Sunteți pe pagina 1din 1
poezii L a mila frontierei dintre noi acest g g rupaj s s e d

poezii

La mila frontierei dintre noi

acest ggrupaj sse ddedic\ rromancierului CConstantin SStan, in mmemoriam

JJUURRNNAALLUULL MMOORRIILLOORR DDEE VV

NNTT

Nu mai e nimic de spus în vremea inimilor sf\râmate

[i – în general – nu mai e nimic de spus: poate de privit vitrinele pline de promisiuni.

Este un singur soare deasupra mea

[i

o singur\ lun\ îmi d\ amintiri din copil\rie.

E

o stare de spirit care seam\n\ cu o orbire de sine:

un început de alfabet din care lipsesc literele.

Iar cele trei mor]i mici de la r\s\rit n-au venit pentru tine…

Am biciuit orice drum care m\ putea duce departe – nu [tiu s\ vorbesc despre dragoste, dar suspinele tale îmi atârn\ [i acum în auz ca ni[te cercei piratere[ti. A[a, ca o ploaie de var\ r\zgândit\ în alt\ var\, care a devenit veri[oar\ de toamn\ cu autobaza de vis à vis… de dup\ aceea.

E

clar, trebuie s\ fug,

e

necesar s\ m\ ascund dup\ gardul de sârm\

Am complotat cu îngerii.

al

acestui alfabet al t\cerii…

Mi-au povestit secretul metodei oarbe a contempl\rii naturii.

dar, deodat\, v\d în zare dou\ personaje:

unul pe cal, altul pe m\gar – se tot lupt\ cu morile de vânt f\r\ s\ câ[tige…

Nici eu nu sunt destul de nebun încât s\ m\ apuc s\ le scriu jurnalul.

De pe deal, un individ în costum negru, cu o ]igar\ spânzurând în col]ul gurii îmi surâde. Era apusul de soare.

UUMMBBRRAA SS

NNGGEELLUUII

TT||UU PPEE ZZ||PPAADD||

Nu mai am timp s\ privesc iepurimea dep\[ind viteza luminii

[i nici t\cuta a[teptare a scrisorii tale de la Paris. Nu mai am r\bdare pentru gr\dinile zoologice care domesticesc, te pun cu botul pe labe.

Visez la triste]ea ursului brun gata s\ în[face indiferen]ii c\ut\tori de zmeur\

[i la mirositorul trup al haitelor de lupi.

Visez la ferocitatea lor în lumina lunii pline, plutind peste setea de sânge, dar visez [i la necru]\toarele zâne care a[tept\ masacrul t\cut…

lini[tea îmbl\nit\ de dup\ aceea… s\rut\rile de adio.

Te-am iubit, te-am uitat ca pe un masacru al oilor… nu am urme de sânge – nici pomeneal\ de amintiri strânse între col]i.

Am vrut doar s\-]i ar\t lumea în toat\ splendoarea ei carnivor\:

un fel de devorare de sine [i, pân\ la urm\, un fel de uitare a umbrei tale cu nume de … Tu, pân\ la urm\, cine e[ti, cine-ai r\mas? Eu cine sunt, ce-am mai r\mas?

cine e[ti, cine-ai r\mas? Eu cine sunt, ce-am mai r\mas? 8 O mu[c\tur\ pe um\rul unei

8

O

mu[c\tur\ pe um\rul unei zile de iarn\,

o

hait\ de amintiri pe umbra sângelui t\u

care las\ [i acum urme adânci pe z\pad\… Vorba maestrului, lupului meu spiritual:

noi nu mânc\m om înghe]at!

Nu [tiai c\ z\pada are amintiri?

MMEETTOODDAA OOAARRBB|| AA CCOONNTTEEMMPPLL||RRIIII

Nu exist\ decât un eveniment major în via]a omului:

convorbiri pe lâng\ absen]a vorbirii. Adio, voi, secretare care a]i c\l\rit dealurile de la Hollywood pân\ când din ma[inile voastre de descris oase nu a mai r\mas niciun cuvânt cu accent fran]uzesc, niciun blazon care s\-]i aminteasc\ de copil\rie.

Lumina a devorat culoarea frunzelor, dar aproape de loc lac\tele din inima ta. Vulgaritatea ne-a acoperit pe to]i ca pe un sfâr[it de poveste, ca o b\t\lie cu tor]e.

Toate pliantele turistice î]i recomand\ p\mântul – doar dac\ dai cu grij\ deoparte ostenitele oase. Niciunul nu men]ioneaz\ dac\ trebuie s\ s\p\m sau s\ sc\p\m.

AAMMPPRREENNTTEELLEE ZZIILLEEII DDEE IIEERRII

Înc\ nu e timpul sfâr[itului de lume

[i nici vremea cititului viitorului în capace de bere.

E doar momentul în care spunem adio dealurilor de la Hollywood. Oricum, peste ]ig\rile umede uitate pe mas\ s-a l\sat înserarea.

}i-am spus vreodat\ te iubesc, m\car a[a, în amintire…? Probabil mi-era dor de femeile din porturi – femei albe ca vopseaua proasp\t dat\ pe pror\

[i uzate ca ni[te noduri marin\re[ti

Azi doar pesc\ru[ii [i delfinii mai sunt fideli…

Î]i mul]umesc pentru plimb\rile de diminea]\

[i pentru chestionarele pe tema verbului a fi.

Î]i mul]umesc pentru muzica a[ternut\ ca un bandaj

în jurul gâtului t\cut al absen]ei

[i pentru tot ce a mai r\mas de distrus pe lumea asta.

Uneori ]i-ai dori s\ devin\ niciodat\. Trezit din somn, îi g\se[ti iubitei un nume:

amprentele zilei de ieri suprapuse peste cele ale zilei de mâine – cele care puteau deveni eternitate… Se potrivesc!

LLAA MMIILLAA FFRROONNTTIIEERREEII DDIINNTTRREE NNOOII

Un de[ert din New Mexico – soare, sete [i o gr\mad\ de oase întinse la uscat. Un corp indivizibil, o tr\s\tur\ perfect\ [i o tres\rire cât un cântec de greier din toamna care ar fi trebuit s\ ne uneasc\ spre o nou\ lume.

Nimic mai neadev\rat… n-a venit nicio toamn\ – poate o tain\ despre care nimeni nu scoate un cuvânt.

Îmi amintesc cum î]i ordonai coafura ca pe un mu[uroi de furnici;

în fa]a aparatului de fotografiat p\reai developat\ de vie –

în fa]a aparatului de fotografiat erai dezv\luit\ pân\ la os. De la m\tase pân\ la ciozvârt\: cât\ indulgen]\ cu carnea cea p\c\toas\ [i lene[\!

Î]i mai aminte[ti sfâr[itul ploii [i amintirea curcubeului? Cât\ nelini[te! {i cât\ t\cere s\tul\ plutind peste dealuri…

Un corp invizibil, o tr\s\tur\ perfect\ în mecanica ei nemi[care!

{i urma trupului t\u împr\[tiat\ în iarba pe care niciun amurg n-o va uita.

A, s\ nu uit… [i restul de havan\ aruncat pe bancheta din spate însângerat\ de po[eta ta doldora de amintiri despre o lume nou\.

România literar\ num\rul (( / 1+ au-u.t 2011