Sunteți pe pagina 1din 56

Universitatea ―Petru Maior‖ Târgu-Mureş Facultatea de Ştiinţe şi Litere Secţia: RISE

LUCRARE DE LICENŢĂ

Problematica conflictului din Transnistria şi avantajele soluţionării lui.

Conf. Univ. Dr. Costea Simion Asist. Univ. Sacalean Lucian

Târgu Mureş

2011

Absolvent:

Mardari Nicolai

UNIVERSITATEA “PETRU MAIOR” TG.MUREŞ FACULTATEA DE ŞTIINŢE ŞI LITERE Programul de studiu:

LUCRARE DE LICENŢĂ Candidat ul (a):

Anul absolvirii : 2012

Conducătorul ştiinţific :

Viza facultăţii

a)

Tema lucrării de licenţă :

b) Problemele principale tratate :

 

c) Bibliografia recomandată :

d) Termene obligatorii de consultaţii :

 

e) Locul şi durata practicii :

 

Primit tema la data de :

Termen de predare :

Semnătura şefului de catedră conducătorului

Semnătura

Semnătura candidatului

Cuprins

Lista abrevierilor

 

pag.

5

Introducere

pag.

6

Capitolul 1. Conflictul din Transnistria

 

1.1

Contextul istoric al regiunii ……………………….…………………

pag.

9

1.2

Originea şi desfăşurarea conflictului…………………………………

pag.

13

1.3

Rolul geopolitic şi strategic……………………………

…………

pag.

20

Capitolul 2. Preţul conflictului Transnistrean şi importanta soluţionării.

 

2.1 Consecinţele conflictului armat

 

pag.

23

2.2 Pierderile economice

pag.

26

2.3 Pierderi umane

pag.

27

2.4 Infrastructura

pag.

29

2.5 Climatul afacerilor

pag.

31

2.6 Problemele şi avantajele soluţionării diferendului Transnistrean

pag.

35

Capitolul 3. Proiecte aplicate pentru rezolvarea diferendului Transnistrean

 

3.1 Planul Primakov

 

pag.

39

3.2 Memorandumul Kozak

pag.

40

3.3 Planul Belkovski

pag.

42

3.4 Planul Poroshenko

pag.

43

Capitolul 4. Rolul actorilor internaţionali în aplanarea diferendului Transnitrean.

 

4.1

OSCE şi Republica Moldova

pag.

45

4.2

Politica Uniunii Europene pentru rezolvarea conflictului din Transnistria

pag.

48

4.3

Politica Rusiei în Transnistria

pag.

50

Concluzii

pag.

52

Bibliografie

 

pag.

54

Lista abrevierilor

RASSM - Republica Autonomă Sovietică Socialistă Moldovenească RSSU - Republica Sovietica Socialista Ucrainena RSSM - Republica Sovietica Socialista Moldovenească URSS Uniunea Republicilor Sovietice Socialiste NATO - Organizația Tratatului Atlanticului de Nord RSSMN - Republica Sovietică Socialistă Moldovenească Nistreană OSCE Organizatia pentru Securitatea si Cooperare Europeana RMN Republica Moldoveneasca Nistreana RM Republica Moldova UE Uniunea Europeana SUA Statele Unite ale Americii OMC Organizatia Mondiala a Comertului PEV Politica Europeana de Vecinatate EUBAM European Union Border Assistance Mission CSI Comunitatea Statelor Independente

Introducere

Transnistria care este numită oficial Unitățile Administrativ-Teritoriale din Stânga Nistrului reprezintă un teritoriu aparent neimportant după suprafaţa ocupată, însumând aproximativ 4.200 de km pătraţi, face parte din componenţa Republicii Moldova fiind situată pe malul stâng al Nistrului iar la est este mărginită de Ucraina. Hotarele naturale sunt delimitate de fluviile Nistru (pe o lungime de 800 km), Bug (pe o lungime de 600 km) şi litoralul Mării Negre, reprezentând 11% din teritoriul Republicii Moldova. Evenimentele cu privire la conflictul din Transnistria în procesul de consolidare a statului moldovenesc independent şi suveran, au avut şi au o mulţime de repercusiuni grave pentru Republica Moldova (RM) din diferite puncte de vedere. Chiar dacă, nu se mai desfăşoară acţiuni militare pe teritoriul Republicii Moldova, exista diverse consecinţe, ca de exemplu dezintegrarea teritorială. Conflictul transnistrean este diferit de celelalte conflicte care au apărut după colapsul sovietic, pentru că la baza lui nu se află un conflict etnic său religios. Circa douăzeci de ani în urmă, principalele cauze ale apariţiei conflictului între forţele separatiste ale regiunii transnistrene şi autorităţile legale ale Republicii Moldova erau tendinţa Centrului Unional de a păstra URSS-ul, iar după destrămarea acestuia - a Federaţiei Ruse de a influenţa noile autorităţi moldoveneşti. Motivul formal al conflictului era acela, că Moldova a adoptat legislația privind limba de stat, ceea ce a condus la o polarizare politică accentuată a societăţii şi la creşterea rezistenţei faţă de inovaţii a unei părţi a nomenclaturii locale de subordonare unională, în primul rând, de către directorii întreprinderilor complexului militar-industrial din partea stângă a Nistrului Anul 1991 a însemnat pentru Republica Moldova un început al statului suveran, unitar indivizibil şi independent. Constituţia din 1994 a confirmat principiile generale ale statului de drept, a stabilit noi valori sociale, pe care urma să le garanteze, să le asigure şi să le protejeze, a determinat un sistem de autorităţi care au menirea să desfăşoare şi să organizeze viaţa politică, socială, culturală, economică şi religioasă a statului şi a format bază legală a Republicii Moldova. Dar obţinrea independenţei şi realizarea primelor măsuri de consolidare a statului nu au putut evita tulburările interioare apărute în urma destrămării Uniunii Sovietice, tulburări similare cu cele din alte state, foste mebre al URSS. Conflictul Transnistrean îşi are originea la 2 septembrie 1990 când aşa-numita Republica Moldoveneasca Nistreana s-a autoproclamat stat independent însă fără recunoaşterea internaţională. Separatiştii de pe malul stâng al Nistrului, ajutaţi de trupele militare ruseşti

şi ucrainene şi-au stabilizat controlul asupra celei mai mari părţi a zonei de dispută. Armata moldovenească a fost net inferioară Armatei a 14-a sovietice, staţionată în Republica Moldovenească Nistreană, ceea ce a împiedicat Republica Moldova să recâştige controlul asupra teritoriului de est. Situaţia expusă mai sus a determinat în mare parte şi starea actuală a Moldovei. Alegerea temei respective este condiţionată de faptul că soluţionarea conflictului Transnistrean reprezintă o prioritate strategică pentru stat, dar şi fluidizarea nişei către Uniunea Europeană. În acest context, conducerea de la Chişinău desfăşoară eforturi multidimensionale începând cu sensibilzarea comunităţii internaţionale la problemele regionale, până la discuţii cu autorităţile autoproclamatei Republicii Moldoveneşti Nistrene faţă de funcţionarea şcolilor moldoveneşti de pe teritoriul regiunii transnistrene. Nu putem trata conflictul transnistrean în mod separat pentru că reprezintă în mod ocult jocul dintre marile puteri şi atunci desigur că soluţionarea conflictului întârzie când negociatori se afla pe poziţii contradictorii.

Scopul respectivei lucrări este de a evidenţia importanţa acestui conflict la nivel naţional şi mondial care este tratat superficial de forurile internaţionale şi reprezintă o reală problemă pentru Republica Moldova. Atingerea acestui scop ţine de următoarele obiective:

De a analiza şi evidenţia perspectivele soluţionării conflictului din Transnistria.

De a determina calitatea şi nivelul proceselor de negociere.

De a analiza interesele parţilor implicate oficial sau neoficial în conflictul Transnistrean

De a preciza rolul Uniunii Europene în rezolvarea respectivului conflict

De a prezenta evoluţia socială politică şi economică a zonei din stânga Nistrului.

De a pătrunde şi expune esenţa diferendumului Transnistrean din perspective personală.

De a analiza dinamica evenimentelor în regiunea sepratista.

Lucrarea respectivă are o valoare ştiinţifică din motivul, că au fost apreciate obiectiv evenimentele, care au avut loc, interesele şi poziţiile manifestate de factorii de decizie ai Chişinăului şi Tiraspolului. Ca un element important al acestei lucrări serveşte

cercetarea critică a posibilităţilor de găsire a unui consens între autorităţile moldoveneşti şi cele regionale, care ar presupune respectarea suveranităţii şi integrităţii Republicii Moldova, adoptate de Constituţia Republicii Moldova, fiind totodată analizate modelele de depăşire a dezintegrării republicii.

CAPITOLUL I Conflictul din Transnistria

1.1 Istoricul regiunii Perioada medievală

Când vine vorba de teritoriul actualei Transnistrii (numită oficial Unităţile dministrativ-Teritoriale din Stânga Nistrului) din perioada medievală nu se cunosc foarte multe informaţii. Din sursele istorice prima atestare este făcută pe la 1150 a oraşului Bolohov cu referire la această regiune, iar mai târziu istoricul rus N. P. Karamzin scria că oraşul Bolohov se afla în guvernământul Podoliei pe traseul de la Kiev la Halici. Cele mai importante centre erau: Dubăsari ridicat de moldoveni în apropierea podului de dubase, Movilaul înălţat de voievodul româno-moldovean Ieremia Movilă pe moșia Cantacuzineștilor. Au mai fost şi alte târguri ca: Silimbria, Iampol, Jaruga, Râşcov, Vasilcău. Necesită menţionat şi Oceacovul, cetate edificată de Petru Şchiopul. În martie 1600 la Braşov, Mihai Viteazul cerea regelui Sigismund al III-lea al Poloniei să i se recunoască stăpânirea Oceacovului de peste Nistru. 1 La sfârşitul secolului al XVIII-lea (1681-1683) regiunea Transnistreană s-a aflat sub jurisdicţia lui Gheorghe Duca, domn al Moldovei în perioada respectivă. Majoritatea târgurilor de aici erau conduse de şoltuzi 2 şi pârgari 3 şi erau structurate după modelul oraşelor moldoveneşti. Astfel apartenenta „de jure‖ 4 acestei fâşii de pământ este confirmată şi de toponimia 5 mai sus menţionată.

1 Ioan Silviu Nistor, Istoria Românilor din Transnistria, Editura Eminescu 1995, pag. 9 2 . Titlu dat în evul mediu în Moldova cârmuitorului unui oraș, care era ajutat în activitatea sa de un sfat

format din 6-12 pârgari, Din poloneza szoltys.

3 Membru în sfatul administrativ al unui oraș sau al unui targ in perioada medievala

4 Inseamnă "potrivit legii" prin contrast cu ―de facto‖ care înseamnă "de fapt"

5 Ramură a lingvisticii care se ocupă cu studiul numelor proprii de locuri

Perioada sovietică

Perioada sovietică După înfiinţarea Uniunii Sovietice (30 decembrie, 1922) Iosif Stalin a recuperat majoritatea

După înfiinţarea Uniunii Sovietice (30 decembrie, 1922) Iosif Stalin a recuperat majoritatea provinciilor pe care Imperiul Ţarist le pierduse în timpul revoluţiei, Basarabia a rămas parte din România în timp ce la est de Nistru a creat Republica Autonomă Sovietică Socialistă Moldovenească (RASSM) 6 ca provincie autonomă în cadrul Republicii Sovietice Socialiste Ucrainene (RSSU) cu capitala în oraşul Baltă care se afla în prezent pe teritoriul Ucrainei, iar mai târziu în 1929 mutată la Tiraspol (actuala capitală a Transnistriei). RASSM cuprindea următoarele raioane transnistrene de astăzi ale Republicii Moldova, plus raioanele Baltă, Bârzula, Ocnele Roșii, Kodîma, Kotovsk, Crutîi, Pesceana și Ananiev din actuala regiune Odesa din Ucraina. Republica avea o suprafața de 8,100 km² și includea 11 raioane din stânga fluviului Nistru. Ulterior, teritoriul s-a reorganizat în 14 raioane. Prin crearea RASSM conducerea Uniunii ovietice (UŞ) a sperat să încurajeze un iredentism 7 pro-sovietic în Basarabia și să-și sporească influența în România, însă nu a fost atins efectul scontat. Conform recensământului sovietic din 1926, populația RASS Moldovenești era de 572339 persoane, din care 172419 moldoveni (30,1%), 277515 ucraineni (48,5%), 48868 ruși (8,54%), 48564 evrei (8,49%) 8 .

6 Ioan Silviu Nistor, Istoria Românilor din Transnistria, Editura Eminescu 1995, Republica Autonoma Sovietica Socialista Moldoveneasca Transnistreana, ―Adevaratele scopuri ale infiintarii republicii‖ pag. 61

7 Mișcare politică naționalist-șovină ai cărei partizani urmăresc anexarea unor teritorii în care conaționalii lor sunt în minoritate

8 Pentru mai multe detalii despre situatia demografica a raioanelor RASSM, a se vedea Anexa 1

                   

Localizarea

moldoveni;

ucraine

Raionul

Total

în %

ni

ruși

evrei

polonezi

nemți

bulgari

alții

actuală a

raionului

                   

Republica

Dubăsari

42609

28559;67,03

6077

2867

4612

27

246

16

205

Moldova -

Transnistria

                   

Republica

Slobozia

37617

24341;64,71

6537

5714

571

22

72

25

335

Moldova -

Transnistria

                   

Republica

Grigoriopol

30094

13744; 45,67

4629

3851

1114

33

6315

21

387

Moldova -

Transnistria

                   

Republica

Camenca

39169

15038;38,39

18263

424

4172

952

215

4

86

Moldova -

Transnistria

                   

Republica

Rîbnița

47731

17023;35,66

23064

1809

4422

1138

28

15

232

Moldova -

Transnistria

                   

Ucraina -

Ananiev

62289

21005;33,72

32224

2136

6406

164

122

8

227

Regiunea

Odesa

                   

Ucraina -

Birzula

57823

18521;

32,03

30717

3804

2978

710

446

19

628

Regiunea

 

Odesa

                   

Republica

Tiraspol

64750

16845;

26,02

12627

21205

6608

147

1020

5862

436

Moldova -

 

Transnistria

                   

Ucraina -

Cruteni

50913

8592;

16,88

36518

402

4601

481

118

5

196

Regiunea

 

Odesa

                   

Ucraina -

Ocna Roșie

41249

6472;

15,69

27203

2161

2718

341

2118

19

217

Regiunea

 

Odesa

                   

Ucraina -

Baltă

75061

1895;

2,52

70830

316

1246

485

17

4

268

Regiunea

 

Odesa

                   

Ucraina

or. Baltă

23034

369;

1,60

8826

4182

9116

353

22

28

138

Odesa

Anexa 1 Privind despre situaţia demografică a raioanelor RASSM,

În 1940, Uniunea Sovietică a anexat Basarabia, parte integrată a României în acea perioadă, iar pe 2 august a fost proclamată Republică Sovietică Socialista Moldovenească (RSSM), în componența căreia a intrat partea vestică a RASS Moldovenești și cea mai mare parte a Moldovei dintre Prut și Nistru iar mai târziu a devenit cea de-a 15 republica a Uniunii Republicilor Sovietice Socialiste (URSS). Partea răsăriteană a RASSM, inclusiv prima ei capitală, Baltă, a devenit parte a RSS Ucraineană, în cadrul căreia minoritarii români și-a pierdut statutul de autonomie și orice drepturi lingvistice. Aceste evenimente s- au petrecut datorită semnării pactului de neagresiune sovieto-german Ribbentrop-Molotov şi protocolului adiţional secret prin care cele două state de fapt împărţeau zonele de interes în Europa 9 . Pe teritoriul Transnistriei au fost concetrate majoritatea uzinelor, devenind centrul economic al RSSM 10 . În Transnistria se produceau 33% din bunurile industriale şi 56% din bunurile de larg consum, produse în Republica Moldova, precum şi 90% din energia necesară în tot restul RSSM. Ca parte din URSS, în RSSM limba rusă a devenit limbă predominantă şi s-a adoptat alfabetul chirilic pentru limba romană scrisă, care a fost numită limba „moldovenească‖ 11 , ca urmare a deciziilor luate de conducerea URSS. Stalin a contribuit activ la reducerea a unei treimi din populaţia etnică romană a Basarabiei, care afost transportată în Siberia, unde majoritatea au decedat sau nu au mai revenit. Deoarece Transnistria a făcut parte din URSS o perioadă mai îndelungată, aceasta a fost rapid supusă procesului de colectivize în anii 1920 şi 1930. Astfel, chiar de la crearea RSSM a existat un grad mai mare de „sovietizare‖ în Transnistria în comparaţie cu alte părţi ale republicii. Liderii politici şi elita culturală din partea basarabeană a RSSM erau defavorizaţi; astfel, abia în 1989 pentru prima oară a fost numit în funcţie un Prim Secretar al Partidului Comunist din RSSM, care provenea din Basarabia.

1.2. Originea şi desfăşurarea conflictului

9 Gh. Buzatu Romania sub imperiul haosului (1939-1945), Bucureşti Centrul de Istorie a Românilor ―Constantin C. Giurescu‖ RAO 2007, pag. 43

10 Graeme P. Herd, Moldova and the Dniester Region: Contested Past, Frozen Present, Speculative Futures? , Conflict Studies Research Centre, Central and Eastern Europe Series 05/07 (Februarie 2005)

11 Cazul Ilaşcu (Ilaşcu vs. Moldova) 311 C. Eur. pt. Dr. Om., la par. 28 (2004).

Destrămarea blocului comunist a plasat Moscova într-o situaţie defensivă neplăcută datorită pierderii statelor care făceau parte din URSS şi care reprezentau o barieră comodă faţă de NATO precum şi alte beneficii strategice. Uniunea Sovietică fiind conştientă de colapsul iminent a încercat să aplice diverse strategii majoritatea la limita legislaţiei pentru a-şi păstra influenta în statele membre. Transnistria este un astfel de caz, făcând parte din aceeaşi logică neo-imperială Moscovei de control al unor capete de pod în teritoriile vecine. 12 Originea conflictului provine din 1989 când RSSM a adoptat o serie de măsuri lingvistice prin oficializarea limbei moldoveneşti şi trecerea de la alfabetul chirilic la cel latin. Apoi în vara anului 1990 RSSM şi-a declarat suveranitatea. Problematica limbilor oficiale din Republica Moldova a devenit foarte delicată. Neconcordonaţa cu noua politică s-a manifestat într-un mod mai vizbil în Transnistria, regiune în care etnicii slăvi (ruşi sau ucraineni) erau majoritari în zonele urbane. Printr-o campanie de intimidare şi violenţe, separatiştii şi-au extins treptat controlul asupra întregii regiuni. În contextul discuţiilor privind semnarea noului Tratat unional şi a refuzului autorităţilor Republicii Sovietice Socialiste Moldoveneşti (RSSM) de a adera la acesta, conducerea URSS a ordonat trupelor Armatei 14 sovietice să ocupe toate punctele strategice din stânga Nistrului, fără a avea acordul conducerii de la Chişinău. În 1990 pe 2 septembrie se autoproclama ―Republică Sovietică Socialistă Moldovenească Nistreană‖ (RSSMN) iar la 25 august 1991 sovietul suprem al RSSMN a adoptat declaraţia de independenţă a noii republici sub numele de ―Republică Moldovenească Nistreană‖. 13 La 12 aprilie 1991, preşedintele Sovietului Suprem al URSS, Anatoli Lukianov a aprobat cererea separatiştilor din Transnistria de a permite lichidarea şi schimbare organelor legale de menţinere a ordinii de drept în zona estică a Moldovei şi înfiinţarea altora noi. Documentul Sovietului Suprem al URSS a constituit baza juridică a revendicărilor autoproclamatei Republici Moldoveneşti Nistrene şi sursa declanşării războiului din Transnistria (2 martie - 21 iulie 1992). În luna iulie 1992, luptele au prins proporţii, iar Armata a 14-a sovietică a intervenit pentru susţinerea separatiştilor, ceea ce a influenţa decisiv soarta acestui conflict armat şi a dus la înfrângerea Moldovei prin semnarea unui armistiţiu la 21 iulie 1992 la

12 Raport de analiză politică Transnistria Evoluţia unui conflict îngheţat şi perspective de soluţionare Bucureşti, septembrie 2005, Premise, pag. 3 13 http://istoria.md/articol/5/Republica_Sovietic%C4%83_Socialist%C4%83_Moldoveneasc%C4%83 , accesat la 1.06.2012, ora 9:10

Moscova între Preşedintele Republicii Moldova Mircea Snegur şi a Federaţiei Ruse Boris Elţân fiind semnat un acord cu privire la rezolvarea paşnică a conflictului. 14 Acest acord prevedea stabilirea unei forţe de pacificare cu includerea forţelor moldoveneşti, ruseşti şi transnistrene, retragerea treptată a Armatei a 14-a şi stabilirea unei zone economice libere în Bender. În realitate această mai însemna că, conducerea Moldovei a conştientizat faptul, că numai prin acord cu Federaţia Rusă conflictul armat putea fi oprit, deoarece Federaţia Rusă era implicată direct în el, atât cu trupele Armatei a 14-a din Transnistria, cât şi prin susţinerea directă, îndeosebi informaţională şi militară, a separatiştilor. Chiar şi după terminarea conflictului armat Rusia a continuat să susţină militar, politic şi economic regimul de la Tiraspol, permiţându-i continuitatea şi conferându-i un anumit grad de autonomie faţă de Republică Moldova. Trupele armatei a 14-a staţionează în continuare pe teritoriul moldovenesc, în ciuda obligaţiilor asumate de Rusia la summit- ul OSCE de la Istambul din 1999, dar şi în numeroase rânduri ulterioare, ulima dată la reuniunea OSCE de la Belgrad în 2011 15 . Datorită susţinerii perpetue a Rusiei, Transnistria a fost separată de restul Moldovei, iar conflictul s-a transformat într-unul îngheţat 16 . Armata a 14-a rusească coninua să rămână o problemă proeminenta chiar dacă în 1994 a fost semnat un acord între Rusia şi Republica Moldova conform căruia forţele militare dislocate pe teritoriul naţional urmau să părăsească zona în terment de 3 luni, acord care însă nu a fost ratificat de Duma 17 , totuşi în perioada anilor 1992-1999 numărul trupelor a fost redus de la 9.250 la 2.600 şi distrusă o cantitate semnificativă de muniţii. La 24 noiembrie 1994 a fost ratificata o nouă constituţie a Republicii Moldova şi recunoscută autonomia Transnistriei. Raportul de Ţară al Departamentului de Stat al SUA privind Moldova constată că:

“Moldova rămâne divizată, separatiştii majoritari slavici controlând regiunea Transnistreană. Această mişcare separatistă condusă de un grup pro-sovietic a participat la negocieri cu Guvernul privind posibilitatea unui statut politic special al regiunii.

14 Flux- Cotidianul national, ―Ce este gresit in abordarea Chisinaului‖,sursa se poate accesa de pe adresa:

eader.viitorul.org/public/172/ro/noi%20abordari%20Constantin.doc

15 http://www.ziare.com/international/rusia/osce-solicita-din-nou-rusiei-retragerea-trupelor-din-transnistria- 1106590 , accesat la 1.06.2012, ora 11:00

16 „conflict îngheţat‖ este într-o oarecare măsură eronat, deoarece situaţia în a fost destul de dinamică

17 Reprezinta numele abreviat, denumirea completa fiind ―Duma de Stat‖ si este camera înferioară a Adunării Federale a Rusiei (parlamentul)

Progresul însă a fost blocat de revendicările separatiştilor privind „statalitatea” şi crearea unei confederaţii din două state egale.” 18

La 8 mai 1997 ca rezultatat al colaborării şi medierii dintre: OSCE, Ucraina şi Federaţia Rusă, Igor Smirnov care era liderul ―de facto‖ al Republicii Moldoveneşti Nistrene (RMN) şi Petru Lucinschi care era preşedintele R.M. au consemnat stabilirea unui ―stat comun‖, nefiind însă specificate condiţiile clare ale acestui termen, ceea ce a lăsat posibilitate de interpretări divirgente de ambele părţi. 19 La sfârşitul anilor 1990 a mai existat o tentativă de soluţionare a conflictului . În iulie 1999 Chişinăul şi Tiraspolul au elaborat Declaraţia Comună de la Kiev, conform căreia conveneau că relaţiile dintre părţi vor continua pe baza frontierelor comune şi politicilor economice, legale, militare şi sociale comune. 20 Ideea de formare a unui stat federativ a fost discutata pentru prima dată în ―Documentul de la Kiev‖ în iulie 2002 de către reprezentanţii Rusiei şi R.M.În timp ce negocierile intrase în dificultate preşedintele Moldovei Vladimir Voronin a creat o Comisie Constituţională Comună pentru a emite o constituţie federală pentru Moldova. A fost organizată o mediere cu participarea Moldovei, RMN, Rusiei, Ucrainei şi OSCE pentru a asista Comisia. Însă aceasta a fost blocată. Ruşii au venit cu un alt proiect de soluţionare numit ―Memorandumul Kozak‖ care prevedea un „stat comun‖ compus din Moldova şi Transnistria. Conform planului Rusia urma să păstreze 2.000 de soldaţi în Moldova până în 2020. Memorandumul însă a fost boicotat chiarde Vladimir Voronin care a anulat întâlnirea cu Putin din 25 noiembrie 2003 pentru semnare la presiunea liderilor OSCE , UE, şi SUA care au susţinut că aceptarea Planului Kozak ar fi pus în pericol posibilitatea Moldovei să devină vreodată un stat european fiabil. Istoria recentă a crizei transnistrene a avut un parcurs invariabil. Preşedintele Voronin a propus semnarea unui Pact de Securitate şi Stabilitate pentru Moldova de către Rusia, Ucraina, România, UE şi SUA, însă se pare că Rusia consideră Planul Kozak cea mai bună soluţie. În contradicţie, UE şi SUA se exprima pentru stabilirea unei operaţiuni internaţionale de pacificare sub supravegherea OSCE. Preşedintele Ucrainei Victor

18 Raportul din 1994 al Departamentului de Stat al SUA privind Practicile în domeniul Drepturilor Omului în Republica Moldova (în continuare „Raportul de Ţară pentru Moldova 1994) disponibil la http://dosfan.lib.uic.edu/ERC/democracy/1994_hrp_report/94hrp_report_eur/Moldova.html, în partea „Introduction‖

19 Memorandum privind Bazele Normalizării între Republica Moldova şi Transnistria, 8 mai 1997, disponibil la http://www.osce.org/documents/mm/1997/05/456_en.pdf

Iuşcenko a prezentat un plan de soluţionare a conflictului transnistrean care conţine anumite prevederi care conferă regiunii nistrene autonomie, cu dreptul de a se separa de Moldova în eventualitatea unirii României cu Moldova. Planul nu cere retragerea trupelor şi armamentelor ruseşti din Transnistria. UE şi SUA ar avea rol de meidatori. Conform situaţiei din august 2004 aproximativ 20.887 tone de muniţii ruseşti şi circa zece garnituri de tren de echipament militar se mai aflau încă în Transnistria. 21 După asumarea obligaţiilor de retragerea a echipamentelor militare de către Rusia în colaborare cu Transnistria în urma reuniunii OSCE de la Istanbul în anii 1999 şi 2001 Transnistria a refuzat punerea în acţiune a planului de retragere a armamentului în perioada respectivă conform OSCE din 3 motive principale:

a. presupusul refuz al Moldovei de a coopera în anularea datoriei Tiraspolului faţă de Gazprom; b. aşa numita „blocadă economică‖ de către Moldova; c. refuzul Moldovei de a semna Memorandumul Kozak; 22 Nu avem însă argumente conform cărora Rusia a încercat cu adevărat retragerea muniţiilor şi echipammentelor militare, sau dacă folosesc această situaţie doar pentru avantajarea poziţie în negocieri. Cu toate acestea regimul separatist pare să accentueze conflictul. În faza iniţială a fost criza închiderii forţate a şcolilor cu predare în limba română din RMN. Departamentul de Stat al SUA a rezumat problema în Raportul său din 2004 privind Practicile în domeniul Drepturilor Omului din Moldova:

“În iulie autorităţile transnistrene au închis patru şcoli cu predare în grafie latină, care erau înregistrate la Ministerul Educaţiei al Moldovei, şi au încercat să mai închidă două. Miliţia a închis cu forţa şcolile cu predare în grafie latină din Rîbniţa şi Tiraspol, îndepărtând toată mobilă şi materialele şcolare, şi sigilând încăperile. Ei au mai închis două şcoli în Dubăsari şi Corjova, elevii din aceste şcoli fiind transferaţi în şcoli cu predare în grafie latină din satele sub controlul autorităţilor moldovene. Miliţia a fost împiedicată să închidă o şcoală şi un internat cu predare în grafie latină din Bender de către părinţi, profesori şi copii, care au vegheat obiectele date pe parcursul lunilor august şi septembrie. Autorităţile pretindeau că şcolile încalcă legislaţia transnistreană, care obligă şcolile să fie înregistrate local şi să utilizeze alfabetul chirilic în predare. În septembrie OSCE a asistat în negocierea unei formule pentru a permite şcolilor cu

21 Din raportul de activitatea al misiunii OSCE in Republica Moldova Nr. 8/2004

22 Ibidem

predare în grafie latină din Bender, Dubăsari şi Corjova să fie înregistrate, cu toate că autorităţile au continuat să impună obstacole logistice şi legale pentru a împiedica şcolilor să funcţioneze normal. Ulterior şi şcolilor din Rîbniţa şi Tiraspol li s-a permis să se înregistreze pe termen de un an conform formulei negociate de OSCE. Şcoala din Tiraspol urma să fie deschisă în ianuarie 2005 după reparaţii extensive în urma daunelor cauzate vara de miliţia transnistreană. Şcoala din Rîbniţa a fost deschisă însă funcţiona în altă clădire după ce autorităţile Transnistrene au refuzat să permită şcolii să se întoarcă în clădire să originală.23

SUA şi UE s-au implicat activ în procesul de mediere Moldova-Transnistria în calitate de observatori oficiali. Noile negocieri în sistem „5+2‖ include Chişinăul, Tiraspolul, Rusia, Ucraina şi OSCE în calitate de cinci actori principali, iar SUA şi UE în calitate de observatori oficiali. Prima rundă de negocieri extinse a avut loc în octombrie 2005, iar mai târziu decembrie 2005, apoi în ianuarie, februarie şi martie 2006. Rundă din martie s-a încheiat cu un blocaj, accentul fiind pus pe problemă accesului fermierilor din Doroţcaia către câmpurile sale din teritoriile controlate de RMN. 24 La 30 decembrie 2005 reprezentanţii Ucrainei şi Moldovei au semnat o declaraţie comună, care prevedea că bunurile produse de companiile Transnistriene să fie exportate legal în Ucraina. 25 Pentru a respecta protocoalele Organizaţiei Mondiale a Comerţului (OMC) privind actele referitoare la originea mărfurilor în comerţul internaţional, Moldova şi Ucraina au convenit că companiile Transnistrene se pot înregistra la guvernul Moldovei pentru a primi documente de export acceptate de OMC, care vor fi recunoscute de Ucraina. RMN a denunţat planul aproape imediat, numindu-l încă o încercare de blocadă economică în contravenţie cu memorandumul din 8 mai 1997. 26 Ucraina ulterior a suspendat acordul. 27 Totuşi, după unele ajustări, o versiune revăzută a acordului a intrat în vigoare la 3 martie 2006. 28 Începând cu martie 2006 RMN a declarat că este pregătită să solicite asistenţă

23 Raport de Ţară pentru Moldova 2004, nota 4 la sec. 5.

24 Delegaţia RM părăseşte negocierile şi propune revenirea in decurs de o săptămînă; Infotag (Chişinău, 1 martie 2006).

25 Moldova reiterează că noul regim vamal este pentru legalizarea comerţului extern Transnistrean, Infotag (Chişinău, 3 feb. 2006).

26 http://tribuna.md/en/2012/03/23/tiraspol%E2%80%99s-shocking-move-primakov-memorandum-has-been-

brought-to-the-forefront/ , accesat la 1.06.2012 ora 16:00

27 Liderul transnistrean mulţumeşte Ucrainei pentru renunţare, Infotrag (Chişinău, 26 ian. 2006); vezi şi, SUA surprinse de suspendarea de către Ucraina a acordului, Infotag (Chişinău, 26 ian. 2006).

28 Moldova propune lansarea noilor reguli pentru Transnistria începînd cu 1 martie, Infotag (28 feb. 2006); Ucraina introduce un nou regim de frontieră, Infotag (Kiev, 6 martie 2006).

financiară directă de la Rusia şi ar poate suspenda participarea la negocierile 5+2 pe parcursul perioadei în care va considera că este supusă presiunilor economice. 29 În prezent principala preocupare a RM rămâne expulzarea trupelor armate ruse de pe teritoriul moldvav precum şi semnarea unor acorduri pentru crearea unei pieţe comune care ar presupune înlăturarea posturilor vamale transnistriene din simplu motiv ca ambele părţi au de pierdut din punct de vedere economic. Obiectivul ar fi crearea unei Unităţi Teritoriale Autonome (UŢA) după modelul UŢA Gagauzia 30 aflată pe teritoriul aceluias stat.

Interesele Rusiei nu sunt clare nici măcar în prezent. Este vizibil ca Transnistria este o ―zonă de interes strategic deosebit pentru Rusia‖. 31 Unul din aceste ―interese strategice‖ este industria militară. Sub pretextul protecţiei cetăţenilor Rusia menţine soldaţi pe teritoriul Transnistrian, camuflând producţia ilegală de armament, după cum putem vedea în declaraţia următoare:

”Industria militară reprezintă baza economiei Transnistrienie, care este direct susţinută de firmele ruseşti implicate în producere de armament, fiind mai târziu vândute în mod ilegal în străinătate.” 32 Conform cu studiul efectuat de Iurie Pintea:

“Din 1993 firmele Transnistriene producătoare de armament au început să se specializeze în producţia de echipamente militare de înaltă tehnologie, prin intermediul finanţărilor şi comenzilor din partea diverselor firme de pe teritoriul Federaţiei Ruse, incluzând renumită firma “Rusvoorujenie”. De exemplu firma Electrommash Company primeşte componente produse în Transnistria pentru întreţinerea armatei ruseşti precum şi comercializarea ulterioară.” 33 Acelaşi studiu ne arată interdependenta intre economia Transnistriană şi alte interese ale Russian Operation Group 34 (ROG).Într-o emisiune televizată preşedintele Rusiei de atunci Boris Ieltsin s spus:“Rusia a susţinut, susţine şi va susţine economic şi politic regiunea Transnistriei ” 35 . Mulţi ani după conflict, suportul oferit de autorităţile ruse la crearea regimului separatist de la Tiraspol a fost confirmat public la postul de televiziune TV-Centre unde

29 Transnistria solicită ajutor financiar de la Rusia, Infotag (Tiraspol, 10 martie 2006);

30 http://www.alegeri.md/about-gagauz-atu/; http://www.gagauzia.md/ surse accesate la 01.06.2012 ora 18:26

31 Duma de Stat a Federaţiei Ruse a declarat în Rezoluţia nr. 1334 IGD din 17 noiembrie 1995.

32 Maresca John J. , Why an OSCE Role in the Caucasus‖,p.88,

33 Cazul Ilascu. ECHR art. 23

34 http://www.globalsecurity.org/military/world/russia/ogrv-moldova.htm

35 Cazul Ilascu ECHR art.20/22

Voronin, Smirnov şi Khasbulatov au fost intervievaţi. Khasbulatov care era în acea perioadă preşedintele parlamentului a făcut publică faptul că în momentul în care se aştepta colapsul U.S. a fost creat intenţionat o enclavă 36 în această zonă.

36 Grup de populație străină izolat în mijlocul masei indigene

1.3 Rolul geopolitic şi strategic

Europa de Sud-Est a reprezentat dintotdeauna un focar propice conflictelor, iar conflictele îngheţate 37 din această zonă pun în pericol siguranţa şi securitatea euro- atlantica. Zona Europei de Sud-Est se afla la intersecţia dintre Orientul Mijlociu, Asia Centrală şi Europa, reprezentând o arie de tranzit a resurselor energetice. Diversitatea etnică, culturală, lingvistica dar şi religioasă combinate cu o democraţie precară face această zonă densă în: conflicte, stări tensionate sau ciocniri separatiste. Principalele pericole în această zonă sunt:

conflictele locale;

traficul ilicit de armament şi echipamente militare;

traficul de droguri;

traficul de fiinţe umane şi migraţia ilegală;

guvernarea ineficientă şi corupta;

terorismul şi crima organizată;

Aceste conflicte capăta statutul de „îngheţate‖ datorită lipsei îndelungate de progrese către rezolvarea lor şi impactului negativ în domeniul securităţii, dar şi reformelor şi modernizării în regiune, două planuri interdependente.‖ 38 Astfel conflictul din Transnistria demonstrează o însemnătate deosibită în contextul geopolitic. Acelaşi lucru demonstrează şi faptul că este cel mai vestic punct al influenţei Rusiei în contact direct cu NATO după enclava Kaliningrad. Nistru (răul care desparte Republica Moldova de RMN) a reprezentat de-a lungul timpului barieră între slăvi şi restul lumii europene, chiar dacă aceasta frontieră a mai oscilat intre Prut şi Nistru. Acum, mai mult ca niciodată, păstrarea Tiraspolului are o importantă strategică enormă pentru Rusia, rămânând singurul cap de pod către Europa sud-estică. Unul dintre motivele predominante pentru care Rusia a insistat pentru păstrarea acestei zone îl constituie faptul că, în această regiune, se află cel mai important complex militar-industrial

37 http://www.rferl.org/content/Eastern_Europes_Frozen_Conflicts_Look_To_Kosovo_Ruling/2108088.html

, accesat la 06.06.2012 la ora 12:00

38 Adrian Ciororianu, 16.11.2007, Deschiderea mesei rotunde „Conflictele îngheţate din Marea Neagră şi rolul comunităţii internaţionale‖

de pe teritoriul Basarabiei, ceea ce reprezintă un alt punct de importanţă geostrategică,iar restul Moldovei nu dispune de o bază industrială comparabilă 39 În zonă se află o uzină de producere a componentelor armamentelor nucleare, un centru de anvergură pentru controlul comunicaţiilor. Nu trebuie neglijată nici locaţia Armatei a 14-a, care chiar dacă este mult diminuată, dispune de o logistică impresionantă. Este formată dintr-o divizie de infanterie motorizată, localizată la Tiraspol, două regimente de artilerie, un regiment de tancuri, un regiment antitanc, două regimente de genişti şi pontonieri, un regiment de rachete şi o escadrilă de elicoptere. Armata a 14-a este proiectată ca un eşalon de intervenţie rapidă, având rolul de a aplica prima lovitură Occidentului. Schema ei de organizare permite ca în timp scurt să cuprindă un număr mult mai mare de efective decât are acum. 40 La Tiraspol prezenţa foştilor agenţi KGB este de 5 ori mai mare decât în restul republicii. Observatorii militari au descoperit la începutul anilor 2000 în zona de securitate încă patru formaţiuni militare transnistrene ilegale. Acestea sunt dislocate la Camenca, Ribnita, Slobozia şi Dubăsari iar efectivul tuturor formaţiunilor ilegale constituie aproximativ trei mii de persoane. Deşi Memorandumul semnat la Moscova stipulează că în zona de securitate se pot afla doar forţele de menţinere a păcii, Transnistria nu numai că nu îndeplineşte această cerinţă, ci dimpotrivă, îşi sporeşte prezenţa militară în zonă. Autorităţilor Moldovei li s-a refuzat posibilitatea de a controla aceste unităţi militare sau a unităţilor transnistrene de menţinere a păcii, deşi forţele de menţinere a păcii constituie un contingent unic. Părţile deja au redus efectivul forţelor de menţinere a păcii, în zona de securitate aflându-se în prezent câte 500 de "căşti albastre" din partea Moldovei, a Transnistriei şi Rusiei. Însă evacuarea tehnicii blindate se amână deocamdată, ceea ce duce la bănuiala că a fost transmisă altor unităţi transnistrene, dislocate în zona de securitate. Analiştii politico-militari ai spaţiului transnistrean, ruşi şi occidentali, au relevat faptul că interesele Federaţiei Ruse în Transnistria sunt determinate de următoarele necesităţi:

1) păstrarea poziţiilor strategice ale Rusiei în Sud-Estul Europei; 2) apărarea în Republica Moldova a intereselor populaţiei ruse şi ale reprezentanţilor altor naţionalităţi care consideră Rusia drept patria lor istorică;

39 Unii analisti sustin ca Uniunea Sovietica a creat intentionat zona industriala a Moldovei pe teritoriul Transnistriei pentru ca in cazul unei separari sa beneficieze de aceste uzine.

40 aproximativ 5000 de cadre şi soldaţi

3) păstrarea legăturii cu complexul militaro-industrial din Transnistria, unele dintre ele întreprinderile acestui complex fiind unice în cadrul fostului complex militar industrial sovietic; 4) reglementarea conflictului în interesul stabilităţii interne proprii şi al consolidării relaţiilor Rusiei cu ţările din vecinătatea imediată în care există o minoritate rusă; 5) stabilirea unor relaţii previzibile şi stabile cu România şi împiedicarea, totodată, a creşterii influenţei naţionaliste a României asupra Republicii Moldova. 41

41 Revista ―Cer si pamant Romanesc‖ CE VA CERE RUSIA ÎN SCHIMBUL RETRAGERII ARMATEI DIN TRANSNISTRIA, autor Petru BOGATU, sursa: Jurnal de Chişinău

Capitolul 2. Preţul conflictului Transnistrean şi importanta soluţionării.

3.1 Consecinţele conflictului armat După încetarea conflictului Transnistrean părţile combatante au avut de suferit numeroase pierderi de ordin economic, ambele părţi fiind nevoite să plătească despăgubiri familiilor victimilor, persoanelor strămutate, sau diferite indemnizaţii şi facillitati persoanelor implicate direct în conflict. Majoritatea acestor costuri exista şi astăzi şi se plătesc din bugetul de stat. 42 Cele mai importante costuri ca urmare a conflictului armat sunt:

Refacerea locuinţelor distruse în perioada conflictului

Remunerarea prin alocaţii a participanţilor, familiilor şi invalizilor de război

Susţinere financiari pentru agenţii economici afectaţi de conflictul armat

Costurile de pe urma cererilor de despăgubire de la Curtea Europeană a Drepturilor Omului.(de adăugat CEDO la abrevieri) Asistenta privind populaţia afectată Costorile pentru daunele materiale al cetăţenilor afectaţi au fost suportate de Transnistria şi Moldova în egalal măsura. Guvernul a stabilit cuantumul despăgubirilor pentru victimile de război în conformitate cu decizia din 1992:

Pentru construcţiile deteriorate

Pentru transport

Pentru bunuri de uz casnic

Pentru asigurarea cu locuinţe au fost alocate fonduri din bugetul de stat şi sau luat

următoarele măsuri de bază:

Persoanele care au fost strămutate sau au rămas fără locuinţe li s-au acordat împrumuturi fără dobânda pentru o perioadă de până la 15 ani, însă sumele nu aveau voie să depăşească 400 mii de ruble. 43

Primăria Chişinăului a primit fonduri în valoare de 0.5 şi 1.5 milioane de lei în anul 1998 pentru asigurarea cu locuinţe a populaţiei afectate de conflictul armat. În ciuda măsurilor luate problema a rămas încă nerezolvată.

42 Solutionare conflictului Transnistrean. Caracteristica succinta a procesului de negocieri, ―Rezumatul evenimentelor din anii 90. Acordul din 1992 cu privire la principiile de reglementare paşnică a conflictului armat din regiunea transnistreană a Republicii Moldova semnificaţie şi consecinţe‖ pag. 3-6

43 Pierderile bancilor au fost acoperite din bugetul de stat.

În Transnistria au fost finanţate următoarele articole pentru daunele materiale şi morale a populaţiei afectate din bugetul republican:

Pentru bunurile familiare ale populaţiei pierdute 44

Pentru lucuintele distruse

Pentru mijloacele de transport sechestarte 45

Pentru animalele pierdute

Protecţia socială a participanţilor la război

Moldova şi Transnitria au stabilit sisteme similare pentru securitatea siprotectia socială a cetăţenilor participanţi la acţiunile militare şi le-au acordat susţinere socială prin:

reduceri la unele servicii medicale şi servicii comunale, călătorii gratuite cu transportul public sau pensii majorate. Republica Moldova finanţează următoarele măsuri de protecţie socială a legii ―cu privire la veterani‖ 46 :

Eliberarea gratuită a paşapoartelor pentru veteranii de război

Alocaţii lunare din partea guvernului a invalizilor cu valoarea între 375 şi 600 lei.

Asigurare cu foi de odihnă gratuite o dată la 3 ani

Asigurarea călătoriilor gratuite cu transportul public

Creşterea scutirii personale la achiarea impozitului pe venit

Mărirea pensiei pentru vechimea în muncă şi invaliditate pentru participanţii la acţiunile militare, cu 135 lei 47 În Transnistria sunt finanţate următoare măsuri pentru protecţia socială a participanţilor la acţiunile militare:

Posibilitatea achiziţionării de medicamente gratuite

Reduceri cu până 50% la utilizarea telefonului fix

Reduceri cu până 50% la serviciile comunale

Oferirea foilor de odihnă gratuite o dată la 2 ani pentru şomeri

Studiul gratuit pentru insitutiile de învăţământ profesional

Acordarea de alocaţii în perioada de asimilare a unor profesii noi.

44 Pana la 500 mii de ruble pentru o familie

45 Pana la 400 mii de ruble

46 Legea Republicii Moldova Nr. 190 din data de 08.05.2006 ―cu privire la veterani‖

47 Legea Republicii Moldova Nr. 1544 din data de 23.06.1993 ―privind pensiile militarilor si functionarilor din cadrul institutiilor afacerilor interne‖

Costurile pentru dosarele depuse CEDO În 1993 Curtea Supremă de Justiţie din Transnistria a condamnat cetăţenii Republicii Moldova (Ilascu, Petrov-Popa, Leşco şi Ivantoc) care au participat la acţiunile militare şi au fost arestaţi pe teritoriul Transnistriei. În 1999 aceşti cetăţeni au depus plângeri la CEDO care o fost examinate şi aprobate, iar în 2004 s-a luat decizia ca Moldova trebuie să achite daune materiale şi morale acestor cetăţeni în valoare de aproximativ 200 mii de euro. 48 Rusia a plătit de asemenea daune reclamanţilor de peste 580 mii de euro. Exista posibilitatea ca Rusia şi Moldova să achite şi alte prejudicii pentru alte cereri din partea unui grup de cetăţeni 49 depuse la CEDO.

48 Cazul Ilascu. CEDO, Strasbourg, 8 iulie 2004

49 www.migration.org.ua/index.php?module=pages&act=pages&pid=186 , accesat 07.06.2012 ora 17.30

2.2 Pierderile economice

Conflictul armat din Transnistria a înrăutăţit situaţia economică a ambelor părţi implicate şi a contribuit la aprofundarea crizei economice. Produsul Intern Brut a scăzut vertiginos după 1992 (anul desfăşurării conflictului) cu 29%, volumul producţiei industriale a scăzut cu 27%, iar a mărfurilor transportate cu 51%. Cu siguranţă aceste scăderi nu ar fi fost atât de vertiginoase dacă nu avea loc conflictul armat în timpul căruia au avut loc distrugeri şi blocări ale infrastructurii tehnice. Activitatea multor întreprinderi din Transnistria a fost întreruptă datorită destabilizării economice. Conform datelor statistice au fost distruse 218 de întreprinderi de transport, industriale sau de construcţii, deteriorat 8 km de cablu şi 35 km de linii electrice aeriene, precum şi 10 staţii electrice. 50 Pe ambele maluri ale Nistrului a fost întreruptă energia electrică în timpul conflictului iar între 20 iulie – 10 august 1992 a fost oprită alimentarea cu gaz în raioanele Ialoveni, Anenii Noi, Orhei, Rezina precum şi în oraşele Chişinău şi Orhei. Conform statisticilor în zona Transnistriană au fost distruse 1812 locuinţe şi 427 apartamente. 51 În zonele focarelor militare au fost avariate sau distruse obiective de infrastructură socială. Nu se poate stabili o valoare exactă a daunelor provocate de conflictul armat, dar se estimează că zona Transnistriană a avut pierderi de aproximativ 7.5 milioane de dolari iar Moldova 380 milioane de dolari.

50 Cartea alba a Republicii Moldovenesti Nistrene Moscova, Regnum, 2006, pag. 31,

51 Cartea alba a Republicii Moldovenesti Nistrene Moscova, Regnum, 2006, pag. 166.

2.3 Pierderi umane

Conflictul armat a provocat decese nu doar în rândul personalului militar dar şi în rândul populaţiei civile. Au fost în jur de 1100 de morţi şi 3500 de răniţi. Numărul persoanelor strămutate în interiorul ţării a fost mai mare de 200 mii de oameni iar daunele morale au fost imense. Toate aceste pagube şi pierderi de veţi omeneşti nu pot fi apreciate cu exactitate. Decedaţi şi răniţi Din partea Transnistriei au fost 812 decese , dintre care 310 civili, 42 femei şi 14 copii, iar răniţi au fost 2485 persoane, inclusiv 231 civili 52 Potrivit aproximărilor făcute de Mukomel numărul victimilor din partea Republicii Moldova după anul 1992 a fost de 320 de persoane.

Estimări aproximative a numărului victimelor după conflictul din 1992

Morţi

1132

oameni

Membri a forţelor armate

822

oameni

Civili

310

oameni

Răniţi

3500

oameni

Persoane strămutate intern Migraţia internă a cetăţenilor aflaţi în zonele de conflict s-a petrecut în 3 moduri:

Din zonele periculoase a malului drept în zone îndepărtate a malului drept

Din partea stângă a Nistrului în partea dreaptă

Din zone în care se desfăşurau conflicte armate în zone mai sigure de pe teritoriul Transnistriei

52 Buletin de informatii ―Centrul de demografie si Institutul de prognoza economica‖ ASR , Nr. 27 , 1997

Veniţi din:

Numărul de persoane

Oraşul Bender

24121

Raionul Dubăsari

17070

Oraşul Tiraspol

1940

Raionul Criuleni

1851

Raionul Grigoriopol

1175

Raionul Anenii Noi

724

Raionul Causeni

516

Oraşul Rabnita

178

Oraşul Camenca

17

Numarul persoanelor stramutate in perioada conflictului, 1992

Persoanelor strămutate în periada conflictului li se acorda asistenţă variată: 53 aprovizionarea cu alimente, găsirea locurilor de munca precum şi identificare şi stabilirea locuinţelor. Persoanele strramutate primeau zilnic indemnizaţii de alimente precum şi indemnizaţii de şomaj lunare. Din bugetul de stat pentru persoanele strămutate au fost alocate 160 milioane de ruble în anul 1992, reprezentând 10% din asigurările sociale. După terminarea conflictului cea mai mare parte a populaţiei strămutate au revenit la casele lor.

53 Proiectul Impact ‖Moldova-Transnistria, eforturi comune pentru un viitor prosper‖ , ―Starea economică şi socială a populaţiei celor două maluri ale Nistrului în condiţiile conflictului îngheţat‖, pag. 8

2.4 Infrastructura

Infrastructura reprezintă un sector vital pentru menţinerea şi dezvoltarea economică a unui stat. Criza anilor 90 a avut o influenţă negativă asupra sectorului transporturilor, acest lucru se poate observa din urmatoarul tabel:

 

1990

2007

Moldova

Transnistria

(în total)

(în total)

Mărfuri transportate (mil tone)

262,8

32,9

28,8

4,1

Parcursul

mărfurilor

6305

2771

2743

28

(mil. tone-km)

Pasageri transportaţi (mil pasageri)

446,9

115,7

103,1

12,6

Parcursul pasagerilor Mil. pasageri-km

4878

2683

2470

213

Biroul Naţional de Statistică al RM, 2008, pag 321-323

Posibilitatea dezvoltării sectorului transporturilor este redusă din cauza stării proaste a drumurilor şi a problemelor nerezolvate intre Tiraspol şi Chişinău. În acelaşi timp creşterea economică este stagnata de o infrastructură precară. Cu toate acestea teritoriul Republicii Moldova dispune de o reţea rutieră destul de vastă, permiţând transportul pasagerilor sau mărfii aproape către orice destinaţie. Densitatea drumurilor este aproape identică în Moldova şi Transnistria.

Reţeaua drumurilor pulbice anul 2007

 

Total

Moldova

Transnistria

Lungimea drumurilor, km

10615

9337

1278

Naionale

3887

3329

558

Locale

6728

6008

720

Densitatea drumurilor auto

30,6

30,6

30,4

Biroul Naţional de Statistică al RM, 2008, pag379

Cauza principală a degradării drumuriolor o constitue finanţarea modestă din partea statului. Resursele financiare pentru fondurile rutiere nu sunt suficiente pentru menţinerea infrastructurii rutiere într-o stare acceptabilă fără atragerea unor proiecte sau surse de venit externe.

2.5 Climatul afacerilor

Conform statisticii în timpul anilor 90 Moldova era considerat un stat industrial- agrar, 54 alcătuind nucleul economic. Întreprinderile agroindustriale în număr de 200 exportau în cea mai mare parte producţia în statele fostei URSS. Majoritatea întreprinderilor industrială au fost edificate pe malul stâng al Nistrului fiind unul dintre cele mai mari grupuri de întreprinderi de conserve şi vinicole din Uniune. Mărimea restrânsă a pieţei interne a determinat orientare către export a Republicii Moldova. Destrămarea Uniunii Sovietice, criza anilor 90, şi ruperea relaţiilor tradiţionale au determinat agravarea stării economice. În perioada post-conflictuala situaţia economică de pe ambele maluri ale Nistrului au suferit regrese semnificative, interdependenţa lor transformându-se în riscuri de vulnerabilitate economică pe plan extern. Potrivită Băncii Mondiale Transnistria şi Moldova se plasează în categoria economiilor cu nivel scăzut de venituri. Caracteristicile ―durabile‖ ale economiei moldoveneşti au condus la înrăutăţirea calităţii exporturilor:

micşorarea gradului de dieversificare, pe fundalul creşterii gradului de concentrare a exporturilor pe categorii de mărfuri. 55

   

1995

2000

2007

Moldova

RMN

Moldova

RMN

Moldova

RMN

Prodse agricole alimente şi băuturi

61.5

40.3

56.1

5.9

32.7

3

Metale nepretioase şi produse din ele

4.3

11.5

2.5

57.6

8.2

65.3

Textile şi mărfuri textile

4.7

0.2

17.7

11.6

20.6

11.8

Maşini şi utilaje

6.2

11.5

2.5

57.6

8.2

65.3

Ponderea în totalul exporturilor

76.8

62.3

82.4

75.2

69.7

85.6

Produse minerale

46.5

23.9

33

26.2

21.4

25.7

Prosuse ale industriei chimice

7.8

8.6

9.6

2.9

8.6

4.2

Textile şi mărfuri textile

4.9

8

10

8.4

6.8

5.2

54 Economia Republicii Moldova,

http://economie.hotnews.ro/stiri-finante_banci-9156522-cum-evoluat-economia-republicii-moldova-ultimii-

20-ani-plus-comparatie-romania.htm , accesat la 08.06.2012, ora 15:35

55 Exporturile Republicii Moldova devin dependente de unele categorii speciale de marfuri precum produsele alimentare, textie si produse de vinificatie.

Maşini şi utilaje, echipamente, mijloace de transport

15

17.1

14.7

9.5

22.5

13.3

Produse agricole, alimente şi băuturi

4.1

15.3

12.4

20

6.4

6.4

Ponderea în totalul exporturilor

78.4

72.9

79.7

66.9

65.7

54.8

Departamentul de statistică a Republicii Moldova, 1995, pag 400-411

Evoluţia Produsului Intern Brut între 1990 şi 2010 La începutul anilor `90, datorită perioadei de tranziţia şi a conflictului din Transnistria economia Moldovei s-a prăbuşit.

din Transnistria economia Moldovei s- a prăbuşit. După cum se poate observa în graficul de mai

După cum se poate observa în graficul de mai jos, economia Moldovei a scăzut cu 17,5% în 1991, cu 29% în 1992 şi cu 30,9% în 1994, evoluţie care a determinat o scădere a PIB-ului de la 4 miliarde dolari în 1990, la $1,75 miliarde în 1994, pentru că minimul să fie atins în 1999 $1,17 miliarde.

În 2010, PIB-ul Republicii Moldova a avut o valoare de 6,2 miliarde dolari, cu 55% mai mare decât în 1990, însă calculat la valori constante (dolari 2005), Produsul Intern Brut a fost în 2010 cu 50% mai mic decât în 1990. Între 1990 şi 2010, România a înregistrat o creştere reală de aproximativ 26%, 56 Din punctul de vedere al structurii economiei, în Moldova, sectorul agricol are o pondere mai mare decât în România, în timp ce ponderea industriei este mult mai mică, detalii în cel de-al doilea grafic. Beneficiile implementării “micii economii deschise” în Moldova-Transnistria Sporirea exporturilor este o problemă de importanţă maximă pentru Moldova-Transnistria, Dinamica şi perspectivele dezvoltării economice sunt în strânsă legătură cu imbunatirea relaţiilor economice externe. Principalele dileme de implementare a ―modelului micii economii deschise‖ pe cele 2 teritorii sunt:

Limitare surselor interne de investiţii, afluxul mic de capital străin sau posibilitatea izbucnirii unui nou conflect. 57

Vulnerabilitatea semnificativă a economiei externe

Mono-structurarea economiei externe (alimentele, bautile şi produsele metalurgica reprezintă aproximativ 50% din totalul exporturilor)

Reducerea comerţului moldo-transnistrean (cu până la 2.5 ori din 2001) Cu toate acestea părţile nu se manifesta prin acţiuni sesizabile pentru refacerea climatului economic Moldova-Transnistria. În timpul dezvoltării paralele sau acumulat o serie de probleme, care pot fi soluţionate doar prin colaborare. Princepalele probleme sunt în primul rând lipsa forţei de munca calificate, infrastructura slab dezvoltată, concurenta regională acerva pentru atragerea investiilor precum şi capacitatea scăzută de producţie. Principalele beneficii ale aplicării ―modelului micii economii deschise‖ sunt:

Utilizare mai eficientă a preferentelro comerciale autonome cu UE

Obţinerea de avantaje a întreprinderilor industriale de textile, industrie alimentară, inginerie mecanică sau mobilier.

Crearea unei zone antreprenoriale libere şi avantajoase

Diversificarea exporturilor şi substituţia reciproc avantajoase a importurilor.

56 Produsul Intern Brut: 20 de ani de comunism versus 21 de ani de capitalism, sursa: http://businessday.ro/02/2011/produsul-intern-brut-20-de-ani-de-comunism-versus-21-de-ani-de- capitalism/ , accesat 08.06.2012 ora 22:00

57 Din perspectiva personala posibilitatea izbucnirii unui nou conflict intre Moldova si Transnistria este minima.

Îmbunătăţirea securităţi alimentare

Atragerea investitorilor străini, inclusiv în cadrul proiectului pentru Europa de Est prinvind refacerea infrastructurii.

Soluţionarea problemelor privind datoriile externe către Rusia pentru gazele naturale. Istoria ne demonstrează că îmbunătăţirea relaţiilor dintre Moldova şi Transnitria în sfera fiscală, vamală, administrativă precum şi renunţarea la restricţiile econmice impuse de ambele părţi, poate conduce la creşterea şi îmbunătăţirea indicatorilor economici. Aceasta are un impact pozitiv asupra standardelor de viaţă, şi ca urmare scăderea confruntării politice. Dimpotrivă, introducerea sancţiunilor administrative a dus la deteriorarea condiţiilor economice, amânând soluţionarea definitivă a diferendului Transnistrean.

2.6 Problemele şi avantajele soluţionării diferendului Transnistrean

În ultimii 20 de ani economiile Moldovei şi Transnistriei s-au dezvoltat în regim ―autonom‖. Sistemul de reglementare a activităţii economice externe, percum şi cel montear, bugetar, fiscal, sau valutar funcioneaza în paralel ceea ce plafonează de multe ori economia ambelor părţi. Politice economice sunt construite separat neţinându-se cont de interesele economice ale malului vecin. În ciuda ―paralelismului economic de dezvoltare‖, Moldova şi Transnistria au majoritatea caracteristicilor calitatativa comune, şi întâlnesc riscuri şi ameninţări comune. 58 Principalii indici macroeconomici a dezvoltării Moldovei şi Transnistriei în anul 2007

 

Moldova

Transnistria

PIB-ul pe cap de locuitor, dolari

1233

1515

Cota-parte a sectorului dominant în producţia industrială, %

43

47

Cota-parte a grupului dominant de produse exportate, %

38

64

Deficitul balanţei comerciale faţă de PIB, %

53

64

Cota-parte a oraşelor principale în invistetiile în capitalul fix, %

56

68

Salariul mediu lunar, dolari

170

193

Pensia medie lunară, dolari

45

59

Serviciul statistic de stat al ministerului economiei RMN, Biroul Naţional de Statistică al RM,

58 ―Moldova- Transnistria aspect sociale‖, Editura ―Cu drag‖ Elena Bobcova, ―Etarea economică şi socială a populaţiei celor două maluri ale Nistrului în condiţiile conflictului îngheţat‖ pag. 8-12

Cele mai multe beneficii pot fi obţinute de Moldova-Transnistria în situaţia încetării presiunii economice, deci, în urma eliminării ―zonelor de conflict‖ existente. Beneficiile vor apărea atunci când ambele părţi vor înceta să mai plătească costurile ―‖neprietenie‖ din domeniul transportului, comunicaţiilor, comerţului sau fiscalităţii. Alte beneficii importante se referă la îmbunătăţirea condiţiilor generale şi intensificarea cooperării pentru sprijinirea ritmurilor stabile de creştere economică, prin colaborare constructive şi strategică. Acest grup de beneficii constă în „noile reuşite‖ atinse în urma acţiunilor comune în vederea rezolvării problemelor economice de bază, planificarea dezvoltării şi mişcării în comun spre atingerea obiectivelor strategice. Din cadrul acestui grup de beneficii, cele mai însemnate sunt cel de infrastructură, investiţionale, de cooperare, precum şi avantajele pentru mediul de afaceri. Starea precară a infrastructurii nu permite părţilor să obţină şi să folosească toate avantajele poziţiei lor geografice, posibilităţile comunicaţionale şi realizarea cât mai efectivă a scopurilor şi obiectivelor multiplelor direcţii ale politicii economice. În present cele două foste combatant nu fac decât să se încurce reciproc. Totodată, doar unitatea tehnică şi cea în sfera gestionării infrastructurii va permite implementarea celor mai eficiente proiecte din punct de vedere al dezvoltării sistemului de infrastructură regional, şi includerea lui în sistemul şi reţeaua internaţională. Avantajele unor strategii de infrastructură „adecvate‖ şi a proiectelor în care sectoarele infrastructurii nu sunt prezentate în mod separat, dar în unul unitar, dar şi interesele părţilor sunt echilibrate şi constau în faptul că apar noi posibilităţi de dezvoltare şi implementare a proiectelor de infrastructură, atragerea investiţiilor majore, inclusiv a celor externe. Reglementarea problemelor bilaterale în sectoarele de infrastructură şi unitatea în dezvoltarea intereselor şi proiectelor comune sporesc şansele pentru atragerea unor investiţii majore, inclusiv a investiţiilor proprii, şi a celor externe. 59 Chişinăul şi Tiraspolul nu dispun de suficiente fonduri pentru modernizarea economiilor. Însă nesoluţionarea acestu conflict micşorează şansele referitoare la atragerea investiţiilor. Acest fapt nu ţine doar de investiţiile străine, dar şi de cele interne. Conflictele economice au un potenţial de destabilizare şi influenţează în mod negativ atractivitatea ambelor părţi. Nu este sustenabilă speranţa că Moldova şi Transnistria vor fi în stare să atragă de sine stătător investiţiile majore pentru modernizarea economiilor şi mărirea capacităţii concurenţiale. Situaţiile cele mai dificile ale conflictului, cât şi conflictul propriu-zis afectează procesul de atragere a investiţiilor majore şi de lungă durată, orientate

59 Blogul ―Pentru Romania noastra‖, articolul ―Medierea conflictul transnistrean: putere și legitimitate‖, http://sergentu.blogspot.ro/2012/01/medierea-conflictul-transnistrean.html, accesat 10.06.2012 ora 20:15

spre dobândirea efectului „în viitor‖. Realitatea este că investiţiile de scurtă durată sunt mai profitabile decât cele de lungă durată. Totodată, Moldova şi Transnistria au nevoie în primul rând de investiţii pe termen lung. Beneficiile investiţionale pot fi obţinute doar prin micşorarea substanţială a riscurilor, legate de imaginea de „regiunea în conflict‖ şi de garanţiile insuficiente pentru activitatea investiţională. Un privilegiu mai notabil poate fi obţinut de la normalizarea condiţiilor de interacţiune dintre businessul de pe ambele maluri ale Nistrului. În urma conflictualităţii relaţiilor „oficiale‖, multe relaţii de producţie, cooperare şi interacţiune în mediul de afaceri au fost pierdute. Instalarea barierelor de frontieră, fiscale, administrative ş.a. a contribuit la amplificarea conflictului. Depăşirea acestor bariere a devenit atât de dificilă şi costisitoare, încât în multe cazuri antreprenoriatul pur şi simplu a abandonat parteneriatul cu celălalt mal al Nistrului şi s-a concentrat pe colaborarea cu întreprinderile din afara Moldovei-Transnistriei. Costurile stabilirii unor parteneriate noi au fost mai mici decât cele ale prelungirii cooperării cu întreprinzătorii de pe ―malul opus al Nistrului‖. Anularea barierelor, introducerea regulilor echitabile pentru toţi antreprenorii şi soluţionarea conflictului va aduce avantaje clare antreprenoriatului din regiune. Ele se referă la dezvoltarea şi întărirea relaţiilor orizontale din cadrul mediului de afaceri, extinderea pentru o mulţime de agenţi economici a posibilităţii de a activa pe piaţă internă unică, cooperarea în promovarea proiectelor de afaceri, formarea şi realizarea strategiilor de lungă durată a dezvoltării businessului. Beneficii adiţionale poate primi întreprinderile mici, care activează în mare parte pe piaţa internă şi au posibilităţi limitate în ceea ce priveşte realizarea produselor sale pe pieţele externe. Dezechilibrul industrial dintre Transnistria apparent părea o problemă 60 , care poate fi şi trebuie să fie soluţionată de fiecare parte separat. Depăşirea conflictualităţii relaţiilor va permite atenuarea acestei probleme prin folosirea „complementarităţii‖ structurale a economiilor. De asemenea este evidentă obţinerea veniturilor din furnizarea produselor şi materiei prime agricole din Moldova în Transnistria deficitară din acest punct vedere. La fel de evidente sunt avantajele prin care deficitul energetic din Moldova ar putea fi acoperit de producţia energetică din Transnistria. După eliminarea celor mai importantă obstacole construite artificial, antreprenoriatul Moldovei-Transnistriei într-o oarecare măsură în mod individual va nivela anumite dezechilibre existente şi va obţine avantaje de la extinderea activităţii sale.

60 Topul celor mai mari exportatori din Republica Moldova http://www.bis.md/pdf/Topurile%20celor%20mai%20mari%20exportatori.pdf , accesat 10.06.2012 ora 23:00

Principalul beneficiar al avantajelor soluţionării conflictului este populaţia ambelor maluri ale Nistrului. Oportunităţile adiţionale aduse de soluţionarea conflictului sub forma modernizării economiilor, atragerea investiţiilor majore, îmbunătăţitea infrastructurii, dezvoltarea antreprenoriatului, pieţei interne şi a comerţului etc. vor permite sprijinirea mai eficientă a stabilităţii economice şi securităţii dezvoltării, ceea ce va permite rezolvarea mai eficientă a problemelor sociale. Beneficiile economice directe pot fi îmbunătăţirea calităţii infrastructurii, creşterea numărului locurilor de muncă, creşterea resurselor bugetare, salariilor, pensiilor etc. – şi în ultimul rând acestea sunt anume acele efecte şi beneficii care pot şi trebuie să fie generate de soluţionarea conflictului.

Capitolul 3. Proiecte de rezolvare a diferendului Transnistrean

3.1 Planul Primakov

Planul Primakov a fost semnat ca urmare a presiunilor din partea Mosocovei şi după multe ezitări din partea Chişinăului la 8 mai 1997 de către preşedintele Petru Lucinschi. În acest memorandum pregătit de către experţii ruşi apărea noţiunea incertă de ―stat comun‖ care definea cadrul relaţiilor dintre Tiraspol şi Chişinău. Statul comun însemna frontieră comună, spaţiu economic şi juridic comun, spaţiu comun de apărare, spaţiu social comun, însă acest termen a fost interpretat diferit de ambele părţi. Transnistria vede în statul comun o confederaţie a două state cu statut egal care, prin acord, pot să decidă formarea unor organe care să aibă atribuţii la nivel republican. Chişinăul vede Moldova ca un stat unitar, suveran, cu organe centrale ale puterii, subiect unic de drept internaţional, în cadrul căruia Transnistria posedă o largă autonomie regională. Unul din efectele Planului Primakov a fost ca Transnistria a obţinut dreptul de eliberarea a actelor vamale pentru export. 61

61 Raport de analiză politică Transnistria Evoluţia unui conflict îngheţat şi perspective de soluţionare Bucureşti, septembrie 2005, Premise, pag. 3

3.2 Memorandumul Kozak

Memorandumul Kozak a fost propus în 2003 de către un reprezentant rus pe nume Dimitri Kozak, reprezenta un proiect cu privire la soluţionarea conflictului prin federalizarea Republicii Moldova. Acesta a fost văzut că o prelungire a Memorandumului din 1997 la Moscova , dar în cele din urmă a fost respins de către preşedintele Republicii Moldova , Vladimir Voronin. Pentru Transnistria, a reprezentat susţinerea pe care Rusia o promise şi care presupunea faptul că regiunea va avea un statut egal cu cel al Moldovei. Planul Kozak se baza pe o concepţie de sorginte sovietică a federalismului, transpunerea lui putând genera o confederaţie cu tendinţă dezagregativă, de vreme ce două dintre părţi – Transnistria şi Autonomia Găgăuză - căpătau dreptul la referendum pentru a stabili dacă mai doresc sau nu să aparţină Republicii Moldova şi drept de veto asupra chestiunilor de politică internă sau externă care ar fi „contravenit intereselor lor‖. Planul Kozak conţinea însă prevederi care riscau să cauzeze noi conflicte. În plus, prevederile militare ale acestui plan puneau în evidenţă obiectivul central al Federaţiei Ruse: menţinerea controlului militar asupra Transnistriei. Republica Moldova urmă, conform planului, să fie demilitarizată. Documentul este însă destul de neclar în privinţa demilitarizării totale, trupele ruseşti putând totuşi să primească dreptul de a rămâne în Transnistria pe o perioadă nedeterminată, ceea ce ar fi transformat Transnistria într-un al doilea Kaliningrad. De asemenea, planul Kozak nu includea nici un fel de garanţii internaţionale, fiind bazat pe o relaţie directă Rusia Moldova, în spiritul conduitei Moscovei în near-abroad. Statele OSCE şi SUA în special au obiectat exact asupra acestor prevederi, care legitimau prezenţa militară a trupelor Federaţiei Ruse în Moldova şi nu înlăturau pericolul secesiunii Transnistriei şi Autonomiei Găgăuze. Este de observat că planul Rusiei nu era direcţionat înspre rezolvarea conflictului, ci înspre conservarea unei stări de lucruri conflictuale. Planul ar fi făcut foarte uşor ca Moldova să fie considerată responsabilă pentru nerespectarea unui document semnat „de bună voie‖, iar rolul comunităţii internaţionale în rezolvarea conflictului ar fi fost nul. Planul Kozak a stârnit ample manifestaţii de protest la Chişinău şi a antrenat intervenţia diplomatică a statelor UE şi a SUA, ceea ce l-a determinat pe preşedintele Voronin să nu semneze memorandumul. Totuşi, neacceptarea acestui plan de către

Republica Moldova nu a însemnat pentru Rusia o înfrângere diplomatică, deoarece ea s-a putut prezenta la summit-ul OSCE de la Maastricht pozând într-un actor care a făcut tot ce i-a stat în putinţă pentru rezolvarea conflictul transnistrean şi nu din postura reală de stat care a încălcat în mod repetat directivele OSCE. Prin nesemnare, Moldova a amânat doar momentul în care trebuie să se pronunţe asupra sensibilei chestiuni transnistrene, opţiunile sale fiind, se pare, în continuare aceleaşi: federalizare sau secesiune. Summit-ul OSCE de la Maastricht a arătat că SUA şi principalele state europene sunt pe punctul de a adopta o poziţie faţă de situaţii conflictuale care au rămas mult timp „de interes regional‖. Aceasta înseamnă internaţionalizarea problemei, scoaterea sa din perimetrul privilegiat al Rusiei. 62

62 Dan Dungaciu, Dosarul Transnistrean, susra poate fi accesa de pe adresa

http://www.ziaristionline.ro/2010/11/26/dan-dungaciu-dosarul-transnistrean/

3.3 Proiectul Belkovski

A apărut ca urmare a eşecului Memorandumului Kozak. În iunie 2004 directorul Institutului pentru Strategie Naţională al Rusiei, Stanislav Belkovski, venea cu propunerea- şoc că, în schimbul recunoaşterii independenţei Transnistriei, Rusia să accepte reunificarea Basarabiei cu România. Planul rusesc, aparent favorabil României, cuprindea mai multe capcane. 63 Dacă ar fi fost acceptat, Planul Belkovski crea probleme României, în drumul său spre integrarea europeană, prin integrarea bruscă a unui teritoriu instabil din punct de vedere geostrategic şi a unei populaţii sărace, a unei administraţii de tip post-sovietic, cuprinsă de corupţie endemică şi ineficienţă. Proclamarea unui stat transnistrean independent, fără a fi rezolvată problema arsenalului militar, ar fi adus NATO şi UE în vecinătatea directă cu un fel de Kaliningrad la Marea Neagră. Planul Belkovski 64 era de fapt un „fruct otrăvit‖ oferit României într-un moment critic al integrării sale europene, înaintea finalizării negocierilor de aderare. De asemenea, iniţiativa moscovită developa perspectiva neo-imperială a Rusiei, din moment ce se discută despre soarta unei entităţi statale recunoscute internaţional, Republica Moldova, fără ca aceasta să fie consultată.

63 Proiectul Belkovski: Transnistria contra Basarabia http://www.revista22.ro/proiectul-belkovski-transnistria-contra-basarabia-977.html , accesat la 05.06.2012 ora 18:30 64 http://www.napocanews.ro/2009/09/planul-stanislav-belkovski.html, accesat la 05.06.2012 ora 19:\50

3.4 Planul Poroşenko

Petro Poroşenko, consilier de politică externă al preşedintelui ucrainean Viktor Iuşcenko 65 a propus în primăvara lui 2005 un nou plan de rezolvare a conflictului, inspirat de planul din 1997 al lui Evgheni Primakov. Acest plan este un semn că Ucraina a decis să se afirme printr-o politică externă activă în imediata vecinătate, preluând şi/sau transformând ideile ruseşti în propriul folos. Planul viza recunoaşterea Sovietului Suprem al Transnistriei ca legitim în urma unor alegeri gândite a se desfăşura în octombrie sau noiembrie 2005 şi prin care, probabil, se speră ca liderii rezultaţi să fie pro-ucraineni. De asemenea, planul propunea statut de egalitate între Moldova şi Transnistria ca părţi semnatare ale unui acord alături de Rusia, Ucraina şi OSCE. Aceiaşi trei actori urmau să fie puteri garante ale aplicării acordului, ceea ce excludea din nou România din formatul rezolvării conflictului şi formă un condominium protector Rusia-Ucraina. Pe de altă parte, planul propunea un comitet de conciliere ca arbitru constituţional şi legal între Chişinău şi Tiraspol în perioada de după acord, comitet compus din Rusia, Ucraina şi OSCE. În viziunea acestui plan Moldova reunificată urma să fie plasată sub tutela Rusiei şi a Ucrainei. De asemenea, planul prevede drept de veto pentru Transnistria în probleme legate de politică externă a Republicii Moldova şi nu face nici o referire la retragerea armatei ruseşti din Transnistria. În ceea ce priveşte împărţirea competenţelor, planul prevede un număr restrâns de atribuţii pentru autorităţile centrale, care urmează să fie negociate ulterior. În condiţiile în care negocierile între Chişinău şi Tiraspol încep greu şi se blochează uşor, este de aşteptat că stabilirea competenţelor să fie un proces de durată, care în sine ar putea fi o sursă de conflict, chiar dacă Moldova acceptă principiul federal. Un aspect pozitiv al acestui plan este deplasarea centrului de greutate al negocierilor dinspre şefii statelor înspre cele două parlamente. În felul acesta nu se mai recunoaşte necondiţionat legitimitatea lui Igor Smirnov, Transnistria fiind văzută ca o grupare compusă din diferite forţe politice.

65 Petro Poroshenko, http://orekhovao.wordpress.com/category/petro-poroshenko/, accesat la 05.06.2012 ora

20.15

În fine, poate cel mai negativ aspect al planului este, după părerea unor comentatori, acela că nu prevede mecanisme de modificare a status-quo-ului transnistrean, oferind în schimb legitimitate regimului actual prin organizarea unor alegeri sub controlul acestuia şi în absenţa unui cadru democratic.

Capitolul 4. Rolul actorilor internaţionali în aplanarea diferendului Transnitrean.

4.1 OSCE şi Republica Moldova

OSCE s-a implicat în procesul de reglementare a situaţiei din Transnistria începând cu 1993. Datorită slăbiciunilor organizaţiei, OSCE a fost acceptată de toate părţile implicate în mod direct sau indirect, din motivul eficientiei reduse.Toată lumea vroia să o folosească ca paravan pentru atingerea propriilor obiective. În plus Rusia cunoaşte foarte bine eşecurile spectaculoase ale OSCE în aproape toate misiunile desfăşurate pe spaţiul ex- sovietic sau Cecenia. 66

Directorul Centrului pentru Politici de Securitate din Geneva, fost director (1997- 2002) al Biroului OSCE pentru Instituţii Democratice şi Drepturile Omului din Varşovia afirma:

“În mai multe state din Europa centrală şi de est “valoarea adăugată” a OSCE s-a redus foarte mult în contextul extinderii [NATO şi UE]. În Balcani, OSCE nu mai este instituţia principală care se ocupa de gestionarea crizelor. Acest rol revine din ce în ce mai mult NATO…iar UE se dotează de propriile capacităţi operaţionale … pentru a-şi spori capacităţile de acţiune pe teren. Aceasta nu înseamnă că OSCE devine irelevantă. Zona eurasiatică – Asia Centrală şi Caucazul – devin mai importante din perspectiva problemelor de securitate, şi OSCE are un rol esenţial în această regiune. În plus OSCE are un rol de necontestat în chestiunile electorale în zona statelor membre OSCE, nu doar prin monitorizarea alegerilor, dar şi prin elaborarea cadrului legal electoral şi îmbunatăţirii administraţiei alegerilor.” 67 Cazul Republicii Moldova a confirmat că intră pe acelaşi calapod. Toate documentele OSCE adoptate la reuninile de înalt nivel de la Budapesta (1994) sau

66 Nicolae Filipescu, ―Irelevanta penibila a OSCE‖ 26.04.2004 http://www.revista22.ro/irelevanta-penibila-a-osce-865.html , sursa accesat in 11.06.2006 ora 17:14

67 Community Services & Protective Services Department Report 26, 2003

Lisabona (1996) până la cea de la Maasticht semnalează prezenţa unui progres real în punerea în aplicare a Acordului ruso-moldovenesc din 21 octombrie 1994. 68 După cum s-a dovedit în mai multe rânduri deja, cauza principală este mereu aceeaşi, adică „regulă consensului‖ 69 . Adică, fără acceptul Rusiei, membru cu „drept de veto‖ al OSCE ,nu se putea lua nici o decizie. Simplul fapt că Moscova sau Tiraspolul se putea prevala de existenţa OSCE pentru a-şi justifica deciziile sau de a bloca orice alt mecanism de negociere indica rolul pe care OSCE l-a jucat în această parte a continentului. Iniţial stabilit pe 3 ani, termenul Misiunii OSCE a fost prelungit în decembrie 2002, la summitul OSCE de la Porto, la cererea expresă a Rusiei. Anul 2002 este crucial în această istorie. Intrarea în acceleraţie a procesului de „soluţionare‖ a crizei transnitriene s-a petrecut, practic, la inceputuli lui 2002, când William Hill sosea la Chişinău, pentru a prelua încă o dată , funcţia de şef al Misiunii OSCE în Republica Moldova după Shwartz. Tot în 2002 va sosi la Chişinău noul ambasador al Rusiei, Iurii Zubakov. Zubakov era unul dintre cei care au iniţiat în 1997 aşa numitul „Plan Primakov‖. Anvergura noului ambasador spulbera şi ultimele îndoieli legate de relaţia între Moscova şi mult-discutatul proiet de federalizare a republicii. Iurii Zubakov a fost unul dintre cei mai apropiaţi colaboratori al faimosului Evghenii Primakov, fostul şef al FSB-ului, ministru de externe şi prim ministru al Rusiei. Întâmpinată cu tăcere de oficialităţile de la Chişinău , numirea noului ambasador fusese anunţată deja de presa din Moldova: la 25 mai 2002, pulibatia Kommersant Plius dădea că certa numirea lui Zubakov. O numire atât de importanta într-o ţară precum Republica Moldova nu avea decât o singură explicaţie: soluţionarea chestiunii transnistriene în varianta rusă, adică în acord cu Memorandumul din 1997. Critica prestaţiei OSCE în Republica Moldova a fost făcută de politicieni sau analişti de la Chişinău sau Washington. Cel mai pregnant critic este analistul de la Jamestown Foundation, Vladimir Socor. William Hill afirma că Republica Moldova ar treubi să fie transformată într-o federaţie deoarece populaţia republicii este multinaţionala, dovedintu-şi încă o dată „relaţiile cordiale‖ cu statul rus. Aceste declaraţii vin în contradicţie directă cu chiar cu proiectul federalizării, însuşit şi promovat în câteva etape de către OSCE. Proiectul de federalizare nu se baza pe criteriul etnic, astfel ca sugestiile ambasadorului Hill, privind o federaţie pe criterii etnice, schimba însăşi esenţa proiectului. Jurnaliştii şi analişti cei mai

68 Din 1997 formatiunile militare ale Federatiei Ruse stationate pe teritoriul Transnistriei sunt numite ―grup operativ al truperlor rusesti‖ dar se vorbeste in continuare de Armata a 14-a.

69 . Romania in politica international, Soluţii alternative pentru Republica Moldova Bucureşti, 9 decembrie 2005 ―Anneli Ute Gabanyi, Analist principal la Südost-Institut, München‖ pag. 1

influenţi de la Chişinău sau reprezentanţii altor instituţii ale societăţii civile reproşau acceptarea de către OSCE de a acoperi cu legitimitate internaţională transpunerea intereselor Rusiei în regiune. 70

70 Pe 3 aprilie 2004, agentiile de presa din Republica Moldova au prezentat un episode cel putin ciudat. Klaus Neukirch, portatorul de cuvant al Misiunii OSCE la Chisinau, a reactionat nefiresc in timpul unei conferinte international in problema tranzitiei in Republica Moldova, organizata la Chisinau de Institutul European de Studii Politice. Incoltit de intrebarile participantilor referitoare la Planul OSCE de fedealizare a Republicii Moldova , Neukirch s-a ridicat vizibil iritat de la masa, a trantit scaunul pe care era asezat, si a parasite sala de conferinte

4.2 Politica Uniunii Europene pentru rezolvarea conflictului din Transnistria.

Actualul conflict din Transnistria este o problemă tot mai importantă pentru Uniunea Europeană. Unul din motivele petru interesul sporit al UE este poziţia geografică pe care o ocupa Republica Moldova fiind la graniţa cu România, stat intrat în UE din 1 ianuarie 2007 71 . Deşi vecină cu Uniunea Europeană, Moldova rămâne în acelaşi timp în sfera de influenţă a Rusiei şi ca rezultat UE şi Moldova şi-au consolidat relaţiile prin Politica Europeană de Vecinătate (PEV), cu scopul implicării şi ajutării pentru soluţionarea conflictului din Transnistria. În acelaşi timp, Rusia şi-a auto-asumat rolul de lider în acest proces, recent propunând un nou plan de soluţionare bazat pe partajarea puterii dintre Chişinău şi Tiraspol 72 prin menţinerea prezentei militare care ar garanta aplicarea noului plan. Moldova se găseşte în situaţia ciudată de a fi „curtata‖ de doi rivali. Ca rezultat face un „joc dublu‖ destul de confuz. Consider că singura variantă de soluţie durabilă ar fi ca UE şi Rusia să coopereze. Planul de acţiuni pentru Moldova cu privire la conlflictul Transnistrean a fost conceput urmându-se următoarele principii:

Eforturi susţinute în vederea rezolvării diferendului Transnistrean, cu respectarea suveranităţii şi integrităţii teritoriale a Republicii Moldova garantând respectarea principiilor democratice şi normelor de drept 73 Următoarele 7 obiective au fost propuse pentru îndeplinire în acest plan:

Rezolvare conflictului din Transnistria prin intermediul Moldovei în colaborare cu părţile implicate şi mediatori internaţionali, iar OSCE să aibă rolul de lider

Republica Moldova, în cooperare cu UE, să soluţioneze în mod eficient conflictul, în cadrul formatelor convenite, inclusiv consultări privind aranjamentele post-conflictuale şi garanţii, după caz.

UE să-şi intensifice implicarea în susţinerea OSCE şi mediatorilor în acest proces.

71 Supliment al Revistei de Economie teoretică şi aplicată, Integrarea României în Uniunea Europeană. Provocări şi soluţii‖,Revista Infoeuropa, aprilie 2007 ‖ ADERAREA ROMÂNIEI LA UNIUNEA EUROPEANĂ: CAPITOLELE DE NEGOCIERE‖

72 Rusia a confirmat inca o data , politica sa de aplicare a propriilor interese pe teritoriul Transnistrean

73 EU/Moldova Action Plan, Co-operation for the settlement of the Transnistria conflict, pag. 11 http://ec.europa.eu/world/enp/pdf/action_plans/moldova_enp_ap_final_en.pdf , accesat in 11.06.2012 ora

20.49

UE să continue cu presiunile asupra angajamentelor luate de Rusia de a demilitariza zona din Transnistria.

Reconsolidarea dialogului politic dintre UE şi Moldova

Rezolvarea problemei frontierei cu Ucraina. 74

Implicarea activă a populaţiei în promovarea valorilor democratice şi drepturilor omului. În ceea ce priveşte obiectivele de mai sus, poate fi menţionat faptul că UE se bazează foarte mult pe Implicarea activă a OSCE şi chiar sugerează rolul său de lider în procesul de negocieri. Deşi nu sunt incluse printre cele şapte obiective, exista tendinţe de a "schimba trupele ruse de menţinere a păcii cu o echipă multinaţională‖ 75 În general UE sprijină formatul actual de negocieri în sistem „5+2‖, incluzând:

Moldova, Transnistria, Rusia, Ucraina şi OSCE şi cu 2 observatori internaţionali: UE şi SUA. De asemenea UE are un potenţial bun în a schimba dinamica conflictului. UE da impresia că prefera să progreseze cu paşi mici dari siguri. 76 Având în vedere dualitatea cu care se confruntă Republica Moldova, scoatere Rusiei din joc nu garantează soluţionarea conflictului, ci dimpotrivă acest lucru poate duce la ruperea relaţiilor cu Transnistria. Când UE a stabilit Misiunea de Asistenţă la Frontieră în R. Moldova şi Ucraina, 77 Transnistria sub patronatul Rusiei a refuzat să negocieze cu Moldova, chiar şi sub monitorizarea UE. Nicu Popescu a afirmat că:

Transnistria a obstrucţionat procesul de negocieri în ochii observatorilor internaţionali şi a dat guvernului Republicii Moldova argumente să insiste pentru implicare UE în negocieri. 78 Se pare că cu cât mai mult Moldova încearcă să se apropie de UE cu atât mai mult Transnistria se eschivează de la dialog. Astfel, cele două scenarii sunt imposibil de aplicat pe acelaşi teritoriu: o Moldova Unită asociat cu UE sau o Moldova descentralizat sub control rusesc militar şi economic. Similar cu Planul de Acţiune pentr Moldova, Rusia a propus un plan asemănător excluzând negocierile în format „5+2‖ considerând că este „neadecvat‖ 79 .

74 Ibidem.

75 Georgi Kamov, EU’s role in conflict resolution: the case of the Eastern enlargement and neighbourhood policy areas, Institut Europeen des Hautes Etudes Internationales, June 2006. Pag 56

76 Ion Marandici, ―Presedintia Germana a Uniunii Europene - Asteptari si Perspective‖. Europa.md.

23.02.2007

77 EUBAM are oficiu la Chişinău, 4 februarie 2010, http://www.allmoldova.com/ro/moldova-news/1249047240.html, accesat in 11.06.2012 ora 21.30

78 Nicu Popescu, ―The EU and Transnistria From Dead lock to Sustainable Settlement‖, Paris, 2005, p.4

79 Ibidem

4.3 Politica Rusiei în Transnistria.

Cu siguranţă că Moldova şi UE nu sunt singurii actori încercând să elaboreze un plan de soluţionare a conflictului din Transnistria; se pare că şi Rusia are acelaşi obiectiv. Singura diferenţa este percepţia Rusie vizavi de acest conflict care desigur că este alta decât cea a Uniunii Europene. Ajungerea la un consens acum depinde de cooperarea şi coordonarea planurilor între Rusia şi UE. Până la sfârşit cel mai mult depinde însuşi de Republică Moldova şi de deciziile sau măsurile pe care le vor lua. Rusia sau UE fiind în măsură să dea doar „sfaturi‖. Chiar dacă aceste planuri sunt garantate de UE sau Rusia, succesul depinde de angajamenul şi implimentarea în Moldova. În comparaţie cu UE, Rusia vrea să-şi creeze propriul „scenariu‖ 80 în afara formatului „5+2‖. Potrivit lui Vladimir Socor planul este compus din următoarele elemente:

În Moldova şi Transnistria se vor ţine alegeri în paralel dar separate, iar Transnistria va avea membri în guvern.

Moldova "garantează" statutul său actual de neutralitate, neafilierea la NATO şi acceptarea doar trupelor ruse pe teritoriul său. În acest scenariu, Socor susţine Republica Moldova ar putea deveni un "stat disfuncţional", în timp ce Rusia ar fi capabilă de a manipula situaţia, prin reprezentanţii săi de la Chişinău şi Tiraspol. Aceste obiective necesita modificări serioase în constituţia Moldovei. Conform planului de Moscova, Rusia şi Moldova ar trebui mai întâi să fie de acord cu privire la modul de aplicare a planului şi apoi să li se ceară părerea şi celorlalţi membri care participa la negocieri în formatul „5+2‖ pentru a confirma acordul încheiat. Ratificând acest plan „Moldova ar recunoaşte pentru prima dată guvernul şi liderii Transnistrieni ca fiind legitimi81 Cu siguranţă, Rusia a riscat propunând acest plan având 2 motive principale pentru

asta:

Rusia a calculat toate întrebările şi răspunsurile şi a fost conştienta de slăbiciunile Moldovei, având posibiltatea de aplicare a propiului plan de soluţionare

80 The Jamestown Foundation, Vladimir Socor, http://www.jamestown.org/edm/article.php?article_id=2372098 , accesat in 11.06.2012 ora 22:00

81 The Economist print edition, Apr 19th 2007 | CHISINAU AND TIRASPOL ―A settlement in Transdniestria is bad news for Moldova—and the West‖

Rusia chiar dacă nu va aplică acest proiect de soluţionare intenţionează să-l utilizeze ca instrument de manipulare în negocierile cu UE şi SUA.

În acest context, în loc de a scrie propuneri separate de rezoluţie a căror şanse de aplicare sunt reduse. Pentru UE şi Rusia ar fi mai indicat să se concentreze asupra cooperării bilaterale, cu scopul găsirii de soluţii reale.

.

Concluzii Din cele cercetate ne putem crea o părerea generală despre importanţa conflictului din Regiunea Transnistreană, şi asta datorită jocului de culise regizat cu mare arta de „actorii internaţionali‖. La prima vedere un conflict ca multe altele care între timp s-a plafonat şi transformat într-un „conflict îngheţat‖ ce nu ar avea nimic revelator. Tot timpul acest teritoriul a fost unul conflictual datorită plasării geografice intre Imperiul Rus şi Puterile Europei reprezentând un „cap de pod‖ pentru Rusia în prezent. Transnistria este singura zonă de influenţă a Rusiei din Europa de Sud-Est şi tocmai de aceasta se încearcă menţinerea acestui teritoriu cu orice pret. Consider că diferendul Transnitrean este prea puţin mediatizat şi cunoscut în prezent, sau şi mai rău, este prezentat cu o altă „fată‖ şi de asta mi-am propus ca prin prezenta lucrare de licenţă să scot în evidenţă şi elemente mai puţin cunoscute. Timp de 20 de ani a fost mai mult sau mai puţin ignorat de organizaţiile internaţionale, care şi atunci când s-au implicat nu au fost direct interesate să găsească o soluţie viabilă, ci mai degrabă adeseori să fac jocurile ascunse ale Rusiei, OSCE demonstrând acest lucru in nenumarate rânduri. Vreau să cred că implicarea recentă a UE va face lumină şi va dinamiza soluţionarea conflictului. Am ajuns la concluzia că pentru o mai bună dezvoltare economică atât a Moldovei cât şi a Transnitriei este necesară o strânsa colaborare şi coordonare a acţiunilor. La momentul actual Chişinăul şi Tiraspolul nu fac decât să se saboteze reciproc prin taxele vamale şi măsurile întreprinse şi toate acestea nu s-ar întâmpla dacă liderii de la Kremlin nu ar fi interesaţi atât de mult de aceasta fâşie ―neimportantă‖ de pământ care printre altele este foarte apropiată de graniţa cu NATO. Exemplul Unităţii Teritorial Autonome „Gagauz-Yeri‖ situată pe teritoriul Republicii Moldova având o situație aproximativ similara a demostrat că se poate rezolva pe cale paşnică, găsindu-se soluții reciproc avantajoase şi cu efecte pozitive pe termen lung.

Cred că este şi o problemă de mentalitate a populaţiei situate în Transnistria, ei continuând să fie îndoctrinaţi cu „utopii sovietice‖ chiar şi în prezent, chiar dacă este o problemă care necesita rezolvare la nivel înalt, cred că schimbarea ar trebui să înceapă de la cel mai jos nivel, fiecare cetăţean dorindu-şi schimbarea. Perioada de tranziţie a „conflictului îngheţat‖ poate fi una foarte lungă şi dificilă şi tocmai de asta este nevoie de o implicare internaţională transparenta, asemeni procesului de negocieri în format „5+2‖ care s-a apropiat de o strategie acceptabilă de soluţionare a

„conflictului ingetat‖ dintre Moldova şi Transnitria, dar a rămas numai la nivel ipotetic, în realitate nefiind nici o schimbare notabilă. Este în interesul statului de a se apropia de ONU sau OSCE, şi a creşte potenţialul de colaborare cu UE sau Consiliul Europei. La fel de importantă este şi meninerea bunelor relaţii cu statele CSI. Modelul actual de orientare unipolară nu ne avantajează şi ca garant al securităţii poate fi orientarea multipolară, combinând interesele internaţionale cu cele naţionale. Evenimentele recente nu ne fac optimişti în legătură cu rezolvarea viabilă a conflictului din Transnistria, cert este ca noi ca cetăţeni avem nevoie de o Moldova unită şi Europeană. Tot din acest studiu ne putem da seama că premisele care au stat la originea conflictului au dispărut, iar această problemă să află la periferia atenţiei societăţii. Mass- media ar trebui sa reprezinte o putere veritabila in stat si sa-si asume educarea si informarea populatiei in legatura cu avantajele solutionarii prezentului conflict, astfel se va reusi schimbarea atitutinii cetatenilor. Sper ca acest studiu va fi util pentru cetatenii Republicii Moldova precum şi pentru cei care doresc să contribuie la constituirea unei societăţi democratice în regiune.

Bibliografie

Bibliografie generala:

1. Ioan Silviu Nistor, Istoria Românilor din Transnistria, Editura Eminescu, 1995

2. Dan Dungaciu, Moldova ante portas, Editura Tritonic, Bucuresti 2005

3. Dan Dungaciu, Cine suntem noi? Cronici de la Est la Vest, Editura Cartier, Chisinau 2009

4. Ancel Jean,Uricariu Doina, Transnistria Vol.1 , Editura Atlas, 1998

5. Ancel Jean,Uricariu Doina, Transnistria Vol.2 , Editura Atlas, 1998

6. Ancel Jean,Uricariu Doina, Transnistria Vol.3, Editura Atlas, 1998

7. Gheorghe Buzatu, Romania sub imperiul haosului, Editura RAO, Bucuresti 2007

8. Igor Botan, ‖Reglementarea Transnistreana: o solutie europeana‖, Editura Adept, Chisinau 2009

Bibliografie speciala:

1. Michael Emerson, Should the Transnistrian tail wag the Bessarabian dog?, November 2003

2. Anna Lungu, Peaceful Conflict Transformation in Transnistria, European University Centre for Peace Studies, Austria December, 2007

3. Popescu Nicu, Effects and Ways of EU Involvement in Transnistrian Settlement, Moldova Azi, August 25 2003, Eastern Illinois University

4. Viorel Cibotaru, expert independent, Securitatea regională şi procesul de soluţionare a conflictelor îngheţate

5. MOLDOSCOPIE (Probleme de analiză politică), nr.3 (XLII), 2008 175 Conflictul Transnistrean si procesul de negociere in format „5+2”

6. MoldovaTransnistria: Eforturi comune pentru un viitor prosper Procesul de negocieri, Editura Cu drag,Chişinău 2009

7. Graeme P. Herd, Moldova and the Dniester Region: Contested Past, Frozen Present, Speculative Futures? ,Conflict Studies Research Centre, Central and Eastern Europe Series 05/07 (Februarie 2005)

8. Flux- Cotidianul national, ―Ce este gresit in abordarea Chisinaului‖,

9. Nicolae Filipescu, ―Irelevanta penibila a OSCE‖ 26.04.2004

10.

Georgi Kamov, EU’s role in conflict resolution: the case of the Eastern enlargement and neighbourhood policy areas, Institut Europeen des Hautes Etudes Internationales, June 2006.

11. Ion Marandici, ―Presedintia Germana a Uniunii Europene - Asteptari si Perspective

12. Nicu Popescu, ―The EU and Transnistria From Dead lock to Sustainable Settlement‖, Paris, 2005

Documente oficiale:

1. Cazul Ilascu si altii contra Moldova si Rusiei, Cererea nr. 48787/99

2. Memorandumul privind Bazele Normalizării între Republica Moldova şi Transnistria, 8 mai 1997,

3. Raportul din 1994 al Departamentului de Stat al SUA privind Practicile în domeniul Drepturilor Omului în Republica Moldova

4. Raportul de activitatea al misiunii OSCE in Republica Moldova Nr. 8/2004

5. Rezolutia Dumei de Stat a Federatiei Ruse în Rezoluţia nr. 1334 IGD din 17 noiembrie 1995

6. Legea Republicii Moldova Nr. 190 din data de 08.05.2006 ―cu privire la veterani‖

7. Legea Republicii Moldova Nr. 1544 din data de 23.06.1993 ―privind pensiile militarilor si functionarilor din cadrul institutiilor afacerilor interne‖

8. Raport de analiză politică Transnistria Evoluţia unui conflict îngheţat şi perspective de soluţionare

9. Bucureşti, septembrie 2005