Noiunea de impozit provine din limba latin, de la cuvntul impositus i din limba francez de la cuvntul impt.

Impozitul reprezint o contribuie bneasc obligatorie cu titlu nerambursabil datorat potrivit legii bugetului de stat de ctre persoanele fizice sau juridice pentru veniturile pe care le obin sau bunurile pe care le posed.

Evolutie istorica a impozitelor, diversitatea lui de la un stat la altul si ndeosebi conditiile perceperii practice ofera deductie unor conceptii despre impozit 151e44b e. Pe lnga acestea, evolutie istorica a impozitelor a fost nsotita mai ales n perioada contemporana de caracterizari si teorii doctrinare care justifica necesitatea si rolul impozitelor. Cu nsemnatate conceptionala mai mare, n evolutia de pna acum a doctrinei financiar-fiscale snt acreditate teoria echivalentii impozitelor si teoriile cu argumente de natura financiara. Teoria echivalentei impozitelor a fost formulata de cele mai multe ori concis, afirmndu-se de exemplu ca "impozitele reprezinta pretul serviciilor prestate de stat" sau ca impozitele "snt preturi stabilite prin constrngere pentru serviciile guvernamentale". n ultimele decenii, teoria echivalentei impozitelor a fost actualizata n Statele Unite ale Americii unde Tribunalul Suprem Federal ntr-un litigiu fiscal s-a exprimat astfel: "Puterea de a impune, indispensabila pentru existenta oricarui guvern civilizat, se exercita n baza presupunerii unui echivalent restituit contribuabilului prin protectia persoanei si a proprietatii sale, prin crearea si mentinerea unor avantaje publice de care el profita". Aceasta actualizare a teoriei echivalentei impozitelor, mai mult dect formularile teoretice anterioare ofera si caracterizarea echivalentului pe care statul modern l acorda contribuabilului platitor de impozite si care consta att n protectia persoanelor si a proprietatii lor, ct si n toate avantajele publice social-culturale. Facultatea sau capacitatea contributiva a cetatenilor n statele moderne se apreciaza rational ca fiind determinata de venitul sau profitul net al oricarui patrimoniu sau activitatii lucrative. Realizarea unui venit sau profit net ca diferenta pozitiva ntre veniturile si cheltuielile curente ale unui patrimoniu sau activitatii lucrative este conditia elementara a perceperii de impozite si implicit a existentei unei capacitati sau facultati contributive nu numai a persoanelor fizice ci si a celor juridice. Impozitul reprezinta o forma de prelevare a unei parti din veniturile sau averea persoanelor fizice sau juridice la dispozitia statului n vederea acoperirii cheltuielilor sale.[2] La etapa actuala s-a ajuns la urmatoarea definitie a impozitului: "Impozitul reprezinta o contributie baneasca obligatorie si cu titlu nerambursabil datorata conform legii bugetului de stat de catre persoanele fizice si juridice pentru veniturile pe care le obtin sau pentru bunurile pe care le poseda"[3]. Din definitia de mai sus putem constata urmatoarele: 1. Impozitul este o contributie baneasca n sensul ca persoanele fizice si juridice snt datoare sa participe dupa anumite criterii la formarea fondurilor generale de dezvoltare a societatii, necesare finantarii unor trebuinte social-economice n folosul ntregii colectivitati. Forma pecuniara a impozitelor e obisnuita n statele moderne nsa nu este exclusiva deoarece chiar si n perioada contemporana s-a recurs alaturat impozitelor datorate si platite n bani la impozite n natura. Impozitele n bani snt cu totul predominante deoarece si cheltuielile publice se efectueaza n bani respectiv prin repartitia si ntrebuintarea unor sume de bani. n mod exceptional, unele impozite cum este cel funciar s-au perceput n natura prin obligarea producatorilor agricoli sa plateasca statului, cu titlu de impozit, o anumita parte din productia anuala de cereale. Impozitele n natura n acest fel au fost reglementate cu aplicabilitate temporara si exceptionala justificat de mprejurari exceptionale de seceta si alte cauze naturale, reprezentnd un mijloc de interventie a statului n scopul protectiei consumului intern de produse agricole la preturi corespunzatoare. Prin prisma acestor conditionari, n timp ce impozitele n bani se stabilesc n functie de cuantumul banesc al veniturilor, de valoarea exprimata n bani a cladirilor, terenurilor si altor bunuri pentru care se datoreaza, impozitele n natura se stabilesc ca parti cantitative - fixe sau n crestere - din productia agricola a fiecarui contribuabil debitor. 2. Este o contributie obligatorie n sensul ca toate persoanele fizice si juridice care beneficiaza de actiunile sau obiectivele finantate din fondurile generale ale societatii trebuie sa participe la formarea acestor fonduri.

3. Impozitele snt prelevari cu titlu nerambursabil n sensul ca odata facute n scopul formarii fondurilor generale ale societatii, ele snt utilizate numai la finantarea unor actiuni si obiective necesare tuturor membrilor societatii si nu unor interese individuale sau de grup. 4. Stabilirea autoritara unitara a impozitelor prezinta importanta sub doua aspecte: cel al instituirii exclusiv de catre organele de stat carora li s-a rezervat aceasta competenta si cel al reglementarii unitare prin norme fixe aplicabile pe ntreg teritoriul statelor si pentru toti contribuabilii. Instituirea impozitelor exclusiv de catre organele parlamentare n mod autoritar a devenit esentiala n statele moderne si contemporane - asa cum rezulta din evolutie istorica a impozitelor, pentru a se evita arbitrarul si abuzurile aparatului fiscal. n conditiile generalizarii impozitelor n statele contemporane a devenit necesara si reglementarea si aplicarea lor pe ntreg teritoriul fiecarui stat, respectiv n toate diviziunile administrativ-teritoriale. Ca exceptie de la aplicarea unitara sau uniforma este admisa competenta organelor de conducere a unitatilor administrativ-teritoriale de a decide aplicarea unor impozite n raport de conditionari si particularitati locale. 5. Impozitul se datoreaza pentru veniturile realizate si bunurile detinute n sensul ca subiectele impozabile datoreaza contributia numai n cazul cnd realizeaza veniturile prevazute de lege ca impozabile sau dobndesc sau poseda bunuri care conform prevederilor legale snt impozabile. Impunerea unor venituri sau bunuri dintre cele care nu snt prevazute n actele normative prin care se instituie veniturile bugetare snt abuzive si ilegale, ele fiind restituite de ndata celor de la care s-au perceput fara temei legal. n literatura de specialitate se mai retine n plus nca o trasatura a impozitului, si anume ca este o prelevare fara o contraprestatie sau fara vre-un echivalent, fapt care l deosebeste de taxe, tarife si alte plati pecuniare cu echivalente specifice.[4] Particularitatea impozitelor de a fi datorate fara un contraechivalent direct si imediat n folosul platitorilor de impozite se explica prin rolul lor de principale venituri publice, de mijloc financiar primordial de formare a fondurilor banesti necesare statului sau trebuintelor publice. Spre deosebire de impozite, taxele snt si ele plati banesti reglementate ca venituri ale bugetului de stat sau ale unor colectivitati publice care nsa snt datorate de cei care beneficiaza de anumite servicii, prestari ori alte acte sau activitati ale unor organe sau institutii publice. Conform particularitatii specifice taxelor de a fi platite cu un contraechivalent direct si imediat, cuantumul banesc al taxelor ar trebui sa fie egal cu valoarea economica a serviciului sau activitatii prestate n folosul platitorilor de taxe. n absenta acestei echivalente, daca cuantumul banesc al unei taxe depaseste disproportionat valoarea patrimoniala a serviciului prestat, aceasta taxa cumuleaza si un element de impozit, este taxa cu contraechivalent partial. n Republica Moldova, Codul Fiscal[5] adoptat prin legea Nr 1163-XIII din 24.07.97. n articolul 5 prevede definitia legala a impozitului prin care acesta este o plata obligatorie cu titlu gratuit,care nu tine de efectuarea unor actiuni determinate si concrete de catre organul mputernicit sau de catre persoana cu functii de raspundere a acestuia pentru sau n raport cu contribuabilul care a achitat aceasta plata. Totodata este prevazut ca taxa este o plata obligatorie cu titlu gratuit care nu este impozit. Trebuie de mentionat faptul ca interpretnd aceasta definitie legala nu este necesar de luat n consideratie forma de exprimare ct esenta celor expuse, deoarece, daca se face o interpretare motamot atunci se ajunge la o contrazicere n privinta terminologiei, fiindca art.93 din Codul Fiscal prevede ca taxa pe valoare adaugata este un impozit.