). De foarte multe ori insa partile la contract comercial international nu confera competenta instantei ordinare, cu unui Tribunal arbitral. De regula, litigiile se prevad a fi solutionate(clauza compromisorie) de Curtea de Arbitraj International de pe langa Camera de Comert si Industrie cu sediul in Bucuresti. Aceasta Curte are reguli de procedura arbitrala in vigoare din 1ian 2000. Cand partile nu au convenit pt competenta Curtii, ci convin pt competenta unui Tribunal arbitral strain, in general apeleaza la Curtea Internationala de Arbitraj a Camerei de Comert International din Paris care are si ea reguli de arbitraj, in vigoare din 1ian 1998. Este un arbitraj institutional, este o personalitate juridica de nationalitate franceza. Daca partile doresc sa apeleze la un arbitraj ad-hoc regulile de arbitraj UNCITRAL din 1976.

Activitatea comerciala a persoanelor fizice si juridice in Romania si a celor romane in strainatate I.Activitatea comerciala a persoanei fizice si juridice in Romania pt persoanele fizice straine sunt nesemnificative in contextul comertului international; e aplicabila legea 300/2004 privind autorizarea persoanelor fizice si a asociatilor familiale care desfasoara activitati comerciale in mod independent pe teritoriul Romaniei; aceasta lege recunoaste explicit capacitatea de a desfasura activitati independente pe teritoriul Romaniei numai pt cetatenii din celelalte state membre ale UE si ale SEE(nu se refera la cei din statele terte). In ce priveste participarea societatilor straine pe teritoriul Romaniei de 3 feluri:filiale, sucursale, reprezentante; aceasta idee rezulta din art.44 din legea 31/1990:Societatile straine pot infiinta in Romania cu respectarea legii romane, filiale, sucursale, agentii, reprezentante sau alte sedii secundare daca acest drept le este recunoscut de legea statului lor organic. Filialele societatilor straine in Romania Definitia de drept comun art.42 din legea 31/1990:Filialele sunt societati cu personalitate juridica care se infiinteaza in una din formele de societati enumerate de legea 31 in conditiile prevazute pt acea forma. Definitia de dreptul comertului international: Filiala unei societati straine in Romania este o societate cu personalitate juridice proprie(personalitate juridica romana) distincta de societatea-mama din strainatate care se afla insa sub controlul societatii-mama. Exista 2 elemente definitorii/esentiale ale filialelor: 1. filiala are o personalitate juridica proprie; este persoana juridica de nationalitate romana, iar aceasta calitate o face sa fie un subiect de drept de sine statator distinct de societatea-mama din strainatate. Aceasta personalitate juridica proprie atrage o serie de consecinte:in primul rand, ea are un patrimoniu propriu, diferit de cel al societatii-mama si de aceea ea poate actiona in raporturile cu tertii in numele sau propriu si pe seama ei insasi(nimic nu impiedica sa actioneze cu mandatar/comisionar al societatii-mama). In al doilea rand, pe planul dreptului international privat, legea aplicabila statutului organic al filialei este legea romana ca lege a statului pe teritoriul caruia isi are sediul(art.41 din legea 105/1992) 2. ele se afla sub controlul societatii-mama. Aceasta particularitate a conferit si denumirea filius,-ii=fiu, e controlul pe care parintele il exercita asupra fiului sau. Acest control consta, de regula, intr-un aport majoritar al societatii-mama in capitalul social al filialei(pana la 100%). Alt control: prin vot majoritar in CA, Consiliul de supraveghere, in organele de control societar. Relatia dintre filiala si societatea-mama Exista 2 planuri: juridic si economic. Pe plan juridic, pt ca filiala are personalitate juridica proprie, ea este independenta juridiceste de societatea-mama, dar prin structura e dependenta relatie complexa. Pe plan economic, filiala are autonomie relativa fata de societatea-mama, adica regim propriu pe de o parte, pe de alta parte, legatura. Din punct de vedere al elementului de autonomie, filiala este obligata prin legea contabila sa tina in tara toate documentele contabile ale oricarei societati de nationalitate romana, pe care trebuie sa le inregistreze la autoritatile fiscale reomane si la ORC. Pe de alta parte este dependenta de societatea-mama din punct de vedere economic prin faptul ca obiectul ei de activitate este stabilit de societatea-mama. Societatea-mama face si o situatie economica consolidata a filialelor lor. Ca probleme legate de functionare, ea urmeaza regulile societatii romane, insa in actele constitutive trebuie sa se mentioneze statutul de filiala si ea e supusa impozitarii in Romania si obligatiile de impozitare la ORC. Din punct de vedere valutar, desi e subiectul contractului societatii sin strainatate, Regulamentul 4/2005 le considera rezidenti.