Curs1 Capitolul 1: Aspecte generale privitoare la mediu

Sistemul reprezinta un ansamblu de elemente care interactioneaza intre ele, astfel incat acestea se comporta ca un intreg in raport cu mediul inconjurator, pentru o perioada diferita de timp. Sistemul integreaza 3 medii distincte: -mediul abiotic -mediul biotic -mediul social-economic Sistemul natural e in continua transformare avand 3 dimensiuni: - dimensiunea temporala - dimensiunea spatiala - dimensiunea sociala; Geosistemul este un system deschis care are o desfasurare spatiala si una temporala;are o componenta biotica, abiotica si social-economica. In sistemul abiotic apar elemente cu caracter primar, acestea fiind de natura geologica, hidrologica, climatologica, iar altele sunt derivate precum relieful si solul, constituind suportul material si energetic capabil sa genereze sis a sustina componetele biotice.

Capitolul 2: Conceptul de sistem

Exista 3 tipuri de sistem dupa interesul si obiectivele cercetarii: a) sisteme reale (percepute de observari) b) sisteme conceptuale ( reprezinta constructia simbolurilor ) c) siateme abstracte (au la baza elemente teoretice de explicare din cadrul proceselor si fenomenelor ) Exista totodata si 2 mari caracteristici:
1

-limitele sistemului ( clare si confuze) -interactiunile sistemului Interactiunea repreyinta actiunea reciproca dintre 2 sau mai multe componente capabila sa modifice natura si comportamentul partilor implicate.

Aplicarea teoriei generale in geomorfologie Aplicarea in geomorfologie a dat rezultat datorita evidentierii faptului ca agentii, procesele si fenomenele pot fi integrate pe tipuri in cadrul unui sistem. Cholley defineste sistemul de eroziune in functie de modul de asociere in timp si spatiu a diferitelor agenti externi. Se disting 3 tipuri principale in sistemul de eroziune: 1) sistemul de eroziune fliviatil; 2) sistemul eroziunii aride- in care preomina dezagregarea si transportul materialelor; 3) sistemul de eroziune al glaciatilor-in care se remarca gheata ca pe agent principal si vantul/dezagregarile ca agenti secundari; Colley intituleaza teoria generala a sistemului, distinge: -sisteme inchise -sisteme deschise si defineste unele notiuni cum ar fi feed back, prag, etc. Tricart si Cailleaux au extins notiunea de sistem geomorfologic. Acestia grupeaza agentii si procesele pe sisteme morfogenetice si sisteme morfoclimatice si disting 3 mari sisteme: -sistem morphologic- asociat cu proprietatile fizice ale unui areal precum geometria, compozitia rezistenta la diferite atacuri. Cele mai importante sisteme morfologice din natura sunt: a) morfometria bazinului hidrografic b) morfometria versantilor c) morfometria albiilor d) morfometria tarmurilor
2

-sistemul in cascada e considerat ca fiind cel mai dynamic, Strahler considerandul ca un sistem curgator. Cea mai importanta caracteristica este aceea ca are o structura in care iesirea din sistem formeaza intrarea in alt sistem. -sistemul proces-raspuns (proces forma). Acest sistem exprima relatiile dintre forme si procese. Acest sistem exprima relatiile dintre forme si procese care se stabilesc pe 2 cai: a) procese care altereaya forme si fome care altereaya procese. Acestea se pot stabili intre un sistem morfologic si un sistem cascada. b) feed back-ul opereaza atat crearea unui echilibru cat si crearea starii de stationare in cascada. Prin feed back se intelege revenirea la un sistem sau proces a unei parti din fluxurile de materie, energie sau informatie iesite din acesta avand rol de control al sistemului. Feed back-ul poate fi pozitiv si negativ. Geomorfosistemul e definit de Mac. I. ca o multime de entitati geomorfologice care etaleaza relatiile, putand cuprinde diverse forme de relief de la cele elemente simple (albii, versanti, vai, depresiuni ) pana la cele complexe ( m-tii, campiile) avand o evaluare eterogena.

Geomorfosistemul reprezinta o rezultanta a nivelului sistemului integrat local si regional. Teoria generala a sistemului si-a gasit locul si in abordarea problemeor din geografia umana. Prin prisma acestei teorii asezarile umane sunt considerate si sisteme deschise, iar durata lor de functionare in timp si spatiu este asigurata tocmai de schimbul npermanent cu mediul inconjurator.

Caracteristicile sistemului Orice sistem fizic ori social presupune existenta a 3 caracteristici principale ( structura, functionalitatea, dezvoltarea). Structura unui sistem are in vedere forma de organizare si ordonare a elementelor constitutive si este cea care individualizeaza insusi sistemul.

Functionalitatea este reprezentata de rolul comportamental si aportul fiecarui component la inchegarea intregului in care se incadreaza. Functionalitatea reprezinta totalitatea proceselor de transport, transformare, stocare si transfer de energie, materie si informatie care are loc in sistem. D.p.d.v al functionalitatii sistemul se imparte in trei mari categorii:
1. sisteme izolate- cosiderate ca fiind ideale dar neexistente in natura. 2. sisteme inchise au influenta rara, scimbul facandu-se doar la nivelul

energetic.
3. sisteme deschise au cea mai mare frecventa, sunt des intalnite in natura,

realizand permanente schimburi de substante si energie cu sistemele invecinate. Dezvoltarea este un ansamblu de procese care presupun schimbari, transformari ca urmare a interactunilor existente in cadrul sistemelor materiale. Sistemul are elemente diferite si asemanatoare, are intrari si iesiri ( materie, energie si informatie), cai de comunicatie ( rete de transport, retea de curent electric, retea de apa potabila),rezervoare (materii depozit, energie- baterie, informatii- biblioteca). Curs 2 Calitatile generale al sistemului

1. integralitatea - una din cele mai importante insusiri fiind caracteristica oricarui

sistem fizic sau social.

2. caracterul istoric are in vedere evolutia in timp

a mediului geografic si

transformarile pe care le sufera.

3. caracterul informational reprezinta transmiterea informatiilor de la un sistem

la altul. 4. Conexiunea inversa (feed-back): este in sine un proces prin care rezolvarea unei operatiuni de control este folosita ca parte a datelor pe care se bazeaza urmatoarele operatii de control,ajutand sistemul sa realizeze un raspuns. Conexiunea inversa (feed back) este o insusire esentiala a sistemelor geografice; prezinta similitudini cu sistemele cibernetice datorita nr-ului de inputuri si outputuri. Feed back pozitiv si negative 1. F-b pozitiv: este procesul care amplifica efectui iesirilor intarind astfel intrarile in system. F b pozitiv determina aparitia de noi proprietati in system prin cresterea volumului de substanta,energie si informatii. Este intalnit in cadrul mai multor procese
4

fizico geografice fiind ca factor principal al promovarii autoechilibrului in sistemul natural. Modelul si mecanismul intrarilor si iesirilor dintr-un sistem in cazul fb pozitiv este de asemenea ilustrat intr-un sistem glaciar deschis. In sistemele glaciare intrarile de masa in sistem sunt reprezentate de precipitatii,de detritusul de rica,de radiatia solara si de caldura geotermica. Iesirile sunt reprezentate de vaporii de apa, apa propriuzisa, vapori de gheata, detritusul de roca si de caldura. In cazul sistemelor de asezari umane se stabilesc relatii binedefinite intre cele 3 subsisteme: intravilan, extravilan si populatia. Relatiile apar in baza intrarilor si iesirilor din sistem. Functionalitatea, structura si implicit fizionomia teritoriala a asezarilor sunt determinate de intensitatea, ritmul, frecventa si durata fluxurilor de intrare si iesire. Se considera ca teritoriul intravilan, ca teritoriu construit asigura subsistemului populatiei loc de rezidenta si de munca. Intravilanul da forma asezarii,iar structura influienteaza functiile si configuratia. Extravilanul asigura asezarii resurse primare si secundare intravilanului, dar si produse agricole si materii prime. Extravilanul poate reprezenta si locul de desfasurare a unor practice economice si recreative pentru locuitorii asezarii umane. 2. F-b negativ: procesul in care efectul schimbarii conduce la contracararea impactului initial. El reduce volumul substantei, energiei si informatiei in cadrul sistemului si mentine efectul prelucrarii informatiei intre anumite limite. Ex: sistemul glaciar precipitatiile solide reprezinta intrarile in sistem; aceste determina extinderea in suprafata si volum a ghetarului; de partea cealalta a sist sunt iesirile (ablatiile) si in mod implicit, productia apelor de topire glaciara care au implicatii asipra zonei de ablatie. 5. Autoreglarea: reprezinta o expresie alternativa pentru fb negativ. Este o insusire a oricarui system strans legata de feed back care dirijeaza ansamblul proceselor in cadrul sau catre finalitate sau catre starea de echilibru a sistemului respective. Finalitate Autocontrol. Presupune un concept sinonim homeostaziei prin care un organism sau un system oarecare isi arata capacitatea de a mentine starea de echilibru prin adaptarea la schimbarilor de mediu cu ajutorul implicit al fb negativ; asa se asigura faptul k sistemul nu-si va pierde controlul. 6. Echilibrul dinamic: caracterizeaza orice tip de system daca se are in vedere faptul k evolutia sa e o succesiune in timp si spatiu de echilibre si dezechilibre. Acesta
5

este present in orice sistem fizic. Sta la baza tuturor actiunilor implicit la baza dinamismului proceselor natural. 7. Reflectarea: proprietatea oricarei structure si a oricarui system geographic strans legata de informatii. Se evidentiaza prin actiunea dintre 2 sisteme in care unul dintre acestea dup ace inregistreaza si pastreaza informatiile le va transmite ulterior sistemului cu care se afla in interactiune. Vegetatia = reflectarea conditiilor de mediu a interactiunilor dintre sistem relief clima sol. 8. Autostabilitatea: strans legata de feed back. Ca proprietate a oricarui system, aceasta se identifica cu capacitate insasi a tuturor proceselor de a mentine intregul ca pe un tot functional si de al adapta permanent la inluientele exterioare. Acest tip de manifestare si de control e posibil datorita existentei unei forte interne care controleaza si regleaza procesele in sensul aratat mai sus. 9. Ierarhizarea: presupune o relatie de subordonare organizatorica si implicit functional. Se bazeaza pe existent unor subsisteme component situate la niveluri inferioare de organizare a unui system. Dispunerea subsistemelor se face in forma piramidala in fc de gradul lor de complexitate. Fiecare din aceste subsisteme prezinta anumite caracteristici, relatii si legi specifice. Privit in mod ierarhic Masivul Fagaras = subunitate a grupei cu acelasi nume careia ii apartine, inscrisa unitatii de ordinal III a masivelor central inalte. Aceasta unitate la randul ei se incadreaza unitatii de ordinal II a Carpatilor Meridionali, iar unitatea de ordinal II este integrata marii unitati carpatice de ordinal I. Ierarhizare = relatii pe vertical.

Capitolul 5 Ierarhizarea sistemica a mediului: Ierarhizarea si implicit clasificarea = metoa de analiza si cercetare specifica geografiei (special peisajelor), metoda fiind utilizata in regionarea geografica. Vintila Mihailescu (1968) a fost cel care a realizat fundamentarea teoretica a regionarii geografice mentionand ca aceasta este un mod de a evidential marea varietate a combinatiilor locale si regionale ale elementelor complexului geographic. Troll a evidentiat ecotopurile ca unitati teritoriale elementare. Soceava a stabilit 3 ordine principale de marimi geoecologice: planetar, regional si topologic. In acceptiunea lui Soceava orie mediu geographic are 2 particularitati: - omogenitatea (geomere) - eterogenitatea (geocore)
6

La cele 3 niveluri, planetar, regional, topologic, Soceava stabileste in cele 2 serii, a geomerelor si a geocorelor diferite tipuri de peisaj, diferite clase si subclase de geomere sau de geocore. Clasificarea peisajelor dupa Ianos: 1. Nivelurile superioare: zona, domeniu, regiune. Zona: primul nivel de clasificare, marime planetare influientata de dimensiunea si forma Pamantului se individualizeala dupa climat, dupa marile biomuri dispuse in mod succesiv si concentric de la Ecuator catre poli. Domeniu: al II-lea nivel de clasificare-suprafete mari; poate fi reprezentat de sistemele montane, de marile campii, de podisuri etc. Regiunea: al III-lea si al IV-lea nivel de clasificare este reprezentata de un spatiu, de un anumit tip de relief, de clima, de vegetatie din cadrul unor forme majore de relief. 2. Nivelurile inferioare: Geosistemul - cel mai important nivel inferior al taxonomiei, o serie de caracteristici, de mare importanta, situate intre nivelurile 4 si 5. In cadrul geosistemului relieful si climatul ocupa rolurile principale Geosistemul se afla in starea de climax, daca exista echilibru intre pot ecologic si exploatarea biologica. Starea de climax se realizeaza foarte greu deoarece atat potentialul ecologic cat si ocuparea biologica au character instabil in timp si spatiu. Geosistemul este cea mai importanta unitate in criteriile de analiza, amennajare si dezvoltare a oricarui spatiu geografic. Geofacies: ansamblul fizionomic, omogen present in interiorul unui geosistem. Se impune prin urm trasaturi: este reprezentat la nivel local, este caracterizat de un anumit potential ecologic si de o exploatare biologica bine determinate. Geofaciesul reprezinta o veriga a geosistemului, din acest motiv se vorbeste de lanturi progresive si regresive de geofaciesuri. Geotopul: incheie ierarhizarea unitatilor inferioare carora li se subordoneaza ierarhic si are urm caracteristici: - are cea mai mica valoare spatiala ( suprefete de cativa mp )

- in cadrul geotopului se evidentiaza diferite microforme de relief: crovurile, diaclaze, vai f mici. - conditiile ecologice ale acestor microforme de relief sunt total diferite de cele ale geosistemului caruia ii sunt integrate ierarhic. - structurile ecologice au caracter relict si endemic. - valoare peisagistica importanta. Clasificarea geotopurilor: - dupa stadiul de evolutie: statice si dinamice - dupa pozitia si importanta lor: locale, regionale, nationale si international - dupa origine: geotop fara modificari antropice si cu modificari antropice

Tipurile de relatii in cadrul sistemelor Orice system se caracterizeaza printr-o serie de relatii, legaturi, conexiuni intre elementele si componentele sale, sau intre subsistemele component. Relatiile de un anumit grad se stabilesc pe anumite nivele si anumite conjuncture,spatio - temporale. 1. Relatiile din cadrul sistemelor geografice: a) Relatii in serie: impuls component impuls urm component.

b) Relatii paralele: element sau component transmite impuls la 2 sau mai multe elemente care devin inceputul unei relatii in serie. c) Relatii mixte: serie + parallel d) Relatii retroagente binare simple: un element influienteaza comportamentul altui element care la randul sau il influienteaza pe primul e) Relatii retroagente binare complexe: traseu circular element1 impuls element2 impuls element1. f) Relatii intracomponentale: relatii care se stabilesc intre aceleasi tipuri de component: relatii abiotice : relief relief; clima clima etc; biotice si antropice. g) Relatii intercomponentale: se stabilesc in cadrul componentelor diferite ale unui sistem: abiotice biotic: relief vegetatie; abiotice antropice: natura om. 2. Relatiile in cadrul sociosistemelor: Ca atribut al analizei si cercetarii geografice umane sociosistemul prezinta la randul sau o serie de relatii care il structureaza si il individualizeaza. a) Relatii de productie character pur material si se stabilesc intre producaror si obiectul muncii sale. Sunt prezente atat in sfera productiei,repartitiei,circulatiei marfurilor cat si in sfera consumului. Aceste relatii au in vedere 3 aspecte: - producator obiectul muncii - producator producator

- productie producatori b) Relatii interpersonale: sunt representate de lagatura dintre indivizi fapt ce atesta caracterul asociativ al omului sub forma familiei, a grupului si al comunitatilor. c) Relatiile sociale: apar in timpul vietuirii comune a activitatilor materiale si spirituale. Acest tip de relatii a evoluat istoric si a dat nastere de-a lungul timpului unor sisteme caracteristice. d) Relatii de vecinatate: sunt determinate atat de pozitia geografica a unui loc sau a unei structure geografice, cat si de procesele energetic si informationale. e) Relatii de comportament: raporturile pe care le are omul cu mediul inconjurator. f) Relatii interspatiale: miscarea oamenilor si a marfurilor precum si miscarea ideilor in cadrul unui system geographic sau in cadrul diferitelor sisteme geografice. 3. Relatii in cadrul ecosistemelor Orice ecosystem se caracterizeaza printr-o serie de relatii intre speciile component. Aceste relatii, numite si interspecifice au character de forte integratoare in system: a) Relatii topice: se bazeaza pe informatia reciproca a speciilor in cadrul statiunilor lor de viata. b) Relatii fabric: se bazeaza pe faptul ca anumite specii de animale utilizeaza organismele altor specii precum si resturile moarte ale acestora ca surse de nutritie.

10

c) Relatii forice: sunt determinate de transportul si in mod implicit de raspandirea unor organisme dintr-o anumita specie de catre alte organisme din alta specie. d) Relatii trofice: se refera la faptul k o anumita specie este concurenta intr-un anumit teritoriu pentru hrana cu alta specie sau se hraneste pe seama unei alte specii. Pe langa aceste relatii s-au stabilit si altele complementare: spatial, coevolutive, comensalism, parazitism, concurenta, mutualism, pradaciune si amensalism. Relatii spatiale: determina prezenta in spatiu a unei specii datorita alteia. Relatii coevolutive: plante insecte; plante microorganism; insect microorganism. Relatii de parasitism: convietuire interspecifica viata organismelor parazitare depinde de viata organizmului gazda. Relatii de concurenta: se produc si se desfasoara pe fondul disputei pentru resursele mediului; spatii reduse,hrana putine determina concurenta; animale pt hrana, iar plantele pt lumina. Relatii de pradaciune: pradatorism process ecologic essential. Aceste relatii sunt det de animalul pradat. Rol important al pradatorilor in productivitatea si dinamica populatiilor cu care se hranesc.

11

Relatii de amensalism: sunt det de faptul ca o specie considerata amensala este impiedicata in dezvoltarea sa de catre o alta specie considerate inhibatoare si care nu sufera niciun prejudiciu in aceasta actiune. Relatii de comensalism: cel mai simplu caz de interactiune pozitiva si totodata prima faza evolutiva catre dezvoltarea relatiei de mutualism. Comensalismul implica 2 tipuri: - in care exista un character permanent intre gazda si comensal; - nu implica acest contact. Relatii de mutualism: sunt cunoscute si sub numele de relatii de simbioza. Ele reprezinta forma cea mai evoluata care se stabileste intre specii. Ex.: bacterii fixatoare de azot

Discontinuitatea geografica si conceptul de prag Acest concept a aparut odata cu incercarea de a explica miscarea in cadrul unui system geographic precum si explicarea evolutiei spatiale a fenomenelor. Primele referiri asupra notiunii de discontinuitate au fost facute asupra proceselor geomorfologice,iar termenul de prag a fost dat initial de catre Strahler in 1950,dar fara a fi aprofundat si anazizat ca atare, prima definitie a pragului fiind data de Brunet in 1968.

12

Tipuri de discontinuitati: - dupa talie: disc locale (abrupturi); regionale; globale (la nivelul geosferelor, a arealurilor de subductie); - dupa stadiul evolutiv: prezente (aflate in plina actiune) fosile (inafara functiunii) - dupa intervalul de timp al starii de functionare: de foarte scurta durata (ore, zile) de scurta durata (mai multi ani) durata medie (decenii) durata foarte lunga (sute sau mii de ani)

Tipuri de praguri: 1. Praguri de manifestare: caracteristice tuturor fenomenelor si proceselor care nu se pot evidential decat in conditiile in care factorii miscarii au deposit o valoare minimala. Ex: procese de alterare chimica sunt generate doar in conditiile existentei unei cantitati minime de apa. Toate procesele de eroziune corespund pragurilor de manifestare
13

Aceste praguri pot fi separate si altitudinal, din acest motiv ele mai poarta numele de praguri de separatie. Ex: geografie umana: tramvai nr minim de calatori pt a functiona. Pragurile de manifestare se pot reprezenta graphic prin 2 ecuatii de gr 1 si 2 : Y= a + bx si Y=a + bx + cx. 2. Praguri de extinctie: corespund momentului cand o anumita cantitate devine in timp atat de slaba sau atat de redusa incat fenomenul sau procesul considerat inceteaza brusc sa mai functioneze. Ex: limita de la care se produce extinderea procesului de eroziune in zonele montane in urma defrisarilor efectuate pentru marirea spatiului de pasunat. 3. Praguri de divergenta: determna intr-un anumit punct al desfasurarii unui fenomen schimbarea brusca a vitezii, intensitatii si ritmului unui process fara ca accelerarea sau incetinirea sa impuna schimbarea sensului de evolutie a procesului respectiv. Ex: o anumita cantitate de materiale solide transportate de un curs de apa creste incet, la inceput odata cu debitul de apa pentru ca apoi debitul sa creasca brusc, inclusiv cantitatea de material solid transportat. Pragul de divergenta caracterizeaza si domeniul geografiei populatiei, astfel valoarea procentuala a deceselor poate sa descreasca at cand se inregistreaza un progres economic si sanitar.

14

In unele situatii in care divergentele intersecteaza mai multe curbe grafice originea lor poate fi considerate drept prag de crestere. Ex: suprafata agricola: cu cat suprafata este mai mare cu atat rentabilitatea este mai ridicata; tipul de combustibil folosit este imp pentru rentabilitatea productiei agricole in esnsul ca motoarele diesel sunt mai rentabile dacat cele pe banzina. 4. Pragurile de inversare si de opozitie: ambele au o caracteristica comuna in sensul ca unele valori critice ale fenomenelor sau proceselor devin puncte de simetrie, fata de acesta sensul miscarii se schimba. Daca sensul evolutiei se face in directive contrara mersului fenomenului in prima parte a dezvoltarii sale, punctual de simetrie = prag de inversare, iar daca sensul miscarii genereaza procese care se opun fenomenului, punctul de simetrie = prag de opozitie. 5. Prag de saturatie: limiteaza in timp si spatiu evolutia unui fenomen, dar isi conserva starea respectiva in urma atingerii saturatiei. Ex: capacitatea de infiltrare a apei in sol pana la atingerea pragului de saturatie. 6. Praguri de taiere: sunt evidentiate de ruperea coeziunii interne a unui organism sau a unui material datorita unei actiuni calificata drept stres. Ex georafie umana: sunt mentionate exemple din evolutia societatilor cand in urma revolutiilor sau asa numitelor mutatii istorice sau produs o serie de transformari politice si sociale. 7. Pragurile de schimbare de stare: marcheaza limita de la care un corp sau

fenomen se transforma in alt corp sau fenomen diferit calitativ, avand in vedere
15

complexitatea structural si dinamica nu numai in cadrul geomorfosferei dar si in celelalte sfere in care natura prezinta un mod specific de organizare si de manifestare. Schimbarile de stare ale acesteia sunt diverse si foarte frecvente in timp si spatiu. Ex: trecerea de la curgerea laminara la curgerea turbulent depinde de cantitatea de apa Transformarea solului din corp solid in corp elastic, plastic depinde de asemenea de cantitatea de apa dar si de insusirile sale fizice, chimice, mineralogice; astfel fenomenul va fi mai accelerat in cazul unui sol argilos in compozitia caruia vor predomina minerale argiloase de tipul smectitului. 8. Pragurile de popas etape intermediare care apar pe parcursul evolutiei unor fenomene; astfel de praguri se pot intalni in decursul alternantei dintre fenomene de inghet dezghet sau a fenomenului de alterare pe parcursul caruia apar reactii intermediare de solvatare sau de precipitare. Acestea au o importanta deosebita in evolutia diferitor procese geomorfologice. 9. Pragurile de oscilatie - apar atunci cand la trecerea peste un anumit prag , apare un nou fenomen, stare, fara ca factorii care au determinat trecerea sa fie afectati. Ex: in evolutia unui fenomen geomorphologic legat de eroziune sau acumulare pot aparea pe parcurs praguri cum ar fi legate de natura rocii pe patul de alunecare care pe moment opreste inaintarea fenomenului. 10. Pragurile de ireversibilitate sunt cele care indiferent de sensul miscarii si natura mecanismelor fac imposibila revenirea sistemului la o stare asemanatoare cu cea existenta inainte de trecerea pragului.
16

Ex: retragerea fruntii unui ghetar, regresiunea este determinate de incalzirea climatica si afecteaza lungimea si grosimea ghetarului. 11. Pragurile de compensatie: sunt cele care in anumite conditii provoaca modificari ale factorilor de evolutie astfel incat accentuarea sau diminuarea efectelor unui factor atrage dupa sine o reactie de sens contrar exercitata asupra altui factor. Ex: intr-o masa de grohotis, in urma acumularii de material si in urma cresterii gradului de umiditate apare tendinta de depasire a pantei de echilibru; se instaleaza o miscare de compensatie care intarzie declansarea fenomenului fara repercusiunii importante asupra evolutiei generale a fenomenului.

Peisajul Este expresia vizibila si spatial a tuturor actiunilor sistemului natura societate, a constrangerilor si potentialitatii mediilor natural, a consecintelor actuale si a celor mostenite, a mecanismelor economice si financiare, a jocurilor politice si a presiunilor sociale. Este obiectul de studio al geografiei; Este un concept global daca se are in vedere caracterul sau integrator de sinteza; Peisajul se identifica cu o anumita forma, dimensiune fizionomica in functie de predominarea structural si de dezvoltarea spatial a uneia sau a alteia dintre componentele sale. Ielenicz divizeaza mai multe tipuri de peisaj: Natural; Antropic; Geografic.
17

Structura si textura peisajului: sunt doua elemente de analiza a peisajului extreme de importante. Structura: are in vedere studiul asanumitelor axe care compun peisajul si modul lor de organizare. Formele unui peisaj oarecare sunt modificate cu ajutorul unor elemente folosite in mod current in sitologie; aceste elemente sunt: - liniile de forta (directoare/secundare) alcatuiesc scheletul peisajului; - liniile vizuale- marginea superioara a formelor de relief din ultimul plan al unui peisaj; - liniile si punctele de convergenta sunt elemente de forta ale peisajului acolo unde se opreste viziunea in perceptia sa de ansamblu. - punctual de apel element structural extreme de important reprezentat de un element vertical sau de o etajare orizontala (copac izolat, stanca etc). Textura: are in vedere aspectul si modul de distributie spatiala precum si raporturile intre diferitele grupuri peisagistice; cu ajutorul ei pot fi inventariate si selectate anumite spatii de analiza ale peisajului luat in studiu. Poate fi analizata in functie de dominarea componentelor cadrului geografic. Din acest punct de vedere se deosebesc 3 tipuri de spatii geografice: - spatii naturale prin excelenta - functionale - mixte.

18

Geografia Mediului 4 Decembrie 2009

Textura peisajului din Muntii Fagaras : datorita faptului ca analiza s-a efectuat in cursul iernii, textura era omogena, ea fiind constituita din suprafete predominant acoperite cu zapada si din supfrafete mai reduse reprezentate de stancile neacoperite cu zapada. Un al doilea exemplu mult mai comun pe care il vom descrie se refera la abruptul Muntilor Bucegi vazut din Muntii Baiului. Compozitia peisajului este interesanta prin individualizarea a doua planuri distincte: in primul plan se observa un sector al suprafetei Gornovita sau al nivelului Predealului, marcat de cateva linii secundare; in cel de-al doilea plan se remarca abruptul Bucegilor cu o silueta puternica reprezentat pe tot aliniamentul sau de frontul estic de cueste puternic modificat datorita conglomeratelor putin rezistente si datorita nivelului de baza coborat al vaii Prahovei; Acest plan este dominant in ansamblul peisajului. Liniile de forta sunt caracteristice el coborand brusc catre nivelul Predealului. Contactul dintre cele doua planuri se face de-a lungul unei linii de convergenta care traverseaza cvasiorizontal peisajul de la un capat la altul. Axa vizuala detaseaza configuratia abruptului Prahovean al Bucegilor in acest sector. Pe platou se observa si doua puncte de apel. Primul se refera la varful Caraiman, cu monumentul eroilor, situate in partea stanga a peisajului. Al doilea reprezinta Releul de televiziune de pe varful Costila. Textural avem de-a face cu un peisaj natural prin excelenta, individualizat in plan vertical prin doua tipuri: padurile de rasinoase care dau o culoare neagra-cenusie dominanta in primul plan. domina roca abruptului formata din calcar si conglomerate(in al doilea plan).

19

Culoarea peisajului analizat tot iarna, trece de la negru-cenusiul padurii la albul zapezii. Vizibilitatea si implicit claritatea peisagistica este influentata de conditiile climatice. In al treilea caz in acest areal se separa un peisaj mixt, format din componenta naturala, alcatuita din abruptul prahovean al Bucegilor si zona padurilor de conifere. La baza se distinge componentan antropica respective orasul Busteni. Structura peisajului este reprezentata de liniile de forta caracteristice muntilor Bucegi, axa vizuala care marcheaza distanta pana la care este perceput peisajul, punctele de apel si axele secundare, toate acestea evidentiind energia de relief din sectorul abruptului si din cel forestier. Din punct de vedere textural, se remarca caracterul neomogen putand fi modificate trei aspecte: partea superioara a abruptului, dominanta de culoarea zapezii si de padurea care se insinueaza pe abrupt. la partea mediana a peisajului se remarca omogenitatea padurii la partea inferioara si in prim planul peisajului se evidentiaza neomogenitatea peisagistica datorata varietatii constructiilor.

Metode de analiza a peisajului

1.

Analiza structurilor spatiale

Metoda in sine influentata de teoria sistemica, se bazeaza pe identificarea si descoperirea structurilor spatial geografice de nuanta naturala dar si a celor de nuanta antropica. Ca mijloc de analiza sunt folosite aerofotogramele, care ofera un camp vizual mult mai mare d.p.d.v. structural. Pentru exemplificare, folosim un peisaj mixt si anume cel descries anterior. Metoda cuprinde patru etape principale:
20

a.are in vedere separarea spatiului in forme poligonale vizibile ca unitati elementare ale peisajului. Se obtin astfel spatii ale caror structura interna este omogena. Aceste spatii sunt denumite unitati de peisaj. (ex. Un masiv forestier binereprezentat printr-o anumita specie forestiera, o creasta Montana, o campie, un ansamblu de culturi agricole, un cartier urban) b. se va acorda atentie sensului geographic al fiecarei unitati de peisaj identificat. D.p.d.v analiza va fi concetrata asupra a 4 elemente esentiale: *vegetatia find prezenta in toate tipurile de peisaj. In exemplu, vegetatia este bine structurata in planul median ai peisajului respective, intre orasul Busteni si baza abruptului estic al muntilor Bucegi. Vegetatia pune in evidenta atat altitudinea formelor de relief cat sip anta. In mod deductive climatului si componenta edafica. De asemenea evidentiaza importanta economica pentru exploatarea lemnului, interesul turistic si gradul de protectie pt mediul inconjurator. In functie de repartitia spatiala a formatiunilor de vegetatie s-au stabilit 3 clase: I. Prima clasa cu o valoare procentuala de 100% este reprezentata prin padurile spontane mature care nu sunt supuse explotarilor forestiere. Se recunosc cu usurinta datorita gradului inaintat de omogenitate. Ele apar in partea mediana a peisajului. II.Are o valoare procentuala de acoperire cuprinsa intre 50-100%. Apare in partea inferioara a abruptuluifiind fragmentata de morfologia terenului, de procesele de versant foarte active. III. Are o valoare procentuala de acoperire cuprinsa intre 10-50%. Vegetatia este rara. Caracter eterogen, imprimat de alternanta caselor si a retelei stradale din orasul Busteni. IV. Are un grad de acoperire sub 10%, reprezentata prin excelenta de vegetatia erbacee caracteristica celor mai mari altitudini, ale domeniului subalpin si alpin.

21

*speciile vegetale acestea indicand caracteristicile climatice si edafice ale mediului respectiv. In exemplu dat mare aprte de vegetatie este reprezentata de padurile de conifere si partial de foioase., *gradul de artificializare al mediului reprezinta suma tuturor transofrmarilor observabile in peisaj, realizate in scopul productiei economice. In exemplul dat, gradul de artificializare, characteristic abruptului prahovean al Muntilor Bucegi este nul. In cazul sectorului median al peisajului, in care predominca speciile forestiere, fara interventie sau cu o slaba interventie antropica, gradul de artificializare este foarte redus. Acesta este puternic in planul inferior al peisajului, respectiv orasului Busteni. In aceasta situatie, aproape toate elementele sunt antropizat, inclusiv mare parte din vegetatie. c.Consta in marcarea fiecarui tip de geosistem din peisaj. Cu aceasta ocazie vor fi puse in evidenta interrelatiile pe verticala care se stabilesc intre componentele de mediu, respectiv intre climat, vegetatie, sol, roca si interventia antropica. d. Este reprezentata practic de concluziile obtinute in urma analizei. Se evidentiaza relatiile care se stabilesc pe orizontala si care leaga intre ele geosistemele. Pentru analiza acestei etape se alcatuieste o harta a geofaciesurilor.cu ajutorul careia poate fi stabilita relatia ierarhica, genetica cu nivelul superior al geosistemelor.

2.

Analiza prin cuantificare Se aplica de regula peisajului montan inalt, in cadrul caruia se calculeaza asa

numitul indice de alpinitate. Acesta reprezinta o valaore care insumeaza cele mai importante caracteristici ale muntelui inalt: altitudinea, exepunerea versantului, conditiile climatice, reprezentate prin temperatura, precipitaii, durata zapezii, altitudinea limitei padurii, vegetatia, solul si utilizarea lui, densitatea populatiei. In cazul indicilor de natura fizica si in special a celor climatici se aplica formulele de calcul pentru valorile statistice( de regula medii) ale temperaturii, precipitatiilor, durata persistentei zapezii. De asemenea se apreciaza valoarea unui parametru numit continentalitate(adica distanta la care se simte influenta climatica majora) Celelalte valori se iau de pe hartile
22

topografice, geomorfologice, hartile vegetatiei. In cazul solului se apreciaza calitativ natura lui si natura utilizarii lui. In cazul turismului se apreciaza calitativ diferite folosinte ale terenului( pentru ski, pentru alpinism, parc national, bai termale). Toate aceste niveluri primesc cate o nota iar insumarea notelor finale va constitui indicile de alpinitate.

3.

Analiza cu ajutorul chestionarului Se foloseste in special atunci cand lipsesc datele statistice, sau cand acestea

sunt nerelevante pentru evaluarea peisajului. Chestionarul cuprinde mai multe puncte prin care se evidentiaza aspectele de natura economica, sociala, culturala, urbanistica si alte intrebari care evidentiaza natura si tendintele de dezvoltare a peisajului in cauza. Fiecare din aceste puncte are mai multe subniveluri notate de la 1 la 7 care stabileste intre limitele contrastante gradul de apreciere al celor chestionati. De pilda in cazul nivelului de dezvoltare economica limitele sunt de la un nivel sarac la unul bogat cu 7 graduari. Cei chestionati vor raspunde prin incercuirea unui anumit nivel dupa aprecierea fiecaruia. Directii actuale de abordare a peisajului Acesta a devenit astazi un concept interdisciplinar prin abordarea

multifunctionala si prin valentele sale de reprezentare in timp si in spatiu. Avand in vedere faptul ca metodele de investigare se bazeaza atat pe stiintele naturale cat si pe cele socio-umane, intelegerea peisajului a deposit faza observatiei pure si a interesului istoric. Metodele de analiza s-au dovedit cu atat mai importante cu cat impactul antropic a creat infrastructure noi schimband intr-o oarecare masura natura peisajului. Peisajul a fost clasificat in mai multe tipuri: peisajul - cadru de viata: se considera ca elementele sale componente contribuie in totalitate in diferite proportii la prezenta si existenta durabila a vietii. peisajul patrimoniu: are valoare naturala si istorica gasindu-se in memoria colectiva a tuturor popoarelor

23

 peisajul resursa: capata valoare de marfa a industriei turistice, reprezinta un suport al activitatilor economice de profil. peisajul- valoare de identitate: o marca de identificare in timp si spatiu la o anumita cultura, societate sau grup uman. peisajul cultural: tip particular de peisaj, fiind utilizat din ce in ce mai mult in cadrul geografiei culturale. D.p.d.v al intelegerii raportului om-mediu natural si a creerii cadrului conceptual de analiza au fost vehiculate mai multe idei. I. Determinism: se bazeaza pe relatia cauza-efect intre mediu fizic si cel cultural. S-a impus prin excelenta odata cu ideile lui Darwin. In forma sa cea mai simpla, acesta are in vedere faptul ca toate actiunile umane, cum ar fi munca si activitatea creative sunt predeterminate sau controlate de o anumita parte a elementelor cadrului fizic. Deteminismul a fost prezent in special in Europa Occidentala, adeptii acestui curent punand accent pe rolul factorilor climatici asupra starii fiziologice si comportamentale, inclusive asupra laturii culturale. Ei explica diferentele de comportament care apar la populatiile din zona temperata si la cele din zonele tropicale tocmai prin influenta factorilor climatici. II. Posibilism: scoala de gandire geografica, curent de natura tehnologica care sustine faptul ca omenirea a reusit sa treaca peste barierele fizice ale mediului cu ajutorul stiintei si tenologiei. III. Probabilism: reprezinta o sinteaza a celor doua curente, anterior descries si are in vedere trei aspecte: a. primul aspect se refera la faptul ca mediul fizic determina o mare parte a actiunilor omului. b. evidentiaza faptul ca societatile avansate pot preintampina constrangerile mediului fizic prin tehnologie.

24

c. analiza modului de utilizare a peisajuluisi utilizarea acestuia trebuie sa ia in considerare, atat factorii naturali cat si cei antropici, avand in vedere si nivelul viitor de dezvoltare a societatii.

Capitolul IV Analiza Geosistemului

Geositemul= sistem deschis, un intreg alcatuit din elemente corelate ale naturii, supus legilor acesteia, actionand in invelisul geografic. Acesta sufera din partea societatii omenesti influente diverse transformand considerabil elementele sale initiale. Functiile geosistemului Geosistemul are o functionalitate proprie rezultata din interactiunile multiple ale componentelor sale. In egala masura fiecare din componentele geosistemului are unitati si subunitati spatiale si dinamice, legate interactiv. Aceleasi tipuri de legaturi mentin subsistemele si unitatile respective intr-o retea ierarhizata tridimensional. Astfel fiecare unitate indiferent de pozitia ei in sistem este legata interactiv cu unitatile de pe acelasi nivel iararhic, controleaza unitatile subordonate si este controlata de una sau mai multe unitati sistemice de rang superior.( de ex. Un bazin hidrografic reprezinta o structura sistemica, constituita predominant din component natural avand ca unitati sistemice subordonate bazinele afluentilor de diferite ordine, pe acestea el le controleaza prin mecanisme variate actionand cu diferite intensitati ca o consecinta a componentei cheie care este nivelul de baza. La randul lui este controlat de un colector de ordin hidrografic mai mare subordonat nivelului de baza general) ( ex2. Padurea este un ecosystem care controleaza ca unitati subordonate arboretele tinere, poienile cu pajisti si intr-o oarecare masura sectoarele de rau, lacuri, mlastini aflate in spatial forestier. In relatiile interactive de subordonare padurea este controlata de complexul morfoclimatic si de interventiile antropice. Functionalitatea geosistemului consta intr-o
25

imensa varietate e transferuri de materie, energie si informatie in intreaga ierarhie. Acest transfer de ansamblu se exprima prin fluxuri care in mod controlat circula in interior. In mod frecvent fluxurile respective au un character cyclic, descriind circuite: circuitul apei, circuitul elementelor nutritive in sistemul sol-planta-animal-om., circuitele de productie si de schimb. In sistemul sol-atmosfera-apa se produc mai multe circuite legate de carbon, azot, fosfor, potasiu si alte elemente. Se produc mai multe intrari si iesiri care asigura legatura acestui sistem cu alte sisteme inconjuratoare. La nivelul fiecarui circuit a unui element chimic stau o serie de procese care descriu intimitatea fenomenelor care se petrec intre cele 3 componente. In cazul azotului se produc intrari de azot prin precipitatii, ingrasaminte chimice si naturale si din aer prin fixarea biologica datorita unor bacterii speciale. In sol se petrec procese de hidroliza, nitrificare, amonificare, imobilizare, de fixare biologica, de adsortiesi volatilizare. Mecanismele, dimensiunile si ritmul acestor fluxuri sunt decise in cea mai mare parte in interiorul fiecarei structuri sistemice. Aceasta activitate reprezinta functionalitatea structurii respective, realizata ca urmare a relatiilor de tip interactiv. Functiile esentiale ale geosistemului sunt in numar de 4: Functia de executie precipitatiile atmosferice introduce noi volume de apa in rauri, in lacuri si prin inflitrare in sol si apele subterane. EX. Aprovizionarea cu materii prime si desfacerea produselor finite alimenteaza si pun in circulatie rezultatele unor activitati productive. Functia tactica actioneaza ca regulator al dimensiunilor, directiei si ritmului pe care executia trebuie sa le respecte. Circulatia generala a atmosferei regleaza volumul si distributia spatiala a precipitatiilor. Selectia naturala regleaza efectivele de consumatori din diferite ecosisteme. Mecanismele pietelor de aprovizionare si desfacere regleaza productia. Functia strategica( de control) Capacitatea fiecarei structuri de a controla permanent rezervele disponibile, de a decide marimea apelului la aceste rezerve, ritmul consumarii, ritmul si dimensiunile fluxurilor de iesire.

26

Ex. Tipul de climat constituie elementul de control al regimului precipitatiilor. Ex. Interactiunile din geosistem creaza conditii diferite in timp si spatiu pentru selectia naturala. Functia de coordonare este cea mai cuprinzatoare, presupune o buna integrare in reteaua de unitati sistemice si asigura o functionare durabila. Ex. Zonalitatea latitudinala si altitudinala a asociatiilor vegetale si animale ca si marile structuri politicoeconomice sunt expresii ale coordonarii si dezvoltarii de tip sistemic. Autoreglarea in cadrul sistemelor

Desfasurarea functiilor mentionate, cat mai aproape de parametri optimi permite oricarui sistem sa-si asigure stabilitatea existand premise suficiente pentru dezvoltare.. Coordonarea optimia a functionalitatii interne si integrarea eficienta in reteaua sistemica exprima capacitatea strcuturii respective de a se autoregla. Aceasta inseamna ca sistemul este capabil sa se informeze permanent asupra starii interne si asupra raporturilor existente, de asemenea poate sa decida in mod adecvat, asupra capacitatii interne de actiune. Autoreglarea ca forma optima a functionalitatii sistemului actioneaza de-a lungul intregii sale evolutii. Autoreglarea este un process foarte complex care nu are intotdeauna un caracter continuu. Perioadele de discontinuitate caracterizeaza situatiile in care din cauza interne sau externe sistemul este obligat sa decida unele modificari. Astfel se pot modifica dimensiunile unor functii, se inverseaza unele etape, se renunta la altele, se insusesc comportamente noi.

Dinamica geosistemelor

Dinamica =o insusire a oricarui geosistem prin care se evidentiaza orice modificare produsa in componentele lui si efectele respective. D.p.d.v al dinamicii se intalnesc mai multe tipuri de geosisteme. Primul tip:
27

I.Geosisteme in biostazie se remarca prin marele grad de stabilitate a sistemelor ecologice datorita proceselor geomorfologice reduse sau chiar nule. Evolutia intregului sistem se face doar prin procese biochimice cum ar fi pedogeneza si chiar selectia speciilor. Impactul antropic prin diferite forme poate genera o dinamica regresiva a vegetatiei, a solurilor dar fara a perturba echilibrul dintre potentialul ecologic si exploatarea biologica. In functie de diferite variatii are gradului lor de stabilitate au fost determinate mai multe subtipuri de geosisteme in biostazie., *geosisteme climatice - se caracterizeaza prin stare de echilibru fiind bine conservate si cu o patura organica stabila. Impactul antropic in general redus nu modifica echilibrul de ansamblu al geosistemului. In cazul unor fenomene naturale precum alunecari de teren, avalanse, prabusiri de pietre, care pot afecta geosistemul are loc o refacere rapida a acestuia. Potentialul ecologic nu este modificat. *geosisteme paraclimatice generate de o evolutie regresiva, in general de origine antropica, prin diferite actiuni care dtermina o ruptura pe un termen mai lung al geosistemului si o modificare partiala a potentialului ecologic sau a explotarii biologice , In cazul acestui subtip, evolutia interioara a geosistemului se face in conditii artificiale tinzandu-se la o alta forma de climax. Ex.: reimpaduririle din zonele montane. *geosisteme degradate cu dinamica progresiva - Corespund spatiilor candva amenajate de om in diferite scopuri, ulterior parasite de acesta. In urma abandonarii se constata un proces de revenire la starea de echilibru a peisajului, anterior amenajarii antropice. Porcesul este cunoscut si sub numele de renaturare. Ex: anumite suprafete din Delta Dunarii care anterior au fost scoase de sub ape pentru o utilizare agricola care dupa cativa ani de folosinta agricola datorita rezultatelor slabe de productie, terenurile au fost parasite si reinundate. *geosisteme degradate cu dinamica regresiva(fara o modificare importanta a poentialului ecologic) sunt reprezentate prin spatii puternic antropizate. In aceste conditii de antropizare vegetatia este modificata sau chiar distrusa, solurile sunt transformate prin diferite practici agricole. Echilibru ecologic in ansamblu nu este

28

distrus, in schimb sub aspect geomorfologic se remarca fenomenul de eroziune ca urmare a lucrarilor mecanice efectuate in conditii de tehnologie primitiva. II. Geosisteme rehxistazie rehxistazia= ruptura a starii de chilibru biologic intre sol, vegetatie si climat, intr-un areal dat, prin procese de eroziune, prin schimbari climatice sau chiar din cauze tectonice sau antropice. Rehxistazia rezulta in urma unor puternice procese geomorfologice. Procesle de eroziune, transport si acumulare a fragmentelor determina o puternica dinamica a versantilor si in mod implict modificari improtante ale potentialului ecologic. Geomorfogeneza este contrara proeselui de pedogeneza, datorita efectului ei puternic degradator. In functie de intensitatea proceselor s-au diferentiat doua tipuri de rehxistazie :- rehxistazia adevarata(propriuzisa) determinate de puternice procese de eroziune si implicit de modelarea reliefului. Implicatiile acesteia asupra solului si asupra covorului vegetal sunt totale, in cazul unei interventii antropice poate rezulta chiar o rupture de tip catastrofal a echilibrului geosistemic. -rehxistazia limitata se caracterizeaza printr-o intensitate mai redusa in care procesele de eroziune au o intensitate mai redusa afectand superficial covorul vegetal, litiera si orizontul superior al solului.D.P.D.V aceasta nu genereaza aparitia a noi forme de relief. Datorita faptului ca acest tip de rehxistazie afecteaza numai vegetatia sic el mult orizontul superior al solului, a mai fost numita rehxistazie epidermica. In cazul geosistemelor in rehxistazie, indiferent de subtipul acesteia au fost determinate doua forme caracteristice si anume geosisteme cu geomorfogeneza naturala specifice regiunilor aride, semiaride si de munte inalt si geosisteme regresive cu geomorfogeneza cauzata de actiunea antropica. Unii cercetatori au mai separate un alt tip si anume, denumit de ei geosisteme in parastazie. In cadrul acestora se remarca faptul ca atat potentialul ecologic cat si exploatarea biologica sunt afectate de interventia antropica, in special cea industriala si edilitara. Aceste areale sunt restranse ca suprafata iar revenirea lor la starea initiala este posibila in timp indelungat, multisecular sau chiar niciodata.
29

Clasificarea prezentata sta la baza regionarii geografice avand atat tot teoreticometodologic cat si rol practic.

Geografia Mediului 18 decembrie 2009 Structura Geosistemului Avand calitatea de suprasistem deschis, geossitemul este alcatuit din structuri interactive subordonate, constituite in proportii diferite din elemente anorganice, organicesi sociale-economice de origine naturala si antropica, organizate in structuri cu dominanta materiala, energetica si informationala. Intre elementele constitutive are loc un transfer de materie, energie si informatie. Originea acestui transfer este variata, abiotica, biotica si social-economica. In geosistem exista cai specifice de-a lungul carora transferul se desfasoara sub impulsul unor centre de decizie, inintervale de timp specifice, corespunzatoare rezervelor de timp existente. Analiza geosistemului presupune cunoasterea structurii lui si a modului cum aceasta strcutura functioneaza

Componentele sistemelor naturale Abiotice Radiatia cosmica: reprezinta o forma de energie prezenta dintotdeauna, avand importanta deosebita pentru celelalte componente. Modificarile parametrilor acesteia :intensitate, flux, frecventa au rol decisive in declansarea si evolutia unor procese si fenomene specifice spatiului terestru. Pentru geosistem de o insemnatate deosebita, este radiatia solara. Soarele reprezinta sursa majoritatii formelor de energie de pe Terra. Raidatia solara are intensitate variabila in functie de latitudine, altitudine si sezonalitate. In acelasi timp ea este influentata de dinamica unor procese care au loc la suprafata soareluisau in interiorul sau. Variabilitatea se manifesta printr-o anumita periodicitate cu intervale de 11-35 si 100 de ani. Variatiile respective schimba conditiile

30

de evolutie ale unor procese climatice, biologice si pedologice de pe Pamant, actionand direct sau indirect si asupra sistemului social economic. Substratul geologic: cea mai veche componenta terestra.El reprezinta matricea formarii reliefului, suportul acumularii apei, contribuind prin dinamica sa proprie la formarea si evolutia atmosferei. Concomitent este suportul principal al componentelor biotice si al sistemului social economic. Pentru geosistem este deosebit de importanta in primul rand litosfera. Aceasta este partea superioara a substratului geologic. Procesele care au loc in litosfera contribuie la modificarea, in general lenta, dar continua, a aspectului reliefului planetar. Pe de alta parte litosfera reprezinta sursa de minerale si materii prime, necesara dezvoltarii societatii omenesti. Procesele din litosfera se manifesta cu o mare variabilitate spatio-temporala, influentand puternic alte componente naturale si diversificand resursele acesteia. Pentru dinamica geosistemului sunt importante unele procese care isi au originea in partea profunda a litosferei, cum sunt magmatismul si seismicitatea. Aceste procese pot modifica atat structura scoartei terestre cat si aspectul reliefului, pot modifica climatului si invelisul biotic. Atmosfera- invelisul de aer reprezinta o componenta esentiala care alaturi de apa, au contribuit la aparitia vietii pe Pamant. De-a lungul timpului compozitia atmosferei nu a suferit o modificare esentiala, fapt ce a permis aparitia si existenta componentei biotice. Atmosfera are o structura stratificata, prezentand o variabilitate spatiala a principalilor parametric. Atmosfera influenteaza in mod direct celelalte componente ale geosistemului. Fenomenele si procesele climatice generate in atmosfera contribuie masiv la formarea unor structuri spatiale sistemice cu caracter specific. O serie de fenomene exceptionale, ca temperaturile extreme, ploile torentiale, ariditatea, diversifica vremea, avand efecte negative asupra activitatilor umane. Apa(hidrosfera)- invelisul de apa s-a format prin interactiunea scoartei terestre cu atmosfera si cu radiatia cosmica. Apa este prezenta in toate cele trei stari fizice, in tot geosistemul.Din acest motiv ea favorizeaza desfasurarea unor reactii chimice, fizice si biologice, reactii care stau la baza existentei normale a celorlalte componente ale geosistemului. Apa este esentiala pentru orice forma de
31

viata. Ea are un potential energetic pentru foarte multe activitati umane. In acelasi timp apa este sensibila la influentele antropice. Relieful- sub impulsul unor factori genetici interni, legati de strcutura si dinamica scoartei terestre si a unor factori externi, se formeaza relieful. Este o componenta derivate in sistemul abiotic. Caracteristicile reliefului: altitudinea, inclinarea, fragmentarea, expozitia versantilor, determina etajarea unor componente climatice, hidrologice, de vegetatie, inclusive etajarea solurilor. Etajarea se repercuteaza asupra prezentei stabile si asupra activitatilor antropice. Pentru arii intinse de pe Pamant, potentialul natural favorabil societatii umane , este puternic influentat de relief. La randul sau, omul poate modifica, relieful preexistent, creand forme noi, dar la scara mult redusa. Solul: ca si relieful solul este o componenta derivate in sistemul abiotic.Geneza sa a rezultat si rezulta din interactiunea componentelor abiotice cu cele biotice, din interactiunea scoartei de alterare a apei, aerului si reliefului cu diferite forme de viata si cu diferite resturi organice. In felul acesta solul ocupa o pozitie de tranzitie, intre cele doua sisteme naturale:abiotice si biotice. Varibilitatea spatiala a complexului de factori pedogenetici, confera o mare diversitate a invelisului de soluri. Prin fertilitatea lor naturala, solurile au fost profound integrate in existenta soecietatii umane. In egala masura, insa valorificarea lor de catre om implica si forme de suprasolicitare sau chiar de degradare. Aparent regenerabile resursele de sol, au in realitate nevoie de intervale de timp indelungate pentru redobandirea unor calitati naturale(precum fertilitatea). Procesul acesta impune insa un ritm foarte lent, caracteristic dinamicii componentelor naturale ale geosistemului. Interactiuni in sistemul abiotic Interactiunile litosferei In sistemul abiotic, o serie de interactiuni interne, confera litosferei calitatea unui component de baza capabil sa antrenze modificari importante in continutul so componenta celorlalte sisteme. La randul sau, litosfera poate suferi modificari de structura si de comportament, ca urmare a coexistentei interactive. Pentru atmosfera, litosfera constituie sursa imediata de energie calorica, materializata prin ariile vulcanice,
32

ariile geotermice si prin fluxul termic de energie solara, retransmisa atmosferei. De asemenea, lutosfera influenteaza marile circuite atmosferice. La randul ei litosfera este influentata de atmosfera, prin rolul aerului si a conditiilor climatice in formarea scoartei de alterare si in formarea solului. Pentru hidrosfera, litosfera reprezinta sediul apelor subterane si suportul bazinelor si retelelor apelor de suprafata, influentand calitatea si cantitatea acestora. Dinamica litosferei, are importanta in stabilitatea regimului apelor subterane. Cutremurile de pilda, modifica presiunea, traseele, debitele si chiar chimismul unor ape subterane. De exemplu cu 9 zile inaintea cutremurului de la Kobe din anul 1995, concentratia de radon din apele subterane a crescut de zece ori fata de concentratia normala. De asemenea a crescut concentratia apelor in cloruri si in sulfati, de doua pana la trei ori. Specificul petrografic si structural al litosferei, influenteaza durabil viteza si amploarea unor procese geomorfologice cu efecte directe asupra tipului de relief. Litosfera este implicata in procesul de pedogeneza prin punerea la dispozitie a materialului anorganic, generator al componentei anorganice a solurilor. In seria de interactiuni externe, substratul geologic are un impact clar asupra comunitatilor vii, manifestandu-se indirect, prin intermediul solului, la a carui formare a contribuit decisiv. Astfel, dupa eruptii vulcanice, se formeaza un material solificabil de buna calitate, pe care se instaleaza o vegetatie, uneori luxurianta, care constituie hranda pentru animale si oameni. Interactiunile atmosferei Invelisul de aer al Terrei, se afla intr-o relatie interactive, stransa si continua cu invelisul de apa. Prin caracteristicile sale, fizice, chimice si dinamice, prin regimul si variabilitatea spatiala a principalelor elemente climatice, aerul actioneaza in mod direct asupra apei. Astfel sunt concludente, raporturile dintre precipitatii si regimul debitelor, dintre regimul termic al aerului si oscilatiile regimului freatic, dintre dinamica, atmosferei si geneza, directia si constanta curentilor marini si oceanici. Manifestarea acestor raporturi, deosebit de vizibile, apare in cazul unor conditii climatice extreme. Cantitativ sistemul aer-apa este definitoriu pentru peisaje intinse de pe glob, in care abundenta sau absenta apei, reprezinta elemente specifice. Contrasteaza cazurile extreme din zonele ecuatoriale, cu precipitatii bogate si fluvii cu debite imense, cu zonele tropicale
33

desertice, fara precipitatii, cu temperaturi foarte mari, lipsite de rauri si lacuri. Aceste contraste dar si alte efecte ale dereglarilor in sistemul aer apa, contribuie la provocarea unor dezastre, economice si sociale, reducand drastic atat randamentele agricole cat si pe cele piscicole. Pentru relief, aerul si clima in general se inscriu intre factorii genetici. Sub influenta climatului se formeaza si evolueaza mai rapid sau mai lent, diferite tipuri de relief. Astfel relieful din regiunile aride sau reci, poarta amprenta climei. Relieful prin fragmentare accentuate poarta determina climate local specifice. O serie de forme si compelxe de relief determina instalarea si mentinerea unor stratificatii termice ale aerului, care pe langa distributii atipice ale temperaturii impun si un regim dinamic specific. Asa este calmul atmsoferic care se instaleaza in depresiuni ducand la temperature reduse si la formarea unor fenomene meteorologice precum bruma, ceata. Pentru sol, climatul se inscrie printre factorii genetici. Temperatura aerului, cantitatea si strcutura precipitatiilor, dinamica atmosferei pot grabi formarea solului prin procese de dezagregare fizica si alterare chimica a apartii superioare a litosferei. Aceste caracteristici fizice si chimice ale aerului asigura formarea in continuare a solului, diferentiind cantitativ si calitativ componenta organica a solului si separand topologic solurile. In conditii de temepraturi scazute componenta organica are o contributie modesta la procesele genetice din sol. Pe cand in conditiile de temperature ridicate, componenta organica intra rapid intr-un process accelerat de mineralizare. In climatele umede se instaleaza rapid: levigarea. Aerul din sol are un rol foarte important in desfasuararea tuturor proceselor fizice, chimice si biologice din soluri, fiind implicat in circulatia apei in sol, in procesele de oxido-reducere, in activitatea microbiologica a solului. Cromatica partii superioare a solului si cantitatea de apa pe care o contine determina si capacitatea solului de absortie calorica, absortie care intervine diferentiat in incalzirea aerului. Starea fizica a solului influenteaza printer altele si regimul termic al solului. Astfel un sol afanat, poros se incalzeste in aceleasi conditii de culoare mai repede decat un sol argilos compact.La randul lui solul influenteaza sensibil, temperature si umiditatea aerului cu care vine in contact, determinand deplasari ale unor volume de aer, implicate in circulatia locala sau generala. Prin sol interactiunile interne ale sistemului abiotic, interfera cu interactiunile externe, deoarece solul prin insasi modul sau de formare, este
34

un element derivat din interactiunea sistemului abiotic cu cel biotic. Clima influenteaza si asupra starii de sanatate a organismelor. In anumite conditii de temperature si umiditate, prolifereaza o serie de agenti patogeni cu actiune pesticide asupra organismelor de orice natura. Fiecare organism reprezinta la randul sau un sistem care raspunde in mod diferit la stimuli climatici. Cu toate acestea organisme appropriate din punct de vedere al adaptabilitatii la conditiile climatice formeaza asociatii vegetale si animale. Astfel se explica succesiunea latitudinala si altitudinala a unor asociatii vegetale si faunistice. Interactiunile aerului se resfrang si asupra omului. Daca amintim numai efectele anatomo-fiziologice ale presiunii aerului, manifestate prin nivelul de oxigenrare, vom constata deosebiri semnificative la care organismul uman s-a adaptat. Pe masura cresterii altitudinii, scaderea continutului de oxigen atrage dupa sine, stari negative asupra organismului uman, manifestate prin hemoragii, oboseala severa, pierderea memoriei, somnolenta. In zonele cu clima calda, continutul de oxygen este mai mare chiar si la altitutidini ridicate, fapt ce a determinat formarea unor civilizatii la altitudini de peste 4000 de metri. (civilizatia cusco-Anzi). Locuitorii acestor zone sunt adaptati morfologic si functional la astfel de conditii de viata. Au capacitatea toracica marita pentru a asigura o suprafata mai mare a tesutului pulmonar. Capacitatea de vehiculare a oxigenului este superioara fata de cea a locuitorilor de la altitudini mai reduse. Lumina influenteaza in mod durabil organismul uman. De ea depinde in mod semnificativ activitatea organica, lipsa ei provoaca deechilibre fiice si psihice. Populatiile care traiesc zile si nopti de o jumatate de an au o viata biologic incetinita cvasihibernala pentru a atenua efectele negative ale intunericului. Revenirea luminii determina revigorarea intregului organism, pe de alta parte insolatia puternica din regiunile intertropicale este greu de suportat pentru rasa alba. Temperatura aerului actioneaza asupra organismului uman prin intermediul pierderilor specifice de caldura si prin intermediul transpiratiei specifice. Organismele unor grupari umane care traiesc la latitutini mari sunt adaptate la temepraturi foarte scazute ca urmare a metaboliarii rapide a grasimilor si ca urmare a dimensiunilor corporale reduse. Adaptarea perfecta la conditiile de mediu ale zonelor natale, in special la cele de clima determina o sensibilitate puternica la schimbarea conditiilor climatice. Miscarea aerului are influenta
35

directa asupra organismului uman. Daca miscarile lente sunt benefice deplasarea violenta, brusca a aerului dezvolta o imensa forta mecanica, provoaca distrugeri mari, catastrofale cu victime omenesti. Fenomenul este amplificat atunci cand sunt antrenate si mase mari de apa cum se intampla in cazul ciclonilor tropicale. O alta influenta climatica asupra organismului uman este data de starea electrica a atmosferei care are repercursiuni asurpa starii de sanatate, a organismului uman prin instalarea unor maladii reumatismale, a unor migrene, a tulburarilor nervoase.

Geografia Mediului 15 ianuarie 2009

Interactiunile hidrosferei Apa influenteaza atat scrota terestra cat si atmosfera. Hidrosfera da un relief characteristic de tipul reliefului fluvial, glacial si marin. Mai mult, in multe regiuni ale uscatului, apa genereaza procese geomorfologice:eroziune si acumulare glacial, eroziune torentiala si acumuluraea proluviala si eoluviala. Relieful, in manifestarea sistemica, actioneaza puternic asupra apei. In mod direct morfologia terestra ofera conditii de cantonament in chiuvete de la padinile unor deluvii la mari bazine oceanice. Mai ofera conditii de scurgere, directionand apa in lungul oraselor, ravenelor, canalelor torentiale, vailor. Forma si dimensiunile vailor impun scurgerea unei anumite cantitati de apa cu o anumita viteza. In cazuri extreme de acumulare a unor mari cantitati de apa se produc fenomene cu regim catastrofal. In geneza solului, apa intervine cu actiuni fizice si chimice inca din etapa de formare a scoartei de alterare. Apa insoteste solul pe tot parcursul evolutiei sale. Faza lichida a solului-25 % din concentratia solului. Bilantul apei in sol contureaza tipurile de regim hidric, pergelic, percolativ, nepercolativ sau exudativ cu impact asupra solului, asupra solului, asupra potentialului sau productive si asupra vulnerabilitatii sale.
36

Variabilitatea partiala a tipului de sol se datoreaza incarcaturii hidrice a climatului. Pentru lumea vie, apa e de nelipsit, asigurand orice forma de viata, fiind un element de constitutie. In functie de prezenta precara, moderata sau excesiva a apei, asociatiile vii se distribuie partial, dureaza si se strcutureaza diferit. Apa este echivalenta cu viata, Variabilitatea termica si partial a apelor determina stenotormii diferentiind biocenozele diferitelor categorii de ape. Exista vietuitoare adaptate la conditii contrastante de temperature:sunt specii de crustacee mari in jurul unor izvoare marine unde sunt 300-400 grade Celsius; pestii adaptati la temperature negative. Pinguinii imperiali adapatati la temeraturi a aerului de -70 grade Celsius. Compozitia chimica a apei influenteaza natura speciilor vegetale si animale, continutul diferit de saruri a impus adapatarea vietii pana la concetratii de saruri de 340g/l . In asa saramura traieste crustaceul Artenia Salina. Presiunea apei influenteaza morfologia unor animale marine: pestii bentonici. Comunitatile vii pot sa influenteze la randul lor caracteristicile fizice, chimice ale apelor. Exemplu: acumularea unor cantitati mari de biomasa in stratele superficiale de apa determina reducerea cantitatii de lumina care patrunde in stratele inferioare, de aici reducerea unor procese fizice, chimice. Procesele de descompunere organic influenteaza mult distributia pe vertical a temperaturii apelor. Apa influenteaza in mod durabil activitatea umana. Ea face parte din structura de rezistenta a sistemului socialeconomic. Apa a permis dezvoltarea agriculturii, asigurand rana traiului de zi cu zi. O agricultura cu randamente mari s-a dezvoltat acolo unde au fost surse permanente de apa. Exemeplu: Valea Nilului, Tibrului, Eufratului. Apa conditioneaza si dezvoltarea industriala, toate ramurile folosind cantitatri mari/mici de apa, unele ramuri incorporeaza apa in produse finite, utlizand apa in diferitele etape ale prelucrarii materiei prime, o utilizeaza ca sursa de materie prima, sursa de energie in centrale. Apei I se asigura o potabilitate prin tratamente in vederea consumului uman,animal,vegetal. Apa:
37

-important mijloc de comunicatie pe fluvii,mari, oceane - constituie o parte insemnata a potentialului turistic natural prin oferte balneoclimaterice si agreement Omul a intervenit in existent apei prin amenjarea cursurilor, contururi ale lacurilor, prin constructia de baraje pe rauri in scopul alimentarii cu apa a localitatilor, pentru irigare, pentru energie. Omul a regularizat si adancit cursurile pentru navigatie, a efectuat drenaje in zonele cu exces de umiditate. Uneori aceste interventiiau avut efect negative asupra apei insasi si asupra mediului. Astfel agricultura poate fi o sursa de poluare a apelor, ca urmare a folosirii ingrasamintelor chimice. Supradozarea acestora pe sol constituie spalarea acestor compusi din sol, ajungand pana in panza freatica. Aici se situeaza ingrasamintele cu azot, cu anionul nitric. Acesta e usor levigabil si poluabil pt apa freatica. Dintre pesticide se detaseaza insecticidele organo-clorurate, de tipul DDT sau HCH. Acestea sunt foarte toxice avand o remanenta mare in mediu de 15-20 de ani. Irigatiile cu ape poluate sau nu, sunt responsabile de unele efecte negative asupra solului si apelor freatice. Apar ridicari ale panzelor freatice sau saraturari secundare ale solului. Astfel de fenomene sunt in Campia Romana. Industrializarea materiei prime agricole- este o sursa poluanta, aici intrand fabric de zahar, abatoare, fabric de lapte. Multe ramuri industrial au impact negative asupra calitatii apei: industria celulozei si hartiei, industria siderurgica, metalelor neferoase, chimica, extractiva a substantelor utile, extractia titeiului. Cu toate ca aceste unitati au statii de epurare nu mereu ele functioneaza la capacitatea normal, deversand ape cu incarcatura poluanta. Urmarea diverselor accidente pot fi catastrophe: in 2000 la Baia Mare. Industria termoenergetica, mare consumatoare de apa are si ea effect poluant ca urmare a unor accidente pe circuitul tehnologic. Cursul unui rau poate fi agresat pe toata lungimea lui: Olt care pana aproape de varsare primeste ape uzate industrial, partial epurate. Raurile primesc si ape uzate
38

menajere neepurate sau doar partial. Marile si oceanele primesc cantitati mari de poluanti. Dunarea depoziteaza annual in Marea Neagra 60t de mercur, 900 tone cupru, 40 000 tone de fosfor, 50 000 tone produse petroliere. O alta sursa de poluare a apelor marine si oceanice o reprezinta poluarea cu produse petroliere. Accidente sau doar degajari de astfel de produse in apa stau marturie fenomenului. Contaminarea radio-activa este o alta modalitate de degradare a apei. Fenomenul e periculos pentru ape marine si oceane in care se devarsa reziduuri radioactive contanerizate care dupa un timp polueaza cu radionitriti apa. O problema majora de poluare a apelor e legata de potabilitatea lor. Multe surse pot fi contaminate in timp datorita neprotejarii lor. Greseli de aplicare a tehnologiilor de tratare a apelor pot fi alte cause ale scaderii potabiliatii. Clorurarea in exces pentru a preveni flocularea poate fi o alta sursa de poluare. Interactiunile reliefului Reliful provine din interactiuni interne si externe ale sistemului abiotic. O serie de factori precum gradul de acoperire cu vegetatie, nivelul de locuire, practicarea agriculturii, exploatarea miniera, amenajari lacuri de acumulare, constructii de diguri si baraje, organizarea transporturilor a turismului conduc la modificari semnificative ale reliefului. Relieful e un important factor pedogenetic constituind substratul imediat al solului. Orice forma de material al acestuia face parte dint-run complex morphologic al reliefului. O serie de caracteristici cantitative si calitative ale reliefului ca si procesele geomorfologice sunt determinante pentru unele proprietati a solului. Implicatiile pedogenetice ale reliefului se rasfrang asupra insusirilor fizice,chimice si biologice ale solului. Gradul si tipul de acoperire cu vegetatie reprezinta un rol important in formarea unor categorii genetice de relief si in conturarea unor caracteristici calitative si

39

cantitative ale acestora. Ele conserva un ritm moderat de evolutie al terenului, atenuand ori stopand instalarea si desfasurarea unor procese geomorfologice. Padurile, pajistile, plantele de cultura diminueaza cantitatea de apa care ajunge pe sol si astfel se temporizeaza fenomene precum eroziunea, ravenarea. Inlocuirea vegetatiei natural cu cea cultivate are efecte negative deoarece protectia oferita de plantele cultivate e discontinua atat in spatiu cat si in timp iar drumurile neamenajate reprezinta spatii permanent neprotejate care pot genera forme noi de mezorelief cu potential mare de ravenare. In existent reliefului intervine un element aparte: cel socio-economic. Locuirea a impus modificari ale reliefului local pana la crearea unor altor tipuri de peisaje. Astfel in zonele deltaice, mlastinoase, prin lucrari de desecare, drenaj, indiguire de movile s-a constituit un relief nou propice locuintei. Semnificative sunt polderele din Olanda prin indiguirea etajata a platformei continentale marine in urma carora terenurile au fost redate locuirii. Asezarile trogloditice au perforat relieful preexistent, amenanjandu-l pentru o locuire mai confortabila: exemplu: Tunisia, Libia, China. Majoritatea acestor asezari sunt acum parasite. In conditiile urbanizarii actuale modificarile reliefului sunt puternice atat subteran cat si suprateran. Din acumularea daramaturilor suferite de Berlin dupa al Doilea Razboi Mondial s-au ridicat la marginea orasului cateva inaltimi de consistent dealurilor. Luarea in cultura a unor terenuri virgine a contribuit la modificarea reliefului pe suprafete mari prin atenuarea, intensificarea sau declansarea unor procese geomorfologice. Cele mai afectate sunt zonele colinare unde pentru practiccarea agriculturii se fac terasari in vederea reducerii eroziunii si a acumularilor de apa. Se mai practica in prezent lucrari mecanice perpendicular pe curbele de nivel. Astfel de lucrari contribuie la accelerarea eroziunii. Modificarile semnificative asupra reliefului au aparut si in urma lucrarilor miniere mai ales a celor effectuate la zi. Se produc excavatii in scoarta pana la 300 de metri, fapt ce conduce la modificari directe sau indirect ale reliefului local. Dupa terminarea exploatarii se reface teritoriul prin acoperirea excavatiilor cu roci sterile si cu sol sau prin
40

crearea de lacuri si amenajamente turistice. Exemple sunt numeroase: carierile de la exploatarile lignitului din bazinul Gorjului, cariera pentru sisturi bituminoase de la Anina, cariera pentru sulf din Calimani. Haldele de la exploatari din Africa de Sud se intend pe distante de 100 de km

iar nisipul rezultat atat din exploatare cat si din aparitia lui in urma proceselor exogene a creat un relief de dune. Asemenea halde pot genera fenomene de alunecare cu efecte negative asupra terenului si asupra locuitorilor din zona. Uneori amenajarea unor lacuri de acumulare in astfel de zone din care s-au extras minereuri la zi sau in subteran pot declansa alunecari de teren. Constructia si intretinerea cailor de comunicatie contribuie la modificarea reliefului prin terasamente, debleuri, rambleuri, tuneluri. Organizarea si practicarea turismului isi poate lasa amprenta asupra reliefului. Astfel prin amenajrea infrastructurii, constructiilor de cazare sau de sosele, de porturi si aeroporturi, relieful va suferi modificari si adapatari prin despaduriri, desecari, nivelari, modelari de tarmuri. Acestea contribuie la trecerea de la biostaze la retrostaze, rezultand o morfologie noua. Modificari ale relliefului deltaic si tarmului marin se produc si datorita construirii de baraje pe rauri tribuatre, in amonte, in scopuri hidroenergetice. Drept urmare se micsoreaza cantitatea de aluviuni, se modifica conformatia tarmurilor. Exemplu: Acumularea atat in zona deltaica cat si marina a tarmului vestic al Marii Negre. Relieful e si un important factor pedogenetic, prin caracteristicile sale directoare(inclinare, expozitie, altitudine, declivitate) relieful intervine alaturi de clima si natura geologica a rocii ca un factor hotarator in geneza unui tip de sol sau a altuia. Astfel in zonele montane inalte se formeaza litosoluri( soluri subtire cu roca spre suprafata), pe cand in arealele accumulative se formeaza soluri profunde cu orizonturi bine dezvoltate. Prin influenta complexa exercitata ca si prin variabilitatea raportului eroziuneacumulare-sedimentare in alibi, lacuri sau in ape marine, relieful e un element essential a ecotopului conditionand atat structura cat si distributia spatial a formatiunilor

41

vegetative cat si a capacitatii lor de a intretine asociatii de animale specific. Practic toate ecosistemele de pe Terra poarta amprenta reliefului. Dezvoltarea societatii umane a trebuit sa tina seama de favorabilitatea sau caracterul restructiv al complexelor morfologice chiar daca de-a lungul timpului progresul ethnic a diminuat rolul limitativ al reliefului. Inclinarea reliefului, orientarea versantilor, altitudinea, fragmentarea au fost factori hotaratori de care s-a tinut seama la amplasarea localiatilor, cailor de comunicatie.

Solul punct nodal al interactiunilor Un alt element derivat ocupand in geosistem zona de interferenta a structurilor abiotice din cele biotice si social-economice este solul. El a luat nastere in urma interactiunilor dintre aceste componente. Distributia climatica, latitudinala si altitudinala a ecosistemelor conditioneaza semnificativ variabilitatea spatial a invelisului de sol. In ecosistemele de tundra s-au format soluri slab evaluate, sarace in materie organic, slab aerate, foarte acide. Ecosistemele de padure au generat soluri podzolice cu un orizont de acumulare a silicei, slab fertile; un orizont organic in continua transformare generat de un strat anual de litiera. Ecosistemele de silvostepa si stepa continentala semi-arida dominate de o vegetatie ierboasa asigura formarea unor soluri molice cu activitate biologica intensa, cu un orizont gros de acumulare a humusului. Sunt soluri fertile cu reactive slab acida, neutral pana la slab alcalina. Ecosistemele de stepe aride si semipustiuri cu vegetatie redusa, cu activitate microbiologica nesemnificativa formeaza soluri sarace, slab evoluate, cu acumulare de saruri solubile si carbonate in orizontul de suprafata. In ecosistemele subtropicale de tip mediteranean s-au format soluri brune sau rosii de tip terra-rosa. Culoarea acestora din urma, rosie, este data de oxizii de fier care se acumuleaza in orizontul arid. In ecosistemele tropicale umede, subecuatoriale si ecuatoriale cu formatiuni vegetale extreme de variate, unde mineralizarea materiei

42

organice se petrece rapid, solurile au un orizont subtire de materie organic si un orizont gros de acumulare a oxizilor si hidroxizilor de fier si aluminiu. Un rol important in evolutia solurilor il are factorul antropic, care prin lucrarile cultural pe care le efectueaza in scopul maririi productiei agricole contribuie la modificarea de cele mai multe ori pozitiva, a insurilor solurilor. Solul suporta toate efectele negative derivate din celelalte actiuni antropice de natura economica. Toate industriile polueaza suprafetediferite de soluri cu diferite elemente si subtante precum metalele grele, deseuri cu provenienta din diferite saruri, acizi, particule in suspensie, titei, diferite produse petroliere, dejectii zootehnice. Dintre toate aceste surse, poluarea cu metale grele are impactul cel mai pregnant. Sursele de poluare cu metale grele sunt: emisiile de la insutria metalelor neferoase, emisiile de la siderurgie, emisiile de la centralele termice pe baza de carbine, emisiile din industria chimica si in special de la fabricile de producer a acidului sulfuric din pirita, emisiile de la autoturisme care folosesc drept combustibil benzina. In acest din urma caz se produce poluarea cu plumb de la emisiile automobilelor pe benzina, deoarece plumbul este introdus in benzene pentru a le ridica cifra octanica. In ultimul timp multe din automobilele modern au introduce in sistemul de evacuare a gazelor, catazalizator cu platina, in vederea reducerii emisiilor de gaze in atmosfera, dar in acelasi timp se produce o emisie a particulelor incarcate cu platina care de asemenea polueaza solul. Ca ordin de marime, continuturile de metale grele prezente la nivel poluant sunt de 3 parti per million (3 ppm Cadru) , 100 ppm Pb, Cu, 300ppm ZN, 1000 ppm Mn. Cadru, Plumb, Cupru, Zinc sunt principalele metale grele care polueaza. Valorile acestea sunt limitele maxime admisibile. In legislatiile prezente limitele maxime admisibile sunt normate pentru doua categorii de soluri: asa numitele soluri sensibile si soluri mai putin sensibile. Solurile sensibile sunt acelea pe care se cultiva plante folosite in alimentatia animal si umana. Solurile mai putin sensibile sunt cele pe care se cultiva sau cresc plante neutilizate in alimentatia umana sau animal. Din acest motiv si
43

limitele maxime admisibile au fost normate in functie de aceste doua categorii de soluri. Pe de alte parte LMA(limitele maxime admisibile) sunt normate si sub forma unor valori numite praguri de alerta si praguri de interventie. Pragurile de alerta indica faptul ca solul respective are o incarcatura apreciabila in metale grele si se afla sub impact poluant continuu. Alerta arata faptul ca sunt encesare masuri pentru stoparea sursei de poluare in asa fel incat concentratia elementelor chimice sa nu creasca pana la valori care desemneaza asa numitele praguri de interventie. Datele analitice care se situeaza in zona pragurilor de interventie indica faptul ca sunt necesare masuri de depoluare. In tara noastra sunt cateva zone puternic poluate cu metale grele si anume arealele din jurul uzinelor de preparare a minereurilor neferoase de la Baia Mare si Copsa Mica, precum si arealele din jurul uzinelor de preparare a minereurilor de la Zlatna si a uzinei de ingrasaminte fosfarice de la Valea Calugareasca. Cu toate ca aceste ultime doua zone au fost inchise, solul din zonele de influenta sunt incontinuu poluate cu metale grele, datorita faptului ca aceste elemente chimice dainuiesc in soluri perioade foarte indelungate de ordinal zecilor de ani, sutelor de ani sau chiar a mileniilor. O alta poluare improtanta pentru solurile romanesti este cea de reziduri de insecticide organo-clorurate. Ele au fost utilizate cu succes ani in sir pentru combaterea a o serie intreaga de insecte daunatoare in agricultura. Datorita toxicitatii lor ridicate si a persistentei in sol (timpul de injumatatire fiind de 15 pana la 20 de ani), aceste pesticide au fost scoase din circuitul agricol incepand cu anul 1983. Pe locul trei intr-o serie descrescatoare a intensitatii de poluare se situeaza poluarea cu titei si apa sarata provenita din industria extractive a titeiului si cu produse petroliere rafinate. Accidentele se datoreaza coroziunii conductelor sau datorita spargerii lor in scop infractional. POluarea cu astfel de produse conduce la degradarea majora a solurilor prin inhibarea a o serie de properitati fizice, chimice si biologice.

44

FACTORII GEOECOLOGICI
FACTORII GEOECOLOGICI

Notiuni introductive:

Mediul georgrafic reprezinta un macrosistem alcatuit dintr-o serie de componente (relief, apa, aer, sol, vietuitoare, omul) in care exista o serie de relatii, pe care le obsevam an peisajul geografic.28552zqu75gmf1h Mediul inconjurator reprezinta spatiul geografic in care componenta de baza este omul. Este alcatuit din: mediul natural mediul antropizat + mediul antropic qm552z8275gmmf

1. Componenta relief

Elemente morfometrice Favorabilitate: altitudini joase (dezv. asezari, exploatari agricole) pante mici expunerea suprafetelor de teren la incidenta radiatiei solare creeaza potential energetic.

Restrictiviitate: Atitudini inalte Pante inalte, abrupte Forme de relief Favorabilitate: Campiile si podisurile Culoarele de vai cu terase; depresiunile; fasiile litorale joase; Restrictiviitate: Regiuni montane, dispar in etajul alpin Chei, defilee, canioane, deserturi, tarmuri inalte, stancoase. Alcatuirea petrografica si continutul in resurse de subsol Favorabilitate:

45

In reg. Montane si deluroase: resurse minerale si de combustibili Diverse tipuri de roci pentru materiale de constructii si arta. Dinamica proceselor de versant si de albie Restrictiviitate: Alunecari de teren; torente; siroiri; revarsari Degradarea terenului

2. Componenta aer

Potential energetic Favorabilitate: Radiatii solare; Deosebiri zonale ale mediului si posibilitati diferite de habitat Regimul termic Indicator al posibilitatilor de viata si locuire prin cunoasterea temperaturii Regimul precipitatiilor Favorabilitate: Scurgerea raurilor Panza freatica Solurile Determina conditii diferite de viata si de utilizare a terenurilor Regimul de manifestare a unor fenomene meteorologice Favorabilitate: Roua, ceata, briza pentru umiditate Restrictiviitate: Grindina, tornadelem viscolul, poleiul, chiciura

3. Componenta apa a. Regimul scurgerii raurilor Pentru cunoasterea intervalelor de timp in care debitele produc revarsari si inundatii Calcularea potentialului hidroenergetic b. Lacuri Resurse importante pentru habita Turism, navigatie, alimentarea cu apa c. Panzele de apa subterane
46

Izvoare apa potabila pentru populatie minerale si termale pentr tratament balnear nepotabila apa industriala 4. Marile si oceanele a. Asigura medii diferentiale de viata pt. Un nr. Mare de organisme importante pt. Om b. Resurse minerale si combustibili c. Potential energetic putin folosit d. Cai de navigatie

5. Componenta biotica

Rezervor de hrana pentru om Materiale de constructie si combustibili Vegetatia oxigenarea atmosferei si mentinera umiditatii aerului Valorificarea animalelor si plantelor a impus activitati economice Distributia plantelor si animaleor impusa de comditiile de umiditate, temperatura, lumina, continutul de saruri din apa.

6. Componenta edafica

Solurile element de favorabilitate Humus fertilitate de care depinde productia de biomasa agricola

7. Componenta antropica

Asezari rurale presiunea exercitata de om este redusa urbane mici putini locuitori, activitati economice reduse, unele schimbari in mediu marile centre urbane mediul natural complet schimbat Agricultura Extensiva: Defrisari masive Destelenirea stepei si silvostepei Introducerea culturilor cerealiere Intensiva: Cresterea productiei agricole Mecanizare, chimizar, irigatii, desalinizare, desecare, soiuri cu productivitate crescuta Cresterea animalelor Pastoritul nomand si de transhumanta
47

Resurse de hrana limitate Resurse impuse de conditii climatice Intensiva In statele dezvoltate economic Ferme moderne Hrana abundenta Rase de animale selectionate Organizarea in spatii amenajate, bine intretinute

Industria Modifica negativ prin: excavatii, extractia petrolului, baraje si lacuri hidroenergetice, platforme industriale, diguri, bazine portuare, noxe, deseuri, constructii abandonate etc Omul

A creat forme de relief: halde, diguri, canale, taluze, ramblee, cariere A nivelat ondularile reliefului A crescut riscul producerii de alunecari, surpari, torenti, ogase A schimbat complet medil terenurilor mlastinoase Poluarea aerului si solului Cele mai importante transformari s-au produs in regiunile de campie prin inlaturarea vegetatiei spontate si introducerea speciilor de cultura.

48