poezii

Traian T. Co[ovei

La mila frontierei dintre noi

acest grupaj se dedic\ romancierului Constantin Stan, in memoriam

JURNALUL MORILOR DE V.NT

Nu mai e nimic de spus n vremea inimilor sf\rmate [i n general nu mai e nimic de spus: poate de privit vitrinele pline de promisiuni. Este un singur soare deasupra mea [i o singur\ lun\ mi d\ amintiri din copil\rie. E o stare de spirit care seam\n\ cu o orbire de sine: un nceput de alfabet din care lipsesc literele. E clar, trebuie s\ fug, e necesar s\ m\ ascund dup\ gardul de srm\ al acestui alfabet al t\cerii dar, deodat\, v\d n zare dou\ personaje: unul pe cal, altul pe m\gar se tot lupt\ cu morile de vnt f\r\ s\ c[tige Nici eu nu sunt destul de nebun nct s\ m\ apuc s\ le scriu jurnalul. De pe deal, un individ n costum negru, cu o ]igar\ spnzurnd n col]ul gurii mi surde. Era apusul de soare.

Iar cele trei mor]i mici de la r\s\rit n-au venit pentru tine Am biciuit orice drum care m\ putea duce departe nu [tiu s\ vorbesc despre dragoste, dar suspinele tale mi atrn\ [i acum n auz ca ni[te cercei piratere[ti. A[a, ca o ploaie de var\ r\zgndit\ n alt\ var\, care a devenit veri[oar\ de toamn\ cu autobaza de vis vis de dup\ aceea. Am complotat cu ngerii. Mi-au povestit secretul metodei oarbe a contempl\rii naturii. Toate pliantele turistice ]i recomand\ p\mntul doar dac\ dai cu grij\ deoparte ostenitele oase. Niciunul nu men]ioneaz\ dac\ trebuie s\ s\p\m sau s\ sc\p\m.

AMPRENTELE ZILEI DE IERI

nc\ nu e timpul sfr[itului de lume [i nici vremea cititului viitorului n capace de bere. E doar momentul n care spunem adio dealurilor de la Hollywood. Oricum, peste ]ig\rile umede uitate pe mas\ s-a l\sat nserarea. }i-am spus vreodat\ te iubesc, m\car a[a, n amintire? Probabil mi-era dor de femeile din porturi femei albe ca vopseaua proasp\t dat\ pe pror\ [i uzate ca ni[te noduri marin\re[ti... Azi doar pesc\ru[ii [i delfinii mai sunt fideli ]i mul]umesc pentru plimb\rile de diminea]\ [i pentru chestionarele pe tema verbului a fi. ]i mul]umesc pentru muzica a[ternut\ ca un bandaj n jurul gtului t\cut al absen]ei [i pentru tot ce a mai r\mas de distrus pe lumea asta. Uneori ]i-ai dori s\ devin\ niciodat\. Trezit din somn, i g\se[ti iubitei un nume: amprentele zilei de ieri suprapuse peste cele ale zilei de mine cele care puteau deveni eternitate Se potrivesc!

UMBRA S.NGELUI T|U PE Z|PAD|

Nu mai am timp s\ privesc iepurimea dep\[ind viteza luminii [i nici t\cuta a[teptare a scrisorii tale de la Paris. Nu mai am r\bdare pentru gr\dinile zoologice care domesticesc, te pun cu botul pe labe. Visez la triste]ea ursului brun gata s\ n[face indiferen]ii c\ut\tori de zmeur\ [i la mirositorul trup al haitelor de lupi. Visez la ferocitatea lor n lumina lunii pline, plutind peste setea de snge, dar visez [i la necru]\toarele zne care a[tept\ masacrul t\cut lini[tea mbl\nit\ de dup\ aceea s\rut\rile de adio. Te-am iubit, te-am uitat ca pe un masacru al oilor nu am urme de snge nici pomeneal\ de amintiri strnse ntre col]i. Am vrut doar s\-]i ar\t lumea n toat\ splendoarea ei carnivor\: un fel de devorare de sine [i, pn\ la urm\, un fel de uitare a umbrei tale cu nume de Tu, pn\ la urm\, cine e[ti, cine-ai r\mas? Eu cine sunt, ce-am mai r\mas? O mu[c\tur\ pe um\rul unei zile de iarn\, o hait\ de amintiri pe umbra sngelui t\u care las\ [i acum urme adnci pe z\pad\ Vorba maestrului, lupului meu spiritual: noi nu mnc\m om nghe]at! Nu [tiai c\ z\pada are amintiri?

LA MILA FRONTIEREI DINTRE NOI

Un de[ert din New Mexico soare, sete [i o gr\mad\ de oase ntinse la uscat. Un corp indivizibil, o tr\s\tur\ perfect\ [i o tres\rire ct un cntec de greier din toamna care ar fi trebuit s\ ne uneasc\ spre o nou\ lume. Nimic mai neadev\rat n-a venit nicio toamn\ poate o tain\ despre care nimeni nu scoate un cuvnt. mi amintesc cum ]i ordonai coafura ca pe un mu[uroi de furnici; n fa]a aparatului de fotografiat p\reai developat\ de vie n fa]a aparatului de fotografiat erai dezv\luit\ pn\ la os. De la m\tase pn\ la ciozvrt\: ct\ indulgen]\ cu carnea cea p\c\toas\ [i lene[\! ]i mai aminte[ti sfr[itul ploii [i amintirea curcubeului? Ct\ nelini[te! {i ct\ t\cere s\tul\ plutind peste dealuri Un corp invizibil, o tr\s\tur\ perfect\ n mecanica ei nemi[care! {i urma trupului t\u mpr\[tiat\ n iarba pe care niciun amurg n-o va uita. A, s\ nu uit [i restul de havan\ aruncat pe bancheta din spate nsngerat\ de po[eta ta doldora de amintiri despre o lume nou\.

METODA OARB| A CONTEMPL|RII

Nu exist\ dect un eveniment major n via]a omului: convorbiri pe lng\ absen]a vorbirii. Adio, voi, secretare care a]i c\l\rit dealurile de la Hollywood pn\ cnd din ma[inile voastre de descris oase nu a mai r\mas niciun cuvnt cu accent fran]uzesc, niciun blazon care s\-]i aminteasc\ de copil\rie. Lumina a devorat culoarea frunzelor, dar aproape de loc lac\tele din inima ta. Vulgaritatea ne-a acoperit pe to]i ca pe un sfr[it de poveste, ca o b\t\lie cu tor]e.

8.................................................................................................................................................................................................................................. Romnia literar\ num\rul (( / 1+ au-u.t 2011