III.

Ion- Caracterizare
In lume aspra ,ce se invarte in jurul mostenirii si luptei pentru avere ,se detaseaza personajul principal Ion.Titlul ales de Rebreanu reflecta ,pe de o parte interesul pentru un destin marcat de sistemul de valori a lumii in care traieste si pe de alta parte pentru o structura interioara bazata pe un adanc instinc de posesiune.

1.REPERE CRITICE Ion este considerat de George Calinescu : decat o bruta, careia siretenia

ii tine loc de desteptaciune. Lacomia lui de zestre e centrul lumii si el cere cu inocenta sfaturi dovedind o ingratitudine calma. Nu din inteligenta a iesit ideea seducerii, ci din viclenia instinctuala, caracteristica oricarei fiinte reduse.Acesta reprezinta simbolul taranimii care vrea pamant dintrun instinct puternic de aparare ,un personaj pentru care notiunea de ambitie e prea complicata.Actele lui au aerul unor efecte ale deliberatiei si nu sunt defapt decat niste viclenii ale unei fiinte reduse. Unul dintre cele mai insemnate viclesuguri il reprezinta seducerea Anei.Ion o seduce pe fata ca sa silesca pe viitorul socru sa-i de pamantul recunoscand ca e de acor sa o ia pe Ana doar dupa ce ar afla ce va primi:Nici eu nu ma codesc ,ca m-ar bate Dumnezeu,numai ca vreau sa stiu ca iau si ce-mi da ...Am dreptate ,domnule parinte ori n-am? da socrul intelege ce ascunde mintea lui si il chinuie cu indaratnicirile lui:Ii

dau fata acum iar dupa moartea mea lor le ramane tot ce am agonisit ca doar n-am sa duc nimic pe cealalta lume ...Cat traiesc insa nu vreau sa raman pe drumuri
Ion este considerat a fi la fel ca personajele lui balzac ,personaj monomaniac rob al unei unice si devastatoare pasiuni,in al carui suflet rasuna un singur glas cel al pamantului. Pentru G. Calinesu personajele lui Balzac sunt niste mari energii reci, personaje care se mobilizeaza pentru ca scopurile lor egoiste sa poata fi atinse .De aceea el considera ca Ion este un personaj a carui ardoare

interioara are ca obiect pamantul asemanat cu Rastignac care ia in stapanire lumea care i-a rezervat doar un loc la periferia ei :fata de sateni

cauta sa isi arate greutatea pe care i-o dadea simtamantul bagatiei .Pe ulita umbla cu pasi mai rari si cu genunchii indoiti.Vorbea mai apasat cu oamenii si vesnic nmai despre pamant si avere.
Realismul frust al lui Rebreanu se opune oricarei idealizari ,dar devine compatibil cu o viziune epopeica asupra personajului :un adevarat tiran, tenace, egoist ,eliberat de orice scrupule morale,Ion infrange o soarta care parea ca-l condamnase la saracie ,chiar daca povestea lui sfarseste tragic. 2.PREMIZE DE LUCRU Ion este un personaj primitiv lipsit de cele mai simple empatii avand un comportament violent cu orice persoana i-ar sta in calea sa spre imbogatire. Pe parintii sai ii cerata ca i-au mancat averea cheltuind tot ce au avut pentru a duce viata fara griji multumindu-se cu putinul:De ce mi-ai

mancat si mi-ai baut averea,hodorogule?(...)Mai bine nu m-ai fi facutdecat sa fiu batjocura oamenilor!...
Pe Ana o goneste la tatal ei pentru ca acesta sa il induplece sa ii dea toata averea iar dupa ce se intoarce batuta de la casa parinteasca in loc sa o linisteasca isi varsa mania ce o avea pentru Vasile Baciu pe ea:Atunci cu

o pofta neinfranta ,ridica mana si o lovi greu peste obrazul drept ,si apoi cu dosul palmei peste obrazul stang.Durerea stoarsa din pieptul femeii un tipat atat de ascutit ca Ion auzi cum zanganesc geamurile casei.O mai tranti insa si peste ochii ce-l priveau cu spaima ,dar care chiar spaimantati isi pastrasera o clipire de bunatate...
Nu este in stare sa-si iubeasca dezinteresat copilul ,oferindu-i afectiune numai dupa moartea Anei deoarece pe aceasta fiinta nevinovata se baza intreaga lui avere:Atunci deodata isi dadu seama de ce gandeste el atat la

copil.Adica prin moartea Anei ar pierde tot si degeaba s-ar fi luptat daca n-

ar fi copilul...Adica numai in sufletul copilului tinea averea lui,numai cat tine sufletul copilului tine si mosia.[...]Intorcandu-se de la cimitir smulse copilul de la Zenobia ca cuprins de teama sa nu i-l rapeasca cineva,il stanse la piept ,acoperindu-l cu bratele-i osoase.Petrisor se scancea, iar el il ogoia ca o doica iscusita ,gandindu-se mereu ca duce in brate tot pamantul castigat cu staruinta si zbuciumari atat de indelungate...
Inseala de asemena buna credinta a lui George ,urandul pentru ca din pricina lui Florica nu era libera pentru ca el sa o ia de nevasta:Ura insa

numai pe George din ce in ce mai rau , fiindca numia din pricina lui nu e sloboda femeia.Daca n-ar fi luat-o el , poate ca ea l-ar fi asteptat si azi n=ar mai trebui sa se zbuciume si sa nu stie cum sa se apropie de dansa.
Iar ca apogeu al viclesugurilor lui reuseste sa-l lase pe drumuri pe Vasile Baciu pacalindu-l in asa fel incat batranul i-a lasat toata averea ,cu speranta ca fata va avea un trai mai linistit:Asa ca m-am gandit sa le mai

dau si ce mi-a ramas sa stiu cel putin ca am dat tot si nu mai am nici o grija .[...]In ochii ginerului biruinta stralucea atat de atatatoare ca in curand Vasile Baciu o simti patrunzandu-i in creieri si clatinandu-i temliile.<<Talharule, m-ai lasat pe drumuri!>>
Asadar Ion este un personaj care sfideaza normele nescrise ale satului si a carui moarte pare mai degraba o sanctiune pe care moralistul Rebreanu o aplica personajului sau:Dureri cumplite ii tasneau de pretutindeni si-i

clocoteau in cap amenintator.Chiar gemetele ii implantau cutite in piept .Se gandea insa numai la baltoaca in care se balacea ,care-l scarbea si din care voia sa scape cu orice pret.

3.MIJLOACE DIRECTE SI INDIRECTE DE CARACTERIZARE Patima lui Ion pentru pamant, ca forma a instinctului de posesiune (N.Manolescu) se afla n centrul romanului, fixand locul personajului n opera.

Ion este personajul titular si central din roman, dominand intreaga opera. Celelalte personaje graviteaza in jurul sau, punandu-i n evidenta trasaturile.Este un personaj complex, cu insusiri contradictorii: viclenie si naivitate, gingasie si brutalitate. Initial dotat cu o serie de calitati, personajul se dezumanizeaza treptat, moartea lui fiind expresia intentiei moralizatoare a scriitorului.

a)Mijloace directe
Caracterizarea facuta de narator Naratorul il caracterizeaza ca fiind un baiat harnic si iute ,cu o dragoste nestapanita pentru pamant pe care il munceste cu mare drag:Era iute si

harnic ca ma-sa .Unde punea el mana punea si Dumnezeu mila.Iar pamantul ii era drag ca ochii din cap.Nici o brazda de mosie nu s-a mai instrainat de cand s-a facut dansul stapanul casei.
Deci ,desi sarac, este harnic,si iubeste munca: Munca i era draga, orict

ar fi fost de aspra.
Lipsa pamantului i apare ca o nedreptate, iar dorinta patimasa de a-l avea este motivata: Toata istetimea lui nu plateste o ceapa degerata, daca n-

are si el pamnt, mult, mult.

Astfel pentru narator Ion este doar un tanar indragostit de avere care isi incheie viata unindu-se cu pamantul care i-a fost atat de drag:Pe urma

Ion fu coborat in pamantul care i-a fost pre drag si oamenii au venit pe rand sa-i arunce cate o mana de lut umed care rabufnea greu si trist pe scandurile odihnei de veci.

 Caracterizarea facuta de personaje Majoritatea flacailor din sat il respectau pe Ion considerandul un baiat frumos ,istet si puternic ,devenind astfel capetenia acestora care faceau tot posibilul sa-i arate respectul ce-l purtau pentru ca il stiau impulsiv i violent:Ceilalti flacai se stransera in jurul lui Ion ,privindu-l cu respect si

aruncandu-i cate o vorba glumeata aratandu-i prietenia

Vasile Baciu il numeste fleandura ,sarantoc si hot ,consinderandul nedemn de fata lui care,avand zestre bogata trebuie sa aiba un sot pe masura ei:Mie-mi trebuie ginere cumsecade, nu fleandura..[...] Ce ti-am spus

eu tie, sarantocule, ai?[..]Am sa-ti poruncesc, talharule, si daca nu asculti de vorba, am sa te umplu de sange! [...]Ce are hotul cu fata mea? Ce are!...
Pentru Ana si Florica el este barbatul dorit,cu care si-ar traii toata viata. Ana se gandeste la nunta cu o mare bucurie si traieste momentul unirii destinului cu barbatul pe care il iubeste si al carui rod il poarta in pantece:Ana nu se gandea decat la dansu.Uitate erau rusinea si bataile si

suferintele.Ea nu stia nici de planuri , nici de viclesuguri ...Sufletul ei dornic de iubire astepta implinirea visului ca o mantuire si gura ei soptea numele lui cu aceeasi nerabdare placuta a in nopile bune de odinioara.
Florica il iubeste atat de mult incat isi strica linistea domenstica inselandul pe George cu el :In acelasi timp pasea alaturi de Ion cu umarul lipit de

umarul lui .Trecura prin porumbiste si se oprira sub parul paduret unde sumanul barbatului era asezat pe jos la umbra ca un culcus pregatit inadins.[...]Apoi tacura ascultandu-si bataile inimi.Apoi Ion brusc ca o fiara ,o cuprinse de subtiori si-i musca buzele.Apoi Florica se lasa pe spate ,moale gemand.
Pentru Titu cat si pentru familia Herdelea acesta este un om de mare pret datorita desteptaciunii si dreptatii de care il stiau in stare:La masa fam

Herdelea dezbatuse amanuntit intamplarea si cu totii cazusera de partea lui Ion ,si pentru ca li-e era vecin ,si pentru ca feciorul Glanetasului era mai destept decat totii flacaii din Pripas.
Pana si popa Belciug ,care il dojeneste la slujba in fata satului si-l taraste prin tribunale , recunoaste ca aceata ar fi un ginere la fel de bun ca ceialtii:Apoi asa nu-i frumos Ioane!Tu de asemenea esti un baiat

cumsecade ,cuminte, asezat...

b)Mijloace indirecte
Faptele personajului Prin faptele sale se evidentieaza etapele dehumanizarii prin care trece ,acestea observand-se mai bine in momentele semnificative ale vietii pe care el le lipseste de orice idilism. La nasterea feciorului sau Ion se cutremura de marele mister al vietii dupa care insa se gandeste ca va fi legat toata viata, prin acest copil, de femeia urata si salaba ce tocmai nascuse:Ion se posomara, fara sa inteleaga de

ce .Gandurile i se zbateau in minte incurcate ca intr-o plasa.Plansul copilului sau il supara si il bucura in acelasi timp.Simtea o mandrie ca

odrasla lui racneste asa de poruncitor ,dar apoi i se lamurea ca de-acuma ,prin fiinta aceasta gangava ,e inlantuit pentru totdeauna de Ana.
Moartea lui Dumitru este pentru Ion o ocazie de a scotocii prin hainele mortului ,pentru a-i lua si ultimul creitar:Ion innegri de necaz afland ca

Paraschiva a gasit cinci zloti in chimirul mortului si era sa plesneasca pe Ana c-a lasat-o sa-i sterpeleasca.
De asemenea imaginea Anei spanzurata in hambar il face sa se intrebe cum a putut trai atata vreme langa o femeie asa urata si incheie prin a spune ca a facut bine ca s-a omorat:Dar pe urma ,obijnuindu-se putin cu

fata schimonosita cumplit a femeii, il munci intrebarea cum a putut trai el oare aproape un an in acelasi pat cu ea si sfarsi zicandu-si ca bine a facut ca s-a omorat.
Nunta este traditie ,este si ocazie de afirmare a unitatii romanesi ,dar Ion o joaca pe Florica spre dispretul Anei:Pe la miezul noptii urma sa joace

pe bani mireasa .Fiindca Ana ,cu sarcina ei ,s-ar fi ostenit prea tare ,ii tinu locul drusca intai ,adica Florica.Mirele o invarti de cateva ori voiniceste si apoi arunca un zlot de argint in strachina inflorita [...]In vremea aceasta Ana sedea pe lavita ,rusinata ca nu a putut juca ea ,geloasa putin ca Ion ar fi strans pe Florica mai tare ca ceilalti.
Nunta lui George ii da Anei certitudiniea ca nu este iubita si pe drumul de intoarcere afirma ca se va omora ,replica lui Ion venind brutal:Da

omoara-te dracului ca poate asa am sa scap de tine

Pentru tarani singurul lucru de pret si care ii desavarseste si ii face fericiti este pamantul acesta fiind ca o bautura tare care anihileaza orice dorinta de desmat ,doar la simpla lui vedere si devnind pentru Ion un lucru sfant:"Apoi incet,cucernic,fara sa-si dea seama, se lasa in genunchi,isi

cobora fruntea si-si lipi buzele cu voluptate de pamantul ud.Si-n sarutarea aceasta grabita simti un fior rece, ametitor..."
Ion ,desi o iubeste pe Florica si ii declara iubirea se insoara cu Ana deoarece aceasta din urma are zestre mare si s-ar imbogati prin aceasta

casatorie:"Isi aminti de Florica.Ce bunatate de fata.Si frumoasa...Si cat a

iubit-o pana ce nu i-a trasnit prin minte gandul sa ia pe Ana!... Pe Florica iar da-o vadana lui Maxim Oprea cu amandoua mainile, ar fi multumit, ar avea copii, s-ar trudi impreuna si poate c-ar agonici mai mult decat luando pe cealalta.."
Nu este in stare sa-si iubeasca dezinteresat copilul ,oferindu-i afectiune numai dupa moartea Anei deoarece pe aceasta fiinta nevinovata se baza intreaga lui avere:Atunci deodata isi dadu seama de ce gandeste el atat la

copil.Adica prin moartea Anei ar pierde tot si degeaba s-ar fi luptat daca nar fi copilul...Adica numai in sufletul copilului tinea averea lui,numai cat tine sufletul copilului tine si mosia.[...]Intorcandu-se de la cimitir smulse copilul de la Zenobia ca cuprins de teama sa nu i-l rapeasca cineva,il stanse la piept ,acoperindu-l cu bratele-i osoase.Petrisor se scancea, iar el il ogoia ca o doica iscusita ,gandindu-se mereu ca duce in brate tot pamantul castigat cu staruinta si zbuciumari atat de indelungate...
Inseala de asemena buna credinta a lui George ,urandul pentru ca din pricina lui Florica nu era libera pentru ca el sa o ia de nevasta:Ura insa

numai pe George din ce in ce mai rau , fiindca numia din pricina lui nu e sloboda femeia.Daca n-ar fi luat-o el , poate ca ea l-ar fi asteptat si azi n-ar mai trebui sa se zbuciume si sa nu stie cum sa se apropie de dansa.
Iar ca apogeu al viclesugurilor lui reuseste sa-l lase pe drumuri pe Vasile Baciu pacalindu-l in asa fel incat batranul i-a lasat toata averea ,cu speranta ca fata va avea un trai mai linistit:Asa ca m-am gandit sa le mai

dau si ce mi-a ramas sa stiu cel putin ca am dat tot si nu mai am nici o grija .[...]In ochii ginerului biruinta stralucea atat de atatatoare ca in curand Vasile Baciu o simti patrunzandu-i in creieri si clatinandu-i temliile.<<Talharule, m-ai lasat pe drumuri!>>
Felul de a gandi In cazul lui Ion nu se poate vorbi de un proces de introspectie ; fiinta rudimentara ,Ion are un zbucium interior scurt, caci hotararea lui de a

avea pamant cu orice pret transcende orice slabiciune :o alunga pe Florica ,iar prin casatoria cu Ana Ion amana rafuiala cu o lume care-l sileste sa nu se insoare dupa pofta inimii:Isi aminti de Florica.Ce bunatate de fata.Si

frumoasa...Si cat a iubit-o pana ce nu i-a trasnit prin minte gandul sa ia pe Ana!... Pe Florica i-ar da-o vadana lui Maxim Oprea cu amandoua mainile, ar fi multumit, ar avea copii, s-ar trudi impreuna si poate c-ar agonici mai mult decat luand-o pe cealalta..
Relatiile cu alte personaje ION -VASILE BACIU Baciul refuza cu orice pret gandul ca Ion i-ar putea deveni ginere deoarece acesta nu are avere insemnata si se ia de el la hora amenintandul ,acesta din urma abtinandu-se cu greu sa nu isi verse nervii:"Am sa-ti poruncesc,

talharule, si daca nu asculti de vorba,am sa te umplu de sange! racni taranul aprins de manie pana in maduva oaselor, aruncandu-se la el.(...)Dintru-ntai se gandise sa-l lase in plata Domnului, ca-i beat si e tatal Anutei... Dar cand l-a suduit si s-a apropiat sa-l loveasca si-a pierdut cumpatul. Ii clocotea tot sangele si parca astepta dnadins sa-l atinga barem cu un deget, ca sa-l poata apoi sfarteca in bucatele, mai ales ca la spatele lui vazuse pe George care privea dispretuitor si multumit."
ION- PARINTII Pe parintii sai ii cerata ca i-au mancat averea cheltuind tot ce au avut pentru a duce viata fara griji multumindu-se cu putinul:De ce mi-ai

mancat si mi-ai baut averea,hodorogule?(...)Mai bine nu m-ai fi facutdecat sa fiu batjocura oamenilor!...
ION-ANA Pe Ana o goneste la tatal ei pentru ca acesta sa il induplece sa ii dea toata averea iar dupa ce se intoarce batuta de la casa parinteasca in loc sa o linisteasca isi varsa mania ce o avea pentru Vasile Baciu pe ea:Atunci cu

o pofta neinfranta ,ridica mana si o lovi greu peste obrazul drept ,si apoi u dosul palmei peste obrazul stang.Durerea stoarsa din pieptul femeii un tipat atat de ascutit ca Ion auzi cum zanganesc geamurile casei.O mai

tranti insa si peste ochii ce-l priveau cu spaima ,dar care chiar spaimantati isi pastrasera o clipire de bunatate...

ION-GEORGE Relatia intre Ion si George este una tensionata la inceput cei doi ,din pricina Anei batandu-se la carciuma lui Avrum:Ion il izbi cu amandoi

pumnii peste masa drept in obraji .In cealalta clipa se repezi si George ,dar Ion il lovi o doua oara mai teapan.
Ion insa se poarta frumos cu George dupa nunta acestuia cu Florica incercand sa ii castige increderea pentru a putea avea motiv sa vina zilnic in vizita si sa o vada pe femeia care i-a aprins focul inimii:Precum flacaii

se duc pe la fete in fiecare seara ,pe viscol ca si pe vreme frumoasa ,franti de munca zilei ca si dupa odihna de sarbatori :tot astfel se ducea acum Ion pe la George ,nesimtit ca spre un frate bun , cand sa-i ceara un sfat cand sa-i dea el o povata ,gasind intotdeauna o pricina care sa-i indreptateasca venirea [...].Iar George se simtea magulit ca vine si se mandrea ca-i cauta sfaturile un barbat destept ca Ion care, prin minte si siretenie , s-a instarit de unde mai inainte era calic ca soarecele din biserica.
ION-FAMILIA HERDELEA Relatia dintre el si familia Herdelea,pentru care la inceput era un baiat model se strica o data cu jalba pe care invatatorul i-o scrie si de pe urma careia intreaga familie are numai de pierdut:Nici n-am mai vazut asa

blesematie-murmula Herdelea ,clatinand din cap , seara cand vorbea de feciorul Glanetasului.Parca-mi pare rau ca nu l-am lasat sa fi stat in temnita ,sa-i mai treaca buiecia...
ION -POPA BELCIUG Cu popa Belciug la inceput nu se intelege ,ajungand cu el pana la judecata dar ,dupa ce la moarte a lasat intrega lui avere bisericii popa a regretat ca

l-a huiduit in fata satului:Preotul Belciug vazu o milostivire in intamplarea

aceasta sangeroasa Ii parea rau ca Ion ,dar in aceeasi vreme se bucura ca biserica va castiga prin moartea lui.
ION- FLORICA Florica il iubeste atat de mult incat isi strica linistea domenstica inselandul pe George cu el :In acelasi timp pasea alaturi de Ion cu umarul lipit de

umarul lui .Trecura prin porumbiste si se oprira sub parul paduret unde sumanul barbatului era asezat pe jos la umbra ca un culcus pregatit inadins.[...]Apoi tacura ascultandu-si bataile inimi.Apoi Ion brusc ca o fiara ,o cuprinse de subtiori si-i musca buzele.Apoi Florica se lasa pe spate ,moale gemand.
Ion este un personaj memorabil si monumental dar supus destinului tragic de a fi strivit de forte mai presus de vointa lui neinfranta: pamntulstihie si legile nescrise ale satului traditional.

4.FINALUL ROMANULUI- atitudinea satului la moartea lui Ion Satul la moartea lui Ion il compatimea si-l lauda ,parandu-le rau de pierderea unui fecior ca acesta, insa nici pe George nu-l invinovatea nimeni si isi doreau sa scape cu o pedeapsa cat mai usoara:In Pripas nu

se pomenise omucidere de cand se tinea minte.Acum oamenii fierbeau si se cruceau .Vestea a alergat degraba in Jidovita ,in Armandia ,in toate imprejurimile.Si toata lumea compatimea si lauda pe Ion , c-a fost asa sasa de bun si de harnic...Totusi nici pe George nu l ocara nimeni ,si-i doreau sa scape mai usor din pacostea ce-a dat peste dansul.

Asadar intreg satul, chiar daca multora dintre ei Ion le-a facut nemultumiri , s-au adunat la inmormantarea nefericitului astfel inmormamtarea lui nu poate fi considerata o sanctiune morala aplicata personajului:La

imormantare se stranse mai tot satul.Sotii Herdelea cu domnisoara Ghighi venira dinadins sa insoteasca la groapa pe Ion care desi le facuse bucluc cu jalba lui , a fost om saritor si de isprava.

Realismul frust al lui Rebreanu se opune oricarei idealizari ,dar devine compatibil cu o viziune epopeica asupra personajului :un adevarat tiran, tenace, egoist ,eliberat de orice scrupule morale,Ion infrange o soarta care parea ca-l condamnase la saracie ,chiar daca povestea lui sfarseste tragic.