Un prim principiu fundamental care fundamenteaza conceptul de standard, este faptul ca profesorul este un bun cunoscator al domeniului si al didacticii

disci plinei care o preda.Al doilea principiu presupune ca profesorul sa si cunoasca elevul si sa l asiste n procesul propriei dezvoltarii. Astfel cadrul didactic foloseste instrume nte eficiente de cunoastere a personalitatii elevilor precum si a influentelor mediu lui scolar, familial si social al dezvoltarii sale. El va fi nevoit asadar sa si adapteze si selecteze cunostintele disciplinei de predat n functie de capacitatile de nvatare, nevoiie s i aspiratiile elevilor. Trebuie sa dezvolte elevilor capacitatea de a fi autonomi, de a deveni subiecti ai propriilor dezvoltari. Un alt principiu presupune ca profesorul sa fie membru activ al comunitatii. Tre buie sa colaboreze cu membrii comunitatii scolare,el trebuie sa foloseasca modalitati eficiente de implicare a familiei n viata scolii si n dezvoltarea elevilor. Alatur i de toate acestea el trebuie sa se implice n rezolvarea problemelor comunitatii promovnd val ori morale si civice. Vorbind despre competentele necesare, standarde, se impune si valorizarea lor. C el mai bun indicator al eficientei si competentei unui profesor sunt rezultatele sa le, elevii. Astfel bogatia de cunostinte, deprinderi, capacitati si credinte care l caracteri zeaza pe un profesor se vor transmite si nsusi elevilor acestuia. Din acest motiv un profe sor trebuie sa fie devotat elevilor si nvatarii acestora. Un profesor trebuie sa plec e de la ideea ca toti elevii pot cu adevarat nvata. Mai mult dect att, ei chiar trebuie sa puna n practica acest principiu. Profesorului desavrsit i place sa lucreze cu tinerii si se pricepe sa npartaseasca cunostintele lui tuturor elevilor, chiar daca acestia sun t foarte diferiti prin trasaturile si talentele lor. Succesul este garantat de ncrederea profesorului n demnitatea si valoarea oricarei fiinte umane si n potentialul care exista n fiecare. Avnd n vedere ca nu lucreaza doar cu un singur elev, ei trebuie sa ia n considerare faptul ca elevii sunt diferiti, iar diferentele dintre ei influentea za nvatarea. Pentru a lua n seama particularitatile individuale, profesorii trebuie sa si cunoa sca foarte bine elevii. Tipul acesta de ntelegere nu este lipsit de importanta, deoar ece profesorul trebuie sa l foloseasca constant pentru a-si modela metodele de predar e.

Un profesor bun nvata din experienta. nvata atunci cnd i asculta pe elevi, cnd i observa lucrnd. Lucrurile pe care le afla depre elevi n timpul procesului de educ atie devine automat parte a competentelor lui didactice. Pentru a servi mai bine interesele elevilor, un bun profesor este foarte atent c a toti elevii sa beneficieze de aceasi grija din partea lui si sa nu lase ca presupusel e sau realurile lor handicapuri sau incapacitati, diferentele individuale, contextele culturale sau sociale diferite din care provin acestia, sa influenteze relatiile dintre el si elev. Profesorii trebuie sa fie atenti si interesati si despre ce cred elevii despre e i nsisi, de motivatiile lor, de efectele nvatarii asupra relatiilor lor cu grupul de prieteni, dar si de dezvoltarea caraterului lor, de aspiratiile si calitatile lor. Toate aceste competente necesare unui profesor vor influenta performantele elevilor, modul lor de raportare la procesul de nvatare, precum si dragostea sau averiunea lor fata de scoala. Daca vom examina o clasa de elevi vom constata ca unii nvata mai mult dect este de asteptat de la nivelul lor scolar si de la abilitatile de care dispun, n timp ce altii nvata la nivelul asteptat sau mai slab. ncercnd sa identific e ratiunile acestor diferente, cercetatorii au nregistrat video si au analizat mii de episoade de nvatare, studiind conduita profesorului n clasa cu performante nalte si n clasa cu performante scazute. Dar important pentru procesul educativ, ct si pentru modul de percepere a profesorului de catre elevi, este obtinerea succesului din partea elevilor, care rezida n faptul ca nvatarea si dezvolzarea depind de ceea ce elevii stiu deja si de struct urile mentale care deja exista. Succesul indica o potrivire ntre cunostintele existente la elevi si ceea ce ei nvata imediat. Lipsa succesului arata ca prapastia dintre nou a si vechea nvatare este att de mare nct face asimilarea imposibila. Ca si n cazul multor aspecte ale educatiei, nu se poate specifica un nivel precis al succesulu i si se cere o judecata si decizie atenta a profesorului. Copiii mici, cei cu achizitii scazute si cei din medii dezavantajate au nevoie de mai mult sucees dect copii mari, cu achi zitii nalte si provenind din medii mai avantajate. Sucesul obitnut de tineri n scoala, achizitiile dobndite n aceasta perioada vor pune amprenta n dezvoltarea lor profesionala, tocmai de aceea rolul profesorului este foarte important. Experienta ndelungata a scolii arata ca elevii nvata si se forme aza asa 2

cum sunt ei catauziti de profesor. Ei absorb atitudinea profesorului, i mpartasesc convingerile, i imita conduita, i citeaza afirmatiile. Probleme cum sunt motivatia , disciplina, conduita sociala, succseie scolare, setea continua de cunostinte, to ate sunt organizate n jurul personalitatii profesorului, care induce elevilor sai starea d e a fi gata pentru a ndeplini orice sarcini si interdictii. Procesul instructiei, care este oglinda competentelor si aptitudinilor profesoru lui, este un mod de relationare informationala cu elevul, bazat pe tehnologia cuvntulu i. Ea reprezinta, dupa cum arata J. Bruner, conducerea celui ce nvata printr-o succe siune de enunturi si reenunturi ale unui corp de cunostinte, alta caracteristica a procesului de instruire ca forma de manifestare competente lor didactice,este faptul ca ea se exercita ca actiune formatoare asupra sferei moti vationale a celui care nvata. Cuvntul educatorului este un vehiculator de cunostinte, dar nu numai att. El confera semnificatii, da greutate actiunii de sfatuire, consiliere, ndrumare a elevului. El are puteri energetice: inhiba sau stimuleaza, ncurajeaza s au blocheaza initiativa elevui. Este un instrument de apreciere, aprobare, evidenti ere a elevului, sau unul de critica, dezaprobare, blamare a acestuia. Strategia de a e xplora aceste resurse este principalul indicator al abilitatiolr psihosociale ale profe sorului de a comunica cu profunzimile personalitatii elevului si de al atrage la cooperarea interpersonala. De aceea, convorbirea aprofundata cu elevul, purtata n termeni sinceri, deschisi pe tema grijilor,temerilor, dificultatilor, esecurilor lui, ndeparteaza starea anxioasa, fiind un stimul cultural, de sorginte sociala,dotat cu proprietatea de a intra n corelatie cu toate nivelurile functionale ale psihismului. Importanta existentei si dezvoltarii competentelor didactice si a tuturor caract eristicilor acesteia este o conditie esentiala n derularea cu succes a procesului educativ pr ecum si pentru formarea spiritului ntreprinzator, initiativei si performantelor elevilor. Concluzii

Profesorul trebuie sa acorde o atentie sporita configurarii ethosului comunicati v, date fiind influentele acestui subsistem asupra tuturor componentelor activitatii edu cative. Profesorul trebuie sa se asigure o instrumentializare si o initiere a elevilor n strategiile de discurs, astfel nct acestia sa fie n stare sa sesizeze, sa nteleaga, sa ierarhizeze, sa-si 3

formeze o competenta informationala

premisa a nvatarii eficiente.

Un profesor bun trebuie sa aiba raspuns la orice ntrebare ( legata de lectie). Profesorul trebuie sa-i arate elevului ca absolut tot n lume poate fi pus n discut ie. Profesorul trebuie sa fie un model pentru toti elevii si sa respecte intimitatea si confidentialitatea unor informatii cu privire la viata personala a elevului. Profesorul trebuie sa le faca elevilor cunoscute diferitele obiective ce urmeaza a fi ntinse n activitatea lor. Profesorul trebuie sa formeze pe elev pentru societatea n care s-a nascut si n car e se dezvolta, deoarece valorile spirituale nu se creeaza dect n societate si pentru so cietate. Profesorul trebuie sa nvete elevul cum sa nvete, trebuie sa-l faca sa aiba ncredere n el, n optiunile lui sa poata sa se exprime liber fara inhibitii. Un profesor ideal este acela care stie sa si formuleze ideile, poate sa se faca nteles. Orice profesor si va prefigura mental continutul si forma discursului. A trai nseamna astazi a evolua, a deveni fara a ti abandona matca propriei persona litati. Pentru aceasta este necesar sa se realizeze corelarea ntre educatia pentru schimbare ca pregatire anticipativa si ca asimilare a ritmurilor alerte cu formarea ncrederii n propriile resurse, n pr opria persoana. n acest context, scolii si implicit profesorului, ca principal agent educativ, i r evine rolul de a narma tinerii cu simt critic , cu capacitatea de a ntelege si raspunde adecvat div erselor provocari din partea societatii si de a deveni tot mai mult agenti ai propriei formari. De-a l ungul procesului de formare a personalitatii elevului , profesorul trebuie sa l nvete pe acesta sa des copere singur, sa si structureze propria cunoastere, sa se organizeze, formndu-i astfel judecata si re sponsabilitatea viitoare. (Raportul Comisiei Internationale a Educatiei pentru secolul XXI catre UNESCO). Arta educatorului consta n capacitatea lui de a se folosi de stiinta n mod creator , adecvnd si nuantnd principiile pedagogiei, metodele si mijloacele de educatie la situatia pa rticulara a grupului educat sau a fiecarui individ. Aceasta capacitate a profesorului, cunoscuta sub

denumirea de aptitudine sau vocatie pedagogica, este cea care influenteaza n mod direct formarea personal itatii elevului. Educatorii de talent, de vocatie sunt putini, majoritatea cadrelor didactice avnd nevoie de o pregatire psihopedagogica, metodica pentru a fi eficienti. Majoritatea psihopedagogilor admit ca principalii factori ai dezvoltarii si form arii fiintei umane sunt zestrea sa ereditara, mediul n care traieste si educatia pe care o primeste. n ceea ce priveste educatia, prin intermediul acesteia, se poate influenta , cu ajutorul mijloacelo r educative, formarea 4

personalitatii fiecarui individ, n limitele psihogenetice existente si a particul aritatilor nnascute, care confera fiecaruira individualitatea sa genetica. Profesorul ndeplineste un rol foarte important n viata elevilor sai. Att abilitatil e sale profesorale ct si nsusirile de personalitate, pe care le poseda, intervin n formarea discipolil or sai, influentnd n mod benefic, sau nu, procesul de creare al personalitatii fiecaruia. Prin felul sau de a fi, prin comportamente si atitudini, cadrul didactic apropie ori ndeparteaza elevii: motiv eaza, pedepseste, povatuieste, blameaza, ncurajeaza etc. Studiile de specialitate sustin ca elevului "i place" sau "nu-i place" o discipli na n functie de personalitatea profesorului. n ceea ce priveste randamentul scolar, responsabilit atea cadrului didactic este foarte importanta: pe de o parte, conteaza competenta sa profesionala, iar pe de alta parte, este la fel de importanta si personalitatea acestuia. Conlcuzionnd, profesorul, fie el de vocatie sau nu, reprezinta unul dintre factor ii ce duc la formarea personalitatii elevului. Pentru a putea interveni n mod benefic , n proce sul de formare, cadrul didactic trebuie sa ia n considerare obiectivele educatiei pe de o parte, si psihologia tineretului contemporan , pe de alta parte, actul instructiv educativ fiind un proces n contin ua dezvoltare. Pentru optimizarea relatiei elev-profesor, au fost elaborate si desfasurate, la nivelul institutiilor de nvatamnt, diferite proiecte. Parte din aceste proiecte au fost realizate sub forma unor parteneriate educationale , ce aveau drept scop constituirea unui grup care sa promoveze valo ri comune la nivelul partilor implicate, n acest caz elevi si profesori. Printre obiectivele acestor p arteneriate se numara urmatoarele: promovarea dialogului deschis ntre elevi si profesori, desfasurarea de activitati comune,constientizarea elevilor de importanta afectivitatii de grup ca suport al prieteniei,stimularea capacitatii creatoare a elevilor prin organizarea de expozitii cu materiale real izate n comun,stimularea dorintei de afirmare a elevilor n interioriul si n afara institutiei de nvatamnt, op timizarea gradului de colaborare dintre elevi si profesori. 5

Bibliografie 1) Mihai , DIACONU; Ioan JINGA Pedagogie , Editura A.S.E, Bucuresti, 2004 2 ) Ioan , Jinga-Managementul nvatamntului , Editura A.S.E, Bucuresti , 2003 3 ) Olga , Ciobanu Didactica disciplinelor economice , Editura ASE, Bucuresti, 2 004 4) Maria-Elena, Druta, coord. - Psihologia educatiei : portofoliul seminariilor ,Editura ASE, Bucuresti , 2005 5) Mihaela , Cozarescu - Psihologia educatiei : teorie si aplicatii ,Editura ASE , Bucuresti, 2004 6) Corina ,Cace-Psihologia educatiei: teorie, metodologie si practica , Editura ASE, Bucuresti, 2007 6