Sunteți pe pagina 1din 417

DREPT CIVIL-2010, Licenta iulie 2010

1. Ce fel de conditie este capacitatea de a incheia actul juridic civil ? a. de fond; b. de forma; c. speciala ANS:A 2. Ce este eroarea, ca viciu de consimtamant ? a. inducerea in eroare a unei persoane, cu ajutorul unor mijloace viclene sau dolosive, pentru a o determina sa incheie un act juridic; b. falsa reprezentare a realitatii la incheierea unui act juridic; c. disproportia vadita de valoare intre doua prestatii. ANS:B 3. Ce cerinte trebuie sa indeplineasca consimtamantul pentru a fi valabil? a. sa provina de la o persoana cu capacitate de exercitiu; b. sa fie exprimat cu intentia de a produce efecte juridice; c. sa nu fie exteriorizat. ANS:B 4. Care din situatiile de mai jos constituie viciu de consimtamant? a. eroarea indiferenta; b. dolul secundar (incident); c. violenta. ANS:C 5. In ce caz falsa reprezentare a realitatii la incheierea actului juridic atrage nulitatea relativa a acestuia? a. in cazul in care priveste calitatile substantiale ale obiectului acelui act juridic; b. in cazul in care priveste natura actului juridic; c. in cazul in care priveste identitatea fizica a obiectului acelui act juridic. ANS:A 6. Despre ce fel de eroare este vorba atunci cand falsa reprezentare priveste natura actului juridic care se incheie? a. error in negotio; b. error in corpore; c. error in substantiam. ANS:A 7. In ce caz violenta constituie viciu de consimtamant ? a. atunci cand amenintarea nu este justa; b. cand provine numai de la o persoana cu care s-a contractat; c. cand este indiferenta. ANS:A 8. Care din actele juridice civile de mai jos pot fi anulate pentru leziune? a. actele de dispozitie; b. actele incheiate de minorul cu varsta intre 14-18 ani, singur, ocrotitorului

legal;fara incuviintarea c. actele incheiate de minorii cu varste sub 14 ani, personal si nu prin reprezentant ANS:B 9. In structura carui viciu de consimtamant nu exista un element obiectiv ? a. erorii; b. dolului; c. violentei. ANS:A 10. Ce efecte genereaza, ca regula, viciile de consimtamant? a. atrag nulitatea absoluta; b. atrag nulitatea relativa; c. atrag nulitatea absoluta, in cazul actelor unilaterale ANS:B 11. Ce conditii trebuie sa indeplineasca dolul, pentru a fi viciu de consimtamant ? a. sa fie determinant pentru incheierea actului juridic; b. sa nu fie injust; c. sa nu provina de la cealalta parte. ANS:A 12. Ce conditii trebuie intrunite pentru anularea actului juridic pe motiv de leziune? a. sa nu fie o consecinta directa a actului respectiv; b. sa existe in raport cu momentul incheierii actului; c. disproportia de valoare intre contraprestatii sa nu fie considerabila. ANS:B 13. Care este domeniul de aplicare al leziunii in actele juridice? a. priveste actele incheiate de minorii sub 14 ani; b. nu priveste actele juridice de administrare; c. priveste actele juridice care sunt lezionare pentru minor. ANS:C 14. In ce situatie cauza actului juridic civil este falsa? a. daca exista eroare asupra motivului determinant (scopului mediat); b. daca lipseste scopul imediat intr-un act juridic nenumit; c. in cazul lipsei discernamantului. ANS:A 15. In ce consta scopul mediat ? a. in prefigurarea mentala a contraprestatiei, in contractele sinalagmatice; b. in prefigurarea remiterii lucrului in actele reale; c. in motivul determinant al incheierii unui act juridic civil ANS:C 16. Care sunt caracterele juridice ale formei cerute ad validitatem? a. atrage, in caz de nerespectare, nulitatea relativa a actului juridic; b. consta, in toate cazurile, in intocmirea unui inscris autentic; c. atrage, in caz de nerespectare, nulitatea absoluta a actului juridic. ANS:C 17. In cazul caror acte juridice civile este ceruta forma ad validitatem?

a. contractul de locatiune b. contractul de inchiriere a locuintei; c. contractul de donatie ANS:C 18. Care sunt caracterele juridice ale formei ad probationem? a. presupune intocmirea unui inscris autentic; b. este ceruta, printre altele, in cazul contractului de asigurare; c. atrage, in caz de nerespectare, nulitatea relativa a actului juridic. ANS:B 19. Ce fel de conditie (ca modalitate a actului juridic) este aceea a carei realizare depinde exclusiv de vointa uneia din parti ? a. mixta; b. potestativa simpla; c. pur potestativa. ANS:C 20. In ce caz poate aparea o exceptie de la principiul pacta sunt servanda? a. in cazul tacitei relocatiuni; b. in cazul incetarii mandatului din cauza falimentului mandatarului; c. in cazul actelor juridice colective. ANS:B 21. Ce acte juridice sunt incluse categoria exceptiilor de la irevocabilitatea actului juridic unilateral ? a. revocarea ofertei inainte de a ajunge la destinatar; b. revocarea marturisirii pentru eroare de drept; c. incetarea depozitului la cererea deponentului. ANS:A 22. Ce persoane fac parte din categoria avanzilor-cauza ? a. reprezentantii conventionali ai partilor; b. toti cei care, ulterior incheierii actului juridic, au contractat cu partile acestui; c. succesorii cu titlu universal ai partilor ANS:C 23. Prin ce se deosebeste caducitatea de nulitatea actului juridic civil? a. efectele caducitatii nu retroactiveaza b. presupune o cauza de nevalabilitate contemporana incheierii actului juridic c. este o sanctiune ce se aplica in materia liberalitatilor ANS:A 24. Ce cauze atrag nulitatea absoluta a actului juridic civil? a. lipsa discernamantului persoanei fizice la incheierea actului b. nerespectarea principiului specialitatii capacitatii de folosinta a persoanei juridice c. violenta ANS:B 25. Ce cauze atrag nulitatea relativa a actului juridic civil? a. nevalabilitatea obiectului actului juridic b. lipsa consimtamantului, cand aceasta se datoreaza lipsei de discernamant c. lipsa cauzei actului juridic

ANS:B 26. Pot forma obiectul posesiei: a. bunurile din domeniul public si privat al statului si unitatilor administrativ teritoriale b. universalitatile de bunuri c. numai bunuri corporale, individual determinate, aflate in circuitul civil ANS:C 27. Posesia: a. corespunde intotdeauna unui drept real principal b. are ca efect dobandirea fructelor daca posesorul este de buna credinta c. este discontinua atunci cind a intervenit o cauza de intrerupere a uzucapiunii ANS:B 28. Posesia este viciata daca: a. se exercita cu intermitente anormale b. este de rea-credinta c. se exercita prin intermediul unui detentor precar ANS:A 29. Ca viciu al posesiei, clandestinitatea a. poate fi invocata de orice persoana interesata b. se aplica numai in cazul bunurilor imobile c. este un viciu temporar ANS:C 30. Actiunea in complangere a. este o actiune reala si petitorie b. nu poate fi exercitata daca a trecut un an de la tulburare sau deposedare c. poate fi exercitata numai daca posesia reclamantului a fost de buna credinta ANS: B 31. Prin dispozitie materiala se intelege prerogativa titularului dreptului de proprietate a. de a dispune de substanta bunului b. de a instraina bunul c. de a-si dezmembra dreptul de proprietate constituind drepturi reale in favoarea altor persoane ANS:A 32. Jus fruendi a. constituie un atribut al dreptului de proprietate b. este un caracter juridic al dreptului de proprietate c. reprezinta dreptul de a culege fructele bunului, prerogativa exercitata de proprietar in puterea dreptului de accesiune ANS:A 33. Dreptul de proprietate publica a. apartine numai statului b. este inalienabil, imprescriptibil si insesizabil c. se exercita numai prin intermediul unor subiecte de drept administrativ

ANS:B 34. Domeniul public a. este o institutie juridica ce are titulari strict determinati prin norma constitutionala b. este alcatuit din bunurile ce formeaza circuitul civil c. este totalitatea bunurilor ce formeaza obiectul proprietatii publice ANS:C 35. Proprietatea anulabila a. dureaza pana la desfiintarea actului translativ de proprietate ca urmare a actiunii in anulare care este imprescriptibila b. rezulta dintr-un act juridic afectat de o cauza de nulitate absoluta c. dureaza pana la consolidarea dreptului de proprietate prin confirmare expresa sau tacita a actului anulabil ANS:C 36. In cazul proprietatii rezolubile, neindeplinirea conditiei rezolutorii a. consolideaza retroactiv dreptul de proprietate al dobanditorului b. nu are niciun efect c. desfiinteaza dreptul de proprietate al dobanditorului ANS:A 37. Proprietatea comuna in devalmasie presupune a. acea forma a dreptului de proprietate comuna caracterizata prin faptul ca titularii sai au determinata cota parte ideala din dreptul de proprietate asupra unor bunuri nefractionate in materialitatea lor b. existenta a doi sau mai multi proprietari asupra unor bunuri fractionate in materialitatea lor c. acea forma a dreptului de proprietate comuna caracterizata prin faptul ca titularii sai nu au determinata cota parte ideala din dreptul de proprietate asupra unor bunuri nefractionate in materialitatea lor, bunul apartinind deopotriva tuturor proprietarilor ANS:C 38. Drepturile copartasilor cu privire la intregul bun a. fiecare copartas poate efectua singur, fara acordul celorlalti copartasi, acte materiale fara a fi necesara respectarea niciunei conditii b. oricare copartas poate efectua singur acte de conservare, de administrare si de dispozitie cu privire la intregul bun c. oricare copartas poate efectua singur, fara acordul si chiar impotriva vointei celorlalti copartasi, acte de conservare ANS:C 39. Proprietatea comuna pe cote parti fortata si perpetua a. are ca obiect bunuri principale b. nu inceteaza prin partaj c. are ca obiect bunuri accesorii pe langa bunuri principale aflate in proprietate comuna ANS:B 40. In cazul actiunii in revendicare imobiliara titlul a. poate sa fie numai un act juridic translativ de proprietate b. creeaza o prezumtie relativa de proprietate

c. este un element al bunei credinte ANS:B 41. In cazul actiunii in revendicare imobiliara daca niciuna dintre parti nu poate invoca un titlu, va avea castig de cauza a. reclamantul b. paratul c. partea a carei posesie este mai caracterizata ANS:C 42. Proprietarul unui bun mobil pierdut sau furat poate sa exercite actiunea in revendicare mobiliara a. in termen de cel mult trei ani, de la data pierderii sau furtului bunului, impotriva tertului dobanditor de rea-credinta b. numai daca bunul se afla la un tert dobanditor de rea-credinta c. in termen de trei ani de la data pierderii sau furtului bunului, daca bunul se afla in posesia unui tert dobanditor de buna credinta ANS:C 43. Pentru aplicarea dispozitiilor art. 1909 alin. 1 Cod civil, buna credinta trebuie sa existe a. pe tot parcursul exercitarii posesiei b. la momentul intrarii in posesia bunului mobil c. la momentul incheierii actului juridic de dobandire a bunului mobil, chiar daca intrarea in posesie s-a facut la o data ulterioara incheierii actului ANS:B 44. In cazul admiterii actiunii in revendicare imobiliara a. posesorul este obligat sa restituie bunul adevaratului proprietar in natura sau prin echivalent, la alegerea sa b. posesorul este obligat la restituirea bunului catre adevaratul proprietar chiar daca bunul este grevat cu sarcini reale c. imobilul se restituie liber de sarcinile cu care a fost grevat de posesor ANS:C 45. Ca efect al admiterii actiunii in revendicare imobiliara a. posesorul are dreptul la restituirea tuturor cheltuielilor facute cu bunul b. cheltuielile necesare se vor restitui posesorului numai in masura sporului de valoare adus bunului c. posesorul de buna credinta va putea sa pastreze fructele percepute pana la data introducerii actiunii in revendicare ANS:C 46. In materia actiunii in revendicare, paratul posesor de rea - credinta a. nu poate sa invoce uzucapiunea b. este obligat sa restituie toate fructele lucrului revendicat percepute sau nepercepute sau valoarea acestora daca le-a consumat ori a neglijat sa le perceapa c. nu poate obtine contravaloarea cheltuielilor necesare ANS:B 47. Prin uzucapiune poate fi dobandit

a. dreptul de proprietate indiferent de titular b. dreptul de proprietate privata si dezmembramintele acestuia c. numai dreptul de proprietate privata ANS:B 48. Buna credinta a posesorului in materia uzucapiunii de 10 pana la 20 de ani a. trebuie sa existe la momentul dobandirii posesiei bunului imobil; b. trebuie sa existe pe toata durata posesiei; c. cel care o invoca trebuie sa o dovedeasca ANS:A 49. Intreruperea naturala a uzucapiunii intervine a. la data introducerii cererii de chemare in judecata, daca actiunea este admisa b. intre soti c. cand bunul asupra caruia se exercita posesia este declarat imprescriptibil ca urmare a unei transformari a naturii si destinatiei sale ANS:C 50. Renuntarea la prescriptia achizitiva a. poate fi facuta inaintea implinirii termenului de uzucapiune de catre beneficiarul termenului b. poate fi numai expresa c. produce efecte doar intre raporturile dintre posesor si adevaratul proprietar ANS:C 51. Pentru invocarea exceptiei de neexecutare a contractului se cer intrunite urmatoarele conditii a. obligatiile reciproce ale partilor sa-si aiba temeiul in acelasi contract b. partile sa fi convenit un termen de executare a uneia dintre obligatiile reciproce c. debitorul sa fi fost pus in intarziere ANS:A 52. Constituie un efect specific al contractelor sinalagmatice a. exceptia de neexecutare b. nulitatea c. inopozabilitatea ANS:A 53. Rezolutiunea contractului se aplica a. tuturor contractelor b. contractelor sinalagmatice cu executare dintr-o data c. contractelor sinalagmatice cu executare succesiva ANS:B 54. Constituie o conditie pentru ca instanta de judecata sa pronunte rezolutiunea a. neexecutarea obligatiei sa se datoreze cazului fortuit b. neexecutarea obligatiei sa fie imputabila debitorului acesteia c. debitorul obligatiei neexecutate sa nu fi fost pus in intarziere ANS:B 55. Rezolutiunea contractului produce urmatoarele efecte: a. intre parti, rezolutiunea contractului are ca efect repunerea lor in situatia anterioara, partile fiind tinute sa-si restituie prestatiile efectuate in temeiul

contractului desfiintat b. intre parti, rezolutiunea contractului are ca efect nulitatea contractului c. desfiintarea tuturor drepturilor consfintite in favoarea partilor sau tertilor de catre dobanditorul bunului ce a format obiectul contractului desfiintat, pentru viitor ANS:A 56. .Rezilierea se aplica a. oricarui contract b. contractelor unilaterale c. contractelor sinalagmatice cu executare succesiva ANS:C 57. Spre deosebire de rezolutiune, rezilierea: a. nu presupune un contract sinalagmatic valabil incheiat b. are ca efect doar incetarea contractului pentru viitor c. daca este admisa de instanta de judecata, partile isi vor restitui prestatiile effectuate in baza contractului ANS:B 58. In contractele translative de proprietate, riscul contractului il suporta a. partea care avea calitatea de proprietar al lucrului in momentul pierii fortuite b. dobanditorul lucrului c. ambele parti ANS:A 59. Constituie obligatie a gerantului a. sa continue gestiunea inceputa pana in momentul in care geratul, sau mostenitorii sai, vor putea sa o preia b. in efectuarea actelor de gestiune sa depuna diligenta unui bun posesor c. sa dea socoteala tertilor pentru operatiunile efectuate ANS:A 60. Utilitatea gestiunii de afaceri: a. gestiunea de afaceri trebuie sa fie utila gerantului b. este apreciata in raport de momentul savarsirii operatiunii c. nu se mai poate aprecia asupra utilitatii daca ulterior savarsirii bunul este distrus dintr-un caz de forta majora sau caz fortuit ANS:B 61. In cazul platii nedatorate, accipiensul de buna-credinta a. este obligat sa restituie lucrul, dar sa pastreze fructele, ca orice posesor de bunacredinta b. daca lucrul a fost instrainat este indreptatit sa retina pretul primit c. daca lucrul a pierit in mod fortuit nu va fi liberat de obligatia de restituire ANS:A 62. In cazul imbogatirii fara justa cauza, pentru intentarea actiunii in restituire se cere: a. sa existe un temei legal pentru marirea unui patrimoniu pe seama diminuarii patrimoniului altei persoane b. sa existe si un alt mijloc de recuperare a pierderii suferite

c. sa existe o legatura intre marirea si diminuarea unui patrimoniu, in sensul ca ambele operatiuni sa fie efectul unei cauze unice ANS:C 63. In materia raspunderii civile delictuale, repararea prejudiciului se poate realiza a. numai prin intentarea unei actiuni in justitie pentru plata despagubirilor b. printr-o intelegere a partilor, dar numai daca aceasta se incheie in forma autentica c. prin conventia partilor, incheiata in mod valabil, prin care acestea stabilesc intinderea despagubirilor si modalitatea de plata ANS:C 64. La repararea integrala a unui prejudiciu a. este supusa repararii atat paguba efectiva, cat si beneficiul nerealizat b. se repara numai prejudiciul previzibil c. prejudiciul trebuie sa fie reparat in intregime numai daca fapta ilicita s-a savarsit cu intentie ANS:A 65. Proba conditiilor raspunderii civile delictuale a. trebuie sa fie facuta de victima prejudiciului, conform art. 1169 Cod civil b. se face dupa regulile care guverneaza proba actelor juridice c. nu este admisa proba testimoniala ANS:A 66. Raspunderea parintilor pentru prejudiciile cauzate de copiii lor minori a. revine in cazul copilului adoptat, atat adoptatorilor cat si parintilor firesti ai copilului b. nu poate fi angajata daca ulterior savarsirii faptei prejudiciabile copilul a devenit major c. se angajeaza indiferent daca minorul a actionat sau nu cu discernamant ANS:C 67. Este angajata raspunderea parintilor pentru prejudiciile cauzate de copiii lor minori in urmatoarea ipoteza a. pentru copilul minor b. pentru minorul care a dobandit capacitate deplina de exercitiu prin casatorie c. pentru copilul major lipsit de discernamant ca efect al alienatiei ori debilitatii mintale, fara deosebire daca este sau nu pus sub interdictie ANS:A 68. In materia raspunderii civile delictuale, la repararea prejudiciului a. se repara atat prejudiciul previzibil, cat si prejudiciul imprevizibil b. se repara numai paguba efectiva nu si castigul nerealizat c. repararea prejudiciului se poate realiza numai prin intentarea unei actiuni in justitie pentru plata despagubirilor ANS:A 69. In materia raspunderii comitentului pentru fapta prepusului a. raportul de prepusenie trebuie sa existe la data intentarii actiunii in despagubire de catre victima prejudiciului

b. savarsirea faptei ilicite de catre prepus sa se produca in functiile ce i-au fost incredintate de comitent c. vinovatia prepusului se prezuma ANS:B 70. In cazul raspunderii comitentului pentru fapta prepusului a. victima prejudiciului nu trebuie sa dovedeasca vinovatia prepusului b. comitentul este indreptatit sa recupereze integral de la prepusul sau despagubirile platite victimei c. se repara numai paguba efectiva, nu si beneficial nerealizat ANS:B 71. Raspunderea institutorilor pentru faptele elevilor, intemeiata pe art. 1000 alin. 4 Cod civil a. poate fi angajata chiar si pentru prejudiciul suferit de elevul respectiv b. se angajeaza si atunci cand fapta a fost savarsita de elevul major c. se fundamenteaza pe neindeplinirea sau indeplinirea necorespunzatoare de catre institutor a obligatiei de supraveghere a elevului ANS:C 72. Potrivit dispozitiilor art. 1001 Cod civil, este angajata raspunderea civila delictuala pentru prejudiciile cauzate de a. orice fel de animale b. animalele salbatice aflate in captivitate (gradini zoologice, menajeriile circurilor) c. animalele salbatice aflate in stare de libertate ANS:B 73. In cazul raspunderii civile delictuale pentru prejudiciile cauzate prin ruina edificiului, actiunea in regres se poate intenta impotriva a. locatorului b. constructorului sau proiectantului, n temeiul contractului de antrepriz sau de proiectare c. oricrei personae care avea edificiul n folosint la data producerii faptului prejudiciabil ANS:B 74. In materia raspunderii pentru prejudiciile cauzate de lucruri in general, are calitatea de paznic juridic al lucrului a. proprietarul lucrului si titularii unor dezmembraminte ale dreptului de proprietate b. proprietarului lucrului, chiar daca lucrul i-a fost furat anterior producerii faptei ilicite cauzatoare de prejudicii c. numai proprietarul lucrului ANS:A 75. In materia raspunderii pentru prejudiciile cauzate de lucruri in general a. cazul fortuit exonereaza de raspundere b. raspunderea apartine numai proprietarului lucrului c. fapta victimei va exonera de raspundere paznicul juridic, daca intruneste caracteristicile unei adevarate forte majore ANS:C

10

76.Care drepturi nu pot forma obiectul contractului de vanzarea-cumparare? a. drepturile reale b. drepturile de creanta c. drepturile patrimoniale care au un caracter strict personal ANS:C 77. Care sunt obiectele contractului care atrag forma solemna ca o conditie de validitate? a. bunuri imobile b. o mostenire vacanta c. terenuri ANS:C 78. Cine sunt titularii dreptului de preemtiune? a. promitentii b. vecinii c. vanzatorul ANS:B 79. Pentru a fi valabila vanzarea, ce conditii trebuie sa indeplineasca lucrul vandut? a. sa fie inalienabil b. sa fie proprietatea vanzatorului c. sa fie scos din circuitul civil ANS:B 80. In cazul contractului de vanzare cumparare care sunt obligatiile vanzatorului? a. sa predea lucrul vandut b. sa suporte cheltuielile de ridicare a bunului c. sa-l apere pe cumparator impotriva tulburarilor provocate prin fapta unui tert ( tulburare de fapt) ANS:A 81. Pentru ce fapte este angajata obligatia de garantie pentru evictiunea vanzatorului? a. pentru fapta succesorilor universali sau cu titlu universal ai cumparatorului b. pentru fapta succesorilor universali sau cu titlu universal ai vanzatorului c. pentru viciile ascunse ale bunului vandut ANS:B 82. Pentru a se antrena garantia vanzatorului pentru viciile lucrului vandut, care sunt conditiile pe care trebuie sa le indeplineasca viciul? a. sa fi existat in momentul incheierii contractului b. sa apara dupa incheierea contractului c. sa fi fost cunoscut de cumparator ANS:A 83. Care este termenul in care se prescrie dreptul la actiunea privitoare la viciile ascunse ale unui lucru transmis prin vanzare-cumparare ? a. de 6 luni, in cazul in care viciile nu au fost ascunse cu viclenie b. de 1 an, in cazul in care viciile a fost ascunse cu viclenie c. de 1 an ANS:A

11

84. In caz de evictiune totala, ce drepturi are cumparatorul ? a. sa i se restituie o parte din pretul platit b. sa i se restituie valoarea fructelor pe care a fost obligat sa le inapoieze tertului evingator c. sa dobandeasca pretul platit de tertul evingator ANS:B 85. In caz de neplata a pretului de catre cumparator, ce actiuni are la dispozitie vanzatorul ? a. de a cere obligarea cumparatorului la executarea in natura a obligatiei b. de a cere rezilierea contractului c. de a cere predarea bunului ANS:A 86. Care este sanctiunea in cazul in care chiria este neserioasa si nesincera? a. nulitatea contractului de locatiune b. plata de daune-interese c. rezilierea contractului de locatiune ANS:A 87. Care sunt obligatiile locatorului ? a. sa efectueze reparatiile necesare mentinerii lucrului in stare de functionare b. sa efectueze reparatiile locative c. sa suporte cheltuielile voluptorii facute de locatar care au asigurat un spor de valoare lucrului inchiriat ANS:A 88. Pentru neefectuarea de catre locator a reparatiilor necesare in cursul locatiunii, ce poate cere locatarul? a. autorizarea sa de a le efectua pe cheltuiala locatorului b. nulitatea contractului c. rezolutiunea contractului ANS:A 89. Pentru ce il garanteaza locatorul pe locatar ? a. tulburarea de fapt si de drept provenita prin fapta unui tert b. tulburarea de fapt provenita din fapta unui tert c. viciile lucrului ANS:C 90. Care sunt obligatiile locatarului ? a. de a-l garanta pe locator contra evictiunii b. de a-l apara pe locator contra uzurpatorilor c. de a suporta cheltuielile necesare pentru mentinerea lucrului in stare de functionare ANS:B 91. Cand intervine incetarea contractului de locatiune prin denuntarea unilaterala ? a. daca s-a prevazut un termen b. daca partile nu au stabilit durata locatiunii c. daca locatarul nu si-a indeplinit obligatiile stabilite in contract ANS:B

12

92. Care este durata termenului de preaviz ? a. de 1 an b. de 15 zile c. intervalul de timp dintre manifestarea vointei de a desface contractul si data la care contractul va inceta ANS:C 93. In ce conditii tertul dobanditor este dator sa respecte locatiunea facuta inainte de vanzare? a. cand este incheiata prin inscris sub semnatura privata b. cand este incheiata prin inscris sub semnatura privata, dar cu data certa c. cand a cunoscut existenta locatiunii inainte de vanzare ANS:B 94. In ce conditii actele de dispozitie pot fi incheiate de mandatar in numele si pe seama mandantului ? a. numai in baza unei procuri generale b. numai in baza unei procuri speciale c. in baza unui acord tacit ANS:B 95. In ce conditii mandatarul raspunde in fata mandantului pentru faptele persoanei pe care si-a substituit-o? a. daca a avut acordul mandantului de a-si substitui o persoana, insa a trecut puterile asupra unei persoane incapabile sau de insolvabilitate notorie b. daca a avut acordul mandantului de a-si substitui o persoana c. in toate cazurile ori de cate ori s-a produs un prejudiciu mandantului ANS:A 96. Care sunt efectele contractului de mandat fata de terti ? a. se nasc raporturi juridice intre mandant si terti b. se nasc raporturi juridice intre mandatar si terti c. mandatarul devine creditorul, respectiv debitorul tertului ANS:A 97. In caz de incetare a mandatului ce obligatii are mandatarul ? a. sa aduca la cunostinta tertilor incetarea mandatului b. sa predea mandantului toate actele juridice si bunurile primite in cursul executarii mandatului c. sa restituie cheltuielile efectuate cu executarea mandatului ANS:B 98. Ce conditii trebuie sa fie indeplinite pentru ca donatia incheiata intre absenti sa fie valabila? a. oferta de donatie trebuie sa imbrace forma autentica b. acceptarea ofertei de donatie trebuie sa imbrace forma autentica c. atat oferta cat si acceptarea ofertei de donatie trebuie sa imbrace forma autentica ANS:C 99. Cine nu poate dispune prin donatie?

13

a. minorii n favoarea tutorelui ct timp autoritatea tutelar nu a dat tutorelui descrcare de gestiune b. persoanele neconcepute c. sotii ntre ei ANS:A 100. Cine nu are capacitatea de a primi donatii? a. medicii si farmacistii, care au tratat pe o persoan de o boal de care aceasta moare b. sotii c. minorii si persoanele puse sub interdictie ANS:A 101. n cazul n care donatia se ncheie ntre absenti, cnd trebuie s aib capacitatea de a dispune donatorul? a. n momentul manifestrii vointei de a dona b. n momentul acceptrii ei de ctre donatar c. n momentul facerii ofertei, acceptrii ei de ctre donatar si comunicrii actului de acceptare ANS:C 102. n cazul n care donatia se ncheie ntre absenti, cnd trebuie s fie capabil donatarul? a. n momentul emiterii ofertei de ctre donator b. n momentul acceptrii c. n momentul comunicrii acceptrii ofertei ANS:B 103. Cnd este donatia revocabil ? a. prevede plata de ctre donatar a datoriilor pe care donatarul le va contacta n viitor b. cnd donatorul si rezerv dreptul de a dispune de bunul donat c. cnd donatarul accept donatia sub beneficiu de inventar ANS:B 104. n cazul donatiilor indirecte ce conditii trebuie ndeplinite pentru existenta ei valabil? a. se cere respectarea formei autentice sub sanctiunea nulittii absolute b. se cere existenta intentiei de a gratifica c. nu este supus vreunei conditii de form si fond ANS:B 105. Pentru validitatea darului manual ce conditii se cer a fi ntrunite? a. s aib ca obiect doar bunuri mobile corporale b. traditiunea c. forma autentic ANS:B 106. n ce situatii are loc revocarea donatiei ? a. pentru ingratitudine b. cnd se adopt un copil, dup facerea donatiei c. pentru pieirea bunului supus donatiei

14

ANS:A 107. De cine poate fi invocat actiunea n revocare pentru ingratitudine ? a. numai de ctre donator b. de mostenitorii donatorului c. de mostenitorii donatorului dac donatorul a decedat dup expirarea termenului n care actiunea putea fi intentat ANS:A 108. Care sunt conditiile pe care trebuie s le ndeplineasc obiectul contractului de mandat ? a. s fie n circuitul civil b. s priveasc ncheierea de acte juridice c. s fie inalienabil ANS:B 109. n ce situatii trebuie respectat dreptul de preemtiune ? a. la vnzarea imobilelor b. la nstrinarea terenurilor situate n extravilan c. n cazul schimbului de terenuri situate n extravilan ANS:B 110. n cazul declarrii nulittii adoptiei: A. adoptatul isi poate pstra numele B. adoptatul isi pastreaza numele, fara exceptii C. adoptatul revine la numele de familie avut anterior incuviintarii adoptiei ANS:C 111. nregistrrile de stare civil fcute de o persoan necompetent, care a exercitat public functia de ofiter de stare civil: A. sunt valabile, n virtutea principiului error communis facit jus B. sunt lovite de nulitate absolut C. sunt lovite de nulitate relativ ANS:A 112. Care dintre urmatoarele incapacitati civile au caracter de protectie sau ocrotire? A. interzicerea drepturilor printesti B. interzicerea dreptului de a fi tutore C. vnzarea ntre soti ANS:C 113. Pentru declararea judectoreasc a mortii, precedat de declararea disparitiei, este necesar ndeplinirea uneia din urmtoarele conditii: A. de la data ultimelor stiri din care rezulta ca persoana era in viata sa fi trecut cel putin 1 an B. de la data afisarii extrasului de pe hotararea prin care s-a declarat disparitia sa fi trecut cel putin 3 luni C. de la data ultimelor stiri din care rezulta ca persoana era in viata sa fi trecut cel putin 4 ani ANS:C

15

114. Minorul lipsit de capacitate de exercitiu poate ncheia n mod valabil, fara a fi reprezentat, urmatoarele acte juridice: A. somatia B. contract de nchiriere C. vnzarea unui bun ANS:A 115. Ce categorii de acte nu poate face minorul cu capacitate restrns de exercitiu, nici chiar cu ncuviintare: A. acte juridice de administrare B. donatii C. ntreruperea unei prescriptii ANS:B 116. Actul juridic de dispozitie incheiat de reprezentantul legal al minorului, fara incuviintarea autoritatii tutelare: A. este lovit de nulitate absoluta B. este lovit de nulitate relativa C. este valabil ANS:B 117. Tutela minorului se deschide in urmatoarele cazuri: A. unul dintre printi este mort B. unul dintre printi este disparut C. ambii parinti sunt pusi sub interdictie ANS:C 118. Curatela minorului se poate institui: A. in cazul contrarietatii de interese intre minor si reprezentantul sau legal B. cand minorul implineste 18 ani C. cand minorul are doar un singur parinte cunoscut ANS:A 119. Punerea sub interdictie implica existenta uneia dintre conditiile urmatoare: A. lipsa discernamantului, cauzata de alienatie sau debilitate mintala B. existenta discernamantului persoanei in cauza C. varsta inaintata a persoanei ANS:A 120. Curatela persoanei fizice cu capacitate de exercitiu deplina, aflata in situatii speciale se poate institui : A. de catre tutore B. numai la cerere C. de catre autoritatea tutelara ANS:C 121. Care este principalul efect al anulrii hotrrii declarative de moarte? A. nlturarea capacittii de folosinta a persoanei B. ncetarea capacitatii de exercitiu a persoanei fizice C. desfiintarea, cu titlu retroactiv, a incetrii capacitatii de folosinta a persoanei fizice ANS:C 122. Starea civil se poate dovedi n fata instantelor judecatoresti, prin orice mijloc

16

de prob, dac: A. nu a existat registrul de stare civil B. registrul de stare civil exist C. obtinerea certificatului de stare civila este posibil ANS:A 123. Persoana pus sub interdictie judectoreasc : A. are domiciliu legal B. are numai domiciliu de drept comun C. are numai domiciliu conventional ANS:A 124. Capacitatea de folosint anticipat presupune c: A. drepturile copilului sunt recunoscute de la conceptiiune, numai dac acesta se naste viabil; B. drepturile si obligatiile copilului exist nc de la conceptiune, dac acesta se naste viu C. drepturile copilului sunt recunoscute de la conceptiune, numai daca acesta se naste viu ANS:C 125. Capacitaea de folosint a persoanei fizice are urmtoarele caractere A. legalitate B. specialitate C. alienabilitate ANS:A 126. Starea civil are urmtorul caracter juridic specific: A. divizibilitatea B. indivizibilitatea C. universalitatea ANS:B 127. Competenta privind anularea, modificarea sau completarea actelor de stare civil revine: A. Tribunalului n a crui raz teritorial se afl oficiul de stare civil B. Curtea de apel n a crei raz teritorial se afl oficiul de stare civil C. Judectoria Sector 1 Bucuresti, n cazul cererii introduse de ctre un cettean romn cu domiciliul n strintate ANS:C 128. Prin actiunea n reclamatie de stat : A. se urmreste obtinerea altei stri civile dect cea existent la data intentrii actiunii B. se urmreste nlturarea unei stri civile pretins nereale C. se urmreste o schimbare pentru viitor, in starea civil a persoanei, cu contestarea celei anterioare ANS:A 129. Actiunea n stabilirea paternittii: A. este o actiune in reclamatie de stat B. este o actiune in contestatie de stat

17

C. este o actiune in modificare de state ANS:A 130. Actiunea n nulitatea adoptiei: A. este o actiune in reclamatie de stat B. nu este o actiune in contestatie de stat C. are efect declarativ, in cazul in care va fi admisa ANS:C 131. Actiunea n tgduirea paternittii: A. este imprescriptibil B. se prescrie n termen de 6 luni de la data cand sotul sau fostul sot al mamei a cunoscut nasterea copilului C. se prescrie in termen de 3 ani de la data la care sotul sau fostul sot al mamei a cunoscut nasterea copilului ANS:C 132. Procedura punerii sub interdictie: A. cuprinde doua faze : una necontradictorie si una contradictorie B. cuprinde o singura faza contradictorie C. cuprinde o singura faza necontradictorie ANS:A 133. Printre conditiile de fond pentru punerea sub interdictie se numara : A. lipsa discernamantului B. varsta persoanei sa fie sub 16 ani C. varsta persoanei sa fie sub 18 ani ANS:A 134. Punerea sub interdictie judecatoreasca produce urmatoarele efecte A. lipsirea persoanei pusa sub interdictie de capacitatea de exercitiu si instituirea tutelei interzisului B. lipsirea persoanei pusa sub interdictie de capacitatea de folosinta si instituirea tutelei interzisului C. lipsirea persoanei pusa sub interdictie de capacitatea de exercitiu si instituirea curatelei capabilului ANS:A 135.In caz de retransmitere a mostenirii, atunci cand mostenitorul a decedat ce trebuie sa dovedeasca beneficiarul retransmiterii pentru a dobandi el mostenirea ? a. ca are drepturi proprii asupra masei succesorale ce se retransmite b. ca mostenitorul initial al masei succesorale ce se retransmite nu a acceptat mostenirea c. ca mostenitorul a acceptat mostenirea in termen ANS:C 136. Ce se intelege prin mostenirea prin reprezentare ? a. exista o mostenire dobandita de mai multi mostenitori in nume propriu sau prin reprezentare si isi exercita drepturile succesorale o singura data b. exista doua sau mai multe mosteniri succesive c. prima mostenire este culeasa in tot sau in parte de cel de-al doilea de cuius, in

18

viata la data deschiderii primei mosteniri ANS:A

137. In ce cazuri recunoaste legea persoanelor juridice o capacitate de folosinta anticipata in in care in patrimoniu intra bunuri succesorale ?cazul a. doar de la data dobandirii personalitatii juridice indiferent daca in patrimoniu intra sau nu bunuri succesorale b. de la data actului de infiintare in masura in care bunurile succesorale sunt necesare pentru ca persoana juridica sa ia fiinta in mod valabil c. de la data actului de infiintare daca in patrimoniul acesteia intra bunuri succesorale ANS:B 138. Cand opereaza nedemnitate ? a. cand fapta savarsita a fost amnistiata b. cand sanctiunea penala s-a prescris c. cand mostenitorul condamnat a fost ulterior amnistiat ANS:C 139. Cand opereaza desfiintarea titlului de mostenitor al nedemnului ? a. la momentul deschiderii mostenirii b. la momentul savarsirii faptei care atrage nedemnitate c. la momentul pronuntarii hotararii de condamnare a nedemnului cu privire la savarsirea unei fapte penale asupra de cuiusului ANS:A 140. Cine poate beneficia de reprezentarea succesorala ? a. ascendentii ordinari prin reprezentarea parintilor defunctului b. descendentul fratelui defunctului c. sotul supravietuitor prin reprezentarea sotului atunci cand se dezbate succesiunea de pe urma fratelui sotului predecedat ANS:B 141. Care sunt consecintele declararii judecatoresti a mortii in ceea ce priveste reprezentarea succesorala in situatia in care data mortii este stabilita ca fiind ulterioara momentului deschiderii succesiunii ? a. descendentii celui declarat mort vor culege mostenirea prin reprezentare b. descendentii celui declarat mort vor culege mostenirea prin retransmisie c. descendentii celui declarat mort vor putea culege mostenirea in nume personal ANS:B 142. In ce conditii este influentata cota sotului supravietuitor de renuntarea sau nedemnitatea unuia dintre copii defunctului ? a. daca avem mai multi copii, iar unul dintre ei este nedemn sau renuntator, cota acestuia profita celorlalti copii dar si sotului supravietuitor b. daca avem mai multi copii, iar unul dintre ei este nedemn sau renuntator, cota acestuia profita celorlalti copii fara a fi afectata cota sotului supravietuitor c. culege intreaga mostenire , daca avem un singur copil si acela este renuntator sau nedemn

19

ANS:B 143. Cand intra in concurs sotul supravietuitor cu doua clase de mostenitori legali ? a. in caz de exheredare a mostenitorilor nerezervatari b. in caz de exheredare a unor mostenitori legali rezervatari c. nu avem niciodata aceasta situatie ANS:B 144. In ce conditii este obligat sotul supravietuitor la raportul donatiilor primite de la sotul decedat a. cand vine in concurs cu descendentii defunctului b. cand vine in concurs atat cu descendentii cat si cu colateralii privilegiati c. nu este obligat la raportul donatiilor acestea fiind bunuri proprii prin efectul donatiei ANS:A 145. In cazul mostenirii vacante care sunt optiunile statului ? a. statul are dreptul de optiune succesorala, putand renunta la mostenirea vacanta b. statul raspunde pentru pasivul succesoral doar in limita activului, indiferent daca sa intocmit sau nu un inventar al bunurilor succesorale c. statul nu raspunde de obligatiile asumate de defunct ANS:B 146. In caz de indoiala cum se interpreteaza clauzele unui testament ? a. in favoarea mostenitorilor legali ( mai ales daca este vorba de intinderea legatului) b. in favoarea legatarilor c. in caz de indoiala o clauza testamentara nu poate produce nici un efect ANS:A 147. Care sunt conditiile pentru ca mostenitorul care a atentat la viata defunctului sa fie inlaturat de la mostenire pentru nedemnitate? a. mostenitorul sa-l fi omorat din culpa b. mostenitorul sa fi fost condamnat penal pentru omor, iar hotararea penala sa fi ramas definitiva c. mostenitorul sa fi fost condamnat penal pentru omor, chiar daca sanctiunea penala s-a prescris ANS:B 148. In ce conditii poate fi acoperita nulitatea testamentului conjunctiv a. prin constrangere , pe calea actiunii in justitie b. prin recunoasterea testamentului in cadrul procedurii succesorale notariale de catre mostenitorii ambilor testatori c. nu poate fi acoperita prin nici o formalitate ANS:B 149. In ce conditii nu se aplica sanctiunea nulitatii legatului cu facultate de alegere, prin care testatorul a lasat determinarea legatarului pe seama unei terte persoane indicate in testament a. cand desemnarea persoanei legatarului este lasata la libera alegere a tertului de catre testator b. cand persoana desemnata ca legatar de catre terta persoana este o persoana cunoscuta testatorului

20

c. daca legatul este facut unor persoane determinate , dar repartizarea intre ele a bunurilor este lasata la aprecierea unui tert ANS:C 150. In cazul legatului cu titlu particular avand ca obiect un bun individual determinat aflat in indiviziune la data deschiderii mostenirii in ce conditii intervine nulitatea legatului a. cand testatorul a lasat legat cota sa ideala de drept asupra bunului b. cand testatorul a lasat legat bunul altuia cunoscand acest lucru c. cand testatorul a lasat legat bunul altuia crezand ca bunul ii apartine in exclusivitate ANS:C 151. Care este efectul testamentului cu titlu universal posterior asupra unui testament universal anterior in situatia in care aceste doua testamente sunt succesive a. testamentul anterior se considera revocat prin testamentul cu titlu universal b. se micsoreaza doar emolumentul legatului universal c. legatul universal anterior se transforma in legat cu titlu universal ANS:B 152. Cand poate interveni revocarea tacita prin instrainarea obiectului legatului a. in cazul legatelor universale b. in cazul legatului cu titlu particular c. in cazul legatelor cu titlu universal ANS:B 153. Neexercitarea dreptului de optiune succesorala in termenul de 6 luni de la data deschiderii succesiunii produce urmatoarele efecte a. echivaleaza cu o renuntare la mostenire b. atrage stingerea vocatiei succesorale c. nu poate beneficia de repunerea in termen ANS:B 154. Cui apartine competenta de a dispune repunerea in termenul de optiune succesorala a. notarii b. doar instanta judecatoreasca c. repunerea in termen se face printr-o simpla declaratie de acceptare a mostenirii ANS:B 155. Care sunt conditiile pe care trebuie sa le indeplineasca cel care reprezinta, in cazul reprezentarii succesorale a. sa fie ascendent in linie dreapta cu cel reprezentat b. sa fie descendent in linie dreapta cu cel reprezentat c. sa nu fie nedemn fata de cel pe care il reprezinta ANS:B 156. Cum se stabileste partea din mostenire ce se cuvine sotului supravietuitor a. in toate cazurile, mai intai trebuie sa se atribuie sotului supravietuitor cota ce se

21

cuvine b. intai se calculeaza cota pentru mostenitorii rezervatari, restul urmand a se impartii intre sotul supravietuitor si ceilalti mostenitori care nu sunt rezervatari c. intai se calculeaza cota descendentilor, iar restul apartine sotului mostenitor ANS:A 157. In cazul renuntarii la mostenire a succesibilului care este actiunea pusa la dispozitia creditorilor acestuia de dispozitiile legale a. actiunea oblica b. revocarea renuntarii c. nulitatea absoluta ANS:B 158. Care sunt conditiile de forma pe care trebuie sa le indeplineasca acceptarea sub beneficiu de inventar pentru a fi valabila a. este un act consensul fiind necesar doar acordul de vointa b. trebuie sa indeplineasca forma solemna, respectiv conditiile de forma prevazute de lege pentru fiecare act in parte c. trebuie sa indeplineasca forma autentica ANS:B 159. Care sunt conditiile pe care trebuie sa le indeplineasca retractarea renuntarii la mostenire pentru a-si produce efecte a. sa nu fi acceptat mostenirea vreun alt succesibil b. sa fie facuta sub beneficiu de inventar c. sa fie facuta in forma autentica ANS: A

UNIVERSITATEA SPIRU HARET FACULTATEA DE DREPT SI ADMINISTRAIE PUBLIC BUCURESTI TEMATICA SI BIBLIOGRAFIA EXAMENULUI DE LICEN IULIE 2010 INSTITUII DE DREPT CIVIL I. ACTUL JURIDIC CIVIL 1. Condiiile (elementele) actului juridic civil: - capacitatea de a ncheia actul juridic civil; - consimmntul; - cauza (scopul) actului juridic civil. 2. Forma actului juridic civil: - forma cerut ad probationem; - forma cerut ad validitatem; - forma cerut pentru opozabilitate fa de teri. 3. Modalitile actului juridic civil: - termenul;
22

- condiia; - sarcina. 4. Efectele actului juridic civil: - regulile de determinare a efectelor actului juridic civil; - principalele reguli de interpretare a actului juridic civil; - principiile efectelor actului juridic civil. 5. Nulitatea actului juridic civil: - categoriile de nuliti ale actului juridic civil; - cauzele de nulitate; - regimul juridic al nulitii absolute; - regimul juridic al nulitii relative. II. PERSOANA FIZIC 1. Capacitatea de folosin a persoanei fizice: - noiunea si caracterele juridice; - nceputul capacitii de folosin a persoanei fizice; - coninutul capacitii de folosin a persoanei fizice; - ncetarea capacitii de folosin a persoanei fizice; - declararea judectoreasc a morii persoanei fizice; - procedura declarrii judectoresti a morii;
2

- comorienii. 2. Capacitatea de exerciiu a persoanei fizice: - noiunea si caracterele juridice; - premisele si felurile capacitii de exerciiu a persoanei fizice; - lipsa capacitii de exerciiu a persoanei fizice; - capacitatea de exerciiu restrns; - capacitatea de exerciiu deplin; - sanciunea nerespectrii regulilor capacitii de exerciiu. BIBLIOGRAFIE: 1. Gheorghe Beleiu, Drept civil romn. Introducere n Dreptul civil. Subiectele dreptului civil, Editura Universul Juridic, Bucuresti, 2007. 2. Dnu Cornoiu, Drept civil. Partea general, Editura Fundaiei Romnia de Mine, Bucuresti, 2007. 3. Dnu Cornoiu, Drept civil. Persoanele, Editura Fundaiei Romnia de Mine, Bucuresti, 2007. III. DREPTURILE REALE 1. Posesia:

23

- definiia; - elementele constitutive; - posesia si detenia precar; - dobndirea si pierderea posesiei; - dovada posesiei; - calitile si viciile posesiei; - efectele posesiei. 2. Dreptul de proprietate: - definiia si caracterele juridice ale dreptului de proprietate; - atributele dreptului de proprietate; - dreptul de proprietate privat: definiia, caracterele juridice, obiectul, subiectele; - dreptul de proprietate public: definiia, caracterele juridice, obiectul, subiectele; - modalitile juridice ale dreptului de proprietate: proprietatea rezolubil, proprietatea anulabil, proprietatea comun. 3. Aprarea dreptului de proprietate si a celorlalte drepturi reale: - aciunea n revendicare mobiliar; - aciunea n revendicare imobiliar;
3

- efectele aciunii n revendicare. 4. Modurile de dobndire a dreptului de proprietate: - uzucapiunea: noiunea, reglementarea legal, domeniul de aplicare, uzucapiunea de 30 de ani, uzucapiunea de 10 pn la 20 de ani, modul de calcul al termenului uzucapiunii, ntreruperea uzucapiunii, jonciunea posesiilor, efectele uzucapiunii, renunarea la prescripia achizitiv; IV. OBLIGAIILE CIVILE 1. Contractul: - efectele specifice ale contractelor sinalagmatice: excepia de neexecutare a contractului, rezoluiunea si rezilierea contractului, riscul contractului; 2. Faptul juridic licit: - gestiunea intereselor altei persoane;

24

- plata lucrului nedatorat; - mbogirea fr just cauz. 3. Fapta ilicit cauzatoare de prejudicii (rspunderea civil delictual): - rspunderea pentru fapta proprie; - rspunderea prinilor pentru prejudiciile cauzate de copiii lor minori; - rspunderea comitenilor pentru faptele prepusilor; - rspunderea institutorilor si artizanilor pentru faptele elevilor si ucenicilor; - rspunderea pentru prejudiciile cauzate de animale; - rspunderea pentru prejudiciile cauzate prin ruina edificiului; - rspunderea pentru prejudiciile cauzate de lucruri n general. BIBLIOGRAFIE 1. Corneliu Brsan, Drept civil. Drepturile reale principale, Ediia a III-a, revzut si adugit, Editura Hamangiu, Bucuresti 2008; 2. Constantin Sttescu, Corneliu Brsan, Drept civil. Teoria general a obligaiilor, Ediia a IX-a, revzut si adugit, Editura Hamangiu, Bucuresti 2008; 3. Mariana Rudreanu, Dreptul bunurilor (drepturile reale), Editura Fundaiei Romnia de Mine, Ediia a II-a, Bucuresti 2007;
4

4. Gheorghe Babonea, Nicolae Puscas, Mariana Rudreanu, Nicu Vintil, Obligaii. Responsabilitatea, Editura Fundaiei Romnia de Mine, Bucuresti 2008. V. CONTRACTE SPECIALE 1. Contractul de vnzare-cumprare: - noiunea si caracterele juridice; - condiiile de validitate; - efectele contractului de vnzare-cumprare. 2. Contractul de donaie: - noiunea si condiiile de validitate; - donaiile simulate; - donaiile indirecte;

25

- darurile manuale; - efectele contractului de donaie; - cauzele legale de revocare a donaiilor. 3. Contractul de locaiune: - noiunea si caracterele juridice; - condiiile de validitate; - efectele contractului de locaiune; - ncetarea locaiunii. 4. Contractul de mandat (mandatul de reprezentare): - noiunea si condiiile de validitate; - efectele contractului de mandat; - ncetarea contractului de mandat. VI. DREPTUL DE MOSTENIRE 1. Cerinele legale pentru a putea mosteni: - capacitatea succesoral; - nedemnitatea succesoral. 2. Devoluiunea legal a mostenirii: - principiile devoluiunii legale a mostenirii; - reprezentarea succesoral; - vocaia succesoral izvort din rudenie; - drepturile succesorale ale soului supravieuitor; - drepturile succesorale accesorii ale soului supravieuitor; - dreptul statului asupra bunurilor mostenirii. 3. Devoluiunea testamentar: - noiunea, caracterele juridice si cuprinsul testamentului; - condiiile de fond pentru validitatea testamentului; - condiiile de form pentru validitatea dispoziiei testamentare;
5

- diferite feluri de testamente; - principalele dispoziiile cuprinse n testament; - limitele dreptului de a dispune prin acte juridice de bunurile mostenirii. 4. Dreptul de opiune succesoral: - probleme generale privind dreptul de opiune succesoral; - acceptarea pur si simpl a mostenirii; - acceptarea sub beneficiul de inventar; - renunarea la mostenire. BIBLIOGRAFIE:

26

1. Prof. Univ. Dr. Francisc Deak, Tratat de drept civil. Contractele speciale, Ediia a IV-a, Vol. I, Editura Universul Juridic, Bucuresti, 2006; 2. Prof. Univ. Dr. Francisc Deak, Tratat de drept civil. Contractele speciale, Ediia a IV-a, Vol. II, Editura Universul Juridic, Bucuresti, 2006; 3. Prof. Univ. Dr. Francisc Deak, Tratat de drept civil. Contractele speciale, Ediia a IV-a, Vol. III, Editura Universul Juridic, Bucuresti, 2007; 4. Francisc Deak, Tratat de drept succesoral, Editura Universul Juridic, Bucuresti, 2002. (capitolul I/1 din bibliogrsfie) ACTUL JURIDIC CIVIL CONDIIILE ACTULUI JURIDIC CIVIL Conditiile (elementele) actului juridic civil: - capacitatea de a ncheia actul juridic civil; - consimtmntul; - cauza (scopul) actului juridic civil. Generaliti 1. Definiie Prin condiiile de valabilitate a actului juridic civil se neleg componentele structurale, adic elementele constitutive ale acestuia. Art.948 Cod civil enumer, sub denumirea de condiii eseniale pentru validitatea conveniilor, componentele structurale ale oricrui act juridic, artnd c acestea constau n: capacitatea de a contracta; consimmntul valabil al prii ce se oblig; un obiect determinat; cauz licit. Aceste componente sau elemente sunt necesare pentru ca actul juridic civil s fie valabil i, pe cale de consecin, s produc efecte juridice.

27

n literatura de specialitate, precum i n legislaie se folosesc diferite expresii pentru a desemna condiiile actului juridic. Menionm unele dintre aceste formulri: elementele actului juridic, elementele eseniale ale oricrui act juridic condiii devalabilitate a actului juridic, condiiile de eficacitate (n sens restrns) a actului juridic condiiile de fond i condiiile de form, elementele eseniale. Aadar, cu acelai neles se folosesc termenii condiie i elemente. n ce ne privete, optm alturi de ali autori pentru denumirea tradiional, consacrat, de altfel, de legislaia noastr; astfel, art.948 Cod civil folosete expresia : condiiile eseniale pentru validitatea unei convenii, iar n Legea nr.105/1992 cu privire la reglementarea raporturilor de drept internaional privat sunt ntrebuinate constant expresiile: condiii de fond i condiii de form. 2. Clasificarea condiiilor actului juridic civil Condiiile actului juridic se clasific dup anumite criterii. Astfel, n funcie de aspectul la care se refer, distingem: condiii de fond i condiii de form. Primele privesc coninutul actului juridic, iar cele de-al doilea privesc forma care mbrac coninutul respectiv. Sunt condiii de fond cele prevzute de art.948 Cod civil, respectiv, -consimmntul, -capacitatea, -obiectul i -cauza. Sunt condiii de form cele care privesc: -manifestarea de voin atunci cnd aceasta este cerut ad validitatem; -concretizarea manifestrii de voin n anumite instrumente de probaiune;

28

-ndeplinirea anumitor formaliti cerute de lege pentru a face actul juridic civil opozabil terilor. n funcie de obligativitatea sau neobligativitatea lor, condiiile actului juridic pot fi: condiii eseniale i condiii neeseniale. Sunt condiii eseniale acelea care, dac nu sunt ndeplinite, fac ca actul juridic civil s nu fie valabil ncheiat, respectiv, cele prevzute de art.948 Cod civil : - capacitatea, -consimmntul, -obiectul, -cauza. La acestea se mai adaug: forma cerut ad solemnitatem, n cazul actelor solemne, autorizaia administrativ prealabil pentru ncheierea anumitor acte juridice. Sunt condiii neeseniale acele condiii care pot fi prezente ori pot lipsi, fr s afecteze valabilitatea actului juridic civil. n funcie de sanciunea nerespectrii, distingem: -condiii de validitate i -condiii de eficacitate. Condiiile de validitate sunt acele condiii a cror nerespectare este sancionat cu nulitatea actului juridic civil, iar condiiile de eficacitate sunt acelea a cror nerespectare nu atrage nulitatea actului juridic civil, ci alte sanciuni, ca, de exemplu, inopozabilitatea fa de teri. Top of the Document Capacitatea de a ncheia actul juridic civil 1. Noiune. Reglementare Capacitatea de a ncheia actul juridic civil este condiia de fond i esenial care const n aptitudinea subiectului de drept civil de a deveni titular de drepturi i obligaii civile, prin ncheierea de acte de drept civil. Capacitatea de a ncheia acte juridice civile constituie o parte a capacitii de folosin a persoanei fizice sau juridice i apare ca o premis a capacitii de exerciiu a acesteia, cealalt premis fiind discernmntul juridic. Capacitatea de a ncheia acte juridice este reglementat n mai multe acte normative, ca, de exemplu, n Codul civil, Decretul

29

nr.31/1954, Codul Familiei etc. Astfel, n afar de art.943 Cod civil, care se refer la capacitate, consimmnt, obiect, cauz, mai enunm art.949 Cod civil, potrivit cruia poate contracta orice persoan ce nu este declarat necapabil de lege, precum i art.950 Cod civil, potrivit cruia necapabili de a contracta sunt: minorii, interziii i toi acei crora legea le-a prohibit oarecare contracte. Art.807 prevede: Minorul de 16 ani poate dispune prin testament i numai pentru jumtate din bunurile de care, dup lege, poate dispune majorele, iar art.808 stabilete: Este capabil de a primi prin donaiune ntre vii oricine este conceput n momentul donaiunii. La art.856 Cod civil este prevzut principiul potrivit cruia orice persoan este capabil de a face testament, dac nu este oprit de lege. Art.1306 Cod civil dispune: Pot cumpra i vinde toi cei crora nu le este oprit prin lege. De reinut este faptul c: - regula reprezint capacitatea de a face acte juridice civile, --------------incapacitile constituind excepiile de la aceast regul. Capacitatea civil nu trebuie confundat cu discernmntul, deoarece capacitatea este o stare de drept, pe cnd discernmntul este o stare de fapt a crei existen poate fi dovedit, tot astfel cum lipsa discernmntului poate fi dovedit chiar la persoane majore. De asemenea, incapacitatea ca excepie de la regula capacitii nu trebuie confundat cu inalienabilitatea sau cu indisponibilizarea unor bunuri, cci incapacitatea este o calitate a persoanei ca subiect de drept, calitate care o mpiedic s ncheie orice acte juridice civile, n timp ce

30

inalienabilitatea sau indisponibilizarea se refer la bunuri, n sensul c numai bunul sau bunurile respective nu pot fi nstrinate chiar dac titularul dreptului de proprietate asupra lor este pe deplin capabil i poate ncheia orice alte acte juridice i nstrina orice alte bunuri ce-i aparin. Deosebirea prezint importan juridic sub aspectul consecinelor care decurg din corecta caracterizare a situaiei de fapt: - ncheierea actului juridic civil de ctre un incapabil atrage sanciunea nulitii relative, pe cnd -nstrinarea unui bun inalienabil atrage sanciunea nulitii absolute; - capacitatea de a ncheia actul juridic civil trebuie s existe n momentul ncheierii acestuia, respectiv, n momentul exprimrii consimmntului prii respective. Top of the Document

Consimmntul

1. Noiune Consimmntul, fiind una din condiiile de fond ale actului juridic civil, const n manifestarea hotrrii de a ncheia actul juridic civil. Sub aspect terminologic, consimmntul are dou sensuri: consimmntul n sens restrns, adic manifestarea unilateral de voin la ncheierea actului juridic civil; n cazul actelor unilaterale, voina unilateral este voina manifestat de autor, pe cnd n cazul actelor bi ori multilaterale avem de-a face cu voina fiecreia dintre pri; consimmntul n sens larg, adic acordul de voin al prilor n actele bilaterale. 1.1. Corelaia dintre consimmnt i voina juridic Actul juridic civil const n manifestarea de voin fcut cu intenia de a produce efecte juridice. Voina este un fenomen complex att din punct de vedere psihologic, ct i din punct de vedere juridic. Sub aspect juridic, voina este complex, deoarece n structura ei intr dou elemente: consimmntul i cauza sau scopul. Prin urmare, corelaia dintre
31

consimmnt i voina juridic este de tipul parte-ntreg. 1.2. Formarea i principiile voinei juridice Principiile voinei juridice. Dou sunt principiile care crmuiesc voina juridic, i anume: principiul libertii actelor juridice civile (principiul autonomiei de voin); principiul voinei reale (principiul voinei interne). a) Principiul libertii actelor juridice civile Potrivit acestui principiu, subiectele de drept civil sunt libere s ncheie convenii sau s fac acte unilaterale, cu respectarea legii i a bunelor moravuri. Astfel, n art.969 alin.1 Cod civil, se prevede: Conveniile legal fcute au putere de lege ntre prile contractante, iar art.5 din acelai cod stabilete: Nu se poate deroga prin convenii sau dispoziii particulare de la legile care intereseaz ordinea public i bunele moravuri. Din cuprinsul textelor de lege menionate rezult coninutul principiului libertii actelor juridice, n sensul c, dac se respect legea i morala, subiectele de drept civil pot s ncheie orice convenii i s fac acte unilaterale. Coninutul acestui principiu poate fi exprimat n urmtoarele idei: subiectele de drept civil sunt libere s ncheie, cu respectarea legii i a moralei, orice act juridic civil; prile pot, n mod liber, prin acordul lor, s modifice sau s pun capt actului juridic civil pe care l-au ncheiat. Limitele principiului libertii actelor juridice civile sunt urmtoarele: normele juridice imperative; regulile de convieuire social; ordinea politic, economic i social. n cazul n care actul juridic este ncheiat cu depirea acestor limite, el este sancionat cu nulitatea. b) Principiul voinei reale Aa cum am precizat, voina juridic este alctuit din elementul psihologic (voina intern) i elementul social (voina declarat sau exteriorizat). De regul, ntre cele dou elemente exist o deplin concordan. Prin excepie, apar situaii n care o asemenea concordan lipsete, ceea ce ridic problema stabilirii

32

prioritii uneia dintre cele dou voine intern, respectiv, declarat. Cu privire la soluionarea problemei aprute exist dou concepii: concepia subiectiv, potrivit creia trebuie s acordm prioritate voinei interne (reale), i concepia obiectiv, potrivit creia trebuie acordat prioritate voinei declarate. 1.3. Condiiile de valabilitate a consimmntului Prin consimmnt se nelege manifestarea hotrrii de a ncheia un act juridic civil. El este o condiie de fond, esenial i general a actului juridic civil. Termenul consimmnt are dou sensuri: ntr-un prim sens, prin consimmnt se nelege manifestarea unilateral de voin, respectiv, voina exteriorizat a autorului actului juridic unilateral sau a uneia dintre prile actului juridic bilateral sau multilateral. Acest sens este folosit de art.953 Cod civil, potrivit cruia consimmntul nu este valabil cnd este dat prin eroare, smuls prin violen sau surprins prin dol. n cel de-al doilea sens, prin consimmnt se nelege acordul de voin n actele juridice bilaterale sau multilaterale. Acest sens este avut n vedere de art.969 alin.2 Cod civil, potrivit cruia conveniile se pot revoca prin consimmntul mutual sau din cauze autorizate de lege. Pentru a fi valabil i a produce efecte juridice, consimmntul trebuie s ndeplineasc, cumulativ, urmtoarele condiii: s provin de la o persoan cu discernmnt; s fie exprimat cu intenia de a produce efecte juridice; s fie exteriorizat; s nu fie alterat de vreun viciu de consimmnt. Consimmntul s provin de la o persoan cu discernmnt. Pentru a produce efecte juridice, trebuie ca autorul manifestrii de voin s poat aprecia, s aib puterea de a discerne cu privire la consecinele juridice ale manifestrii sale de voin.
33

Cerina prezenei capacitii de exerciiu nu se confund cu condiia de valabilitate a consimmntului. Capacitatea de exerciiu este o stare de drept, pe cnd prezena ori lipsa discernmntului este o stare de fapt. Persoanele fizice cu capacitate deplin de exerciiu sunt prezumate c au discernmntul necesar pentru a ncheia acte juridice civile. Cazurile n care legea prezum anumite persoane ca lipsite de discernmnt sunt cunoscute sub denumirea de incapaciti legale. Astfel, minorul sub 14 ani i cel pus sub interdicie judectoreasc sunt considerai c nu-i pot reprezenta cu exactitate consecinele juridice ale actelor juridice pe care ar urma s le ncheie. Minorul ntre 14 i 18 ani este considerat a avea discernmnt juridic n curs de formare. Exist situaii n care persoanele cu deplin capacitate de exerciiu se pot gsi, temporar, n situaii n care le lipsete discernmntul necesar, ca, de pild, cazurile de beie, hipnoz, somnambulism, mnie puternic numite incapaciti naturale Astfel, un testament poate fi anulat dac se dovedete n mod neechivoc lipsa de discernmnt a dispuntorului n momentul ntocmirii testamentului, innd seama c, n conformitate cu prevederile art.856 Cod civil, orice persoan este capabil de a face testament, dac nu este oprit de lege, capacitatea fiind regula, iar incapacitatea fiind excepia. Consimmntul trebuie s fie dat cu intenia de a produce efecte juridice. Aceast condiie decurge din esena actului juridic, care este o manifestare de voin fcut cu intenia de a produce efecte juridice, deci cu intenia de a da natere, modifica sau stinge raporturi juridice. Se consider c lipsete intenia de a produce efecte juridice n urmtoarele situaii: cnd manifestarea de voin a fost fcut n glum; cnd manifestarea de voin a fost fcut din prietenie sau pur complezen; cnd manifestarea de voin a fost fcut cu o rezerv mintal, cunoscut de destinatarul acesteia;

34

cnd manifestarea de voin a fost fcut sub o condiie pur potestativ din partea celui care se oblig art.1010 Cod civil; cnd manifestarea de voin este foarte vag. Consimmntul trebuie s fie exteriorizat. Pentru a putea produce efecte juridice civile, voina trebuie exteriorizat. Voina intern neexteriorizat nu produce efecte juridice. Aceasta nu are cum s fie cunoscut de alte persoane. Principiul aplicabil exteriorizrii consimmntului este principiul consensualismului, adic prile sunt libere s aleag forma de exteriorizare a voinei lor. De la acest principiu exist i excepii, constnd n necesitatea ca manifestarea de voin s mbrace o form special, cum este cazul actelor solemne sau formale. Prin excepie, tcerea valoreaz consimmnt atunci cnd: legea prevede acest lucru n mod expres, ca, de exemplu, art.1437 Cod civil, potrivit cruia dup expirarea termenului stipulat prin contractul de locaiune, dac locatarul rmne i e lsat n posesie, atunci se consider locaiunea ca rennoit, efectele ei se regleaz dup dispoziiile articolului relativ la locaiunea fr termen; prin voina expres a prilor se atribuie tcerii o anumit semnificaie juridic, n semn de consimmnt; n materie de ofert acceptare, se apreciaz c tcerea la o ofert fcut exclusiv n favoarea destinatarului ei valoreaz acceptare potrivit art.1138 Cod civil n materia remiterii de datorie; cnd tcerea are valoare de consimmnt potrivit obiceiului. Consimmntul trebuie s nu fie alterat prin vicii de consimmnt. Legea civil cere ca formarea voinei s fie liber, neinfluenat, nealterat prin ceea ce numim vicii de consimmnt sau vicii ale voinei. Viciile de consimmnt sunt: eroarea, dolul (sau viclenia), violena i leziunea.

35

2. Viciile de consimmnt 2.1. Eroarea 2.1.1. Definiie Prin eroare se nelege falsa reprezentare a realitii la ncheierea unui act juridic civil248. Art.953 Cod civil prevede: Consimmntul nu este valabil cnd este dat prin eroare..., iar art.954 Cod civil prevede: Eroarea nu produce nulitate dect cnd cade asupra ubstanei obiectului conveniei. 2.1.2. Clasificare n funcie de gravitatea i efectele pe care le produce, eroarea poate fi: -eroare-obstacol, -eroare-viciu de consimmnt -i eroare-indiferent. Eroarea-obstacol este acea fals reprezentare a realitii care mpiedic formarea actului juridic civil. Ea este cunoscut i sub numele de eroare distructiv de voin249. Eroarea-obstacol este cea mai grav form a erorii. Ea poate cdea asupra naturii actului ce se ncheie, cnd o parte crede c ncheie un anumit act juridic civil (contract de vnzare-cumprare, n loc de vnzare cu clauz de ntreinere). Falsa reprezentare a realitii poate cdea asupra identitii obiectului, cnd o parte crede c trateaz cu privire la un anumit bun, iar cealalt parte are n vedere alt bun (de exemplu, o parte vrea s vnd un imobil din provincie, iar cealalt parte accept, creznd c este vorba de un imobil situat n Cluj-Napoca). Eroarea-viciu de consimmnt este falsa reprezentare a realitii ce cade fie asupra calitilor substaniale ale obiectului actului, fie asupra persoanei contractante. Aceast eroare, numit i eroare grav250, nu este distructiv de voin, n sensul c ea nu nltur consimmntul, ci doar l viciaz. Eroarea substanei obiectului actului juridic constituie viciu de onsimmnt numai cnd se refer la calitile substaniale ale obiectului, deoarece partea care a ncheiat actul juridic i-a manifestat voina numai n considerarea

36

acestor caliti, pe care n mod eronat le-a crezut adevrate. n acest sens, art.954 alin.1 Cod civil precizeaz: Eroarea nu produce nulitate dect atunci cnd cade asupra substanei obiectului conveniei. Eroarea-indiferent este falsa reprezentare a unor mprejurri care sunt ns mai puin importante la ncheierea actului juridic civil (de exemplu, eroarea asupra strii civile a cumprtorului, eroarea asupra solvabilitii contractantului etc.). Sanciunea care intervine n cazul erorii-obstacol este nulitatea absolut a actului juridic civil, deoarece n acest caz nu s-a format acordul de voin. Eroarea viciu de consimmnt atrage nulitatea relativ a actului juridic civil. Eroarea indiferent poate atrage o diminuare valoric a prestaiei, dar poate rmne i fr nici o consecin juridic. n funcie de natura realitii fals reprezentate, eroarea este de dou feluri: eroare de fapt i eroare de drept. Eroarea de fapt const n falsa reprezentare a unor situaii faptice, n momentul ncheierii actului juridic civil, situaii care privesc obiectul actului, valoarea sau contractantul. Eroarea de drept const n falsa reprezentare a existenei sau n cunoaterea inexact a coninutului unui act normativ sau a unei norme juridice. 2.2. Dolul 2.2.1. Definiie i reglementare Dolul este acel viciu de consimmnt care const n inducerea n eroare a unei persoane prin utilizarea de mijloace viclene sau dolosive pentru a o determina s ncheie un act juridic civil. Cu alte cuvinte, dolul este o eroare provocat (spre deosebire de eroarea propriu-zis, care are un caracter spontan). n afar de art.953 Cod civil, care prevede: Consimmntul nu este valabil cnd este .... surprins prin dol, Codul civil consacr dolul n art.960, care prevede: Dolul este o cauz de nulitate a conveniei cnd mijloacele viclene ntrebuinate de una din pri sunt astfel nct este evident c, fr aceste

37

mainaii, cealalt parte n-ar fi contractat. Dolul nu se presupune. 2.2.2. Clasificare n funcie de natura elementelor asupra crora poart, distingem: dolul principal i dolul incidental. Dolul principal este acela care cade asupra unor elemente importante, determinante la ncheierea actului juridic civil. Acest dol atrage anularea actului. Dolul incidental (dolul incident, secundar, accesoriu) este acela care cade asupra unor mprejurri nedeterminante pentru ncheierea actului juridic civil. Acesta nu atrage anularea actului, ci d dreptul doar la o aciune n despgubire pentru eventualele diferene de pre. 2.2.3. Structura dolului Dolul este alctuit din dou elemente255: elementul obiectiv i elementul subiectiv. Elementul obiectiv sau material const n utilizarea de mijloace viclene (mainaiuni, iretenii, manopere dolosive, frauduloase) pentru a induce n eroare. Elementul subiectiv, intenionat const n intenia de a induce n eroare o persoan pentru a o determina s ncheie un act juridic civil. 2.2.4. Condiii Pentru a constitui viciu de consimmnt, dolul trebuie s ndeplineasc dou condiii cumulative: s fie determinant pentru ncheierea actului juridic civil; s provin de la cealalt parte. Dolul s fie determinant pentru ncheierea actului juridic civil const n cerina ca dolul s priveasc elemente hotrtoare pentru ncheierea actului, n sensul c, dac partea aflat n eroarea provocat ar fi cunoscut adevrul, nu ar fi ncheiat acel act juridic. Aprecierea dolului viciu de consimmnt se face subiectiv, de la caz la caz, n mod concret, avndu-se n vedere i pregtirea i experiena de via a victimei dolului. Dolul s emane de la cealalt parte se deduce din art.960 alin.1 Cod civil (mijloacele viclene ntrebuinate de una din pri...). Aceast cerin este aplicabil att actelor juridice bilaterale cazul n care se vorbete de cealalt parte ,

38

ct i n cazul actelor unilaterale, cum este cazul testamentului, care este act juridic unilateral. Asemenea erorii, nu este necesar ca dolul s fie comun, adic s existe pentru fiecare parte a actului juridic bilateral. Dac ar exista reciprocitate de dol, atunci fiecare parte ar avea dreptul s cear anularea actului pentru dolul a crui victim este. 2.2.5. Proba dolului Aa cum rezult din art.960 alin.2 Cod civil, dolul nu se presupune; partea care invoc existena dolului pentru pronunarea nulitii actului juridic civil trebuie s fac dovada existenei acestuia. Fiind un fapt juridic stricto sensu , proba se poate face cu orice mijloc de prob admis de lege. Dovada dolului este mai uor de fcut, comparativ cu eroarea, datorit elementului su material. Dolul, fiind viciu de consimmnt, este sancionat cu nulitatea relativ a actului juridic civil. Fiind totodat un delict civil, dolul d dreptul la o aciune n despgubire n condiiile art.998 Cod civil. 2.3. Violena 2.3.1. Definiie i reglementare Violena este acel viciu de consimmnt care const n ameninarea unei persoane cu un ru de natur s-i provoace o temere ce o determin s ncheie un act juridic, pe care altfel nu l-ar fi ncheiat. Codul civil reglementeaz violena ca viciu de consimmnt n art.955 958. Astfel, art.956 Cod civil stabilete: Este violen totdeauna cnd, spre a face o persoan a contracta, i s-a insuflat temerea, rezonabil dup dnsa, c va fi expus persoana sau averea sa unui ru considerabil i prezent; art.957 dispune: Violena este cauz de nulitate i cnd s-a exercitat asupra soului sau soiei, asupra descendenilor i ascendenilor; art.958 stabilete c simpla temere reverenioas, fr violen, nu poate anula convenia; art.959 prevede: Convenia nu poate fi atacat pentru cauz de violen dac, dup ncetarea violenei, convenia s-a aprobat expres sau tacit sau

39

dac a trecut timpul defipt de lege pentru restituiune. 2.3.2. Clasificare Dup natura rului cu care se amenin, avem violen fizic i violen moral. Violena fizic exist atunci cnd ameninarea cu rul privete integritatea fizic ori bunurile persoanei, victima ajungnd n situaia de a servi ca un simplu instrument n ncheierea actului juridic civil; de exemplu, forarea minii unei persoane de a semna un nscris ce constat un act juridic. O asemenea ameninare este mai mult dect un viciu de consimmnt, n sensul c aceasta are ca efect lipsa consimmntului. Violena moral sau psihic este tot o ameninare cu un ru, care privete onoarea, cinstea ori sentimentele persoanei, de natur s-i provoace acesteia o traum care o determin s ncheie un act juridic civil. Dup caracterul ameninrii, deosebim: violen legitim i violen nelegitim. Violena legitim sau just este aceea fcut n exercitarea unui drept subiectiv. O asemenea ameninare nu este viciu de consimmnt. De exemplu, creditorul l amenin pe debitorul su cu darea n judecat dac nu i execut de bunvoie obligaia. Violena nelegitim sau injust este acea ameninare care nu este bazat pe un drept subiectiv. Aceasta atrage anulabilitatea actului juridic. 2.3.4. Condiiile violenei Pentru ca violena s constituie viciu de consimmnt, trebuie ntrunite cumulativ dou condiii260: s fie determinant pentru ncheierea actului juridic civil i s fie injust (nelegitim). Condiia s fie determinant pentru ncheierea actului juridic civil necesit anumite precizri. Astfel, art.956 Cod civil precizeaz c temerea trebuie s fie raionabil cu dnsa dup persoana ameninat , adic s fie de natur a determina la ncheierea actului juridic. n aprecierea caracterului determinant, hotrtor al temerii sale, se ia n considerare persoana victim a

40

violenei sub aspectul vrstei, forei, gradului de cultur, starea psihic, persoana de la care provine violena, locul unde se exercit violena, timpul cnd se exercit violena etc. Condiia s fie injust (nelegitim, ilicit), deoarece nu orice ameninare, prin ea nsi, constituie violen viciu de consimmnt. Aceast condiie este ndeplinit ori de cte ori actele de violen nu sunt fcute n exercitarea unui drept subiectiv i n limitele legii. Vom fi n prezena violenei viciu de consimmnt, n situaia n care, dei se urmrete realizarea unui drept subiectiv (a unui drept de crean), mijloacele folosite n acest scop sunt n afara legii (creditorul l amenin pe debitor cu moartea). 2.4. Leziunea 2.4.1. Definiie i reglementare Leziunea viciu de consimmnt const n prejudiciul material suferit de una din pri din cauza disproporiei vdite de valoare dintre dou prestaii. Disproporia de valoare trebuie s existe chiar n momentul conveniei. Printre viciile de consimmnt prevzute n art. 953 Cod civil, leziunea nu este trecut. Aceasta este considerat ca atare n alte reglementri. Astfel, art. 951 Cod civil prevede c: Minorul nu poate ataca angajamentul su pentru cauz de necapacitate dect n caz de leziune, iar art. 1165 Cod Civil precizeaz: Majorul nu poate pentru leziune, s exercite aciunea n resciziune. Art. 1157 Cod civil prevede c Minorul poate exercita aciunea n resciziune anularea unui contract pentru leziune pentru simpla leziune n contra oricrei convenii. Acest articol a fost implicit modificat prin dispoziiile art. 25 alin. 1 i 2 din Decretul nr. 31/1954 pentru punerea n aplicare a Codului Familiei i a Decretului nr. 31/1954 referitor la persoanele fizice i juridice, text potrivit cruia (1) Aplicarea dispoziiilor referitoare la aciunea n anulare pentru leziune se restrnge la minorii care, avnd vrsta de 14 ani mplinii, ncheie singuri, fr ncuviinarea prealabil a autoritii tutelare,

41

dac aceste acte le pricinuiesc vreo vtmare. (2) Actele juridice ce se ncheie de minorii care nu au mplinit vrsta de 14 ani sunt anulabile pentru incapacitate, chiar dac nu este leziune. 2.4.3. Condiii Din reglementarea i definiia leziunii rezult c sunt necesare urmtoarele condiii pentru a se putea cere anularea actului pentru acest viciu de consimmnt: -leziunea s fie consecina direct i nemijlocit a actului respectiv (art.1158 Cod civil prevede c, atunci cnd leziunea rezult dintr-un eveniment cauzal i neateptat, minorul nu are aciunea n resciziune); -leziunea s existe n raport cu momentul ncheierii actului juridic; -disproporia de valoare ntre contraprestaii s fie vdit. 2.5. Comparaie ntre viciile de consimmnt Cele patru vicii de consimmnt examinate prezint urmtoarele asemnri: sanciunea este aceeai: anulabilitatea actului juridic civil; viciul de consimmnt trebuie s fie dovedit, acesta nu se prezum; viciul de consimmnt trebuie s fie determinant pentru ncheierea actului juridic; este suficient ca viciul s afecteze consimmntul unei singure pri n actele bilaterale , nefiind necesar ca viciul s fie comun. ntre viciile de consimmnt exist i unele deosebiri: sub aspectul probei, eroarea este mai greu de dovedit (deoarece ea const ntr-un element subiectiv), n timp ce dolul, violena i leziunea sunt mai uor de dovedit prin faptul c au n structur i un element obiectiv, exterior; eroarea viciaz consimmntul numai cnd privete calitile substaniale ale obiectului sau ale persoanei, pe cnd dolul viciaz voina, indiferent asupra crui element determinant poart eroarea provocat;

42

eroarea este aplicabil att actelor unilaterale, ct i actelor bilaterale, pe cnd dolul, violena i leziunea privesc, n principal, actele bilaterale; dolul i violena constituind n sine fapte ilicite pot atrage, pe lng sanciunea nulitii relative, i rspunderea civil delictual, adic obligarea celui vinovat la plata de despgubiri. Top of the Document Obiectul actului juridic 1. Definiie Prin obiect al actului juridic civil se nelege conduita prilor stabilit prin actul juridic, respectiv aciunile ori inaciunile la care sunt ndreptite ori de care sunt inute prile. Din cuprinsul definiiei se poate observa c obiectul actului juridic civil se identific cu obiectul raportului juridic civil ce izvorte din actul respectiv. Obiectul actului juridic civil nu poate fi confundat cu coninutul sau efectele actului juridic civil, respectiv, cu drepturile subiective civile i obligaiile nscute din actul juridic. 2. Condiiile de validitate a obiectului actului juridic civil Pentru a fi valabil, obiectul actului juridic civil trebuie s ndeplineasc urmtoarele condiii generale obiectul s existe; -s fie n circuitul civil; -s fie determinat sau determinabil; -s fie licit i moral precum i anumite condiii speciale: -cel ce se oblig s fie titularul dreptului; obiectul s conste ntr-un fapt personal al debitorului; -Cel ce se oblig trebuie s fie titularul dreptului. Top of the Document Cauza (scopul) 1. Definiie i reglementare Cauza sau scopul actului juridic este acea condiie de fond, esenial i general, care const n obiectivul urmrit la ncheierea unui asemenea act.

43

n art.948 Cod civil se precizeaz o cauz licit ca o condiie esenial, iar art.966 Cod civil menioneaz: Obligaia fr cauz sau fondat pe o cauz fals, sau nelicit, nu poate avea nici un efect. Art.967 Cod civil arat c o convenie este valabil chiar dac nu este expres cauza acesteia i, totodat, c, pn la dovada contrar, cauza este prezumat. n art.968 Cod civil sunt precizate situaiile n care cauza este considerat nelicit, i anume, cnd este prohibit de legi, cnd este contrar bunelor moravuri i ordinii publice. Ca element esenial al actului juridic civil, cauza nu se confund nici cu consimmntul i nici cu obiectul, fiind element de sine stttor. Cauza mpreun cu consimmntul formeaz voina juridic, aceasta din urm cuprinznd i scopul urmrit de parte atunci cnd i-a dat consimmntul la ncheierea actului juridic, obligaia pe care i-a asumat-o nereprezentnd altceva dect mijlocul prin care se ajunge la realizarea scopului respectiv. Cauza nu se confund nici cu izvorul efectelor juridice, deoarece s-ar confunda partea cu ntregul. 2. Elementele cauzei n dreptul nostru civil se admite c exist dou elemente care compun cauza actului juridic: scopul imediat i scopul mediat. a) Scopul imediat (direct), numit i scopul obligaiei, difer n funcie de categoria de acte juridice civile, fiind identic n cadrul aceleiai categorii: n contractele sinalagmatice, scopul imediat const n reprezentarea sau prefigurarea mintal a contraprestaiei; n aceast situaie, reciprocitii de prestaii ale prilor i corespunde reciprocitatea de cauze; n contractele unilaterale cu titlu gratuit, scopul imediat const n intenia de a gratifica; n contractele reale, scopul imediat const n reprezentarea remiterii lucrului; n contractele aleatorii se consider c elementul risc constituie cauza obligaiilor prilor. Scopul imediat este un element abstract i invariabil n cadrul unei categorii de acte juridice civile.

44

b) Scopul mediat (indirect), numit i scopul actului juridic civil, const n motivul determinant al ncheierii unui act juridic civil i privete fie nsuirile contraprestaiei, fie anumite caliti ale celeilalte pri. Scopul imediat se caracterizeaz prin aceea c este subiectiv i variabil de la o categorie de acte la alt categorie i, chiar n cadrul aceleiai categorii, de la un act la altul. De exemplu, n cazul contractului de vnzarecumprare, scopul imediat const n destinaia concret ce urmeaz a se da lucrului cumprat, respectiv, sumei ce reprezint preul, astfel nct difer de la cumprtor la cumprtor (o persoan cumpr o locuin pentru a o dona cuiva, iar o alt persoan cumpr o cas pentru a face o investiie), respectiv, de la vnztor la vnztor (o persoan vinde un lucru pentru ca din suma obinut ca pre s i cumpere un alt lucru, iar o alt persoan vinde un alt lucru pentru ca din suma obinut s plteasc o datorie). 3. Condiiile cauzei Din reglementrile cuprinse n art.5, 966, 968 Cod civil rezult c, pentru a fi valabil, cauza trebuie s ndeplineasc urmtoarele condiii: s existe, s fie real, s fie licit, s fie moral. a) Cauza trebuie s existe. Aceast cerin este prevzut de art.966 Cod civil, care dispune c obligaia fr cauz .... un poate avea nici un efect. Aceast condiie de valabilitate a cauzei este neleas diferit n literatura de specialitate. Astfel, ntr-o opinie, se consider c lipsa cauzei se confund cu cauza fals, care este, n esen, o eroare asupra cauzei, ntruct orice persoan contient care ncheie un act juridic civil urmrete un anumit scop. ntr-o alt opinie, se consider c lipsa cauzei nu are independen conceptual, ea fiind ncorporat n conceptul de cauz fals. n ce privete scopul imediat, inexistena i falsitatea cauzei nu se confund n toate cazurile, iar n ce privete scopul imediat, lipsa acesteia se reduce la o eroare asupra cauzei.

45

b) Cauza trebuie s fie real. Aceast condiie a cauzei este expres prevzut de art.966 Cod civil: Obligaia ... fondat pe o cauz fals ...nu poate avea nici un efect. Cauza nu este real, ci fals, cnd exist eroare asupra motivului determinant, adic asupra scopului mediat. Falsitatea cauzei atrage nulitatea relativ a actului juridic282. De exemplu, o persoan gratific o alt persoan printr-o donaie, creznd c gratificatul i este o rud apropiat, ca mai trziu s descopere c ea nu este nici mcar rud ndeprtat. Motivul determinant al voinei sale de a gratifica l-a constituit calitatea persoanei gratificate. Deoarece reprezentarea acestei caliti nu a corespuns realitii, exist eroare asupra nsuirilor persoanei, iar cauza este fals. c) Cauza s fie licit. Cerina este prevzut de art.966 Cod civil: Obligaia ... nelicit nu poate avea nici un efect i de art.968 Cod civil, care prevede: Cauza este nelicit cnd este prohibit de legi, cnd este contrarie bunelor moravuri i ordinii publice. Din articolul 968 Cod civil rezult c se declar ilicit actul juridic civil att n situaia n care scopul este prohibit de lege, ct i n situaia cnd acesta este contrar bunelor moravuri i ordinii publice. Prin urmare, n actele juridice, cauza este ilicit cnd vine n contradicie cu normele imperative ale legii. Ilicit poate fi doar scopul mediat. d) Cauza trebuie s fie moral. Scopul actului juridic civil este moral atunci cnd este n concordan cu regulile de convieuire social, respectiv cu bunele moravuri. 4. Rolul cauzei Rolul cauzei actului juridic civil este dat de importana acestei condiii eseniale a oricrui astfel de act juridic. Aceast importan este subliniat de urmtoarele idei: cauza constituie garania voinei libere i contiente n actul juridic civil. Aceasta rezult din cele dou condiii: cauza s existe i cauza s fie real; prin condiiile cerute de lege cauza s fie licit i cauza s fie moral , se constituie un instrument eficace de

46

aprare a ordinii publice, economice i sociale, precum i de asigurare a respectrii moralei; cauza constituie un criteriu de clasificare a actelor juridice n acte cu titlu oneros i acte juridice cu titlu gratuit; cauza constituie i un criteriu de apreciere a valabilitii obiectului actului juridic civil. 5. Proba cauzei Potrivit art.967 alin.1 Cod civil, Convenia este valabil cu toate c, cauza nu este expres, iar potrivit alin.2 din acelai text de lege, cauza este prezumat pn la dovada contrarie. Din cuprinsul textului de lege menionat rezult dou prezumii relative: prezumia de valabilitate a cauzei, indiferent de faptul redrii ei n nscrisul constatator al actului juridic; prezumia de existen a cauzei, ceea ce nseamn c ea nu trebuie dovedit. Cu privire la mijloacele de prob, acestea pot fi admise potrivit dreptului comun, deoarece existena cauzei poate fi dovedit prin orice mijloc de prob, iar inexistena i falsitatea ei pot fi probate prin dovedirea lipsei discernmntului, a lipsei unui element esenial la ncheierea actului juridic ori erorii asupra mobilului determinant. Imoralitatea i ilicitatea cauzei pot fi dovedite cu orice mijloc de prob legal. nclcarea cerinelor legale privitoare la cauz este sancionat n mod diferit: ilicitatea sau imoralitatea cauzei, cu nulitate absolut, iar lipsa de cauz i cauza fals, cu nulitate relativ.

Top of the Document

(capitolul I/2 din bibliografie)


Forma actului juridic civil: - forma cerut ad probationem; - forma cerut ad validitatem; - forma cerut pentru opozabilitate fat de terti.

Forma actului juridic civil


47

1. Definiie Prin forma actului juridic civil se nelege modalitatea de exteriorizare a manifestrii de voin fcut cu intenia de a crea, modifica sau stinge un raport juridic civil concret. Expresia forma actului juridic este utilizat n doctrin n sens restrns i n sens larg. n sens restrns (stricto sensu), prin forma actului juridic se nelege tocmai modul de exteriorizare a voinei juridice interne. Acest neles este crmuit de principiul consensualismului. n sens larg (lato sensu), prin forma actului juridic civil se neleg condiiile de form, care apar sub trei aspecte: -forma cerut pentru nsi valabilitatea actului juridic civil, ad validitatem; -forma cerut pentru probarea actului juridic civil, ad probationem; -forma cerut pentru opozabilitatea actului juridic fa de alte persoane, fa de teri. 1.1. Principiul consensualismului Forma actului juridic civil n sens restrns stricto sensu este dominat de principiul consensualismului. Acest principiu nseamn c simpla manifestare de voin este nu numai necesar, ci i suficient, pentru ca actul juridic civil s ia natere n mod valabil din punct de vedere al formei pe care o mbrac manifestarea de voin fcut n scopul de a produce efecte juridice. Principiul consensualismului nu este expres consacrat cu caracter general. Existena sa este dedus, nendoielnic, din faptul c acest principiu este consacrat pentru anumite acte juridice, precum contractul de vnzare-cumprare (art.1295 alin.1 Cod civil, potrivit cruia vinderea este perfect ntre pri i proprietatea este de drept strmutat la cumprtor, n privina vnztorului, ndat ce prile s-au nvoit asupra lucrului i asupra preului, dei lucrul nc nu se va fi predat i preul nc nu se va fi numrat), sau, cu titlu mai general, contractele translative de drepturi reale (art.971 Cod civil, care dispune c n contractele ce au ca obiect translativ

48

proprietatea sau un alt drept real, proprietatea sau dreptul se transmite prin efectul consimmntului prilor i lucrul rmne n rizico-pericolul obnditorului, chiar cnd nu i s-a fcut tradiiunea lucrului); legea civil consacr expres excepiile de la principiul consensualismului, care n esen sunt trei: forma cerut ad validitatem, forma cerut ad probationem i forma cerut pentru opozabilitate fa de teri. 1.2. Clasificarea condiiilor de form Condiiile de form a actului juridic civil se clasific, n principal, n funcie de consecinele juridice ale nerespectrii lor. Astfel, distingem: forma cerut pentru valabilitatea actului juridic civil, cunoscut i sub denumirea de forma ad validitatem sau forma ad solemnitatem, a crei nerespectare atrage nulitatea absolut a actului juridic civil; forma cerut pentru probarea actului juridic, care se mai numete i forma cerut ad probationem, a crei nerespectare nu atrage nevalabilitatea actului juridic civil, ci, n principiu, imposibilitatea dovedirii lui cu un alt mijloc de prob; forma cerut pentru opozabilitatea fa de teri, a crei nerespectare se sancioneaz cu inopozabilitatea. Acest lucru nseamn c tera persoan este n drept s ignore actul juridic care trebuie adus la cunotina altor persoane prin ndeplinirea formalitii impuse de lege n acest scop. Dup sursa ori izvorul care cere o anumit form pentru actul juridic civil, distingem: forma legal, adic cea impus de legea civil; forma voluntar ori convenional. Top of the Document

2. Forma cerut ad validitatem


2.1. Justificare, caractere i condiii Forma cerut ad validitatem este condiia de form a actului juridic civil care const n respectarea cerinelor de form

49

impuse de lege sub sanciunea nulitii absolute a actului juridic respectiv. Obligativitatea impus de lege cu privire la forma necesar pentru nsi valabilitatea actului juridic civil are la baz urmtoarele raiuni: -pentru anumite acte juridice, forma special constituie un mijloc de control al statului asupra unor operaiuni juridice de o importan deosebit att pentru pri, ct i pentru societate; -pentru alte acte juridice, forma special reprezint un mijloc de atenionare a prilor cu privire la consecinele importante ale actelor pe care le ncheie (ca, de exemplu, cazul donaiei, ipotecii, renunrii exprese la succesiune etc.); -asigurarea libertii i certitudinii consimmntului cum este cazul testamentului. Caracterele juridice ale formei ad validitatem sunt urmtoarele: este un element constitutiv al actului juridic, lipsa acestuia fiind sancionat cu nulitatea absolut a actului; implic manifestarea expres de voin, ceea ce exclude manifestarea tacit a voinei prilor; este exclusiv, deoarece nu permite prilor s opteze pentru o anumit form dect n situaia n care legea prevede posibilitatea unei opiuni, ca, de exemplu, cazul testamentului, care, potrivit art.859 Cod civil, poate fi autentic, olograf sau mistic. Condiiile formei cerute ad validitatem sunt urmtoarele: ntregul cuprins al actului juridic civil trebuie s mbrace forma solemn; actele juridice aflate n raport de interdependen cu un act solemn, chiar dac, privite separat, nu sunt acte juridice solemne, trebuie s mbrace, obligatoriu, forma solemn; actul juridic care determin ineficiena unui act juridic solemn trebuie s mbrace i el forma solemn excepie face cazul legatului, care poate fi revocat i n mod tacit. Forma autentic este o form solemn. Acest lucru nu nseamn c forma solemn se reduce la forma autentic, ci

50

ea are o sfer mai larg, aflndu-se n relaia ntreg (forma solemn) parte (forma autentic)285. 2.2. Aplicaii ale formei ad validitatem Principalele acte juridice pentru care legea pretinde forma solemn sunt: donaia art.813 Cod civil; testamentul art.858 Cod civil; revocarea expres a unui legat art.858 Cod civil; acceptarea succesiunii sub beneficiu de inventar art.704 Cod civil i art.76 alin.4 din Legea nr.36/1995 a notarilor publici i a activitii notariale; renunarea expres la succesiune art.76 alin.4 din Legea nr.36/1995;
De exemplu, testamentul este un act solemn, dar el poate mbrca i o alt form dect cea autentic: testamentul olograf, adic cel scris i subscris de autor.

ipoteca art.1772 Cod civil; actul juridic ntre vii de nstrinare a unui teren, indiferent c acesta este situat n intravilan sau extravilan art.2 alin.1 din Legea nr.247/2005287 privind reforma n domeniile proprietii i justiiei, precum i unele msuri adiacente, care a abrogat Legea nr. 54/1998; contractul de arendare scris art.3 i art.6 alin.1 i 4 din Legea nr.16/1994, cu modificrile ulterioare etc. Top of the Document

3. Forma cerut ad probationem


3.1. Noiune i justificare Prin forma cerut ad probationem se nelege acea cerin, impus de lege sau stabilit de pri, care const n ntocmirea unui nscris cu scopul de a proba actul juridic valabil ncheiat. Aceast form se justific att pentru importana anumitor acte juridice civile, ct i pentru avantajul practic pe care l prezint, n sensul c nltur posibilitatea interpretrii diferite, echivoce a contractului actului juridic i previne ivirea unor litigii n legtur cu acele acte juridice civile. Caractere
51

este obligatorie, iar nu facultativ; din acest punct de vedere, se aseamn cu forma cerut ad validitatem; nerespectarea ei atrage sanciunea inadmisibilitii dovedirii actului juridic civil cu un alt mijloc de prob; reprezint o excepie de la principiul consensualismului, ntruct manifestarea de voin trebuie s mbrace forma scris. Nerespectarea formei ad probationem nu atrage nevalabilitatea actului juridic civil, ci sanciunea care intervine const n imposibilitatea dovedirii actului juridic cu un alt mijloc de prob. 3.2. Aplicaii Legislaia n vigoare folosete dou procedee de aplicare a formei ad probationem: instituirea formei ad probationem pentru o anumit categorie de acte juridice civile, respectiv, cele care au un obiect de o valoare mai mare dect cea prevzut de lege art.1191 alin.1 Cod civil; instituirea formei ad probationem, cu caracter particular, pentru anumite acte juridice: -contractul de locaiune (art.1416 Cod civil), -depozitul voluntar (art.1597 Cod civil), -tranzacia (art.1705 Cod civil), - contractul de nchiriere a locuinelor (art.21 din Legea nr.114/1996, legea locuinei, republicat), - contractul de asigurare (art.241 din Legea nr.32/2000 privind societile de asigurare i supravegherea asigurrilor, cu modificrile ulterioare). Top of the Document

4. Forma cerut pentru opozabilitate fa de teri


4.1. Noiune i justificare Forma cerut pentru opozabilitatea fa de teri const n acele formaliti cerute prin lege pentru a face actul juridic civil opozabil i persoanelor care nu au participat la ncheierea lui, n vederea ocrotirii drepturilor sau intereselor lor289. Aceast cerin de form este necesar, deoarece,

52

potrivit principiului relativitii, actul juridic civil i produce efecte numai fa de prile actului juridic civil. Cu alte cuvinte, prile nu pot opune actul lor altor persoane, ntruct actul respectiv nu este opozabil acestora din urm. n anumite situaii, legea cere ndeplinirea unor formaliti prin care un anumit act juridic poate fi cunoscut de ctre teri. Este cazul actelor juridice care constituie sau transmit drepturi reale. Drepturile reale, fiind drepturi absolute, sunt opozabile erga omnes. Pentru a fi opozabile fa de teri i actele juridice ce au ca obiect drepturi reale, este necesar luarea msurii de publicitate. 4.2. Aplicaii ale formei pentru opozabilitate fa de teri Dintre aplicaiile acestei forme menionm: publicitatea imobiliar, prin sistemul crilor funciare Legea nr.7/1996, legea cadastrului i a publicitii imobiliare, cu modificrile ulterioare; publicitatea constituirii gajului, prin pstrarea actului ntr-o map special la judectoria n circumscripia creia s-a ncheiat actul juridic art.1686 Cod civil; notificarea cesiunii de crean art.1393 Cod civil; darea de dat cert nscrisului sub semntur privat art.1182 Cod civil; nregistrarea cerut n materia inveniilor; publicitatea necesar n materie de concesiune, nchiriere i locaia gestiunii; publicitatea i nregistrrile prevzute pentru persoanele juridice de tip asociativ; nregistrrile i publicitatea stabilite prin Legea nr.31/1990 privind societile comerciale, republicat. Sanciunea nerespectrii formei cerute pentru opozabilitate este inopozabilitatea, n sensul c terul nu este obligat s recunoasc asemenea acte ncheiate de pri, pe care le poate ignora. Top of the Document

53

(capitolul I/3 din bibliografie)

Modalitile actului juridic civil


3. Modalittile actului juridic civil: - termenul; - condita; - sarcina. 1. Definiie Prin modalitile actului juridic civil se nelege acel element al acestui act care const ntr-o mprejurare ce are influen asupra efectelor pe care le produce sau trebuie s le produc un asemenea act. Din cuprinsul definiiei rezult c modalitatea actului juridic are dou elemente: mprejurarea care poate consta ntr-un eveniment sau ntro aciune uman; -cnd mprejurarea const n scurgerea timpului modalitatea poart denumirea de termen; -cnd mprejurarea const fie ntr-un eveniment viitor, fie ntr-o aciune, modalitatea se numete condiie; -cnd mprejurarea const ntr-o aciune a omului, modalitatea se numete sarcin; mprejurarea trebuie s influeneze efectele actului juridic. Top of the Document 1.2. Caracterul modalitilor Modalitile actului juridic se nfieaz ca elemente neeseniale n acea categorie de acte, ceea ce nseamn c ele pot fi prezente, dar pot s lipseasc, fr a afecta valabilitatea actelor respective. n actele juridice afectate de modaliti, prezena unei anumite modaliti termen, condiie ori sarcin este de esena lor, n sensul c afecteaz validitatea acestora. n alte acte juridice civile, prezena modalitilor este inadmisibil, cum este cazul actelor pur i simple. Odat luate n considerare n actul juridic civil, modalitile creeaz ntre pri o stare de ateptare cu privire la efectele operaiei juridice, n sensul c mplinirea evenimentului ateptat declaneaz ori stinge aceste efecte291. 1.3. Utilitate practic

54

Modalitile actului juridic civil prezint utilitate practic sub urmtoarele aspecte: stipularea modalitilor reprezint un aspect al principiului libertii ntocmirii actelor juridice civile; n actele afectate de modaliti, legea impune prezena unei modaliti; n funcie de interesele lor, prile pot amna sau stinge efectele unui act juridic dup un anumit interval de timp ori pot ridica la rang de element esenial unele noiuni subiective, care, altfel, ar rmne indiferente dreptului; de exemplu, ntr-o donaie, sau ntr-un legat, dispuntorul creeaz o obligaie pentru gratificat prin impunerea unei sarcini de executat. Top of the Document 2. Termenul 2.1. Definiie i reglementare Termenul, ca modalitate a actului juridic civil, este un eveniment viitor i sigur ca realizare, pn la care este amnat nceperea sau stingerea exercitrii drepturilor i executrii obligaiilor. Principalele reglementri referitoare la termen sunt nscrise n art.1022-1025 Cod civil. Astfel, art.1022 prevede: Termenul se deosebete de condiie, pentru c el nu suspend angajamentul, ci numai amn suspendarea. Art.1023 stabilete: Aceea ce se datorete cu termen nu se poate cere naintea termenului, dar ceea ce se pltete nainte nu se mai poate repeta. Potrivit art.1024, termenul este presupus totdeauna c s-a stipulat n favoarea debitorului, dac nu rezult din stipulaie sau din circumstane c este primit i n favoarea creditorului. Art.1025, prevede: Debitorul nu mai poate reclama beneficiarul termenului, cnd este czut n deconfitur, sau cnd, cu fapta sa, a micorat siguranele ce prin contract dduse creditorului su. 2.2. Clasificare n funcie de efectele sale, termenul este suspensiv i extinctiv.

55

Termenul suspensiv este acela care amn, ntrzie nceputul exercitrii dreptului subiectiv i executarea obligaiei pn la mplinirea lui. De exemplu, mprumutul unor bunuri fungibile pn la o anumit dat. Numai la mplinirea datei respective, mprumuttorul ncepe s-i exercite dreptul, iar mprumutatul, s-i exercite obligaia. Termenul extinctiv este acela care amn stingerea exercitrii drepturilor i executrii obligaiilor pn la mplinirea lui. De exemplu, nchirierea unui apartament pe timp de doi ani etc. Dup criteriul cunoaterii, sau nu, la data ncheierii actului juridic, a datei mplinirii sale, avem: termen cert i termen incert. Termenul cert este cel a crui dat de mplinire este cunoscut; de exemplu, 1 iulie dintr-un anumit an. Termenul incert este cel a crui dat de mplinire nu este cunoscut la data ncheierii actului, dei mplinirea este sigur; de exemplu, data morii unei persoane n contractul de rent viager. n funcie de izvorul su, distingem termenul voluntar, termenul legal i termenul judiciar. Termenul voluntar este acela care s-a stabilit prin actul juridic unilateral, bilateral sau multilateral. Termenul voluntar poate fi expres cnd este stipulat explicit n actul juridic civil i tacit cnd rezult implicit, indirect din act, fiind dedus din natura raportului juridic sau din mprejurrile n care se execut obligaiile. Termenul legal este stabilit totdeauna prin lege. Termenul judiciar este cel stabilit de instana de judecat n favoarea debitorului (art.1583 Cod civil prevede c judectorul va prescrie un termen de plat n cazul mprumutului fcut n anumite condiii). n funcie de titularul beneficiului termenului, acesta poate fi n favoarea debitorului, n favoarea creditorului i n favoarea ambelor pri. Termenul n favoarea debitorului reprezint regula. Art.1024 Cod civil stabilete: Termenul este presupus totdeauna c s-a stipulat n favoarea debitorului, dac nu

56

rezult din stipulaie, sau din circumstane c este primit i n favoarea creditorului. Termenul n favoarea creditorului. n acest caz, creditorul poate cere executarea obligaiei nainte de mplinirea termenului, fr ca debitorul s se poat opune. Termenul n favoarea ambelor pri. n acest caz, executarea anticipat a obligaiilor este posibil cu acordul ambelor pri. 2.3. Efectele termenului Termenul, ca modalitate a actului juridic civil, afecteaz numai executarea actului, iar nu i existena sa. Analiza efectelor pe care el le produce implic distincia dintre termenul suspensiv i termenul extinctiv. Termenul suspensiv ntrzie exercitarea dreptului subiectiv i executarea obligaiei. Dei afectate de termen, dreptul subiectiv i obligaia au o existen cert, ceea ce are o serie de consecine, i anume: n cazul cnd debitorul execut obligaia nainte de termen, plata este valabil, n condiiile art.1023 Cod civil, i o asemenea plat echivaleaz cu o renunare la beneficiul termenului; pn la mplinirea termenului (pendente termine), creditorul este ndreptit s ia msuri de conservare a dreptului su, dar nu poate intenta aciunile prevzute de art.974 i art.975 Cod civil (aciunea oblic i aciunea paulian); termenul suspensiv nu amn transferul drepturilor reale asupra bunurilor individual determinate (res certa), excepie fcnd cazurile n care s-a prevzut contrariul; creditorul nu poate cere plata nainte de mplinirea termenului; creditorul nu poate opune debitorului compensaia, deoarece acest mod de stingere a obligaiilor presupune ca datoriile s fi ajuns la scaden, adic s fie exigibile; pn la mplinirea termenului suspensiv nu ncepe s curg prescripia extinctiv art.7 alin.3 din Decretul nr.167/1958. Termenul extinctiv are ca efect marcarea ncetrii dreptului subiectiv i a obligaiei corelative. De exemplu, n cazul

57

mplinirii termenului nchirierii, nceteaz dreptul de folosire a bunului de ctre locatar i totodat obligaiile locatorului. Top of the Document

3. Condiia
3.1. Definiie i reglementare Condiia, ca modalitate a actului juridic, este un eveniment viitor i nesigur ca realizare, de care depinde nsi existena actului juridic293. Art.1004 Cod civil prevede: Obligaia este condiionat cnd perfectarea ei depinde de un eveniment viitor i necert. Condiia implic dou elemente: un eveniment viitor, raportat la momentul ncheierii actului juridic civil; realizarea acestui eveniment este nesigur. Comparativ cu termenul a crui realizare este cert, condiia presupune incertitudinea ndeplinirii evenimentului viitor. Codul civil cuprinde o reglementare larg a condiiei, n general, la art.1004 1016, a condiiei suspensive la art.1017 1018 i a condiiei rezolutorii la art.1019 1021. 3.2. Clasificare n funcie de criteriul efectului, distingem: condiie suspensiv i condiie rezolutorie. Condiia suspensiv este aceea de a crei realizare depinde nsi naterea actului juridic civil i, respectiv, a drepturilor subiective i a obligaiilor corelative. Art.1017 Cod civil prevede: Obligaia, sub condiie suspensiv, este aceea care depinde de un eveniment viitor i necert. Obligaia condiional nu se perfecteaz dect dup ndeplinirea evenimentului. De exemplu: i vnd apartamentul meu dac m voi muta n alt localitate. Condiia rezolutorie este aceea de a crei realizare depinde desfiinarea actului juridic civil (art.1019 Cod civil). De exemplu: i vnd apartamentul meu, dar dac nu voi fi transferat la Bucureti, pn la sfritul anului, vnzarea se anuleaz. Spre deosebire de termenul extinctiv, care produce efecte pentru viitor (ex nunc), condiia rezolutorie are efect retroactiv (ex tunc).

58

n funcie de legtura cu voina prilor, de realizarea ori nerealizarea ei, distingem: -condiie cauzal, -condiie mixt, -condiie potestativ. Condiia este cauzal atunci cnd realizarea evenimentului depinde de hazard, de ntmplare, fiind independent de voina prilor (art.1005 Cod civil). De exemplu: i voi vopsi mine costumul dac va fi soare; asigurtorul se oblig s plteasc asiguratului despgubiri dac gospodria acestuia va fi distrus de un cutremur, sau de un incendiu etc. Condiia mixt este cea care depinde, n acelai timp, de voina uneia dintre prile contractante i de voina unui ter (art.1007 Cod civil). De exemplu: i voi da automobilul dac te cstoreti cu domnioara X. Condiia potestativ poate fi pur sau simpl. Condiia potestativ pur este acea condiie a crei realizare depinde exclusiv de voina uneia din pri. De exemplu, i vnd autoturismul meu, dac vreau. Condiia potestativ simpl este acea condiie a crei realizare depinde att de voina uneia din pri, ct i de voina unei persoane nedeterminate. De exemplu: i voi vinde apartamentul meu, dac te vei cstori. ntre condiia potestativ pur i condiia potestativ simpl exist deosebiri de regim juridic: condiia pur potestativ din partea debitorului este nul, deoarece echivaleaz cu lipsa inteniei de a se obliga juridicete art.1010 Cod civil; condiia potestativ simpl este valabil dac depinde de voina debitorului, excepie fcnd donaia; condiia pur potestativ din partea creditorului este valabil. Dup cum const n realizarea sau nerealizarea evenimentului, condiia poate fi: pozitiv i negativ (art.1011 1014 Cod civil). Condiia pozitiv const n ndeplinirea unui eveniment viitor i nesigur. De exemplu: i vnd casa, dac reuesc s m mut n alt ora.

59

Condiia negativ const n nerealizarea unui eveniment viitor i incert. De exemplu: i nchiriez o camer, dac nu vnd apartamentul. Aceast clasificare prezint utilitate n ce privete regulile de ndeplinire sau nendeplinire a condiiei, dup cum urmeaz: ndeplinirea condiiei trebuie s se fac astfel cum au neles prile s se fac (art.1011 Cod civil); cnd s-a prevzut c evenimentul trebuie s aib loc ntrun anumit termen i acest termen a expirat fr ca evenimentul s fi avut loc, condiia se socotete nemplinit (art.1012 alin.1 i art.1013 Cod civil); cnd nu s-a prevzut vreun termen, condiia se socotete ndeplinit numai atunci cnd este sigur c evenimentul nu se va mai realiza (art.1012 alin.2, art.1013 Cod civil); cnd s-a prevzut un termen i, nainte de expirarea lui, este sigur c evenimentul nu se va mai ntmpla, condiia se socotete ndeplinit (art.1013 Cod civil); condiia se socotete ndeplinit dac debitorul a mpiedicat ndeplinirea ei (art.1014 Cod civil). n conformitate cu reglementrile cuprinse n art.1008 1009 Cod civil, distingem: condiie posibil, condiie imposibil, condiie licit i moral ori condiie ilicit i imoral. Condiia trebuie s fie posibil, adic s priveasc un eveniment posibil din punct de vedere material sau juridic. Condiia trebuie s fie licit, n sensul c evenimentul trebuie s fie nu numai posibil, ci i un fapt licit i nu un delict, un act juridic contrar ordinii publice, bunelor moravuri. Condiia trebuie s fie moral, adic n concordan cu bunele moravuri i nu contrar acestora. Condiia poate fi imposibil, atunci cnd evenimentulcondiie este imposibil de a se produce fie fizic (material), fie juridicete (imposibilitate juridic). Aceast clasificare prezint importan n privina condiiei suspensive i rezolutorii, n sensul urmtor: condiia imposibil, ilicit i imoral, desfiineaz actul juridic numai atunci cnd este suspensiv; cnd condiia este rezolutorie, actul juridic se socotete neafectat de aceasta i, pe cale de consecin, este valabil.

60

3.3. Efectele condiiei Pentru nelegerea efectelor condiiei, ca modalitate a actului juridic civil, trebuie s distingem dup cum condiia este suspensiv sau rezolutorie i dup cum este vorba de efecte anterioare ori posterioare ndeplinirii condiiei. Dou principii guverneaz efectele condiiei: condiia afecteaz nsi existena actului juridic adic naterea ori desfiinarea lui (art.1004 Cod civil); condiia i produce efectele retroactiv (ex tunc) n sensul c momentul de la care sau pn la care se produc nu este acela al ndeplinirii sau nendeplinirii condiiei, ci momentul ncheierii actului juridic sub condiie (art.1015 teza I Cod civil). Efectele condiiei suspensive Efectele condiiei suspensive anterioare mplinirii condiiei (pendente conditione) trebuie privite sub aspectul c, n aceast perioad, actul juridic civil nu i produce efectele i n consecin: creditorul nu poate cere executarea obligaiei (plata); debitorul nu poate face o plat valabil, iar dac totui i-a executat plata, poate cere restituirea; obligaia nu se poate stinge prin compensaie; n acest interval de timp, prescripia extinctiv nu curge (art.7 alin.3 din Decretul nr.167/1958); n actele translative de drepturi reale, acest efect nu se produce (art.1018 alin.1 Cod civil); creditorul poate lua msuri de conservare a dreptului su (art.1016 Cod civil); creditorul poate cere i obine garanii pentru creana sa; creditorul poate ceda dreptul su. Efectele condiiei suspensive ulterioare mplinirii condiiei (eveniente conditione) trebuie privite sub aspectul retroactiv n cazul cnd condiia suspensiv s-a realizat , n sensul c actul juridic civil a fost pur i simplu nc din ziua ncheierii lui. n consecin: dac plata a fost efectuat de debitor nainte de ndeplinirea condiiei, dup acest moment plata este valid i nu mai poate fi obinut restituirea; transmiterea de drepturi reale fcute de titularul dreptului se consolideaz.

61

De la retroactivitatea efectelor condiiei suspensive exist unele excepii: prescripia extinctiv nu curge dect de la mplinirea condiiei; fructele culese de nstrintor rmn ale sale; actele administrative fcute de nstrintor nainte de mplinirea condiiei rmn valabile; riscurile sunt n sarcina nstrintorului (art.1018 alin.1 Cod civil). Efectele condiiei rezolutorii Pendente conditione, actul juridic sub condiie rezolutorie i produce efectele ca unul neafectat de aceast modalitate, n sensul c actul juridic se comport ca pur i simplu, ceea ce nseamn c: debitorul sub condiie rezolutorie suport riscul pieirii bunului; creditorul poate cere executarea obligaiei, debitorul fiind obligat la aceasta; dreptul dobndit sub condiie rezolutorie poate fi transmis prin acte ntre vii sau pentru cauz de moarte. Eveniente conditione, cnd condiia rezolutorie s-a mplinit, efectele se materializeaz n faptul c actul juridic civil este desfiinat retroactiv, ceea ce presupune: prile trebuie s-i restituie prestaiile efectuate n sensul c nstrintorul va restitui preul, iar dobnditorul va napoia bunul; drepturile constituite de dobnditor se desfiineaz. De la caracterul retroactiv al condiiei rezolutorii exist urmtoarele excepii: actele administrative fcute de dobnditorul sub condiie rezolutorie rmn valabile; riscurile produse pendente conditione sunt suportate de dobnditorul proprietar n mod definitiv; fructele culese de dobnditor rmn la acesta; n actele juridice cu executare succesiv, efectele se produc numai pentru viitor (ex nunc). 3.4. Comparaie ntre termen i condiie Termenul i condiia se aseamn prin aceea c ambele sunt modaliti ale actului juridic civil i constau n evenimente viitoare n raport cu data ncheierii actului juridic civil respectiv.

62

Termenul i condiia se deosebesc prin aceea c: termenul este un eveniment viitor i sigur, pe cnd condiia este un eveniment viitor i nesigur; termenul afecteaz numai executarea obligaiilor, n timp ce condiia afecteaz nsi existena drepturilor subiective i a obligaiilor corelative; termenul produce efecte ex nunc, n vreme ce condiia produce, n principiu, efecte ex tunc. Top of the Document

4. Sarcina
4.1. Definiie i reglementare Sarcina, ca modalitate a actului juridic, const n obligaia de a da, a face sau a nu face, obligaie impus de dispuntor gratificatului n actele cu titlu gratuit. Codul civil romn nu conine o reglementare general a sarcinii, dar cuprinde o serie de aplicaii n materia donaiei (art.828 830 Cod civil) i a legatului (art.930 Cod civil). 4.2. Clasificare n funcie de persoana beneficiarului, exist trei feluri de sarcin: n favoarea dispuntorului296, n favoarea gratificatului, n favoarea unui ter298. Aceast clasificare prezint importan sub aspectele urmtoare: numai prin donaie se poate institui o sarcin n favoarea dispuntorului; sarcina poate influena natura actului juridic, adic ea const ntr-o obligaie ce egaleaz sau ntrece valoarea echivalentului donaiei; n acest caz, actul juridic devine cu titlu oneros; sarcina n favoarea unui ter este o form de manifestare a stipulaiei pentru altul, ceea ce nseamn c terul dobnditor va avea dreptul de a cere executarea obligaiei, iar nu i posibilitatea de a solicita revocarea actului pentru nendeplinirea sarcinii, deoarece nu este parte n contractul ncheiat ntre stipulant i promitent. n raport cu valabilitatea lor, distingem: sarcin imposibil, sarcin ilicit i sarcin imoral.
63

Sarcina nu afecteaz valabilitatea actului juridic n caz de neexecutare a ei, ci numai eficacitatea acestuia. Neexecutarea sarcinii atrage ca sanciune, n principiu, revocarea actului juridic cu titlu gratuit prin care a fost instituit.
Sarcina impus de donator de a plti o datorie a sa fa de un ter.

4.3. Comparaie ntre condiie i sarcin ntre sarcin i condiie exist urmtoarele deosebiri: condiia poate afecta att acte cu titlu oneros, ct i acte cu titlu gratuit, pe cnd sarcina are aplicaie numai n materia actelor cu titlu gratuit; condiia afecteaz i existena actului juridic civil, n timp ce sarcina nu afecteaz existena acestuia; condiia opereaz de drept, n timp ce n cazul sarcinii se apeleaz la instana de judecat. Top of the Document

(capitolul I/4 dim bibliogtafie) EFECTELE ACTULUI JURIDIC CIVIL 4. Efectele actului juridic civil: - regulile de determinare a efectelor actului juridic civil; - principalele reguli de interpretare a actului juridic civil; - principiile efectelor actului juridic civil. Noiunea i determinarea efectelor actului juridic civil 1. Noiune i reglementare Prin efectele actului juridic nelegem drepturile subiective civile i obligaiile civile la care d natere, pe care le modific sau le stinge un act juridic civil. Efectul general i imediat al oricrui act juridic civil const n legarea subiectelor de drept civil n cadrul unor raporturi juridice civile concrete. Subiectele de drept civil sunt legate prin coninutul raportului juridic civil concret, respectiv, prin drepturile i obligaiile crora le-a dat natere, le-a modificat, le-a transmis sau le-a stins actul juridic civil respectiv. Ceea ce
64

pentru raportul juridic civil concret reprezint coninutul su, pentru actul juridic civil, care genereaz acel raport juridic, reprezint efectele302. Principala reglementare a efectelor actului juridic civil se gsete n Codul civil. Codul civil cuprinde dou categorii de norme, care privesc: - efectele conveniilor sau contractelor n general (art.969-985) i - efectele diferitelor contracte civile pe care le reglementeaz o (art.1294-1404 privind vnzarea, art. 1405-1409 privind schimbul, art.1410-1490 privind locaiunea, art.1491-1531 privind societatea, art.1532-1559 privind mandatul, art.1560-1575 privind comodatul, art.1576- 1590 privind mprumutul, art.1591-1634 privind depozitul, art.1636-1638 privind fidejusiunea, art.1685-1696 privind amanetul, art.1704-1717 privind tranzacia, art.800-855 privind donaia, art.856-931 privind testamentul). 2. Noiune - determinare efecte Prin determinarea efectelor actului juridic civil se nelege stabilirea ori fixarea drepturilor subiective i obligaiilor civile pe care le-a generat, modificat sau stins un astfel de act. Necesitatea stabilirii efectelor actului juridic decurge din nevoia cunoaterii drepturilor i obligaiilor, respectiv, a coninutului actului juridic civil. Operaiunea de determinare a efectelor actului juridic civil este necesar, deoarece nu ntotdeauna coninutul actului juridic este clar, datorit mai multor mprejurri, precum: neconsemnarea manifestrii de voin ntr-un nscris; greita exprimare a prilor; folosirea unor cuvinte nepotrivite; conciziunea excesiv a expresiilor sau cuvintelor utilizate. Top of the Document
65

3. Determinarea efectelor actului juridic civil Determinarea efectelor actelor juridice presupune respectarea mai multor reguli: Prima regul privete faza prealabil i obligatorie a stabilirii efectelor actului juridic civil i presupune aplicarea regulilor referitoare la dovedirea existenei actului juridic civil. Dac nu se dovedete existena actului juridic civil, nu se mai pune problema stabilirii efectelor sale. Atunci cnd exist mijloace de prob suficiente, o dat cu dovedirea existenei actului juridic civil se stabilesc i efectele sale. n atare situaie, dovedirea actului i coninutului su constituie singura faz necesar determinrii efectelor. Exist situaii n care din mijloacele de prob nu rezult cu claritate coninutul actului, efectele sale. n asemenea situaii apare necesar o a doua regul a determinrii efectelor actului juridic, care const n interpretarea voinei prii sau prilor actului juridic. Interpretarea actului juridic civil este necesar fie pentru calificarea juridic a actului, fie pentru stabilirea coninutului real al actului, respectiv, pentru stabilirea drepturilor i obligaiilor. Stabilirea coninutului actului juridic civil este generat de regula cuprins n art.970 alin.2 Cod civil, dup care conveniile oblig nu numai la ceea ce este expres ntrnsele, dar la toate urmrile, ce echitatea, obiceiul sau legea d obligaiei, dup natura sa. i art.977-985 Cod civil stabilesc anumite reguli referitoare la interpretarea conveniilor; aceste reguli se aplic i n cazul interpretrii actelor juridice civile unilaterale, cu excepia celor care, prin ipotez, presupun un act juridic bilateral sau multilateral. Top of the Document

Interpretarea contractelor se face dup urmtoarele reguli:

66

actul juridic civil se interpreteaz dup voina real a prilor, nu dup nelesul literal al cuvintelor art.977 Cod civil; actul juridic produce, pe lng toate efectele n vederea crora a fost ncheiat, i acele efecte pe care legea, echitatea sau obiceiul le dau obligaiei dup natura acesteia art.970 alin.2 Cod civil; clauzele obinuite ntr-un act juridic se subneleg, chiar dac nu sunt menionate expres n cuprinsul acestuia art.981 Cod civil; clauzele unui act juridic se interpreteaz unele prin altele, dndu-se fiecreia nelesul din ntregul act art.982 Cod civil; dac o clauz este susceptibil de a primi dou nelesuri, ea se interpreteaz n sensul n care poate produce efecte, iar nu n sensul n care nu ar produce vreun efect art.978 Cod civil; clauzele ndoielnice se interpreteaz n sensul care rezult din natura actului juridic art.979 Cod civil; n cazul n care rmn ndoieli, dispoziiile respective se interpreteaz dup obiceiul locului unde s-a ncheiat contractul art.980 Cod civil; clauzele ndoielnice se interpreteaz n favoarea celui care s-a obligat art.983 Cod civil; orict de generali ar fi termenii ntrebuinai, efectele actului juridic trebuie s fie numai acelea care pot fi presupuse c prile le-au voit art.984 Cod civil; ntinderea efectelor unui act juridic nu poate fi redus la exemplul folosit pentru explicarea nelesului unor clauze din actul ncheiat art.985 Cod civil. Top of the Document

Principiile efectelor actului juridic civil


1. Definiie i fundament Principiile efectelor actului juridic sunt regulile de drept civil care arat modul n care se produc aceste efecte, respectiv, cum, n ce condiii i fa de cine se produc ele. Principiile efectelor actului juridic sunt consacrate legislativ n dou articole: art.969 Cod civil i art.973 Cod civil. Potrivit
67

art.969 Cod civil, conveniile legal fcute au putere de lege ntre prile contractante. Ele se pot revoca prin consimmntul mutual sau din cauze autorizate de lege, iar potrivit art.973, conveniile n-au efect dect ntre prile contractante. Efectele actului juridic sunt guvernate de trei principii: principiul forei obligatorii, principiul irevocabilitii, principiul relativitii. 2. Principiul forei obligatorii 2.1. Noiune i fundament Principiul forei obligatorii i are temeiul n prevederile art.969 alin.1 Cod civil, potrivit cruia conveniile legal fcute au putere de lege ntre prile contractante. Acest principiu poate fi definit ca acea regul a efectelor actului juridic civil n conformitate cu care actul juridic civil legal ncheiat este obligatoriu pentru autorul (autorii) lui ntocmai ca legea. Principiul forei obligatorii este cunoscut prin adagiul pacta sunt servanda, precum i prin expresia contractul este legea prilor. Actul juridic ncheiat este obligatoriu, iar nu facultativ. Principiul forei obligatorii a actului juridic are la baz dou cerine: necesitatea asigurrii stabilitii i siguranei raporturilor juridice generate de actele juridice civile; imperativul moral al respectrii cuvntului dat. 2.2. Excepii Prin excepii de la principiul forei obligatorii nelegem acele situaii n care, disprnd sau atenundu-se raiunile ce impun fora obligatorie, principiul nu se mai aplic. Cu alte cuvinte, efectele acestui principiu sunt fie mai restrnse, fie mai ntinse dect cele stabilite iniial. Excepiile la care ne-am referit sunt de dou feluri: unele reprezint restrngeri ale forei obligatorii, iar altele, extinderi ale acesteia. Restrngerea forei obligatorii se realizeaz n cazul ncetrii actului juridic nainte de expirarea termenului pentru care a fost ncheiat, datorit morii uneia dintre pri n actele intuitu personae, ca, de exemplu, n cazul mandatului, care, potrivit art.1552 pct.3 Cod civil, nceteaz n cazul morii sau

68

punerii sub interdicie judectoreasc a mandatarului; n cazul ncetrii actului juridic n situaia pieirii bunului ce formeaz obiectul contractului, cum este cazul locaiunii, potrivit art.1439 alin.1 Cod civil. Extinderea forei obligatorii se realizeaz n ipoteza prelungirii (prorogrii) unor acte juridice peste termenele ce au fost convenite de pri, ca, de exemplu, prorogarea contractelor de nchiriere la care se refer art.1 din Legea nr.241/2001, pentru aprobarea Ordonanei de urgen a Guvernului nr. 40/1999 privind protecia chiriailor i stabilirea chiriei pentru spaiile cu destinaia de locuine. 3. Principiul irevocabilitii actului juridic civil 3.1. Definiie i fundament Principiul irevocabilitii actului juridic rezult din prevederile art.972 alin.2 Cod civil: astfel, conveniile pot fi revocate prin consimmntul mutual al prilor; per a contrario, conveniile nu se pot revoca prin consimmntul unilateral, doar al uneia din pri. Pentru actele unilaterale nu exist un text legal general, dar legea civil stabilete excepiile de la irevocabilitatea acestor acte juridice, consacrnd, implicit, acest principiu i pentru aceast categorie de acte. Prin urmare, putem defini principiul irevocabilitii ca fiind acea regul de drept potrivit creia actului bilateral nu i se poate pune capt prin voina numai a uneia din pri, iar actului unilateral nu i se poate pune capt prin manifestarea de voin, n sens contrar, din partea autorului actului. De menionat este faptul c principiul irevocabilitii decurge din principiul forei obligatorii, fiind o consecin a acestuia i, n acelai timp, o garanie a acestui principiu. Pe cale de consecin, raiunile care servesc ca fundament principiului forei obligatorii sunt, n acelai timp, i raiunile pe care se ntemeiaz irevocabilitatea actului juridic. 3.2. Excepii De la principiul irevocabilitii actelor juridice civile sunt admise dou categorii de excepii: Excepii n cazul categoriei actelor juridice bilaterale ori multilaterale

69

Intr n aceast categorie: revocarea donaiei ntre soi art.937 Cod civil; revocarea contractului de locaiune ncheiat pe durat nedeterminat art.1436 alin.2 Cod civil; ncetarea contractului de societate art.1523 pct.5, art.1527 i art.1529 Cod civil; revocarea mandatului art.1552 pct.1 i 2 Cod civil; revocarea depozitului de ctre deponent art.1616 Cod civil; denunarea unor contracte de ctre administratorul/lichidator art.67 din Legea nr.64/1995307 privind procedura reorganizrii judiciare i a falimentului, republicat; ncetarea contractului de concesiune prin denunarea unilateral de ctre concedent art.35 lit.b din Legea nr.219/1998, privind regimul concesiunilor, cu modificrile ulterioare. Excepii din categoria actelor juridice unilaterale Fac parte din aceast categorie: testamentul, care este esenialmente revocabil art.802 Cod civil; renunarea la o succesiune poate fi revocat dac, n intervalul cuprins ntre data renunrii i data retractrii renunrii, un alt motenitor nu a acceptat motenirea i, ntre timp, nu a expirat termenul de 6 luni pentru acceptarea motenirii art.701 Cod civil; oferta poate fi revocat nainte de a ajunge la destinatar; revocarea mrturisirii pentru eroare de fapt art.1206 alin.2 Cod civil. n cazul actelor sinalagmatice, cele dou principii al forei obligatorii i al irevocabilitii prezint unele particulariti (excepia de neexecutare, rezoluiunea sau rezilierea pentru neexecutare din culp i riscul contra actului). 4. Principiul relativitii efectelor actului juridic civil 4.1. Definiie i justificare Principiul relativitii este formulat expres, pentru actele bilaterale, n art.973 Cod civil: Conveniile n-au efect dect ntre prile contractante. Acest principiu rezult i din
70

art.969 alin.1 Cod civil, potrivit cruia conveniile legal fcute au putere de lege ntre prile contractante. Principiul relativitii efectelor actelor juridice civile exprim acea regul de drept potrivit creia un astfel de act produce efecte juridice numai fa de autorul sau autorii lui, fr a putea s profite sau s duneze altor persoane. Prin urmare, actul juridic civil bilateral d natere la drepturi i obligaii numai pentru prile lui, iar actul unilateral oblig pe autorul su. Justificarea acestui principiu are la baz dou idei, i anume, pe de o parte, natura voliional a actului juridic civil impune un asemenea principiu, n sensul c, dac este firesc ca o persoan s devin debitor sau creditor pentru c i-a manifestat voina n acest sens, la fel de firesc este ca o alt persoan s nu devin debitor sau creditor fr voia sa. Altfel, s-ar aduce atingere libertii persoanei. 4.2. Noiunile de parte, ter i avnd-cauz Pentru a nelege mai bine principiul menionat mai sus, este necesar s ne referim la cele trei categorii de persoane care intereseaz din punct de vedere al raportului lor cu un anumit act juridic civil, i anume: pri, avnzi-cauz i teri. Prile sunt subiectele de drept civil care ncheie actul juridic civil i fa de care se produc efectele acestuia n temeiul principiului relativitii. Cu privire la noiunea de parte a actului juridic civil se impun unele meniuni309. Mai nti, cuvntul parte desemneaz att una din prile actului juridic civil bilateral sau multilateral, ct i pe autorul actului juridic civil unilateral. Apoi, trebuie subliniat faptul c, n sens juridic, prin parte nelegem nu numai persoana care ncheie direct i personal un anumit act juridic civil, ci i persoana care ncheie actul prin intermediul unui reprezentant legal sau convenional. De asemenea, este de evideniat c, din punct de vedere juridic, o parte a actului juridic civil poate fi alctuit din mai multe persoane fizice sau juridice care promoveaz ori au un interes sau o poziie comun.

71

Terii sunt persoane strine de actul juridic i de prile acestuia. Terul este desemnat i prin expresia cel de-al treilea . Avnzii-cauz sunt persoane care nu au participat la ncheierea actului juridic, dar fa de care se produc anumite efecte ale acestuia n temeiul raportului n care se gsesc acetia cu prile. Cu alte cuvinte, avnzii-cauz reprezint o categorie intermediar ntre pri i teri; avnzii-cauz se aseamn cu prile, deoarece actul juridic civil produce efecte juridice i fa de ei i, n acelai timp, se aseamn cu terii, ntruct, ca i acetia, nu au participat la ncheierea actului juridic civil. Exist trei categorii de avnzi-cauz310: -succesorii universali i cu titlu universal ai prilor; -succesorii cu titlu particular; -creditorii chirografari. Succesorii universali i succesorii cu titlu universal formeaz o singur categorie de avnzi-cauz, deoarece ntre ei exist o diferen cantitativ, iar nu calitativ. Este succesor universal persoana care dobndete un patrimoniu, o universalitate de drepturi i obligaii, cum este cazul motenitorului legal unic, legatarului universal, persoana juridic dobnditoare a unui patrimoniu prin efectul comasrii (fuziune i absorbie). Este succesor cu titlu universal acea persoan care dobndete o fraciune dintr-un patrimoniu, cum sunt motenitorii legali, legatarii cu titlu universal, persoana juridic dobnditoare a unei pri din patrimoniul persoanei juridice divizat (total ori parial). Sub aspect juridic, succesorii universali sau cu titlu universal sunt considerai continuatori ai personalitii autorului lor, tocmai pentru c dobndesc un patrimoniu sau, dup caz, o fraciune de patrimoniu. Calitatea succesorilor universali sau cu titlu universal de a fi avnzi-cauz const n aceea c actul juridic civil ncheiat de autorul lor i produce efectele i fa de ei, n sensul c aceti succesori preiau toate sau o parte din drepturile subiective i obligaiile autorului lor; excepie fac drepturile

72

i obligaiile strns legate de persoana autorului, precum i cele declarate de pri ca netransmisibile. Succesorii cu titlu particular sunt acele persoane care dobndesc un anumit drept, privit individual, iar nu ca element al unei universaliti juridice, cum este cazul cumprtorului unui bun, donatarului, legatarului cu titlu particular, persoanei juridice dobnditoare a activului net, ca efect al dizolvrii altei persoane juridice. Calitatea de avnzi-cauz a acestei categorii de succesori se apreciaz n raport de actele anterioare ale autorului referitoare la dreptul sau bunurile respective, nu i n raport de actul prin care a dobndit un drept n care are poziia de parte. Este cazul cumprtorului unui bun ce formeaz obiectul unui contract de locaiune anterior contractului de vnzarecumprare, prevzut de art.1441 Cod civil. Creditorii chirografari sunt acei creditori care nu au garantat creana lor cu vreo garanie real (gaj, ipotec), ci au doar un drept de gaj general asupra patrimoniului debitorului lor. n acest sens, art.1718 Cod civil stabilete: Oricine este obligat personal este inut de a ndeplini ndatoririle sale cu toate bunurile sale, mobile i imobile, prezente i viitoare. Creditorii chirografari sunt avnzi-cauz ai debitorilor lor, deoarece sunt direct influenai de actele juridice ncheiate de debitori cu alte persoane prin care acte activul patrimonial al celor debitori se mrete sau se micoreaz, dup caz. Astfel, dac debitorul primete o donaie, activul su patrimonial se va mri i, dimpotriv, dac va acorda altuia un mprumut, el i va micora activul patrimonial. n ambele cazuri, creditorul chirografar i va vedea gajul su general supus acestor fluctuaii, respectiv, n prima variant, gajul su se va mri, iar n a doua variant, se va micora. Calitatea de avnd-cauz a creditorului chirografar nceteaz fa de actele ncheiate de debitor n frauda sa. 4.3. Excepii de la principiul relativitii efectelor actului juridic civil

73

4.3.1. Noiune i categorii de excepii Sunt excepii de la principiul relativitii actelor juridice civile cazurile n care actul juridic civil produce efecte, prin voina prilor actului, i fa de alte persoane dect prile care au participat la ncheierea acestuia. n doctrin, excepiile de la acest principiu se mpart n: aparente i reale. 4.3.2. Excepiile aparente de la principiul relativitii Excepiile aparente sunt cazurile n care numai la prima vedere am fi n prezena unei abateri de la relativitate, n realitate efectele subordonndu-se exigenelor principiului. Nu exist unanimitate de vederi cu privire la clasificarea anumitor situaii ca fiind excepii reale sau aparente313. Sunt excepii aparente de la principiul relativitii actelor juridice civile: a) Avnzii-cauz nu constituie o veritabil excepie de la principiul relativitii deoarece: succesorii universali i cei cu titlu universal, fiind continuatori ai autorilor lor, sunt asimilai prilor, n sensul c iau locul prilor iniiale n privina efectelor actului juridic civil; succesorii cu titlu particular, n msura i condiiile artate, iau locul prii sau prilor actului juridic, iar dobndirea calitii de avnd-cauz se face cu voia lor; creditorii chirografari nu constituie excepie real de la principiul relativitii, ntruct actul ncheiat de debitor nu d natere la drepturi i obligaii pentru ei direct, ci pentru debitor. Dreptul de a ataca actul fraudulos izvorte din lege, iar nu din actul debitorului ncheiat cu terul. b) Promisiunea pentru altul sau promisiunea faptei altuia (convenia de porte fort) este acel act juridic prin care o parte promitentul se angajeaz fa de cealalt parte creditorul promisiunii s determine o a treia persoan un ter s ratifice actul ncheiat n absena sa. Promisiunea pentru altul constituie numai n aparen o excepie de la principiul relativitii, deoarece, n temeiul ei, ceea ce se promite este, n realitate, propria fapt a promitentului, de a determina pe cineva s adere la un act
74

juridic. Cu alte cuvinte, terul va fi obligat numai dac se oblig personal ori prin reprezentare. Terul devine parte n act prin voina sa. Dac terul nu notific actul, promitentul este inut s-l despgubeasc pe creditor. c) Simulaia este acea operaiune juridic n care, printr-un act aparent (ostensibil), dar mincinos, nereal, se creeaz o alt situaie juridic dect cea stabilit printr-un alt act, ascuns, dar adevrat. Simulaia poate s apar sub trei forme: -actul fictiv, cnd actul public este ncheiat numai de form i este contrazis de actul secret (numit i contranscris); -actul deghizat, cnd n actul public se indic un anumit act, pe cnd n actul secret se arat adevratul act dorit de pri, spre exemplu, vnzare-cumprare i donaie; -interpunere de persoane, cnd numai prin actul secret se determin adevratele pri, altele dect cele din actul public, ambele ori cel puin una din ele. Potrivit art.1175 Cod civil, ntre pri produce efecte actul adevrat, real, secret. Fa de terul de bun-credin produce efecte actul public, potrivit aceluiai articol. n doctrin, simulaia este inclus printre excepiile aparente, iar nu reale, deoarece dreptul terului de a invoca actul public ori acela de a opta ntre actul public i cel secret are ca izvor legea, iar nu convenia prilor creatoare de simulaie. d) Reprezentarea este procedeul tehnico-juridic prin care o persoan, numit reprezentant, ncheie un act juridic civil, n numele i pe seama altei persoane, numit reprezentat, n aa fel nct efectele actului ncheiat se produc direct n persoana celui reprezentat. Reprezentarea poate fi, dup izvorul su, legal i convenional. n cazul reprezentrii legale, puterea unei persoane de a o reprezenta pe alta este prevzut de lege, pe cnd n cazul reprezentrii convenionale, aceast putere este stabilit prin convenia prilor.

75

Reprezentarea este excepie numai aparent de la principiul relativitii efectelor actului juridic civil, deoarece, n cazul reprezentrii convenionale, reprezentantul intr n noiunea de parte a actului juridic civil, iar n cazul reprezentrii legale, dreptul de a reprezenta este dat de lege, iar nu prin actul altcuiva, fr voia reprezentantului. n funcie de ntinderea ei, reprezentarea poate fi total i parial. Reprezentarea este total, cnd se confer reprezentantului puterea de a face pentru reprezentat toate actele juridice, cu excepia celor strict personale. Reprezentarea este parial sau special, cnd se confer reprezentantului puterea de a face pentru reprezentat un anumit sau anumite acte juridice determinate. Reprezentarea poate fi i frauduloas, cnd reprezentantul ncheie actul juridic civil, cu intenie i nelegere cu terul contractant, n frauda intereselor celui reprezentat. Actul juridic civil astfel ncheiat este lovit de nulitate i nu produce efecte mpotriva celui reprezentat. n cazul reprezentrii legale, art.141 alin.2 Codul Familiei prevede rspunderea tutorelui pentru pagubele cauzate din culpa incapabilului pe care l reprezint rspundere civil delictual , iar n cazul reprezentrii convenionale, mandatarul rspunde n temeiul contractului de mandat, n condiiile art.1539 1544 Cod civil. Reprezentarea produce urmtoarele efecte: fa de reprezentat, efectele actului juridic civil astfel ncheiat se produc ntocmai ca i n cazul n care el ar fi ncheiat personal acest act; fa de terul contractant, efectele actului juridic astfel ncheiat se produc direct, el fiind personal parte n acest act juridic; fa de reprezentant, efectele actului juridic civil pe care le-a ncheiat nu se produc, el nu devine parte n acest act juridic. e) n doctrin este considerat ca excepie aparent de la principiul relativitii efectelor actelor juridice civile i o categorie de aciuni civile, i anume aciunile directe.Este vorba de dreptul unei persoane de a intenta aciune n

76

justiie contra unei alte persoane cu care nu este n raport contractual, dar este o alt persoan cu care prima este n legtur contractual. Este vorba de aplicarea art.1488 i art.1542 alin.2 Cod civil. Justificarea ncadrrii acestor aciuni n categoria excepiilor aparente de la principiul relativitii este c, i de data aceasta, izvorul dreptului l constituie legea, iar nu actul individual ncheiat de alte persoane dect titularul dreptului subiectiv de a exercita aciunea direct. 4.3.3. Excepiile reale n doctrin este considerat a fi o excepie real de la principiul relativitii stipulaia pentru altul sau contractul n favoarea unei a treia persoane. Stipulaia pentru altul este actul bilateral prin care o parte, numit stipulant, convine cu o alt persoan, numit promitent, ca aceasta din urm s efectueze o prestaie n favoarea unei tere persoane, ter beneficiar, care nu ia parte la ncheierea actului juridic civil nici direct, nici prin reprezentare. Este o excepie real, i nu aparent, deoarece, dei terul beneficiar nu particip la ncheierea actului juridic civil, nici personal, nici prin reprezentare, drepturile sale izvorsc n mod direct din convenia ncheiat ntre stipulant i promitent. Top of the Document

(capito;ul I/4 din bibliografie) NULITATEA ACTULUI JURIDIC 5. Nulitatea actului juridic civil: - categoriile de nulitti ale actului juridic civil; - cauzele de nulitate; - regimul juridic al nulittii absolute; - regimul juridic al nulittii relative. Noiunea nulitii actului juridic civil 1. Definiie i reglementare

77

Cum nulitatea actului juridic civil nu este definit n legislaia noastr, n literatura de specialitate au fost formulate mai multe definiii ale nulitii actului juridic civil. Considerm mai corespunztoare cerinelor teoretice i practice acea definiie potrivit creia nulitatea este o sanciune de drept civil care lipsete actul juridic civil de efectele contrare regulilor de conduit cuprinse n norme juridice edictate pentru ncheierea sa valabil. Nulitatea intervine n cazul nerespectrii condiiilor de validitate, stabilite de lege, la ncheierea actului juridic civil. Din cuprinsul definiiei rezult o serie de consideraii care se constituie n trsturi caracteristice nulitii: nulitatea este o sanciune de drept civil; privete numai actele juridice, nu i faptele juridice stricto sensu; intervine atunci cnd sunt nclcate normele juridice care reglementeaz condiiile de validitate a actului juridic; const n lipsirea actului de efectele ce contravin normelor juridice edictate pentru ncheierea valabil a actului juridic, deci nu privete actul juridic n ntregul lui; momentul n raport cu care se apreciaz conformitatea actului juridic cu legea este acela al ncheierii actului juridic; actul juridic este lipsit numai de acele efecte care contravin scopului urmrit de dispoziia legal nclcat. Nu exist o reglementare global i compact a actului juridic civil. Normele juridice care alctuiesc aceast instituie se gsesc rspndite n Codul civil i n unele reglementri speciale. 2. Funciile nulitii Funciile pe care le ndeplinete nulitatea sunt urmtoarele: -funcia preventiv, care const n nlturarea inteniei prilor de a ncheia acte juridice prin nclcarea condiiilor

78

de valabilitate a acestora n momentul ncheierii unor astfel de acte; -funcia sancionatorie, care const n lipsirea de efecte a actului juridic civil ncheiat n pofida regulilor stabilite de lege. n situaia n care prima funcie nu i-a dovedit eficiena, intr n aciune funcia suspensiv, nlturndu-se efectele contrare legii. Exist autori care fac vorbire i cu privire la o a treia funcie a nulitii actului juridic civil, respectiv -funcia de mijloc de garanie a principiului legalitii n domeniul actelor juridice civile, n sensul c prin realizarea funciei preventive i a celei sancionatorii se asigur respectarea normelor juridice civile care reglementeaz condiiile de valabilitate a actului juridic civil. 4. Delimitarea nulitii fa de alte cauze de ineficacitate a actelor juridice civile Nulitatea poate fi delimitat de alte instituii cu care se aseamn n anumite privine, prin evidenierea deosebirilor eseniale. Relevant este faptul c nu numai nulitatea este cea care conduce la lipsirea actului juridic civil de efectele n vederea crora a fost ncheiat, dar i alte cauze ulterioare ncheierii lui, precum: rezoluiunea, rezilierea, caducitatea, revocarea, inopozabilitatea. 4.1. Nulitate-rezoluiune Rezoluiunea este sanciunea ce const n desfiinarea unui contract sinalagmatic cu executare dintr-o dat (uno ictu) pentru neexecutarea culpabil a obligaiilor de ctre una din pri. Asemnri ntre nulitate i rezoluiune: ambele sunt cauze care atrag ineficacitatea actului juridic civil; att rezoluiunea, ct i nulitatea produc efecte retroactiv; ambele presupun, n principiu, o hotrre a organului de jurisdicie competent. Deosebiri:
79

nulitatea se aplic oricrui act juridic civil, pe ct vreme


rezoluiunea intervine numai n cazul contractelor sinalagmatice cu executare dintr-o dat; nulitatea presupune un act juridic ncheiat cu nerespectarea unei condiii de validitate, pe cnd rezoluiunea presupune un act juridic valabil ncheiat; rezoluiunea intervine pentru cauze ulterioare ncheierii valabile a actului neexecutarea culpabil a obligaiei uneia din pri , n timp ce nulitatea intervine pentru cauze anterioare sau concomitente ncheierii, constnd n nerespectarea condiiilor cerute de lege pentru valabilitatea actului; n cazul rezoluiunii prin desfiinarea actului , avem de-a face cu o rspundere contractual, deoarece ntre pri a existat un act valabil, pe cnd n cazul nulitii este vorba de o rspundere delictual, deoarece actul este desfiinat datorit faptului c de la nceput el nu a fost valabil. 4.2. Nulitate-reziliere Rezilierea este sanciunea civil care const n desfiinarea pentru viitor a unui contract sinalagmatic cu executare succesiv n timp, ca urmare a neexecutrii obligaiei uneia din pri din cauze imputabile acesteia. Rezilierea se deosebete de rezoluiune prin aceea c intervine n cazul contractelor sinalagmatice care se execut prin prestaii succesive i opereaz numai pentru viitor. Totodat, nulitatea i rezoluiunea prezint numeroase puncte comune, ca i n cazul nulitii i rezilierii. Dei efectele nulitii se produc n principiu retroactiv, iar rezilierea opereaz numai pentru viitor, totui, n cazul actelor juridice cu executare succesiv, nici nulitatea nu produce efecte pentru trecut. 4.3. Nulitate-revocare Revocarea, ca sanciune civil, const n nlturarea efectelor actului juridic civil datorit ingratitudinii gratificatului ori neexecutrii culpabile a sarcinii. ntre nulitate i revocare exist asemnare, n sensul c ambele sunt cauze de ineficacitate a actului juridic civil. n ce privete deosebirile, acestea sunt:
80

revocarea presupune un act juridic valabil ncheiat, pe


cnd nulitatea presupune un act juridic ncheiat cu nerespectarea unei condiii de validitate; de regul, revocarea se aplic actelor cu titlu gratuit, iar nulitatea, oricrui act juridic civil; cauzele de revocare sunt ntotdeauna ulterioare ncheierii actului juridic, n timp ce nulitatea presupune cauze concomitente ncheierii actului. 4.4. Nulitate caducitate Caducitatea este acea cauz de ineficacitate care const n lipsirea de efecte juridice a unui act juridic datorit unui eveniment independent de voina sau de culpa prilor i care survine ulterior ncheierii valabile a actului. De exemplu, legatul testamentar devine caduc dac, la data deschiderii succesiunii, legatarul instituit este predecedat testatorului. Deosebiri ntre nulitate i caducitate: caducitatea intervine pentru cauze ulterioare ncheierii valabile a actului juridic, pe cnd nulitatea intervine pentru cauze contemporane ncheierii sale; cauzele caducitii sunt independente de voina prilor, n timp ce acelea ale nulitii, de regul, aparin prilor; efectele caducitii nu retroactiveaz, deoarece pentru trecut nu s-a produs nici un efect; efectele nulitii retroactiveaz. 4.5. Nulitate inopozabilitate Inopozabilitatea este sanciunea civil care intervine n cazul nesocotirii unor cerine de publicitate fa de teri, prevzute de lege pentru anumite acte juridice. Tot despre inopozabilitate se vorbete i n cazul ncheierii unui act juridic prin procedeul reprezentrii, ns cu lipsa sau depirea puterii de a reprezenta. Deosebiri ntre nulitate i inopozabilitate: nulitatea presupune un act juridic nevalabil, n vreme ce inopozabilitatea presupune un act juridic ncheiat cu

81

respectarea dispoziiilor legale referitoare la condiiile sale de validitate; n caz de nulitate, efectele privesc att prile actului juridic, ct i terii, iar n caz de inopozabilitate, efectele actului juridic se produc fa de pri; cauzele de nulitate exist n momentul ncheierii actului juridic, pe cnd inopozabilitatea presupune, de regul, nendeplinirea unor formaliti ulterioare ncheierii actului juridic; nulitatea relativ poate fi acoperit prin confirmare, n timp ce inopozabilitatea poate fi nlturat, prin ratificare, de ctre terul ndreptit a-i opune sanciunea. 4.6. Nulitate-reduciune Reduciunea este sanciunea civil aplicabil n cazul actelor juridice ncheiate cu nesocotirea unor interdicii stabilite de lege pentru ocrotirea unor persoane sau pentru restabilirea echilibrului contraprestaiilor ntr-un contract cu titlu oneros i comutativ. Ceea ce aseamn cele dou sanciuni civile este caracterul retroactiv al desfiinrii actului. Deosebirile dintre nulitate i reduciune: reduciunea se aplic numai actelor civile cu titlu gratuit (donaii, legate testamentare), pe cnd nulitatea afecteaz orice fel de acte juridice; legatele i donaiile sunt desfiinate, total sau parial, numai n msura necesar rentregirii rezervei succesorale; reduciunea poate fi cerut numai de motenitorii rezervatar , pe cnd nulitatea (relativ) poate fi invocat numai de cei ocrotii care sunt pri n actul juridic anulabil, n timp ce nulitatea absolut poate fi invocat de oricine; reduciunea presupune un act juridic ncheiat n mod valabil i ea intervine pentru o cauz ulterioar ncheierii valabile a actului, pe cnd nulitatea intervine ntotdeauna pentru cauze anterioare sau concomitente ncheierii actului. Top of the Document
82

Clasificarea nulitilor

1. Criterii de clasificare Clasificarea nulitilor poate fi fcut dup mai multe criterii: n funcie de finalitatea sanciunii sau naturii interesului ocrotit, deosebim: nulitile absolute i nulitile relative. Dup felul condiiei de validitate care nu a fost respectat, nulitile pot fi: de fond i de form. n funcie de ntinderea efectelor sale, deosebim: nulitate parial i nulitate total. Dup modul de consacrare pe plan legislativ, nulitile pot fi: exprese i virtuale. Dup modul de valorificare, nulitile pot fi: judiciare i amiabile.

Nulitatea absolut i nulitatea relativ


Nulitatea absolut este acea form de ineficacitate care
intervine n cazul nclcrii, la ncheierea actului juridic civil, a unei dispoziii legale care ocrotete un interes general, de ordine public. Sanciunea nulitii absolute prezint trsturi distinctive, care mpreun exprim regimul juridic al acestei forme de ineficacitate a actului juridic. Nulitatea absolut poate fi invocat de orice persoan interesat (prile actului juridic, avnzii-cauz ai prilor), procurorul, instana din oficiu, organul de jurisdicie i de organul competent al puterii administrative. Nulitatea absolut poate fi invocat oricnd, adic este imprescriptibil. Ea poate fi invocat fie pe cale de aciune, fie pe cale de excepie art.2 din Decretul nr.167/1958. Nulitatea absolut nu poate fi acoperit prin confirmare sau prin alt mod. Aceast regul este impus de natura interesului ocrotit prin norma juridic a crei nclcare atrage nulitatea absolut. De la aceast regul exist urmtoarele excepii: inadmisibilitatea confirmrii nulitii absolute nu se confund cu validarea actului prin ndeplinirea cerinei legale, nerespectat n momentul ncheierii actului;

83

potrivit art.20 Codul Familiei, cstoria ncheiat


mpotriva dispoziiilor privitoare la vrsta legal nu va fi declarat nul dac ntre timp acela dintre soi care nu avea vrsta cerut pentru cstorie a mplinit-o, ori dac soia a dat natere unui copil sau a rmas nsrcinat; cnd motenitorii donatorului execut voluntar donaia; practica judiciar a admis posibilitatea confirmrii sau consolidrii unui act juridic lovit de nulitate pentru nendeplinirea unei condiii cerute imperativ la ncheierea lui, dac, nainte de a se fi constatat judectorete nulitatea absolut, acea condiie s-a ndeplinit. Nulitatea absolut intervine n urmtoarele cazuri: lipsa consimmntului n cazul erorii obstacol. Aceast soluie este acceptat n general, att n doctrin, ct i n practic. Se consider totui c, de lege ferenda, ar trebui consacrat, n acest caz, nulitatea relativ, preponderent fiind interesul individual, personal, iar nu cel public; nevalabilitatea obiectului actului juridic civil, adic lipsa acestuia sau dac este ilicit sau imoral; lipsa cauzei i cnd ea este ilicit sau imoral330; nerespectarea formei cerute ad validitatem; nerespectarea unei condiii prealabile obligatorii autorizare administrativ art.1 alin 1 din Legea nr.295/2004 privind regimul armelor i al muniiilor; nerespectarea dreptului de preemiune al statului art.52 din Legea nr.26/1996331 privind codul silvic; nclcarea ordinii publice; frauda legii. Top of the Document Nulitatea relativ este acea cauz de ineficacitate a actului juridic civil care sancioneaz nerespectarea, la ncheierea actului juridic civil, a unei norme care ocrotete un interes particular. Sub aspectul regimului juridic, nulitatea relativ se exprim n urmtoarele reguli: Nulitatea relativ poate fi invocat, n principiu, numai de persoana ocrotit prin dispoziia legal nclcat la
84

ncheierea actului juridic civil. Invocarea poate fi fcut personal de aceast persoan, dar i prin reprezentantul su legal, dac ea este lipsit de capacitatea de exerciiu, ori prin instituiile sau organul de stat chemate prin lege s ocroteasc acea persoan. Mai poate fi invocat de succesorii chirografari ai prii ocrotite, pe calea aciunii oblice, i de autoritatea tutelar. Nulitatea relativ poate fi invocat numai nuntrul termenului de prescripie extinctiv 3 ani, ceea ce nseamn c aciunea n anulabilitate este prescriptibil. nceputul prescripiei acestei aciuni este reglementat de art.9 din Decretul nr.167/1958. Nulitatea relativ poate fi confirmat, expres ori tacit, de cel ndreptit s o invoce. Confirmarea expres rezult din dispoziiile art.1190 Cod civil333. Confirmarea tacit rezult din executarea actului i din neinvocarea anulabilitii nuntrul termenului de prescripie. Nulitatea relativ intervine n urmtoarele cazuri: lipsa consimmntului, cnd acesta se datoreaz lipsei de discernmnt; consimmntul viciat prin eroare, dol, violen sau leziune; nerespectarea regulilor privind capacitatea de exerciiu, cnd: 1) actul s-a ncheiat de cel lipsit de capacitate de exerciiu; 2) a lipsit ncuviinarea autoritii tutelare, dac aceasta era obligatorie, potrivit legii; 3) actul nu putea fi ncheiat nici cu ncuviinarea autoritii tutelare, chiar dac aceasta s-ar fi obinut; 4) actul a fost ncheiat de minorul cu capacitate de exerciiu restrns, fr ncuviinarea ocrotitorului legal, iar acest act i-a produs o leziune; 5) actul s-a ncheiat cu nerespectarea unei interdicii privind capacitatea, care ocrotete un interes personal.

85

Comparaie ntre nulitatea absolut i nulitatea relativ Comparnd regimul juridic al celor dou forme ale nulitii, trebuie s reinem c ntre nulitatea absolut i cea relativ nu exist deosebiri de efecte, ci exist deosebiri de regim juridic. Astfel de deosebiri constau n urmtoarele: nulitatea absolut poate fi invocat de oricine are interes, chiar i din oficiu, pe cnd nulitatea relativ poate fi invocat numai de persoana al crei interes a fost nesocotit la ncheierea actului juridic; nulitatea absolut este imprescriptibil, pe cnd nulitatea relativ este prescriptibil; nulitatea absolut nu poate fi acoperit prin confirmare, n timp ce nulitatea relativ poate fi confirmat, expres ori tacit. b) Nulitatea de fond i nulitatea de form Nulitatea de fond sancioneaz nerespectarea reglementrilor legale privitoare la condiiile de fond ale actului juridic civil, adic acelea care reglementeaz capacitatea, consimmntul, obiectul i cauza. Nulitatea de form este acea cauz de ineficacitate care sancioneaz nerespectarea condiiei de form cerute pentru valabilitatea actului juridic. n practic, sunt mai frecvente cazurile nulitii de fond dect cele ale nulitii de form. c) Nulitatea total i nulitatea parial Nulitatea total este sanciunea de drept civil care desfiineaz actul juridic civil n ntregime, adic l lipsete de toate efectele sale. n sistemul nostru de drept, nulitatea total are caracter de excepie. Practica judiciar a stabilit c nulitatea total opereaz n urmtoarele cazuri: nstrinarea sau grevarea de ctre unul din soi a unei construcii, bun comun, fr consimmntul expres al celuilalt so; ncheierea actului juridic dintr-o eroare asupra substanei bunului, cnd calitile substaniale ale bunului au constituit motivul determinant la ncheierea actului;
86

ncheierea actului juridic de nstrinare cu nerespectarea


formei cerute ad validitatem. Nulitatea parial este sanciunea care desfiineaz numai n parte efectele unui act juridic civil, celelalte efecte care nu contravin legii fiind meninute. Nulitatea parial este regula n sistemul nostru de drept. Nulitatea parial presupune cu necesitate un act juridic cu un coninut complex, care cuprinde mai multe cauze i, deci, mai multe efecte. Numai ntr-o asemenea situaie se pune problema desfiinrii unor efecte i a meninerii altor efecte. Nu suntem n prezena nulitii pariale n urmtoarele situaii: cnd dintre mai multe acte juridice, aflate n strns legtur, se anuleaz n ntregime unul; cnd un act juridic nul produce totui efecte sub titlul unui alt act juridic (conversiunea actului juridic); cnd actul juridic ncheiat este lovit de nulitate absolut, ns ulterior este ndeplinit cerina legal, nerespectat n momentul ncheierii lui; cnd nulitatea privete numai mijlocul probator (instrumentum), iar nu i operaiunea juridic (negotium). d) Nulitatea expres i nulitatea virtual Nulitatea expres este acea nulitate care este prevzut ntr-o dispoziie legal. Cele mai multe nuliti sunt expres prevzute de legea civil. Nulitatea virtual este acea nulitate care nu este prevzut expres de lege, dar rezult din modul n care este reglementat o anumit condiie de validitate a actului juridic civil. e) Nulitatea de drept i nulitatea judiciar Nulitatea de drept lovete actul juridic civil de la sine, de plin drept, instana de judecat nefiind chemat dect s o constate, n caz de litigiu ntre pri. Nulitatea judiciar nu opereaz de plin drept, ci numai dac este pronunat printr-o hotrre judectoreasc. De regul, nulitatea absolut opereaz de plin drept, iar nulitatea relativ opereaz numai dac este pronunat prin hotrre judectoreasc la cererea persoanei ndreptite a o invoca.

87

n cazul nulitilor care opereaz de drept, dac prile nu sunt de acord n privina sanciunii i nici una nu pretinde executarea actului sau fiecare este de acord s restituie ceea ce a primit n temeiul actului nul, nu mai este nevoie s se fac apel la instana de judecat. Instana de judecat va interveni numai dac exist un litigiu ntre pri, urmnd a constata nulitatea i a dispune restabilirea situaiei anterioare ncheierii nevalabile a actului juridic civil. Top of the Document Efectele nulitii 1. Definiie i reglementare Prin efectele nulitii actului juridic civil se neleg consecinele care intervin ca urmare a anulrii actului juridic civil, n ntregime sau parial, care a fost ncheiat cu nclcarea dispoziiilor legale referitoare la condiiile sale de validitate. Efectele nulitii sunt identice, indiferent c este vorba de nulitate absolut sau de nulitate relativ. n ambele situaii, ele conduc la desfiinarea raportului juridic civil nscut n baza actului juridic civil, n ntregime sau n privina clauzelor care contravin scopului urmrit de legiuitor. Efectele nulitii difer n funcie de ceea ce s-a ntmplat dup ncheierea actului juridic civil. n atare situaie se disting urmtoarele consecine: dac actul juridic civil nu i-a produs nc efectele, nefiind deci executat pn n momentul intervenirii nulitii, el nu i le mai poate produce dup acest moment. Ne aflm n acea situaie n care prile nu ar fi ncheiat niciodat acel act juridic civil; dac actul juridic civil i-a produs, total sau parial, efectele (a fost executat), odat declarat nul sau anulabil, acesta face ca prestaiile executate s fie restituite; dac actul juridic a fost executat, iar pn n momentul declarrii nulitii, una din prile acestuia a ncheiat un act juridic cu o ter persoan prin care fie s-a transmis dreptul nscut din actul nul, fie s-a constituit ori s-a transmis un drept n strns legtur cu dreptul nscut din actul nul, aplicarea sanciunii nulitii presupune desfiinarea
88

retroactiv a actului juridic executat (actul juridic primar), restituirea prestaiilor efectuate n baza acestui act, precum i desfiinarea actului juridic subsecvent. Sub aspectul reglementrii efectelor nulitii, nu exist n prezent texte de principiu privitoare la aceast problem. Exist ns texte legale privitoare la nulitatea n anumite cazuri, precum i la acele situaii ce consacr excepiile de la principiile efectelor nulitii. 2. Principiile efectelor nulitii i excepiile lor a) Principiul retroactivitii efectelor nulitii actului juridic civil Prin principiul retroactivitii efectelor nulitii nelegem regula potrivit creia nulitatea produce efecte nu numai pentru viitor (ex nunc), dar i pentru trecut (ex tunc), adic aceste efecte se produc chiar din momentul n care actul a fost ncheiat. n acest caz, prile ajung n situaia n care sar fi aflat dac nu ar fi ncheiat actul juridic respectiv. Motivarea principiului retroactivitii efectelor nulitii actului juridic decurge din principiul legalitii, n sensul c restabilirea legalitii, nclcat la ncheierea actului juridic civil, impune nlturarea efectelor produse n temeiul actului respectiv. De asemenea, principiul enunat i gsete motivarea n asigurarea ordinii de drept, n sensul nlturrii efectelor nulitii actului juridic civil atunci cnd se constat nulitatea acestuia. Excepii De la principiul retroactivitii exist i unele excepii, adic situaii n care unele efecte produse de actul juridic civil, lovit de nulitate, sunt recunoscute i meninute. Sunt asemenea excepii: meninerea efectelor produse de un contract cu executare succesiv n timp; constatarea sau pronunarea nulitii desfiineaz actul pentru viitor, meninnd efectele produse de actul desfiinat ntre momentul ncheierii sale nevalabile i momentul rmnerii definitive a hotrrii care constat sau pronun nulitatea sa;

89

cstoria putativ, adic acea cstorie n care cel puin


unul dintre soi a fost de rea-credin, ignornd cauza nulitii, efectele desfiinrii cstoriei se produc pentru soul de bun-credin numai pentru viitor, tocmai pentru a ocroti buna sa credin; pstrarea de ctre posesorul de bun-credin, n temeiul art.485 Cod civil, a fructelor culese n intervalul de timp ct a durat buna-credin buna-credin nceteaz n momentul introducerii cererii n anulare , caz n care neretroactivitatea efectelor nulitii se ntemeiaz pe ideea proteciei posesorului de bun-credin; n cazurile de nulitate a cstoriei, copiii rezultai din cstoria nul sau anulat pstreaz situaia de copii din cstorie, n raport cu desfiinarea cstoriei nulitatea neopernd pentru trecut, ci doar pentru viitor, asemenea unui divor (art.23 alin.2 Codul Familiei); lipsa consimmntului prinilor fireti ai nfiatului minor la ncheierea nfierii nu atrage anularea ex tunc a nfierii, ci numai desfacerea ei ex nunc (pentru viitor). b) Principiul repunerii n situaia anterioar restitutio in integrum Principiul restabilirii situaiei anterioare este acea regul de drept potrivit creia tot ce s-a executat n temeiul unui act anulat trebuie s fie restituit. Temeiul restituirii prestaiilor efectuate n executarea unui act lovit de nulitate l constituie i un alt principiu fundamental al dreptului acela care interzice mbogirea unei persoane n dauna alteia fr o cauz legitim. Principiul enunat se circumscrie raporturilor dintre pri, iar nu i fa de teri. Aciunea n restituirea prestaiilor svrite n temeiul unui act nu se confund cu aciunea n nulitate: prima este o aciune independent, supus prescripiei extinctive, iar cea de a doua este imprescriptibil n cazul nulitii absolute i prescriptibil n cazul nulitii relative. Excepii Constituie excepii de la principiul restitutio in integrum acele situaii n care, pentru anumite raiuni, prestaiile
90

efectuate n temeiul actului juridic anulat nu sunt supuse restituirii, ci sunt meninute n tot sau n parte. Asemenea excepii sunt: potrivit art.485 Cod civil, cel care a posedat cu buncredin un bun frugifer pstreaz pentru sine fructele culese, chiar dac trebuie s restituie acel bun; potrivit art.1164 Cod civil, minorul al crui act este anulat pentru leziune prin aciune n resciziune nu trebuie s restituie contractantului ceea ce a primit, dect dac se probeaz c a profitat de ceea ce i s-a dat; cazul aplicrii principiului nimnui nu i este ngduit s se prevaleze de propria sa culp la actele juridice cu obiect imoral sau cauz imoral342. c) Principiul anulrii actului subsecvent ca urmare a anulrii actului iniial Acest principiu poate fi definit ca acea regul de drept potrivit creia anularea actului iniial primar atrage anularea i a actului subsecvent, urmtor, datorit legturii sale cu primul. Principiul menionat privete efectele fa de teri i este o consecin a celor dou principii ale efectelor nulitii retroactivitatea i repunerea n situaia anterioar. Potrivit acestui principiu, din moment ce s-a desfiinat actul juridic prin care cineva a dobndit un bun dobnditorul fiind considerat a nu fi fost niciodat proprietarul acelui bun , este normal s fie desfiinate i actele juridice ulterioare prin care acest aparent dobnditor a dispus de acel bun. Altfel spus, desfiinarea actelor subsecvente este o aplicare a principiului potrivit cruia nimeni nu poate da ceea ce nu are. Excepii Sunt considerate excepii de la principiul enunat cazurile n care, dei dreptul transmitorului este desfiinat, dreptul subdobnditorului este meninut, dei se afl n strns legtur cu actul juridic desfiinat. Meniunea actului subsecvent, n caz de excepii de la principiul anulrii actului iniial, se justific prin dou principii de drept, i anume: principiul ocrotirii buneicredine a subdobnditorului unui bun cu titlu oneros;
91

principiul asigurrii stabilitii circuitului civil, care este o nevoie de ordin general, social. De la principiul n discuie exist urmtoarele excepii: cel care a intrat n posesia unui bun mobil cu buncredin devine proprietar al bunului i nu mai poate fi silit s-l restituie dect n cazul cnd a fost pierdut sau furat i vndut de gsitor sau ho, situaie n care adevratul proprietar l poate revendica, n termen de 3 ani, chiar i de la posesorul de bun-credin care are aciune n regres contra celui de la care l-a dobndit; nu se vor desfiina nici actele subsecvente de conservare i de administrare; se pstreaz i actele de dispoziie cu titlu oneros ncheiate cu un subdobnditor de bun-credin, caz n care dispuntorul (al crui drept s-a desfiinat retroactiv) urmeaz s-i ndeplineasc obligaia de restituire a bunului nu n natur, ci prin echivalent; se pstreaz actele prin care bunul a fost transmis subsecvent unui subdobnditor care, ntre timp, a dobndit proprietatea bunului prin uzucapiune, n condiiile legii.
Top of the Document

3. Principiile de drept care nltur regula quod nullum est, nullum producit effectum (Actul juridic nul nu produce niciun efect) Aa cum am precizat, nulitatea const n lipsirea actului juridic de efectele contrare normelor juridice edictate pentru ncheierea sa valabil. Aceast regul general referitoare la efectele nulitii se realizeaz prin intermediul celor trei principii ale efectelor nulitii. Alturi de excepiile de la cele trei principii enunate, exist i situaii care nltur regula quod nullum est, nullum producit effectum, uneori fiind nlturat nsi nulitatea, iar nu numai efectele acesteia. Principiile de drept care n concurs cu regula quod nullum est, nullum producit effectum o nltur sunt urmtoarele: principiul conversiunii actului juridic, principiul error communis facit ius i principiul rspunderii civile delictuale. a) Principiul conversiunii actului juridic
92

Prin conversiunea actului juridic se nelege nlocuirea actului juridic nul cu un alt act juridic, valabil. Conversiunea actului juridic poate fi apreciat ca acel procedeu prin care se realizeaz interpretarea manifestrii de voin n sensul n care ea este susceptibil de a produce efecte juridice, n sensul n care reprezint un act juridic valabil, iar nu n sensul n care reprezint un act juridic nevalabil lovit de nulitate. Cu alte cuvinte, este vorba de nlocuirea actului juridic nul printr-un act juridic valabil sau de acel principiu potrivit cruia manifestarea unei voine n cadrul unui act nul poate valora independent de soarta acelui act ca alt act juridic. Principiul conversiunii actelor juridice nu este consacrat n mod expres n legislaia civil; gsim totui aplicaii ale acestuia n materia probei cu nscrisuri. Pentru ca principiul conversiunii actelor juridice s funcioneze, se impune ntrunirea anumitor condiii: existena unui element de diferen ntre actul nul i actul valabil (fie natura actului, fie coninutul, fie efectele, fie forma); anularea efectiv i total a unuia dintre cele dou acte; actul nul i actul n care el se convertete trebuie s aib aceleai pri; actul iniial, lovit de nulitate, s fie desfiinat n ntregime; actul nou n care se convertete cel nul s fie valabil; manifestarea de voin expres a prilor s nu exclud conversiunea. Ca aplicaii ale conversiunii amintim: cazul manifestrii de voin, care este nul ca vnzarecumprare, dar valoreaz antecontract de vnzarecumprare; cazul actului de nstrinare lovit de nulitate, ns valabil ca act de revocare a legatului ce avea ca obiect bunul la care se referea i actul de nstrinare desfiinat art.923 Cod civil; cazul actului de nstrinare a unui bun succesoral de ctre motenitor, nul ca atare, ns valabil ca act de acceptare a succesiunii art.689 Cod civil.
93

b) Principiul error communis facit ius (eroarea comun creeaz dreptul) Acest principiu, denumit i principiul validitii aparene n drept, nltur nulitatea unui act juridic ncheiat ntr-o situaie de eroare comun obteasc. c) Principiul rspunderii civile delictuale Ori de cte ori nulitatea actului juridic este consecina unui delict civil comis de ctre o persoan care invoc nulitatea, aceast persoan ar trebui, n temeiul principiului rspunderii civile delictuale, s o despgubeasc pe cealalt parte contractant. Acest principiu se exprim prin aceea c orice persoan care cauzeaz alteia un prejudiciu, printr-o fapt culpabil, este obligat a-l repara. n unele cazuri, acest principiu poate conduce la meninerea efectelor unui act juridic lovit de nulitate. Astfel, partea ce se face vinovat de cauza care atrage nulitatea actului juridic poate fi obligat de instana judectoreasc n temeiul acestui principiu s repare prejudiciul adus celeilalte pri prin desfiinarea actului respectiv, ns cum cea mai bun reparaie este executarea actului juridic ncheiat, instana poate decide meninerea efectelor acesteia cu condiia ca prin actul respectiv s nu se ncalce o norm imperativ sau legile care intereseaz ordinea public i bunele moravuri. n legislaia noastr, nlturarea nulitii ca urmare a principiului rspunderii civile delictuale privete cazul minorului. Potrivit art.1159 Cod civil, minorul ce face o simpl declaraie c este major are aciunea n resciziune (principiul ocrotirii minorului), iar art.1162 Cod civil stabilete c minorul n-are aciunea n resciziune contra obligaiilor ce rezult din delicte sau cvasi-delictele sale (principiul rspunderii civile delictuale). Se poate observa c, dei minorul este considerat de lege incapabil de a ncheia singur acte juridice civile, el nu se bucur totui de beneficiul aciunii n resciziune, dac la

94

baza cauzrii prejudiciului stau faptele sale ilicite i culpabile svrite cu discernmnt. Top of the Document

(capitolul II/1 din bibliografie) I. CAPACITATEA DE FOLOSIN A PERSOANEI FIZICE 1. Capacitatea de folosint a persoanei fizice: - notiunea si caracterele juridice; - nceputul capacittii de folosint a persoanei fizice; - contnutul capacittii de folosint a persoanei fizice; - ncetarea capacittii de folosint a persoanei fizice; - declararea judectoreasc a mortii persoanei fizice; - procedura declarrii judectoresti a mortii; - comorientii.

I Noiune i caractere juridice


l. Noiune 1.1. Definiie Potrivit art.5 alin.2 din Decretul nr.31/1954, Capacitatea de folosin este capacitatea de a avea drepturi i obligaii". In literatura de specialitate au fost formulate mai multe definiii cu privire la capacitatea de folosin. -ntr-o prim formulare, capacitatea de folosin este aptitudinea unei persoane de a avea drepturi i obligaii". -ntr-o alt formulare se menioneaz c putem defini capacitatea de folosin a persoanei fizice ca parte a capacitii civile a omului, ca aptitudine a acestuia de a avea drepturi i obligaii civile". - un alt autor, referindu-se la capacitatea de folosin, consider c trebuie s se in seama de trei elemente: -capacitatea de folosin a persoanei fizice este o parte a capacitii civile a omului; -ea const n aptitudinea omului de a avea drepturi i obligaii; -aceste drepturi i obligaii sunt civile, iar nu drepturi i obligaii n general. Pornind de la aceste premise, autorul definete capacitatea de folosin a persoanei ca fiind acea parte a capacitii civile care const n aptitudinea omului de a avea drepturi i obligaii civile.
95

Top of the Document 2. Caracterele juridice ale capacitii de folosin 2.1. Enumerare Capacitatea de folosin a persoanei fizice are urmtoarele caractere juridice: -legalitatea, -generalitatea, -inalienabilitatea, -intangibilitatea, egalitatea i -universalitatea. 2.2. Coninutul caracterelor capacitii de folosin a persoanei fizice a) Legalitatea. Capacitatea de folosin a persoanei fizice rezid n lege. Ea este creat prin lege, iar nu prin voina individual. b) Generalitatea. Caracterul general al capacitii de folosin a persoanei fizice decurge din caracterul abstract al aptitudinii individului de a avea drepturi i obligaii. c) Inalienabilitatea capacitii de folosin a persoanei fizice exprim ideea c aceast capacitate nu poate forma, n tot sau n parte, obiect de renunare i nici obiect de nstrinare. Acest caracter este consacrat n art.6 alin.2 din Decretul nr.31/1954 n sensul c nimeni nu poate renuna, nici n tot nici n parte, la capacitatea de folosin...". n contextul celor menionate, putem spune c orice act juridic prin care o persoan fizic ar dispune - prin renunare sau nstrinare - n tot sau n parte, temporar sau definitiv, de capacitatea sa de folosin, ar fi lovit de nulitate absolut. d) Intangibilitatea. n art.6 alin. l din Decretul nr.31/1954 se prevede c nimeni nu poate fi ngrdit n capacitatea de folosin i nici lipsit, n tot sau n parte, de capacitatea de exerciiu, dect n condiiile prevzute de lege". Cu alte cuvinte, capacitatea de folosin fiind intangibil, acesteia nu i se pot aduce limitri, ngrdiri, dect prin texte exprese de lege. Intangibilitatea capacitii de folosin a persoanei fizice este garantat de lege, orice nclcare a acestui caracter fiind sancionat juridic att pe linie civil, ct i pe linie penal. Caracterul intangibil al capacitii de folosin a persoanei fizice este consacrat i n acte normative cu caracter internaional. e) Egalitatea. Egalitatea n faa legii civile este unul dintre principiile fundamentale ale dreptului civil. Acest principiu este consacrat n dispoziiile Decretului nr.31/1954 , n Pactul internaional privind drepturile civile i politice ale omului i n Convenia cu privire la drepturile copilului. Respectarea acestui caracter este asigurat prin mijloace att de drept civil, ct i de drept penal.

96

f) Universalitatea. Este acel caracter juridic care const n nsuirea capacitii de folosin de a fi recunoscut, atribuit tuturor persoanelor fizice. Universalitatea este consacrat att n reglementrile naionale, ct i n cele internaionale. Astfel, n art.4 alin. l din Decretul nr.31/1954 se prevede: Capacitatea civil este recunoscut tuturor persoanelor"1, iar art.6 alin. L menioneaz: ,nimeni nu poate fi lipsit de capacitatea de folosin..., dect n cazurile i condiiile prevzute de lege". 3. Corelaia capacitii de folosin cu capacitatea de exerciiu a persoanei fizice Din coninutul definiiei menionate mai sus, referitoare la capacitatea de folosin a persoanei fizice, se desprinde ideea c ntre noiunile capacitate de folosin i capacitate civil, exist corelaia de tipul parte-ntreg, prima noiune fiind diferena specific, iar a doua noiune fiind genul proxim. Capacitatea de folosin i capacitatea de exerciiu a persoanei fizice constituie elemente sau componente ale capacitii de drept civil. Sub aspectul corelaiei dintre ele, capacitatea de folosin are prioritate, ea este premisa necesar i obligatorie a capacitii de exerciiu. Persoana fizic nu poate avea capacitate de exerciiu fr a avea, n prealabil, capacitate de folosin. Top of the Document Il- Inceputul capacitii de folosin a persoanei fizice l. Regula privind dobndirea capacitii de folosin a persoanei fizice Cu privire la nceputul capacitii de folosin, regula este c aceasta se dobndete de la natere. Acest lucru este consacrat n art.7 alin.l din Decretul nr.31/1954: Capacitatea de folosin ncepe de la naterea persoanei...". Deci, data naterii persoanei fizice este data nceputului capacitii de folosin a acesteia. Dovada momentului naterii, n principiu, se face, cu certificatul de natere, care are o rubric special consacrat acestui aspect: data naterii - an, lun, zi - indiferent c nregistrarea naterii este n termen ori tardiv. 2. Excepia privind dobndirea capacitii de folosin a persoanei fizice Prin art.7 alin.2 din Decretul nr.31/1954 se stabilete o excepie de la regula mai sus menionat. Potrivit acestei reglementri, Drepturile copilului sunt recunoscute de la concepie, ns numai dac el se nate viu". In materia capacitii succesorale a persoanei fizice, art.654 Cod civil prevede: ,Pentru a succede trebuie neaprat ca persoana ce succede s existe n momentul deschiderii succesiunii. Copilul conceput este considerat c exist. Copilul nscut mort este considerat c nu exist". Timpul legal al
97

concepiunii se calculeaz potrivit art. 61 din Codul familiei, care prevede c Timpul cuprins ntre a treisuta i a osutoptsprezecea zi dinaintea naterii copilului este timpul legal al concepiunii". n materia donaiei i testamentului se admite ca, dup caz, donatarul sau legatarul, s fie conceput n momentul donaiei, n acest sens, art.808 Cod civil prevede: Este capabil de a primi donaie ntre vii oricine este conceput n momentul donaiunii. Este capabil a primi prin testament oricine este conceput la epoca testatorului". Aceast excepie era cunoscut i n dreptul roman, fiind exprimat n adagiul infans conceptus pro nato nabetur quoties de commodis eius agitur" (copilul conceput se socotete nscut atunci cnd este vorba de drepturile sale). Ea se aplic dac sunt ntrunite urmtoarele condiii: s fie vorba numai de drepturile copilului, nu i de obligaiile lui. Condiia este ndeplinit, fie c este vorba de dobndirea unui bun determinat (ut singuli), fie c este vorba de o ntreag succesiune. In acest din urm caz, succesiunea se primete sub beneficiu de inventar, care exclude rspunderea pentru pasiv dincolo de limitele activului, copilul s se nasc viu, nu i viabil. Este deci suficient ca el s se fi nscut viu, chiar dac imediat dup natere a decedat. Dovada c s-a nscut viu se face cu prezena aerului n plmni prin proba cunoscut sub denumirea de docimazie. n situaia n care copilul s-a nscut viu i a trit numai cteva clipe, dup care a decedat, se vor elibera att certificatul de natere, ct i certificatul de deces, pe aceeai dat. Dac s-a nscut mort, se elibereaz numai certificatul de deces. Aceast condiie nseamn c, n situaia n care copilul s-a nscut mort, se consider c nu a dobndit capacitate de folosin anticipat. Aceast mprejurare are semnificaia unei condiii rezolutorii. Capacitatea de folosin anticipat este, deci, condiionat, pe cnd cea dobndit potrivit regulii - de la natere - este pur i simpl, neafectat de modalitatea condiiei. 3. Reglementarea timpului legal al concepiei Excepia prevzut de art.7 alin.2 din Decretul nr.31/1954, respectiv recunoaterea anticipat a capacitii de folosin a copilului opereaz ori de cte ori sunt ndeplinite cumulativ cele dou condiii despre care am fcut vorbire. Cum data concepiei nu poate fi stabilit post factum cu exactitate, legiuitorul a instituit prezumia timpului legal al concepiunii. Potrivit acesteia, ca dat a concepiunii poate fi considerat oricare zi din intervalul, de 121 de zile, cuprins ntre a 300 i a 180-a zi dinaintea naterii copilului. Din cuprinsul art. 61din Codul familiei, rezult dou prezumii:
98

prezumia celei mai lungi gestaii - 300 zile - i a celei mai scurte gestaii 180 zile; prezumia potrivit creia concepiunea copilului era posibil n oricare din zilele cuprinse ntre a 180-a zi i a 300-a zi dinaintea naterii. Prima prezumie este o prezumie legal absolut (furi et de jure), deci nu poate fi rsturnat prin proba contrar. Este inadmisibil proba care ar tinde la o asemenea rsturnare, deoarece s-ar ajunge ca, prin hotrre judectoreasc, s se modifice legea, lucru ce nu este permis. Cea de-a doua prezumie formeaz obiect de controvers sub aspectul naturii sale. Soluia dominant a doctrinei este n sensul calificrii acestei prezumii ca o prezumie relativ } -juris tantum. Prin urmare, n atare situaie este admisibil proba spre a se dovedi c numai ntr-o anumit poriune din intervalul de 120 de zile putea avea loc concepiunea. Top of the Document IlI- Coninutul capacitii de folosin a persoanei fizice l. Noiunea coninutului capacitii de folosin a persoanei fizice Prin coninutul capacitii de folosin a persoanei fizice se nelege sintetic aptitudinea acestui subiect de drept de a avea toate drepturile i obligaiile civile. Cu alte cuvinte, coninutul capacitii de folosin a persoanei fizice este exprimat sintetic, att n definiia dat, ct i n caracterul denumit generalitatea acestei capaciti, prin care capacitatea de folosin a persoanei fizice se deosebete de capacitatea de folosin special a persoanelor juridice. Coninutul capacitii de folosin a persoanei fizice are dou componente: o component activ, ce const n aptitudinea omului de a avea drepturi subiective civile, i o component pasiv, ce const n aptitudinea persoanei fizice de a avea obligaii civile. 2. Regulile de determinare a coninutului capacitii de folosin a persoanei fizice Drepturile i obligaiile civile care alctuiesc coninutul capacitii de folosin a persoanei fizice se determin dup anumite reguli: a/ coninutul capacitii de folosin a persoanei fizice se stabilete prin raportarea la sistemul legislativ al unui stat, n vigoare la un moment dat. Prin sistemul legislativ al unui stat nelegem att reglementrile naionale, ct i reglementrile internaionale (pacte, convenii internaionale privind drepturile civile ale omului); b/ ntinderea real a coninutului capacitii de folosin a persoanei fizice se determin numai prin luarea n considerare a ngrdirilor legale ale acestei capaciti. Aceast regul este n strns legtur cu prima, pe care o
99

completeaz, sens n care capacitatea de folosin a persoanei fizice cuprinde aptitudinea omului de a avea toate drepturile i obligaiile civile, dar cu ngrdirile prevzute expres de lege; c/ pentru stabilirea coninutului capacitii de folosin a persoanei fizice trebuie luate n considerare nu numai izvoarele dreptului civil, ci i actele normative, care sunt izvoare specifice pentru alte ramuri de drept, n msura n care ele se refer la elemente ale coninutului capacitii de folosin a persoanei fizice; d/ sunt luate n considerare pentru determinarea coninutului capacitii de folosin a persoanei fizice numai drepturile i obligaiile civile, nu i drepturile i obligaiile civile ce in de alte ramuri ale dreptului, precum dreptul constituional, administrativ, muncii i proteciei sociale, familiei, comercial etc. Cu alte cuvinte, se poate spune c cele patru reguli de determinare a coninutului capacitii de folosin a persoanei fizice se pot exprima n urmtoarele precizri: coninutul capacitii de folosin a persoanei fizice rezid n aptitudinea omului de a avea toate drepturile i obligaiile civile; n coninutul capacitii de folosin a persoanei fizice nu intr drepturile interzise prin ngrdirile aduse acestuia ori prin cele aduse de ctre celelalte ramuri ale dreptului. 3. Criteriile de determinare a coninutului capacitii de folosin a persoanei fizice Determinarea coninutului capacitii de folosin a persoanei fizice se poate face apelnd la cel puin dou criterii semnificative, i anume: criteriul naturii drepturilor civile: patrimoniale i nepatrimoniale; criteriul sursei lor legislative, adic cel al actului normativ care le consacr: consacrarea intern (naional) i consacrarea internaional (pacte, convenii) a drepturilor civile i a obligaiilor civile. 4. ngrdirile capacitii de folosin a persoanei fizice 4. l. Categorii de ngrdiri Din caracterul intangibil al capacitii de folosin a persoanei fizice rezult c nu pot exista ngrdiri ale acestei capaciti dect n cazurile i condiiile stabilite expres de lege. Ingrdirile capacitii de folosin a persoanei fizice pot fi calificate ca incapaciti de drept civil. Din aceast calificare rezult c nu pot fi considerate ngrdiri ale capacitii de folosin acele ngrdiri sau incompatibiliti care sunt stabilite n alte ramuri de drept (constituional, administrativ, al muncii i proteciei sociale, comercial etc.).

100

Ingrdirile capacitii de folosin a persoanei fizice se clasific n funcie de mai multe criterii: Dup finalitatea lor, incapacitile de drept civil pot fi mprite n dou categorii: incapaciti cu caracter de sanciuni; incapaciti cu caracter de msuri de protecie sau ocrotire. Dup modul cum opereaz, incapacitile de drept civil pot fi mprite n dou categorii: incapaciti care opereaz de plin drept (ope legis), prin simpla ncadrare a persoanei fizice n ipoteza normei de drept civil care stabilete incapacitatea; incapaciti care opereaz prin efectul unei hotrri judectoreti rmase definitive sau irevocabile (incapaciti sanciune). Dup izvorul lor, incapacitile de drept civil pot fi clasificate n: incapaciti stabilite n legea civil; incapaciti stabilite n legea penal. 4.2. ngrdiri - sanciune Incapacitile (ngrdirile) cu caracter de sanciune pot fi prevzute n legislaia civil i n legislaia penal. A. ngrdiri cu caracter de pedeaps civil Intr n aceast categorie: decderea din drepturile printeti i pedepsele civile n materie succesoral. a/ Decderea din drepturile printeti este reglementat de art.109 din Codul familiei, n urmtoarea formulare: Dac sntatea sau dezvoltarea fizic a copilului este prejudiciat prin felul de exercitare a drepturilor printeti, prin purtare abuziv sau prin neglijen grav n ndeplinirea ndatoririlor de printe, ori dac educarea, nvtura sau pregtirea profesional a copilului nu se face n spirit de devotament fa de Romnia, instana judectoreasc, la cererea autoritii tutelare, va pronuna decderea printelui din drepturile printeti. Citarea prinilor i autoritii tutelare este obligatorie". Potrivit art.112 din Codul familiei, ,Jnstana judectoreasc va reda printelui deczut din drepturile printeti exerciiul acestor drepturi, dac au ncetat mprejurrile care au dus la decdere, astfel nct, prin redarea acestor drepturi, creterea, educarea, nvtura, pregtirea profesional i interesele patrimoniale ale copilului nu mai sunt n primejdie". Sub aspectul naturii juridice, decderea din drepturile printeti este o pedeaps mixt de dreptul familiei i de drept civil. Este de dreptul familiei, pentru c aceast msur privete raporturile de familie. Pentru dreptul civil o asemenea pedeaps se caracterizeaz prin lipsirea printelui deczut de urmtoarele drepturi:
101

-dreptul de a reprezenta pe minorul de 14 ani n actele juridice civile; -dreptul de a ncuviina actele juridice civile ale minorului ntre 14 i18 ani, -incapacitatea de a fi tutore (art.l 17, lit.b din Codul familiei). De remarcat este faptul c, prin Legea nr.273/2004 privind regimul juridic al adopiei, s-a reglementat declararea judectoreasc a abandonului. Potrivit art.74 din legea menionat, n situaia copiilor declarai judectorete abandonai n temeiul prevederilor Legii nr. 47/1993 cu privire la declararea judectoreasc a abandonului de copii, direcia are obligaia s reevalueze mprejurrile care au stat la baza stabilirii msurilor de protecie pentru aceti copii i s ntocmeasc planul individualizat de protecie. Dac planul individualizat de protecie are ca finalitate reintegrarea copilului n familie sau n familia extins, direcia solicit instanei judectoreti redarea exerciiului drepturilor printeti sau, dup caz, delegarea acestora membrilor familiei extinse unde copilul urmeaz s fie plasat. Instana competent s soluioneze cererile privind redarea sau, dup caz, delegarea drepturilor printeti este tribunalul de la domiciliul copilului. Judecarea cererii se face cu citarea prinilor sau, dup caz, a membrilor familiei extinse, a direciei n a crei raz teritorial domiciliaz copilul i cu participarea obligatorie a procurorului. Cererea va fi nsoit de raportul de anchet social ntocmit de direcia n a crei raz teritorial domiciliaz copilul. b/ Nedemnitatea succesoral este o alt ngrdire a capacitii de folosin a persoanei fizice, reglementat de art.655, 703 i 712 Cod civil. Potrivit art.655 Cod civil, Sunt nedemni de a succede i prin urmare exclui de la succesiune: 1. Condamnatul pentru c a omort sau a ncercat s omoare pe defunct. 2. Acela care a fcut contra defunctului o acuzaie capital, declarat de judecat calomnioas. 3. Motenitorul major care, avnd cunotin de omorul defunctului, nu a denunat aceasta justiiei". Art.703 din Codul civil dispune: ,Erezii care au dat la o parte, sau au ascuns lucruri ale unei succesiuni nu mai au facultatea de a se lepda de dnsa; cu toat renunarea lor, ei rmn erezi i nu pot lua nici o parte din lucrurile date la o parte sau ascunse". Art.712 din Codul civil prevede: ,Eredele care a ascuns obiecte ale succesiunii sau care cu tiin i rea-credin n-a trecut n inventar efecte dintr-nsa, nu se poate folosi de beneficiu de inventar".
102

Aadar, -art.655 reglementeaz ceea ce se numete nedemnitate succesoral; ---art.703 stabilete un caz de acceptare forat a motenirii i nlturarea de la vreun drept asupra lucrurilor dosite sau ascunse; -art.712 stabilete decderea din beneficiu de inventar. B. ngrdiri cu caracter de pedeaps penal a) Pedeapsa complementar a interzicerii unor drepturi Potrivit art.53 pct.2 Cod penal, constituie pedeaps complementar: interzicerea exerciiului unor drepturi de la un an la 10 ani; potrivit art.64 din Codul penal, aceast pedeaps const n interzicerea unuia sau a unora din urmtoarele drepturi: dreptul de a alege i de a fi ales n autoritile publice sau n fUncii eligibile publice; dreptul de a ocupa o funcie care implic exerciiul autoritii de stat; dreptul de a ocupa o funcie, de a exercita o profesiune sau de a desfura o activitate de natura aceleia de care s-a folosit condamnatul pentru svrirea infraciunii; drepturile printeti; dreptul de a fi tutore sau curator. Incapacitatea persoanei fizice n cazurile analizate ncepe de la data nceperii executrii pedepsei respective, se extinde pe toat durata acesteia i se sfrete n momentul n care expir executarea acelei pedepse. b) Pedeapsa penal accesorie a interzicerii unor drepturi Pedeapsa accesorie creeaz i ea incapaciti. Practic, aceasta const n interzicerea tuturor drepturilor (art.64 din Codul penal). Potrivit art.71 alin. l Cod penal,,pedeapsa accesorie const n interzicerea tuturor drepturilor prevzute n art.64 Cod penal. In art.71 alin.2 Cod penal, se prevede: Condamnarea la o pedeaps privativ de libertate atrage de drept interzicerea drepturilor prevzute n alin. (1) din momentul n care hotrrea de condamnare a rmas definitiv i pn la terminarea executrii pedepsei, pn la graierea total sau a restului de pedeaps ori pn la mplinirea termenului de prescripie a executrii pedepse?'. Se poate trage concluzia c, n timp ce ngrdirea capacitii de folosin constnd n pedeapsa penal complementar opereaz prin efectul legii, ngrdirea constnd n pedeapsa accesorie opereaz de drept. 4.3. ngrdiri cu caracter de protecie Ingrdirile cu caracter de protecie sunt incapacitile pe care legiuitorul le-a instituit n vederea asigurrii proteciei intereselor anumitor categorii de persoane ca urmare a unor situaii speciale n care se gsesc.
103

Incapacitile speciale se pot nfia fie ca : -incapaciti absolute, care opereaz ntre subiectul de drept luat n considerare i toate celelalte subiecte nedeterminate, -i incapaciti relative, care opereaz numai ntre subiectul de drept luat n considerare i un anumit alt subiect determinat. Incapacitile speciale sunt prevzute expres de lege i opereaz de drept, prin simpla ntrunire a condiiilor legale. Aceste incapaciti speciale sunt prevzute de Codul civil, de Codul familiei, Legea nr. 18/1991 republicat etc. a) Incapaciti reglementate de Codul civil Sunt asemenea incapaciti: incapacitatea minorului sub 16 ani de a dispune de averea sa prin testament - art.806; incapacitatea minorului de 16 ani de a dispune prin testament, n favoarea tutorelui, afar numai dac tutorele a fost ascendentul su art.809; incapacitatea minorului de 16 ani de a dispune prin testament de mai mult de jumtate din bunurile de care ar putea dispune dac ar fi major - art.807; minorul ajuns major nu poate dispune prin donaie sau testament n favoarea fostului tutore, dac socotelile definitive n-au fost prealabil date i primite, afar numai dac tutorele este un ascendent - art.819; incapacitatea doctorilor n medicin sau chirurgie i a farmacitilor de a primi donaii i legate din partea persoanelor pe care le-au tratat n boala de care au murit -art.810; incapacitatea ofierilor de marin de a primi, prin testament, de la persoanele aflate pe nav n cursul unei cltorii maritime - art.883; incapacitatea soilor de a vinde unul celuilalt - art.1307; incapacitatea de a face adjudecri nici direct, nici prin persoane interpuse, n privina tutorilor asupra averii celor aflai sub tutel, mandatarilor pentru averea ce sunt mputernicii s-o vnd, administratorilor sau stabilimentelor ncredinate lor i funcionarilor publici asupra averilor statului ce se vnd prin ei - art.1308; incapacitatea judectorilor, procurorilor, de a nu putea face cesionri de drepturi litigioase", care sunt de competena tribunalului judeean - art.1309. b) Incapaciti prevzute de Codul familiei Fac parte din aceast categorie: incapacitatea tutorelui, soului, rudei n linie dreapt, frailor sau surorilor tutorelui, de a ncheia acte juridice cu minorul - art. 128; interdicia minorului de a dona ori de a garanta obligaia altuia chiar dac are ncuviinarea reprezentantului legal -art.l33alin.3.
104

c) Incapaciti prevzute de Legea nr. 18/1991 - legea fondului funciar Incapacitatea este reglementat de art.32 alin.l, potrivit cruia Terenul atribuit conform art.19 alin.l, art.21 i art.43 nu poate fi nstrinat prin acte ntre vii timp de 10 ani, socotii de la nceputul anului urmtor celui n care s-a fcut nscrierea proprietii, sub sanciunea nulitii absolute a actului de nstrinare". Top of the Document

IV- Incetarea capacitii de folosin a persoanei fizice


l. Consideraii generale 1.1. Reglementare 1.2. Reguli privind stabilirea datei morii Potrivit art.7 i 18 din Decretul nr.31/1954, capacitatea de folosin ncepe de la data naterii persoanei i nceteaz odat cu moartea acesteia". Este de la sine neles c odat cu moartea persoanei fizice nceteaz i calitatea de subiect de drept civil, adic ia sfrit capacitatea de folosin a acesteia, ntruct calitatea de subiect de drept a persoanei fizice nu poate supravieui suportului su uman. Potrivit art.18 din Decretul nr.31/1954, De ndat ce hotrrea declarativ de moarte a rmas definitiv, cel disprut este socotit c a murit la data stabilit n hotrre, ca fiind aceea a morii. Data morii disprutului se stabilete potrivit cu mprejurrile. In lips de indicii ndestultoare, se va stabili ca dat a morii ultima zi a termenului dup care se poate cere declararea judectoreasc a morii. Instana judectoreasc va putea rectifica data morii stabilit potrivit dispoziiilor prezentului articol, dac se va dovedi ca adevrat o alt dat1''. Din textele de lege mai sus enunate, rezult dou cazuri referitoare la data morii persoanei fizice: cazul morii constatate fizic direct - prin examinarea cadavrului; cazul disprutului a crui moarte nu poate fi constatat direct, fiind necesar declararea judectoreasc a morii -este cazul morii declarate judectorete. Comun pentru cele dou cazuri este data la care nceteaz capacitatea de folosin - data morii, care se nscrie n actul de deces, pe baza cruia se elibereaz certificatul de deces. Ceea ce difer n cele dou cazuri este modul n care se ajunge la completarea rubricii referitoare la data morii, astfel: n primul caz - moartea fizic constatat - se nregistreaz data prevzut n actul medical constatator al morii, dac un asemenea act a fost ntocmit, iar

105

n lipsa acestuia, data declarat de persoana care anun acest eveniment juridic; n cel de-al doilea caz - declararea judectoreasc a morii - completarea rubricilor referitoare la dat se face pe baza hotrrii judectoreti declarative de moarte, rmas definitiv, n concret, data cnd, prin hotrre, se stabilete c a avut loc evenimentul. Top of the Document

2. Declararea judectoreasc a morii


2.1. Noiune, sediul materiei, motivare i feluri a) Noiune. Formula declararea judectoreasc a morii" are dou nelesuri: n primul rnd, expresia desemneaz instituia juridica, adic normele juridice care formeaz sediul materiei; n al doilea rnd, expresia constituie mijlocul juridic de stabilire a capacitii de folosin, pentru varianta n care constatarea fizic a morii nu este posibil. b) Sediul materiei. Declararea judectoreasc a morii este reglementat att de norme de drept material - art.16-21 din Decretul nr.31/1954, ct i de norme de drept procesual civil -art.36-43 din Decretul nr.32/1954. c) Motivare. Existena declarrii judectoreti a morii este determinat de nevoia social-juridic a rezolvrii problemelor pe care le ridic incertitudinea existenei n via a unei persoane. In clarificarea acestei probleme sunt interesate att societatea, ct i persoanele cu care cel disprut se afl n raporturi de familie, precum i n raporturi civile (creditori, motenitori). d) Feluri, n funcie de dispoziiile art.16 din Decretul nr.31/1954, distingem dou feluri de declarare judectoreasc: Cel ce lipsete de la domiciliul su poate fi declarat disprut prin hotrre judectoreasc, pittndu-se institui curatela, dac a trecut un an de la data ultimelor tiri din care rezult c era n via. Cel astfel declararea judectoreasc a morii precedat de declararea judectoreasc a dispariiei; declararea judectoreasc a morii neprecedat de declararea judectoreasc a dispariiei. Prima variant este regula, iar cea de a doua este excepia. 2.2. Declararea judectoreasc a dispariiei Pentru analiza acestei probleme este necesar a pune n discuie trei aspecte: condiia de fond pentru declararea dispariiei; procedura declarrii dispariiei; efectul hotrrii de declarare a dispariiei. a. Condiia de fond necesar pentru declararea dispariiei const n aceea c de la data ultimelor tiri din care rezult c persoana era n via trebuie s
106

fi trecut mai mult de un an. Acest lucru rezult din cuprinsul art.16 alin. l din Decretul nr.31/1954: Cel care lipsete de la domiciliu su poate fi declarat disprut prin hotrre judectoreasc, putndu-se institui curatela, dac a trecut un an de la data ultimei tiri din care rezult c era n viaa". Pentru nelegerea acestei condiii se impun unele sublinieri: lipsa de la domiciliu trebuie s aib o durat mai mare de un an; lipsa de la domiciliu trebuie s fie de natur a face s existe incertitudine cu privire la existena n via a celui n cauz; declarat disprut poate fi declarat mort, de asemenea prin hotrre judectoreasc, dac de la data ultimelor tiri din care rezult c era n via au trecut patru ani. Declararea morii nu poate fi ns hotrt mai nainte de mplinirea unui termen de ase luni de la data afirilor extrasului de pe hotrrea prin care s-a declarat dispariia. Cel disprut n cursul unor fapte de rzboi, ntr-un accident de cale ferat, ntr-un naufragiu sau ntr-o alt mprejurare asemntoare care ndreptete a se presupune decesul, poate fi declarat mort, fr a se declara n prealabil dispariia sa, dac a trecut cel puin un an de la data mprejurrii n care a avut loc dispariia". termenul de un an se calculeaz de la data ultimelor tiri din care rezult c era n via, dat care se stabilete fie pe baza unor nscrisuri sau a probei cu martori, dac asemenea probe exist, fie, n situaii n care nu exist probe, potrivit mijlocului stabilit prin dispoziiile art.17 alin.l din Decretul nr.31/1954, i anume, termenul se va socoti ncepnd de la data ultimei zile din luna ultimelor tiri, sau ultima zi a anului ultimelor tiri (dac nu s-a putut stabili luna ultimelor tiri); condiia - s fi trecut cel puin un an de la data ultimelor tiri - trebuie ndeplinit nu numai pentru pronunarea hotrrii declarative de dispoziie, ci i pentru intentarea aciunii. Top of the Document

b. Procedura declarrii dispariiei


Aceast procedur presupune: formularea cererii de declarare a dispariiei; faza prealabil judecii; faza judecii propriu-zise; faza ulterioar judecii. Reglementarea acestei proceduri este stabilit n art.36-39 din Decretul nr.32/1954. Faza prealabil judecii ncepe - potrivit art.37 din Decretul nr.32/1954 de la data introducerii cererii de declarare a dispariiei.
107

Primind cererea, preedintele instanei de judecat dispune efectuarea de cercetri de ctre primrie i organele de poliie, astfel nct s se culeag ct mai multe informaii cu privire la persoana a crei dispariie se cere a fi declarat. Totodat, el va dispune afiarea cererii de declarare a dispariiei la ultimul domiciliu al persoanei disprute i la primria teritorial competent, Dac ziua ultimelor tiri despre cel care lipsete de la domiciliu nu se mai poate stabili, termenele prevzute n art.16 alin.l i 2 se vor socoti de la sfritul lunii ultimelor tiri, iar n cazul n care nu se poate stabili nici luna, de la sfritul anului calendaristic". Faza judecii propriu-zise. Aceasta se desfoar potrivit regulilor procedurii civile obinuite, cu participarea celor interesai, cu administrarea probelor necesare pentru a putea pronuna hotrrea etc. Participarea la judecat a procurorului i ascultarea concluziilor acestuia sunt obligatorii.32 Hotrrea pronunat de judectorie poate fi atacat cu apel, potrivit normelor de drept comun. Faza ulterioar pronunrii hotrrii de declarare a dispariiei are caracter de publicitate, n aceast faz, judectoria va trebui s aib grij ca hotrrea rmas definitiv s se afieze, timp de 30 de zile, la ua instanei de fond i la primria ultimului domiciliu al celui declarat disprut, pentru luarea la cunotin i pentru a face public dispariia. De asemenea, hotrrea va putea fi comunicat autoritii tutelare spre a se face, dac este cazul, aplicaia art.16 alin. l din Decretul nr.31/1954 n vederea ocrotirii intereselor patrimoniale ale celui disprut i a copiilor minori rmai fr ocrotire printeasc -conform art.39 din Decretul nr.32/1954. c. Efectul hotrm de declarare a dispariiei Hotrrea judectoreasc de declarare a dispariiei, rmas irevocabil, are urmtorul efect: constat ndeplinirea unei condiii, de fond, necesare declarrii judectoreti a morii, n ipoteza art.16 alin.2 din Decretul nr.31/l 954. Din acest efect rezult natura juridic a declarrii dispariiei, aceea de a fi o condiie de fond, necesar i suficient a declarrii judectoreti a morii. Hotrrea declarativ de dispariie nu are nici un efect asupra capacitii de folosin a persoanei fizice, deoarece, potrivit art.19 din Decretul nr.31/l 954, Cel disprut este socotit a fi n via, dac nu a intervenit o hotrre declarativ de moarte, rmas definitiv". De asemenea, instituirea curatelei disprutului, ori instituirea tutelei minorului disprutului nu sunt condiionate de existena unei hotrri definitive de declarare a dispariiei, pentru o asemenea msur fiind nu numai necesar, ci i suficient, simpla stare de fapt a dispariiei persoanei. 2.3. Declararea morii precedat de declararea dispariiei

108

Declararea morii precedat de declararea dispariiei este reglementat n art.16 alin.2 din Decretul nr.31/1954, astfel: Cel declarat disprut poate fi declarat mort, de asemenea prin hotrre judectoreasc, dac de la data ultimelor tiri din care rezult c era n via au trecut patru ani. Declararea morii nu poate fi ns hotrt mai nainte de mplinirea unui termen de 6 luni de la data afirii extrasului de pe hotrrea prin care s-a declarat dispariia". Pentru declararea judectoreasc a morii se impune ndeplinirea cumulativ a trei condiii: s existe o hotrre declarativ a dispariiei, rmas irevocabil, care s fi fost afiat timp de 30 de zile, potrivit legii; de la data ultimelor tiri din care rezult c persoana era n via s fi trecut cel puin 4 ani, termen care se calculeaz ca i termenul de un an cerut pentru declararea dispariiei; de la data afirii extrasului de pe hotrrea prin care s-a declarat dispariia s fi trecut cel puin 6 luni. 2.4. Declararea morii neprecedat de declararea dispariiei Acest mod de declarare a morii este reglementat n art.16 alin final (3) din Decretul nr.31/1954 astfel: Cel disprut n cursul unor fapte de rzboi, ntr-un accident de cale ferat, ntr-un naufragiu sau ntr-o alt mprejurare asemntoare care ndreptete a se presupune decesul, poate fi declarat, fr a se mai declara n prealabil dispariia sa, dac a trecut cel puin un an de la data mprejurrii n care a avut loc dispariia". Aadar, regula este declararea judectoreasc a morii precedat de declararea dispariiei, care cuprinde cele mai multe cazuri, iar excepia este declararea morii neprecedat de declararea dispariiei. Dup cum rezult din textul de lege menionat, pentru declararea judectoreasc a morii neprecedat de declararea judectoreasc a dispariiei se cer a fi ndeplinite urmtoarele condiii: persoana s fi disprut ntr-o mprejurare excepional care ndreptete a se presupune decesul\ precum: fapte de rzboi, accident de cale ferat, naufragiu i alte asemenea (accident aviatic, cutremur, inundaie, revoluie etc.); s fi trecut cel puin un an de la data mprejurrii dispariiei persoanei. Pentru situaia cnd nu s-ar putea dovedi ziua cnd s-a produs mprejurarea n care a avut loc dispariia, sunt aplicabile reglementrile cuprinse n art.17 alin.2 din Decretul nr.31/1954, termenul fiind socotit de la sfritul lunii, respectiv al anului calendaristic. 2.5. Procedura declarrii judectoreti a morii

109

Procedura declarrii morii precedat de declararea dispariiei este aceeai ca i pentru declararea dispariiei. Sub titlul Procedura declarrii morii prin hotrre judectoreasc", n Decretul nr. 32/1954 sunt nscrise dou articole: art. 40-41. Conform art.40, ,fentru declararea morii prin hotrre judectoreasc se va urma potrivit ari'.3'6-38 inclusiv din prezentul decret, care se aplic n mod corespunztor". Pe cale de consecin, procedura dispariiei este i procedura declarrii judectoreti a morii. Art.41 prevede: ,Hotrrea de declarare a morii, rmas definitiv, va fi comunicat serviciului de stare civil pentru a fi nscris n registrul actelor de stare civil". 2.6. Stabilirea datei morii n hotrrea declarativ de moarte i rectificarea ei Stabilirea datei morii n hotrrea judectoreasc este obligatorie pentru instana judectoreasc. Regulile de stabilire a datei morii sunt consacrate n art. 18 alin.2-3 din Decretul nr.31/1954, n felul urmtor: Data morii disprutului se stabilete potrivit cu mprejurrile. In lips de indicii ndestultoare, se va stabili ca dat a morii ultima zi a termenului dup care se poate cere declararea judectoreasc a morii". Pe cale de consecin, instana de judecat va stabili data morii n felul urmtor: cnd din probele administrate rezult, ca probabil, o anumit zi, ca dat a morii, data morii" va fi acea zi; cnd din probele administrate nu se poate stabili o asemenea zi ca dat a morii, obligatoriu va fi stabilit ca dat a morii, dup caz: ultima zi a termenului de 4 ani, n ipoteza declarrii morii precedate de declararea dispariiei; ultima zi a termenului de l an, n ipoteza declarrii morii neprecedate de declararea dispariiei. Din dispoziiile art.18 alin.2 i 3 din Decretul nr.31/1954 rezult urmtoarele: data morii nu trebuie confundat cu data ultimelor tiri; data morii nu trebuie confundat cu data mprejurrii care ndreptete a se presupune decesul; data morii nu se confund cu data pronunrii hotrrii judectoreti de declarare a morii; data morii nu se confund cu data rmnerii definitive a hotrrii judectoreti. Rectificarea datei morii este reglementat de art.18 alin. final din Decretul nr.31/1954, n felul urmtor: ,Jnstana judectoreasc va putea rectifica

110

data morii, stabilit potrivit dispoziiilor prezentului articol, dac se va dovedi ca adevrat o alt dat". Prin urmare, data morii stabilit de instana judectoreasc poate fi nlturat i poate fi dovedit, prin orice mijloc legal de prob. Dac moartea a intervenit la o alt dat, la cerere, pe baza probelor administrate n acest sens, instana va pronuna o hotrre care va consfini aceast dat ca fiind data morii. Cererea de rectificare a datei morii se soluioneaz de ctre instana care a pronunat hotrrea. Judecata se va face de urgen, cu citarea persoanelor interesate i cu ascultarea concluziilor procurorului. n cazul n care se dovedete c alta este data morii dect cea stabilit prin hotrre judectoreasc, se va rectifica data morii. Din interpretarea art.43 din Decretul nr.32/1954 rezult c rectificarea morii nu se confund cu: ndreptarea hotrrii judectoreti reglementat de art.281 Cod procedur civil, rectificarea actului de stare civil reglementat de art.57 i 58 din Legea nr.l 19/1996 cu privire la actele de stare civil, cu modificrile ulterioare, ori cu revizuirea reglementat de art.322 Cod procedur civil. 2.7. Efectele hotrrii declarative de moarte n privina efectelor, regula este c hotrrea judectoreasc de declarare a morii produce aceleai efecte juridice ca i moartea fizic constatat: ncetarea capacitii de folosin a persoanei fizice, ncetarea existenei persoanei fizice, ca subiect de drept civil i ca subiect n alte ramuri de drept, n acest sens, art.18 alin. l din Decretul nr.31/1954 stabilete c ,f)e ndat ce hotrrea declarativ de moarte a rmas definitiv, cel disprut este socotit c a murit la data stabilit prin hotrre, ca fiind aceea a morif\ Dei constitutiv, hotrrea declarativ de moarte produce efecte retroactiv (ex tune), iar nu numai pentru viitor (ex nune), n sensul c persoana disprut este socotit c a murit pe data stabilit prin hotrre, ca fiind aceea a morii. n raporturile de drept civil, data morii are o serie de consecine : deschiderea succesiunii, stingerea drepturilor viagere. De menionat este faptul c dei succesiunea se deschide pe data morii, astfel cum a fost stabilit n hotrrea judectoreasc, prescripia dreptului de opiune succesoral - 6 luni - ncepe s curg de la data rmnerii irevocabile a hotrrii. 2.8. Anularea hotrrii declarative de moarte Anularea hotrrii declarative de moarte intervine atunci cnd cel declarat mort este n via, n acest sens, art.20 alin. l din Decretul nr.31/1954

111

prevede c ,Dac cel declarat mort este n via, se poate cere, oricnd, anularea hotrrii prin care s-a declarat moartea". Din cuprinsul textului de lege menionat rezult c exist o singur cauz pentru care hotrrea respectiv poate fi anulat: persoana declarat moart este n via. n literatura de specialitate, cu temei s-a susinut c anularea unei hotrri declarative de moarte se impune i atunci cnd, dup rmnerea definitiv a hotrrii respective, se constat c exist o nregistrare a morii acelei persoane pe baza morii fizic constatate. Procedura anulrii hotrrii declarative de moarte este mult mai simpl i mai rapid comparativ cu cea prevzut de lege pentru declararea judectoreasc a morii. Anularea se rezum la urmtoarele aspecte: aciunea n anulare se intenteaz de orice persoan interesat, inclusiv de ctre cel declarat mort, la instana care a pronunat hotrrea; judecata se face de urgen, cu citarea persoanelor care au fost pri la procedura declarativ de moarte i cu ascultarea procurorului; hotrrea de anulare a hotrrii declarative de moarte se comunic serviciului de stare civil pentru a se face rectificrile cuvenite n registrul actelor de stare civil. Anularea hotrrii declarative de moarte produce efecte att n dreptul civil, ct i n alte ramuri de drept . n dreptul civil, efectul principal nepatrimonial al hotrrii de anulare const n aceea c ncetarea capacitii de folosin este nlturat. Aspectul patrimonial, cel mai important, este cel prevzut de art.20 alin.2 din Decretul nr.31/1954: Cel care a fost declarat mort poate cere, dup anularea hotrrii declarative de moarte, napoierea bunurilor sale. Cu toate acestea, dobnditorul cu titlu oneros nu este obligat s le napoieze, dect dac se face dovada c la data dobndirii tia c persoana declarat moart este n via". Dup cum se poate observa, textul reglementeaz dou feluri de raporturi juridice patrimoniale: raportul dintre persoana reaprut i motenitorii prezumtivi care au preluat bunurile succesiunii; raportul dintre persoana reaprut i subdobnditorii unor bunuri din succesiune. Cu privire \aprimul raport - dintre reaprut i motenitorii acestuia -, obligaiile acestora din urm de a restitui bunurile difer dup cum ei sunt de bun-credin ori de rea-credin. Motenitorul prezumtiv de bun-credin are urmtoarele obligaii: a) s restituie bunurile n natur, ori de cte ori acest lucru este posibil;
112

Potrivit art.22 din Codul familiei, ,jn cazul n care soul unei persoane declarat moart s-a recstorit i, dup aceasta, hotrrea declarativ de moarte este anulat, cstoria cea nou rmne valabil. Prima cstorie este desfcut pe data ncheierii noii cstorii". b) s restituie preul primit, cnd a nstrinat bunurile; n temeiul art.485 Cod civil, pstreaz n proprietate fructele culese. Motenitorul de rea-credin are urmtoarele obligaii: a) s restituie bunurile n natur, dac este posibil; b) dac a nstrinat bunurile cu titlu oneros i ctre un subdobnditor de bun-credin, s restituie fie preul, fie valoarea din momentul revendicrii, la alegerea reaprutului; c) s restituie toate fructele, att culese, ct i neculese din neglijena lui, ori echivalentul lor. Cu privire la cel de-al doilea raport - dintre reaprut i subdobnditorii unor bunuri din succesiune -, soluia difer n funcie de buna-credin ori reauacredin a subdobnditorului. Pentru ipoteza subdobnditorului de bun-credin i cu titlu oneros, legea consacr o excepie de la principiul resoluto jure dantis resolvitur jus accipientis. Dac se aplic regula de drept comun exprimat n principiul menionat, ar trebui ca subdobnditorul s napoieze bunurile. n realitate, conform art.20 alin.2 din Decretul nr.31/1954, se stabilete o alt regul: ,Dobnditorul cu titlu oneros nu este obligat s le napoieze, dect dac se va face dovada c la data dobndirii tia c persoana declarat moart este n via", adic dac a fost de rea-credin. Cu alte cuvinte, din interpretarea per a contraria a textului rezult c au obligaia restituirii bunurilor subdobnditorii: a) cu titlu gratuit, indiferent c sunt de bun sau rea-credin; b) cu titlu oneros i de rea-credin. Top of the Document

3. Comorienii
Potrivit art.21 din Decretul nr.31/1954, ,Jn cazul n care mai multe persoane au murit n aceeai mprejurare, fr s se poat stabili dac una a supravieuit alteia, ele sunt socotite c au murit deodat". Aadar, prin expresia comorieni" se desemneaz persoanele care au ncetat din via n aceeai mprejurare - cum ar fi: accident aviatic, catastrofa de cale ferat, naufragiu, cutremur de pmnt, inundaii, incendiu, bombardament etc. -fr a se putea stabili dac una a supravieuit alteia.

113

Comorienii prezint utilitate practic n materie succesoral, ntruct, potrivit art.654 Cod civil, ,fentru a succede trebuie neaprat ca persoana ce succede s existe n momentul deschiderii succesiunii". Dovada clipei morii se poate face cu orice mijloc de prob admis de lege. In situaia n care o asemenea prob nu poate fi fcut - cum este cazul comorienilor -, va trebui s operm cu prezumii. Pentru aceast ipotez, legiuitorul a instituit prezumia simultaneitii ori concomitentei momentului morii. Din cuprinsul art.21 din Decretul nr.31/1954 rezult c, pentru a fi vorba de comorieni, este necesar s fie ntrunite, cumulativ, urmtoarele condiii: s fie vorba de cel puin dou persoane; persoanele s fi murit n aceeai mprejurare; s nu se poat stabili c una a supravieuit alteia. Pentru identitate de raiune se admite c exist comorieni i n cazul n care persoanele au disprut ori au murit n dou sau mai multe mprejurri, dar produse n acelai timp, fr a se putea^stabili care a murit mai nainte. n legtur cu condiia vocaiei succesorale reciproce ntre comorieni, n literatura de specialitate s-au conturat dou puncte de vedere: ntre persoanele care au murit n aceeai mprejurare s existe o vocaie succesoral reciproc; nu se cere condiia reciprocitii vocaiei succesorale (exemplu, una dintre persoane este legatar universal; una dintre persoane este nedemn pentru a succede pe cealalt etc.). Top of the Document

(capitolul II/2 din bibliografie) CAPACITATEA DE EXERCIIU A PERSOANEI FIZICE Capacitatea de exercitiu a persoanei fizice: - notiunea si -caracterele juridice; - premisele si -felurile capacittii de exercitiu a persoanei fizice; - lipsa capacittii de exercitiu a persoanei fizice; - capacitatea de exercitiu restrns; - capacitatea de exercitiu deplin;
114

- sanctiunea nerespectrii regulilor capacittii de exercitiu I Noiune i caractere juridice l. Noiune 1.1. Definiie i reglementare Definiia legal a capacitii de exerciiu o gsim n cuprinsul art.5 alin.3 din Decretul nr.31/1954 potrivit cruia capacitatea de exerciiu este capacitatea persoanei de a-i exercita drepturile i de a-i asuma obligaii, svrind acte juridice1''. n literatura de specialitate, capacitatea de exerciiu a fost definit asemntor de diferii autori. C. Sttescu, n Drept civil, 1970, p. 224, definete capacitatea de exerciiu ca fiind capacitatea persoanei de a-i exercita drepturile i de ai asuma obligaii, svrind personal i singur acte juridice"; E. Lupan, n Drept civil. Persoanele, p. 31, arat ca ,>rin capacitate de exerciiu se nelege deci capacitatea persoanei fizice de a-i exercita drepturile i de a-i asuma obligaii svrind personal i singur acte juridice', S. Ghimpu, n Capacitatea i reprezentarea persoanei, p. 33, arat: Capacitatea deplin de exerciiu este aptitudinea persoanei de a svri ea nsi, nemijlocit i fr ajutorul juridic al altei persoane, acte juridice de drept c/v//"; Tr. lonacu, n Persoana fizic n Dreptul R.P.R., p. 153 i urm.: Capacitatea de exerciiu este aptitudinea persoanei de a-i exercita drepturile i de a-i asuma obligaii ncheind personal i fr autorizarea prealabil a vreunui ocrotitor, acte juridice (alin.3 al art.5 din Decretul nr.31/1954), precum i bineneles, de a participa tot astfel la dezbaterea procesului civil ca reclamant sau ca prt n privina realizrii drepturilor i obligaiilor civile"; M. N. Costin, Marile instituii ale dreptului civil romn, vol.2, Editura Dacia, 1984, p. 160 i urm.: Capacitatea de exerciiu este aptitudinea general i abstract a persoanei de a participa direct i nemijlocit la viaa juridic, exercitndu-i drepturile i asumndu-i obligaii prin ncheierea de acte juridice n nume propriu ori reprezentndu-l pe altuf; Avnd n vedere prevederile art.5 alin.3 din Decretul nr.31/1954 i innd seama de definiiile formulate n literatura de specialitate, putem spune c prin capacitatea de exerciiu a persoanei fizice nelegem acea parte a capacitii de drept civil a omului ce const n aptitudinea de a dobndi i

115

exercita drepturi civile subiective i de a-i asuma i executa obligaii civile prin ncheierea de acte juridice civile. Definiiile legale i cele doctrinare se refer doar la capacitatea de exerciiu deplin, adic la acea posibilitate de participare la circuitul civil pe care o au persoanele fizice majore, cu discernmnt, nu i la situaia minorilor, care ntre 14 i 18 ani au doar o capacitate de exerciiu restrns, iar cei sub 14 ani sunt lipsii total de o astfel de capacitate. Reglementarea capacitii de exerciiu a persoanei fizice se gsete n urmtoarele acte normative: -art.5 alin.3; art.8,9; art.10 alin. final; art.ll din Decretul nr.31/1954; ---art.4, art.105 alin.1-2; art.124, 129, 133, 147 din Codul familiei; -art.807, 950-952 etc. din Codul civil; art.25 din Decretul nr.32/1954, precum i alte izvoare de drept civil. Top of the Document l .2. Premise i feluri Premisele capacitii de exerciiu a persoanei fizice sunt: a) capacitatea de folosin; b) discernmntul necesar. Prima premis este caracteristic tuturor persoanelor fizice, fapt demonstrat de universalitatea capacitii de folosin a persoanei fizice. Editura tiinific, Bucureti, 1980, p. 167, arat c prin capacitate nelegem aptitudinea persoanei de a-i exercita drepturile i de a-i asuma obligaii prin svrirea de acte juridice proprii*'; Gh. Beleiu, n Drept civil romn. Introducere n dreptul civil. Subiectele dreptului civil, Editura ansa" S.R.L., Bucureti, 1999, p. 317-318, definete capacitatea de exerciiu a persoanei fizice ca fiind ,&cea parte a capacitii civile a omului care const n aptitudinea acestuia de a dobndi i exercita drepturi civile i de a-i asuma i executa obligaii civile prin ncheierea de acte juridice civile". Cea de-a doua premis se nfieaz diferit n funcie de naintarea n vrst: maturitatea psihic, discernmntul se dobndesc numai ca urmare a naintrii n vrst a minorului. La unii minori, discernmntul apare la o vrst mai fraged, la 12-14 ani, la alii mai trziu, la 14-18 ani. Discernmntul mai depinde, n afar de vrst, i de sntatea minii omului. Top of the Document Felurile capacitii de exerciiu a persoanei fizice sunt:

116

n funcie de calitatea discernmntului - lips, n formare, matur - putem distinge urmtoarele situaii: lipsa capacitii de exerciiu; capacitate de exerciiu restrns; capacitate de exerciiu deplin. Sunt lipsii de capacitate de exerciiu: minorii sub 14 ani; alienaii ori debilii mintali pui sub interdicie judectoreasc. Capacitatea de exerciiu restrns o au minorii ntre 14 i 18 ani. Capacitatea de exerciiu deplin o au majorii (18 ani mplinii) i femeia cstorit nainte de 18 ani. Top of the Document 2. Caractere juridice Capacitatea de exerciiu a persoanei fizice, fiind o parte a capacitii civile, are caracterele acesteia: legalitate, generalitate, inalienabilitate i intangibilitate. La acestea se adaug un caracter specific: egalitatea. Legalitatea capacitii de exerciiu a persoanei fizice exprim ideea c instituirea, stabilirea coninutului i ncetarea acesteia in de lege, ea neputnd fi o creaie a voinei individuale. Generalitatea capacitii de exerciiu a persoanei fizice se refer la coninutul acesteia i const n aptitudinea omului de a dobndi i exercita drepturile civile i de a-i asuma i executa obligaiile civile prin ncheierea oricror acte juridice civile, cu excepia celor oprite de lege. Gradul de generalitate difer, dup cum este vorba de capacitatea de exerciiu deplin ori de capacitatea de exerciiu restrns. Inalienabilitatea capacitii de exerciiu a persoanei fizice este consacrat expres n art.6 alin.2 din Decretul nr.31/1954, potrivit cruia ,Nimeni nu poate renuna nici n tot i nici n parte ...la capacitatea de exerciiu". Cu alte cuvinte, nu este admisibil renunarea la capacitatea de exerciiu a persoanei fizice, dup cum aceast capacitate nu poate forma obiectul unei nstrinri sau cesiuni. Intangibilitatea capacitii de exerciiu a persoanei fizice este stabilit n art.6 alin. l din Decretul nr.31/1954. Potrivit acestui text de lege, ,Nimeni nu poate fi ... lipsit n tot sau n parte, de capacitatea de exerciiu, dect n cazurile i condiiile stabilite de lege".

117

Egalitatea capacitii de exerciiu a persoanei fizice este consacrat n art.4 alin.2 din Decretul nr.31/1954, potrivit cruia ,Sexul, rasa, naionalitatea, religia, gradul de cultur sau originea, nu au nici o nrurire asupra capacitii". Actul normativ menionat se refer deopotriv la capacitatea de exerciiu, precum i la capacitatea de folosin, egalitatea fiind consacrat ca o trstur definitorie a acestora. Egalitatea mai este consacrat n: Pactul internaional privind drepturile civile i politice ale omului i n Convenia european pentru aprarea drepturilor omului i a libertilor fundamentale. Top of the Document

Il- Lipsa capacitii de exerciiu a persoanei fizice


l. Categoriile de persoane fizice lipsite de capacitate de exerciiu Potrivit art.ll alin.l din Decretul nr.31/1954, ,nu au capacitate de exerciiu: minorii sub 14 ani; persoanele puse sub interdicie judectoreasc;" minorii pn la mplinirea vrstei de 16 ani, dar numai n privina actelor de dispoziie, afar de excepiile reglementate de lege, care privesc pe minorii ntre 14 i 16 ani; cei crora legea le-a prohibit anumite contracte. 2. Reprezentarea legal a persoanelor fizice lipsite de capacitatea de exerciiu Potrivit art.ll alin.2 din Decretul nr.31/1954, ,fentru cei ce nu au capacitate de exerciiu, actele juridice se fac de reprezentanii lor legali". Pentru a nelege problema reprezentrii, actul normativ menionat trebuie coroborat cu urmtoarele acte normative: art.105 alin. l din Codul familiei: JPrinii au dreptul i ndatorirea de a administra bunurile copilului lor minor i de a-l reprezenta n actele civile pn la data la care el mplinete vrsta de 14 ani"; art.124 alin. l din Codul familiei: Tutorele are obligaia de a administra bunurile minorului i de a-l reprezenta n actele civile, ns numai pn la data cnd acesta mplinete vrsta de 14 ani"; art.147 din Codul familiei: Regulile privitoare la tutela minorului care nu a mplinit vrsta de 14 ani se aplic i n cazul tutelei celui pus sub interdicie, n msura n care legea nu dispune altfel. 3. Actele juridice civile permise celui lipsit de capacitatea de exerciiu Cu toate c persoana fizic lipsit de discernmnt i, deci, de capacitate de exerciiu nu poate ncheia personal acte juridice civile - ceea ce reprezint o msur de ocrotire a persoanei respective - totui raiunea impune ca aceasta s ncheie numai anumite acte juridice civile.
118

Dei legea civil nu prevede, expres, care sunt actele juridice civile ce pot fi ncheiate de persoana fizic lipsit de discernmnt, totui doctrina i jurisprudena admit constant soluia valabilitii unor acte juridice civile, respectiv a acelor acte care, prin specificul lor, nu cauzeaz autorilor lor nici o vtmare i nici vreun fel de prejudiciu. Asemenea acte juridice civile ncheiate de persoane incapabile sunt: acte de conservare, cum ar fi somaia, punerea peceilor, nscrierea unui privilegiu sau a unei ipoteci n registrul de publicitate, ntreruperea unei prescripii prin cererea de chemare n judecat etc.; acte mrunte., care se ncheie zilnic, pentru satisfacerea necesitilor elementare, obinuite traiului. Exemplu: cumprturile obinuite din magazine, cumprarea de bilete pentru spectacole, pentru transportul n comun, cumprarea de rechizite colare, dulciuri etc. De menionat este faptul c lipsa capacitii de exerciiu sau incapacitatea persoanei fizice nu este total, ea permind ncheierea anumitor acte juridice civile de ctre cel incapabil. Se impune totodat precizarea formulat n art.25 alin.2 din Decretul nr.32/1954 potrivit cruia Actele juridice, ce se ncheie de minorii care nu au mplinit vrsta de 14 ani, sunt anulabile pentru incapacitate, chiar dac nu este leziune". 4. ncetarea strii de lips a capacitii de exerciiu ncetarea strii de lips a capacitii de exerciiu are loc n urmtoarele situaii: pentru minor, lipsa capacitii nceteaz fie prin mplinirea vrstei de 14 ani - cnd dobndete capacitate de exerciiu restrns -, fie prin moarte; pentru interzisul judectoresc, lipsa capacitii sale de exerciiu nceteaz fie prin ridicarea interdiciei, fie prin moarte. Top of the Document

III- Capacitatea de exerciiu restrns


l. Noiune 1.1. Reglementare Textul de lege care reglementeaz capacitatea de exerciiu restrns este art.9 din Decretul nr.31/1954: Minorul care a mplinit vrsta de 14 ani are capacitate de exerciiu restrns. Actele juridice ale minorului cu capacitate restrns se ncheie de ctre acesta cu ncuviinarea prealabil a prinilor sau a tutorelui"". Textul de lege menionat trebuie coroborat cu: art.105 alin.2 din Codul familiei: Dup mplinirea vrstei de 14 ani, minorul i exercit singur drepturile i i execut tot astfel obligaiile,
119

ns numai cu ncuviinarea prealabil a prinilor spre a-l apra mpotriva abuzurilor din partea celor de-al treilea'1''', art. 133 alin.l din Codul familiei: Minorul care a mplinit vrsta de 14 ani ncheie acte juridice cu ncuviinarea prealabil a prinilor spre a-l apra mpotriva abuzurilor din partea celor de-al treilea"; art. 133 alin.2 din Codul familiei: ,Minorul care a mplinit vrsta de 14 ani ncheie acte juridice cu ncuviinarea prealabil a tutorelui, iar n cazurile prevzute de art. 132 i 153 lit.c, cu ncuviinarea prealabil a curatorului''', art.10 alin.4 din Decretul nr.31/1954: Minorul cu capacitate restrns are dreptul fr a avea nevoie de ncuviinarea prinilor sau tutorelui, s fac depuneri la casele de pstrare de stat i s dispun de aceste drepturi, potrivit cu prevederile regulamentelor acestor case de pstrare"'. l .2. Definiie Capacitatea de exerciiu restrns poate fi definit ca fiind aptitudinea minorului de 14 - 18 ani de a dobndi i exercita drepturi civile i de a-i asuma i executa obligaii civile prin ncheierea, personal, a anumitor acte juridice civile. Capacitatea de exerciiu restrns are urmtoarele caracteristici: aparine numai minorilor n vrst de 14 - 18 ani; confer minorului de 14 - 18 ani aptitudinea de a ncheia personal unele acte juridice civile prin care i exercit drepturile civile i i asum obligaii civile; privete nu toate actele juridice, ci numai unele dintre acestea. Sfera restrns a capacitii de exerciiu rezult din: a) ca titular privete numai pe minorul ntre 14 i 18 ani; b) minorul de 14 - 18 ani ncheie personal actele juridice, dar nu singur, ci cu ncuviinarea prealabil a reprezentantului legal. 2. Dobndire Din cuprinsul art.9 alin. l din Decretul nr.31/1954 rezult c dobndirea capacitii de exerciiu restrnse are loc prin efectul mplinirii de ctre minor a vrstei de 14 ani. Pentru a opera regula mai sus menionat, trebuie ndeplinite urmtoarele condiii: a) cei 14 ani s fie mplinii, nefiind suficient intrarea n anul n care minorul mpliniete aceast vrst; b) la mplinirea a 14 ani, minorul s nu fie pus sub interdicie judectoreasc , dat fiind faptul c interziii sunt lipsii total de capacitate de exerciiu.
120

3. Coninut i ncetare 3.1. Coninut Coninutul capacitii de exerciiu restrnse decurge din caracterul tranzitoriu al acesteia ctre capacitatea deplin, precum i din finalitatea avut de legiuitor prin reglementarea ei - ca o capacitate intermediar, plasat ntre lipsa i deplina capacitate de exerciiu, pregtindu-1 pe minorul de 14 - 18 ani pentru viaa juridic civil. Coninutul capacitii de exerciiu restrns cuprinde urmtoarele categorii de acte juridice civile: a. Acte juridice civile pe care minorul ntre 14 i 18 ani le poate ncheia valabil personal i singur, deci fr ncuviinare prealabil, altele dect actele mrunte i cele de conservare. Din aceast categorie fac parte: actele de administrare, n msura n care nu sunt lezionare pentru minor, lucru care rezult din interpretarea per a contraria a art. 25 alin. l, din Decretul nr.32/1954; contractul de depozit la C.E.C. pe care minorul ntre 14 i 18 ani l ncheie personal i singur potrivit art. l O alin. ultim din Decretul nr. 31/1954, n condiiile stabilite de statutul C.E.C.; minorul care a mplinit vrsta de 16 ani poate dispune, prin testament, de jumtate din bunurile de care ar fi putut dispune dac ar fi fost major. b. Actele juridice civile pe care minorul ntre 14 i 18 ani le ncheie valabil, personal, dar numai cu ncuviinarea prealabil a ocrotitorului legal. Intr n aceast categorie actele de administrare att a unui bun singular, ct i celor care privesc patrimoniul minorului. Exemple: nchirierea unui bun; -contractul de antrepriz pentru repararea unui bun; -culegerea i consumarea fructelor naturale i civile; -nstrinarea bunurilor ce au devenit nefolositoare pentru minor, dac valoarea acestora nu depete 250 lei; -nstrinarea bunurilor supuse pieirii ori stricciunii etc. c. Actele juridice civile pe care minorul ntre 14 i 18 ani le ncheie personal, dar cu dubl ncuviinare (din partea ocrotitorului legal i a autoritii tutelare). Exemple: nstrinarea unui bun, -grevarea cu o sarcin real (gaj, ipotec), -renunarea la un drept sau tranzacie. Acceptarea unei succesiuni este calificat, de doctrin i jurispruden, ca un act de dispoziie.

121

d. Actele juridice civile interzise minorului de 14-18 ani (dar permise majorului). Aceste acte sunt prevzute n art.133 alin.3 i art.128 din Codul familiei. Potrivit art.133 alin.3 din Codul familiei, Minorul nu poate sa fac, nici chiar cu ncuviinare, donaii i nici s garanteze obligaia altuia". Art 128 din Codul familiei stabilete c ,Este oprit s se ncheie acte juridice ntre tutore, soul o rud n linie dreapt ori fraii i surorile tutorelui, de o parte, i minor, de alta". Pentru minorul de 14 - 18 ani nu putem vorbi de reprezentant legaT\ ci de ocrotitor legaF; el nu poate fi reprezentat, ci doar ocrotit de prini sau tutore. Suma de 250 lei nu corespunde situaiei economice actuale i se impune actualizarea ei. C. Brsan, Este necesar ncuviinarea autoritii tutelare pentru acceptarea succesiunii de ctre minor? 3.2. NCETARE Capacitatea de exerciiu restrns ia sfrit n urmtoarele situaii: cnd persoana fizic a devenit major - prin mplinirea vrstei de 18 ani; dac femeia sub 18 ani se cstorete, situaie care o asimileaz majorului; dac minorul este pus sub interdicie judectoreasc -ceea ce l face s devin lipsit total de capacitatea de exerciiu; prin decesul minorului ntre 14-18 ani. Top of the Document

Capacitatea de exerciiu deplin


l. Noiune i dobndire 1.1. Noiune Noiunea capacitii de exerciiu depline a persoanei fizice const n aptitudinea omului de a dobndi i exercita drepturile civile i de a-i asuma i executa obligaiile civile prin ncheierea, personal i singur, a tuturor actelor juridice civile permise de lege . Din cuprinsul definiiei reinem c nsuirea capacitii de exerciiu de a fi deplin rezid n urmtoarele caracteristici: persoana fizic ncheie personal actele juridice, nu prin reprezentare; actele juridice civile permise de lege se ncheie singur, fr vreo ncuviinare prealabil, ca n cazul capacitii de exerciiu restrnse; persoana cu capacitate de exerciiu deplin poate ncheia toate actele juridice permise de lege, personal i singur.

122

1.2. Dobndire Conform art. 8 alin. l din Decretul nr.31/1954, capacitatea de exerciiu deplin ncepe de la data cnd persoana devine major''. Persoana devine major la mplinirea vrstei de optsprezece ani. n contextul acrului normativ menionat se disting dou moduri de dobndire a deplinei capaciti de exerciiu: dobndirea prin mplinirea majoratului civil, adic la mplinirea vrstei de 18 ani, care este regula, fiind aplicabil n cele mai multe cazuri; dobndirea prin ncheierea cstoriei de ctre femeie nainte de mplinirea vrstei de 18 ani, cu precizarea c femeia se poate cstori la vrsta de 16 ani - regula i, uneori chiar la vrsta de 15 ani (conform art. 4 din Codul familiei) - excepia. 2. Coninut i ncetare ' 2.1. Coninut Coninutul capacitii de exerciiu depline const n acele acte juridice civile pe care persoana fizic major le poate ncheia personal i singur: de conservare, de administrare, de dispoziie, cu excepia celor prohibite de lege prin limitarea capacitii de folosin a persoanei fizice. Aptitudinea de a ncheia singur i personal orice act juridic civil neinterzis de lege implic i posibilitatea de a mputernici pe altul s ncheie, n numele i pe seama sa, asemenea acte juridice, cu excepia celor referitoare la drepturi i obligaii strict personale. Deplina capacitate de exerciiu nseamn aptitudinea de a ncheia acte juridice civile n numele i pe seama altei persoane, n calitate de reprezentant legal - printe, tutore, curator - sau reprezentant convenional (mandatar). 2.2. ncetare Capacitatea de exerciiu deplin nceteaz: odat cu ncetarea capacitii de folosin, adic prin moarte; prin punerea sub interdicie judectoreasc; prin anularea cstoriei, nainte ca femeia s fi mplinit 18 ani; prin anularea cstoriei putative, dac femeia a fost de bun-credin la ncheierea acesteia i dac anularea a avut loc mai nainte ca aceasta s fi mplinit vrsta de 18 ani. Top of the Document

V- Sanciunea nerespectrii regulilor capacitii de exerciiu


l. Caracterizare general

123

1.1. Consecine Nerespectarea reglementrilor legale referitoare la capacitatea de exerciiu a persoanei fizice poate s atrag anumite consecine juridice: consecine penale, dac s-a nclcat intangibilitatea ori egalitatea capacitii de exerciiu, potrivit art.247 Cod penal; consecina aplicabil nclcrii unei incapaciti de folosin, dac a fost nesocotit o asemenea limit; nulitatea relativ a actului juridic ncheiat. 2. Nulitatea Nulitatea aplicabil pentru nerespectarea dispoziiilor privitoare la capacitatea de exerciiu a persoanei fizice este: relativ sau de protecie", normele care o reglementeaz fiind norme de ocrotire a persoanei fizice. Ea se aplic nu numai incapabilului, ci i reprezentantului su legal care nu respect regulile n materie; de fond, n sensul c privete aspectul esenial al problemei, iar nu forma n care se manifest capacitatea de exerciiu; expres, ntruct este consacrat n art.25 alin.2 din Decretul nr.32/1954, art.133 alin. ultim i dispoziiile art.147 din Codul familiei. Persoanele care pot solicita anularea actului sunt: incapabilul personal i singur, atunci cnd incapacitatea a ncetat, sau dup moartea sa, motenitorii si; ocrotitorul legal (printe sau tutore), cu condiia ca introducerea aciunii s fie n interesul minorului; procurorul, n condiiile art.45 Cod procedur civil. Top of the Document (capitolul III-Drepturile reale- din bibliografie) POSESIA 1. Posesia: - definitia; - elementele constitutive; - posesia si detentia precar; -dobndirea si -pierderea posesiei - dovada posesiei; - calittile si -viciile posesiei;
124

- efectele posesiei. 1. Noiunea Potrivit art. 1846 alin. 2 Cod civil posesia este deinerea unui lucru sau folosirea de un drept, exercitat una sau alta, de noi nine sau de altul n numele nostru. Definiia posesiei a fost criticat n doctrin, care a susinut, c termenul de deinere poate s creeze o confuzie ntre posesie i detenia precar, ori detentorul precar nu stpnete pentru el ci pentru altul, astfel c a fost formulat urmtoarea definiie a posesiei: Posesia este stpnirea de fapt a unui bun, care, din punct de vedere al comportrii posesorului, apare ca fiind manifestarea exterioar a unui drept real. n consecin, posesia reprezint o stpnire de fapt a unui bun i nu se confund cu proprietatea, care este o stare de drept. 2. Natura juridic a posesiei Modul n care este reglementat posesia n dreptul francez, preluat i de dreptul romnesc, a fcut ca doctrina s atribuie posesiei natura juridic a unui fapt, a unei situaii de fapt, creia trebuie s i se recunoasc efecte juridice. 3. Domeniul de aplicare a posesiei 3.1. Drepturile care pot fi posedate Posesia se aplic numai drepturilor reale nu i drepturilor de crean. 3.2. Bunurile care pot forma obiectul posesiei Pot forma obiectul posesiei numai bunurile susceptibile de exercitarea unui drept real asupra lor. Aceasta nseamn c posesia are ca obiect numai bunuri corporale, individual determinate, aflate n circuitul civil. Per a contrario sunt excluse din domeniul posesiei: bunurile comune, care nu pot face obiectul unei aproprieri sub forma unui drept real. Potrivit art. 647 Cod civil, bunurile comune sunt cele care nu aparin nimnui i al cror uz e comun tuturor. n aceast categorie se includ aerul, apa mrii, apele curgtoare; bunurile din domeniul public al statului sau al unitilor administrativ teritoriale;

125

universalitile de bunuri: motenirile, fondurile de comer, bunurile care le compun neputnd fi posedate dect n mod individual. 3.3. Persoanele care au capacitatea de a exercita posesia Are capacitatea de a fi posesor orice persoan creia printr-o dispoziie special nu i s-a ngrdit aceast posibilitate. Deoarece posesia nu este un act juridic nu i se aplic regulile privitoare la capacitatea de exerciiu a persoanei. n cazul dobndirii posesiei prin acte personale, persoanele lipsite de capacitate de exerciiu, minorii i interzisul judectoresc, nu pot s fac acte achizitive de posesie dect prin reprezentanii legali, printe sau tutore. Actele de dobndire a posesiei se realizeaz prin reprezentanii legali i n cazul persoanelor juridice. n cazul n care asupra aceluiai bun corporal se exercit stpnirea de ctre mai multe persoane, ne aflm n prezena coposesiunii. Coposesiunea apare n cazul dreptului de proprietate comun i n cazurile n care se constituie un drept real principal pe temeiul dreptului de proprietate privat sau public. Astfel, indiferent c este vorba de un dezmembrmnt al dreptului de proprietate privat, (uzufruct, uz, abitaie, servitute, superficie) sau un drept real constituit pe temeiul dreptului de proprietate public, (dreptul de administrare, dreptul de concesiune, dreptul real de folosin gratuit), asupra aceluiai bun se exercit stpniri de fapt distincte, dou sau mai multe persoane avnd calitatea de posesor cu privire la acelai bun. Top of the Document 4. Elementele constitutive ale posesiei n structura sa posesia este alctuir din dou elemente constitutive: 4.1. Elementul material corpus este format din totalitatea actelor materiale de stpnire, transformare i folosin exercitate asupra bunului sau, ntr-o alt formulare, reprezint sau presupune contactul direct cu bunul. Acest element se poate concretiza n acte materiale, cum ar fi stpnirea efectiv a bunului, culegerea fructelor,

126

schimbarea destinaiei sau n acte juridice, respectiv nstrinarea bunului sau nchirierea bunului. 4.2. Elementul psihologic animus const n intenia celui care stpnete un bun de a se comporta ca proprietar sau ca titular al altui drept real. Astfel, actele de stpnire, puterea fizic exercitat de ctre posesor trebuie s fie nsoite de o anumit atitudine psihologic, adic de voina de a exercita aceast stpnire ca proprietar sau ca titular al altui drept real cruia i corespunde. Top of the Document 5. Posesia i detenia precar Detenia presupune puterea material asupra unui bun, fr intenia de a-l poseda, ci numai de a-l deine. Detentorul posed pentru altul. n cazul deteniei exist corpus, dar nu exist animus. Top of the Document 6. Dobndirea i pierderea posesiei 6.1. Dobndirea posesiei Pentru a fi dobndit posesia este necesar s fie ntrunite ambele sale elemente constitutive. Elementul intenional, animus, trebuie s fie ntrunit chiar n persoana celui ce pretinde c posed; acest element nu se poate exercita, de regul, prin altcineva animo alieno . Prin excepie, pentru persoanele lipsite de capacitate de exerciiu, se admite c elementul intenional se exercit prin reprezentanii lor legali. Elementul material poate fi exercitat att personal de posesor, ct i printr-un reprezentant al su. Astfel, posesorul care a nchiriat bunul, exercit puterea material prin intermediul chiriaului, iar posesorul care a depozitat bunul su mobil exercit posesia prin intermediul depozitarului. n consecin, elementul intenional exist n persoana posesorului, iar elementul material se exercit printr-o alt persoan. Top of the Document

127

6.2. Pierderea posesiei

Posesia se pierde dac ambele elemente sau cel puin unul dintre cele dou elemente constitutive ale acesteia dispar. Cazurile de dispariie a elementului material sunt pieirea bunului sau trecerea bunului n stpnirea altui posesor; Elementul intenional nceteaz chiar dac stpnirea material a bunului continu, n cazul aa-numitului constituit posesor. Constituitul posesor apare n situaia n care un proprietar vinde bunul unui cumprtor, dar rmne chiria al bunului. n acest caz, vnztorul va fi un simplu detentor precar, deoarece el nu mai stpnete bunul ca proprietar, deoarece el are elementul material, corpus, dar nu mai are elementul intenional, animus. Cazurile de ncetare a ambelor elemente constitutive ale posesiei apar n ipoteza n care posesorul nstrineaz sau abandoneaz bunul. Top of the Document 7. Dovada posesiei A dovedi posesia nseamn a dovedi existena elementelor sale. Elementul material ala posesiei, ca element obiectiv, este relativ uor de dovedit, datorit caracterului su aparent. Ca fapt material el poate fi dovedit prin orice mijloc de prob. Elementul intenional, ca element subiectiv, este mai greu de dovedit, astfel c legea a instituit prezumii legale pentru a simplifica sarcina probei: Conform art. 1854 Cod civil, posesorul este presupus c posed pentru sine, sub nume de proprietar, dac nu este probat c a nceput a poseda pentru altul. Potrivit art. 1855 Cod civil, cnd posesorul a nceput a poseda pentru altul, se presupune c a conservat aceeai calitate, dac nu este prob contrarie. Cu alte cuvinte, dac cineva stpnete bunul ca detentor precar, el este presupus c va rmne detentor precar pn un se va face dovada contrar. 8. Intervertirea precaritii n posesie util

128

n sens tehnic, prin intervertire se nelege orice modificare de drept care poate opera n detenia precar, de manier s o fac util n vederea prescripiei. Art. 1858 Cod civil reglementeaz patru cazuri n care detenia precar se poate interverti n posesie util. Prima ipotez art. 1858 alin. 1 Cod civil este aceea a unei cauze de intervertire provenind de la un ter i are n vedere situaia n care deintorul lucrului primete cu bun credin de la un ter, altul dect adevratul proprietar, un titlu translativ de proprietate n privina lucrului pe care l deine. De exemplu, locatarul uni imobil, detentor precar, cumpr bunul nchiriat, dup decesul proprietarului, de la o persoan pe care o crede motenitor, dei, n realitate, vnztorul nu are aceast calitate. Cea de a doua ipotez de intervertire art. 1858 alin. 2 Cod civil presupune din partea detentorului acte de rezisten prin care acesta s nege dreptul titularului. De exemplu, locatarul care, considernd, la un moment dat, c este nsui titularul dreptului de proprietate asupra bunului nchiriat, refuz s mai plteasc chiria i l notific pe locator n acest sens. Cea de a treia situaie art. 1858 alin. 3 Cod civil este aceea n care detentorul transmite posesia bunului unui ter de bun credin, printr-un act translativ de proprietate. Acest caz de intervertire se aplic numai n materia bunurilor imobile, deoarece n privina bunurilor mobile este aplicabil regula instituit prin art. 1909 Cod civil, respectiv dobndirea dreptului de proprietate de ctre terul care a intrat cu bun credin n posesia bunului. Cel de al patrulea caz de intervertire art. 1858 alin. 4 Cod civil are loc atunci cnd transmisiunea posesiunii din partea deintorului la altul se face printr-un act cu titlu universal, dac acest succesor universal este de bun credin. De exemplu, o persoan accept o succesiune n temeiul legii sau al unui legat universal ori cu titlu universal, iar n masa succesoral se afl i un bun care nu era proprietatea defunctului, ci al unui ter, defunctul avnd calitatea de

129

detentor precar. Prin efectul dispoziiilor art. 1858 alin. 4 Cod civil, acceptarea succesiunii ar conduce la intervertirea motenitorului n posesor sub nume de proprietar, dac este de bun credin. Acest caz de intervertire este criticat n doctrin, cu motivarea c se ignor distincia dintre transmisiunea universal sau cu titlu universal, pe de o parte, i transmisiunea cu titlu particular, pe de alt parte. Top of the Document 9. Calitile i viciile posesiei 9.1. Calitile posesiei Posesia dei este o stare de fapt produce efecte juridice importante, iar n unele cazuri se transform din stare de fapt n stare de drept. ntrunirea celor dou elemente constitutive ale posesiei nu este suficient pentru producerea efectelor juridice fiind necesar i ntrunirea anumitor caliti sau condiii de eficacitate, adic posesia s fie util. Calitatea de care este ataat producerea efectelor juridice ale posesiei este definit n mod negativ, ca absen a viciilor care ar putea s o afecteze. Potrivit dispoziiilor art. 1847 Cod civil ca s se poat prescrie, se cere o posesiune continu, nentrerupt, netulburat, public i sub nume de proprietar. Dei textul se refer numai la calitile cerute pentru uzucapiune, n realitate aceste caliti sunt necesare pentru producerea tuturor efectelor juridice ale posesiei. Fiecare dintre calitile posesiei este definit prin contrariul ei. Astfel, art. 18481853 Cod civil reglementeaz -ntreruperea, -discontinuitatea, -violena, -clandestinitatea i - precaritatea. nsuirea cerut pentru o posesie de a fi nentrerupt nu este o calitate a acesteia, ci o condiie ce ine de scurgerea termenului de prescripie achizitiv. Atunci cnd s-a produs ntreruperea posesiei, n realitate dispare nsi posesia.

130

n alt ordine de idei, dei Codul civil trateaz precaritatea n rndul viciilor posesiei, n realitate precaritatea este mai mult dect att, este lipsa nsi a posesiei. Ceea ce este caracteristic pentru precaritate este faptul c stpnirea lucrului este lipsit de elementul subiectiv, intenional, animus sibi habendi. Aceasta nseamn c actele sau faptele materiale asupra lucrului sunt svrite nu pentru sine ci pentru altcineva. n consecin, viciile posesiei sunt: -discontinuitatea, -violena, -clandestinitatea, -la care se adaug echivocul, care nu este reglementat expres n Codul civil. Top of the Document

9.2. Viciile posesiei


9.2.1. Discontinuitatea Potrivit art. 1848 Cod civil, posesia este discontinu cnd posesorul o exercit n mod neregulat, adic cu intermitene anormale. Discontinuitatea nu se confund cu ntreruperea posesiei prevzut de art. 1863 Cod civil. Calitatea posesiei de a fi continu nseamn ndeplinirea de ctre posesor a actelor materiale n mod normal, fr intermitene nefireti. Pentru ca posesia s fie continu nu se cere ca posesorul s se gseasc n contact permanent cu lucrul i s fac zilnic acte de folosin a acestuia. Continuitatea i intermitena anormal reprezint chestiuni de fapt, lsate la aprecierea instanei de judecat. Dovada caracterului continuu al posesiei nu este cerut posesorului, astfel c sarcina probei discontinuitii incumb celui care pretinde c posesia a fost lovit de acest viciu. Pn la proba contrar, posesorul actual, care dovedete c a posedat la un moment dat mai nainte, este presupus c a posedat tot timpul intermediar, adic a avut o posesie util. Viciul discontinuitii prezint urmtoarele caractere juridice: este un viciu temporar, n sensul c nceteaz dac posesorul ncepe o posesie util;
131

este un viciu absolut, n sensul c poate fi invocat de orice persoan interesat; se aplic, de regul, n cazul posesiei bunurilor imobile, deoarece pentru posesia bunurilor mobile opereaz regula nscris n art. 1909 Cod civil, conform creia simpla posesie de bun credin are valoarea unui titlu de proprietate. 9.2.2. Violena Art. 1851 Cod civil precizeaz c posesia este tulburat cnd este fondat sau conservat prin acte de violen n contra sau din partea adversarului. Pentru a fi productoare de efecte juridice, posesia trebuie s fie panic pe toat durata existenei sale. Violena prezint urmtoarele caractere juridice: este un viciu relativ, adic poate fi invocat numai de ctre cel mpotriva cruia s-a exercitat violena; este un viciu temporar, n sensul c de ndat ce violena a ncetat posesia redevine util; se aplic att n privina posesiei bunurilor imobile ct i a posesiei bunurilor mobile. 9.2.3. Clandestinitatea Pentru ca posesorul s poat beneficia de efectele juridice ale posesiei sale, stpnirea lucrului trebuie s fie fcut n mod public, astfel nct orice persoan s o poat cunoate. n acest sens sunt dispoziiile art. 1847 Cod civil care cere ca posesia s fie public, adic exercitat aa cum ar face-o proprietarul nsui. Art. 1852 Cod civil prevede c posesia este clandestin cnd posesorul o exercit pe ascuns de adversarul su nct acesta nu este n stare de a putea s o cunoasc. Caracterele juridice ale clandestinitii sunt urmtoarele: este un viciu temporar, care nceteaz atunci cnd posesia redevine public; este un viciu relativ, n sensul c poate fi invocat numai de persoanele fa de care actele de exercitare a posesiei sunt inute ascunse. 9.2.4. Echivocul

132

Echivocul, ca viciu al posesiei, nu este reglementat expres n Codul civil. n doctrin26, echivocul a fost definit ca fiind acea situaie n care nu este sigur nici existena, dar nici lipsa lui animus sibi habendi. De exemplu, unul dintre coproprietari efectueaz acte de folosin cu privire la ntregul bun aflat n coproprietate, fr s rezulte n mod evident dac le-a fcut n calitate de titular al cotei sale pri ideale din drept sau cu intenia de a se comporta ca proprietar exclusiv al ntregului bun. Top of the Document 10. Efectele posesiei Posesia produce urmtoarele efecte: posesia creeaz o prezumie de proprietate; posesorul de bun-credin dobndete fructele lucrului asupra cruia se exercit posesia; posesia este aprat prin aciunile posesorii; posesia exercitat n termenul i n condiiile prevzute de lege, determin dobndirea de ctre posesor, prin efectul uzucapiunii, a dreptului de proprietate asupra bunului posedat. 10.1. Posesia creeaz o prezumie de proprietate Art. 1854 Cod civil dispune c posesorul este presupus c posed pentru sine, sub nume de proprietar, dac nu este probat c a nceput s posede pentru altul. Aceast prezumie se ntemeiaz pe realitatea de necontestat c, de cele mai multe ori, posesia nu este dect nsui exerciiul aparent al dreptului de proprietate. Cu alte cuvinte, posesia, ca stare de fapt, coincide cu dreptul de proprietate. Prin instituirea acestei prezumii, legiuitorul a pus la dispoziia posesorului un mijloc de prob avantajos pentru a dovedi nsi existena dreptului de proprietate. Avantajul acestei prezumii const n faptul c n cadrul unui proces

133

posesorul, fiind presupus proprietar, este scutit de aduce alte probe n sprijinul dreptului su, care este prezumat pn la proba contrar. Prezumia statuat n art. 1854 Cod civil este una relativ, n sensul c persoanele interesate pot proba contrariul, prin orice mijloc de prob, inclusiv prin martori i prezumii, posesorul avnd calitatea de prt. n materia aciunii n revendicare a bunurilor imobile, prtul posesor este prezumat proprietar al bunului revendicat pn la dovada contrar pe care reclamantul, pretinsul proprietar, o poate face printr-un titlu de proprietate. Prezumia de proprietate este mai puternic n cazul bunurilor mobile unde, n virtutea regulii instituite prin art. 1909 Cod civil, posesia de bun credin valoreaz titlu de proprietate, fr putin de prob contrar. 10.2. Posesorul de bun credin dobndete fructele lucrului posedat Prin fructe se nelege tot ceea ce un lucru produce n mod periodic, fr ca substana sa s scad. Fructele se clasific n : - fructe naturale, care se produc fr intervenia omului; - fructe industriale, care sunt produse de natur, dar prin intervenia omului; - fructe civile, care sunt venituri bneti produse prin folosirea bunurilor, cum sunt chiriile i dobnzile. Pentru ca posesorul s pstreze fructele produse de bunul posedat trebuie s fie ndeplinite dou condiii: 1. fructele s fi fost percepute; 2. posesorul s fi fost de bun credin. Potrivit art. 485 Cod civil posesorul dobndete proprietatea fructelor numai atunci cnd posed cu bun-credin, iar conform art. 486 Cod civil, posesorul este de bun-credin dac posesia sa se ntemeiaz pe un titlu translativ de proprietate ale crui vicii nu-i sunt cunoscute. n sensul textelor invocate buna-credin a posesorului care voiete s culeag fructele bunului ce posed, este credina lui c bunul i aparine n mod legitim. Aceast credin

134

trebuie s fie ntemeiat pe aparene plauzibile, iar cea mai convingtoare aparen este aceea care rezult dintr-un titlu translativ de proprietate ale crui vicii nu le cunoate. De menionat c titlul cerut posesorului de bun-credin pentru a culege fructele nu este o condiie distinct de bunacredina ci un element i un mijloc de prob a buneicredine, pentru c acela care nu are nici un titlu nu poate fi de bun-credin. Raportat la aceast caracteristic urmeaz a conchide c titlul posesorului poate justifica buna-credin chiar atunci cnd este lovit de nulitate absolut sau relativ, de fond sau de form, dac nu i-a fost cunoscut cauza nulitii i n msura n care nulitatea nu este cauzat de nclcarea unei dispoziii legale ce intereseaz ordinea public. Pornind de la aceste principii n doctrin s-a decis c nu poate fi posesor de bun-credin cel care i-a procurat titlul prin dol sau violen, cci att dolul ct i violena cnd nu eman de la un ter exclud buna-credin; dobndirea unui imobil cnd nstrinarea este interzis ori supus unor formaliti care nu au fost ndeplinite exclude buna-credin dac posesorul cunoate aceste impedimente. n schimb, titlul putativ (adic acela care exist numai n contiina posesorului) este de asemenea de natur a justifica buna- credin pentru dobndirea fructelor. Astfel, motenitorul aparent, adic acela care a cules o motenire creznd c este n cel mai apropiat grad de rudenie cu defunctul, dobndete roprietatea fructelor percepute n timpul posesiei sale chiar dac ar fi evins de ctre adevratul motenitor. Poate s invoce un titlu putativ i acela care posed peste titlu cu credina c toate lucrurile pe care le posed sunt cuprinse n titlu. n aceeai situaie se afl i posesorul unui imobil care a posedat n virtutea unui testament fals ori revocabil fr s cunoasc aceste mprejurri. Pentru ca posesorul care invoc un titlu putativ s poat dobndi proprietatea fructelor el trebuie s produc titlul n virtutea cruia se credea proprietar i n felul acesta s dovedeasc c eroarea sa era scuzabil.

135

Eroarea este scuzabil cnd cade asupra faptului altuia, iar nu asupra faptului su personal. Dac ns posesorul invoc o eroare de drept, el este prezumat de rea-credin potrivit regulii nemo consetur ignorare legem, pn la proba contrar ce cade n sarcina posesorului. Din modul cum este redactat textul art. 485 Cod civil rezult c buna-credin trebuie evaluat n persoana posesorului actual i nu a autorului su, el dobndind proprietatea fructelor produse numai n timpul posesiei sale. Aceasta nseamn c posesorul de bun-credin nu are dreptul la fructele produse anterior intrrii sale n posesie i nici la cele ce se produc dup promovarea aciunii n revendicare i pe care le-a cules cu anticipaie. Fructele se dobndesc numai prin perceperea lor efectiv. Nu este suficient ca buna-credin s existe n momentul dobndirii bunului, ci pentru obinerea fructelor este necesar s existe i n momentul fiecrei perceperi. Fa de acest principiu rezult c posesorul de bun-credin va trebui s restituie proprietarului fructele din momentul cnd a nceput reaua-credin. Fructele naturale sau industriale se consider culese din momentul ce au fost desprite de lucrul care le-a produs. Posesorul de buncredin dobndete proprietatea fructelor civile cnd au fost pltite, adic din momentul n care le-a ncasat efectiv. Dispoziiile art. 485 Cod civil i au aplicarea att fa de posesorul unei universaliti juridice ct i fa de posesorul unui bun individual determinat. Dreptul posesorului de bun-credin de a pstra fructele percepute are caracterul unei recompense aduse bunei sale credine. Dac posesorul de bun-credin. n timpul posesiei sale devine de rea-credin, el va fi obligat s restituie fructele din momentul cnd a nceput reaua-credin. n fine, posesorul de bun-credin are dreptul de a pstra fructele percepute pn la data promovrii de ctre prezumtivul proprietar a aciunii n revendicare. Posterior acestei date, el va trebui s restituie fructele culese ntruct

136

prin deschiderea aciunii el nceteaz s mai fie de buncredin. Aadar, restituirea fructelor se datoreaz de la data introducerii cererii de chemare n judecat independent de data cnd se pronun hotrrea judectoreasc. Conform art. 1899 alin. 2 Cod civil, dovedirea bunei-credine nu incumb posesorului, aceasta fiind prezumat de lege i sarcina probei revine acelui care invoc reaua-credin. Posesorul unui imobil dobndit n baza unui titlu despre care tia c este prohibit de lege sau despre care tia c nu este investit cu formele cerute de lege pentru validitatea sa, este considerat de reacredina. Astfel, posesorul unui imobil n baza unui act de donaie fcut prin act sub semntur privat i care cunotea neregularitatea titlului su, va fi considerat de rea-credin. Reaua-credin nu se prezum ci trebuie dovedit de cel ce ocinvoc. Posesorul de rea-credin va trebui s restituie toate fructele peccare le-a cules ct i pe acelea care nu le-a perceput din propria-icneglijen, dar pe care proprietarul bunului le-ar fi cules dac l-ar fi avutcn posesie. El trebuie s restituie i fructele percepute de un ter, fie de rea sau bun-credin, cruia i-a transmis imobilul uzurpat, dar va pstra ns fructele a cror proprietate a dobndit-o prin prescripia de 30 ani. Posesorul de rea-credin trebuie s restituie fructele din momentul intrrii sale n posesie, iar nu din ziua chemrii sale n judecat. Posesorul de rea-credin, odat cu restituirea fructelor, este obligat s plteasc i dobnzi la fructele pe care le restituie, conform art. 1088 i 1090 Cod civil. n ceea ce privete momentul de la care ncep a curge dobnzile, acesta coincide cu data chemrii sale n judecat. 10. 3. Protejarea posesiei prin aciunile posesorii 3.10.3.1. Definiie i reglementare Aciunea posesorie este acea aciune pus la ndemna posesorului pentru a apra posesia ca stare de fapt mpotriva oricrei tulburri, pentru a menine aceast stare

137

ori pentru a redobndi posesia atunci cnd ea a fost pierdut. Reglementarea aciunilor posesorii este cuprins n art. 674676 Cod procedur 10.3.2. Caracterele juridice ale aciunilor posesorii Aciunile posesorii prezint urmtoarele caractere juridice: aciunile posesorii sunt aciuni reale, deoarece pot fi introduse mpotriva oricrei persoane care, prin faptele sale, tulbur exercitarea panic a posesiei sau l-a deposedat pe posesor; ele pot fi exercitate chiar i mpotriva proprietarului bunului; aciunile posesorii sunt aciuni imobiliare, deoarece pot fi exercitate numai pentru aprarea posesiei bunurilor imobile. 10.3.3. Felurile aciunilor posesorii n dreptul nostru sunt cunoscute dou aciuni posesorii: -aciunea posesorie general, numit i aciunea n complngere i -aciunea posesorie special, numit i aciune n reintegrare reintegranda. Aciunea posesorie general este folosit pentru a face s nceteze orice fel de tulburare a posesiei, de natur a mpiedica exerciiul liber i efectele juridice ale acesteia. Pentru a fi exercitat, se cere ntrunirea cumulativ a trei condiii, reglementate n art. 674 Cod procedur civil: 1. s nu fi trecut un an de la tulburare sau deposedare; 2. reclamantul s fac dovada c, nainte de tulburare sau deposedare, a posedat bunul cel puin un an; 3. posesia reclamantului s fie o posesie util, adic neviciat. Dovedirea primelor dou condiii revine reclamantului, iar caracterul util, neviciat al posesiei se prezum pn la proba contrarie. Aciunea posesorie special este specific pentru aprarea posesiei atunci cnd deposedarea sau tulburarea s-a produs prin violen. n cazul acestei aciuni posesorii se cere ntrunirea a dou condiii speciale, reglementate n art. 674 pct. 2 Cod procedur civil:

138

1. tulburarea sau deposedarea s se fi produs prin violen; 2. s nu fi trecut un de la tulburare sau deposedare. n aceast materie, prin violen se nelege orice cale de fapt contrar ordinii de drept prin care se tinde la deposedarea posesorului n pofida rezistenei opuse de acesta. Violena poate fi fizic (loviri) sau moral(ameninri), iar instana va hotr dac n cauz este vorba de un act de violen, n funcie de mai multe criterii: vrst, sex, raporturile dintre pri.
Top of the Document

(capitolul III/2 din bibliogrsfie) DREPTUL DE PROPRIETATE - DREPTURILE ASUPRA BUNURILOR 2. Dreptul de proprietate: - definitia si -caracterele juridice ale dreptului de proprietate; - atributele dreptului de proprietate; - dreptul de proprietate privat: definitia, caracterele juridice, obiectul, subiectele; - dreptul de proprietate public: definitia, caracterele juridice, obiectul, subiectele; - modalittile juridice ale dreptului de proprietate: proprietatea rezolubil, proprietatea anulabil, proprietatea comun. 1. Definiia dreptului de proprietate Codul civil romn definete proprietatea n art. 480 astfel:

139

Proprietatea este dreptul ce are cineva de a se bucura i dispune de un lucru n mod exclusiv i absolut, ns n limitele determinate de lege. Deoarece noiunea de proprietate, ca de altfel i Codul Civil romn i au aceeai origine i anume Codul Civil francez, definiia dreptului de proprietate este i a fost criticat n sensul c, aceast definiie n loc s defineasc proprietatea prin natura ei, o definete mai mult prin atributele ei i c aceste atribute nici nu sunt enumerate complet n definiie. n doctrin, dreptul de proprietate a fost definit ca fiind acel drept real care confer titularului atributele de posesie, folosin i dispoziie supra unui bun, atribute pe care numai el le poate exercita n plenitudinea lor, n putere proprie i n interesul su propriu, cu respectarea normelor juridice n vigoare. 2. Coninutul juridic al dreptului de proprietate Din definiia dreptului de proprietate se desprind cele trei atribute care formeaz coninutul juridic al dreptului de proprietate: -posesia, -folosina i -dispoziia. 2.1. Posesia (jus utendi) Dreptul de a folosi bunul denumit i usus este posibilitatea care-i permite proprietarului s-1 stpneasc efectiv i n mod nemijlocit. Proprietarul poate transmite acest atribut unei alte persoane care va exercita astfel un uz derivat din puterile titularului dreptului de proprietate. 2.2. Folosina (jus fruendi) Dreptul de a culege fructele bunului denumit i fructus, este prerogativa conferit titularului dreptului de proprietate de a culege i percepe fructele produse de acesta. Este vorba despre fructele naturale, industriale sau civile, pe care le produce bunul, dac acesta este frugifer. Fructele i se cuvin proprietarului ca prerogativ a dreptului su de roprietate iar nu n puterea dreptului de accesiune aa cum n mod greit dispune art. 483 din Codul civil i

140

acest drept poate fi transmis, cel mai adesea nsoit de jus utendi, fr ca existena dreptului de proprietate s fie afectat. 2.3. Dispoziia (jus abutendi) Dreptul de a dispune de lucru denumit i abusus are dou componente: dispoziia juridic i dispoziia material. Dreptul de dispoziie juridic const n competena titularului de a nstrina bunul sau de a-i dezmembra dreptul de proprietate constituind asupra acestuia drepturi reale n favoarea altor persoane. Posibilitatea de a dispune de substana bunului prin transformare, consumare sau chiar distrugere reprezint dispoziia material. Ceea ce caracterizeaz n maniera cea mai pregnant dreptul de proprietate este atributul dispoziiei i anume partea referitoare la dispoziia juridic. Dreptul de dispoziie este singurul atribut a crui nstrinare duce la nsi pierderea dreptului de proprietate. Dezmembrarea celorlalte atribute ale proprietii vor limita acest drept, dar nu vor fi de natur s conduc la pierderea sa. De aceea s-a i spus c dreptul de a dispune rmne definitiv fixat n puterea titularului dreptului de proprietate chiar i atunci cnd proprietatea este dezmembrat. Top of the Document 3. Caracterele juridice ale dreptului de proprietate 3.1. Drept absolut Dreptul de proprietate este un drept absolut. Acest caracter al dreptului de proprietate de a fi un drept absolut rezult din definiia dat de Codul civil Din punct de vedere al coninutului su juridic, dreptul de proprietate nu este absolut, deoarece este un drept limitat de lege, acest lucru rezultnd din textul art. 480 Cod civil care prevede c dreptul de proprietate se exercit numai n limitele determinate de lege; ori, un drept limitat de lege nu poate fi un drept absolut. n ceea ce privete caracterul absolut al dreptului de proprietate, dreptul de proprietate este absolut deoarece este recunoscut titularului su, n raporturile acestuia cu toi ceilali, care sunt obligai s nu fac nimic de natur a-l

141

nclca. Aadar, termenul absolut poate fi neles n sensul c dreptul de proprietate este opozabil tuturor, adic erga omnes, dar limitat n coninutul su. Referitor la aceasta, precizm c art. 480 Cod civil prevede c dreptul de proprietate se exercit numai n limitele determinate de lege. n acelai sens sunt i dispoziiile art. 44 pct. 1 din Constituia Romniei conform cruia coninutul i limitele acestui drept sunt stabilite de lege. Dar, dreptul de proprietate este absolut dac l comparm cu celelalte drepturi reale. Proprietatea este cel mai absolut dintre toate drepturile reale fiindc ea singur d o putere complet asupra lucrului. Singur proprietatea reuete cele trei atribute: usus, fructus i abusus. 3.2. Drept exclusiv Dreptul de proprietate este un drept exclusiv. i acest caracter al dreptului de proprietate, i anume exclusivitatea, rezult, ca i caracterul absolut, tot din art. 480 Cod civil care l proclam expres. n acelai sens, poate fi menionat i art. 1 din Primul Protocol adiional la Convenia pentru aprarea drepturilor omului i libertilor fundamentale, ratificat de Romnia prin Legea nr. 30/199433, adoptat n anul 1950, avnd ca scop aprarea dreptului de proprietate, n care sunt stabilite trei norme de protecie a dreptului de proprietate. 1. orice persoan fizic sau juridic are dreptul la respectarea bunurilor sale; 2. nimeni nu poate fi privat de proprietatea sa dect pentru cauz de utilitate public i n condiiile prevzute de lege i principiile generale de drept internaional; 3. statele au dreptul de a pune n vigoare legi pe care le consider necesare pentru a reglementa folosina bunurilor conform interesului general sau pentru a asigura plata impozitelor sau a altor contribuii sau amenzi. Dreptul de proprietate este exclusiv n sensul c proprietarul singur poate exercita asupra lucrului cele trei atribute ale proprietii,

142

servindu-se, folosindu-se i dispunnd de lucrul ce-i aparine; n exerciiul dreptului su, proprietarul exclude pe toi ceilali oameni, i acetia au obligaia de a respecta puterea sa. n virtutea acestei puteri exclusive, proprietarul poate face n principiu asupra lucrului orice act, cu condiia ca acel act s nu fie contrar ordinii publice i dispoziiilor imperative ale legilor. El poate s fac relativ la un lucru acte materiale de uz, de folosin, de cultur sau chiar de distrugere, precum i acte juridice de fructificare prin cedarea folosinei lucrului n schimbul unei sume, sau de nstrinare total sau parial. Tot n virtutea acestei puteri exclusive, proprietarul are dreptul de a se abine de a face orice act asupra lucrului, de a-l lsa n prsire i de a-l abandona. 3.3. Drept perpetuu Dreptul de proprietate este un drept perpetuu. Acest caracter, fr a fi esenial ca puterea exclusiv de a dispune, este totui important i general. Caracterul de drept perpetuu al proprietii nu nseamn c proprietarul nu poate pierde dreptul su asupra lucrului. Caracterul de drept perpetuu se desfoar n cazul nstrinrii prin faptul c se stinge proprietatea n patrimoniul alienatorului numai pentru a renate n patrimoniul dobnditorului, aa nct nstrinarea transmite proprietatea fr s o sting; ea continu s existe, privit n calitatea sa abstract de drept real, independent de schimbarea succesiv n persoana titularilor ei. n concluzie, dreptul de proprietate se perpetueaz transmindu-se. Curtea Constituional a evocat ideea de perpetuitate, atunci cnd a reinut c n cazul imobilelor preluate de stat printrun act administrativ ilegal, ori pur i simplu n fapt, aadar fr titlu, dreptul de proprietate al persoanei fizice nefiind desfiinat legal, continu s existe, astfel nct imobilul nu este vizat de dispoziiile legii referitoare la restituire. 3.4. Drept al crui coninut i limite sunt stabilite de lege Acest caracter reiese din chiar textul art. 480 Codul civil care prevede c dreptul de proprietate se exercit numai n limitele determinate de lege.

143

Coninutul i limitele dreptului de proprietate se gsesc dezvoltate n Codul civil i n alte legi organice care reglementeaz prin normele lor limitele i coninutul dreptului de proprietate. Coninutul i limitele dreptului de proprietate sunt stabilite n primul rnd de Constituie n art. 44, care prevede c Dreptul de proprietate, precum i creanele asupra statului, sunt garantate. Coninutul i limitele acestor drepturi sunt stabilite de lege. Codul civil n art. 480 i urmtoarele reglementeaz dreptul de proprietate n coninut i limite. De asemenea, Codul silvic, publicat la 8 mai 1996, prevede c fondul forestier este supus regimului silvic, regim care este definit prin art. 9 alin. 2 al aceluiai cod, iar dreptul de proprietate asupra terenurilor care constituie fondul forestier naional se exercit n conformitate cu dispoziiile aceluiai cod, terenurile din acest fond fiind, dup caz proprietate public sau proprietate privat. Top of the Document 4. Felurile proprietii n raport de titular n raport de titular, proprietatea poate s fie proprietate public i proprietate privat. Art. 136 din Constituia Romniei prevede: (1) Proprietatea este public sau privat. (2) Proprietatea public este garantat i ocrotit prin lege i aparine statului sau unitilor administrativ-teritoriale. (3) Bogiile de interes public ale subsolului, spaiul aerian, apele cu potenial energetic valorificabil, de interes naional, plajele, marea teritorial, resursele naturale ale zonei economice i ale platoului continental, precum i alte bunuri stabilite de legea organic, fac obiectul exclusiv al proprietii publice. (4) Bunurile proprietate public sunt inalienabile. n condiiile legii organice, ele pot fi date n administrare regiilor

144

autonome ori instituiilor publice sau pot fi concesionate ori nchiriate ; de asemenea, ele pot fi date n folosin gratuit instituiilor de utilitate public. (5) Proprietatea privat este inviolabil, n condiiile legii organice. Per a contrario, ceea ce nu este public este privat. Proprietatea public este acea form de proprietate care aparine statului sau unitilor administrativ-teritoriale. Proprietatea privat aparine persoanelor fizice sau juridice. Top of the Document 5. Dreptul de proprietate privat 5.1. Noiunea i reglementarea legal Dreptul de proprietate privat este acel drept de proprietate care are ca titular persoane fizice, persoane juridice, statul i unitile administrativ teritoriale, asupra bunurilor mobile sau imobile aflate n circuitul civil, acetia exercitnd asupra lor atributele conferite de dreptul de proprietate (posesia, folosina, dispoziia) n nume i interes propriu n limitele determinate de lege. Dreptul de proprietate privat este reglementat n Constituia Romniei, Legea fondului funciar nr. 18/1991, modificat i completat prin Legea nr. 169/1997 i Legea nr. 1/2000, modificate i completate prin Legea nr. 247/2005, Legea nr. 215/2001 a administraiei publice locale. Top of the Document 5.2. Caracterele juridice ale dreptului de proprietate privat Dreptul de proprietate prezint urmtoarele caractere juridice: caracter absolut; caracter exclusiv; caracter perpetuu. Top of the Document 5.3. Subiectele dreptului de proprietate privat Subiecte ale dreptului de proprietate privat pot fi:

145

persoanele fizice; persoanele juridice; statul; unitile administrativ-teritoriale. Top of the Document

5.4. Obiectul dreptului de proprietate privat Spre deosebire de dreptul de proprietate public, al crui obiect este limitat, obiect al dreptului de proprietate privat poate fi orice bun, cu singura excepie a bunurilor care, conform art. 136 alin. 3 din Constituie, fac obiectul exclusiv al proprietii publice. Bunurile proprietate privat prezint urmtoarele caractere juridice: bunuri alienabile: indiferent de titularul lor, bunurile ce formeaz obiectul dreptului de proprietate privat sunt n circuitul civil; bunuri prescriptibile: bunurile proprietate privat sunt supuse prescripiei extinctive i achizitive. Titularii dreptului de proprietate asupra acestor bunuri pot dobndi dreptul de proprietate prin efectul uzucapiunii; bunuri sesizabile: bunurile vor putea fi urmrite de creditori pentru satisfacerea creanelor lor indiferent de natura bunului (mobil sau imobil), fac excepie bunurile care fac obiect al domeniului privat al statului sau al unitilor administrativ teritoriale nu vor putea fi urmrite pentru c statul e prezumat a fi solvabil, indiferent dac bunurile aparin domeniului public sau privat. Top of the Document 6. Dreptul de proprietate public 4.6.1. Noiunea i reglementarea legal Legea nr. 213/1998 privind proprietatea public i regimul juridic al acesteia dispune, n art. 1, c dreptul de proprietate public aparine statului sau unitilor administrativteritoriale, asupra bunurilor care, potrivit legii sau prin natura lor, sunt de uz sau de interes public. n doctrin, dreptul de proprietate public a fost definit ca fiind dreptul de proprietate al statului i unitilor

146

administrativ teritoriale asupra bunurilor din domeniul public, care se exercit n regim de drept public, fiind inalienabil, imprescriptibil i insesizabil. Proprietatea public este reglementat n Constituia Romniei, Legea nr. 213/1998 privind proprietatea public i regimul juridic al acesteia40, Codul civil (art. 475 478), Legea fondului funciar, modificat i republicat, modificat i completat prin Legea nr. 247/2005, Legea nr. 215/2001 a administraiei publice locale. Top of the Document 6.2. Caracterele juridice ale dreptului de proprietate public 1.Drept inalienabil Bunurile aparinnd dreptului de proprietate public nu pot fi nstrinate (art. 11 lit. a din Legea nr. 213/1998), nu pot forma obiectul unor garanii reale (gaj, ipotec), sub sanciunea nulitii absolute a actelor juridice avnd ca obiect nstrinarea sau grevarea cu o sarcin real. n condiiile legii organice, bunurile proprietate public pot fi date n administrare regiilor autonome ori instituiilor publice, pot fi concesionate ori nchiriate i pot fi date n folosin gratuit instituiilor de utilitate public; 2. Drept imprescriptibil Bunurile aparinnd domeniului public al statului i unitilor administrativ-teritoriale sunt imprescriptibile att extinctiv, ct i achizitiv. Din punct de vedere extinctiv, aciunea n revendicare a unui bun poate fi exercitat oricnd astfel c ea nu se stinge. Din punct de vedere achizitiv, aciunea n revendicare cu privire la un bun aparinnd domeniului public nu poate fi paralizat prin invocarea dobndirii dreptului de proprietate asupra bunului prin uzucapiune. Astfel, conform art. 11 alin. 1 lit. c din Legea nr. 213/1998, bunurile din proprietatea public nu pot fi dobndite de ctre alte persoane prin uzucapiune sau prin efectul posesiei de bun credin asupra bunurilor imobile. 3. Drept insesizabil Bunurile proprietate public nu pot fi urmrite de creditorii proprietarului lor sau de creditorii celor crora le-au fost date

147

n administrare sau cu orice titlu. Urmrirea silit a bunurilor din domeniul public al statului nu e posibil, ntruct statul este prezumat a fi mereu solvabil. Top of the Document 6.3. Subiectele dreptului de proprietate public Subiectele dreptului de proprietate public sunt: 1. statul, pentru bunurile din domeniul public de interes naional ; 2. unitile administrativ-teritoriale, pentru bunurile din domeniul public de interes local. Top of the Document

6.4. Obiectul dreptului de proprietate public Constituia Romniei enumer cu caracter general bunurile proprietate public ce alctuiesc obiectul dreptului de proprietate public. Sfera de cuprindere a acestor bunuri este stabilit n art. 136 (3) care prevede c : Bogiile de interes public ale subsolului, spaiul aerian, apele cu potenial energetic valorificabil, de interes naional, plajele, marea teritorial, resursele naturale ale zonei economice i ale platoului continental, precum i alte bunuri stabilite de legea organic, fac obiectul exclusiv al proprietii publice. Legea nr. 213/1998 prevede c domeniul public e alctuit din bunurile prevzute n art. 136 alin. 3 din Constituie i cele stabilite prin anexa ce face parte integrant din lege. Potrivit art. 1 alin. 1 din Legea nr. 238/2004, legea petrolului41, resursele de petrol situate n subsolul rii i al platoului continental romnesc al Mrii Negre, delimitat conform principiilor dreptului internaional i conveniilor internaionale la care Romnia este parte, fac obiectul exclusiv al proprietii publice i aparin statului romn. Criteriile42 n baza crora sunt incluse n domeniul public anumite bunuri sunt:

148

Declaraia legii fac parte din domeniul public bunurile expres enumerate n acest sens de lege; Natura bunurilor intr n domeniul public acele bunuri care sunt de uz sau de interes public; Afectaiunea bunurilor intr n alctuirea domeniului public acele bunuri ce sunt destinate uzului sau interesului public. -Sunt bunuri de uz public acele bunuri care prin natura lor sunt de folosin general (parcuri publice, drumuri publice, piee publice); -de interes public sunt acele bunuri ce intereseaz toi membri societii, chiar dac nu au acces nemijlocit la folosina acestor bunuri (colile, spitalele, muzeele, etc. ) Statul sau unitile administrativ teritoriale exercit posesia, folosina i dispoziia asupra bunurilor care alctuiesc domeniul public, n limitele i n condiiile legii. Domeniul public poate fi caracterizat ca fiind acel domeniu din care fac parte bunurile proprietate public ce aparin statului i unitilor administrativ-teritoriale sau totalitatea bunurilor ce formeaz obiectul dreptului de proprietate public. Bunurile ce formeaz obiectul dreptului de proprietate public alctuiesc domeniul public i se numesc bunurile domeniale, spre deosebire de celelalte bunuri ce aparin particularilor persoane fizice sau juridice altele dect statul i unitile administrativ-teritoriale i care formeaz circuitul civil. Noiunea de domeniu public nu se confund cu cea de proprietate public, deoarece : -domeniul public este o totalitate de bunuri ce formeaz obiectul proprietii publice, n timp ce -proprietatea public este o instituie juridic ce are titulari strict determinai prin norma constituional. Sfera titularilor dreptului de proprietate public este stabilit prin Constituie, n timp ce sfera obiectului proprietii publice este nceput n Constituie i completat prin Legea nr. 213/1998.

149

Regimul juridic al domeniului public este dominat de principiul c bunurile aparinnd domeniului public nu pot fi sustrase de la afectaiunea lor normal pentru c aceste bunuri sunt considerate inalienabile, imprescriptibile i insesizabile. Alturi de domeniul public, statul i unitile administrative dein i bunuri care fac parte din domeniul privat. Din domeniul privat fac parte bunurile care nu aparin domeniului public, adic acele bunuri mobile i imobile pe care statul i unitile administrativ teritoriale le au ca orice persoan fizic sau juridic. Potrivit art. 6 din Legea nr. 213/1998, fac parte din domeniul privat al statului sau al unitilor administrativ teritoriale i bunurile dobndite de stat n perioada 6 martie 1945 22 decembrie 1989, dac au intrat n proprietatea statului n temeiul unui titlu valabil, cu respectarea Constituiei, a tratatelor la care Romnia era parte i a legilor n vigoare la data prelurii lor de ctre stat. n concluzie, proprietatea public poate fi de domeniu public ori de domeniu privat, respectiv celelalte bunuri care sunt obiect al proprietii publice. 45 6.5. Modurile de dobndire a dreptului de proprietate public Potrivit art. 7 din Legea nr. 213/1998, modurile de dobndire a dreptului de proprietate public sunt urmtoarele: a) pe cale natural; b) prin achiziii publice efectuate n condiiile legii; c) prin expropriere pentru cauz de utilitate public; d) prin acte de donaii/ legate acceptate de Guvern /consiliu judeean/local, dac bunul n cauz intr n domeniul public; e) prin trecerea unor bunuri din domeniul privat al statului sau unitilor administrativ-teritoriale n domeniul public al acestora pentru cauz de utilitate public.

150

Actele administrative de trecere a unui bun n domeniu public sunt supuse controlului instituiilor de contencios administrativ atunci cnd se apreciaz c msura luat este ilegal n sensul c bunul respectiv nu ndeplinea condiia utilitii publice cerut de lege. Un astfel de control vizeaz n primul rnd dac un astfel de bun poate fi afectat uzului sau interesului public, adic dac bunul respectiv este de utilitate public.
Top of the Document

MODALITILE DREPTULUI DE PROPRIETATE La fel ca alte drepturi patrimoniale, dreptul de proprietate poate fi un drept pur i simplu sau afectat de modaliti. Dreptul de proprietate este pur i simplu n situaia cnd are ca titular o singur persoan i a fost dobndit de ctre proprietarul actual n mod sigur i ireversibil, fr ca fiina sa n patrimoniul acestuia s depind de un eveniment sau de o mprejurare viitoare care ar putea s-l desfiineze prin rezoluiune, revocare sau anulare. Dreptul de proprietate afectat de modaliti este definit ca fiind acel drept de proprietate asupra unuia sau mai multor bunuri, care fie c aparine simultan la dou sau mai multe persoane, fie c existena lui viitoare n patrimoniul titularului actual depinde de un eveniment sau o mprejurare prevzut de lege sau stabilit prin voina omului. Principalele modaliti sub care se poate prezenta proprietatea sunt: proprietatea rezolubil, proprietatea anulabil; proprietatea comun i proprietate periodic.

1. Proprietatea rezolubil Proprietatea este rezolubil n cazul n care transmiterea dreptului de proprietate este afectat de o condiie rezolutorie. Realizarea condiiei, astfel cum prevede art. 1019 Cod civil, are ca efect desfiinarea, n mod retroactiv, a dreptului de proprietate, iar dac nu se ndeplinete condiia, dobnditorul devine, retroactiv, titularul dreptului de proprietate. Aceasta nseamn c proprietatea rezolubil presupune existena a doi proprietari asupra bunului: dobnditorul, proprietar sub condiie rezolutorie;
151

transmitorul, proprietar sub condiie suspensiv. Dreptul de proprietate al dobnditorului are un caracter provizoriu, existena dreptului su fiind ameninat de realizarea condiiei rezolutorii, iar cellalt proprietar sub condiie suspensiv are posibilitatea de a redeveni proprietarul bunului, n caz de realizare a condiiei. 59 Nendeplinirea sau ndeplinirea condiiei determin transformarea proprietii rezolubile n proprietate pur i simpl, avnd ca unic titular, dup caz, pe dobnditor sau pe transmitor. Top of the Document 2. Proprietatea anulabil Proprietatea anulabil este acea modalitate a dreptului de proprietate care ia natere prin dobndirea acestui drept n temeiul unui act juridic translativ de proprietate afectat de o cauz de nulitate relativ. Aceast modalitate dureaz pn la consolidarea dreptului de proprietate prin confirmare, tacit sau expres, a actului anulabil sau pn la desfiinarea actului translativ de proprietate ca urmare a aciunii n anulare formulat de persoana interesat. Aciunea n nulitate relativ este o aciune prescriptibil, supus termenelor generale de prescripie. Pn la acoperirea nulitii relative prin confirmarea actului sau expirarea termenului de prescripie a aciunii, dreptul de proprietate al dobnditorului nu este sigur. Astfel, dreptul poate fi desfiinat prin admiterea aciunii n anulare, iar dac aciunea este respins, actul juridic este confirmat sau se mplinete termenul de prescripie, dreptul Ea nu suspend executarea obligaiei, ci numai oblig pe creditor a restitui aceea ce a primit, n caz de nendeplinire a evenimentului prevzut prin condiie. Top of the Document

Proprietatea comuna
Proprietatea comun pe cote pri 1. Noiunea i clasificarea Dreptul de proprietate comun pe cote-pri se definete ca fiind acel drept de proprietate al crui obiect este indiviz, din punct de vedere material, ns divizat sub aspect ideal. Astfel, nici unul dintre titulari nu are un drept exclusiv cu privire la o fraciune material din bunul respectiv, ns deine o cot-parte ideal din dreptul de proprietate. Proprietatea comun pe cote pri este de dou feluri:
152

proprietate comun pe cote pri obinuit sau temporar; proprietate comun pe cote pri forat i perpetu. 3.2. Caracterele juridice Coproprietatea prezint dou caractere juridice eseniale: 1. nici unul dintre coproprietari nu este titularul exclusiv al unei fraciuni materiale din bun; 2. fiecare coproprietar este titularul exclusiv al unei cote pri din dreptul de proprietate asupra bunului nedivizat din punct de vedere material. 3.3. Proprietatea comun pe cote-pri obinuit sau temporar Proprietatea comun pe cote-pri obinuit sau temporar este acea specie de coproprietate care nceteaz printr-o modalitate specific, prin partaj. Coproprietatea temporar se nate ca efect al deschiderii unei succesiuni, atunci cnd defunctul las mai muli motenitori sau dintrun contract translativ de proprietate avnd mai muli dobnditori. Titularii coproprietii temporare pot fi persoane fizice sau persoane juridice, inclusiv statul sau unitile administrativ-teritoriale. Top of the Document Proprietatea comun n devlmie Proprietatea comun n devlmie este acea form a dreptului de proprietate comun caracterizat prin faptul c titularii si nu au determinat cota-parte ideal din dreptul de proprietate asupra unor bunuri nefracionate n materialitatea lor, bunul aparinnd deopotriv tuturor coproprietarilor. Legislaia actual reglementeaz un singur caz de devlmie, respectiv dreptul de proprietate devlma al soilor asupra bunurilor dobndite de oricare dintre ei n timpul cstoriei. Potrivit art. 30 alin. 1 Codul familiei, bunurile dobndite n timpul cstoriei, de oricare dintre soi sunt, de la data dobndirii lor, bunuri comune ale soilor. Titularii dreptului de proprietate comun n devlmie administreaz, folosesc i dispun mpreun de bunurile comune, conform dispoziiilor art. 35 alin. 2 Codul familiei prin care s-a instituit un mandat tacit reciproc ntre soi, ceea ce nseamn c atunci cnd unul dintre ei exercit atributele dreptului de proprietate (posesia, folosina, dispoziia) asupra bunurilor comune, se presupune c ele acioneaz att n nume propriu, ct i ca reprezentant al celuilalt so. Potrivit art. 35 alin. 2 Codul familiei nici unul dintre soi nu poate nstrina sau greva un bun imobil, fr consimmntul expres al celuilalt so.
153

Proprietatea comun n devlmie nceteaz: 1. Prin desfacerea sau ncetarea cstoriei83 conform art. 37 Codul familiei (cstoria nceteaz prin moartea unuia dintre soi; declararea judectoreasc a morii unuia dintre soi; recstorirea soului celui ce fusese declarat mort, iar desfiinarea cstoriei se face prin divor). La desfacerea cstoriei, bunurile comune se mpart ntre soi, potrivit nvoielii acestora. Dac soii nu se nvoiesc asupra mpririi bunurilor comune, va hotr instana de judecat (art. 36 alin. 1 Codul familiei). 2. Pentru motive temeinice, bunurile comune, n ntregime sau numai o parte din ele, se pot mpri prin hotrre judectoreasc i n timpul cstoriei (art. 36 alin. 2 Codul familiei).
Top of the Document

(capitolul III/3 din bibliografie

3. Aprarea dreptului de proprietate si a celorlalte drepturi reale:


- actiunea n revendicare mobiliar; - actiunea n revendicare imobiliar; - efectele actiunii n revendicare

Aciunea n revendicare mobiliar


Prezumia absolut de proprietate instituit de art. 1909 alin. 1 Cod civil Potrivit prevederilor art. 1909 alin. 1 Cod civil lucrurile mictoare se prescriu prin faptul posesiunii lor fr s fie trebuin de vreo scurgere de timp. Aceast regul a fost definit n literatura de specialitate n sensul c posesia de bun credin n materia bunurilor mobile valoreaz titlu de proprietate. Astfel, spre deosebire de revendicarea imobiliar n care posesia instituie doar o prezumie relativ de proprietate, care poate fi rsturnat prin proba contrarie, revendicarea bunurilor mobile, n majoritatea cazurilor devine imposibil datorit prezumiei absolute de proprietate pe care o confer posesia bunurilor mobile. Domeniul aciunii n revendicare mobiliar

154

Aciunea n revendicare mobiliar poate fi intentat n urmtoarele situaii: 1. revendicarea bunului mobil de la un posesor de rea-credin ( ho, gsitor, ter dobnditor de reacredin); 2. revendicarea bunului mobil de la un ter dobnditor, posesor de bun-credin; 3. revendicarea bunului mobil pierdut sau furat de la terul dobnditor de bun-credin; 4. revendicarea bunului mobil pierdut sau furat de la terul de bun-credin, care l-a dobndit n anumite condiii. Revendicarea bunului mobil de la un posesor de reacredin Prin posesor de rea-credin se nelege persoana care a intrat in posesia bunului mobil cunoscnd sau putnd s cunoasc faptul c nu a dobndit dreptul de proprietate asupra bunului. De exemplu, posesorul actual a dobndit bunul mobil de la o persoan despre care tia c nu are calitatea de proprietar al bunului. Sub aspectul calitii procesuale, calitatea de reclamant o are cel care se pretinde proprietarul bunului, iar calitatea de prt i revine posesorului de rea-credin care este n acest caz houl, gsitorul sau terul dobnditor de rea-credin. Dac reclamantul i va dovedi dreptul de proprietate asupra bunului mobil revendicat, aciunea va fi admis. Referitor la termenul de intentare a aciunii, n doctrin i jurispruden se consider c aciunii n revendicare mobiliar i este aplicabil termenul de prescripie extinctiv de 30 de ani, cu urmtoarele argumente: n art. 1890 Cod civil, este reglementat termenul general de prescripie aplicabil aciunilor reale; dreptul la aciune este imprescriptibil, deoarece proprietatea nu se stinge prin neuz, iar indiferent de natura bunului bun mobil sau bun imobil dreptul de proprietate are caracter perpetuu. Revendicarea bunului mobil de la un ter dobnditor, posesor de bun-credin

155

Revendicarea bunului mobil de la terul dobnditor, posesor de bun-credin, este ntemeiat pe dispoziiile art. 1909 alin. 1 Cod civil, prin care a fost instituit prezumia de proprietate. Analiza acestei prezumii impune trei aspecte: 1. bunurile mobile crora le este aplicabil prezumia; 2. persoanele care pot invoca n favoarea lor aceast prezumie; 3. condiiile pe care trebuie s le ndeplineasc posesia bunului mobil. 1. Bunurile mobile n privina crora se aplic prezumia Regula menionat se aplic cu condiia ca bunurile mobile s fie corporale deoarece acestea sunt susceptibile de posesiune (de deteniune material). Se aplic, cu caracter de excepie, i unor bunuri incorporale, i anume titlurilor la purttor, dat fiind corporalitatea drepturilor pe care le reprezint, apropiindu-le n acest fel de natura bunurilor corporale. Reprezint titluri la purttor: aciunile societilor, obligaiile emise de stat i societile comerciale pe aciuni, aciunile la purttor i certificatele de proprietate. A doua condiie pe care trebuie s o ndeplineasc bunul mobil este aceea ca el s fie privit n mod individual. Regula cuprins n art. 1909 alin. 1 Cod civil nu se aplic bunurilor care formeaz o universalitate (de exemplu, succesiunea mobiliar), precum i fondului de comer, fie pentru c este o universalitate, fie c este o valoare incorporal. Totodat, textul nu se aplic bunurilor corporale mobiliare care: - fac parte din domeniul public; - sunt accesorii ale unui imobil (de exemplu, mobilierul dintrun apartament). 2. Persoanele care pot invoca prezumia de proprietate n doctrin i jurispruden s-a precizat c prevederile art. 1909 alin. Cod civil pot fi invocate n favoarea sa numai de

156

terul dobnditor, care primete bunul de la un detentor precar, cruia adevratul proprietar i l-a ncredinat de bunvoie. Aceasta nseamn c detentorii precari, adic acele persoane care dein bunul mobil de la proprietar, n baza unui titlu, cum ar fi contractul de depozit, contractul de comodat sau contractul de nchiriere, nu se pot prevala de dispoziiile art. 1909 alin. 1 Cod civil. Lipsa de diligen a adevratului proprietar n alegerea persoanei creia i-a ncredinat bunul, poate fi acoperit de principiul potrivit cruia trebuie protejat cel care lupt s evite o pagub (certat de damno vitando) nu cel care dorete s pstreze un ctig (certat de lucro captando 3. Condiiile posesiei pentru a fi aplicat prezumia Pentru a se putea invoca dispoziiile art. 1909 alin. 1 Cod civil, posesia terului dobnditor trebuie s ndeplineasc urmtoarele condiii: 1) s fie real, adic s existe concomitent i cumulativ ambele elemente ale posesiei, animus i corpus, n persoana terului dobnditor; 2) s fie util, adic s ndeplineasc cerinele prevzute de art. 1847 Cod civil, respectiv posesia trebuie s fie continu, panic, public i neprecar. Aceast calitate a posesiei de a fi util reprezint o prezumie relativ, care poate fi rsturnat prin proba contrarie, fcut de adevratul proprietar. 3) s fie de bun credin, adic persoana care o invoc s aib convingerea c a dobndit bunul mobil de la adevratul proprietar, n sensul c nu a cunoscut i nu putea s cunoasc c a dobndit bunul de la un neproprietar. Buna-credin trebuie s existe la momentul intrrii n posesia bunului mobil, iar proba bunei credine se face printr-o

157

prezumie relativ legal, instituit prin art. 1899 alin. 2 Cod civil, conform cruia buna-credin se presupune totdeauna i sarcina probei cade asupra celui ce alege reaua-credin. Revendicarea bunului mobil pierdut sau furat de la terul dobnditor de bun-credin Potrivit art. 1909 alin. 2 Cod civil cel ce a pierdut sau cel cruia i s-a furat un lucru, poate sa-l revendice, n curs de 3 ani, din ziua cnd l-a pierdut sau cnd i s-a furat, de la cel la care l gsete, rmnnd acestuia recurs n contra celui de la care-l are. n aceast situaie, aciunea n revendicare trebuie s fie intentat de adevratul proprietar n termen de 3 ani. Aplicarea dispoziiilor prevzute de art. 1909 alin. 2 Cod civil presupune dou categorii de condiii: 1. condiii generale, care se refer la bunuri i respectiv posesia terului dobnditor i care sunt aceleai condiii ca in cazul aplicrii dispoziiilor art. 1909 alin. 1 Cod civil; 2. condiii speciale, care se refer, n primul rnd la persoane, iar n al doilea rnd la termenul de intentare a aciunii. Astfel pentru a ne afla n ipoteza prevzut de art. 1909 alin. 2 Cod civil, bunul mobil trebuie s se afle n posesia unui ter de bun- credin care a dobndit bunul prin desesizarea proprietarului de bun (respectiv bunul a fost furat sau pierdut de proprietar). O asemenea situaie poate s apar atunci cnd proprietarul este victima unei infraciuni de furt, tlhrie, piraterie. Referitor la termenul de introducere a aciunii n revendicare, n acest caz aciunea trebuie s fie intentat n termen de 3 ani de la data furtului sau pierderii bunului.

158

Revendicarea bunului mobil pierdut sau furat de la terul de bun-credin care l-a dobndit n anumite condiii Potrivit art. 1910 Cod civil, dac posesorul actual al lucrului furat sau pierdut l-a cumprat la blci sau la trg, sau la o vnzare public, sau de la un negutor care vinde asemenea lucruri, proprietarul originar nu poate sa ia napoi dect ntorcnd posesorului preul ce l-a costat. n acest caz dac terul dobnditor de bun credin a dobndit bunul furat sau pierdut dintr-un loc public, unde asemenea operaii se deruleaz n mod obinuit, atunci proprietarul care revendic este obligat s plteasc terului dobnditor o sum de bani egal cu preul pe care acesta l-a pltit, soluia astfel reglementat de art. 1910 Cod civil instituind o msur de protecie pentru terul care a dobndit bunul n anumite condiii de publicitate a tranzaciei. Pentru recuperarea sumei pltite, proprietarul are la ndemn o aciune mpotriva hoului sau gsitorului bunului, avnd ca obiect plata despgubirilor reprezentnd suma pe care a pltit-o terului dobnditor al bunului Termenele de exercitare a aciunii n revendicare mobiliar Referitor la termenele de exercitare a aciunii n revendicare mobiliar, dup situaiile prezentate anterior, concluzionm c acestea sunt diferite: mpotriva terului dobnditor de bun-credin, termenul de exercitare a aciunii este de 3 ani, care se calculeaz de la data pierderii sau furtului bunului. Sub aspectul naturii juridice a acestui termen, apreciem c este vorba de un termen de decdere, dup mplinirea cruia se stinge i dreptul la aciune a proprietarului ; mpotriva terului dobnditor de rea-credin, a autorului furtului sau a gsitorului bunului, aciunea n revendicare este imprescriptibil.

159

Top of the Document

4. Efectele aciunii n revendicare

Dac aciunea n revendicare a fost admis, atunci instana de judecat recunoate dreptul de proprietate reclamantului i pe cale de consecin se produc urmtoarele efecte: - restituirea lucrului revendicat; - restituirea fructelor; - restituirea cheltuielilor necesare i utile efectuate de posesorul prt cu lucrul pe care trebuie s-l restituie. 4.1. Restituirea lucrului revendicat Ca efect al admiterii aciunii n revendicare, posesorul prt va fi obligat s restituie adevratului proprietar lucrul revendicat. Lucrul reintr n patrimoniul proprietarului liber de orice sarcini, potrivit principiului resoluto jure dantis, rezolvitur jus accipientis (desfiinarea dreptului transmitorului duce la desfiinarea dreptului dobnditorului). n principiu, restituirea bunului se face n natur, iar atunci cnd acest lucru nu mai este posibil ( bunul a pierit n mod fortuit sau din culpa posesorului) restituirea se face prin echivalent, urmnd a fi avut n vedere valoarea bunului. 4.2. Restituirea fructelor Dac lucrul revendicat a produs fructe, n ceea ce privete restituirea lor, se face distincie ntre situaia n care posesorul prt a fost de bun credin i situaia n care a fost de rea credin. Posesorul de bun credin, adic cel care nu a cunoscut viciul titlului su, va putea s rein fructele percepute pn la data introducerii aciunii n revendicare de ctre adevratul proprietar (art. 485 Cod civil). n schimb, el va fi obligat s restituie fructele pe care le-a perceput dup data
160

intentrii aciunii n revendicare, deoarece se consider c buna sa credin a ncetat din momentul n care a luat la cunotin de aciune, deci de existena viciului titlului su. Posesorul de rea credin va fi obligat s restituie toate fructele lucrului percepute sau nepercepute, ori valoarea acestora dac le-a consumat sau a neglijat s le perceap. El va avea dreptul s rein din valoarea fructelor, cheltuielile care au fost necesare pentru producerea i perceperea fructelor, deoarece aceste cheltuieli ar fi fost fcute i de ctre adevratul proprietar. 4.3. Restituirea cheltuielilor Cheltuielile fcute de posesorul prt cu lucrul pe care-l restituie pot fi de trei categorii: 1. cheltuieli necesare; 2. cheltuieli utile; 3. cheltuieli voluptuarii. Cheltuielile necesare sunt acea categorie de cheltuieli care constau n sumele de bani ori munca depus pentru conservarea bunului. Posesorul, indiferent c este de bun ori de rea credin, are dreptul s pretind de la proprietar restituirea integral a acestora, deoarece i proprietarul le-ar fi fcut pentru conservarea bunului. Cheltuielile utile sau ameliorrile reprezint suma de bani sau munca depus pentru sporirea valorii lucrului. De exemplu, cheltuielile efectuate cu introducerea gazelor naturale pentru nclzirea unui imobil pot fi calificate drept cheltuieli utile. Cheltuielile utile se restituie conform art. 997 Cod civil att de posesorul de bun credin ct i de posesorul de rea credin, n msura sporului de valoare adus lucrului, calculat la data restituirii.

161

Cheltuielile voluptuarii sau de simpl plcere, au caracter de lux sau de nfrumuseare a bunului, pe care posesorul le-a fcut pentru plcerea lui personal i care nu sporesc valoarea lucrului. Aceste cheltuieli nu sunt datorate de proprietar. Restituirea cheltuielilor necesare i utile este fundamentat pe temeiul mbogirii fr just cauz a adevratului proprietar, din care ia natere obligaia de restituire ctre posesorul neproprietar.
Top of the Document

Aciunea n revendicare imobiliar


Imprescriptibilitatea aciunii n revendicare reprezint o derogare de la dispoziiile art. 1890 Cod civil, care instituie principiul c orice drept la aciune este supus prescripiei extinctive, iar termenul general de prescripie pentru aciunile reale este de 30 de ani. Dovada dreptului de proprietate Potrivit art. 1169 Cod civil cel ce face o propunere naintea judecii trebuie s o dovedeasc. Aceast regula, cunoscut sub adagiul actori incubit probatio, nscris n art. 1169 Cod civil din capitolul probaiunii obligaiilor, i gsete aplicarea i n materia dovedirii proprietii. Potrivit acestei reguli, reclamantul este acela care trebuie s fac dovada c este titularul dreptului de proprietate asupra bunului revendicat. Prtul posesor are o situaie pasiv, deoarece n favoarea lui opereaz o prezumie relativ de proprietate dedus din simplul fapt al posesiei. Prin titlu n materia revendicrii imobiliare se nelege actul juridic, jurisdicional sau administrativ, cu efect constitutiv, translativ sau declarativ de proprietate care d natere unei prezumii relative de proprietate n favoarea persoanei care l invoc. De exemplu, constituie titlu: - actele juridice translative de proprietate: vnzarea, donaia; - actele declarative de drepturi: hotrrea judectoreasc, un act de partaj, o tranzacie; - acte administrative: titlul de proprietate emis in baza Legii nr. 18/1991, modificat prin Legea nr. 247/2005. Aceast prezumie este relativ, n sensul c ea confer deintorului titlului recunoaterea dreptului su pn la proba contrarie fcut de partea advers, respectiv prtul din proces.

162

Reclamantul trebuie s fac dovada c titlul pe care-l deine eman de la adevratul proprietar, care la rndul su a dobndit de la un adevrat proprietar, i aa mai departe, pe scara tuturor autorilor anteriori. O asemenea prob este adeseori imposibil de realizat, de unde i denumirea de probatio diabolica. Practica judiciar a elaborat o serie de reguli care se aplic n soluionarea diferitelor ipoteze: 1. Astfel, prima ipotez este aceea n care ambele pri prezint titluri scrise privind dreptul de proprietate. n aceast ipotez se disting dou situaii: dup cum titlurile provin de la acelai autor sau de la autori diferii. a) n situaia n care ambele titluri, al reclamantului i al prtului, eman de la acelai autor (de exemplu au cumprat de la aceeai persoan), instana de judecat va examina dac prile au ndeplinit sau nu formalitile de publicitate imobiliar. Dac s-a efectuat publicitatea, va avea ctig de cauz partea care a transcris actul n cartea funciar sau cea care a transcris mai nti, potrivit principiului qui prior tempore, potior jure. Cel care a transcris primul titlul su va avea ctig de cauz, chiar dac data titlului su este ulterioar datei titlului invocat de partea care a fcut ulterior transcrierea. Dac nici una dintre pri nu a ndeplinit formalitile de publicitate imobiliar, va ctiga partea al crei titlu are data cea mai veche. De la aceast regul exist o excepie, respectiv situaia in care ambele pri produc cte un testament, cu privire la acelai bun, provenind de la acelai autor. De exemplu, n primul testament, testatorul las bunul imobil unei persoane, iar ulterior, printr-un alt testament las acelai bun altei persoane. Fiind vorba de dou testamente succesive rezult c al doilea testament reprezint o revocare a primului. n acest caz ne aflm n situaia unei contrarieti dintre dispoziiile testamentului posterior i cel anterior ( art .921 Cod civil)151. b) n situaia n care titlurile prezentate de pri provin de la autori diferii instana va compara titlurile i va da ctig de cauz prii al crei titlu provine de la autorul al crui drept este preferabil, fcnd aplicarea principiului nemo plus juris ad alium transferre potest, quam ipse habet. 2. A doua ipotez este aceea cnd numai o parte deine titlu privind proprietatea bunului revendicat: n cazul n care reclamantul are titlu, el va ctiga procesul dac titlul ndeplinete dou condiii: eman de la un ter i nu de la reclamantul nsui, iar data cert a titlului este anterioar datei la care prtul a intrat in posesia bunului imobil;
163

n situaia n care prtul are titlu, aciunea reclamantului va fi respins. 3. n cea de-a treia ipotez, nici una dintre pri nu poate invoca un titlu i nici dobndirea bunului imobil prin prescripie achizitiv ori prin ocupaiune. Instana de judecat va compara cele dou posesii: a reclamantului i a prtului i va da eficien celui a crei posesie este mai caracterizat: celui care are posesia de bun credin fa de cea de rea credin; celui care are posesia neviciat fa de cea viciat; celui a crui posesie are la origine un titlu fa de cea fr titlu de origine; celui a crui posesie este mai ndelungat etc. Top of the Document

(capitolul III/4 din bibliografie) 4. Modurile de dobndire a dreptului de proprietate: - uzucapiunea: notiunea, reglementarea legal, domeniul de aplicare, uzucapiunea de 30 de ani, uzucapiunea de 10 pn la 20 de ani, modul de calcul al termenului uzucapiunii, ntreruperea uzucapiunii, jonctiunea posesiilor, efectele uzucapiunii, renuntarea la prescriptia achizitiv; MODURILE DE DOBNDIRE A DREPTULUI DE PROPRIETATE 1. Noiunea i clasificarea Prin modurile generale de dobndire a proprietii i a altor drepturi reale se neleg acele mijloace juridice acte i fapte juridice prin care se dobndesc aceste drepturi. Codul civil reglementeaz n Cartea a III-a, intitulat Diferite moduri prin care se dobndete proprietatea, n art. 644,

164

mijloacele juridice prin care se dobndete proprietatea i alte drepturi reale. Potrivit art. 645 Cod civil, proprietatea se poate dobndi i prin accesiune sau incorporaiune, prin prescripie, prin lege i prin ocupaiune. n doctrin161 s-a apreciat c modurile generale de dobndire a dreptului de proprietate sunt urmtoarele: - contractul sau convenia translativ sau constitutiv de drepturi reale; - succesiunea legal; - succesiunea testamentar; - uzucapiunea sau prescripia achizitiv; - accesiunea; - posesia de bun credin a bunurilor mobile; - dobndirea fructelor de ctre posesorul de bun credin a bunului frugifer; - tradiiunea; - ocupaiunea. Modurile de dobndire a drepturilor reale pot fi clasificate n funcie de mai multe criterii: dup ntinderea dobndirii: moduri de dobndire universal sau cu titlu universal; moduri de dobndire cu titlu particular. dup caracterul dobndirii: moduri de dobndire cu titlu oneros; moduri de dobndire cu titlu gratuit. dup momentul la care se produce momentul dobndirii: moduri de dobndire inter vivos; moduri de dobndire pentru cauz de moarte mortis causa . dup situaia juridic a bunului n momentul dobndirii: moduri de dobndire originare; moduri de dobndire derivate. Top of the Document Uzucapiunea sau prescripia achizitiv

1. Noiunea i reglementarea

165

Uzucapiunea este un mod de dobndire a proprietii sau a altor drepturi reale cu privire la un lucru, prin posedarea nentrerupt a acestui lucru n tot timpul fixat de lege. Sediul materiei l reprezint Codul civil, completat cu Decretul nr. 167/1958 privitor la prescripia extinctiv i Decretul Lege nr. 115/1938 pentru unificarea dispoziiilor privitoare la crile funciare, dar numai pentru regimul de carte funciar. Legea nr. 7/1996 a cadastrului i a publicitii imobiliare, modificat prin Legea nr. 247/2005, care a instituit cadastrul general naional i crile funciare pe ntreg teritoriul rii, nu a mai preluat cazurile speciale de uzucapiune din sistemul crilor funciare, uzucapiunea tabular i uzucapiunea extratabular, astfel c, n prezent, uzucapiunea este reglementat pe ntreg teritoriul rii de dispoziiile Codului civil. Din punctul de vedere al fostului proprietar al imobilului, uzucapiunea reprezint totodat i o sanciune aplicat acestuia, pentru starea de pasivitate i indiferen de care a dat dovad fa de ndeplinirea obligaiilor de adevrat proprietar. n plan probatoriu, uzucapiunea face dovada absolut a dreptului de proprietate, ntruct cel care a beneficiat de uzucapiune este scutit n caz de litigiu, de a face probatio diabolica, sarcina ce-i revine celui care a dobndit un drept real prin moduri derivate. Top of the Document 2. Domeniul de aplicare a uzucapiunii Prin uzucapiune pot fi dobndite dreptul de proprietate privat i dezmembrmintele acestuia, uzufructul, uzul, abitaia, servituile. Referitor la bunuri, domeniul de aplicare al uzucapiunii cuprinde numai bunurile imobile care se afl n circuitul civil, n acord cu prevederile art. 1844 Cod civil conform cruia nu se poate prescrie domeniul lucrurilor care, din natura lor

166

proprie, sau printr-o declaraie a legii, nu pot fi obiecte de proprietate privat, ci sunt scoase din comer. Astfel, bunurile proprietate public nu pot forma obiect al uzucapiunii, deoarece aceste bunuri sunt imprescriptibile achizitiv, conform art. 11 din Legea nr. 213/1998 privind proprietatea public i regimul juridic ala acesteia, imprescriptibilitatea fiind consecina caracterul inalienabil ce caracterizeaz regimul juridic al acestor bunuri potrivit art. 136 alin. 4 din Constituie. Efect al posesiei, uzucapiunea se ntemeiaz pe existena unei posesii utile, adic neafectat de nici unul dintre viciile acesteia. Conform art. 1847 Cod civil, posesia poate conduce la dobndirea proprietii numai dac a fost exercitat n mod util. Aceasta nseamn c o detenie precar, ori ct de mult ar dura exerciiul acesteia nu poate duce niciodat la uzucapiune. n acest sens s-a pronunat i Curtea Suprem de Justiie ntr-un recurs n interesul legii, care a decis c detenia locatarului, fiind viciat de precaritate, nu poate conduce, prin uzucapiune, la dobndirea proprietii asupra imobilului ce face obiectul locaiunii. Urmnd modelul Codului civil francez, Codul civil romn de la 1864 reglementeaz dou forme ale uzucapiunii: 1. una general, de drept comun pentru mplinirea creia nu este necesar dect o posesie obinuit exercitat pe durata a 30 de ani; 2. una special, pentru care termenul este redus la 10 pn la 20 de ani, avnd n vedere calitile cerute posesiei, respectiv de a fi fost exercitat cu bun credin, n temeiul unui just titlu. Top of the Document 3. Uzucapiunea de 30 de ani Denumit i uzucapiunea lung uzucapiunea de 30 de ani este reglementat de art. 1890 Cod civil care prevede ca durat toate aciunile reale se vor prescrie prin 30 de ani, fr ca cel ce invoc aceast prescripie s fie obligat a

167

produce vreun titlu, i fr s i se poat opune reaua credin. Din modul de redactare al textului invocat, rezult c efectul uzucapiunii se va produce dac sunt ndeplinite, cumulativ, dou condiii: posesia s fie exercitat nentrerupt, timp de 30 de ani; posesia s fie util, adic neviciat, conform art. 1847 Cod civil. Cele dou condiii sunt necesare i suficiente pentru a uzucapa, nefiind nevoie de existena vreunui titlu, indiferent dac posesorul este de bun sau rea credin. Conform art. 1847 Cod civil, ca s se poat prescrie se cere o posesiune continu, nentrerupt, netulburat, public i sub nume de proprietar, iar potrivit art. 1854 Cod civil, posesorul este presupus c posed pentru sine, sub nume de proprietar, dac nu este probat c a nceput a poseda pentru altul. Top of the Document 4. Uzucapiunea de 10 pn la 20 de ani Potrivit art. 1895 Cod civil, cel ce ctig cu bun credin i printr-o just cauz un nemictor determinat va prescrie proprietatea aceluia prin zece ani, dac adevratul proprietar locuiete n raza teritorial a tribunalului judeean, unde se afl nemictorul i prin douzeci de ani, dac locuiete afar din acea raz teritorial. Constituind o excepie de la regula general care este prescripia de 30 de ani, justificarea acestei forme de uzucapiune scurt se regsete n intenia de a privilegia, prin reducerea termenului necesar prescripiei achizitive, pe acei posesori care pot invoca n favoarea lor, pe lng condiiile generale ale posesiei, i un just titlu pe baza cruia au intrat cu bun credin n stpnirea imobilului. Uzucapiunea de 10 pn la 20 de ani este denumit i uzucapiunea scurt, i este reglementat prin dispoziiile art.1895-1899 din Codul Civil. n ceea ce privete domeniul de aplicare, sub aspectul bunurilor care pot forma obiectul su, uzucapiunea de 10 pn la 20 de ani se aplic, n exclusivitate, la bunuri imobile determinate, deoarece justul titlu i buna credin a

168

terului dobnditor al unui bun mobil permit invocarea dispoziiilor art. 1909 1910 Cod civil. n afara condiiilor generale, stabilite pentru prescripia achizitiv de 30 de ani, uzucapiunea scurt poate fi invocat dac sunt ndeplinite i urmtoarele condiii speciale: 1. posesia s se ntemeieze pe just titlu; 2. posesia s fie de bun credin; 3. posesia s se execute nentrerupt, de la 10 la 20 de ani, dup distinciile cuprinse n lege. 1. Condiia justului titlu al posesiei Potrivit art. 1895 Cod civil, pentru a opera uzucapiunea scurt, posesorul de bun credin trebuie s-i ntemeieze posesia pe o just cauz. Codul civil definete n art. 1897 justa cauz ca fiind orice act translativ de proprietate, precum vnzarea, schimbul, etc.195Justul titlu, n raport cu dispoziia nscris n art. 1897 Cod civil este un act juridic translativ de proprietate, adic o operaiune juridic care are ca scop transferul proprietii, dar care, datorit unor mprejurri care in de actul respectiv, strmut doar posesia bunului, nu i proprietatea lui. Condiia justului titlu se refer la posesorul care invoc uzucapiunea, nu i la persoana de la care acesta a dobndit bunul, fiind lipsit de relevan dac acesta avea un titlu legal sau a dispus fr nici un temei de un drept al altuia, cu excepia cazului cnd uzucapantul a cunoscut viciile titlului celui de la care a dobndit, situaie n care este exclus buna credin. Justul titlu trebuie s ndeplineasc urmtoarele condiii: s nu emane de la adevratul proprietar ; n acest caz n-ar mai fi nevoie de uzucapiune, deoarece actul juridic provenit de la proprietar este suficient prin el nsui s transfere dreptul de proprietate; s aib o existen real: un titlu putativ, care exist numai n imaginaia posesorului nu poate fi apt pentru uzucapiunea scurt;

169

s cuprind cu exactitate, n toat ntinderea sa, bunul posedat i care urmeaz s fie uzucapat; s aib dat cert198 (art.1182 din Codul Civil), deoarece altfel el este inopozabil terilor, iar termenul de 10-20 de ani ncepe s curg de la data cert a justului titlu; s existe i s fie dovedit separat de buna credin199; referitor la dovada justului titlu precizm c sunt aplicabile regulile generale de prob a actelor juridice, iar sarcina probei incumb uzucapantului, deoarece el este cel care invoc justul titlu n favoarea sa. n doctrin i n practica judiciar au fost considerate ca ndeplinind condiiile pentru a fi just titlu, fiind asimilate acestuia: actele translative de proprietate ncheiate cu o persoan care nu are calitatea de proprietar; hotrrile judectoreti care in loc de contract de vnzarecumprare (art. 5 alin. 2 din Titlul X al Legii nr. 247/2005); tranzacia ncheiat pentru a stinge litigiul, prin care una din pri transfer celeilalte un imobil care-i aparine, sub condiia ca acest imobil s nu formeze obiectul litigiului respectiv; titlul anulabil, cu meniunea c nu poate fi opus persoanei ndreptite s invoce nulitatea relativ ( art.1897 alin. 3 Cod civil). Dup prescrierea termenului n care se putea invoca nulitatea relativ, actul anulabil poate fi invocat ca just titlu i mpotriva persoanei care ar fi avut dreptul s cear anularea. succesiunea legal (ab intestat) i succesiunea testamentar (titlul pro herede), n temeiul art.1858 din Codul Civil; Pornindu-se de la mprejurarea c justul titlu este un act translativ de proprietate, o operaiune juridic (negotium), literatura juridic i practica judiciar au artat c nu pot servi ca just titlu: contractele de locaiune de imobile urbane sau de arend, de depozit, comodat, etc.;

170

hotrrile judectoreti declarative de drepturi, cum sunt cele de partaj; convenia de mpreal prin care se pune capt strii de indiviziune; antecontractul i promisiunea unilateral de vnzarecumprare; certificatul de motenitor titlul afectat de o cauz de nulitate absolut (art.1897 din Codul Civil); transmisiunea pe cale de motenire ctre motenitorul care a posedat exclusiv un imobil din succesiune, mpotriva celorlali motenitori, din cauz c titlul pro herede ce se invoc este, pn la facerea mprelii, comun tuturor motenitorilor. 2. Posesia s fie de bun credin Buna-credin este definit n art. 1898 alin 1 Cod civil ca fiind credina posesorului c cel de la care a dobndit imobilul avea toate nsuirile cerute de lege spre a-i putea transmite proprietatea. Buna credin nu exist dac posesorul a avut ndoieli cu privire la calitatea de proprietar a persoanei de la care a dobndit posesia bunului. Sub aspectul la care trebuie s existe buna-credin, conform art. 1898 alin. 2 Cod civil, este suficient ca buna-credin s existe la momentul ctigrii imobilului. mprejurarea c ulterior posesorul i-a dat seama c titlul su este impropriu pentru a fi devenit proprietar, un are nici un fel de relevan, posesia sa rmnnd de buncredin. Dac legea cere celui care invoc uzucapiunea de 10 pn la 20 de ani s fac dovada actului pe care-l invoc ca just titlu, n privina bunei-credine instituie o prezumie relativ, astfel nct sarcina probei revine celui care susine c posesorul a fost de rea-credin. Art. 1899 alin. 2 Cod civil este textul care instituie n favoarea posesorului o prezumie de bun-credin. 3. Posesia s se exercite nentrerupt de la 10 la 20 de ani

171

Pentru dobndirea dreptului de proprietate prin uzucapiunea scurt, legiuitorul a prevzut dou limite ntre care trebuie s se situeze durata posesiei: a) Uzucapiunea de scurt durat va putea fi invocat dac sa exercitat o posesie timp de 10 ani, n condiiile n care adevratul proprietar locuiete n aceeai circumscripie cu aceea a tribunalului n a crui raz teritorial este situat bunul imobil; b) Termenul pentru uzucapiune este de 20 de ani atunci cnd adevratul proprietar locuiete n afara circumscripiei tribunalului n a crui raz teritorial se afl situat bunul imobil. Potrivit dispoziiilor art. 1896 Cod civil, termenul de baz este de 10 ani i se prelungete cnd proprietarul nu a locuit pe tot parcursul termenului n raza aceluiai tribunal n care se afl imobilul, cu numr dublu de ani fa de acela care rmsese pn la 10 ani. n acest caz, un an de prezen este socotit ct doi ani de absen. n cazul n care obiectul uzucapiunii este un bun aflat n coproprietate, pentru fiecare coproprietar va curge un termen diferit, respectiv 10 ani pentru cei care locuiesc n acelai jude i pn la 20 de ani pentru cei care locuiesc n judee diferite. Top of the Document Regulile de calcul al termenului uzucapiunii sunt aceleai att pentru uzucapiunea de 30 de ani, ct i pentru uzucapiunea de 10 pn la 20 de ani. n ambele forme de uzucapiune termenul se calculeaz pe zile, conform art. 1887-1889 Cod civil: ziua n care ncepe prescripia nu intr n calcul (art. 1887 Cod civil); ziua se socotete de 24 de ore, ncepe la ora zero i se sfrete la miezul nopii urmtoare (art. 1888 Cod civil); prescripia se socotete ncheiat la mplinirea ultimei zile a termenului (art. 1889 Cod civil). Top of the Document ntreruperea uzucapiunii

172

Potrivit art. 1847 Cod civil, prescripia achizitiv trebuie s fie nentrerupt pentru a putea produce efecte juridice. ntreruperea prescripiei achizitive are ca rezultat nlturarea oricror efecte ale posesiei anterioare apariiei cauzei de ntrerupere. n aceast situaie, pentru a se putea uzucapa, trebuie s nceap o nou prescripie integral. Codul civil reglementeaz dou moduri generale de ntrerupere a prescripiei ntreruperea natural i ntreruperea civil. ntreruperea natural Codul civil prevede n art. 1864, dou cazuri de ntrerupere natural a prescripiei: 1. cnd posesorul este i rmne lipsit de folosina bunului mai mult de un an, fie de ctre adevratul proprietar, fie de ctre o alt persoan; 2. cnd bunul asupra cruia se exercit posesia este declarat imprescriptibil ca urmare a unei transformri a naturii i destinaiei sale. n legtur cu ntreruperea natural a prescripiei, ncepnd cu anul 1989, practica judiciar s-a confruntat cu diferitele aspecte privind efectele Legii nr. 58/1974 privind sistematizarea teritoriului i a localitilor urbane i rurale i a Legii nr. 59/1974 privind fondul funciar, asupra terenurilor n perioada n care au fost n vigoare, respectiv pn la Decretul Lege nr. 1/1989 i respectiv Decretul Lege nr. 9/1989 care le-au abrogat n contextul unui nou cadru legislativ. Problema care s-a pus a fost aceea dac aceste legi au produs efectul unei ntreruperi naturale a prescripiei achizitive potrivit art. 1864, pct. 2 Cod civil. Potrivit art. 30 alin. 1 din Legea nr. 58/1974 privind sistematizarea teritoriului i localitilor urbane i rurale, dobndirea terenurilor cuprinse n perimetrul construibil al localitilor urbane i rurale se poate face numai prin motenire legal, fiind interzis nstrinarea sau dobndirea prin acte juridice a acestor terenuri. Prin asemnarea cu acest text de lege a fost enunat art. 44 din Legea nr. 59/1974 privind fondul funciar, potrivit cruia dobndirea

173

de terenuri agricole se poate face numai prin motenire legal fiind interzis nstrinarea sau dobndirea prin acte juridice a acestor terenuri. Dup abrogarea total a Legii nr. 59/1974 prin Decretul Lege nr. 9/1989 i Legea nr. 18/1991 n doctrin i jurispruden s-au ivit controverse cu privire la efectul ntreruptiv al prescripiei achizitive susinndu-se mai multe opinii, respectiv: 1. Legile nr. 58/1974 i 59/1974 nu au avut efect ntreruptiv asupra prescripiei achizitive. 2. Prescripia achizitiv nu a fost ntrerupt dac termenul sa mplinit dup abrogarea Legilor nr. 58/1974 i 59/1974. 3. Decretele-lege de abrogare a legilor menionate nu au avut un caracter retroactiv. 4. Prin intrarea n vigoare a Legilor nr. 58/1974 i 59/1974 a fost ntrerupt cursul prescripiei achizitive a terenurilor de orice fel, scoase din circuitul civil n temeiul art. 1864 pct. 2 i art. 1844 Cod civil sau n baza art. 1864 pct. 1 Cod civil. Potrivit art. 1864, alin. 1 Cod civil orice prescripie este fondat pe faptul posesiunii. Ca s se poat prescrie se cere, conform art. 1847 Cod civil, ca posesia s fie -continu, -nentrerupt, -netulburat, -public i -sub nume de proprietar. ntreruperea civil a prescripiei achizitive are loc n urmtoarele cazuri: 1. prin recunoaterea de ctre posesor a dreptului adevratului proprietar; 2. prin cererea de chemare n judecat. Sunt asimilate cererii de chemare n judecat: -cererea reconvenional, -cererea de intervenie, -cererea de chemare n garanie.

174

Cererea de chemare n judecat este formulat de adevratul proprietar mpotriva posesorului. ntreruperea prescripiei va opera numai dac cererea de chemare n judecat va fi admis, n consecin prescripia nu va fi ntrerupt n urmtoarele cazuri: dac aciunea va fi respins sau anulat; dac se va pronuna ncetarea procesului; dac reclamantul a renunat la aciune; dac se va constata perimarea cererii de chemare n judecat. Top of the Document Jonciunea posesiilor Jonciunea posesiilor este adugarea, la termenul posesiei actuale, a timpului ct bunul a fost posedat de autorul posesorului actual. Cu alte cuvinte, prin jonciunea posesiilor se nelege unirea posesiei uzucapantului cu intervalul de timp ct posesia a fost exercitat de ctre autorul su, cu scopul de a dobndi dreptul de proprietate prin prescripie achizitiv. Potrivit art. 1860 Cod civil orice posesor are facultatea, spre a putea opune prescripia, s uneasc posesia sa cu posesia autorului su. Jonciunea posesiilor este obligatorie, iar posesorul care nelege s invoce n favoarea sa acest beneficiu al legii are obligaia s continue posesia autorului su, cu toate calitile sau viciile acesteia. Pentru a opera jonciunea posesiilor, se cer ntrunite dou condiii cumulative: 1. se pot uni doar dou sau mai multe posesii utile; ceea ce nseamn c nu se pot uni o detenie precar cu o posesie util; 2. persoana care invoc jonciunea posesiilor, posesorul actual, trebuie s fie un succesor n drepturi al posesorului precedent. Referitor la cea de a doua condiie, se reine faptul c transmiterea

175

posesiei de la posesorul precedent la posesorul actual trebuie s fie fcut n mod valabil, pentru c dac se face prin deposedarea posesorului precedent sau n baza unui act lovit de nulitate absolut, nu se poate vorbi de un succesor n drepturi al posesorului precedent. Top of the Document Efectele uzucapiunii Prin exercitarea unei posesii utile n termenul i cu respectarea condiiilor enunate anterior, posesorul devine titularul dreptului de proprietate asupra bunului posedat, cu efect retroactiv, n sensul c uzucapantul este considerat proprietarul bunului nu din momentul cnd s-a mplinit termenul de prescripie achizitiv ori de la data pronunrii hotrrii judectoreti prin care se constat dobndirea dreptului de proprietate prin uzucapiune, ci din momentul cnd a intrat n posesia bunului. Retroactivitatea se aplic i efectului extinctiv al prescripiei, dreptul vechiului titular fiind considerat stins tot din momentul nceperii cursului prescripiei achizitive. Uzucapiunea se poate invoca pe cale de aciune, printr-o aciune promovat de posesor prin care acesta solicit instanei de judecat s constate c a dobndit prin uzucapiune dreptul de proprietate asupra bunului posedat, sau pe cale de excepie, prin invocarea uzucapiunii de ctre prtul posesor n aciunea n revendicare formulat de adevratul proprietar. Spre deosebire de prescripia extinctiv, prescripia achizitiv nu poate fi invocat din oficiu, n raport de prevederile art. 1841 Cod civil, conform crora judectorii

176

nu pot aplica prescripia dac cel interesat nu va fi invocat acest mijloc. Top of the Document Renunarea la prescripia achizitiv Beneficiarul prescripiei achizitive va putea renuna la beneficiul acesteia, dar renunarea nu poate fi fcut dect dup mplinirea ei (art. 1838 Cod civil). Renunarea poate s fie expres sau tacit, iar renuntorul trebuie s aib capacitate deplin de exerciiu, deoarece renunarea este un act de dispoziie. Potrivit art. 1843 Cod civil, creditorii uzucapantului pot invoca uzucapiunea, pe calea aciunii oblice, chiar i n ipoteza n care beneficiarul a renunat la ea. n concluzie, renunarea nu produce efecte erga omnes, ci doar n raporturile dintre posesor i adevratul proprietar. Top of the Document

(capitolul IV/1 din bibliografie)

1. Contractul: - efectele specifice ale contractelor sinalagmatice: -exceptia de neexecutare a contractului, -rezolutiunea si -rezilierea contractului, -riscul contractului;
EFECTELE SPECIFICE ALE CONTRACTELOR SINALAGMATICE

Codul civil definete n art. 942 contractul ca fiind acordul ntre dou sau mai multe persoane spre a constitui sau stinge ntre dnii un raport juridic. Deoarece Codul civil se refer la noiunea larg a efectelor contractului, unii autori au definit contractul sau convenia ca fiind acordul ntre dou sau mai multe persoane n scopul de a produce efecte juridice. O definiie cuprinztoare este aceea potrivit creia : prin contract se nelege acordul de voin ntre dou sau mai multe persoane, prin care se
177

nasc, se modific sau se sting drepturi i obligaii, adic un raport juridic de obligaii i, n sfrit, potrivit altor autori, contractul este acordul de voin care d natere, modific sau stinge drepturi i obligaii. n raport de coninutul lor, contractele se clasific n contracte unilaterale i contracte bilaterale (sinalagmatice). Contractul unilateral este acel contract care d natere la obligaii numai n sarcina unei pri. Potrivit art. 944 Cod civil contractul este unilateral cnd una sau mai multe persoane se oblig ctre una sau mai multe persoane, fr ca acestea din urm s se oblige. De exemplu, sunt contacte unilaterale contractul de donaie, contractul de mprumut, contractul de gaj, contractul de depozit gratuit. Contractul unilateral nu se confund cu actul juridic unilateral, care este rezultatul voinei unei singure pri. Astfel, contractul unilateral se formeaz n baza acordului de voin dintre pri, chiar dac ulterior se stabilesc obligaii numai n sarcina unei dintre pri, n timp ce actul unilateral presupune o singur manifestare de voin. Contractul bilateral (sinalagmatic), dup definiia dat n art. 943 Cod civil, este acel contract n care prile se oblig reciproc una ctre alta. Acest tip de contract se caracterizeaz prin reciprocitatea i interdependena obligaiilor. Contractul bilateral (sinalagmatic), dup definiia dat n art. 943 Cod civil, este acel contract n care prile se oblig reciproc una ctre alta. Acest tip de contract se caracterizeaz prin reciprocitatea i interdependena obligaiilor. Sunt contracte bilaterale contractul de vnzare, contractul de nchiriere, contractul de transport. De exemplu, n cazul contractului de vnzare cumprare, vnztorul este creditorul obligaiei de plat a preului i debitorul obligaiei de predare a lucrului vndut, iar cumprtorul este creditorul obligaiei de predare a lucrului vndut i debitorul obligaiei de plat a preului. Importana clasificrii contractelor n unilaterale sau bilaterale : din punct de vedere al efectelor, numai n cazul contractelor sinalagmatice ntlnim excepia de neexecutare, rezoluiunea, rezilierea i riscul contractului; din punct de vedere al probelor, nscrisurile sub semntur privat prin care se constat contracte sinalagmatice trebuie s fie fcute, conform art. 1179 Cod civil, n dublu exemplar; n
178

cazul contractelor unilaterale avnd ca obiect obligaia de plat a unei sume de bani sau de a da o cantitate de bunuri de gen, conform art. 1180 Cod civil, acestea trebuie s poarte meniunea bun i aprobat. Prin efectele contractului se neleg raporturile juridice civile nscute din acel contract, respectiv drepturile i obligaiile aflate n coninutul acestor raporturi. Top of the Document Efectele specifice ale contractelor sinalagmatice Din reciprocitatea i interdependena obligaiilor, caracteristice pentru contractele sinalagmatice, decurg urmtoarele efecte specifice: 1. excepie de neexecutare a contractului; obligaiile reciproce ale prilor trebuie s fie executate simultan. De la aceast regul fac excepie acele contracte care prin natura lor sau datorit voinei prilor se execut altfel. Aa fiind, oricare parte contractant are dreptul s refuze executarea obligaiei proprii, atta timp ct cealalt parte, care pretinde executarea, nu execut obligaiile ce-i revin din acelai contract. Aceast posibilitate poart denumirea de excepie de neexecutare a contractului; 2. dac una din pri nu-i execut culpabil obligaiile, cealalt parte are dreptul s cear n justiie rezoluiunea sau rezilierea contractului; 3. dac un eveniment independent de voina sa mpiedic o parte contractant s-i execute obligaiile, contractul nceteaz, cealalt parte fiind exonerat de obligaiile sale. Legat de aceasta se pune problema suportrii riscurilor contractuale. Top of the Document Rezoluiunea i rezilierea contractului Prin rezoluiune se nelege desfiinarea, pe cale judiciar sau convenional, a contractului sinalagmatic cu executare uno ictu, n cazul n care nu se ndeplinesc, n mod culpabil, obligaiile asumate prin convenie, desfiinare care produce efecte retroactive. Cu alte cuvinte, rezoluiunea contractului este o sanciune a neexecutrii culpabile a unui contract sinalagmatic cu executare imediat, constnd n desfiinarea retroactiv a acestuia i repunerea prilor n situaia avut anterior ncheierii contractului.
179

Rezoluiunea contractului i nulitatea Dei ambele au ca efect desfiinarea retroactiv a contractului, ntre rezoluiune i nulitate exist i importante deosebiri. Astfel, n timp ce cauzele nulitii sunt ntotdeauna concomitente cu momentul ncheierii contractului, cauza rezoluiunii este ntotdeauna posterioar ncheierii contractului. Nulitatea se ntemeiaz pe ideea c un contract nu a fost valabil ncheiat, pe cnd rezoluiunea are ca premis un contract perfect valabil ncheiat, care ns nu a fost executat din culpa uneia dintre pri. Temeiul juridic al rezoluiunii contractului n doctrin, s-a afirmat c rezoluiunea contractului este o sanciune civil, garanie a respectri contractului, de natur a contribui la executarea ntocmai i cu bun-credin, a obligaiilor contractuale. Majoritatea autorilor consider ns c temeiul juridic al rezoluiunii l constituie reciprocitatea i interdependena obligaiilor din contractul sinalagmatic, mprejurarea c fiecare dintre obligaiile reciproce este cauza juridic a celeilalte. Rezoluiunea judiciar Potrivit art. 1021 Cod civil, rezoluiunea nu opereaz de drept. Partea ndreptit trebuie s se adreseze instanei judectoreti cu o aciune n rezoluiune. n aceste condiii, legea recunoate instanei dreptul de a verifica i aprecia cauzele rezoluiunii, putnd, dup caz, s acorde un termen de graie prii acionate. Aciunea n rezoluiune poate fi introdus de partea n privina creia angajamentul nu s-a realizat precum i de avnzii ei cauz. Dac s-ar recunoate o asemenea aciune prii care nu-i execut obligaia, ar nsemna s i se acorde o prim de ncurajare, o cale nejustificat de a se desprinde din raportul contractual la care a convenit, ceea ce ar constitui o nfrngere de neadmis a principiului obligativitii contractelor. Condiiile exercitrii aciunii n rezoluiune Pentru admiterea aciunii avnd ca obiect rezoluiunea unui contract se cer ndeplinite urmtoarele condiii: - una dintre pri s nu-i fi executat obligaiile sale; - neexecutarea s fi fost imputabil prii care nu i-a ndeplinit obligaia. Dac neexecutare s-a datorat unei cauze fortuite,
180

independente de voina debitorului, nu se va pune problema rezoluiunii, ci aceea a riscului contractului; - debitorul obligaiei neexecutate s fi fost pus n ntrziere, n condiiile prevzute de lege. Punerea n ntrziere este foarte important, pentru a putea dovedi refuzul de executare a obligaiilor de ctre cealalt parte contractant. Instana judectoreasc, constatnd ndeplinirea acestor condiii, urmeaz s se pronune asupra rezoluiunii contractului. Rezoluiunea convenional Clauzele contractuale exprese prin care prile prevd rezoluiunea contractului pentru neexecutarea obligaiilor uneia din ele se numesc pacte comisorii. Aceste clauze sau pacte comisorii exprese nu trebuie confundate cu condiia rezolutorie expres care constituie o modalitate a contractului. n cazul condiiei rezolutorii, rezoluiunea depinde de un eveniment viitor i nesigur, strin de comportamentul debitorului i nu are caracter sancionator. Dimpotriv, n cazul pactului comisoriu, rezoluiunea se datoreaz neexecutrii obligaiilor contractuale de ctre debitor i se pune n valoare la iniiativa creditorului. Avnd n vedere consecinele lor asupra fiinei contractelor, pactele comisorii sunt interpretate de practica judiciar restrictiv i cu mai mare severitate. Intenia prilor de a stipula o asemenea clauz trebuie s rezulte fr echivoc din cuprinsul actului juridic. Dup modul n care sunt redactate, respectiv intensitatea cu care produc efectele rezoluiunii, pactele comisorii sunt de patru tipuri:

Pactul comisoriu de gradul I este clauza contractual prin care prile prevd c, n cazul n care una dintre ele nu execut prestaiile ce le datoreaz, contractul se desfiineaz; Pactul comisoriu de gradul II este clauza prin care prile convin c n cazul n care o parte nu-i execut obligaiile, cealalt parte este n drept s considere contractul ca desfiinat. Instana sesizat de partea care nu i-a executat obligaia va putea totui s constate c, dei obligaia nu a fost ndeplinit la termen totui ea a fost executat nainte de a fi avut loc declaraia de rezoluiune. Astfel, instana nu poate acorda un termen de graie, dar va putea s constate c rezoluiunea nu a avut loc; Pactul comisoriu de gradul III const n clauza prin care se prevede c, n cazul n care una dintre pri nu i va executa obligaiile sale,

181

contractul se consider rezolvit de plin drept. Aceasta nseamn c instana de judecat nu este ndreptit s acorde termen de graie i s se pronune referitor la oportunitatea rezoluiunii contractului. Pactul comisoriu de gradul IV este acea clauz contractual prin care prile prevd c, n cazul neexecutrii obligaiei, contractul se consider desfiinat de drept, fr a mai fi necesar punerea n ntrziere i fr intervenia instanei de judecat. O asemenea stipulaie are drept efect desfiinarea necondiionat a contractului, de ndat ce a expirat termenul de executare, fr ca obligaia s fi fost adus la ndeplinire. Instana de judecat sesizat de una dintre pri nu va avea alt posibilitate dect aceea de a constata faptul c rezoluiunea contractului a operat de plin drept. n legtur cu toate pactele comisorii este necesar a fi fcut observaia general c singurul n drept a aprecia dac este cazul s se aplice rezoluiunea este creditorul care i-a executat sau se declar gat s-i execute obligaiile. nscrierea n contract a unui pact comisoriu expres nu nltur posibilitatea acestuia de a cere executarea silit a contractului i de a nu se ajunge la rezoluiune. Debitorul care nu i-a executat obligaiile nu are dreptul de a pretinde rezoluiunea contractului, chiar dac n cuprinsul acestuia a fost inserat un pact comisoriu expres de tipul cel mai sever. Efectele rezoluiunii contractului Rezoluiunea produce efecte ntre prile contractului i fa de teri. Efectul principal const n desfiinarea contractului, att pentru trecut (ex tunc), ct i pentru viitor (ex nunc). ntre pri, rezoluiunea contractului are ca efect repunerea lor n situaia anterioar, prile fiind inute s-i restituie prestaiile efcetuate n temeiul contractului desfiinat. Atunci cnd creditorul a suferit i un prejudiciu din cauza neexecutrii obligaiei de ctre cealalt parte, el are dreptul s cear, pe lng rezoluiunea contractului, obligarea debitorului la plata de daune interese. Daunele interese pot fi evaluate anticipat de prile contractante printr-o clauz penal. n caz contrar, ntinderea daunelor interese va fi stabilit de instana de judecat, conform art. 1084 Cod civil. Fa de teri, rezoluiunea contractului are ca efect desfiinarea tuturor drepturilor consfinite n favoarea lor de ctre dobnditorul bunului sau bunurilor ce au format obiectul contractului rezolvit, conform principiului resoluto jure dantis, resolvitur jus accipientis. Astfel, urmare a

182

caracterului retroactiv al rezoluiunii, dobnditorul nu putea transmite drepturi pe care nu le avea nemo plus juris ad alium transfere potest, quam ipso habet. Cu toate acestea, terii dobnditori vor putea opune dobndirea drepturilor lor prin posesie de bun credin (art. 1909 Cod civil), n cazul bunurilor mobile i prin uzucapiune, n cazul bunurilor imobile. Top of the Document Rezilierea contractului Rezilierea contractului este sanciunea care se aplic n cazul neexecutrii culpabile a unui contract cu executare succesiv. Rezilierea are ca efect desfiinarea contractului sinalagmatic, pentru cauz de neexecutare numai pentru viitor. Prestaiile executate n trecut, fiind de regul ireversibile, rmn definitiv executate. Contractul de nchiriere, de exemplu, este un contract cu execuie succesiv, n timp. Dac la un moment dat una dintre pri nu-i mai execut obligaia, cealalt parte va putea cere rezilierea contractului. Ca efect al rezilierii, efectele viitoare ale contractului nceteaz, fr ns ca aceasta s aib vreo influen asupra a tot ceea ce s-a executat pn atunci. n doctrin s-a afirmat c, se poate spune c rezoluiunea contractelor cu executare succesiv se numete reziliere. De aceea, cu excepia faptului c desfiineaz contractul numai pentru viitor, rezilierii i se aplic, sub toate celelalte aspecte, regimul juridic al rezoluiunii. Top of the Document Riscul contractului Cnd n cadrul unui contract sinalagmatic, o parte nu vrea s-i execute obligaia sa, ori este, n orice alt mod, culpabil de aceast neexecutare, este normal ca i cealalt parte s fie exonerat de executarea obligaiei sale corelative. Se poate ntmpla ns c dintr-o mprejurare independent de voina prilor, una dintre pri s se afle n imposibilitatea de a-i executa obligaia. Se pune atunci problema de a ti dac partea cealalt mai este inut s-i execute obligaia ce-i revine ori, cu alte cuvinte, cine va suporta riscul contractului n cazul imposibilitii fortuite de executare a obligaiei ce revine uneia dintre pri. Problema suportrii riscurilor contractuale a fost soluionat diferit n decursul timpului. n dreptul roman, contractele sinalagmatice aveau la baz dou stipulaii independente; de exemplu, la contractul de vnzare-cumprare,
183

stipulaia prin care vnztorul se obliga s vnd bunul cumprtorului i stipulaia prin care cumprtorul se obliga s plteasc preul vnztorului. De aceea i obligaiile izvorte din cele dou stipulaii erau independente una fa de alta. Ca urmare, pierderea fortuit a bunului nainte de predare, libera pe vnztor, nu ns i pe cumprtor, care trebuia s plteasc preul, adic s suporte riscul contractual; deci res perit emptori, care exprima aplicarea la vnzare-cumprare a adagiului res perit creditori. n dreptul medieval, soluia injust din dreptul roman, a fost nlocuit, din considerente de echitate, cu soluia res perit domino. Aceast soluie s-a transmis, cu titlu de regul, i n dreptul civil modern, ns nu n exprimarea extracontractual de res perit domino, ci n exprimarea contractual de res perit debitori. Regula menionat nseamn c debitorul obligaiei imposibil de executat nu va putea pretinde celeilalte pri s-i execute obligaia corelativ, dar nici cealalt parte nu va putea pretinde despgubiri pentru neexecutare de la debitorul obligaiei imposibil de executat. Temeiul sau fundamentul regulii res perit debitori const n caracterul reciproc i interdependent al obligailor ce revin prilor contractante. n contractele sinalagmatice, obligaia fiecrui contractant este cauza executrii obligaiei de ctre cellalt contractant. Imposibilitatea fortuit de executare a obligaiei debitorului lipsete de cauz obligaia creditorului. Cu alte cuvinte, neexecutarea obligaiei uneia dintre pri lipsete de suport juridic obligaia celeilalte care, astfel, nu va mai trebui s fie executat. Regula c riscul contractului este suportat de debitorul obligaiei imposibil de executat nu este formulat de Codul civil, dar acesta face unele aplicaii, ale regulii, n diferite materii. Astfel: - n materie de nchiriere, dac n timpul locaiunii lucrul nchiriat piere n totalitate, prin caz fortuit, contractul se consider de drept desfcut, ceea ce nseamn c locatorul nu va avea dreptul s pretind chiria de la chiria (art. 1423 Cod civil civil). Locatorul este debitorul unei obligaii imposibil de executat i va suport riscul contractului; - n materia contractului de antrepriz, dac nainte de predare, lucrul confecionat de antreprenor piere fortuit, antreprenorul nu va putea pretinde de la comitent plata pentru munca investit n confecionarea lucrului Antreprenorul are, n acest caz, calitatea de debitor al unei obligaii imposibil de executat i deci suport riscul contractului. n cazul n care obligaia devine numai parial imposibil de executat, deci nu n ntregime ca n situaiile precedente, dou situaii sunt posibile:

184

- fie soluia de a se reduce n mod corespunztor contraprestaia ce ar urma s se execute de cealalt parte, ceea ce nseamn c debitorul obligaiei imposibil de executat suport riscul contractului n msura obligaiei neexecutate de el; - fie soluia desfiinrii sau desfacerii n ntregime a contractului, dac parte ce ar putea fi executat nu asigur scopul pentru care contractul a fost ncheiat. n aceast situaie riscul contractului este suportat integral de ctre debitorul obligaiei imposibil de executat. Regula riscurilor contractuale se ntemeiaz pe voina prezumat a prilor care s-au obligat fiecare numai n consideraia executrii obligaiei corelative, motiv pentru care aceast regul, care pune riscurile n sarcina debitorului obligaiei a crei executare a devenit imposibil, nu are caracter imperativ, aa nct prile pot conveni cu privire la sarcina riscurilor contractuale, de pild, pentru a o impune creditorului. Cazul fortuit, care determin aplicarea regulii riscului contractual, produce efecte retroactiv, n sensul c ambele obligaii se consider ca i cum nu au existat niciodat. Suportarea riscurilor n contractele sinalagmatice translative de proprietate Riscul contractului capt o soluie specific n cazul n care este vorba de un contract sinalagmatic translativ de proprietate privind un bun cert. O asemenea problem se pune n situaia n care lucrul care a fcut obiectul contractului a pierit dintr-o cauz fortuit, nainte de a fi fort predat de ctre transmitor. Regula consacrat n legislaie este aceea c n cazul contractelor translative de proprietate, riscul contractului l suport acea parte care avea calitatea de proprietar al lucrului la momentul pieirii fortuite a acestuia (res perit domino). Cu privire la transmiterea proprietii unui lucru cert, art. 971 Cod civil dispune: n contractele ce au ca obiect translaia proprietii, sau a unui alt drept real, proprietatea sau dreptul se transmit prin efectul consimmntului prilor, i lucrul rmne n rizico-pericolul dobnditorului, chiar dac nu i s-a fcut tradiiunea lucrului. Codul civil face aplicaia practic a aceste reguli n materia contractului de vnzare-cumprare, conform dispoziiilor art. 1295 alin. 1: vinderea este perfect ntre pri i proprietatea este de drept strmutat la cumprtor, n privina vnztorului, ndat ce prile s-au nvoit asupra

185

lucrului i asupra preului, dei lucrul nc nu se va fi predat i preul nc nu se va fi numrat. n cazul n care obiectul contractului sunt bunuri de gen, transferul dreptului de proprietate opereaz numai odat cu predarea ctre cumprtor, deoarece ca regul, numai n acest moment se realizeaz individualizarea bunurilor. n consecin, n cazul bunurilor de gen, dac pn la predare intervine o imposibilitate de executare, riscul contractului va fi suportat de debitorul obligaiei imposibil de executat, adic de vnztor. Pieirea unor bunuri de gen nu nltur obligaia vnztorului de a-i executa n natur obligaia. Chiar dac toate bunurile din patrimoniul vnztorului de genul celor vndute au pierit n mod fortuit, vnztorul este obligat s-i procure altele, de acelai fel, spre a-i executa obligaia (genera non pereunt). n caz de neexecutare vnztorul poate fi obligat la plata de despgubiri. Riscul contractului va fi suportat de ctre vnztor i atunci cnd, dei este vorba de un bun cert, nainte de pieirea lucrului, vnztorul fusese pus n ntrziere ntruct nu i executase la termenul prevzut, obligaia de predare, n acest sens fiind dispoziiile art. 1074 alin. 2 Cod civil care menioneaz expres c lucrul este n rizico-pericolul creditorului, afar dac debitorul este n ntrziere; n acest caz rizico-pericolul este al debitorului. Debitorul pus n ntrziere poate scpa de urmrile riscului numai dac dovedete c lucrul ar fi pierit chiar dac ar fi fost predat cumprtorului la termen (art. 1156 alin. 2 Cod civil). n cazul n care, dei este vorba de bunuri certe, transferul proprietii nu se produce la ncheierea contractului, ci ulterior, iar bunul piere nainte de a se fi operat transferul proprietii, riscul contractului va fi suportat de ctre vnztor, att ca aplicare a principiului res perit domino, ct i pentru c el este debitorul obligaiei imposibil de executat. Astfel, de exemplu: - n cazul vnzrii lucrurilor viitoare, transferul proprietii opereaz la predare; - prile au convenit transmiterea proprietii la o dat ulterioar ncheierii contractului; - n sistemul de carte funciar, transferul opereaz n momentul ntabulrii. Drept urmare, prin nscriere n carte funciar dreptul de proprietate se transmite att n raporturile dintre pri, ct i fa de teri. Cu toate acestea riscurile trec asupra dobnditorului, chiar mai nainte de ntabularea dreptului de proprietate n favoarea dobnditorului, i anume din momentul n care nstrintorul i-a ndeplinit obligaia sa prin punerea n

186

posesie a dobnditorului i predarea nscrisurilor necesare pentru nscrierea dreptului transmis. O situaie deosebit apare n cazul n care transferul proprietii este afectat de o condiie. Astfel, urmeaz a se distinge dup cum este vorba de o condiie suspensiv sau de o condiie rezolutorie. n cazul n care vnzarea a fost ncheiat sub condiie suspensiv, transmiterea proprietii lucrului individual determinat este subordonat realizrii condiiei. Dac lucrul piere n mod fortuit pendente conditione, legea dispune c riscul l va suporta vnztorul, acesta nemaifiind n msur s-i execute obligaia la mplinirea condiiei., iar cumprtorul nu va fi obligat s plteasc preul, chiar dac se mplinete condiia (art. 1018 Cod civil). Dac pendente conditione lucrul a pierit numai n parte, cumprtorul este obligat s-l primeasc n starea n care se gsete, fr a putea obine vreo reducere a preului (art. 1018 alin. 3 Cod civil). Dac vnzarea s-a fcut sub condiie rezolutorie, cumprtorul unui lucru individual determinat devine proprietar din momentul ncheierii contractului i se afl n aceeai situaie n care se gsete vnztorul n contractul ncheiat sub condiie suspensiv. Dac lucrul piere mai nainte de realizarea condiiei rezolutorii, riscul l suport cumprtorul, proprietar sub condiie rezolutorie, care va trebui s plteasc deci preul, dei dreptul su de proprietate este desfiinat cu efect retroactiv din momentul ncheierii contractului. n concluzie se poate afirma c ori de cte ori transferul unui bun este afectat de o condiie, iar bunul piere pendente conditione, riscul contractului va fi suportat de ctre acea parte care are calitatea de proprietar sub condiie rezolutorie. Top of the Document

(capitolul IV/1 din bibliografie)

1. Contractul: - efectele specifice ale contractelor sinalagmatice: -exceptia de neexecutare a contractului, -rezolutiunea si -rezilierea contractului, -riscul contractului;

187

EFECTELE SPECIFICE ALE CONTRACTELOR SINALAGMATICE

Codul civil definete n art. 942 contractul ca fiind acordul ntre dou sau mai multe persoane spre a constitui sau stinge ntre dnii un raport juridic. Deoarece Codul civil se refer la noiunea larg a efectelor contractului, unii autori au definit contractul sau convenia ca fiind acordul ntre dou sau mai multe persoane n scopul de a produce efecte juridice. O definiie cuprinztoare este aceea potrivit creia : prin contract se nelege acordul de voin ntre dou sau mai multe persoane, prin care se nasc, se modific sau se sting drepturi i obligaii, adic un raport juridic de obligaii i, n sfrit, potrivit altor autori, contractul este acordul de voin care d natere, modific sau stinge drepturi i obligaii. n raport de coninutul lor, contractele se clasific n contracte unilaterale i contracte bilaterale (sinalagmatice). Contractul unilateral este acel contract care d natere la obligaii numai n sarcina unei pri. Potrivit art. 944 Cod civil contractul este unilateral cnd una sau mai multe persoane se oblig ctre una sau mai multe persoane, fr ca acestea din urm s se oblige. De exemplu, sunt contacte unilaterale contractul de donaie, contractul de mprumut, contractul de gaj, contractul de depozit gratuit. Contractul unilateral nu se confund cu actul juridic unilateral, care este rezultatul voinei unei singure pri. Astfel, contractul unilateral se formeaz n baza acordului de voin dintre pri, chiar dac ulterior se stabilesc obligaii numai n sarcina unei dintre pri, n timp ce actul unilateral presupune o singur manifestare de voin. Contractul bilateral (sinalagmatic), dup definiia dat n art. 943 Cod civil, este acel contract n care prile se oblig reciproc una ctre alta. Acest tip de contract se caracterizeaz prin reciprocitatea i interdependena obligaiilor. Contractul bilateral (sinalagmatic), dup definiia dat n art. 943 Cod civil, este acel contract n care prile se oblig reciproc una ctre alta. Acest tip de contract se caracterizeaz prin reciprocitatea i interdependena obligaiilor. Sunt contracte bilaterale contractul de vnzare, contractul de nchiriere, contractul de transport.
188

De exemplu, n cazul contractului de vnzare cumprare, vnztorul este creditorul obligaiei de plat a preului i debitorul obligaiei de predare a lucrului vndut, iar cumprtorul este creditorul obligaiei de predare a lucrului vndut i debitorul obligaiei de plat a preului. Importana clasificrii contractelor n unilaterale sau bilaterale : din punct de vedere al efectelor, numai n cazul contractelor sinalagmatice ntlnim excepia de neexecutare, rezoluiunea, rezilierea i riscul contractului; din punct de vedere al probelor, nscrisurile sub semntur privat prin care se constat contracte sinalagmatice trebuie s fie fcute, conform art. 1179 Cod civil, n dublu exemplar; n cazul contractelor unilaterale avnd ca obiect obligaia de plat a unei sume de bani sau de a da o cantitate de bunuri de gen, conform art. 1180 Cod civil, acestea trebuie s poarte meniunea bun i aprobat. Prin efectele contractului se neleg raporturile juridice civile nscute din acel contract, respectiv drepturile i obligaiile aflate n coninutul acestor raporturi. Top of the Document Efectele specifice ale contractelor sinalagmatice Din reciprocitatea i interdependena obligaiilor, caracteristice pentru contractele sinalagmatice, decurg urmtoarele efecte specifice: 4. excepie de neexecutare a contractului; obligaiile reciproce ale prilor trebuie s fie executate simultan. De la aceast regul fac excepie acele contracte care prin natura lor sau datorit voinei prilor se execut altfel. Aa fiind, oricare parte contractant are dreptul s refuze executarea obligaiei proprii, atta timp ct cealalt parte, care pretinde executarea, nu execut obligaiile ce-i revin din acelai contract. Aceast posibilitate poart denumirea de excepie de neexecutare a contractului; 5. dac una din pri nu-i execut culpabil obligaiile, cealalt parte are dreptul s cear n justiie rezoluiunea sau rezilierea contractului; 6. dac un eveniment independent de voina sa mpiedic o parte contractant s-i execute obligaiile, contractul nceteaz, cealalt parte fiind exonerat de obligaiile sale. Legat de aceasta se pune problema suportrii riscurilor contractuale.
189

Top of the Document Rezoluiunea i rezilierea contractului Prin rezoluiune se nelege desfiinarea, pe cale judiciar sau convenional, a contractului sinalagmatic cu executare uno ictu, n cazul n care nu se ndeplinesc, n mod culpabil, obligaiile asumate prin convenie, desfiinare care produce efecte retroactive. Cu alte cuvinte, rezoluiunea contractului este o sanciune a neexecutrii culpabile a unui contract sinalagmatic cu executare imediat, constnd n desfiinarea retroactiv a acestuia i repunerea prilor n situaia avut anterior ncheierii contractului. Rezoluiunea contractului i nulitatea Dei ambele au ca efect desfiinarea retroactiv a contractului, ntre rezoluiune i nulitate exist i importante deosebiri. Astfel, n timp ce cauzele nulitii sunt ntotdeauna concomitente cu momentul ncheierii contractului, cauza rezoluiunii este ntotdeauna posterioar ncheierii contractului. Nulitatea se ntemeiaz pe ideea c un contract nu a fost valabil ncheiat, pe cnd rezoluiunea are ca premis un contract perfect valabil ncheiat, care ns nu a fost executat din culpa uneia dintre pri. Temeiul juridic al rezoluiunii contractului n doctrin, s-a afirmat c rezoluiunea contractului este o sanciune civil, garanie a respectri contractului, de natur a contribui la executarea ntocmai i cu bun-credin, a obligaiilor contractuale. Majoritatea autorilor consider ns c temeiul juridic al rezoluiunii l constituie reciprocitatea i interdependena obligaiilor din contractul sinalagmatic, mprejurarea c fiecare dintre obligaiile reciproce este cauza juridic a celeilalte. Rezoluiunea judiciar Potrivit art. 1021 Cod civil, rezoluiunea nu opereaz de drept. Partea ndreptit trebuie s se adreseze instanei judectoreti cu o aciune n rezoluiune. n aceste condiii, legea recunoate instanei dreptul de a verifica i aprecia cauzele rezoluiunii, putnd, dup caz, s acorde un termen de graie prii acionate. Aciunea n rezoluiune poate fi introdus de partea n privina creia angajamentul nu s-a realizat precum i de avnzii ei cauz. Dac s-ar
190

recunoate o asemenea aciune prii care nu-i execut obligaia, ar nsemna s i se acorde o prim de ncurajare, o cale nejustificat de a se desprinde din raportul contractual la care a convenit, ceea ce ar constitui o nfrngere de neadmis a principiului obligativitii contractelor. Condiiile exercitrii aciunii n rezoluiune Pentru admiterea aciunii avnd ca obiect rezoluiunea unui contract se cer ndeplinite urmtoarele condiii: - una dintre pri s nu-i fi executat obligaiile sale; - neexecutarea s fi fost imputabil prii care nu i-a ndeplinit obligaia. Dac neexecutare s-a datorat unei cauze fortuite, independente de voina debitorului, nu se va pune problema rezoluiunii, ci aceea a riscului contractului; - debitorul obligaiei neexecutate s fi fost pus n ntrziere, n condiiile prevzute de lege. Punerea n ntrziere este foarte important, pentru a putea dovedi refuzul de executare a obligaiilor de ctre cealalt parte contractant. Instana judectoreasc, constatnd ndeplinirea acestor condiii, urmeaz s se pronune asupra rezoluiunii contractului. Rezoluiunea convenional Clauzele contractuale exprese prin care prile prevd rezoluiunea contractului pentru neexecutarea obligaiilor uneia din ele se numesc pacte comisorii. Aceste clauze sau pacte comisorii exprese nu trebuie confundate cu condiia rezolutorie expres care constituie o modalitate a contractului. n cazul condiiei rezolutorii, rezoluiunea depinde de un eveniment viitor i nesigur, strin de comportamentul debitorului i nu are caracter sancionator. Dimpotriv, n cazul pactului comisoriu, rezoluiunea se datoreaz neexecutrii obligaiilor contractuale de ctre debitor i se pune n valoare la iniiativa creditorului. Avnd n vedere consecinele lor asupra fiinei contractelor, pactele comisorii sunt interpretate de practica judiciar restrictiv i cu mai mare severitate. Intenia prilor de a stipula o asemenea clauz trebuie s rezulte fr echivoc din cuprinsul actului juridic. Dup modul n care sunt redactate, respectiv intensitatea cu care produc efectele rezoluiunii, pactele comisorii sunt de patru tipuri:

191

Pactul comisoriu de gradul I este clauza contractual prin care prile prevd c, n cazul n care una dintre ele nu execut prestaiile ce le datoreaz, contractul se desfiineaz; Pactul comisoriu de gradul II este clauza prin care prile convin c n cazul n care o parte nu-i execut obligaiile, cealalt parte este n drept s considere contractul ca desfiinat. Instana sesizat de partea care nu i-a executat obligaia va putea totui s constate c, dei obligaia nu a fost ndeplinit la termen totui ea a fost executat nainte de a fi avut loc declaraia de rezoluiune. Astfel, instana nu poate acorda un termen de graie, dar va putea s constate c rezoluiunea nu a avut loc; Pactul comisoriu de gradul III const n clauza prin care se prevede c, n cazul n care una dintre pri nu i va executa obligaiile sale, contractul se consider rezolvit de plin drept. Aceasta nseamn c instana de judecat nu este ndreptit s acorde termen de graie i s se pronune referitor la oportunitatea rezoluiunii contractului. Pactul comisoriu de gradul IV este acea clauz contractual prin care prile prevd c, n cazul neexecutrii obligaiei, contractul se consider desfiinat de drept, fr a mai fi necesar punerea n ntrziere i fr intervenia instanei de judecat. O asemenea stipulaie are drept efect desfiinarea necondiionat a contractului, de ndat ce a expirat termenul de executare, fr ca obligaia s fi fost adus la ndeplinire. Instana de judecat sesizat de una dintre pri nu va avea alt posibilitate dect aceea de a constata faptul c rezoluiunea contractului a operat de plin drept. n legtur cu toate pactele comisorii este necesar a fi fcut observaia general c singurul n drept a aprecia dac este cazul s se aplice rezoluiunea este creditorul care i-a executat sau se declar gat s-i execute obligaiile. nscrierea n contract a unui pact comisoriu expres nu nltur posibilitatea acestuia de a cere executarea silit a contractului i de a nu se ajunge la rezoluiune. Debitorul care nu i-a executat obligaiile nu are dreptul de a pretinde rezoluiunea contractului, chiar dac n cuprinsul acestuia a fost inserat un pact comisoriu expres de tipul cel mai sever. Efectele rezoluiunii contractului Rezoluiunea produce efecte ntre prile contractului i fa de teri. Efectul principal const n desfiinarea contractului, att pentru trecut (ex tunc), ct i pentru viitor (ex nunc).

192

ntre pri, rezoluiunea contractului are ca efect repunerea lor n situaia anterioar, prile fiind inute s-i restituie prestaiile efcetuate n temeiul contractului desfiinat. Atunci cnd creditorul a suferit i un prejudiciu din cauza neexecutrii obligaiei de ctre cealalt parte, el are dreptul s cear, pe lng rezoluiunea contractului, obligarea debitorului la plata de daune interese. Daunele interese pot fi evaluate anticipat de prile contractante printr-o clauz penal. n caz contrar, ntinderea daunelor interese va fi stabilit de instana de judecat, conform art. 1084 Cod civil. Fa de teri, rezoluiunea contractului are ca efect desfiinarea tuturor drepturilor consfinite n favoarea lor de ctre dobnditorul bunului sau bunurilor ce au format obiectul contractului rezolvit, conform principiului resoluto jure dantis, resolvitur jus accipientis. Astfel, urmare a caracterului retroactiv al rezoluiunii, dobnditorul nu putea transmite drepturi pe care nu le avea nemo plus juris ad alium transfere potest, quam ipso habet. Cu toate acestea, terii dobnditori vor putea opune dobndirea drepturilor lor prin posesie de bun credin (art. 1909 Cod civil), n cazul bunurilor mobile i prin uzucapiune, n cazul bunurilor imobile. Top of the Document Rezilierea contractului Rezilierea contractului este sanciunea care se aplic n cazul neexecutrii culpabile a unui contract cu executare succesiv. Rezilierea are ca efect desfiinarea contractului sinalagmatic, pentru cauz de neexecutare numai pentru viitor. Prestaiile executate n trecut, fiind de regul ireversibile, rmn definitiv executate. Contractul de nchiriere, de exemplu, este un contract cu execuie succesiv, n timp. Dac la un moment dat una dintre pri nu-i mai execut obligaia, cealalt parte va putea cere rezilierea contractului. Ca efect al rezilierii, efectele viitoare ale contractului nceteaz, fr ns ca aceasta s aib vreo influen asupra a tot ceea ce s-a executat pn atunci. n doctrin s-a afirmat c, se poate spune c rezoluiunea contractelor cu executare succesiv se numete reziliere. De aceea, cu excepia faptului c desfiineaz contractul numai pentru viitor, rezilierii i se aplic, sub toate celelalte aspecte, regimul juridic al rezoluiunii. Top of the Document

193

Riscul contractului Cnd n cadrul unui contract sinalagmatic, o parte nu vrea s-i execute obligaia sa, ori este, n orice alt mod, culpabil de aceast neexecutare, este normal ca i cealalt parte s fie exonerat de executarea obligaiei sale corelative. Se poate ntmpla ns c dintr-o mprejurare independent de voina prilor, una dintre pri s se afle n imposibilitatea de a-i executa obligaia. Se pune atunci problema de a ti dac partea cealalt mai este inut s-i execute obligaia ce-i revine ori, cu alte cuvinte, cine va suporta riscul contractului n cazul imposibilitii fortuite de executare a obligaiei ce revine uneia dintre pri. Problema suportrii riscurilor contractuale a fost soluionat diferit n decursul timpului. n dreptul roman, contractele sinalagmatice aveau la baz dou stipulaii independente; de exemplu, la contractul de vnzare-cumprare, stipulaia prin care vnztorul se obliga s vnd bunul cumprtorului i stipulaia prin care cumprtorul se obliga s plteasc preul vnztorului. De aceea i obligaiile izvorte din cele dou stipulaii erau independente una fa de alta. Ca urmare, pierderea fortuit a bunului nainte de predare, libera pe vnztor, nu ns i pe cumprtor, care trebuia s plteasc preul, adic s suporte riscul contractual; deci res perit emptori, care exprima aplicarea la vnzare-cumprare a adagiului res perit creditori. n dreptul medieval, soluia injust din dreptul roman, a fost nlocuit, din considerente de echitate, cu soluia res perit domino. Aceast soluie s-a transmis, cu titlu de regul, i n dreptul civil modern, ns nu n exprimarea extracontractual de res perit domino, ci n exprimarea contractual de res perit debitori. Regula menionat nseamn c debitorul obligaiei imposibil de executat nu va putea pretinde celeilalte pri s-i execute obligaia corelativ, dar nici cealalt parte nu va putea pretinde despgubiri pentru neexecutare de la debitorul obligaiei imposibil de executat. Temeiul sau fundamentul regulii res perit debitori const n caracterul reciproc i interdependent al obligailor ce revin prilor contractante. n contractele sinalagmatice, obligaia fiecrui contractant este cauza executrii obligaiei de ctre cellalt contractant. Imposibilitatea fortuit de executare a obligaiei debitorului lipsete de cauz obligaia creditorului. Cu alte cuvinte, neexecutarea obligaiei uneia dintre pri lipsete de suport juridic obligaia celeilalte care, astfel, nu va mai trebui s fie executat.

194

Regula c riscul contractului este suportat de debitorul obligaiei imposibil de executat nu este formulat de Codul civil, dar acesta face unele aplicaii, ale regulii, n diferite materii. Astfel: - n materie de nchiriere, dac n timpul locaiunii lucrul nchiriat piere n totalitate, prin caz fortuit, contractul se consider de drept desfcut, ceea ce nseamn c locatorul nu va avea dreptul s pretind chiria de la chiria (art. 1423 Cod civil civil). Locatorul este debitorul unei obligaii imposibil de executat i va suport riscul contractului; - n materia contractului de antrepriz, dac nainte de predare, lucrul confecionat de antreprenor piere fortuit, antreprenorul nu va putea pretinde de la comitent plata pentru munca investit n confecionarea lucrului Antreprenorul are, n acest caz, calitatea de debitor al unei obligaii imposibil de executat i deci suport riscul contractului. n cazul n care obligaia devine numai parial imposibil de executat, deci nu n ntregime ca n situaiile precedente, dou situaii sunt posibile: - fie soluia de a se reduce n mod corespunztor contraprestaia ce ar urma s se execute de cealalt parte, ceea ce nseamn c debitorul obligaiei imposibil de executat suport riscul contractului n msura obligaiei neexecutate de el; - fie soluia desfiinrii sau desfacerii n ntregime a contractului, dac parte ce ar putea fi executat nu asigur scopul pentru care contractul a fost ncheiat. n aceast situaie riscul contractului este suportat integral de ctre debitorul obligaiei imposibil de executat. Regula riscurilor contractuale se ntemeiaz pe voina prezumat a prilor care s-au obligat fiecare numai n consideraia executrii obligaiei corelative, motiv pentru care aceast regul, care pune riscurile n sarcina debitorului obligaiei a crei executare a devenit imposibil, nu are caracter imperativ, aa nct prile pot conveni cu privire la sarcina riscurilor contractuale, de pild, pentru a o impune creditorului. Cazul fortuit, care determin aplicarea regulii riscului contractual, produce efecte retroactiv, n sensul c ambele obligaii se consider ca i cum nu au existat niciodat. Suportarea riscurilor n contractele sinalagmatice translative de proprietate Riscul contractului capt o soluie specific n cazul n care este vorba de un contract sinalagmatic translativ de proprietate privind un bun cert.

195

O asemenea problem se pune n situaia n care lucrul care a fcut obiectul contractului a pierit dintr-o cauz fortuit, nainte de a fi fort predat de ctre transmitor. Regula consacrat n legislaie este aceea c n cazul contractelor translative de proprietate, riscul contractului l suport acea parte care avea calitatea de proprietar al lucrului la momentul pieirii fortuite a acestuia (res perit domino). Cu privire la transmiterea proprietii unui lucru cert, art. 971 Cod civil dispune: n contractele ce au ca obiect translaia proprietii, sau a unui alt drept real, proprietatea sau dreptul se transmit prin efectul consimmntului prilor, i lucrul rmne n rizico-pericolul dobnditorului, chiar dac nu i s-a fcut tradiiunea lucrului. Codul civil face aplicaia practic a aceste reguli n materia contractului de vnzare-cumprare, conform dispoziiilor art. 1295 alin. 1: vinderea este perfect ntre pri i proprietatea este de drept strmutat la cumprtor, n privina vnztorului, ndat ce prile s-au nvoit asupra lucrului i asupra preului, dei lucrul nc nu se va fi predat i preul nc nu se va fi numrat. n cazul n care obiectul contractului sunt bunuri de gen, transferul dreptului de proprietate opereaz numai odat cu predarea ctre cumprtor, deoarece ca regul, numai n acest moment se realizeaz individualizarea bunurilor. n consecin, n cazul bunurilor de gen, dac pn la predare intervine o imposibilitate de executare, riscul contractului va fi suportat de debitorul obligaiei imposibil de executat, adic de vnztor. Pieirea unor bunuri de gen nu nltur obligaia vnztorului de a-i executa n natur obligaia. Chiar dac toate bunurile din patrimoniul vnztorului de genul celor vndute au pierit n mod fortuit, vnztorul este obligat s-i procure altele, de acelai fel, spre a-i executa obligaia (genera non pereunt). n caz de neexecutare vnztorul poate fi obligat la plata de despgubiri. Riscul contractului va fi suportat de ctre vnztor i atunci cnd, dei este vorba de un bun cert, nainte de pieirea lucrului, vnztorul fusese pus n ntrziere ntruct nu i executase la termenul prevzut, obligaia de predare, n acest sens fiind dispoziiile art. 1074 alin. 2 Cod civil care menioneaz expres c lucrul este n rizico-pericolul creditorului, afar dac debitorul este n ntrziere; n acest caz rizico-pericolul este al debitorului. Debitorul pus n ntrziere poate scpa de urmrile riscului numai dac dovedete c lucrul ar fi pierit chiar dac ar fi fost predat cumprtorului la termen (art. 1156 alin. 2 Cod civil).
196

n cazul n care, dei este vorba de bunuri certe, transferul proprietii nu se produce la ncheierea contractului, ci ulterior, iar bunul piere nainte de a se fi operat transferul proprietii, riscul contractului va fi suportat de ctre vnztor, att ca aplicare a principiului res perit domino, ct i pentru c el este debitorul obligaiei imposibil de executat. Astfel, de exemplu: - n cazul vnzrii lucrurilor viitoare, transferul proprietii opereaz la predare; - prile au convenit transmiterea proprietii la o dat ulterioar ncheierii contractului; - n sistemul de carte funciar, transferul opereaz n momentul ntabulrii. Drept urmare, prin nscriere n carte funciar dreptul de proprietate se transmite att n raporturile dintre pri, ct i fa de teri. Cu toate acestea riscurile trec asupra dobnditorului, chiar mai nainte de ntabularea dreptului de proprietate n favoarea dobnditorului, i anume din momentul n care nstrintorul i-a ndeplinit obligaia sa prin punerea n posesie a dobnditorului i predarea nscrisurilor necesare pentru nscrierea dreptului transmis. O situaie deosebit apare n cazul n care transferul proprietii este afectat de o condiie. Astfel, urmeaz a se distinge dup cum este vorba de o condiie suspensiv sau de o condiie rezolutorie. n cazul n care vnzarea a fost ncheiat sub condiie suspensiv, transmiterea proprietii lucrului individual determinat este subordonat realizrii condiiei. Dac lucrul piere n mod fortuit pendente conditione, legea dispune c riscul l va suporta vnztorul, acesta nemaifiind n msur s-i execute obligaia la mplinirea condiiei., iar cumprtorul nu va fi obligat s plteasc preul, chiar dac se mplinete condiia (art. 1018 Cod civil). Dac pendente conditione lucrul a pierit numai n parte, cumprtorul este obligat s-l primeasc n starea n care se gsete, fr a putea obine vreo reducere a preului (art. 1018 alin. 3 Cod civil). Dac vnzarea s-a fcut sub condiie rezolutorie, cumprtorul unui lucru individual determinat devine proprietar din momentul ncheierii contractului i se afl n aceeai situaie n care se gsete vnztorul n contractul ncheiat sub condiie suspensiv. Dac lucrul piere mai nainte de realizarea condiiei rezolutorii, riscul l suport cumprtorul, proprietar sub condiie rezolutorie, care va trebui s plteasc deci preul, dei dreptul su de proprietate este desfiinat cu efect retroactiv din momentul ncheierii contractului.

197

n concluzie se poate afirma c ori de cte ori transferul unui bun este afectat de o condiie, iar bunul piere pendente conditione, riscul contractului va fi suportat de ctre acea parte care are calitatea de proprietar sub condiie rezolutorie. Top of the Document

(capitolul IV/3 din bibliografie) Fapta ilicit cauzatoare de prejudicii


3. Fapta ilicit cauzatoare de prejudicii -rspunderea civil delictual: -prejudiciul -fapta ilicita -vinovatia -capacitatea delictuala - rspunderea pentru fapta proprie; -pentru fapta altei persoane - rspunderea printilor pentru prejudiciile cauzate de copiii lor minori; - rspunderea comitentilor pentru faptele prepusilor; - rspunderea institutorilor si artizanilor pentru faptele elevilor si ucenicilor; - rspunderea pentru prejudiciile cauzate de animale; - rspunderea pentru prejudiciile cauzate prin ruina edificiului; - rspunderea pentru prejudiciile cauzate de lucruri n general. RSPUNDEREA CIVIL DELICTUAL PENTRU FAPTA PROPRIE 1. Noiunea de rspundere civil Rspunderea civil este o form a rspunderii juridice, care const ntr-un raport juridic obligaional, conform cruia o persoan are datoria de a repara prejudiciul cauzat alteia prin fapta sa sau prejudiciul de care este inut rspunztoare prin dispoziiile legale.

198

ntr-o alt formulare25, rspunderea civil a fost definit ca fiind o instituie juridic alctuit din totalitatea normelor de drept prin care se reglementeaz obligaia oricrei persoane de a repara prejudiciul cauzat altuia prin fapta sa extracontractual sau contractual, ori pentru care este chemat de lege s rspund. Rspunderea civil este de dou feluri: rspundere civil contractual; rspundere civil delictual. Rspunderea civil contractual apare n cazul nerespectrii clauzelor unei convenii. Top of the Document Rspunderea civil delictual se concretizeaz ntr-o obligaie de reparare a unui prejudiciu cauzat printr-o fapt ilicit. 2. Reglementarea legal a rspunderii civile delictuale Rspunderea civil delictual este reglementat de art. 9981003 Cod civil. Potrivit art. 998 Cod civil, orice fapt a omului, care cauzeaz altuia prejudiciu, oblig pe acela din a crui greeal s-a ocazionat, a-l repara, iar art. 999 Cod civil precizeaz c omul este responsabil nu numai pentru prejudiciul ce a cauzat prin fapta sa, dar i de acela ce a cauzat prin neglijena sau imprudena sa. 3. Natura juridic a rspunderii civile delictuale Fapta ilicit declaneaz o rspundere civil delictual, al crei coninut l constituie obligaia civil de reparare a prejudiciului cauzat Rspunderea civil delictual este o sanciune specific dreptului civil care se aplic pentru svrirea unei fapte ilicite cauzatoare de prejudicii, nu n considerarea persoanei care a svrit fapta ilicit, ci a patrimoniului acesteia. 4. Felurile rspunderii civile delictuale Rspunderea civil delictual este de mai multe feluri, respectiv: rspunderea pentru fapta proprie (art. 998 -999 Cod civil); rspunderea pentru fapta altei persoane:

199

1) rspunderea prinilor pentru faptele ilicite svrite de copiii lor minori (art. 1000 alin. 2 Cod civil); 2) rspunderea comitenilor pentru prejudiciile cauzate de prepuii lor n funciile ncredinate (art. 1000 alin. 3 Cod civil); 3) rspunderea institutorilor i meteugarilor pentru prejudiciile cauzate de elevii i ucenicii aflai sub supravegherea lor (art. 1000 alin. 4 Cod civil). Rspunderea pentru lucruri, edificii i animale: 1) rspunderea pentru prejudiciile cauzate de lucruri, n general (art. 1000 alin. 1 Cod civil); 2) rspunderea pentru prejudiciile cauzate de animalele aflate n paza juridic a unei persoane (art. 1001 Cod civil); 3) rspunderea proprietarului unui edificiu pentru prejudiciile cauzate ca urmare a ruinei edificiului ori a unui viciu de construcie (art. 1002 Cod civil). Top of the Document

5. Rspunderea pentru fapta proprie

5.1. Reglementare Rspunderea civil delictual pentru fapta proprie este reglementat de Codul civil romn n art. 998-999. Art. 998 Cod civil dispune c orice fapt a omului, care cauzeaz altuia prejudiciu, oblig pe acela din a crui greeal sa ocazionat, a-l repara, iar art. 999 Cod civil prevede c omul este responsabil nu numai pentru prejudiciul ce a cauzat prin fapta sa, dar i de acela ce a cauzat prin neglijena sau imprudena sa. 5.2. Condiiile generale ale rspunderii Din analiza textelor art. 998 i 999 Cod civil, rezult c pentru angajarea rspunderii civile delictuale se cer ntrunite cumulativ urmtoarele condiii: existena unui prejudiciu; existena unei fapte ilicite; existena unui raport de cauzalitate ntre fapta ilicit i prejudiciu; existena vinoviei celui ce a cauzat prejudiciul, constnd n intenia, neglijena sau imprudena cu care a acionat.
200

Alturi de aceste elemente, n literatura de specialitate27 s-a susinut i necesitatea existenei capacitii delictuale a celui care a cauzat prejudiciul. Ali autori28 au argumentat n sensul c aceast condiie trebuie analizat numai ca un element al vinoviei autorului faptei ilicite i nu ca o condiie distinct a rspunderii civile delictuale. ntr-o alt opinie 29s-a precizat c existena capacitii delictuale a celui ce a svrit fapta ilicit poate fi examinat separat, dup cum poate fi onsiderat un element implicat n condiia vinoviei. Top of the Document 6. Prejudiciul 6.1. Noiunea de prejudiciu Prejudiciul, calificat ca o condiie sine qua non30, este definit ca fiind efectul negativ suferit de o anumit persoan, ca urmare a faptei ilicite svrite de o alt persoan. Ali autori32 au apreciat c prejudiciul reprezint rezultatele duntoare, de natur patrimonial sau nepatrimonial, efecte ale nclcrii drepturilor subiective i intereselor legitime ale unei persoane. Prejudiciul este cel mai important element al rspunderii civile delictuale, condiie necesar i esenial a acesteia, deoarece att timp ct o persoan nu a fost prejudiciat, ea nu are dreptul de a pretinde nicio reparaie, pentru c nu poate face dovada unui interes. 6.2. Clasificarea prejudiciului Prejudiciul se clasific n funcie de mai multe criterii, respectiv: dup natura sa: prejudiciu patrimonial i prejudiciu nepatrimonial; dup durata producerii: prejudiciul este instantaneu sau succesiv; dup cum putea sau nu s fie prevzut n momentul producerii: prejudiciu previzibil i prejudiciu imprevizibil. Prejudiciul patrimonial este acel prejudiciu al crui coninut poate fi evaluat n bani. De exemplu, distrugerea unui bun, pierderea capacitii de munc.

201

Prejudiciul nepatrimonial este acel prejudiciu care nu este susceptibil de evaluare n bani. De exemplu, atingerea adus onoarei i demnitii persoanei, suferina fizic provocat de un accident. Rezultnd din atingerea unor valori morale ale omului, prejudiciile nepatrimoniale sunt numite daune morale. n deplin consens cu recomandrile fcute de Consiliul Europei cu privire la repararea daunelor morale, cu ocazia Colocviului inut sub auspiciile sale la Londra n 196933, doctrina i jurisprudena romn au acceptat c o atare rspundere civil nepatrimonial contribuie i la reducerea compensatorie a suferinelor fizice i psihice ncercate de prile vtmate prin lovirile, vtmrile, mutilrile, desfigurrile, restrngerea posibilitilor de a duce o via normal ori alte asemenea situaii determinate de vtmarea integritii, a sntii ori cauzarea morii unei persoane apropiate. Punerea de acord a jurisprudenei romne cu legislaia comunitar european referitoare la repararea daunelor morale a determinat concluzia c o atare despgubire de compensare sau satisfacie a victimei s fie recunoscut, exclusiv, n cadrul infraciunilor contra vieii, integritii i sntii persoanei, libertii persoanei, a acelora prin care s-au adus atingeri grave personalitii umane i a raporturilor de familie. Prejudiciul instantaneu este acea consecin duntoare care se produce dintr-o dat sau ntr-un interval de timp scurt. Prejudiciul succesiv const n consecina duntoare care se produce continuu sau ealonat n timp. Prejudiciul previzibil este acel prejudiciu care a putut s fie prevzut la momentul svririi faptei ilicite. Prejudiciul imprevizibil este acel prejudiciu care nu a putut s fie prevzut la momentul svririi faptei ilicite. 6.3. Condiiile reparrii prejudiciului Prejudiciul d dreptul victimei de a cere obligarea autorului faptei ilicite la reparare, dac sunt ndeplinite, cumulativ, dou condiii: - prejudiciul s fie cert;

202

- prejudiciul s nu fi fost reparat nc. 6.3.1. Prejudiciul s fie cert Prejudiciul este cert atunci cnd este sigur att sub aspectul existenei, ct i al ntinderii sale. Este considerat cert prejudiciul actual, precum i prejudiciul viitor, adic acel prejudiciu care apare dup soluionarea aciunii n despgubire, n msura n care sunt sigure att apariia acestui prejudiciu, ct i posibilitatea de a fi determinat. 6.3.2. Prejudiciul s nu fi fost reparat nc Aceast condiie este justificat prin faptul c, n caz contrar, repararea prejudiciului ar reprezenta o mbogire fr just cauz. Analiza condiiei se face n raport de trei posibile situaii, n raport de calitatea terului care pltete victimei. 1. Dac victima primete o pensie de invaliditate sau pensie de urma, acordat de Asigurrile sociale, pentru repararea prejudiciului ea va fi ndreptit s formuleze aciune n rspundere civil delictual avnd ca obiect diferena de prejudiciu care nu este acoperit de plata acestei pensii. 2. Dac victima are calitatea de persoan asigurat, se fac urmtoarele distincii: indemnizaia de asigurare primit de victim de la asigurator, n calitate de persoan asigurat pentru o asigurare de persoane, se cumuleaz cu despgubirile datorate de autorul faptei ilicite; indemnizaia de asigurare primit de victim de la asigurator, n calitate de persoan asigurat pentru o asigurare de bunuri, nu se cumuleaz cu despgubirile datorate de autorul faptei ilicite; n acest caz autorul faptei ilicite poate fi obligat la plata unei despgubiri reprezentnd diferena dintre prejudiciu i indemnizaia de asigurare; dac autorul faptei ilicite are calitatea de asigurat, n cadrul unei asigurri facultative sau obligatorii de rspundere civil, asiguratorul va putea fi obligat s plteasc despgubiri victimei, iar victima l va aciona pe autorul faptei ilicite doar pentru diferena dintre prejudiciu i suma primit de la asigurator.

203

3. Dac victima primete o sum de bani de la o ter persoan, cu titlu de ajutor, va putea s solicite i plata de despgubiri de la autorul faptei ilicite, iar dac terul a pltit n locul autorului faptei ilicite, victima va putea s pretind de la autor diferena dintre prejudiciu i suma primit de la ter. 6.4. Principiile reparrii prejudiciului Repararea prejudiciului se poate realiza prin convenia prilor sau prin intentarea unei aciuni n justiie pentru plata despgubirilor. Pe cale convenional, victima i autorul faptei ilicite pot s ncheie, n mod valabil, o convenie prin care s stabileasc att ntinderea despgubirilor, ct i modalitatea de plat a acestora. Dac ntre pri nu a intervenit o asemenea convenie, victima se va adresa instanei de judecat cu o aciune avnd ca obiect plata despgubirilor. n cadrul unei astfel de aciuni, repararea prejudiciului se face n funcie de urmtoarele principii: - principiul reparrii integrale a prejudiciului; - principiul reparrii n natur a prejudiciului. 6.4.1. Principiul reparrii integrale a prejudiciului Restabilirea situaiei anterioare svririi faptei ilicite justific principiul reparrii integrale a prejudiciului ca un principiu fundamental al rspunderii civile delictuale. La repararea integral a unui prejudiciu, urmeaz a fi avute n vedere urmtoarele aspecte: este supus reparrii att paguba efectiv (damnum emergens), ct i beneficiul nerealizat (lucrum cesans) se repar att prejudiciul previzibil ct i prejudiciul imprevizibil; la stabilirea ntinderii despgubirilor nu are relevan starea material a victimei sau a autorului faptei ilicite prejudiciul trebuie s fie reparat n ntregime, indiferent de forma sau gradul de vinovie. 6.4.2. Principiul reparrii n natur a prejudiciului Repararea n natur a prejudiciului const ntr-o activitate sau operaie material, concretizat n restituirea bunurilor nsuite pe nedrept, nlocuirea bunului distrus cu altul de

204

acelai fel, remedierea stricciunilor sau defeciunilor cauzate unui lucru, distrugerea sau ridicarea lucrrilor fcute cu nclcarea unui drept al altuia etc. Sub aspectul reglementrii, principiul reparrii n natur nu este consacrat n Codul civil, dar este recunoscut n doctrin i jurispruden. 6.4.3. Repararea prin echivalent a prejudiciului Atunci cnd nu este posibil repararea n natur a prejudiciului, repararea se face prin echivalent. Repararea prin echivalent este o modalitate subsidiar i compensatorie, devenind aplicabil ori de cte ori repararea n natur a prejudiciului nu este obiectiv posibil. Repararea prin echivalent se poate face n dou modaliti: - acordarea unei sume globale, care se stabilete prin hotrrea judectoreasc de obligare la plata despgubirilor; - stabilirea unor prestaii periodice, n form bneasc, care se pltesc victimei, dup caz, temporar sau viager. De exemplu, n cazul svririi unei infraciuni contra persoanei, cauzatoare de vtmri corporale, cu urmarea unei invaliditi temporare, autorul faptei ilicite va fi obligat la plata unor despgubiri periodice ctre partea vtmat pn la data ncetrii strii de invaliditate. n doctrin40 s-a precizat c, n cazul n care, dup acordarea despgubirilor prin hotrre judectoreasc, se face dovada unor noi prejudicii, avnd drept cauz aceeai fapt ilicit, se pot obine despgubiri suplimentare, fr a se putea invoca autoritatea de lucru judecat a hotrrii anterior pronunate. 6.4.4. Stabilirea despgubirilor n cazul reparrii prin echivalent a prejudiciului n cazul reparrii prin echivalent a prejudiciului, stabilirea despgubirilor se face innd cont de urmtoarele elemente: ntinderea prejudiciului i modul de calcul al echivalentului daunelor se calculeaz la momentul pronunrii hotrrii judectoreti de acordare a despgubirilor; autorul faptei ilicite poate s fie obligat i la plata dobnzilor la suma stabilit cu titlu de despgubire, iar aceste dobnzi curg din momentul n care hotrrea judectoreasc a rmas definitiv;

205

dac fapta ilicit a produs o vtmare a sntii sau integritii corporale, fr consecine de durat, se vor acorda despgubiri sub forma unei sume globale care s acopere cheltuielile victimei cu refacerea sntii, precum i diferena dintre venitul pe care victima l-ar fi obinut i suma de bani primit pe perioada concediului medical; dac vtmarea sntii sau integritii corporale a produs consecine de durat, se vor acorda despgubiri sub forma unor prestaii periodice, care prezint diferena dintre venitul obinut anterior vtmrii i venitul obinut dup vtmare (pensie, ajutor social); dac urmarea faptei ilicite const n decesul victimei, se vor acorda despgubiri care s acopere cheltuielile medicale i de nmormntare, precum i pentru prejudiciile patrimoniale i morale ale persoanelor aflate n ntreinerea victimei. Instanele judectoreti investite cu soluionarea unor aciuni avnd ca obiect plata despgubirilor, n cazul vtmrii integritii corporale, au decis i n sensul c n cazul n care cel vtmat corporal trebuie s depun un efort suplimentar, este necesar ca acesta s primeasc i echivalentul acestui efort, deoarece numai astfel se restabilete situaia anterioar i nu i se impune celui vtmat s suporte, indiferent sub ce form, consecinele activitii ilicite a crei victim a fost. Partea vtmat are dreptul la despgubiri corespunztoare, chiar i n situaia n care, ulterior producerii prejudiciului, realizeaz la locul de munc acelai venit, i chiar mai mare, dac se dovedete c, datorit invaliditii, a fost nevoit s fac un efort n plus, care a necesitat pentru compensare cheltuieli suplimentare de alimentaie i medicaie adecvat. Top of the Document 7. Fapta ilicit 7.1. Definiie n materia rspunderii civile delictuale, fapta ilicit este definit ca fiind orice fapt prin care, nclcndu-se normele dreptului obiectiv, sunt cauzate prejudicii dreptului subiectiv aparinnd unei persoane.

206

n alte formulri, fapta ilicit a fost definit ca fiind aciunea sau inaciunea care are ca rezultat nclcarea drepturilorsubiective sau intereselor legitime ale unei persoane43 sau ca reprezentnd un act de conduit prin svrirea cruia se ncalc regulile de comportament n societate. Dei dispoziiile art. 998 Cod civil se refer la orice fapt care cauzeaz altuia prejudiciu, n realitate, pentru a fi atras rspunderea civil delictual, fapta trebuie s fie ilicit. De exemplu, este ilicit fapta posesorului de rea-credin, care culege recolta de pe o suprafa de teren care nu-i aparine, producnd astfel proprietarului care, potrivit art. 480 Cod civil, are dreptul s culeag fructele, o daun constnd n contravaloarea fructelor nsuite pe nedrept. n asemenea situaii, sunt ntrunite condiiile prevzute de art. 998 Cod civil, iar posesorul este obligat s restituie proprietarului terenului fructele culese, acesta avnd obligaia ca, potrivit art. 484 Cod civil, s plteasc cheltuielile fcute pentru obinerea fructelor. n acest sens i art. 25 i 35 din Decretul nr. 31/1954 privitor la persoanele fizice i persoanele juridice, menioneaz expres rspunderea pentru fapta ilicit. Rspunderea civil delictual opereaz att n cazul nclcrii unui drept subiectiv, dar i atunci cnd sunt prejudiciate anumite interese ale persoanei. n aprecierea caracterului ilicit al faptei trebuie avute n vedere nu numai normele juridice, dar i normele de convieuire social, n msura n care reprezint o continuare a prevederilor legale. Deoarece drepturile subiective i interesele legitime ale persoanelor sunt numeroase i diferite, la fel sunt i faptele prin care acestea pot fi nclcate. Legea impune, de regul, obligaia persoanelor de a se abine de la orice fapt prin care s-ar putea aduce atingere drepturilor subiective i intereselor legitime ale altora. nclcarea acestei obligaii are loc, n principiu, printr-o activitate pozitiv, prin acte comisive, dar fapta ilicit poate

207

mbrca i forma unei inaciuni, n acele situaii cnd, potrivit legii, o persoan este obligat s ndeplineasc o activitate sau s svreasc o anumit aciune. 7.2. Trsturile caracteristice ale faptei ilicite Fapta ilicit prezint urmtoarele trsturi caracteristice: fapta are caracter obiectiv sau existen material, constnd ntr-o conduit ori manifestare uman exteriorizat; fapta ilicit este rezultatul unei atitudini psihice; fapta este contrar ordinii sociale i reprobat de societate. 7.3. Cauzele care nltur caracterul ilicit al faptei n anumite situaii, dei fapta ilicit provoac un prejudiciu altei persoane, rspunderea nu este angajat, deoarece este nlturat caracterul ilicit al faptei. Cauzele care nltur caracterul ilicit al faptei sunt: legitima aprare; starea de necesitate; ndeplinirea unei activiti impuse sau permise de lege; ndeplinirea ordinului superiorului; exercitarea unui drept; consimmntul victimei. Legitima aprare Legitima aprare, definit n art. 44 Cod penal, reprezint o fapt svrit n scopul aprrii vieii, integritii corporale, a sntii, libertii, onoarei sau bunurilor aceluia care exercit aprarea, ale altei persoane sau n aprarea unui interes general, obtesc, mpotriva unui atac ilicit exercitat de o alt persoan, fapt de aprare prin care se pricinuiete atacatorului, agresorului, o asemenea pagub. O persoan este considerat n legitim aprare dac fapta a fost svrit n urmtoarele condiii: - exist un atac material, direct, imediat i injust mpotriva persoanei care comite fapta; - atacul s fie ndreptat mpotriva unei persoane sau a drepturilor acesteia ori mpotriva unui interes general;

208

- atacul s pun n pericol grav viaa, integritatea corporal, drepturile celui atacat ori interesul public; - aprarea celui care svrete fapta ilicit s fie proporional cu atacul. Starea de necesitate Starea de necesitate, definit de art. 45 alin. 2 Cod penal, presupune c fapta a fost svrit pentru a salva de la un pericol iminent, i care nu putea fi nlturat altfel, viaa, integritatea corporal sau sntatea autorului, a altuia sau un bun important al su ori al altuia sau un interes public. Fapta ilicit nu va declana rspunderea civil delictual, lipsindu-i caracterul ilicit, dac a fost svrit n ndeplinirea unei activiti impuse ori permise de lege sau a ordinului superiorului. Executarea ordinului superiorului50 nltur caracterul ilicit al faptei dac a fost emis de organul competent; emiterea ordinului s-a fcut cu respectarea formelor legale; ordinul nu este vdit ilegal sau abuziv, iar modul de executare al ordinului nu este ilicit. Exercitarea unui drept Exercitarea unui drept nltur caracterul ilicit al faptei dac, prin exercitarea de ctre o persoan a prerogativelor conferite de lege dreptului su, s-au creat anumite restrngeri sau prejudicii dreptului subiectiv aparinnd unei alte persoane. Dreptul subiectiv a fost definit ca prerogativ conferit de lege n temeiul creia titularul dreptului poate sau trebuie s desfoare o anumit conduit ori s cear altora desfurarea unei conduite adecvate dreptului su, sub sanciunea recunoscut de lege, n scopul valorificrii unui interes personal, direct, nscut i actual, legitim i juridic protejat, n acord cu interesul obtesc i cu normele de convieuire social. Exercitarea dreptului subiectiv civil este guvernat de dou principii: - dreptul subiectiv civil trebuie s fie exercitat n limitele sale interne, respectiv potrivit scopului economic i social n vederea cruia este recunoscut de lege, astfel cum rezult din prevederile art. 3 alin. 2 din Decretul nr. 31/1954;

209

- dreptul subiectiv civil trebuie exercitat cu bun-credin, conform dispoziiilor art. 57 din Constituia Romniei i art. 970 alin. 1 Cod civil. Dac dreptul subiectiv este exercitat abuziv se va angaja rspunderea civil delictual a titularului pentru prejudiciile pe care le-a cauzat. n dreptul civil, prin abuz de drept se nelege exercitarea unui drept subiectiv civil cu nclcarea principiilor exercitrii sale. Exercitarea unui drept va fi considerat abuziv doar atunci cnd dreptul nu este utilizat n vederea realizrii finalitii sale, ci n intenia de a pgubi o alt persoan. Instanele judectoreti au decis c dei de natur a aduce prejudicii unui drept subiectiv, fapta cauzatoare nu are caracter ilicit i, astfel, nu se pune problema angajrii unei rspunderi civile cnd ea este svrit cu permisiunea legii. Este cert, c cel ce exercit prerogativele pe care legea le recunoate dreptului su subiectiv nu poate fi considerat c acioneaz ilicit, chiar dac prin exerciiul normal al dreptului su aduce anumite atingeri ori prejudicii dreptului subiectiv al altei persoane. n acest sens, exercitarea dreptului constituional al liberului acces la justiie, prevzut de art. 21 din Constituia Romniei, nu poate fi calificat ca o fapt ilicit. Sanciunea care intervine n cazul abuzului de drept const n obligarea autorului abuzului la plata despgubirilor pentru prejudiciul de natur patrimonial sau moral cauzat prin exercitarea abuziv a dreptului su. Consimmntul victimei Consimmntul victimei reprezint o cauz care nltur caracterul ilicit al faptei n msura n care victima prejudiciului a fost de acord, nainte de svrirea faptei, ca autorul acesteia s acioneze ntr-un anumit mod, dei exista posibilitatea producerii unei pagube. 8. Raportul de cauzalitate dintre fapta ilicit i prejudiciu Pentru a fi angajat rspunderea unei persoane este necesar

210

ca ntre fapta ilicit i prejudiciu s existe un raport de cauzalitate, n sensul c acea fapt a provocat acel prejudiciu. Codul civil impune aceast cerin prin art. 998-999; astfel potrivit art. 998, rspunderea este angajat pentru fapta omului care cauzeaz altuia prejudiciul, iar conform art. 999, rspunderea este angajat nu numai pentru prejudiciul cauzat prin fapta sa, dar i de acela cauzat prin neglijena sau imprudena sa. Necesitatea raportului de cauzalitate rezult i din definiia faptei ilicite, n condiiile n care caracterul ilicit al acesteia este dat de mprejurarea c prin ea a fost nclcat dreptul obiectiv i a fost cauza un prejudiciu dreptului subiectiv al persoanei. Pentru determinarea raportului de cauzalitate au fost propuse urmtoarele criterii: sistemul cauzalitii necesare,57 potrivit cruia cauza este fenomenul care, precednd efectul, l provoac n mod necesar; sistemul indivizibilitii cauzei cu condiiile58, care consider c fenomenul-cauz nu acioneaz izolat, ci este condiionat de mai muli factori care nu produc n mod nemijlocit efectul, dar l favorizeaz, astfel nct aceste condiii alctuiesc, mpreun cu mprejurarea cauzal, o unitate indivizibil, n cadrul creia ele ajung s dobndeasc, prin interaciune cu cauza, un rol cauzal. Top of the Document 9. Vinovia 9.1. Noiune Vinovia reprezint atitudinea psihic a autorului faptei ilicite n raport de fapta respectiv i fa de urmrile pe care aceasta le produce. 9.2. Structura vinoviei Vinovia este alctuit n structura sa din doi factori: - factorul intelectiv, implic un anumit nivel de cunoatere a semnificaiei sociale a faptei svrite i a urmrilor pe care aceasta le produce;

211

- factorul volitiv, care const n actul de deliberare i de decizie a autorului faptei ilicite. 9.3. Formele vinoviei Codul penal stabilete o reglementare juridic cu caracter general a vinoviei. Dispoziiile cuprinse n art. 19 Cod penal stabilesc coninutul vinoviei, formele vinoviei i modalitile acestora. Codul penal reglementeaz dou forme de vinovie: intenia i culpa. Intenia se poate prezenta n dou modaliti: 1) intenie direct, cnd autorul prevede rezultatul faptei sale i urmrete producerea lui prin svrirea faptei; 2) intenie indirect, cnd autorul prevede rezultatul faptei i, dei nu-l urmrete, accept posibilitatea producerii lui. Culpa este de dou feluri: 1) imprudena (uurina), cnd autorul prevede rezultatul faptei sale, dar nu-l accept, socotind, fr temei, c el nu se va produce; 2) neglijena, cnd autorul nu prevede rezultatul faptei sale, dei trebuia i putea s-l prevad. .4. Cauzele care nltur vinovia Cauzele care nltur vinovia61 sunt mprejurrile care mpiedic atitudinea psihic a persoanei fa de fapt i urmrile acesteia. Aceste cauze sunt: fapta victimei nsei; fapta unui ter pentru care autorul nu este inut s rspund; cazul fortuit; fora major. Top of the Document 5. Capacitatea delictual Pentru a fi considerat rspunztoare de propria sa fapt se cere ca persoana s aib discernmntul faptelor sale, adic s aib capacitate delictual. Lipsa discernmntului echivaleaz cu absena factorului intelectiv, respectiv a lipsei vinoviei.

212

Analiza capacitii delictuale impune prezentarea a trei situaii posibile: 1) pentru minori, prin lege se stabilete o prezumie legal de existen a discernmntului ncepnd cu vrsta de 14 ani; 2) persoanele nepuse sub interdicie, care sufer de boli psihice care le afecteaz discernmntul, n msura n care au mplinit vrsta de 14 ani, sunt prezumate c au capacitate delictual; 3) n cazul persoanelor puse sub interdicie, rspunderea va fi angajat numai dac victima prejudiciului va reui s fac dovada c la momentul svririi faptei ilicite interzisul a acionat cu discernmnt.

9.6. Proba condiiilor rspunderii civile delictuale Potrivit art. 1169 Cod civil, cel care face o propunere n faa instanei de judecat trebuie s o dovedeasc, deci sarcina probei revine celui care face o afirmaie. Procesul civil fiind pornit de ctre reclamant, prin introducerea cererii de chemare n judecat, acesta trebuie s-i dovedeasc pretenia pe care a supus-o judecii (onus probandi incumbit actori). Referitor la proba condiiilor rspunderii civile delictuale, n raport de dispoziiile art. 1169 Cod civil, victima prejudiciului va trebui s fac dovada existenei prejudiciului, a faptei ilicite, a raportului de cauzalitate dintre fapta ilicit i prejudiciu, precum i a vinoviei. Fiind vorba de fapte juridice, sub aspect probator este admis orice mijloc de prob, inclusiv proba testimonial. Top of the Document 10. Rspunderea civil delictual pentru fapta proprie a persoanei juridice Rspunderea civil delictual a persoanei juridice pentru fapta proprie a persoanei juridice va fi angajat ori de cte ori organele acesteia, cu prilejul exercitrii funciei ce le revine, vor fi svrit o fapt ilicit cauzatoare de prejudicii.

213

Aceast form de rspundere este reglementat prin urmtoarele acte normative: Decretul nr. 31/1954 privitor la persoanele fizice i persoanele juridice; Legea nr. 31/1990 privind organizarea i funcionarea societilor comerciale, cu modificrile ulterioare; Legea nr. 15/1990 privind reorganizarea unitilor economice n regii autonome i societi comerciale, cu modificrile ulterioare; Ordonana Guvernului nr. 26/2000 cu privire la asociaii i fundaii, modificat i completat prin Legea nr. 246/2005. Persoana juridic este inut rspunztoare pentru faptele persoanelor fizice care intr n componena sa, dar persoanele fizice sau juridice care compun organele persoanei juridice au o rspundere proprie pentru faptele ilicite cauzatoare de prejudicii, att n raport cu persoana juridic, ct i cu victima prejudiciului. Victima prejudiciului poate s cheme n judecat pentru plata de despgubiri: persoana juridic; persoana juridic n solidar cu persoanele fizice care au acionat n calitate de organe ale persoanei juridice; persoanele fizice. n situaia n care persoana juridic a pltit victimei despgubiri va avea posibilitatea s intenteze o aciune n regres mpotriva persoanei fizice care compune organul de conducere. Top of the Document RSPUNDEREA CIVIL DELICTUAL PENTRU FAPTA ALTEI PERSOANE Codul civil, n art. 1000, reglementeaz trei forme de rspundere pentru fapta altuia: 1) rspunderea prinilor pentru prejudiciile cauzate de copiii lor minori (art. 1000 alin. 2 Cod civil); 2) rspunderea comitenilor pentru prejudiciile cauzate de prepuii lor n funciile ncredinate (art. 1000 alin. 3 Cod civil);

214

3) rspunderea institutorilor i meteugarilor pentru prejudiciile cauzate de elevii i ucenicii aflai sub supravegherea lor (art. 1000 alin. 4 Cod civil). Rspunderea pentru fapta altei persoane reprezint o derogare de la principiul general, conform cruia orice persoan rspunde numai pentru prejudiciul cauzat prin propria sa fapt. Aceast form de rspundere civil delictual se fundamenteaz pe o prezumie legal de culp. Aceasta nseamn c n toate cazurile de rspundere pentru fapta altuia, n sarcina celui considerat responsabil opereaz o prezumie legal de culp care exonereaz victima de obligaia probei. Prezumia de culp este relativ (juris tantum) n cazul prinilor, institutorilor i meteugarilor, i absolut (juris et de jure) n cazul comitenilor. Top of the Document

1. Rspunderea prinilor pentru prejudiciile cauzate de copiii lor minori 1.1. Reglementare Conform art. 1000 alin. 2 Cod civil, tatl i mama, dup moartea brbatului, sunt responsabili de prejudiciul cauzat de copiii lor minori ce locuiesc cu dnii, iar alin. 5 prevede c acetia sunt exonerai de rspundere dac probeaz c nu au putut mpiedica faptul prejudiciabil. n prezent, textul din Codul civil este interpretat n acord cu dispoziiile constituionale care instituie egalitatea dintre brbat i femeie62, precum i cu prevederile art. 97 alin. 1 din Codul familiei, conform cruia ambii prini au aceleai drepturi i ndatoriri fa de copiii lor minori, fr a deosebi dup cum acetia sunt din cstorie, din afara cstoriei ori adoptai. n concluzie, ambii prini rspund solidar dac minorul a svrit o fapt prin care s-a produs un prejudiciu unei tere persoane. 1.2. Fundamentarea rspunderii prinilor

215

Fundamentarea rspunderii prinilor are la baz exercitarea necorespunztoare a ndatoririlor legale ce le revin fa de copii, care din aceast cauz svresc fapte ilicite cauzatoare de prejudicii. Referitor la aceast problem, n doctrin au fost formulate mai multe teorii: rspunderea prinilor se ntemeiaz pe nendeplinirea obligaiei de supraveghere a copilului minor; rspunderea prinilor se ntemeiaz pe nendeplinirea obligaiei de educare65; rspunderea prinilor se ntemeiaz pe nendeplinirea obligaiei de a crete copilul, astfel cum aceasta este reglementat n art. 1001 alin. 2 Codul familiei. Codul civil stabilete un sistem de prezumii cu privire la rspunderea prinilor, cu scopul de a simplifica victimei sarcina probei. Dac victima prejudiciului face dovada laturii obiective a rspunderii civile, respectiv existena prejudiciului, existena faptei ilicite i existena raportului de cauzalitate dintre fapta ilicit i prejudiciu, n baza art. 1000 alin. 2 Cod civil, se declaneaz o tripl prezumie de culp: prezumia c n ndeplinirea obligaiilor printeti au existat abateri, constnd n aciuni sau inaciuni ilicite; prezumia de culp a prinilor, de obicei sub forma neglijenei; prezumia de cauzalitate ntre aceste abateri i fapta prejudiciabil svrit de copilul minor, n sensul c neexercitarea ndatoririlor printeti a fcut posibil svrirea faptei. 1.3. Domeniul de aplicare a dispoziiilor art. 1000 alin. 2 Cod civil Rspunderea reglementat de art. 1000 alin. 2 Cod civil este aplicabil urmtoarelor persoane: prinilor, indiferent dac filiaia copilului este din cstorie sau din afara cstoriei; adoptatorilor, n situaia n care copilul este adoptat, deoarece, n acest caz, drepturile i ndatoririle printeti trec de la prinii fireti la adoptator.

216

1.4. Condiiile rspunderii prinilor 1.4.1. Condiiile generale Condiiile generale privesc elementele rspunderii civile delictuale pentru fapta proprie i se analizeaz n persoana minorului, deoarece acesta este autorul faptei ilicite pentru care prinii sunt chemai s rspund, respectiv existena prejudiciului, existena faptei ilicite, existena raportului de cauzalitate ntre fapta ilicit i prejudiciu, vinovia. Referitor la vinovie, nu se cere condiia ca minorul s fi acionat cu discernmnt, adic cu vinovie. 1.4.2. Condiiile speciale Rspunderea prinilor implic existena a dou condiii speciale: copilul s fie minor; copilul s locuiasc cu prinii si. Copilul s fie minor Referitor la aceast condiie, prevederile art. 1000 alin. 2 Cod civil au n vedere c minoritatea trebuie s existe la momentul svririi faptei ilicite. Astfel, prinii sunt inui rspunztori chiar dac ntre timp copilul a mplinit vrsta de 18 ani. Prinii nu rspund n urmtoarele situaii: minorul a dobndit capacitate deplin de exerciiu prin cstorie. Aceast situaie se aplic femeii care se cstorete la 16 ani, sau chiar 15 ani, dar n acest din urm caz, este necesar ncuviinarea primarului general al municipiului Bucureti sau a preedintelui Consiliului judeean, n raza teritorial a cruia domiciliaz femeia; pentru copilul major lipsit de discernmnt ca efect al alienaiei ori debilitii mintale, fr deosebire cum este sau nu pus sub interdicie. Copilul s locuiasc cu prinii si Comunitatea de locuin a copilului cu prinii si rezult din dispoziiile art. 1000 alin. 2 Cod civil, care se refer la copiii minori care locuiesc cu prinii. De regul, locuina copilului coincide cu domiciliul. Sub acest aspect, art. 14 alin. 1 din Decretul nr. 31/1954 dispune c domiciliul legal al minorului este la prinii si, iar atunci

217

cnd prinii nu au locuin comun, domiciliul este la acela dintre prini la care copilul locuiete statornic. Potrivit art. 100 Codul familiei, copilul minor locuiete cu prinii si. Dac prinii nu locuiesc mpreun, acetia vor decide, de comun acord, la care dintre ei va locui copilul. n caz de nenelegere ntre prini, instana judectoreasc, ascultnd autoritatea tutelar, precum i pe copil, dac acesta a mplinit vrsta de 10 ani, va decide innd seama de interesele copilului. Referitor la cea de a doua condiie special, prezint interes nu domiciliul minorului, ci locuina acestuia. Rspunderea prinilor se va angaja i n acele situaii n care nu este ndeplinit condiia comunitii de locuin la data svririi faptei prejudiciabile de ctre minor, deoarece fundamentarea acestei forme de rspundere este nsi ndeplinirea necorespunztoare a ndatoririlor printeti. Asemenea situaii pot s apar n urmtoarele cazuri: minorul a prsit locuina prinilor, fr acordul acestora; minorul se afl, temporar, la rude sau prieteni; minorul se afl internat n spital; minorul a fugit dintr-o coal special de munc i reeducare n care se afla internat. n cazul n care minorul a fost ncredinat unuia dintre prini printr-o hotrre judectoreasc, va rspunde numai printele cruia i-a fost ncredinat copilul, deoarece numai acest printe exercit drepturile i ndatoririle printeti fa de minor (art. 43 i 65 Codul familiei). 1.5. nlturarea prezumiilor stabilite privind rspunderea prinilor Conform art. 1199 Cod civil, prezumiile sunt consecinele ce legea sau magistratul le trage dintr-un fapt cunoscut la un fapt necunoscut. Prezumiile legale sunt stabilite prin norme juridice care nu pot fi interpretate extensiv i pot fi absolute sau relative. Prezumiile legale absolute sunt acelea mpotriva crora, n principiu, nu este permis dovada contrar, iar prezumiile legale relative sunt acelea mpotriva crora se poate face proba contrar.

218

Potrivit art. 1000 alin. 5 Cod civil, prinii sunt aprai de rspundere dac probeaz c n-au putut mpiedica faptul prejudiciabil. n raport de aceast prevedere legal, n doctrin i jurispruden s-a afirmat c prezumia de culp a prinilor este o prezumie legal relativ, deoarece poate fi rsturnat prin prob contrar. Obiectul probei contare trebuie s l constituie faptul c prinii i-au ndeplinit, n mod ireproabil, ndatoririle ce le reveneau, c nu se poate reine un raport de cauzalitate ntre fapta lor ca prini ce nu i-au fcut datoria fa de copilul minor i fapta ilicit cauzatoare de prejudicii svrit de minor. 1.6. Efectele rspunderii prinilor Dac sunt ndeplinite condiiile generale i speciale ale acestei forme de rspundere, prinii vor fi inui s rspund integral fa de victima prejudiciului cauzat de minor. n situaia n care minorul nu are discernmnt, vor rspunde numai prinii. Dac la momentul svririi faptei, minorul a acionat cu discernmnt, victima are urmtoarele posibiliti: s-l cheme n judecat pe minor; s-i cheme n judecat pe prini; s cheme n judecat minorul i ambii prini; s cheme n judecat minorul i unul dintre prini. Dac minorul este chemat n judecat el va rspunde n temeiul art. 998-999 Cod civil, pentru fapta proprie. n msura n care prinii au pltit victimei despgubirile datorate pentru fapta svrit de minorul cu discernmnt, vor avea la ndemn o aciune n regres mpotriva minorului, recupernd ce au pltit pentru minor. Dac un printe a pltit integral despgubirea, acesta are o aciune n regres mpotriva celuilalt printe, aciunea divizibil pentru jumtate din suma pltit, deoarece obligaia de plat a prinilor este o obligaie solidar. Top of the Document

219

2. Rspunderea comitenilor pentru faptele prepuilor 2.1. Reglementarea legal Potrivit art. 1000 alin. 3 Cod civil, comitenii rspund de prejudiciul cauzat de prepuii lor n funciile ncredinate. Spre deosebire de prini, institutori i artizani, comitenii nu sunt exonerai de rspundere dac dovedesc c nu au putut mpiedica faptul prejudiciabil, deoarece nu sunt menionai n alin. 5 al art. 1000 Cod civil n categoria persoanelor care pot fi exonerate de rspundere. 2.2. Domeniul de aplicare al art. 1000 alin. 3 Cod civil Analiza domeniului de aplicare a rspunderii comitentului pentru fapta prepusului pornete de la ideea c nu exist o definiie a termenilor de comitent i prepus. Pentru ca o persoan s aib calitatea de comitent n raport cu alt persoan, ntre cele dou persoane trebuie s existe un raport de subordonare, n care prepusul se afl n subordinea comitentului. Raportul de subordonare reprezint temeiul raportului de prepuenie. Condiia raportului de subordonare este ndeplinit n toate cazurile n care, pe baza acordului de voin dintre ele, o persoan fizic sau juridic a ncredinat unei persoane fizice o anumit nsrcinare din care s-a nscut dreptul comitentului de a da instruciuni, a ndruma i controla activitatea prepusului. Izvoarele raportului de prepuenie sunt variate: contractul individual de munc71; calitatea de membru al unei organizaii cooperatiste; contractul de mandat, dac din coninutul su rezult o subordonare foarte strict a mandatarului fa de mandant; contractul de antrepriz, dac din coninutul su rezult o subordonare foarte strict a antreprenorului fa de beneficiarul lucrrii. 2.3. Fundamentarea rspunderii comitentului pentru fapta prepusului Pentru fundamentarea rspunderii comitentului n doctrin i jurispruden au fost propuse mai multe teorii : teoria prezumiei legale de culp, conform creia rspunderea

220

comitentului se ntemeiaz pe o culp n alegerea prepusului culpa in eligendo ori pe culpa n supravegherea prepusului culpa in vigilendo; teorie ce nu poate fi aplicat n ipoteza n care alegerea prepusului se face prin concurs; teoria riscului, potrivit creia cel ce profit de activitatea prepusului trebuie s-i asume i riscurile care decurg din aceast activitate; teorie criticat pentru c nu explic dreptul comitentului de a formula aciunea n regres mpotriva prepusului pentru a obine restituirea despgubirilor pltite victimei; teoria potrivit creia culpa prepusului este culpa comitentului, avnd drept argument faptul c prepusul acioneaz ca un mandatar al comitentului. Principalele critici aduse acestei teorii se refer la faptul c rspunderea comitentului este o rspundere pentru fapta altei persoane i nu pentru propria fapt, precum i c reprezentarea este valabil numai n materia actelor juridice nu i a faptelor juridice; teoria garanei comitentului fa de victima faptului prejudiciabil, bazat pe o prezumie absolut de culp, garanie care rezult din faptul c, n temeiul raportului de prepuenie, comitentul exercit supravegherea, ndrumarea i controlul activitii prepusului. n doctrin i jurispruden este acceptat i constituie opinia dominant teoria garaniei.

2.4. Condiiile rspunderii comitentului pentru fapta prepusului 2.4.1. Condiii generale Condiiile generale ale rspunderii comitentului sunt condiiile rspunderii pentru fapta proprie i trebuie s fie ndeplinite de prepus: existena prejudiciului; existena faptei ilicite svrite de prepus; raportul de cauzalitate ntre fapta ilicit i prejudiciu; vinovia prepusului. 2.4.2. Condiii speciale

221

Alturi de condiiile generale, pentru angajarea rspunderii comitentului se cer ntrunite dou condiii speciale: existena raportului de prepuenie la data svririi faptei ilicite; svrirea faptei ilicite de ctre prepus n funciile ce i-au fost ncredinate de comitent. Referitor la cea de a doua condiie special se impun urmtoarele precizri: comitentul nu va rspunde n cazurile n care prepusul a svrit o fapt ilicit care nu are legtur cu exerciiul funciei ncredinate76 (de exemplu, fapta prejudiciabil a fost svrit n timpul concediului de odihn); comitentul nu rspunde dac victima a cunoscut faptul c prepusul acioneaz n interesul su propriu sau cu depirea atribuiilor ce decurg din funcia ncredinat i nici atunci cnd activitatea prepusului a ieit de sub controlul exercitat de comitent. n practica instanelor judectoreti s-a reinut c una dintre condiiile prevzute de art. 1000 alin. 3 Cod civil pentru angajarea rspunderii comitentului const n aceea ca fapta prepusului s fi fost svrit n ndeplinirea funciilor care iau fost ncredinate acestuia din urm. Fapta svrit de un salariat cu ocazia unui transport n interesul unitii la care este angajat ndeplinete aceast cerin, chiar dac acesta nu a respectat traseul stabilit n foaia de parcurs. n consecin, este antrenat rspunderea unitii pentru prejudiciul creat de prepusul su n aceste condiii. 2.5. Efectele rspunderii comitentului pentru fapta prepusului 2.5.1. Efectele rspunderii comitentului n raporturile dintre comitent i victima prejudiciului Victima prejudiciului are urmtoarele posibiliti: s-l cheme n judecat pe comitent pentru a se despgubi, n temeiul art. 1000 alin. 3 Cod civil; s-l cheme n judecat pe prepus, n temeiul art. 998-999 Cod civil; s cheme n judecat comitentul i prepusul, pentru a fi obligai n solidar la plata despgubirilor.

222

Pentru a se exonera de rspundere, comitentul poate invoca numai acele mprejurri care erau de natur s nlture rspunderea pentru fapta proprie a prepusului. 2.5.2. Efectele rspunderii comitentului n raporturile dintre comitent i prepus Dac comitentul a acoperit prejudiciul, va avea la ndemn o aciune n regres mpotriva prepusului, care este autorul faptei ilicite, deoarece: rspunderea comitentului este o rspundere pentru fapta altuia i nu o rspundere pentru fapta proprie; rspunderea comitentului reprezint o garanie pentru victim; prejudiciul trebuie s fie acoperit de cel care l-a produs, adic de prepus. n practica judiciar78 s-a reinut faptul c unitatea comitent nu are n raporturile cu prepusul, persoana ncadrat n munc, poziia unui codebitor solidar. Dispoziiile art. 1052 i 1053 Cod civil, potrivit crora obligaia solidar se mparte de drept ntre debitori, codebitorul solidar care a pltit debitul neputnd pretinde de la fiecare codebitor dect partea acestuia, nu sunt aplicabile n raporturile dintre comitent i prepus. Aa fiind, calitatea comitentului de garant i d dreptul dup despgubirea victimei s se ntoarc mpotriva prepusului su pentru ntreaga sum pltit. 2.6. Corelaia dintre rspunderea prinilor i rspunderea minorului Dac prepusul este un minor i svrete, n funciile ncredinate, o fapt ilicit cauzatoare de prejudicii, rspunderea prinilor va fi nlturat de rspunderea comitentului. Top of the Document 3. Rspunderea institutorilor pentru faptele elevilor i a artizanilor pentru faptele ucenicilor 3.1. Reglementarea legal Potrivit dispoziiilor art. 1000, alin. 4 Cod civil institutorii i artizanii sunt responsabili de prejudiciul cauzat de elevii i ucenicii lor, n tot timpul ce se gsesc sub a lor priveghere.

223

Ca i prinii, ei se pot exonera de rspundere, dac probeaz c nu au putut mpiedica faptul prejudiciabil (conform art. 1000, alin. 5). 3.2. Domeniul de aplicare Pentru aplicarea prevederilor art. 1000 alin. 4 din Codul civil, doctrina a considerat necesar s se dea o definiie clar i cuprinztoare tuturor termenilor ntlnii n acest articol. Institutorii sunt cei care dau instruciuni i asigur supravegherea. n aceast categorie sunt inclui educatorii din nvmntul precolar, nvtorii din nvmntul primar, profesorii din cel gimnazial, liceal, profesional ori tehnic. Aceste prevederi nu se pot aplica cadrelor didactice din nvmntul superior sau persoanelor ce administreaz activitatea cminelor studeneti. Literatura juridic actual folosete ca nlocuitor al cuvntului institutor termenul generic de profesor. n cadrul acestuia s-au inclus, ca urmare a constatrilor practice judiciare, pedagogii din internatele de elevi i supraveghetorii din taberele i coloniile de vacan, din instituiile de reeducare sau ocrotire pentru copiii lipsii de ngrijire printeasc. n literatur i practic au existat controverse n legtur cu posibilitatea ca unitatea de nvmnt s fie obligat la reparaie mpreun sau n locul profesorului, pentru prejudiciul cauzat de elevii din interiorul ei. Majoritatea autorilor ns au statuat faptul c numai o persoan fizic poate fi tras la rspundere, n spe profesorul, iar nu persoana juridic, reprezentat de o instituie colar, inspectorat judeean de nvmnt sau chiar Ministerul Educaiei i Cercetrii. Artizanii, care n doctrin mai sunt numii i meteugari, sunt persoane care primesc spre pregtire ucenicii pentru a se forma profesional. Acetia sunt inui, n temeiul obligaiilor de serviciu, la supravegherea ucenicilor. Artizanii, n sensul articolului 1000 alin. 4, pot fi att meteugarii individuali, particulari, ct i unitile de pregtire practic ce in de regiile autonome sau de societile comerciale.

224

Ca i n cazul institutorilor, rspunderea pentru fapta prejudiciabil svrit de ucenic revine persoanei fizice, meteugarului, care vine n contact direct cu ucenicul i, deci, are obligaia de a-l instrui i supraveghea. Elevii sunt persoanele care fac parte dintr-o unitate colar aflat n subordinea Ministerului Educaiei i Cercetrii sau a altui organism central abilitat. Ucenicii sunt persoane care, spre deosebire de elevi, prin activitatea depus contribuie att la nsuirea unei meserii, ct i la sporirea profitului meseriaului, care folosete lucrrile practice executate de ei n scopuri exclusiv personale. De asemenea, ei nu se pot identifica cu funcionarii i muncitorii obinuii, din cauza faptului c sunt beneficiarii unor ndatoriri de instruire i supraveghere. Ei dobndesc aptitudinile necesare unei meserii sub ndrumarea unei persoane fizice sau juridice, calificat drept artizan. O controvers ivit n literatura i practica judiciar este cea referitoare la vrsta pe care trebuie s o aib ucenicul sau elevul pentru a atrage rspunderea artizanului sau institutorului. O prim opinie are n vedere faptul c n art. 1000 alin. 2 Cod civil, fcndu-se trimitere la rspunderea prinilor, se prevede expres condiia minoritii copiilor. S-a considerat astfel, c articolul 1000 alin. 4 Cod civil, menioneaz generic termenii de elev i ucenic, i ca urmare, articolul 1000 alin. 4 Cod civil trebuie s fie aplicat, indiferent de vrsta autorului, dei este greu de admis o rspundere mai larg pentru persoane strine dect pentru prini Cealalt tez, n care sunt cuprinse opiniile celor mai muli dintre autori, consider c institutorii sau artizanii sunt pasibili de rspundere numai n cazul n care fapta pgubitoare a fost svrit de elevi sau ucenici minori. n susinerea acestei teze s-au folosit mai multe argumente, astfel: calitatea de elev ori ucenic este identificat cu minoritatea, prezumia relativ de rspundere a artizanilor i institutorilor i are temeiul n ndatorirea de supraveghere,

225

astfel c numai minorii au a fi supravegheai i faptul c ar fi nedrept ca institutorii i artizanii s fie mpovrai cu o prezumie de rspundere mai ntins dect cea a prinilor. Un alt argument formulat rezult din nsi analiza alin. 4 al art. 1000. Astfel, la momentul adoptrii Codului civil, termenul de institutori se referea la nvtorii ncadrai n ciclul primar al nvmntului, unde se ntlnesc numai elevi minori. Prin aplicarea acestui alineat i altor cadre didactice din cicluri superioare primului (gimnazial, liceal), practica judiciar nu a dorit extinderea limitei de vrst a elevilor peste cea a minoritii. Ct privete ucenicii, la acea dat ei nu puteau fi dect minori, conform legii, majoratul ncepnd cu vrsta de 21 de ani83. Practica judiciar a statuat faptul c alin. 4 al art. 1000 se refer exclusiv la pagubele provocate de elev ori ucenic altei persoane, nefiind vorba deci de prejudiciile cauzate elevului sau ucenicului pe perioada ct se afl sub supravegherea institutorului sau artizanului. n acest din urm caz se poate invoca obligaia de reparare a prejudiciului, conform articolelor 998-999 Cod civil, numai atunci cnd se va dovedi legtura de cauzalitate dintre fapta ilicit a institutorului sau artizanului i paguba pricinuit elevului sau ucenicului. 3.3. Fundamentarea rspunderii institutorilor i artizanilor Fundamentarea acestei forme de rspundere rezult din nsi formularea art. 1000 alin. 4 Cod civil, care privete elevii i ucenicii care se afl sub supravegherea institutorilor i artizanilor. Art. 1000 alin. 4 Cod civil, stabilete o tripl prezumie, dedus din fapta ilicit cauzatoare de prejudicii comis de elev sau ucenic: prezumia c ndatorirea de supraveghere nu a fost ndeplinit n mod corespunztor;

226

prezumia de cauzalitate dintre nendeplinirea acestei ndatoriri i svrirea de ctre elev sau ucenic a faptei ilicite cauzatoare de prejudicii; prezumia vinei (culpei) institutorului sau artizanului n ndeplinirea necorespunztoare a ndatoririlor ce i reveneau. 3.4. Condiiile rspunderii institutorilor i artizanilor 3.4.1. Condiii generale Pentru angajarea rspunderii institutorilor i artizanilor, conform articolului 1000 alin. 4 Cod civil, reclamantul trebuie s probeze condiiile rspunderii pentru fapta proprie: existena prejudiciului; existena faptei ilicite a elevului sau ucenicului; existena raportului de cauzalitate dintre fapta ilicit i prejudiciu; existena vinoviei elevului sau ucenicului. n opinia celor mai muli dintre autori, existena acestei din urm condiii nu este necesar. Rspunderea va fi angajat i n cazul n care nu se face dovada capacitii delictuale a elevului, cnd acesta era lipsit de discernmnt ori avea un discernmnt diminuat, n aceast situaie supravegherea trebuind s fie mai strict. n momentul n care reclamantul a probat aceste condiii generale, el nu va fi nevoit s fac dovada i a condiiilor pe care se fundamenteaz rspunderea pentru c, dup cum am vzut, acestea sunt prezumate de lege. Iar cum aceste prezumii sunt relative, conform art. 1000 alin. 5 Cod civil, cel chemat s rspund va putea face dovada c, dei a acionat cu maximum de diligen, fapta prejudiciabil nu a putut fi prevenit. Ca urmare a nlturrii acestei prezumii va putea fi angajat rspunderea prinilor pentru copilul minor 3.4.2. Condiiile speciale ale rspunderii institutorilor i artizanilor Pentru ca institutorii i artizanii s poat s rspund n baza art. 1000 alin. 4, se mai cer ndeplinite nc dou condiii: cel ce a cauzat prejudiciul s aib calitatea de elev ori ucenic i s fie minor;

227

fapta ilicit cauzatoare de prejudicii s fi fost svrit n timp ce elevul sau ucenicul se afla sau trebuia s se afle sub supravegherea insitutorului ori artizanului. n practica judiciar au aprut ns cazuri n care dei elevul sau ucenicul trebuia s fie sub supravegherea institutorului sau artizanului, n fapt el nu se gsea sub aceast supraveghere. Instana a hotrt n acest caz c dei elevul ori ucenicul nu se afla, n fapt, sub supravegherea sa, artizanul sau institutorul va putea fi tras la rspundere atunci cnd, prin fapte omisive sau comisive contrare ndatoririlor legale ce i incumbau, a favorizat sustragerea de sub supraveghere86 (exemplu clasic este acela al profesorului care lipsete sau ntrzie de la cursuri, permind prin aceasta s se svreasc o fapt ilicit productoare de prejudicii). Institutorul sau artizanul se va putea ns exonera de rspundere dac va dovedi c elevul sau ucenicul s-a sustras supravegherii, acesta neavnd posibilitatea de a mpiedica svrirea faptei prejudiciabile. n final, hotrrea judectoreasc va trebui s constate faptul c institutorului sau artizanului nu i se poate imputa vreo vin n supraveghere. 3.5. Efectele rspunderii institutorilor i artizanilor n msura n care toate condiiile generale i speciale sunt ndeplinite, institutorul sau artizanul va fi obligat s presteze o reparaie integral a prejudiciului. Reclamantul are ns posibilitatea s cheme n justiie: pe elev ori ucenic; pe elev ori ucenic i institutor i artizan mpreun. Acetia sunt rspunztori in solidum fa de victim. n cazul n care institutorul sau artizanul va dovedi faptul c dei i-a ndeplinit ndatorirea de supraveghere nu a putut preveni svrirea faptei prejudiciabile, se va putea atrage, n subsidiar, rspunderea prinilor, invocnd ca motiv nendeplinirea sau ndeplinirea necorespunztoare a obligaiei de a asigura educaia copilului minor87. Pentru toate situaiile n care institutorul sau artizanul a pltit integral despgubirea victimei, acesta are o aciune n

228

regres contra elevului sau ucenicului pentru a crui fapt personal a rspuns. n aceste cazuri, art. 1000 alin. 4 Cod civil funcioneaz ca o garanie pentru victim, iar aciunea n regres se exercit conform art. 998-999 Cod civil i i are temeiul n efectele subrogaiei legale prin plata creditorului. Aciunea n regres are ca principiu repararea integral a prejudiciului, astfel c autorul direct al faptei pgubitoare va fi obligat s nmneze institutorului sau artizanului ntreaga despgubire pe care acesta a fost nevoit s o plteasc victimei. Top of the Document

1. Rspunderea pentru prejudiciile cauzate de animale 1.1. Reglementarea legal Potrivit art. 1001 Cod civil, proprietarul unui animal sau acela care se servete de dnsul, n cursul serviciului, este responsabil de prejudiciul cauzat de animal, sau c animalul se afl sub paza sa, sau c a scpat. Ordonana de Urgen a Guvernului nr. 55/200288, aprobat cu modificri prin Legea nr. 60/200389, n art. 4 prevede c proprietarii de cini prevzui la art. 1 au obligaia s depun la sediul poliiei n a crei raz este situat imobilul n care este deinut cinele, o adeverin n fotocopie, eliberat de Asociaia Chinologic Romn, afiliat la Federaia Chinologic Internaional, din care s rezulte ncadrarea cinelui n categoriile prevzute la art. 1, precum i o declaraie pe propria rspundere cuprinznd, printre alte date, existena unei asigurri de rspundere civil pentru eventualele pagube produse de cinii prevzui la art. 1 lit.a. Art. 1 din O.U.G. nr. 55/2002, prevede c prin cini periculoi se nelege cinii aparinnd urmtoarelor rase, grupate n dou categorii, dup cum urmeaz:

229

a) categoria I: cinii de lupt i de atac, asimilai prin caracterele morfologice cu cini de tipul Pit Bull, Boerbul, Bandog i metiii lor; b) categoria a II-a: cinii din rasele American Staffordshire Terrier, Tosa, Rottweiller, Dog Argentinian, Mastino Napolitano, Fila Brazileiro, Mastiff, Ciobnesc Caucazian, Cane Corso i metiii lor. 1.2. Domeniul de aplicare Domeniul de aplicare al acestei forme de rspundere implic determinarea persoanelor care sunt chemate s rspund, precum i a animalelor pentru care a fost instituit aceast rspundere. Referitor la persoanele care sunt chemate s rspund, conform art. 1001 Cod civil, rspunderea revine persoanei care exercit paza juridic a animalului la momentul producerii prejudiciului. Prin paz juridic se nelege dreptul pe care l are o persoan de a se folosi n interes propriu de animalul respectiv, ceea ce presupune prerogativa de comand i supraveghere a animalului. Paza juridic se prezum c aparine proprietarului, pn la proba contrar, precum i persoana crei proprietarul i-a transmis paza juridic, cum ar fi uzufructuarul, chiriaul, comodatarul. n practica instanelor judectoreti91 s-a reinut c, n raport cu dispoziiile art. 1001 Cod civil, persoanele care sunt inute a rspunde pentru prejudiciul produs de animale, sunt acelea care aveau paza juridic n momentul producerii pagubei. Dac animalul aparine n coproprietate, mai multor titularii, acetia au paza juridic, care atrage rspunderea solidar pentru prejudiciul cauzat de animal. ntr-o alt cauz, avnd ca obiect aciunea n despgubiri formulat de proprietarul unui autoturism avariat de cinele prtului, instana a admis aciunea cu motivarea c n situaia n care cinele prtului, scpat de sub supraveghere, a produs un prejudiciu reclamantului, rspunderea civil delictual a prtului este antrenat n condiiile art. 1001 Cod civil, potrivit

230

crora proprietarul unui animal rspunde pentru prejudiciul cauzat de acesta, fie c animalul se afl n paza sa, fie c a scpat.92 Paza juridic nu se confund cu paza material, deoarece aceasta din urm presupune doar un contact material cu animalul. Au paza material a animalului: ciobanul, vcarul, zootehnicianul. Cu privire la animalele pentru care se aplic dispoziiile art. 1001 Cod civil, rspunderea se va angaja pentru prejudiciile cauzate de: - animalele domestice; - animalele slbatice aflate n captivitate (grdini zoologice, circuri); - animalele slbatice din rezervaii i parcuri de vntoare. Pentru animalele slbatice care se gsesc n stare de libertate nu sunt aplicabile dispoziiile art. 1001 Cod civil. Pentru acestea exist Legea nr. 103/199694, care n art. 15 alin. 2 prevede c rspunderea civil pentru cauzele provocate de vnat revine gestionarului fondului de vntoare, iar pentru cele cauzate de vnatul din speciile strict protejate, autoritii publice centrale care rspunde de silvicultur, n msura n care nu i-au ndeplinit obligaiile privind prevenirea i limitarea acestora. n acest caz este vorba de o rspundere pentru fapta proprie, n temeiul art. 998 999 Cod civil i nu o rspundere pentru prejudiciul cauzat de animal, n temeiul art. 1001 Cod civil. 1.3. Fundamentarea rspunderii pentru prejudiciile cauzate de animale Pentru fundamentarea acestei forme de rspundere, n doctrin s-au formulat trei opinii: 1. fundamentarea rspunderii pe ideea de risc, n sensul c cel care beneficiaz de foloasele de pe urma unui animal trebuie s suporte i consecinele negative produse de acesta; 2. fundamentarea rspunderii pe ideea unei prezumii de culp n supravegherea animalului, 3. fundamentarea

231

rspunderii pe ideea de garanie pe care paznicul juridic trebuie s o asigure terilor. 1.4. Condiiile rspunderii pentru fapta animalului Pentru angajarea rspunderii, victima prejudiciului trebuie s fac dovada c prejudiciul a fost cauzat de ctre animal, precum i a faptului c la momentul producerii prejudiciului animalul se afla n paza juridic a persoanei de la care se pretind despgubiri. Paznicul juridic se poate exonera de rspundere dac va dovedi c prejudiciul s-a produs datorit faptei victimei nsei, faptei unei tere persoane pentru care nu este inut s rspund sau unui caz de for major. Rspunderea pentru fapta animalelor este condiionat de mprejurarea c la producerea rezultatului pgubitor, animalul a participat activ, iar participarea acestuia s mbrace caracterul unei fapte distincte cu for cauzal proprie. Rspunderea paznicului juridic are un caracter obiectiv i se justific nu prin conduita sa culpabil, ci prin existena raportului de cauzalitate ntre fapta animalului aflat sub paza sa i prejudiciul cauzat persoanei vtmate. 1.5. Efectele rspunderii pentru prejudiciile cauzate de animale Victima prejudiciului produs de animal are dreptul s solicite despgubiri: - de la cel care are paza juridic a animalului, n temeiul art. 1001 Cod civil; - de la cel care are paza material a animalului, n temeiul art. 998-999 Cod civil. Paznicul juridic al animalului, dac a pltit despgubirile, poate formula aciune n regres mpotriva paznicului material, n temeiul art. 998 999 Cod civil. Top of the Document 2. Rspunderea pentru prejudiciile cauzate de ruina edificiului 2.1. Reglementarea legal Conform art. 1002 Cod civil, proprietarul unui edificiu este responsabil de prejudiciul cauzat prin ruina edificiului, cnd

232

ruina este urmarea lipsei de ntreinere sau a unui viciu de construcie. 2.2. Domeniul de aplicare Determinarea domeniului de aplicare al rspunderii instituite prin art. 1002 Cod civil impune prezentarea urmtoarelor noiuni98: edificiu; noiunea de ruin a edificiului; lipsa de ntreinere a edificiului; viciu de construcie; persoana rspunztoare. Prin edificiu se nelege orice construcie realizat de om prin asamblarea trainic a unor materiale care, prin ncorporarea lor n sol sau la alt construcie, devine, n mod durabil, un imobil prin natura sa. Ruina edificiului reprezint drmarea complet sau parial a edificiului, dezagregarea materialului, cderea unei pri, desprinderea unor elemente de construcie. Ruina edificiului trebuie s fie urmarea lipsei de ntreinere sau a unui viciu de construcie. Rspunderea pentru ruina edificiului aparine proprietarului din momentul cauzrii prejudiciului, chiar dac imobilul forma obiectul unui contract de locaiunea sau comodat ori era supus unui uzufruct. Dac imobilul este n proprietate comun, coproprietarii rspund solidar, iar dac exist un drept de superficie, rspunde superficiarul, care are calitatea de proprietar al construciei. 2.3. Fundamentarea rspunderii pentru ruina edificiului n legtur cu fundamentarea rspunderii pentru ruina edificiului, n doctrin i jurispruden au fost formulate dou teorii: - teoria rspunderii subiective,101 potrivit creia la baza rspunderii se afl o prezumie de culp datorat lipsei de ntreinere sau unui viciu deconstrucie; - teoria rspunderii obiective102, conform creia rspunderea se ntemeiaz pe ideea unei obligaii legale de garanie, pe

233

care proprietarul edificiului o datoreaz terilor, independent de orice culp din partea proprietarului. 2.4. Condiiile rspunderii Pentru a fi angajat rspunderea proprietarului sau a superficiarului, n baza art. 1002 Cod civil, victima trebuie s dovedeasc urmtoarele condiii: existena prejudiciului; existena faptei ilicite, care const n ruina edificiului; existena raportului de cauzalitate ntre prejudiciu i ruina edificiului; mprejurarea c ruina edificiului este determinat de lipsa de ntreinere sau de un viciu de construcie. Proprietarul sau superficiarul nu vor putea nltura aplicarea rspunderii dovedind faptul c au luat toate msurile de ntreinere a edificiului sau de prevenire a viciilor construciei, dar se pot exonera de rspundere dac vor dovedi existena uneia dintre urmtoarele cauze: fapta victimei; fapta unui ter pentru care proprietarul sau superficiarul nu sunt inui s rspund; fora major. 2.5. Efectele rspunderii Dac sunt ndeplinite condiiile prevzute de art. 1002 Cod civil, proprietarul sau superficiarul vor fi obligai s plteasc victimei despgubiri. n cazul n care ruina edificiului se datoreaz altei persoane, proprietarul sau superficiarul vor recupera despgubirile pltite victimei, printr-o aciune n regres. Aciunea n regres se va intenta, dup caz, mpotriva urmtoarelor persoane: - uzufructuarului sau locatarului care nu au efectuat reparaiile ce cdeau n sarcina lor; - constructorului sau proiectantului, dac ruina edificiului a fost determinat de un viciu de construcie; - vnztorului de la care a fost cumprat imobilul, deoarece vnztorul are obligaia s-l garanteze pe cumprtor pentru viciile ascunse ale lucrului.104

234

Aciunea n regres se va ntemeia pe contractul ncheiat ntre proprietar i persoana culpabil, iar n lipsa unui contract pe rspunderea pentru fapta proprie, conform art. 998 999 Cod civil. Top of the Document 3. Rspunderea pentru prejudiciile cauzate de lucruri n general 3.1. Reglementarea legal Rspunderea pentru prejudiciile cauzate de lucruri n general este reglementat n art. 1000 alin. 1 Cod civil, care prevede c suntem asemenea responsabili de prejudiciul cauzat de fapta persoanelor pentru care suntem obligai a rspunde sau de lucrurile ce sunt sub paza noastr. Art. 1000 alin. 1 din Codul civil romn reproduce prevederile cuprinse n art. 1384 din Codul civil francez. Iniial, n doctrina i jurisprudena francez, precum i a altor state care au recepionat Codul civil francez de la 1804, pn aproape de sfritul secolului al XIX-lea s-a recunoscut n unanimitate c acest alineat din cod nu constituie dect o enunare a cazurilor de rspundere pentru prejudiciile cauzate de animale i ruina edificiului, reglementate n textele subsecvente. Ulterior, jurisprudena francez a admis principiul general al responsabilitii pentru prejudiciile cauzate de lucrurile nensufleite aflate n paza cuiva, avnd n vedere lucrrile adepilor teoriei riscului, a unei responsabiliti obiective. Doctrina francez105 modern a recunoscut aplicarea textului n discuie nu numai lucrurilor mobile, ci i imobilelor, nu numai lucrurilor periculoase, dar i a celor care nu sunt periculoase, lucrurilor acionate de mna omului i lucrurilor dotate cu un dinamism propriu ori atunci cnd paguba este produs de viciul lucrului, lucrurilor aflate n micare i lucrurilor aflate n staionare. n ara noastr, rspunderea n baza art. 1000 alin. 1 Cod civil a fost pentru prima dat aplicat n decizia din 13 februarie 1907 a Curii de Apel din Bucureti, prin care s-a abandonat sistemul clasic al culpei aquiliene, acesta fiind

235

nlocuit cu o prezumie de culp rezultnd din lipsa de paz a lucrului, precum i n decizia din 1 decembrie 1907 a Tribunalului Iai107care, depind chiar soluiile admise la acea dat n jurisprudena francez, constat n art. 1000 alin. 1 Cod civil o prezumie absolut de culp, care nu poate fi rsturnat, deoarece alin. 5 din acelai articol nu prevedea aceast posibilitate, fiind exoneratoare numai culpa victimei i fora major. Punctul culminant al dezvoltrii practicii judiciare n aceast materie l reprezint decizia nr. 333 din 17 ianuarie 1939 a fostei Curi de Casaie108, n care se arat: Este de principiu c rspunderea pentru daunele cauzate prin faptul lucrurilor nensufleite este o rspundere obiectiv bazat pe ideea de risc, existena ei fiind subordonat unei singure condiii: stabilirea raportului cauzal ntre daun i faptul generator al acesteia, deci independent de orice culp a proprietarului care are paza juridic a lucrului. 3.2. Domeniul de aplicare Pentru angajarea rspunderii n baza art. 1000 alin 1 Cod civil, prejudiciul trebuie s fie cauzat de un lucru care poate fi un bun imobil sau un bun mobil, iar lucrul trebuie s se afle n paza unei persoane. Persoanele care au calitatea de paznici juridici ai unui lucru sunt: - proprietarul lucrului, chiar i n cazul n care a pierdut lucrul; - titularii unor dezmembrminte ale dreptului de proprietate; - posesorul lucrului; - detentorul lucrului. 3.3. Fundamentarea rspunderii pentru prejudiciile cauzate de lucruri Toate discuiile i teoriile elaborate referitor la fundamentarea ntregii rspunderi civile, n special a rspunderii civile delictuale, n dreptul civil modern, i au originea, direct sau indirect, n ncercrile de a gsi o explicaie sau un fundament corespunztor rspunderii pentru prejudiciile cauzate de lucruri.

236

Opiniile i soluiile propuse n doctrin i jurispruden se ncadreaz n cele dou mari concepii: concepia rspunderii subiective i concepia rspunderii obiective. 3.3.1. Concepia rspunderii subiective Potrivit acestei concepii, rspunderea prevzut de art.1000 alin.1 Cod civil se fundamenteaz pe ideea de culp a paznicului juridic al lucrului. n planul concepiei subiective, legate de tradiia Codului civil, s-au nscris urmtoarele teorii: prezumia relativ de culp a paznicului juridic; prezumia absolut de culp a paznicului juridic, cu consecina c numai fora major ar putea rsturna o asemenea prezumie; - existena unei culpe n paza juridic, prin care s-a ncercat s se elimine inconvenientele teoriilor precedente, apreciindu-se c apariia prejudiciului este cea mai bun dovad c nu s-a executat obligaia de paz juridic. ntr-o prim explicaie, s-a afirmat c, prin acest text al Codului civil, legiuitorul a instituit o prezumie legal de culp a paznicului juridic pentru nendeplinirea obligaiei de supraveghere a lucrului, ceea ce a fcut posibil cauzarea prejudiciului suferit de victim. Aa fiind, paznicul juridic poate nltura aceast prezumie prin dovada lipsei de culp.109 Curnd s-a putut constata c dovada lipsei de culp era uor de fcut, astfel nct victimele ajungeau n situaia de a nu putea obine repararea prejudiciului. Dincolo de formulrile i de concluziile aparent diferite la care ajung cele trei teorii, ele sunt marcate de ncercarea de a fundamenta obligarea paznicului juridic la plata de despgubiri pe temeiuri legate de vinovie i imputabilitate. 3.3.2. Concepia rspunderii obiective Conform acestei concepii, alctuit din mai multe teorii, rspunderea pentru prejudiciile cauzate de lucruri este independent de ideea de culp, dovedit sau prezumat, a paznicului juridic. Unii autori110 au susinut c rspunderea pentru lucruri se explic prin teoria riscului profit, n sensul c cel ce profit

237

de foloasele lucrului trebuie s suporte i riscul reparrii prejudiciilor cauzate altor persoane de acel lucru. O alt teorie este aceea a prezumiei de rspundere, care a fost criticat deoarece rspunderea ca atare, care se materializeaz n obligaia de despgubire, nu poate fi prezumat. Concluzionnd asupra fundamentrii rspunderii pentru prejudiciile cauzate de lucruri n general, observm c aceast form de rspundere a traversat o traiectorie de la concepiile subiective care au culminat cu teoria culpei absolute prezumate, pn la concepiile obiective ce prezint nendoielnic un avantaj pentru victim de a obine angajarea rspunderii paznicului juridic independent de dovedirea vinoviei acestuia din urm. 3.4. Condiiile rspunderii Pentru angajarea rspunderii pentru lucruri se cer ntrunite urmtoarele condiii: existena prejudiciului; raportul de cauzalitate dintre prejudiciu i lucru; raportul de cauzalitate se refer la fapta lucrului i nu la fapta proprie a paznicului lucrului; faptul c lucrul se afl n paza juridic a unei persoane; calitatea de paznic juridic nu trebuie dovedit, deoarece pn la proba contrar, aceast calitate se prezum c aparine proprietarului, titularului unui alt drept real sau posesorului. Paznicul juridic poate nltura rspunderea sa prin dovedirea existenei unor cauze exoneratoare de rspundere: 1. fapta victimei va exonera de rspundere paznicul juridic dac ntrunete caracteristicile unei adevrate fore majore, deoarece, n caz contrar, fapta victimei doar diminueaz rspunderea paznicului juridic; 2. fapta unui ter nu nltur total rspunderea paznicului juridic, deoarece terul i paznicul juridic vor rspunde n solidar, rspunderea repartizndu-se proporional cu gradul de participare i de vinovie al fiecruia; 3. fora major. 3.5. Efectele rspunderii

238

Victima prejudiciului poate s obin despgubiri de la paznicul juridic al lucrului, n temeiul art. 1000 alin. 1 Cod civil, sau de la cel care are paza material a lucrului, n temeiul art. 998-999 Cod civil. Dac paznicul juridic a pltit despgubirile, el va putea s formuleze o aciune n regres mpotriva paznicului material, ntemeiat pe dispoziiile art. 998-999 Cod civil. n situaia n care la producerea prejudiciului de ctre lucru a concurat i fapta unui ter, iar paznicul juridic a pltit despgubiri care depesc ntinderea corespunztoare a participaiei sale, pentru tot ce a pltit n plus, va avea la ndemn o aciune n regres mpotriva terului. Top of the Document

(capitolul V/1 din bibliografie) V. CONTRACTE SPECIALE 1. Contractul de vnzare-cumprare: - notiunea si caracterele juridice; - conditiile de validitate; - efectele contractului de vnzare-cumprare. 2. Contractul de donatie: - notiunea si conditiile de validitate; - donatiile simulate; - donatiile indirecte; - darurile manuale; - efectele contractului de donatie; - cauzele legale de revocare a donatiilor. 3. Contractul de locatiune: - notiunea si caracterele juridice; - conditiile de validitate; - efectele contractului de locatiune; - ncetarea locatiunii. 4. Contractul de mandat (mandatul de reprezentare):

239

- notiunea si c conditiile de validitate; - efectele contractului de mandat; - ncetarea contractului de mandat. CONTRACTUL DE VANZARE-CUMPARARE 1. Notiuni si caractere juridice 1.1. Consideratii generale privind contractul de vanzarecumparare comerciala

Vanzarea-cumpararea este o operatie comerciala care inlesneste si face posibil schimbul de marfuri. Marea majoritate a actelor de comert prevazute de art. 3 C.com. se afla in legatura cu contractul de vanzare-cumparare. Astfel: realizarea circulatiei marfurilor se realizeaza pe calea unei vanzaricumparari comerciale; intreprinderile de transport fac posibila tocmai aceasta circulatie, dupa ce in prealabil a fost incheiat un contract de vanzare-cumparare; intreprinderile de asigurare garanteaza realizarea echivalentului marfurilor vandute, daca au fost distruse in caz de forta majora; intreprinderile de banca finanteaza prin intermediul operatiunilor de credit schimbul, punand la dispozitie fondurile necesare cumparatorului sau vanzatorului. Elementele contractului, incheierea, executarea, desfiintarea sunt aspecte reglementate de Codul civil, care constituie principalul izvor de drept in materia contractului de vanzare-cumparare. In art. 60-73 din Codul comercial, legiuitorul reglementeaza unele aspecte ale vanzarii comerciale, cum ar fi: transferul dreptului de proprietate asupra lucrului vandut si al riscurilor, pretul vanzarii, consecintele nerespectarii obligatiilor. Determinarea comercialitatii unui contract de vanzare-cumparare se face fie in functie de criteriul pozitiv prevazut in art. 3 pct. 1 si 2 C.com., fie, potrivit criteriului negativ prevazut in art. 5 C.com. Top of the Document Notiune Potrivit art. 1294 Cod civil vinderea este o conventie prin care doua parti se obliga intre sine, una a transmite celeilalte proprietatea unui lucru si aceasta a plati celui dintai pretul lui.
240

Doctrina de specialitate a definit contractul de vanzare-cumparare intocmai ca si legiuitorul, cu urmatoarele precizari: transmiterea dreptului de proprietate este de natura contractului de vanzare-cumparare si nu de esenta lui (se transmite fie un drept real fie un drept de creanta); vanzarea-cumpararea poate sa aiba ca obiect unul sau mai multe bunuri corporale sau incorporale, ori o universalitate juridica sau o universalitate de fapt. Nu pot face obiectul vanzarii-cumpararii urmatoarele drepturi: Drepturile intuitu personae (de exemplu , dreptul la pensie, dreptul la intretinere) Drepturile patrimoniale cu caracter strict personal (de exemplu, dreptul la abitatie al sotului supravietuitor, dreptul real de uz ). Consideram ca vanzarea-cumparare poate fi definita ca fiind acordul de vointa care se realizeaza intre doua parti, numite vanzator si cumparator, prin care vanzatorul se obliga, in principal, sa transmita dreptul de proprietate si sa predea lucrul vandut, iar cumparatorul se obliga sa plateasca pretul lucrului. Cadrul legal al contractului de vanzare-cumparare este Codul civil art. 1294-1404, Codul comercial art. 60-73 si diferite legi speciale. Top of the Document Caracterele juridice ale contractului de vanzare-cumparare a) Contractul de vanzare-cumparare este un contract sinalagmatic (bilateral) perfect, existand o reciprocitate a obligatiior ce incumba ambelor parti. Vanzatorul are obligatia de a transmite dreptul de proprietate , de a preda lucrul vandut si de a-l garanta pe cumparator pentru evictiune si pentru viciile lucrului , iar cumparatorul are obligatia de preluare a bunului, de a plati pretul si, de regula, de a suporta cheltuielile vanzarii. Fiind un contract bilateral, se vor aplica efectele specifice acestei categorii de contracte, respectiv: rezolutiunea sau rezilierea contractului, exceptia de neexecutare a contractului (exception non adimpleti contrctus) si riscul contractual. b) Contractul de vanzare-cumparare este un contract cu titlu oneros, ambele parti urmarind realizarea unui avantaj material. c) Contractul de vanzare-cumparare este un contract comutativ deoarece ambele parti cunosc existenta si intinderea obligatiilor pe care le au inca din momentul incheierii contractului.

241

d) Contractul de vanzare-cumparare este, de regula, un contract consensual, fiind incheiat in mod valabil prin simplul acord de vointa al partilor, fara indeplinirea vreunei formalitati sau predarea bunului vandut. Regula enuntata comporta urmatoarele exceptii: Vanzarea de terenuri se face numai in forma autentica (art. 46 alin. 1 din Legea nr. 18/1991, deci contractul are caracter solemn). In lipsa formei autentice contractul are nulitate absoluta. Forma autentica nu este necesara in cazul instrainarii constructiilor. e) Contractul de vanzare-cumparare este, in principal, un contract translativ de proprietate . Dreptul de proprietate se transmite de la vanzator la cumparator in momente diferite, in functie de natura bunului vandut: Daca este individual determinat (bun cert) dreptul de proprietate se transmite din momentul realizarii acordului de vointa, chiar daca bunul nu a fost predat si pretul nu a fost platit(art. 1295 C.civ.). Riscul pieirii fortuite apartine cumparatorului. Daca bunul este determinat prin caractere generice (bun de gen), dreptul de proprietate se transmite in momentul individualizarii bunului prin cantarire, masurare, numarare, operatiuni care se fac de regula, in momentul predarii lui. Riscul pierderii fortuite apartine vanzatorului care va trebui sa predea cumparatorului un bun de aceeasi calitate si cantitate cu cel care a pierit (genera non pereunt) In cazul vanzarii de bunuri viitoare, dreptul de proprietate se transmite in momentul existentei In cazul vanzarii afectate de termen sau de conditie, dreptul de proprietate se va transmite in momentul implinirii termenului sau daca se realizeaza conditia. In cazul vanzarii unui teren, dreptul de proprietate se transmite in momentul intocmirii contractului in forma autentica. Lipsa formei autentice atrage dupa sine nulitatea absoluta a contractului incheiat. Top of the Document Conditiile de validitate a contractului de vanzare-cumparare Capacitatea juridica a partilor Cu privire la capacitatea de folosinta, potrivit dispozitiilor art. 1306 din Codul civil, regula este capacitatea, iar incapacitatea este exceptia. Pot cumpara toti cei carora nu le este oprit de lege. Cazurile de incapacitate de folosinta sunt expres si limitativ prevazute de lege si sunt calificate in doctrina de specialitate ca fiind incapacitati speciale iar in practica judiciara ca fiind prohibitii sau interdictii de a cumpara.
242

Incapacitatile speciale (interdictiile) Se grupeaza in doua categorii: Interdictii legate de persoana care vinde si cumpara sau care cumpara, care pot fi, la randul lor, interdictii generale si speciale. Interdictii stabilite in functie de natura bunurilor sau de destinatia lor Interdictiile generale de incheiere a contactului de vanzarecumparare privesc: a.Vanzarea intre soti, care este interzisa atunci cand este incheiata direct, cat si atunci cand se incheie prin persoane interpuse (art. 1307 C.civ.). Daca se incheie un contract de vanzare-cumparare intre soti, sanctiunea este, in opinia majoritara exprimata in doctrina, nulitatea relativa. Exista in literatura de specialitate si o alta opinie, potrivit careia, sanctiunea indreptata impotriva efectelor contractului de vanzare intre soti este nulitatea absoluta. Consideram ca exista mai multe argumente pentru constatarea nulitatii absolute a contractului de vanzare-cumparare intre soti. Argumentele ce consolideaza aceasta opinie pot fi exprimate succint in urmatoarele idei: Interdictia vanzarii intre soti este o incapacitate speciala de folosinta; or, incalcarea normelor juridice privind capacitatea de folosinta au drept consecinta nulitatea absoluta a actului juridic incalcat; Regimul juridic al nulitatii absolute este mai favorabil mostenitorilor rezervatari sau care beneficiaza de raportul donatiilor si intereselor creditorilor; Admitandu-se nulitatea absoluta a contractului de vanzare cumparare, este exclusa ipoteza unei donatii irevocabile intre soti. b.Tutorii nu pot cumpara bunurile persoanelor aflate sub tutela lor atat timp cat nu au dat descarcare de gestiune. c.Mandatarii conventionali sau legali nu pot , de regula, cumpara bunurile pentru care au fost imputerniciti sa le vanda.(art. 1308 pct. 2 C.civ.). Aceasta interdictie se bazeaza pe faptul ca, in principiu, o persoana nu poate sa actioneze , in acelasi timp, in numele vanzatorului dar si in interes propriu.

243

Sanctiunea care poate fi aplicata efectelor contractului de vanzarecumparare incheiat prin incalcarea dispozitiei prevazuta in art. 1308 pct. 2 C.civ. este nulitatea relativa. d.Administratorii bunurilor statului, comunelor, oraselor, municipiilor sau judetelor nu pot cumpara bunurile aflate in administarea lor. e.Functionarii publici si cei din comisiile de licitatii nu pot cumpara bunurile statului sau ale unitatilor administrativ-teritoriale care se vand prin mijlocirea lor (art. 1308 pct. 4 C.civ.). In mod exceptional, functionarul public poate cumpara daca pretul de vanzare a bunului respectiv este un pret fix, unde, evident nu intervine factorul subiectiv (interesele cumparatorului). Sanctiunea indreptata impotriva efectelor unui contract de vanzarecumparare incheiat cu ignorarea dispozitiei prevazute la art. 1308 pct. 4 C.civ. va fi nulitatea relativa. f.Judecatorii, procurorii si cesionarii nu pot fi cesionari (dobanditori ) de drepturi litigioase care sunt de competenta Curtii de Apel in a carei circumscriptie isi exercita functia sau profesia de avocat. g.Cetateniii straini si apatrizii nu pot dobandi dreptul de proprietate asupra terenurilor. In schimb, daca investesc in Romania constituind o societate comerciala care, potrivit legii romane, este persoana juridica romana, aceasta poate dobandi terenuri, chiar daca asociat unic este un cetatean strain sau apatrid. Privitor la constructii, cetatenii romani sau straini le pot dobandi in proprietate. In cazul nerespectarii acestor dispozitii, sanctiunea va fi nulitatea absoluta a contractului de vanzare incheiat. h.Persoanele insolvabile sau, mai curand, in incapacitate de plata nu pot cumpara bunurile imobile care se vand prin licitatie pubica (art. 535 C.pr.civ.). Consimtamantul partilor In practica dreptului comercial incheierea unui contract de vanzare cumparare este precedata, uneori, de asa numitele negocieri sau tratative prealabile. Din punct de vedere juridic, in principiu, aceste negocieri sau tratative nu au forta juridica, deci nu creeaza obligatii pentru partenerii sai, ceea ce insemna ca ei nu vor fi tinuti sa perfecteze contractul.

244

Incheierea contractului de vanzare-cumparare, deci realizarea acordului de vointa, este precedata uneori de unele acte juridice prealabile, respectiv: promisiunea unilaterala de vanzare; promisiunea bilaterala de vanzare-cumparare; pactul de referinta; dreptul de preemtiune. Promisiunea unilaterala de vanzare Este un antecontract, spre deosebire de oferta de a contracta care este un act juridic unilateral prin care o persoana se obliga fata de alta sa-i vanda in viitor un anumit bun. Aceasta operatiune juridica se caracterizeaza prin urmatoarele trasaturi: este un antecontract de vanzare-cumparare care contine obligatia vanzatorului (de facere) de a incheia contractul de vanzare; cumparatorul are un drept de creanta, respectiv de optiunea de a cere promitentului sa incheie contractul. Promisiunea bilaterala de vanzare Este un antecontract prin care ambele parti - atat vanzatorul, cat si cumparatorul s-au obligat reciproc sa incheie in viitor contractul de vanzare-cumparare in conditiile stabilite si cu indeplinirea formalitatilor prevazute de lege. De exemplu, daca se vinde un teren , contractul se va intocmi in forma autentica, iar dreptul de proprietate transmis cumparatorului se va inscrie in cartea funciara pentru opozabilitate fata de terti. Pactul de referinta Este intelegerea prin care o persoana se obliga fata de alta ca in cazul in care va vinde un anumit bun sa-i acorde preferinta, la un pret egal. In cazul pactului de preferinta promitentul nu se obliga sa vanda, asa incat beneficiarul nu-l poate obliga sa incheie contractul. Raspunderea promitentului fata de beneficiar intervine numai in cazul cand nu-i acorda preferinta incheind contractul de vanzare-cumparare cu o terta persoana. De regula, raspunderea vanzatorului promitent este angajata fata de beneficiarul promisiunii numai in privinta daunelor interese. Contractul de vanzare incheiat cu terta persoana ramane, in principiu, valabil, exceptand frauda beneficiarului promisiunii si complicitatea tertului achizitor (fraus omnia corrmpit).
245

Subliniem faptul ca in materie comerciala vanzarile-cumpararile se practica deseori in forme simplificate: comandita scrisa, urmata de executare de indata sau comanda scrisa urmata de acceptare tot in forma scrisa. Este stiut faptul ca intocmirea unei facturi cu privire la marfa care face obiectul contractului inseamna manifestarea de vointa in scopul incheierii contractului. In legatura cu valoarea juridica a tacerii in materie comerciala, practica judiciara, aplicand uzantele comerciale, a statuat ca tacerea pastrata un anumit interval de timp de la primirea facturii valoreaza acceptare, iar precedentele devin uzante, atunci cand sunt confirmate ca atare print-un act sau fapt de comert. In dreptul comercial, uneori, manifestarea de vointa poate sa rezulte si din remiterea materiala a titlurilor reprezentative de marfuri, cand acestea sunt la purtator sau din girul titlurilor reprezentative de marfuri la ordin, cum ar fi conosamentul. In privinta viciilor de consimtamant se impun cateva precizari in legatura cu dolul. Potrivit uzantelor comerciale, dolul in materie comerciala nu se apreciaza cu aceeasi rigurozitate ca in dreptul civil, datorita fptului ca este o obisnuinta pentru comerciant a-si vinde marfa apeland la o serie de mijloace nu neaparat inselatoare pentru clienti, ci exagerate in raport de calitatea marfii. Instanta de judecata va aprecia in ce masura mijloacele folosite de vanzator pentru a-si vinde marfa sunt dolosive. In privinta dolului prin reticenta, nici acesta nu poate sa aiba ca efec in toate cazurile anularea contractului de vanzare-cumparare. Acest lucru s-ar putea intampla numai in cazul cand vanzatorul si numai el ar putea avea posiblitatea sa cunoasca defectiunile de calitate ale marfurilor vandute si nu le-a adus la cunostinta cumparatorului. Obiectul contractului de vanzare-cumparare Obiectul contractului este reprezentat de obligatiile (prestatiile) la care s-au obligat partile contractante. Obligatiile partilor se refera la bunuri (lucruri) corporale, respective lucrul vandut si pretul. Asadar, vanzatorul are obligatia de a preda lucrul vandut, iar cumparatorul trebuie sa plateasca pretul. Lucrul vandut
246

Potrivit dispozitiilor Codului civil si, dupa caz, ale legislatiei speciale, lucrul vandut trebuie sa indeplineasc urmatoarele conditii: Prima conditie este ca lucrul sa fie in circuitul civil general (in comert) Interdictia (prohibitia )vanzarii bunurilor scoase din circuitul civil poate fi absoluta sau relativa. Prohibitia este absoluta in cazul cand bunurile prin natura lor sau prin determinarea legii sunt de uz sau de interes public si din acest motiv sunt inalienabile. Prin natura lor sunt inalienabile asa numitele res communis bunuri care nu sunt susceptibile de apropriatiune, ele apartinand obstei (colectivitatii). Astfel sunt res communis: aerul, razele soarelui, apa marii sau raul curgator. Prin dispozitia legiuitorului sunt inalienabile si insesizabile (nu pot fi urmarite pentru realizarea creantelor) bunurile care fac parte din domeniul public al statului (de interes national sau local). Aceste bunuri pot fi date in administrare sau pot fi concesionate institutiilor publice, regiilor autonome. Prohibitia instainarii poate fi si relativa in cazul bunurilor care nu sunt inalienabile, dar care pot fi vandute numai de catre anumite persoane si in anumite conditii, adica au o circulatie restransa. Aceste bunuri pot fi concesionate, inchiriate. In privinta bunurilor care fac parte din patrimonial cultural-national, aratam ca acestea pot fi instainate daca nu apartin domeniului public. Aceste bunuri pot fi scoase din tara numai pe baza adeverintei eliberate de oficiul local pentru patrimonial cultural national. A doua conditie pe care trebuie sa o indeplineasca lucrul vandut este ca el sa existe in prezent sau sa poata exista in viitor. Daca in momentul incheierii contractului bunul pierise vanzarea este nula absolut, deoarece lipseste obiectul. Daca in momentul incheierii contractului bunul exista in parte, cumparatorul are urmatoarele posibilitati: sa ceara rezolutiunea contractului, sau sa ceara executarea partii din lucru ramas cu reducerea corespunzatoare a pretului A treia conditie este generala, comuna tuturor contractelor, respectiv bunul trebuie sa fie determinat sau determinabil, licit, posibil, moral.

247

A patra conditie este aceea referitoare la calitatea vanzatorului de a fi proprietarul lucrului vandut. Pretul Pretul reprezinta unul din elementele esentiale ale contractului si principala contraprestatie a cumparatorului. Un contract este calificat contract de vanzare-cumparare daca, in schimbul prestatiei pe care o face cumparatorul, vanzatorul primeste de la acesta o suma de bani. a)Determinarea pretului. Principiul libertatii stabilirii pretului. Libertatea de vointa a partilor, care este principiul fundamental in formarea contractului, isi pune amprenta si asupra determinarii pretului contractual. Principiul libertatii stabilirii pretului este prevazut in mod expres in HG nr. 206/1993, potrivit careia preturile si tarifele se stabilesc si se adapteaza de catre agentii economici, indiferent de forma de organizare si titularul dreptului de proprietate, prin negociere cu beneficiarii. Acelasi act normativ prevede exceptii de la principiul libertatii stabilirii pretului, exceptii justificate de existenta monopolului de stat asupra unor bunuri ca: electricitatea, gazele naturale. Pretul este determinat si in cazul in care in contract se prevede ca se va putea plati pretul practicat pe piata pentru categoria respectiva de produse. Astfel potrivit articolului 60 C.com., vanzarea pe un pret nedeterminat in contract este valabila daca partile au convenit asupra unui mod de a-l determina in urma. Pretul poate fi determinat si de o terta persoana, numita arbitru, aratata in contract sau nominalizata ulterior. b)Clauze contractuale privind pretul Indexarea pretului Partile contractate au posibilitatea ca in cuprinsul contractului sa prevada o clauza prin care pretul care se va plati va depinde de un anumit indice convenit de catre parti, denumit moneda de cont a contractului. Revizuirea pretului Partile au posibilitatea sa prevada o clauza de revizuire a pretului mai cu seama potrivit art. 60 C.com. este posibila stabilirea ulterioara a pretului in functie de pretul practicat pe piata, in localurile de burse. Vanzarea cu plata pretului in rate

248

Poate fi calificata ca o vanzare pe credit, pretul fiind fractionat si platibil la diferite perioade de timp. In momentul incheierii contractului se achita un avans (parte din pret) dupa care sunt evaluate ratele in cote progresive egale sau regresive. Creditul poate fi acordat de catre vanzator sau de o terta persoana. Este important de retinut ca la pretul convenit se adauga dobanda si cheltuielile accesorii vanzarii. Dreptul de proprietate si riscurile pieirii fortuite se transmit de la vanzator la cumparator in momentul semnarii contractului de vanzare cumparare. In situatiile in care exista preturi legale pentru anumite categorii de produse, partile contractante trebuie sa se supuna dispozitiile legale. Daca in contract lipseste clauza cu privire la pret acesta va fi lovit de nulitate absoluta. Alta conditie pe care trebuie sa o indeplineasca pretul este ca el sa fie sincer si serios. Pretul este sincer daca el corespunde realitatii. Daca pretul este fictiv (simulat) contractul este nul ca vanzare-cumparare dar poate fi valabil ca o donatie deghizata, in masura in care sunt indeplinite conditiile legale in materia donatiei. Pretul este serios daca nu este derizoriu, adica sa existe o vadita disproportie intre valoarea bunului vandut si pretul stabil. Daca pretul nu indeplineste conditiile referitoare la sinceritate si seriozitate, contractul va fi lovit de nulitatea absoluta. Obligatiile vanzatorului De regula vanzatorul are doua obligatii principale: sa predea cumparatorului lucrul vandut si sa-l garanteze pentru evictiune si pentru viciile lucrului. Obligatia de predare a lucrului vandut Cadrul conceptual al obligatiei de predare Prin predare se intelege obligatia vanzatorului de a pune la dispozitia cumparatorului bunul vandut, in asa fel incat cumparatorul sa intre in detentia bunului. Obiectul predarii si conformitatea Daca bunul este individual determinat acesta se va preda in starea in care se afla la momentul realizarii acordului de vointa, iar daca bunul este determinat prin caractere generice el se va preda in starea existenta in momentul individualizarii lui prin cantarire, masurare, numarare.
249

Daca bunul vandut este un imobil, mai cu seama teren, se pune problema clarificarii conditiei de conformitate stabilita de legiuitor in art. 1327 C. civil pe atat masura. Locul predarii In lipsa unei stipulatii exprese in contract, predarea se va face la locul situatiunii bunului vandut, in momentul incheierii contractului (art.1319 C.civil). In cazul bunurilor determinate prin caractere generice in lipsa unei stipulatiuni, plata se va face la domiciliul sau sediul debitorului. Obligatia de garantie pentru evictiune in dreptul civil Potrivit art. 1336 C. civil, vanzatorul este obligat sa-l garanteze pe cumparator pentru linistita si utila posesie a bunului. Evictiunea intervine in cazul in care o terta persoana sau vanzatorul insusi pretinde ca are un drept asupra bunului vandut. Obligatia de garantie a vanzatorului rezultand din fapte personale Sediul materie este articolul 1339 C. civil potrivit caruia vanzatorul raspunde fata de cumparator pentru faptul personal care poate sa insemne fie o tulburare de drept, fie de fapt. De exemplu, vazatorul si-a rezervat dreptul de uzufruct, de servitute asupra bunului vandut, fie il deposedeaza pe cumparator de o parte din terenul vandut. Indiferent ca este o tulburare de drept sau de fapt cumparatorul se poate apara printr-o exceptie personala numita exceptia de garantie. Daca vanzatorul vinde de doua ori acelasi imobil, va raspunde fata de primul cumparator daca cel de-al doilea si-a intabulat titlul in cartea funciara. Totodata, obligatia de garantie pantru evictiune a vanzatorului se transmite si mostenitorilor acestuia. Obligatia de garantie a vanzatorilor pentru evictiunea care rezulta din fapta unei terte persoane Vanzatorul raspunde pentru evictiunea care provine din fapta tertei persoane, daca sunt indeplinite cumulativ urmatoarele conditii: a)Fapta tertei persoane sa fie o tulburare de drept Exista tulburare de drept ori de cate ori terta persoana revendica de la cumparator bunul vandut considerand ca are un drept legitim asupra lui. Daca exista tulburare de fapt, cumparatorul se poate apara singur prin intermediul actiunilor posesorii. b)Cauza evictiunii sa fie anterioara vanzarii.

250

Vanzatorul raspunde fata de cumparator daca evictiunea are o cauza anterioara vanzarii. c)Cauza evictiunii sa nu fi fost cunoscuta de cumparator. Obligatia de garantie pentru evictiune exista numai daca, in momentul cumpararii, cumparatorul nu a cunoscut faptul ca o terta persoana are un drept asupra lucrului cumparat. Efectele obligatiei de garantie pentru evictiune Evictiunea poate fi totala sau partiala. a)Evictiunea totala Cumparatorul are dreptul sa pretinda vanzatorului valoarea fructelor pe care le-a predat tertului evingator, fructe percepute dupa ca a luat cunostinta de adevaratul proprietar, pentru ca din acel moment el este consierat de rea credinta. Cumparatorul are dreptul sa pretinda vanzatorului cheltuielile de judecata pe care le-a platit cu ocazia cererii prin care a fost evins de catre tert plus cheltuielile facute cu incheierea contractului. Cumparatorul are dreptul sa pretinda si daune interese (despagubiri ) in baza art. 1314 pct. 4 C.civ. coroborat cu art. 1350 C.civ. b)Evictiunea partiala In cazul evictiunii partiale cumparatorul isi pierde o fractiune (parte) din lucrul cumparat, fie o cota ideala din dreptul de proprietate, fie ca terta persoana si-a valorificat un drept cu privire la lucru (de exemplu un drept de abitatie , superficie, servitute) Rezolutia vanzarii intervine in cazul in care evictiunea unei parti din lucru sau drept este atat de importanta, ca daca ar fi stiut, cumparatorul n-ar fi cumparat. Obligatia de garantie pentru evictiune in dreptul comercial Este stiut ca vanzarea comericala are ca obiect bunuri mobile, asa incat este interesant de stiut daca dispozitiile din Codul comercial referitoare la bunuri mobile vandute se aplica si in materie comerciala. Fata de imprejurarea ca in legislatia comerciala nu exista dispozitii speciale referitoare la obligatia de garantie pentru evictiune, evident ca se vor aplica dispozitiile din C.civ. Este interzis vanzatorului sal tulbure pe cumparator in linistita folosinta a dreptului de proprietate asupra fondului de comert prin fapta de exercitare a aceluiasi comert sau a unuia asemanator in vecinatatea fondului de comert vandut.

251

Obligatia cumparatorului Obligatia de plata a pretului Locul si data platii Plata pretului se face la locul si in momentul in care se face predarea bunului vandut daca nu s-a prevazut altfel in contract (art. 1326 C.civ.) Predarea se face la locul unde se afla bunul sau domiciliul ori sediul vanzatorului. Trebuie spus ca vointa partilor este suverana in privinta locului si datei platii pretului, dispozitiile Codului civil fiind supletive. Plata pretului se face integral, potrivit principiului indivizibilitatii platii. Plata pretului se poate face in rate (pe credit), dar si in acest caz plata pretului este o prestatie unica, plata in rate fiind o modalitate de executare, deci nu este o vanzare succesiva. Astfel, termenul de prescriptie pentru plata pretului incepe sa curga de la data stabilita prin contract pentru plata ultimei rate si pentru ratele neplatite anterior. Cumparatorul poate face plata si anticipat insa dobanda va fi calculata si datorata pana la termenul prevazut in contract cu exceptia cazului cand vanzatorul consimte recalcularea ei in functie de data platii. Dovada platii se va face potrivit art. 46 C.com. Daca plata pretului s-a facut prin virament bancar dovada se va face numai prin extras de cont bancar. Obligatia cumparatorului la plata dobanzilor In dreptul civil, art. 1363 C.civ. prevede obligatia pentru cumparator de a plati vanzatorului dobanda pana la achitarea integrala a pretului, daca sunt indeplinite in mod cumulativ urmatoarele conditii: Exista conventie in sensul obligarii cumparatorului si la plata unei dobanzi; Lucrul vandut, prin natura lui, este producator de fructe naturale sau civile; In toate celelate cazuri numai din momentul punerii in intarzirere a cumparatorului printr-o notificare. Dobanda se va calcula din momentul notificarii facute cumparatorului. Sanctiunea neplatii pretului (art. 1365 C.civ.)
252

Neexecutarea obligatiei de plata a pretului de catre cumparator da dreptul vanzatorului sa aleaga intre: Executarea in natura (fortata) a obligatiei de catre cumparator, actiunea putand fi intentata in termenul de prescriptie de 3 ani. Invocarea exceptiei de neexecutare a contractului daca vanzatorul insusi nu si-a indeplinit obligatia de predare a bunului vandut; Rezolutiunea contractului, in conditiile art. 1020, 1021, si 1101 C.civ. si ale legislatiei speciale. In dreptul comercial, rezolutiunea contractului de vanzare-cumparare se produce de drept (ope legis), potrivit art. 67 C.com. care prevede: cand mai inainte de expirarea termenului fixat pentru executarea conventiunii, una din parti a oferit celeilalte predarea lucrului vandut sau plata pretului, si acesta nu-si indeplineste la termenul fixat obligatiunea sa, atunci conditiunea rezolutorie se implineste de drept in favoarea partii care isi executase obligatiunea sa. Obligatia de primire a lucrului vandut Luarea in primire a lucrului se va face la locul si la termenul la care vanzatorul era obligat sa-l predea, cumparatorul urmand sa suporte si cheltuielile ridicarii bunului de la locul predarii. Varietati ale contractului de vanzare-cumparare Vanzarea dupa greutate , numar sau masura Obiectul contractului Il formeaza bunuri de gen dintr-un lot determinat , dintr-un gen limitat si este absolut necesar a se proceda la individualizarea bunurilor prin: cantarire, masurare, numarare. Vanzarea pe incercate Este o varietate a contractului de vanzare cumparare, in care realizarea acordului de voinata este supus incercarii bunului de catre comparator. Pentru determinarea calitatii bunurilor trebuie efectuata o expertiza. Vanzarea pe incercate nu se confunda cu vanzarea pe gustate, cand contractul nu se considera incheiat decat dupa ce cumparatorul a gustat bunul si este de acord sa-l cumpere. Top of the Document Efectele contractului
253

Efectele contractului, respectiv dreptul de proprietate si riscul pierderii fortuite, se transmit dupa individulizarea bunurilor, fie prin determinarea pretului. In cazul vanzarii in bloc, obiectul contractului este o cantitate determinata de bunuri dintr-o masa mica. Individualizarea bunurilor se face in momentul incheierii contractului. Efectele contractului in privinta transmiterii dreptului de proprietate si a riscului pieirii fortuite se produc din momentul realizarii acordului de vointa, data la care se individualizeaza bunurile vandute. Top of the Document CONTRACTUL DE DONATIE Definitie Donatia este un contract solemn, unilateral si cu titlu gratuit prin care una din parti, numita donator, cu intentie liberala isi micsoreaza in mod actual si irevocabil patrimoniul sau cu un drept (real sau de creanta), marind patrimoniul celeilalte parti, numita donatar, cu acelasi drept, fara a urmari sa primeasca ceva in schimb (art.801 si 803 C.civ.)2. Dupa cum rezulta din aceasta definitie, ceea ce caracterizeaza donatia este trecerea unor valori dintr-un patrimoniu in altul fara echivalent, cu intentia de a face o donatie (animus donandi). Aceasta intentie, concreti-zata in mcheierea contractului in forma si in conditiile prevazute de lege, justifica marirea unui patrimoniu in detrimentul altuia, constituind cauza ei. Precizam, de asemenea, ca donatia - ca varietate a contractelor cu titlu gratuit - reprezinta o liberalitate, deoarece are ca efect micsorarea patri-moniului donatorului cu bunul donat, spre deosebire de contractele dezin-teresate (de exemplu, comodatui, mandatul sau depozitul cu titlu gratuit etc.), prin care nu se micsoreaza patrimoniul celui care procura altuia un folos, motiv pentru care acestea din urma nu sunt supuse regulilor de fond si de forma prevazute pentru donatii. Interpretarea contractului

254

Codul civil nu prevede reguli speciale de interpretare a clauzelor contractului de donatie. In consecinta, se aplica regulile generale de interpretare a contractelor (art.977-985). Se impune insa o precizare; daca nu exista certitudinea ca partile au incheiat un contract de donatie (o liberalitate), deci interpretarea este necesara chiar pentru calificarea juridica a contractului (donatie sau un alt contract, de exemplu, de intretinere, de locatiune, de comodat etc.), atunci interpretarea urmeaza sa se faca in sensul aplicarii regulilor care guverneaza actele cu titlu oneros - care sunt reguli de drept comun -, iar nu a regulilor prevazute pentru liberalitati care, fiind exceptionale sunt supuse unei interpretari restrictive. Concluzia privind incheierea intre parti a unui contract de donatie trebuie sa fie temeinic ancorata in elementele conventiei intre parti. Precizam ca, in nici un caz, executarea unei obligatii civile irnperfecte (naturale) nu poate fi calificata drept o liberalitate (de exemplu, executarea unei obligatii prescrise, repararea pagubei cauzate desi conditiile raspunderii civile nu sunt intrunite, intretinerea unei rude fata de care nu exista obligatie legala de tntretinere etc.). Nici premiile sau cadourile ori recompensele oferite (in scopuri publicitare) de un comerciant clientilor nu constituie donatii, nefiind facute animus donandi, in activitatea sa profesionala comerciantul nu poate fi generos. Nici operele de binefacere nu urmeaza regulile prevazute pentru donatii . Obiectul donatiei Conditii. Potrivit dreptului comun, bunul (dreptul) care formeaza obiectul contractului trebuie sa fie in circuitul civil (art.963 C.civ.), sa fie determinat sau determinabil (art.948 si 964 C.civ.), posibil, licit si sa existe sau sa poata exista in viitor (de exemplu, recolta viitoare). Dintre bunurile viitoare numai succesiunile nedeschise nu pot forma obiectul donatiei (art.702 si 965 C.civ.). Dupa deschiderea mostenirii mostenitorul poate instraina universalitatea dobandita, respectiv cota-

255

parte indiviza, nu numai cu titlu oneros, dar si cu titlu gratuit, deci prin donatie. In nici un caz, bunurile viitoare nu pot constitui obiectui darului manual. Daca bunul donat este individual determinat donatorul trebuie sa aiba calitatea de proprietar (fie si sub conditie). Daca contractul are ca obiect lucrul altuia, donatia este nula absolut in toate cazurile (indiferent de solutia ce se admite in materia vanzarii lucrului altuia) intrucat donatorul se poate abtine sa dobandeasca proprietatea lucrului altuia si deci donatia contravine principiului irevocabilitatii. Daca incheierea contractului de donatie este insotita, precedata sau urmata de incheierea unui alt contract (cu participarea unei alte persoane, straine de donatie), trebuie sa se stabileasca corect ce se doneaza (quid donat), adica obiectul donatiei, pentru ca solutionarea problemelor de drept specifice contractului de donatie (capacitatea, revocarea, reductiu-nea etc.) sa nu se rasfranga asupra celuilalt contract cu privire la care reglementarile in materie de donatie nu sunt incidente. Problema se pune in practica in cazul finantarii cumpararii sau construirii unei case; obiectul donatiei este suma de bani sau casa? Regula este ca, in cazul prestarii unei sume de bani in vederea achizitio-narii unui imobil, obiectul donatiei este suma de bani . Tot astfel, daca donatia se realizeaza prin transcrierea dreptului de proprietate asupra (sau si asupra) altei persoane decat aceea care plateste pretus imobilului, ceea ce se doneaza este pretul (parte din pret), iar nu imobilul, dar numai daca donatia este concomitenta cu plata pretului catre vanzator. In schimb, daca transcrierea se face dupa incheierea vanzarii si plata pretului la care donatarul n-a luat parte, obiectul donatiei il formeaza imobilul . Drept consecinta, daca obiectul donatiei este suma de bani, nulitatea contractului de donatie sau reductiunea, raportul ori revocarea donatiei nu va afecta dreptul de proprietate al dobanditorului (donatarului) asupra imobilului. In schimb, daca donatia a avut ca obiect imobilul, toate conse-cintele aratate se vor rasfrange asupra lui.
256

Conditiile donatiei Intre persoane prezente Conform art.813 C.civ. toate donatiile se fac prin act autentic. Deci contractul produce efecte juridice numai daca consimtamantul ambelor parti este manifestat in forma autentica. Neres- pectarea acestei forme se sanctioneaza cu nulitatea absoluta a contrac-tului, indiferent de persoana donatorului sau donatarului (persoana fizica sau juridica, de drept public sau privat). Forma autentica este o masura de protectie a vointei donatorului, care dispune in mod actual si irevocabil de un drept in favoarea unei alte persoane, fara ca acel element activ sa fie inlocuit in patrimoniul sau printr-o valoare echivalenta. Intrucat cerinta formei este prevazuta in mod imperativ, sub sanctiu-nea nulitatii absolute, deci ad validitatem, dovada existentei unei donatii nu poate fi facuta cu martori, chiar daca ar exista un inceput de dovada scrisa. Nulitatea donatiei pentru lipsa formei autentice poate fi invocata de orice persoana interesata sau de instanta din oficiu si nu poate fi inlaturata in nici un fel. Astfel, de exemplu, nu poate fi validata printr-un act confir-mativ al donatorului (quod nullum est confirmari nequit) si nici acoperita printr-un proces verbal incheiat cu prilejul transcrierii imobilului ori prin alte acte oficiale ulterioare manifestarii de vointa, daca actul juridic initial este nul. Precizam, de asemenea, ca inzestrarea unui copil in vederea incheierii casatoriei, avand caracterul unei donatii, nu poate fi facuta decat tot prin inscris autentic. Intrucat parintii nu au o obligatie civila imperfecta (na-turala) de a-si mzestra copiii, nici executarea benevola a donatiei in scop in inzestrare, nu poate acoperi nulitatea si deci se poate cere restituirea prestatiei efectuate in baza actului nul, ca donatie, iar nu valabila ca act de plata facuta in executarea unei obligatii civile imperfecte.

257

Pentru ca donatia nula pentru vicii de forma sa produca efecte juridice, ea trebuie sa fie refacuta in intregime cu respectarea formei cerute de lege (art.1168C.civ.). In schimb, dupa moartea donatorului, nulitatea unei donatii pentru vicii de forma, cat si in privinta oricarei alte exceptii, poate fi acoperita prin confirmarea, ratificarea sau executarea voluntara a donatiei de catre mostenitorii sau reprezentantii donatorului (art.1167 alin.3 C.civ.) daca confirmarea, ratificarea sau executarea este benevola si facuta in deplina cunostinta de cauza. Renuntarea la efectele nulitatii este opozabila si cre-ditorilor, daca nu este frauduloasa. Pentru a explica aceasta dispozitie, se spune ca in persoana succeso-rilor donatorului nulitatea pentru nerespectarea formei devine relativa in intelesul ca ei pot in mod valabil sa confirme donatia autorului lor lovita de nulitatea de forma si, bineinteles, nulitatea poate fi invocata numai de citre ei. Altii spun ca, in realitate, ne aflam in prezenta unei nulitati absolute care exceptional poate sa fie acoperita. Impartasim parerea potrivit careia donatia nula absolut pentru vicii de forma lasa in persoana succesorilor o obligatie civila imperfecta (naturala) care, fiind executata sau confirmata de bunavoie si in deplina cunostinta a cauzei de nulitate, nu da loc la repetitie (art. 1092 alin.2 C.civ.). Bineinteles, confirmarea sau ratificarea produce efecte numai fata de succesorii care au consimtit. In sfarsit, precizam ca si sarcinile sau conditiile donatiei trebuie sa fie prevazute in forma solemna. Intre absenti In cazul in care contractu de donatie se incheie intre absenti, prin oferta si acceptare separate, atat oferta de a darui, cat si acceptarea trebuie sa fie facuta in forma autentica, altfel nu vor produce efecte juridice, fiind nule absolut cu toate consecintele si regulile de mai sus aratate (art.814 alin.l C.civ.).

258

Pentru validitatea donatiei acceptata printr-un inscris separat, se mai cere ca acceptarea sa aiba loc in timpul vietii donatorului (art.814 alin2. C.civ.). In caz de moarte a donatorului mai inainte de acceptare (cu care se echivaleaza situatia cand acesta devine incapabil), oferta devine caduca. Bineinteles, si donatarul trebuie sa fie in viata in momentul acceptarii, cand se realizeaza acordul de vointa necesar in vederea incheierii contrac-tului. Daca donatarul inceteaza din viata inainte de acceptare, mostenitorii sai nu pot accepta donatia deoarece autorul lor nu le-a putut transmite nici un drept, iar oferta de donatie s-a facut intuitu personae. Cu atat mai puternic cuvant, creditorii nu ar putea accepta donatia (nici in timpul vietii donatarului) pe calea actiunii oblice (dreptul de a accepta fiind exclusiv personal, implicand aprecieri de ordin moral) si nici ataca refu-zul acceptarii donatiei pe calea actiunii pauliene, pentru ca donatarul nu-si micsoreaza patrimoniul, ci pierde numai ocazia de a-l mari. Pe langa aceste conditii, pentru ca donatia acceptata prin inscris separat sa produca efecte, se mai cere ca actul de acceptare sa fie comunicat (notificat) donatorului, in timpul vietii lui (art.814 alin.2 C.civ.) si inainte de a fi devenit incapabil. Pana in momentul primirii comunicarii donatorul poate revoca donatia (oferta de donatie). Revocarea poate fi nu numai expresa, ci si tacita. Astfel, faptul ca, inainte de comunicarea actului de acceptare, donatorul vinde lucrul care urmeaza sa faca obiectul donatiei, constituie o revocare tacita. (Revocarea nu trebuie sa fie notifi-cata donatarului). Intrucat prin acceptare se realizeaza, in fapt, acordul de vointa - numai "efectele" donatiei (art.814 alin.2 C.civ.) fiind amanate pana la comuni-care - nu excludem posibilitatea notificarii acceptarii de catre succesorii sau creditorii donatarului, caci notificarea nu mai presupune aprecieri de ordin moral. Statul estimativ

259

Daca donatia are ca obiect bunuri mobile, corpo-rale sau incorporale, pe langa conditiile examinate se mai cere ca obiectele mobile donate sa fie trecute intr-un stat estimativ semnat de donator si donatar si care sa cuprinda descrierea si evaluarea, cel putin globala, a lucrurilor mobile daruite (art.827 C.civ.). Statul estimativ poate sa fie cuprins in chiar corpul inscrisului de do-natie, dar partile pot intocmi si un inscris separat sub semnatura privata , nefiind necesara redactarea lui in forma autentica; insa inscrisul trebuie sa fie semnat de ambele parti. Art.827 C.civ. prevede necesitatea statului estimativ pentru "valabili-tatea" donatiei de bunuri mobile facuta prin act (autentic). In schimb, art. 772 C.civ. prevede posibilitatea evaluarii bunurilor mobile donate, "in lipsa acestui stat" estimativ, prin expertiza, ceea ce mseamna, cel putin implicit, recunoasterea validitatii darului. Astfel fiind, se poate admite ca lipsa statului estimativ nu atrage nulitatea (absoluta sau relativa) a donatiei, fiind cerut numai ad probationem. Darurile manuale si donatiile indirecte sunt scutite de formalitatea statului estimativ. Donatia de imobile Daca donatia are ca obiect un imobil, cerintele de forma trebuie sa fie respectate in toate cazurile, iar nu numai in cazul terenurilor(art.2 alin 1 din L.nr.54/1998).In schimb, dreptul de preemptiune (art.48-49) nu este aplicabil in cazul donatiei. In ceea ce priveste publicitatea imobiliara, precizam ca inscrierea in cartea funciara nu afecteaza validitatea contractului. Capacitatea partilor Incapacitati de a primi 1. Persoanele fizice neconcepute si organizatiile care n-au dobandit personalitatea juridica nu au capacitatea de a primi donatii. Copilul conceput (infans conceptus) poate fi gratificat (art.808 C.civ.).
260

Persoanele neconcepute pot fi gratificate numai indirect, de exemplu, prin liberalitati cu sarcini, facute unor terte persoane capabile . lar organizatiile (entitatile) care n-au dobandit personalitatea juridica vor putea primi donatii in cursul constituirii (de la data actului de infiintare) "dar numai intrucat acestea sunt cerute pentru ca persoana juridica sa ia fiinta, in mod valabil" (art.33 alin.3 din Decretul nr. 31/1954). Astfel, daca donatia se face in vederea alcatuirii patrimoniului propriu necesar pentru dobandirea personalitatii juridice. Dupa dobandirea personalitatii juridice, unitatea poate primi donatii cu respectarea principiului specialitatii capacitatii de folosinta. 2. Cetatenii straini (persoanele juridice straine) si apatrizii nu pot primi donatii avand ca obiect dreptul de proprietate asupra terenurilor (art.41 alin.2 din Constitutie) 3. Medicii si farmacistii, inclusiv persoanele care practica ilegal medicina , care au tratat pe o persoana in boala din care moare (acea boala fiind cauza mortii), nu pot primi donatiile ce bolnavul a facut in favoarea lor in cursul acestei boli. Aceasta dispozitie se aplica si preotilor care au asistat pe donator din punct de vedere religios in cursul ultimei boli (art.810 alin.1 si 3 C.civ.). Observam ca ceea ce intereseaza este nu calitatea de medic, farmacist sau preot, ci asistenta cu caracter repetat sau de continuitate acordata bolnavului in calitatile vizate de lege. Prin urmare, bolnavul poate gratifi-ca un prieten medic, daca nu l-a tratat in cursul ultimei boli. Sunt exceptate de la interdictia vizata, si deci sunt valabile, donatiile remuneratorii, daca sunt potrivite cu starea materiala a donatorului si cu serviciile prestate de donatar (art.810 alin.2 C.civ.).In literatura de specialitate se recunoaste si validitatea donatiei facuta medicului de catre bolnavul care este sotui lui 4. Minorii si interzisii au dreptul de a primi donatii, dar nu au exercitiul acestui drept. In principiu, donatia facuta unui incapabil sau cu capacitate de
261

exercitiu restransa se accepta prin reprezentantii sai legali sau cu incuviintarea prevazuta de lege. Art.815 C.civ. contine insa o protectie speciala in favoarea minorilor si interzisilor, permitand ca donatiile facute lor sa fie acceptate si de catre ascendentii lor de orice grad, chiar daca nu sunt tutorii lor si parintii s-ar afla in viata si ar refuza sa accepte. In cazul minorului cu capacitate de exercitiu restransa art.815 C.civ. trebuie sa fie interpretat - dupa parerea noastra - in sensul ca nu numai tutorele sau parintii, dar si ascendentii minorului pot incuviinta accepta-rea. Dar daca donatia contine si element oneros (donatie cu sarcini sau sub conditie), deci acceptarea constituie un act de dispozitie, ea trebuie sa fie, in toate cazurile, autorizata in prealabil de autoritatea tutelara 5. Surdo-mutul care nu stie sa scrie nu poate accepta o donatie decat cu asistarea unui curator special numit de autoritatea tutelara (art.816 C.civ.comb. cu art. 152 si 159 C.fam.), care va avea rolul de interpret al vointei surdo-mutului (surdului sau mutului) in sensul art.61 alin.2 din Legea notarilor publici si a activitatii notariale nr.36/1995. Persoanele juridice. In legatura cu capacitatea de a accepta o donatie, se impune sa facem unele precizari privitor la acceptarea oferte-lor de donatie facute in favoarea persoanelor juridice. Am vazut ca, in principiu, persoanele juridice pot primi donatii daca dreptul, care formeaza obiectul donatiei, corespunde scopului stabilit prin lege, actul de infiintare sau statut (art.34 din Decretul nr.31/1954 si art.l din Decr. nr.478/1954 privitor la donatiile facute statului). 6. Donatiile facute statului (organelor de stat, institutiilor bugetare, unitatilor administrativ-teritoriale, regiilor autonome sau societatilor co-merciale cu capital majoritar de stat) urmeaza sa fie acceptate dupa cum urmeaza:

262

- donatiile oferite ministerelor, altor organe sau institutii centrale care depind direct de Guvern, precum si unitatilor bugetare care fac parte din sistemul acestora se accepta de ministrul sau conducatorul organului ori institutiei centrale de stat; - donatiile oferite unitatilor administrativ-teritoriale se accepta, dupa caz, de consiliul judetean sau al municipiului Bucuresti; - donatiile oferite regiilor autonome sau societatilor comerciale cu capital majoritar de stat se accepta de conducatorii acestora insa, daca sunt de interes national, cu autorizatia prealabila a organului tutelar,iar daca sunt de interes local, cu autorizatia consiliului judetean sau al municipiului Bucuresti, dupa caz. Daca obiectul donatiei este un teren agricol se cere si avizul Ministe-rului Agriculturii, iar daca este un imobil situat intr-o localitate, avizul Degartamentului pentru Administratia Publica Locala. In toate cazurile, bunurile grevate cu sarcini sau pentru care exista restante de impozite sau taxe pot fi acceptate numai cu avizul Ministerului Finantelor (art.2-4 din Decr. nr.478/1954). Daca bunul care formeaza obiectul donatiei (sau legatului facut prin testament) urmeaza sa intre in domeniul public al statului sau unitatii administrativteritoriale, dreptul de proprietate publica se dobandeste prin acceptarea liberalitatii de Guvern, de consiliul judetean sau de consiliul local, dupa caz (art.7 din Legea nr.213/1998 privind proprietatea publica si regimul juridic al acesteia). Cat priveste persoanele juridice care nu sunt de stat, acceptarea donatiilor (inclusiv a darurilor manuale) se face prin organele abilitate sa incheie actejuridice in numele si pe seama persoanei juridice, respectiv prin persoanele imputernicite in acest scop. In cursul constituirii, liberalitatile facute in scopul formarii patrimoniului necesar se accepta de persoanele imputernicite (prin actul constitutiv) sa desfasoare procedura de dobandire a personalitatii juridice. Aceste reguli de drept comun de acceptare a liberalitatilor sunt aplica-bile atat in cazul persoanelor juridice care urmaresc un scop patrimonial, cat si in cazul
263

asociatiilor sau fundatiilor fara scop patrimonial. Ordonanta Guvernului nr.26/2000 cu privire la asociatii si fundatii nu prevede necesitatea vreunei aprobari sau autorizatii pentru acceptarea liberalitatii. Instanta competenta verifica numai indeplinirea cerintelor legale pentru constituirea asociatiei sau fundatiei (filialelor) ori federatiei si dispune, pe aceasta baza, inscrierea in Registrul asociatiilor si fundatiilor (federatiilor), personalitatea juridica fiind dobandita in momentul inscrierii. Legislatia noastra contine anumite dispozitii speciale (derogatorii de la regulile generale) cu privire la capacitatea partilor contractante, stabilind anumite incapacitati speciale de a dispune si de a primi prin intermediul contractului de donatie.

Incapacitati de a dispune Minorii si persoanele puse sub interdictie judecatoreasca nu pot incheia contract de donatie, in calitate de donatori, nici prin reprezentantii legali (parinti sau tutor) si nici personal cu incuviintarea ocrotitorului legal (si chiar daca s-ar obtine autorizatia autoritatii tutelare-art.129 alin. 1-3 si art. 133 alin.3 comb. cu art. 105 alin.3 si 147 C.fam.). In practica se recunoaste insa validitatea darurilor obisnuite facute de minor sau, in numele sau, de ocrotitorul legal (de exemplu, cu ocazia unor aniversari, de ziua femeii etc.) daca sunt potrivite cu posibilitatile celui ocrotit. In aceste conditii se recunoaste validitatea darului, chiar daca minorul a actionat singur; lipsa incuviintarii sau autorizatiei nu poate fi invocata. 9. In favoarea tutorelui, minorul nu poate dispune prin donatie nici dupa ce a ajuns la majorat, cat timp autoritatea tutelara n-a dat tutorelui descarcare pentru gestiunea sa (art.809 C.civ. si

264

art. 141 C.fam.). De la aceasta regula face exceptie situatia cand tutorele este ascendentul minorului. Momentul cand capacitatea este ceruta Reguli aplicabile. In ceea ce priveste momentul la care trebuie sa ne raportam pentru a aprecia capacitatea partilor, nu se pun probleme daca donatia se realizeaza printr-un singur act. Daca donatia se incheie prin acte separate (intre absent), donatorul trebuie sa fie capabil in momentul facerii ofertei (cand isi manifesta vointa de a dona), in momentul acceptarii ei de catre donatar (cand se realizeaza acordul de vointe) si in momentul primirii comunicarii actului de acceptare, caci donatia produce efecte numai din acest moment (art. 814alin.2 C.civ.). Cat priveste pe donatar, el trebuie sa fie capabil in momentul acceptarii. In momentul facerii ofertei (desi problema este controversata) consideram ca donatarul nu trebuie sa fie capabil, intrucat oferta este un act unilateral al donatorului. lar in momentul receptarii notificarii de catre donator problema capacitatii donatarului nu se pune; desi art.814 alin.2 C.civ. roman - referitor la efectele donatiei - a eliminat cuvintele "a 1'egard du donateur" (art.932 alin.2 C.civ. francez), totusi vizeaza numai comunicarea actului de acceptare in timpul vietii "donatorului", "a celui ce daruieste". Sanctiunea incapacitatilor speciale de a face si de a primi donatii Nulitatea contractului. Potrivit art.812 C.civ., "dispozitiile in favoarea unui incapabil sunt nule...".Cu toate ca formularea sugereaza sanciunea nulitatii absolute se admite ca nerespectarea incapacitatilor -atat de a face, cat si de a primi donatii - se sanctioneaza, de regula, numai cu nulitatea relativa a contractului, nulitatea putand fi invocata de cel ocrotit (prin ocrotitorul legal, daca este cazul) sau de succesorii sai in drepturi . In unele cazuri insa, cand incapacitatile sunt dictate de interese de ordine publica, sanctiunea este nulitatea absoluta a contractului. Astfel, donatiile facute
265

persoanelor juridice, daca n-au fost acceptate in conditiile prevazute de lege. Tot astfel, donatia avand ca obiect dreptul de proprietate asupra terenului de orice fel, daca donatarul nu este cetatean roman (art.41 alin.2 din Constitute). Controversata este problema sanctiunii aplicabile in cazul donatiilor facute medicilor, farmacistilor sau preotilor. Consideram ca sanctiunea nulitatii absolute isi poate gasi justificarea si in acest caz, deoarece interdictia este conceputa in art.810 C.civ., ca o dispozitie prohibitiva (nu numai de ocrotire), ca o regula generala de aparare a prestigiului profesiei de medic sau de preot. lar in cazul persoanelor care practica ilegal medicina, fapta ce constituie infractiune, in orice caz se impune sanctiunea nulitatii absolute. Donatia va fi nula, respectiv anulabila, chiar daca partile - pentru a ocoli dispozitiile privind incapacitatile speciale - au recurs la deghizare sau la interpunere de persoane, caci actul care sincer incheiat ar fi nul, ramane nul si daca a fost simulat.

Irevocabilitatea donatiilor Clauze incompatibile cu principiul irevocabilitatii - Conditiile potestative. Cu toate ca dreptul transmis prin donatie poate, in principiu, sa fie conditional, adica supus unei conditii suspensive sau rezolutorii, cazuale ori mixte, totusi caracterul de irevocabilitate nu permite stipularea unei conditii suspensive sau rezolutorii potestative din partea donatorului (art.822 C.civ.). Astfel, o donatie este nula nu numai cand este facuta sub conditie pur potestativa (a carei realizare depinde exclusiv de vointa donatorului), ci se admite ca ea este nula chiar daca este facuta sub o conditie simpla potestativa din partea donatorului (a carei realizare, pe langa vointa lui, depinde si de circumstance exterioare care insa
266

nu pot actiona in afara vointei lui). Aceasta spre deosebire de contractele cu titlu oneros, care, fiind valabil afectate de conditii potestative simple (art. 1006), sunt nule, conform art. 1010 C.civ., numai daca sunt afectate de o conditie pur potestativa din partea celui ce se obliga. - Plata datoriilor viitoare nedeterminate. Este nula donatia care impune donatarului plata datoriilor pe care donatorul le-ar contracta in viitor si a caror valoare n-a fost specificata prin actul de donatie (art.823 C.civ.), intrucat donatorul ar fi liber sa revoce donatia contractand datorii pana la concurenta valorii bunurilor donate (chiar daca, in fapt, nu contracteaza datorii). - Dreptul de a dispute de bunul donat. Conform art.824 C.civ., in cazul in care donatorul si-a rezervat dreptul de a dispune de un bun sau de o suma determinata din bunurile daruite, donatia este nula cu privire la acel bun sau suma, chiar daca donatorul moare fara a fi dispus de ele; bunul sau suma se transmite mostenitorilor donatorului. Daca rezerva dreptului de a dispune este generala si se intinde asupra intregii donatii, ea este nula in totalitate. 0 asemenea clauza este de fapt o conditie rezolutorie pur potestativa (art. 1010 C.civ.), care atrage nulitatea oricarei conventii. d) Dreptul de denuntare unilaterala a contractului. 20. Clauze permise. Intrucat enumerarea clauzelor incompatibile cu principiul irevocabilitatii, continute in C.civ., nu este limitativa, este necesar sa facem unele precizari si cu privire la clauzele care sunt permise, pentru a delimita mai bine campul de aplicatie al principiului irevocabilitatii. Sunt compatibile cu acest principiu urmatoarele clauze: a) Intrucat transmisiunea irevocabila a dreptului donat nu implica o predare imediata a bunului, donatia poate fi cu termen, pentru ca termenul - ca modalitate a actului juridic - nu afecteaza dobandirea dreptului transmis, ci numai exercitiul acelui drept. b) Dupa cum am vazut, donatia poate fi afectata de o conditie cazuala sau mixta. Depinzand de hazard (art. 1005 C.civ.), respectiv si de vointa unei alte
267

persoane (determinate sau nedeterminate, art. 1007 C.civ.), decat donatorul, ele nu contravin principiului irevocabilitatii donatiilor. c) Tot astfel, poate fi stipulata plata datoriilor prezente (cu data certa anterioara donatiei) ale donatorului, precum si cele viitoare daca, in acest din urma caz, sunt specificate in contractul de donatie (art.823 C.civ.). d) Art.825 C.civ. prevede expres posibilitatea stipularii reintoarcerii conventionale a bunurilor daruite pentru cazul cand donatarul ar muri inainte de donator, chiar daca lasa descendenti, sau pentru cazul de predeces al donatarului si al descendentilor lui (donatarul decedat fara posteritate).0 asemenea stipulatie este o conditie cazuala rezolutorie expresa care, in caz de realizare, produce efecte retroactive (art. 1615 si 1019) . In materie de imobile insa, pentru opozabilitatea fata de terti, clauza de reintoarcere este supusa publicitatii. Precizam insa ca reintoarcerea nu poate fi stipulata in favoarea unei alte persoane decat donatorul insusi (nici chiar in favoarea mostenitorilor sai), intrucat ar constitui o substitutie fideicomisara conditionala prohibita de lege. e) In cazul depunerii unei sume de bani la CEC sau alte unitati bancare, pe numele altei persoane animus donandi, deponentul poate insera in libret o clauza de imputernicire pe seama sa, fara a contraveni principiului irevocabilitatii, deoarece va actiona in baza clauzei ca un mandatar al titularului de libret. f) Nici clauzele de inalienabilitate, mai frecvente in materie de liberalitati, in masura in care sunt recunoscute valabile, nu contravin principiului irevocabilitatii. g) in sfarsit, fara a epuiza enumerarea clauzelor permise, mentionam ca donatia cu rezerva uzufructului (sau a dreptului de abitatie), in favoarea donatorului sau a unui tert, este permisa, obiectul contractului fiind nuda proprietate, care se doneaza in mod irevocabil. Desigur, poate forma obiectu contractului si un drept de uzufruct, donatorul pastrand nuda proprietate. Principiul irevocabilitatii donatiilor
268

Liberalitatile intre vii sunt, prin esenta lor irevocabile. Aceasta irevocabilitate, reglementata prin texte speciale (art.801 si 822-824 C.civ.), care actioneaza descurajant pentru donator si contribuie la siguranta circuitului civil, nu este cea prevazuta pentru toate contractele (art.969 C.civ.) si care rezulta din principiul ca, o data incheiat, contractul are forta obligatorie intre partile contractante (este "legea partilor") si nu poate fi revocat (desfacut, desfiintat sau modificat) prin vointa uneia dintre ele (irevocabilitate de gradul I). Evident, forta obligatorie a oricarui contract actioneaza si in cazul contractului de donatie, in sensul ca -odata incheiat - nu poate fi desfiintat prin vointa uneia dintre parti, fie si donatarul. Dar irevocabilitatea donatiilor are un caracter special, particular, mai accentual decat forta obligatorie a oricarui contract, in sensul ca in materie de donatii (indiferent daca s-au realizat in forma autentica, deghizata, indirecta sau dar manual) irevocabilitatea priveste nu numai efectele, ci insasi esenta contractului, fiind o conditie de validitate pentru formarea lui (irevocabilitate de gradul II). Astfel fiind, orice clauza sau conditie a carei indeplinire atarna de vointa donatorului si care i-ar da posibilitatea de a zadarnici sau micsora, direct sau indirect, foloasele gratuite pe care contractul le creeaza pentru donatar sunt incompatibile cu esenta donatiilor, atragand nulitatea lor absoluta (art.822 C.civ.). Sanctiunea nulitatii loveste contractul in intregime, iar nu numai clauza incompatibila cu principiul irevocabilitatii si chiar daca aceasta clauza nu a fost cauza determinanta si impulsiva a liberalitatii. Cu toate acestea, daca donatia este divizibila si clauza o afecteaza numai in parte, pentru rest, efectele contractului se mentin. Iar daca, dupa moartea donatorului, succesorii sai in drepturi - in cunostinta de cauza - confirma sau executa donatia, nu mai pot invoca nulitatea pentru a cere restituirea bunului donat (art. 1167 alin.3 C.civ.). Revocabilitatea donatiilor Revocabilitatea donatiilor intre soti
269

Reguli speciale. in ceea ce priveste contractul de donatie incheiat intre soti (deci in timpul casatoriei), poate avea ca obiect numai bunurile proprii ale sotului donator si care devin astfel bunuri proprii ale sotului donatar, daca nu s-a stipulat intrarea lor in comunitate, "ceea ce inseamna prefacerea dreptului de proprietate exclusiva a sotului donator intr-un drept de proprietate devalmase a ambilor soti". Evident, donatorul poate dona si cota-parte ideala ce-i apartine din dreptul de proprietate asupra unui bun ce nu formeaza obiectul comunitatii sau dreptul asupra unei mosteniri deschise (universalitate sau cota-parte indiviza asupra universalitatii), care este bun propriu al sotului-mostenitor (art.311it.b din C.fam.). Referitor la donatiile dintre soti, Codul civil prevede anumite reguli speciale derogatorii de la regulile generale aplicabile donatiilor. Cea mai importanta regula speciala (celelalte fiind subsecvente) vizeaza derogarea de la principiul irevocabilitatii donatiilor. Potrivit art.937 alin.l C.civ., "orice donatiune facuta intre soti in timpul maritagiului este revocabila". Revocarea se poate realiza prin vointa unilaterala a sotului donator (ad nutum) oricare ar fi forma de realizare a donatiei (act autentic, donatie indirecta sau dar manual). Sotul donator (si numai el personal, nu si creditorii sau mostenitorii lui) are dreptul de a revoca donatia oricand, fie in timpul casatoriei, fie dupa desfacerea (prin divort) sau desfiintarea (nulitatea) ori incetarea ei prin recasatorirea sotului donatar de bunacredinta care nu a stiut ca sotul donator, declarat mort, este in viata, si chiar dupa decesul sotului donatar, impotriva mostenitorilor lui. Rezulta ca aceasta donatie devine definitiva si irevocabila numai din momentul mortii donatorului. 1. DreptuI de revocare fiind de esenta donatiilor dintre soti, nu este necesar sa fie stipulat in actul de donatie si nu poate fi inlaturat printr-o stipulatie contrara. Aceste donatii sunt valabile chiar daca s-au facut sub conditie potestativa, chiar daca se impune donatarului obligatia de a plati datoriile nedeterminate ale donatorului si chiar daca donatorul si-a rezervat dreptul de a dispune de bunurile daruite (art.826
270

C.civ.). Nici reintoarcerea conventionala nu este aplicabila; in caz de predeces al donatarului (si descendentilor lui), cu sau fara aceasta clauza, oricum donatorul poate revoca donatia. Tot astfel, donatiile intre soti nu se revoca de drept pentru survenienta de copil (art.937 alin.3 C.civ.). In timpul vietii donatorului nu este cazul a se aplica nici regulile privitore la revocarea donatiei pentru neexecutarea sarcinii sau pentru ingratitudine; el o poate revoca ad nutum si fara a invoca cauzele prevazute de lege. In schimb, dupa moartea donatorului, cand donatia devine irevocabila, mostenitorii lui pot cere revocarea pentru neexecutarea sarcinilor sau pentru ingratitudine potrivit regulilor pentru aceste cauze legate de revocare. Din cele aratate rezulta ca donatia dintre soti deroga nu numai de la principiul irevocabilitatii donatiilor (irevocabilitate de gradul II) - in sen- sul ca se pot stipula, la incheierea contractului, clauze incompatibile cu acest principiu (de ex., conditii potestative simple) - dar chiar si de la forta obligatorie a oricarui contract (irevocabilitate de gradul I), in sensul ca una dintre parti poate, prin vointa sa unilaterala, sa revoce donatia (foloasele gratuite procurate celeilalte parti). 2. Cat priveste modurile de revocare, ea nu trebuie sa imbrace forma unei actiuni in justitie si poate fi atat expresa (de ex., prin act notarial sau prin testament), cat si tacita, implicita, constand intr-un act ulterior al donatorului din care rezulta vointa acestuia de a revoca dona-tia (de exemplu, legatul cu titlu particular, avand ca obiect bunul donat, facut prin testamentul care nu prevede, expres, revocarea). Este insa necesar sa existe o identitate exacta intre bunul care a format obiectul donatiei si obiectul revocarii. Donatiile intre soti, inclusiv darurile de nunta, facute de unul dintre soti celuilalt, sunt revocabile pentru ca sotul donator sa poata revoca donatiile facute inainte de incetarea, desfacerea sau desfiintarea casatoriei si cand inceteaza influenta pe care o avea unul dintre soti asupra celuilalt (si de care a abuzat).

271

3. Pentru a asigura posibilitatea revocarii unilaterale, legea interzice sub sanctiunea nulitatii absolute donatiile mutuale, reciproce intre soti facute in acelasi act (art.938 C.civ.) si donatiile deghiza- te sau facute prin interpunere de persoane, chiar daca nu aduc atingere rezervei succesorale (art.940 alin.2 C.civ.), prezumanduse ca sunt persoane interpuse copiii sotului donatar dintr-o alta casatorie (sau din afara casatoriei ori adoptat numai de acesta) si acele rude ale sotului donatar (rude in linie directa si pana la gradul IV inclusiv pe linie colaterala) fata de care, in ipoteza deschiderii mostenirii, deci a mortii lor in momentul incheierii contractului de donatie, el ar fi avut vocatie (chemare) succesorala legala concreta, utila (art.941 C.civ.). De exemplu, parintele sotului donatar este prezumat persoana interpusa, nu si bunicul, fata de care - daca parintele este in viata - sotul nu are vocatie (chemare) succesorala. lar daca sotul donator are copii dintr-o casatorie anterioara (sau din afara casatoriei ori adoptat anterior casatoriei cu donatarul) si daruieste sotului din urma, liberalitatea va fi considerate excesiva, si deci supusa reductiunii, in raport de o cotitate disponibila speciala, care este mai mica decat cea ordinara (art.939 C.civ.), prevazuta de lege ca regula generala . Donatiile simulate Donatiile deghizate 1. Notiune. Reguli aplicabile. Donatia este deghizata cand conform actului public apare incadrata intr-o operatiune juridica cu titlu oneros. Deci in acest caz, actul public este simulat, neadevarat, si ascunde o donatie (deghizare totala, prin care se ascunde natura gratuita a contractului secret ). De exemplu, vanzarecumparare in care pretul nu este datorat (contraprestatie simulata); recunoasterea unei datorii care nu exista in realitate etc. Donatiile deghizate, ascunse sub aparenta unui contract cu titlu oneros, sunt, in principiu, valabile; deghizarea - simulatia in general - nu este sanctionata cu

272

nulitatea.Prin urmare, donatia deghizata, care intruneste conditiile generale de validiiate ale contractelor - in special se pune problema cauzei licite - este valabila. Avand insa in vedere faptul ca donatia deghizata constituie o adevarata donatie, ea este supusa si regulilor de fond prevazute special pentru donatii (capacitate, irevocabilitate de gradul II, reductiune, raport, revocare in cazurile prevazute de lege). Deci, pentru donatia deghizata se aplica aceleasir'eguli de fond care s-ar aplica si daca donatia ar fi aparenta. 2. Forma. Controversata este problema ce forma trebuie sa imbrace aceste contracte; forma autentica ceruta de lege pentru validitatea donatiilor sub sanctiunea nulitatii absolute sau forma contractului care deghizeaza donatia, ceruta de lege, de regula, numai ad probationem? De exemplu, contractul prin care se transmite cu titlu gratuit dreptul de superficie asupra unei case sub aparenta unei vanzari-cumparari urmeaza sa fie incheiat in forma autentica (prevazuta de lege pentru donatii) sau poate fi incheiat sub forma unui act sub semnatura privata, stiut fiind ca, pentru instrainarea cu titlu oneros a constructiilor (fara instrainarea terenului aferent), legea nu prevede cerinta formei autentice? Potrivit unei solutii adoptate constant in practica judiciara, pentru validitatea acestor donatii nu se cere respectarea formei autentice, ci numai a formei prevazute de lege pentru contractul care deghizeaza donatia. Dar nerespectarea acelei forme se sanctioneaza cu nulitatea absoluta a donatiei deghizate, desi acea forma este prevazuta de lege numai ad probationem. Cu alte cuvinte, forma se imprumuta de la contractul care deghizeaza donatia, iar sanctiunea care se aplica este - de regula - cea prevazuta pentru donatii. Majoritatea doctrinei critica solutia jurisprudentei (critica de care ea nu vrea sa auda) , solicitand respectarea formei autentice a donatiilor.In orice caz, consideram ca renuntarea la cerinta formei autentice este in contradictie cu art.813 C.civ., care fiind redactat diferit fata de art.931 C.civ. francez - prevede categoric: "toate
273

donatiile se fac prin act autentic", deci atat donatiile sincer intervenite intre parti, cat si cele deghizate. Dupa cum s-a spus, "fata de o dispozitie atat de imperativa, nu este cu putinta a se admite validitatea unor donatiuni efectuate prin procedee, cari au tocmai de scop sa ocoleasca formele strict impuse de lege in materie de donatiuni intre vii; validarea donatiunilor deghizate ar echivala cu desfiintarea de fapt a formelor solemne". 3. Dovada. Cat priveste proba deghizarii (indiferent de forma in care s-a incheiat actul aparent), se aplica regulile din materia simulatiei, deci partile si succesorii lor universali ori cu titlu universal (art.l175 C.civ.) o pot dovedi prin contrainscris sau inceput de dovada scrisa - art.1197 C.civ. - care poate fi completata cu martori si prezumtii (potrivit regulilor de dovada a contractelor), in schimb tertii (inclusiv succesorii cu titlu particular si creditorii chirografari ai partilor) prin orice mijloace de proba. Reamintim ca, in aceasta materie, mostenitorii rezervatari sunt terti, pentru ca se prezinta in apararea unui drept propriu, iar nu dobandit prin mostenire de la defunct, actionand deci nu ca succesori universali. Pentru a usura dovada deghizarii, legea (art.845 C.civ.) prevede in favoarea mostenitorilor rezervatari o prezumtie relativa potrivit careia instrainarea cu titlu oneros facuta unui succesibil in linie dreapta (ruda in linie directa descendenta sau ascendenta, inclusiv rudenia civila rezultand din adoptie) reprezinta o donatie deghizata (supusa reductiunii), dar numai daca instrainarea s-a facut cu rezerva uzufructului sau cu sarcina unei rente viagere, iar deghizarea nu este invocata de un mostenitor in linie dreapta care sa fi consimtit la incheierea actului. Donatiile prin interpunere de persoane Notiune. Reguli aplicabile. In cazul donatiei prin interpunere de persoane simulatia nu vizeaza natura gratuita a contractului, ci persoana adevaratului donatar. Se recurge la aceasta forma a simulatiei, de exemplu, in cazul in care adevaratul donatar este incapabil sa primeasca liberalitati de la donator sau gratificarea sa ar
274

provoca ecouri nefavorabile in familia donatorului. Din aceasta cauza, contractul aparent se incheie cu o persoana interpusa, prin contrainscris precizandu-se persoana adevaratului donatar. In aceasta varietate a simulatiei nu se pun probleme in legatura cu forma contractului; deoarece contractul care se incheie cu persoana interpusa este o donatie, neindoielnic trebuie sa fie incheiat in forma autentica, realizandu-se astfel scopul ocrotirii donatorului si a familiei sale. Sunt aplicabile, evident, si conditiile de fond prevazute pentru donatii, care urmeaza sa fie apreciate si avute in vedere in raport cu adevaratul donatar (capacitatea, revocarea pentru cauzele prevazute de lege, reductiunea etc.). Datorita dificultatilor de dovada a simulatiei (la care se recurge mai ales pentru a ocoli incapacitatile speciale prevazute in materie de donatii) legea (art.812 C.civ.) prezuma absolut ca sunt persoane interpuse parintii, descendentii si sotul persoanei incapabile (de exemplu, a tutorelui, medicului, cetateanului strain etc.) si care devin - prin intermediul prezumtiei - persoane incapabile de a primi donatii de la donator. Donatiile indirecte Notiune Conditii de fond si de forma. "Donatiile" indirecte sunt acte juridice incheiate (nesimulat) cu intentia de a gratifica (de aceea sunt supuse regulilor de fond prevazute pentru liberalitati), dar infaptuite pe calea unui act juridic diferit de contructul de donatie. Prin urmare, spre deosebire de donatia deghizata - care este o adevarata donatie deoarece contractul aparent nu are o existenta reala, nu corespunde vointei reale a partilor -, in cazul "donatiei" indirecte actul care se incheie (altul decat donatia) este real, voit de parti, dar prin intermediul lui se realizeaza indirect o gratificare, o liberalitate.

275

Pentru aceasta categorie de acte juridice, in care aparenta este conforma cu realitatea, nu se cere respectarea formei autentice dat fiind ca nu sunt contracte de donatie, ci liberalitati efectuate pe calea altor acte juridice pentru care, de regula , nu se prevede aceasta cerinta de forma. Caracteristic in aceasta privinta este, de exemplu, art. 1642 alin.2 C.civ. care precizeaza ca daca renta viagera s-a constituit in favoarea unei terte persoane (stipulate pentru altul facuta cu intentia de a gratifica), desi este o liberalitate, totusi nu este supusa formelor stabilite pentru donatie. Tot astfel, art.1138 C.civ., care permite dovada rerniterii de datorie prin predarea titlului constatator al creantei . Rezulta ca "donatiile" indirecte sunt supuse numai regulilor de fond -nu si de forma - ale donatiilor. In schimb, actul prin intermediul caruia se realizeaza indirect liberalitatea, trebuie sa fie incheiat cu respectarea conditiilor de forma (daca este cazul) si de fond prevazute de lege pentru acel act. In cazul acestor acte nu sunt aplicabile nici dispozitlile art.814 C.civ. referitoare la acceptarea donatiei facuta prin act separat. In masura in care acceptarea este necesara pentru realizarea donatiei indirecte, ea urmeaza regulile prevazute pentru actul care-i serveste drept suport juridic. Actele cele mai intrebuintate pentru realizarea unei "donatii" indirecte sunt: renuntarea la un drept, remiterea de datorie si stipulatia in folosul altuia. Renuntarea Renuntarea la un drept nu este, prin ea insasi, o liberalitate (poate fi si cu titlu oneros). Dar daca renuntarea este facuta cu intentia de a gratifica (ex animo donandi), atunci are ca rezultat facerea unei liberalitati. Prin urmare, numai existenta intentiei de a gratifica da nastere unei donatii indirecte. Donatia este de fapt un act accesoriu al operatiei principale care este renuntarea si de care va profita persoana chemata in puterea legii de a beneficia de dreptul respectiv (de exemplu, renuntarea la o mostenire de care va profita comostenitorul orimostenitorul subsecvent,
276

renuntarea la uzufruct de care va profita nudul proprietar; renuntarea la legat de care va profita colegatarul sau mostenitorul grevat de executarea legatului etc.). Subliniem ca, fara intentie liberala, prin renuntarea la un drept nu se realizeaza o donatie indirecta (de exemplu, daca mostenitorul renunta la mostenire pentru a nu suporta sarcinile si datoriile succesiunii). In acest sens se spune ca renuntarea la un drept este un act juridic neutru; pentru a o califica drept donatie indirecta se cere stabilirea intentiei de a gratifica. Aceasta intentie poate fi dovedita prin orice mijioace de proba, fiind vorba de interpretarea unei vointe juridice. Trebuie precizat, de asemenea, ca renuntarile gratuite sunt scutite de forma prevazuta pentru donatii numai daca sunt pur abdicative de drepturi, iar nu translative, cum sunt cele facute in favorem. De exemplu, renuntarea la o mostenire in favoarea unei persoane, constituie o acceptare urmata de o transmitere cu titlu gratuit, care este supusa neindoielnic conditiilor prevazute de art.813 si 814 C.civ.. Remiterea Remiterea de datorie, prin care un creditor - cu acordul debitorului - renunta, total sau partial, cu titlu gratuit la valorificarea unui drept de creanta (art.1138-1142 C.civ.), constituie o donatie indirecta. In acest caz, debitorul realizeaza un folos gratuit, o imbogatire, care corespunde cu valoarea creantei ce ar fi trebuit sa plateasca creditorului. Stipulatia Stipulatia in favoarea unei terte persoane, facuta cu intentia de a gratifica (donandi causa), reprezinta tot o donatie indirecta scutita de formele prevazute pentru donatii. Donatia indirecta realizata pe calea stipulatiei pentru altul prezinta insa si alte particularitati fata de regulile generale ale donatiilor. -Aceasta donatie se realizeaza independent de acceptarea donatiei de catre donatar (tertul beneficiar) si de notificarea acceptarii donatorului - stipulant, intrucat dreptul stipulat in favoarea tertului beneficiar (donatar) se naste direct si nemijiocit
277

in patrimoniul sau din momentul incheierii contractului intre stipulantul-donator si promitent . -Acceptarea donatiei - avand drept efect numai consolidarea (iar nu nasterea) dreptului in patrimoniul tertului - beneficiar (donatar) - poate fi facuta nu numai de catre donatar, dar si de catre succesorii sai in drepturi, si nu numai in timpul vietii, dar si dupa moartea donatorului (ori dupa ce a devenit incapabil). -Donatia devine irevocabila numai din momentui acceptarii. Pana la consolidarea prin acceptare a dreptului in patrimoniul donatarului, donatorulstipulant (nu si succesorii sai in drepturi) poate revoca donatia ad nutum. Inseamna ca pana la acceptare nu opereaza forta obligatorie a contractului (irevocabilitatea de gradul I). In schimb, principiul irevocabilitatii donatiilor (irevocabilitatea de gradul II) trebuie sa fie respectat; dreptul stipulat in favoarea donatarului se naste valabil in patrimoniul sau din momentul incheierii contractului intre stipulant si promitent numai daca stipulatia nu contine clauze incompatibile cu principiul irevocabilitatii donatiilor . In sfarsit, precizam ca daca donatia indirecta (stipulatia facuta donandi causa) este prevazuta in cadrul unei donatii directe (donatie cu sarcini) - donatie dubla facuta printr-un singur act juridic -, donatia directa va fi guvernata, evident, de regulile aplicabile donatiilor (forma autentica sau dar manual, principiul irevocabilitatii, acceptarea de catre donatarul direct si notificarea acceptarii etc.). Numai in privinta sarcinii stipulate, care este o donatie indirecta grefata pe o donatie directa, se aplica regulile specifice stipulatiei pentru altul. In ceea ce priveste capacitatea de a face si de a primi donatii, urmeaza a fi examinata, in acest caz, atat in raporturile dintre partile donatiei directe (stipulant si promitent), cat si in raporturile dintre donatorul-stipulant si donatarul-tert beneficiar. In schimb, in raporturile dintre promitentul-donatar direct si tertul beneficiar-donatar indirect - fiind vorba de executarea unei obligatii - problema capacitatii de a face sau
278

de a primi donatii nu se pune. De exemplu, medicul curant al promitentului poate cere executarea sarcinii stipulate in favoarea sa (daca nu este medicul curant al stipulantului-donator). Prin exceptie de la regula necesitatii capacitatii donatarului-tert beneficiar de a primi donatii, se recunoaste validitatea sarcinii stipulate in favoarea unei persoane viitoare (neconcepute), cu conditia existentei ei la data executarii sarcinii, de exemplu, sarcina stipulata in favoarea copilului care se va naste din casatoria pe care o va incheia nepoata donatorului. Donatii manuale Notiune Darul manual reprezinta o categorie speciala de donatie pentru validitatea careia se cer doua elemente: a) acordul de vointa pentru a transfera si dobandi un drept cu titlu gratuit si b) traditiunea, predarea efectiva si reala (materiala) a bunului daruit. Deoarece darul manual este un act (iar nu fapt) juridic, acordul partilor constituie temeiul juridic al transferarii valorii din patrimoniul donatorului in patrimoniul donatarului. Iar "traditiunea" este exteriorizarea acordului, inlocuind (dupa unii autori reprezentand) forma solemna prevazuta de lege pentru donatii si de natura a atrage atentia donatorului asupra gravitatii contractului pe care il incheie. Observam ca singura conditie speciala ce trebuie indeplinita in cazul darurilor manuale este predarea, traditiunea reala a bunului (de manu ad manum), fiind deci contracte reale. Desigur, nici acceptarea unui dar manual nu este supusa unei forme speciale, ci ea consta in primirea (preluarea) bunului daruit. Validitatea darurilor manuale este consacrata prin art.644 C.civ. care, la modurile de dobandire a proprietatii (prin exceptie de la art.971 C.civ.), prevede si traditiunea. Reprezentarea

279

Reprezentarea in cazul darului manual. Darurile manuale facute persoanelor care au capacitatea de a primi o donatie, insa nu au exercitiul acestui drept, sunt valabile prin traditiunea bunurilor facute reprezentantilor lor legali, respectiv cu incuviintarea ocrotitorilor, iar daca contin si element oneros cu autorizatia autoritatii tutelare. Predarea-primirea se poate face si printr-un reprezentant conventional, mandatar, caci posesiunea se poate transmite sau dobandi prin intermediul altuia. Reguli Reguli de fond aplicabile. Darul manual deroga de la regulile de forma ale donatiilor, insa este supus acelorasi reguli de fond ca si celelalte donatii (liberalitati), inclusiv principiul irevocabilitatii. Darul manual poate fi insotit si de clauze accesorii; sarcini ori conditii, scutire de raport etc. Traditiunea Traditiunea reala este un element esential al darului manual, iar nu un mod de executare a contractului. Astfel, o simpla oferta verbala sau chiar constatata prin inscris sub semnatura privata a unui dar manual, acceptata - fie si in scris - de donatar, nu constituie un dar manual. 0 asemenea intelegere este nula absolut ca donatie (din lipsa formei autentice). Iar daca oferta si acceptarea s-au facut in forma autentica suntem in prezenta unei donatii obisnuite (avand ca obiect, de exemplu, un autoturism), iar nu de dar manual. Prin urmare, darul manual se poate realiza numai prin traditiune. Daca insa obiectele pe care donatorul voieste sa le daruiasca se afla deja in mainile donatarului (de exemplu, cu titlu de depozit, imprumut etc.), darul manual se poate perfecta prin declaratia donatorului ca intelege sa le daruiasca, acceptata de donatar Instanta suprema a mai precizat ca prin "traditiunea" bunului nu trebuie sa se inteleaga neaparat o deplasare fizica a bunului, cum ar fi preluarea din mana donatorului, efectele sale juridice putand fi realizate si printr-o traditiune implicita, de exemplu, atunci cand donatorul ar inmana donatarului cheile unei casete ori a
280

unui depozit in care se afla lucrul sau cheile de contact ale autoturismului. In nici un caz daruirea autovehiculului nu se poate realiza prin predarea numai a cartii de identitate (certificatului de inmatriculare) a vehiculului, acesta nefiind un titlu reprezentativ al bunului. Deci predarea actului trebuie sa fie insotita, pe baza acordului realizat, de predarea cheilor, incat donatarul sa poata intra in posesiunea efectiva a vehiculului. lar pentru dovada dreptului de proprietate al donatorului sii efectuarea formalitatilor administrativ-teritoriale (radierea de pe numele donatorului si inmatricularea pe numele donatarului) va fi necesara operarea transferului de proprietate in carte de identitate a autovehiculului, potrivit art. 9-10 din OG nr. 78/2000 si art. 5 lit.e din Instructiunile de aplicare a HG nr. 610/1992. In caz de refuz al unei parti de a se prezenta pentru efectuarea acestor formalitati, consideram ca cealalta parte este indreptatita sa intenteze o actiune in constatarea transmiterii dreptului de proprietate prin donatia realizata sub forma darului manual, urmand ca mentiunea privind noul detinator al autovehiculului sa fie inscrisa de organul de politie pe baza hotararii judecatoresti. De asemenea, predarea unei sume de bani - direct sau prin virament -unitatii care construieste sau vinde donatarului o locuinta are caracterul unui dar manual pentru a carui validitate nu este necesara forma autentica si nici inmanarea efectiva a sumei in mainile donatarului . Constituie dar manual si depunerea unei sume de bani la CEC (sau alta unitate bancara) pe numele unei alte persoane, daca aceasta depunere nu s-a facut cu alt titlu (plata unei datorii, acordarea unui imprumut etc.) . Tot astfel,poate constitui dar manual depunerea de catre parinti a unei sume de bani la CEC pe numele copilului lor minor (sau major), astfel incat - devenind fara nici o alta formalitate proprietatea copilului (chiar daca in libret s-a prevazut o clauza de imputernicire in favoarea unuia dintre parinti) - nu mai fac parte din bunurile comune ale sotilor si nu formeaza obiectul partajului la incetarea
281

comunitatii, afara numai daca se dovedeste ca depunerea pe numele copilului nu s-a facut cu intentia ca suma in cauza sa iasa din patrimoniul comun al sotilor si sa intre in patrimoniul copilului. Prin urmare, sarcina probei revine celui care contesta intrarea sumei in patrimoniul copilului (minor sau major). Pana la dovada contrara, caracterul de liberalitate (donatie) a depunerii se prezuma, copilul fiind titularul libretului. Retragerea unei sume de bani de pe carnet CEC si transferarea ei pe carnet CEC al altei persoane, fiind recunoscuta ca donatie valabila - chiar daca se savarseste doar prin comunicare telegrafica intre agentii - se justifica tot prin ideea de dar manual, intr-o acceptiune noua a notiunilor de lucru corporal si de traditiune, acceptiune care are in vedere realitatea unor procedee curente de transferare rapida si sigura a bunurilor mobile, a sumelor de bani in special. Prin urmare, producandu-se o asa-numita "dematerializare" a traditiunii bunurilor, darul manual se poate realiza prin forme moderne, care nu implica o predare efectiva, materiala a bunului donat, dar asigura totusi transferul efectiv al valorilor dintr-un patrimoniu in altul. In schimb, nu constitute dar manual (si, bineinteles, nici donatie in general) predarea unui libret nominalizat pe numele donatorului ori a altei persoane, dar netransferat pe numele donatarului, pentru ca simpla predare a unui titlu nominativ nu implica transferul dreptului asupra sumelor. Dreptul nu poate fi considerat transmis cata vreme donatarul nu are nici o posibilitate legala sa dispuna de sumele inscrise in libret. Nici predarea unui libret nominativ, in care primitorul este inscris la clauza testamentara, nu constituie dar manual, pentru ca drepturile sale - in calitate de legatar, iar nu de donatar - se vor naste numai la moartea titularului de libret. In schimb, daca primitorul este inscris la clauza de imputernicire, poate fi vorba de un dar manual, daca inscrierea clauzei si predarea-primirea libretului s-au facut cu
282

intentia de a face si de a primi o liberalitate.Darul manual se poate realiza in acest caz prin simpla predare, deoarece donatarul poate dispune de sumele inscrise in libret. Obiectul Obiectul darului manual. Datorita faptului ca traditiunea reala este un element esential al darului manual, numai bunurile mobile corporate susceptibile de traditiune pot forma obiectul darurilor manuale. Nici imobilele, nici mobilele incorporale (drepturi de creanta, drepturi de create intelectuala, fond de comert etc.) nu pot forma obiectul unui dar manual, pentru ca nu sunt susceptibile de a fi transferate si dobandite printr-o predare si primire efectiva. Fac exceptie titlurile la purtator -asimilate mobilelor corporale- si biletele de banca, pentru ca transmiterea acestora are loc de la mana la mana. Evident, nu pot forma obiectul darului manual nici bunurile viitoare, deoarece predarea presupune detinerea materiala (corpus) a bunului, deci existenta lui actuala. Darurile de nunta Problema darurilor de nunta. 0 precizare se mai impune in legatura cu asanumitele "daruri de nunta"(notiune neprevazuta in legislatie), dar care reprezinta aplicatii relativ frecvente ale darului manual. In legatura cu aceste daruri de nunta, s-a decis ca ele urmeaza a fi considerate bunuri comune ale sotilor in cote egale, chiar daca au fost facute de parintii unuia dintre soti, deoarece sunt dobandite in timpul casatoriei si pentru ca se "presupune intentia (mentiunea) dispunatorului ca ele sa devina comune" .Numai daca donatia se face (de parintii unuia dintre soti) nu cu ocazia serbarii nuntii, ci ulterior, bunul se considera ca fiind propriu . Pe de alta parte insa, s-a decis ca - in principiu - bunurile dobandite de catre soti in timpul casatoriei prin donatie sunt bunuri proprii, afara numai daca

283

dispunatorul a aratat (expres sau cel putin exprimat neechivoc) ca a inteles sa gratifice pe ambii soti. In solutionarea acestei probleme controversate, consideram ca trebuie sa avem in vedere numai dispozitiile legale existente sii numai diferentierile cuprinse in texte. Astfel, prin derogare de la regula comunitatii bunurilor dobandite de catre oricare dintre soti in timpul casatoriei (art.30 C.fam.), sunt calificate bunuri proprii ale fiecarui sot "bunurile dobandite in timpul casatoriei prin... donatie, afara numai daca dispunatorul a prevazut ca ele vor fi comune"(art.31 lit.b C.fam.). Observam ca legea excepteaza de la regula comunitatii donatiile, fara a distinge dupa forma lor de realizare (act autentic, donatie simulata sau indirecta ori dar manual). Tot astfel, legea nu distinge in functie de momentul realizarii donatiei; cu ocazia serbarii nuntii sau la o alta data (dar, evident, in timpul casatoriei). De altfel, daca s-ar face exceptie (de la excepfie) pentru "darurile de nunta", de ce nu sar excepta si darurile facute cu ocazia aniversarii casatoriei (de ex., la un an, la nunta de argint sau de aur etc.). In sfarsit, legea nu distinge in functie de persoana donatorului (parinti sau alte rude mai apropiate sau mai indepartate in grad - fratisurori, unchi-matusi - ori persoane fara legatura de rudenie cu unul dintre soti). Rezulta ca asemenea diferentieri nu se justifica in drept, caci ubi lex non distinguit, nec nos distinguere debemus. Astfel fiind, bunurile dobandite prin donatie - inclusiv darurile de nunta - devin bunuri proprii ale fiecarui sot, daca dispunatorul nu a dispus ca ele sa devina comune. Dupa cum s-a subliniat mai recent in practica Curtii Supreme de Justitie, "bunurile dobandite prin donatie sunt proprii, pentru a fi respectata vointa donatorului, care, daca nu a dispus altfel, nu poate fi presupus ca a inteles sa avantajeze si sotui celui gratificat"'. Pronuntandu-ne impotriva diferentieri lor aratate, neprevazute de lege, se impune insa sa avem in vedere o distinctie care este prevazuta de lege; darurile obisnuite. Potrivit art.759 C.civ., "prezenturile (darurile - n.ns.) obisnuite nu sunt
284

supuse raportului". Unii autori considera ca aceste daruri (facute nu numai la nunti, dar si cu alte ocazii, de exemplu, aniversari, botezuri etc.) nu sunt supuse raportului fiindca "nu alcatuiesc dona-tii". Alti autori considera ca si darurile obisnuite reprezinta donatii, dar nu sunt supuse regimului liberalitatilor. Oricum, ele sunt exceptate de la raport. Mai mult, se admite unanim, ca aceste daruri obisnuite, nesupuse raportului, nu intra nici in alcatuirea masei de calcul in vederea stabilirii liberalitatilor excesive supuse reductiunii in caz de incalcare a rezervei succesorale . lar daca, in materie de mostenire, aceste daruri obisnuite nu sunt supuse regimului donatiilor (liberalitatilor), nu pot fi supuse regimului donatiilor nici in materia raporturilor patrimoniale dintre soti. In concluzie, numai darurile obisnuite - indiferent de forma sau momentul realizarii ori de persoana donatorului - nu intra sub incidenta exceptiei prevazute de art.31 lit.b din Codul familiei, ci devin bunuri comune potrivit regulii prevazute de art.30 C.fam. (daca nu exista alte motive legale pentru care ele sa devina bunuri proprii ale unuia dintre soti, de ex., vointa neechivoca a donatorului in acest sens). In schimb, toate celelalte donatii, care nu sunt daruri obisnuite (sume mari de bani, autoturisme sau alte bunuri de mare valoare), devin bunuri proprii, potrivit art.31 lit.b, chiar daca sunt facute cu ocazia serbarii nuntii si de catre persoane care nu sunt parintii (alte rude apropiate) unuia dintre soti, afara numai daca dispunatorul a prevazut ca bunurile donate sa devina comune. Dovada darului manual Cu toate ca darul manual se perfecteaza prin faptui predarii si, ca atare, fiind o chestiune de fapt poate fi dovedita prin orice mijloace de proba, pentru donator si succesorii sai, in vederea dovedirii actului juridic al darului manual, ad probationem se cere existenta unui inscris sau inceput de dovada scrisa care poate fi completata cu martori sau prezumtii, conform regulilor generale in materie de probe (art.1191 si urm. C.civ.). Astfel, daca donatorul cere revocarea pentru neexecutarea sarcinii ori
285

pentru ingratitudine sau daca intervine revocarea de drept pentru survenienta de copil si se cere restituirea bunului donat. La fel daca succesorii sai in drepturi cer revocarea donatiei. In schimb, daca mostenitorii rezervatari sau cei indreptatiti la raport cer reductiunea ori raportul donatiei, prezetandu-se cu un drept propriu, iar nu in calitate de succesori in drepturi, ei pot dovedi darul manual cu orice mijloc de proba, la fel ca si orice alti terti. Donatarul posesor, fiind prezumat proprietar in baza art. 1909 C.civ., nu are nevoie de dovada scrisa. Dar persoanele interesate (de exemplu, mostenitorii) pot dovedi cu orice mijioc de proba fie ca lucrul nu a fost donat, ci a fost furat ori pierdut de catre proprietar, fie caracterul echivoc ori viciile posesiei, fie, in conditiile art.1191 si urm. C.civ., contractul din care rezulta natura precara a detentiunii. Efectele intre parti Reguli generale Efectul translativ al contractului. Ca efect al donatiei, dreptul care formeaza obiectul contractului se transmite din patrimoniul donatorului in patrimoniul donatarului. Donatia poate avea ca efect si stingerea unui drept si a obligatiei corelative (remitere de datorie). Daca dreptul transferat este o creanta, operatia intervenita intre parti se analizeaza ca o cesiune de creanta cu titlu gratuit, aplicandu-se regulile corespunzatoare (art. 1391 si urm., C.civ.), cu derogarile care rezulta din natura gratuita a transferului. Cel mai frecvent, obiectul contractului il constituie un drept real. In acest caz, ca si in materie de vanzare, transmiterea sau constituirea dreptului opereaza prin efectul realizarii acordului de vointa (art.971 C.civ.) in forma prevazuta de lege (forma autentica sau forma actului juridic care realizeaza indirect donatia, in aceasta din urma ipoteza, de regula, solo consensu), dar neconditionat de predarea bunului

286

care formeaza obiectul donatiei, cu exceptia darurilor manuale care se realizeaza prin traditiune. Obligatiile donatorului 1. Obligatia de predare. Dupa incheierea contractului donatorul este obligat sa predea bunul daruit potrivit clauzelor stabilite si sa-l pastreze pana la predare, raspunzand de pieirea sau deteriorarea lui provenita din culpa sa. In cazul darului manual, evident, problema obligatiei de predare nu se pune. 2. Obligatia de garantie. Cazuri in care exista. Spre deosebire de vanzator, in principiu donatorul nu datoreaza garantie pentru evictiune (art.828 alin.1 C.civ.) si nici pentru vicii ascunse, deoarece contractul este cu titlu gratuit . - Prin exceptie, donatorul datoreaza garantie in urmatoarele cazuri: - Daca a promis expres garantia pentru evictiune (art.828 alin.2 C.civ.) sau pentru vicii, lipsa garantiei nefiind o regula imperativa. - Daca evictiunea provine din faptul sau personal (art.828 alin.3 C.civ.), de exemplu, vinde imobilul donat inainte de efectuarea formelor de publicitate sau vinde si preda lucrul mobil cumparatorului, daruit anterior prin act autentic, fapte care contravin obligatiei contractuale. - In caz de dol (intentie sau culpa grava asimilata dolului) donatorul raspunde de pagubele rezultand din viciile ascunse, cunoscute de el si necomunicate, care au cauzat (direct sau indirect) un prejudiciu donatarului, caci dolul stramuta problema raspunderii de pe teren contractual, pe teren delictual (art.998 C.civ.). - In sfarsit, daca donatia nu este pur gratuita (donatie cu sarcini) donatorul raspunde de evictiune in limita valorii sarcinilor (art.828 alin.3 C.civ.). Desi legea nu prevede expres, donatorul raspunde ca un vanzator si pentru vicii ascunse, caci in limita sarcinilor (respectiv, a pretului platit pentru o parte din valoarea bunului) donatia este un contract cu titlu oneros si sinalagmatic. Obligatiile donatarului
287

Regula. Donatia cu sarcini. Cand donatia este pur gratuita, donatarul nu are nici o obligatie, ci numai o indatorire denumita traditional "de recunostinta" care, in cazurile anume determinate de lege, este sanctionata prin posibilitatea data donatorului de a revoca donatia pentru cauza de ingratitudine . Altfel se pune problema daca donatia este cu sarcina (sub mode). Dupa cum se stie, sarcina este o obligatie impusa donatarului, care - dupa acceptarea donatiei este tinut s-o execute. Desi sarcina se aseamana cu o conditie rezolutorie (intrucat nici una, nici alta nu afecteaza nasterea dreptului si in caz de realizare a conditiei sau de revocare a donatiei pentru neexecuarea sarcinii efectele sunt retroactive), ele nu trebuie sa fie confundate, deoarece regimul lor juridic este diferit, cel putin sub doua aspecte: - in cazul conditiei rezolutorii, chiar daca este potestativa din partea donatarului, nu se creeaza nici o obligatie pentru el, fiind liber sa actioneze cum doreste, fara riscul de a-si vedea angajata raspunderea, caci conditia (rezolutorie) este numai o modalitate care, in caz de realizare, desfiinteaza dreptul afectat de ea. In schimb, sarcina obliga pe donatar, in caz de neexecutare putandu-se recurge la masuri de executare, creditorul avand dreptul la actiunea in executare; - conditia opereaza de drept (art. 1019), in schimb revocarea (rezolutiunea) donatiei pentru neexecutarea sarcinii trebuie sa fie ceruta justitiei (art.832 C.civ.). Sarcina, ca si conditia, nu trebuie sa fie imposibila, ilicita sau imorala, potrivit regulilor generale. Ea poate fi prevazuta fie in favoarea donatorului (de exemplu, plata unei datorii), fie in favoarea unei terte persoane (cand se analizeaza ca o stipulatie pentru altul reprezentand o donatie indirecta grefata pe o donatie directa, daca stipulatia este facuta donandi causa), fie in favoarea donatarului insusi (de exemplu, efectuarea unei calatorii de studiu). In acest din urma caz, obligatia se justifica numai daca donatorul are vreun interes, cel putin moral, la executarea sarcinii. Altfel obligatia donatarului fata de el insusi nu ar putea avea o existenta
288

juridica (decat, eventual, ca o conditie). In cazul sarcinii stipulate in favoarea donatarului insusi, donatia este de fapt pur gratuita, insa cu posibilitatea revocarii pentru neexecutare. Numai in cazul sarcinii stipulate in favoarea donatorului sau a unui tert donatia inceteaza sa fie liberalitate in masura sarcinii. Intrucat donatia cu sarcini este, in limita sarcinii, un contract sinalagmatic (si cu titlu oneros), in caz de neexecutare intervin efectele specifice contractelor sinalagmatice. Astfel, se poate cere indeplinirea prestatiei care formeaza obiectui sarcinii cu daune-interese si donatarul nu ar putea, fara consimtamantui donatorului, deci fara un nou contract, sa se libereze de sarcina, abandonand bunurile daruite. Dar se poate alege si o alta cale; revocarea (rezolutiunea) donatiei pentru neexecutarea de obligatii. In caz de neexecutare partiala sau executare cu intarziere instanta este chemata sa aprecieze gravitatea nerespectarii obligatiilor de catre debitor si, in functie de imprejurari, poate dispune rezolutiunea contractului (in cazuri temeinic justificate rezolutiunea partiala), eventual cu acordarea unui termen de gratie. In caz de admitere a actiunii, revocarea produce efecte retroactive atat impotriva donatarului si succesorilor lui in drepturi, cat si impotriva tertilor, drepturile constituite in favoarea lor fiind desfiintate (art.830 C civ.) potrivit regulilor aplicabile rezolutiunii pentru neexecutare (art. 1020-1021 C.civ.). Actiunea in executare sau in revocare poate fi intentata de catre donator sau succesorii sai in drepturi (cum ar fi mostenitorii sai legali ori testamentari care beneficiaza de efectele revocarii), inclusiv creditorii chirografari in baza art.974 C.civ. (actiune oblica). In cazul sarcinii stipulate in favoarea unui tert, beneficiarul poate cere si el executarea obligatiei, dar nu poate cere revocarea donatiei, nefiind parte in contractul incheiat intre stipulant si promitent. In sfarsit, precizam ca orice donatie, inclusiv darul manual, poate fi afectata de sarcini.
289

Opozabilitatea efectelor contractului fata de terti Reguli aplicabile. Ca si in materie de vanzare, opozabilitatea fata de terti este ingradita; in privinta bunurilor mobile prin exceptia trasa din art. 1909-1910 C.civ. (combinat cu art.972 C.civ.) prevazuta in favoarea tertului dobanditor de bunacredinta si posesor al lucrului daruit; in ce priveste transferul gratuit al unui drept de creanta prin formalitatea notificarii sau acceptarii conform regulilor de la materia cesiunii de creante, iar in privinta transmisiunilor gratuite de imobile prin formalitatea inscrierii dreptului in cartea funciara (art.22 si urm., art.61 si 72 din Legea nr.7/1996). In principiu, se aplica deci regulile generale. In privinta publicitatii imobiliare opereaza insa si anumite dispozitii speciale (art.819 C.civ.): Astfel, - spre deosebire de actele cu titlu oneros, a caror inopozabilitate din cauza neinscrierii in cartea funciara este limitata - neinscrierea in cartea funciara a dreptului real imobiliar dobandit prin donatie poate fi invocata "de orice persoane ce au interes la aceasta" (art.819 C.civ.), inclusiv dobanditorul cu titlu gratuit care a inregistrat cererea de inscriere mai intai si creditorul chirografar. Rezulta ca donatia neinscrisa in cartea funciara este opozabila numai partilor contractante si succesorilor lor universali si cu titlu universal (nu si succesorilor cu titlu particular sau creditorilor chirografari). Prin urmare, in aceasta materie se largeste cercul tertilor; succesorii cu titlu particular si creditorii chirografari nu au calitatea de avanzii sai cauza (habentes causam), ci aceea de terti. Mai mult decat atat, donatia - chiar inscrisa in cartea funciara - nu este opozabila dobanditorului anterior cu titlu oneros al dreptului real neinscris in cartea funciara, care poate cere instantei judecatoresti sa acorde Inscrierii sale rang preferential fata de inscrierea efectuata de donatar (art.30 din Legea nr.7/1996), deoarece el certat de damno vitando, iar donatarul numai de lucro captando. Practic, donatarul - chiar inscris in cartea funciara si de buna-credinta - se bucura pe deplin
290

de efectele publicitatii imobiliare, titlul sau devenind inatacabil, numai dupa 10 ani socotiti din ziua cand s-a inregistrat cererea sa de inscriere in cartea funciara, termen inauntrul caruia poate fi pornita actiunea in rectificare (art.37 alin.2). Pe de alta parte, art.819 C.civ. contine o restrictie cu privire la persoanele care, desi interesate sa o faca (si cu toate ca, potrivit regulilor generale, ar avea calitatea de a invoca inopozabilitatea), nu sunt totusi admise a invoca lipsa de inscriere in cartea funciara si anume, (pe langa parti si succesorii lor universali si cu titlu universal) acele persoane carora lipsa de inscriere li se poate imputa ca o culpa si succesorii lor universali sau cu titlu universal. Astfel, reprezentantii minorului sau ai celui pus sub interdictie. De asemenea, ascendentii care, potrivit art.815 C.civ., au acceptat donatia facuta unui minor sau interzis. Cauze de revocare Revocarea pentru ingratitudine 1. Cauze. Ele sunt limitativ enumerate de art. 831 C.civ.: a) atentat la viata donatorului. Nu se cere o condamnare penala, este suficient sa se stabileasca intentia de a ucide, intentia manifesta a autorului de a curma viata donatorului. Uciderea din culpa nu este cauza de revocare; b) delicte, cruzimi sau injurii grave. Gravitatea faptelor se apreciaza de instanta . Se cere insa ca fapta sa fi fost savarsita cu intentie, c) refuzul de alimente, ceea ce presupune ca donatorul a avut nevoie si a cerut alimente de la donatar, care - avand posibilitatea - a refuzat sa dea (a refuzat "fara cuvant"). Refuzul nu este sanctionat cu revocarea daca donatorul avea rude (sau alte persoane) obligate si in situatia de a-i acorda intretinere. In ceea ce priveste cuantumul, alimentele nu trebuie sa treaca peste valoarea darului si, in consecinta, daca acesta piere fortuit donatarul poate refuza acordarea lor. In toate cazurile, refuzul nejustificat de alimente este sanctionat numai prin posibilitatea revocarii donatiei; donatorul nu are actiune in justitie pentru a cere intretinere de la donatar.
291

Tot astfel - asemanator obligatiei civile imperfecte (naturale) - nici donatarul nu are actiune in restituirea (prin echivalent) a prestatiilor efectuate de bunavoie (art. 1092 alin.2 C.civ.), chiar daca existau persoane in stare si obligate la intretinere potrivit legii. Spre deosebire insa de obligatiile naturale, atitudinea negativa a donatarului constand in refuzul de alimente are o sanctiune specifica; actiunea in revocarea donatiei pentru ingratitudine. 2. Actiunea in revocare pentru ingratitudine este o pedeapsa civila si se caracterizeaza prin urmatoarele: a) Este o actiune strict personala si deci poate fi intentata numai de persoana impotriva careia faptele au fost savarsite, adica numai de catre donator. Implicand dezlegarea unei probleme morale de vinovatie si de iertare sau de aplicare a pedepsei, actiunea nu poate fi exercitata nici de catre creditorii donatorului, pe calea actiunii oblice (art.974 C.civ.), si nici de catre mostenitorii lui (desi actiunea are caracter patrimonial). In mod exceptional, mostenitorii devin titularii actiunii in revocare: - daca a fost intentata de donator, dar acesta a decedat inainte de terminarea procesului; - daca donatorul a decedat inainte de expirarea termenului in care actiunea putea fi intentata (art.833 alin.2 C.civ.). b) Fiind vorba de aplicarea unei pedepse, ceea ce nu se produce niciodata de drept (art.832 C.civ.), titularul actiunii (donatorul sau, in conditiile aratate, mostenitorul lui) - cunoscand faptul de ingratitudine - il poate ierta pe donatar (dar nu poate renunta la actiunea in revocare cu anticipatie, inainte de producerea actelor sau faptelor de ingratitudine, de exemplu, in contractul de donatie). Iertarea se prezuma (fara a fi admisa proba contrara) daca a trecut un an din ziua savarsirii faptului sau din ziua cand donatorul (mostenitorii lui) au luat cunostinta de acel fapt (art.833 alin.l C.civ.), fara ca inauntrul acelui an sa fi cerut
292

revocarea. Acest termen de un an nu este un termen de prescriptie, ci un termen de decadere (de drept substantial) bazat pe o prezumtie legala, care nu este supus cauzelor de intrerupere si de suspendare stabilite in materie de prescriptie. In cazul in care faptele de ingratitudine sunt repetate, termenul se calculeaza in raport de ultima . c) Actiunea nu se poate intenta decat in contra autorului faptului de ingratitudine. Daca el moare fara ca actiunea sa fi fost intentata sau terminata ea se stinge, adica nu poate fi pornita, dar nici macar continuata impotriva mostenitorilor donatarului (art.833 alin.2 C.civ.). Daca sunt mai multi donatari, actiunea in revocare nu poate fi admisa decat impotriva acelor care s-au facut vinovati de ingratitudine . d) Deoarece actiunea in revocare pentru ingratitudine nu este o actiune in rezolutiune (cum este revocarea pentru neexecutarea sarcinii) sau in constatarea desflintarii de drept a contractului (ca in cazul revocarii pentru survenienta de copil), ci o actiune in restituire cu caracter de pedeapsa - deci esentialmente personala admiterea actiunii nu produce efecte retroactive fata de terti. Inseamna ca drepturile dobandite de terti (fie si cu titlu gratuit) inainte de intentarea actiunii sau, in cazul imobilelor, inainte de efectuarea publicitatii cererii de revocare raman neatinse (art.834alin.1 C.civ.). Dar, din partea donatarului restituirea trebuie sa fie integrala, adica sa cuprinda sau bunul daruit (daca n-a fost instrainat) cu toate accesoriile sale, despagubindu-l pe reclamant de sarcinile constituite in folosul tertelor persoane (ipoteca, uzufruct etc.) sau valoarea integrala a bunului (daca a fost instrainat) apreciata din momentul pronuntarii hotararii de revocare. In ambele cazuri se va tine seama, in plus sau in minus, de sporul de valoare sau de degradarile provenite din faptul donatarului sau tertilor.

293

In privinta fructelor, legea (art.834 alin.2 C.civ.) prevede ca ele se restituie numai de la data cererii de revocare (desi de la comiterea faptului, donatarul ar trebui sa fie tratat ca un posesor de rea-credinta. Dispozitia se explica numai prin faptul ca pana in momentul introducerii cererii nu se stie care va fi atitudinea donatorului: il va ierta sau nu). Toate donatiile (facute prin act autentic, dar manual etc.) sunt supuse revocarii pentru cauza de ingratitudine. Revocarea pentru survenienta de copil 1. Domeniu de aplicare. Donatia se revoca de drept in cazul in care donatorul nu avea nici un copil sau alt descendent in momentul incheierii contractului de donatie si posterior i se naste ("dobandeste") un copil din casatorie sau din afara casatoriei (copil legitim sau natural, in terminologia C.civ., art.836). Revocarea se produce oricare ar fi felul sau valoarea donatiei (directa, indirecta, dar manual etc.). Face exceptie donatia intre soti, care - fiind revocabila prin vointa sotului-donator nu este supusa revocarii de drept pentru nastere de copil (art.937 alin.3 C.civ.). 2. Natura juridica. Revocarea pentru nasterea unui copil opereaza de drept (art.836 C.civ.). Deoarece aceasta revocare se produce mai mult in interesul copilului, ea nu poate fi inlaturata printr-o clauza contrara din contractul de donatie sau printr-un act de renuntare ulterior nasterii copilului, expresa ori tacita, sau de confirmare din partea donatorului (art.839 C.civ.). Evident, exista posibilitatea refacerii donatiei dupa nasterea copilului, dar cu respectarea conditiilor prevazute de lege (forma autentica, dar manual cu traditio brevi manu etc.), donatie care nu va mai fi revocabila pentru survenienta de copil. Deoarece revocarea se produce de drept, in caz de litigiu instanta nu pronunta, ci numai constata revocarea, daca conditiile prevazute de lege sunt indeplinite. Pe de alta parte, datorita revocarii de drept, actiunea in restituire poate fi intentata nu numai de catre donator, dar si de catre succesorii sai in drepturi, inclusiv creditorii pe calea actiunii oblice.
294

Potrivit legii (art.840 C.civ. coroborat cu art.21 din Decretul nr.167/1958), actiunea in restituire a bunului donat - proprietatea fiind redobandita de drept - se prescrie dupa 30 de ani de la nasterea copilului. Dupa expirarea termenului de prescriptie extinctiva donatarul continua sa detina bunul in aceasta calitate (nu dobandeste o alta calitate), cu consecinta aplicarii regulilor de fond ale donatiei (raport si reductiune). Nu excludem nici posibilitatea revocarii donatiei, dar, evident, pe alte temeiuri decat nasterea copilului (de exemplu, pentru ingratitudine) si cu regimul juridic corespunzator. 3. Conditii. Pentru ca revocarea sa se produca trebuie sa fie indeplinite doua conditii. a) In primul rand, se cere ca donatorul sa nu aiba vreun copil sau alt descendent in viata in momentul incheierii contractului de donatie. Existenta unui copil conceput in momentul donatiei nu impicdic revocarea de plin drept prin nasterea copilului dupa incheierea contractului (art 837 C.civ.), caci copilul conceput este considerat nascut (infans conceptus pro nato habetur) numai de cate ori este vorba de interesele (avantajele, drepturile) sale (quotiens de commodis eius agitur art.7 din Decretul nr.31/1954), or in acest caz nu este in interesul sau sa fie considerat nascut. Daca donatorul avea in momentul incheierii contractului un copil declarat disparut - desi acest copil este socotit a fi in viata (art. 19 din Decr.nr.31/1954) nasterea ulterioara a unui copil atrage revocarea, caci pentru ca revocarea sa nu opereze, art.836 C.civ. cere ca donatorul sa aiba un copil "existent" in timpul facerii donatiei, ori cel declarat disparut - desi prezumat a fi in viata - este, prin definitie, o persoana a carei existenta este putin probabila, ceea ce il poate determina pe donator sa faca donatia. Pe de alta parte, disparutul este socotit a fi in viata pentru ca, de regula, prezumtia opereaza in interesul lui. In cazul de fata, prezumtia ar opera in

295

detrimentui lui. Bineinteles, daca s-a declarat prin hotarare judecatoreasca moartea copilului, el nu mai este "existent". b) A doua conditie este ca donatorului sa i se nasca un copil, fie si postum (dupa moarte). Conditia este indeplinita, dupa cum am vazut, daca copilul nascut dupa incheierea contractului a fost conceput la acea data. Durata vietii copilului este indiferenta; revocarea se produce de drept prin nastere, chiar daca el moare inainte de intentarea actiunii in restituire. De asemenea, este indiferent daca copilul nascut dupa incheierea contractului de donatie este din casatorie sau din afara casatoriei (art.63 C.fam.). In acest din urma caz, evident, filiatia trebuie sa fie stabilita pe caile legale, dar ceea ce intereseaza este nu data stabilirii filiatiei, ci data nasterii copilului. Inseamna ca stabilirea filiatiei unui copil nascut dupa incheierea contractului atrage revocarea donatiei. In schimb, stabilirea filiatiei (dupa incheierea contractului) fata de un copil nascut anterior nu atrage revocarea, asa cum - in acest caz - nici nasterea unui alt copil, fie si din casatorie, dupa incheierea contractului, nu are ca efect revocarea donatiei, nefiind indeplinita prima conditie a revocarii. 4. Problema adoptiei. in legatura cu conditiile revocarii pentru survenienta de copil, se mai pune problema ce efecte produce, in aceasta materie, adoptia? Problema este controversata. a) Potrivit unei pareri, existenta unui copil adoptat "impiedica revocarea donatiei, deoarece este asimilat copilului din casatorie"'. Autorul are in vedere faptui ca raporturile adoptatorului cu copilul adoptat (si descendentii sai) sunt asimilate cu legaturile de rudenie rezultand din filiatia fireasca, si aceasta indiferent daca adoptia a fost cu toate efectele unei filiatii firesti (cu efecte depline) sau cu efecte restranse (art.75 si 79 C.fam., articole abrogate pentru viitor prin O.U.G. nr.25/1997 cu privire la regimul juridic al adoptiei, modificata prin Legea nr.87/1998 pentru aprobarea O.U.G. nr.25/1997).
296

In consecinta, potrivit acestei pareri, daca donatorul avea un copil adoptat in momentul donatiei, nasterea sau adoptarea unui alt copil dupa incheierea contractului nu atrage revocarea. lar daca donatorul n-a avut nici un copil in momentul contractarii, adoptarea unui copil dupa momentul donatei are drept efect revocarea donatiei. In practica judecatoreasca s-a admis solutia contrara; revocarea pentru survenienta de copil se aplica "numai in cazul in care donatorul, ulterior donatiunii, dobandeste un copil din casatorie sau din afara casatoriei, fie chiar si postum". Copilul adoptat "nu se include in enumerarea - limitativa - a textului art.836 C.civ.". Intr-adevar, art.836 C.civ. vizeaza numai filiatia fireasca si textul este de stricta interpretare. Pe de alta parte, revocarea prin adoptie ar contraveni principiului irevocabilitatii, adoptia depinzand, in principal, de vointa adoptatorului. 0 data ce se admite ca adoptarea unui copil dupa incheierea contractului de donate nu atrage revocarea, inseamna ca nici existenta unui copil adoptat anterior donatiei nu impiedica revocarea in cazul nasterii unui copil ulterior incheierii contractului. Copilul adoptat nu este "copil sau descendent" in sensul art.836 C.civ.; copilul adoptat nu este vizat de text. In sfarsit, se mai pune problema (cel putin teoretic), ce efecte produce adoptia - in materia analizata - in raport cu parintele firesc al copilului adoptat de altul? Solutia depinde de felul adoptiei.- Daca adoptia este cu efecte depline, de la data incuviintarii ei inceteaza legaturile de rudenie dintre parintele firesc si copilul adoptat (art.79 C.fam. si art.1 si 21 din OUG nr.25/1997). In consecinta, daca acest parinte face o donatie dupa aceasta data si ulterior i se naste un copil, donatia se revoca in conditiile art.836 C.civ. (ca si cum donatorul ar fi avut un copil decedat - deci inexistent - la data donatiei).

297

- Daca adoptia a fost cu efecte restranse (incuviintata inainte de intrarea in vigoare a OUG nr.25/1997), legaturile de rudenie dintre parintele firesc si copilul adoptat se pastreaza (art.75 C.fam.). In consecinta, pentru parintele firesc copilul adoptat este "existent"; donatia facuta de el nu se revoca pentru nasterea unui alt copil. 5. Efecte. Revocarea pentru survenienta de copil produce efecte retroactive de la data incheierii contractului de donatie. Deoarece donatia se desfiinteaza retroactiv, revocarea produce efecte nu numai impotriva donatarului si succesorilor sai (universali, cu titlu universal sau cu titlu particular) care au dobandit mortis causa, dar si in privinta tertilor dobanditori prin acte intre vii ai bunurilor daruite; resoluto iure dantis, resolvitur ius accipientis. Insa, potrivit regulilor generale, in cazul mobilelor tertul dobanditor de buna credinta va putea opune exceptia prevazuta de art. 1909-1910 C.civ., iar in cazul imobilelor uzucapiunea de 10-20 ani. Posesorul care nu indeplineste conditiile necesare poate invoca numai uzucapiunea de 30 de ani. Daca donatia revocata pentru survenienta de copil era cu sarcini, revocarea nu se produce decat in limita folosului pur gratuit procurat donatarului. Fructele bunului sunt supuse restituirii numai din ziua cand s-a notificat donatarului nasterea copilului (art.838 C.civ.). Top of the Document

(capitolul V/1 din bibliografie) V. CONTRACTE SPECIALE 1. Contractul de vnzare-cumprare: - notiunea si caracterele juridice; - conditiile de validitate; - efectele contractului de vnzare-cumprare.

298

2. Contractul de donatie: - notiunea si conditiile de validitate; - donatiile simulate; - donatiile indirecte; - darurile manuale; - efectele contractului de donatie; - cauzele legale de revocare a donatiilor. 3. Contractul de locatiune: - notiunea si caracterele juridice; - conditiile de validitate; - efectele contractului de locatiune; - ncetarea locatiunii. 4. Contractul de mandat (mandatul de reprezentare): - notiunea si c conditiile de validitate; - efectele contractului de mandat; - ncetarea contractului de mandat. CONTRACTUL DE VANZARE-CUMPARARE 2. Notiuni si caractere juridice 2.1. Consideratii generale privind contractul de vanzarecumparare comerciala

Vanzarea-cumpararea este o operatie comerciala care inlesneste si face posibil schimbul de marfuri. Marea majoritate a actelor de comert prevazute de art. 3 C.com. se afla in legatura cu contractul de vanzare-cumparare. Astfel: realizarea circulatiei marfurilor se realizeaza pe calea unei vanzaricumparari comerciale; intreprinderile de transport fac posibila tocmai aceasta circulatie, dupa ce in prealabil a fost incheiat un contract de vanzare-cumparare; intreprinderile de asigurare garanteaza realizarea echivalentului marfurilor vandute, daca au fost distruse in caz de forta majora; intreprinderile de banca finanteaza prin intermediul operatiunilor de credit schimbul, punand la dispozitie fondurile necesare cumparatorului sau vanzatorului.
299

Elementele contractului, incheierea, executarea, desfiintarea sunt aspecte reglementate de Codul civil, care constituie principalul izvor de drept in materia contractului de vanzare-cumparare. In art. 60-73 din Codul comercial, legiuitorul reglementeaza unele aspecte ale vanzarii comerciale, cum ar fi: transferul dreptului de proprietate asupra lucrului vandut si al riscurilor, pretul vanzarii, consecintele nerespectarii obligatiilor. Determinarea comercialitatii unui contract de vanzare-cumparare se face fie in functie de criteriul pozitiv prevazut in art. 3 pct. 1 si 2 C.com., fie, potrivit criteriului negativ prevazut in art. 5 C.com. Top of the Document Notiune Potrivit art. 1294 Cod civil vinderea este o conventie prin care doua parti se obliga intre sine, una a transmite celeilalte proprietatea unui lucru si aceasta a plati celui dintai pretul lui. Doctrina de specialitate a definit contractul de vanzare-cumparare intocmai ca si legiuitorul, cu urmatoarele precizari: transmiterea dreptului de proprietate este de natura contractului de vanzare-cumparare si nu de esenta lui (se transmite fie un drept real fie un drept de creanta); vanzarea-cumpararea poate sa aiba ca obiect unul sau mai multe bunuri corporale sau incorporale, ori o universalitate juridica sau o universalitate de fapt. Nu pot face obiectul vanzarii-cumpararii urmatoarele drepturi: Drepturile intuitu personae (de exemplu , dreptul la pensie, dreptul la intretinere) Drepturile patrimoniale cu caracter strict personal (de exemplu, dreptul la abitatie al sotului supravietuitor, dreptul real de uz ). Consideram ca vanzarea-cumparare poate fi definita ca fiind acordul de vointa care se realizeaza intre doua parti, numite vanzator si cumparator, prin care vanzatorul se obliga, in principal, sa transmita dreptul de proprietate si sa predea lucrul vandut, iar cumparatorul se obliga sa plateasca pretul lucrului. Cadrul legal al contractului de vanzare-cumparare este Codul civil art. 1294-1404, Codul comercial art. 60-73 si diferite legi speciale. Top of the Document Caracterele juridice ale contractului de vanzare-cumparare

300

a) Contractul de vanzare-cumparare este un contract sinalagmatic (bilateral) perfect, existand o reciprocitate a obligatiior ce incumba ambelor parti. Vanzatorul are obligatia de a transmite dreptul de proprietate , de a preda lucrul vandut si de a-l garanta pe cumparator pentru evictiune si pentru viciile lucrului , iar cumparatorul are obligatia de preluare a bunului, de a plati pretul si, de regula, de a suporta cheltuielile vanzarii. Fiind un contract bilateral, se vor aplica efectele specifice acestei categorii de contracte, respectiv: rezolutiunea sau rezilierea contractului, exceptia de neexecutare a contractului (exception non adimpleti contrctus) si riscul contractual. b) Contractul de vanzare-cumparare este un contract cu titlu oneros, ambele parti urmarind realizarea unui avantaj material. c) Contractul de vanzare-cumparare este un contract comutativ deoarece ambele parti cunosc existenta si intinderea obligatiilor pe care le au inca din momentul incheierii contractului. d) Contractul de vanzare-cumparare este, de regula, un contract consensual, fiind incheiat in mod valabil prin simplul acord de vointa al partilor, fara indeplinirea vreunei formalitati sau predarea bunului vandut. Regula enuntata comporta urmatoarele exceptii: Vanzarea de terenuri se face numai in forma autentica (art. 46 alin. 1 din Legea nr. 18/1991, deci contractul are caracter solemn). In lipsa formei autentice contractul are nulitate absoluta. Forma autentica nu este necesara in cazul instrainarii constructiilor. e) Contractul de vanzare-cumparare este, in principal, un contract translativ de proprietate . Dreptul de proprietate se transmite de la vanzator la cumparator in momente diferite, in functie de natura bunului vandut: Daca este individual determinat (bun cert) dreptul de proprietate se transmite din momentul realizarii acordului de vointa, chiar daca bunul nu a fost predat si pretul nu a fost platit(art. 1295 C.civ.). Riscul pieirii fortuite apartine cumparatorului. Daca bunul este determinat prin caractere generice (bun de gen), dreptul de proprietate se transmite in momentul individualizarii bunului prin cantarire, masurare, numarare, operatiuni care se fac de regula, in momentul predarii lui. Riscul pierderii fortuite apartine vanzatorului care va trebui sa predea cumparatorului un bun de aceeasi calitate si cantitate cu cel care a pierit (genera non pereunt) In cazul vanzarii de bunuri viitoare, dreptul de proprietate se transmite in momentul existentei
301

In cazul vanzarii afectate de termen sau de conditie, dreptul de proprietate se va transmite in momentul implinirii termenului sau daca se realizeaza conditia. In cazul vanzarii unui teren, dreptul de proprietate se transmite in momentul intocmirii contractului in forma autentica. Lipsa formei autentice atrage dupa sine nulitatea absoluta a contractului incheiat. Top of the Document Conditiile de validitate a contractului de vanzare-cumparare Capacitatea juridica a partilor Cu privire la capacitatea de folosinta, potrivit dispozitiilor art. 1306 din Codul civil, regula este capacitatea, iar incapacitatea este exceptia. Pot cumpara toti cei carora nu le este oprit de lege. Cazurile de incapacitate de folosinta sunt expres si limitativ prevazute de lege si sunt calificate in doctrina de specialitate ca fiind incapacitati speciale iar in practica judiciara ca fiind prohibitii sau interdictii de a cumpara.

Incapacitatile speciale (interdictiile) Se grupeaza in doua categorii: Interdictii legate de persoana care vinde si cumpara sau care cumpara, care pot fi, la randul lor, interdictii generale si speciale. Interdictii stabilite in functie de natura bunurilor sau de destinatia lor Interdictiile generale de incheiere a contactului de vanzarecumparare privesc: a.Vanzarea intre soti, care este interzisa atunci cand este incheiata direct, cat si atunci cand se incheie prin persoane interpuse (art. 1307 C.civ.). Daca se incheie un contract de vanzare-cumparare intre soti, sanctiunea este, in opinia majoritara exprimata in doctrina, nulitatea relativa. Exista in literatura de specialitate si o alta opinie, potrivit careia, sanctiunea indreptata impotriva efectelor contractului de vanzare intre soti este nulitatea absoluta. Consideram ca exista mai multe argumente pentru constatarea nulitatii absolute a contractului de vanzare-cumparare intre soti. Argumentele ce consolideaza aceasta opinie pot fi exprimate succint in urmatoarele idei:

302

Interdictia vanzarii intre soti este o incapacitate speciala de folosinta; or, incalcarea normelor juridice privind capacitatea de folosinta au drept consecinta nulitatea absoluta a actului juridic incalcat; Regimul juridic al nulitatii absolute este mai favorabil mostenitorilor rezervatari sau care beneficiaza de raportul donatiilor si intereselor creditorilor; Admitandu-se nulitatea absoluta a contractului de vanzare cumparare, este exclusa ipoteza unei donatii irevocabile intre soti. b.Tutorii nu pot cumpara bunurile persoanelor aflate sub tutela lor atat timp cat nu au dat descarcare de gestiune. c.Mandatarii conventionali sau legali nu pot , de regula, cumpara bunurile pentru care au fost imputerniciti sa le vanda.(art. 1308 pct. 2 C.civ.). Aceasta interdictie se bazeaza pe faptul ca, in principiu, o persoana nu poate sa actioneze , in acelasi timp, in numele vanzatorului dar si in interes propriu. Sanctiunea care poate fi aplicata efectelor contractului de vanzarecumparare incheiat prin incalcarea dispozitiei prevazuta in art. 1308 pct. 2 C.civ. este nulitatea relativa. d.Administratorii bunurilor statului, comunelor, oraselor, municipiilor sau judetelor nu pot cumpara bunurile aflate in administarea lor. e.Functionarii publici si cei din comisiile de licitatii nu pot cumpara bunurile statului sau ale unitatilor administrativ-teritoriale care se vand prin mijlocirea lor (art. 1308 pct. 4 C.civ.). In mod exceptional, functionarul public poate cumpara daca pretul de vanzare a bunului respectiv este un pret fix, unde, evident nu intervine factorul subiectiv (interesele cumparatorului). Sanctiunea indreptata impotriva efectelor unui contract de vanzarecumparare incheiat cu ignorarea dispozitiei prevazute la art. 1308 pct. 4 C.civ. va fi nulitatea relativa. f.Judecatorii, procurorii si cesionarii nu pot fi cesionari (dobanditori ) de drepturi litigioase care sunt de competenta Curtii de Apel in a carei circumscriptie isi exercita functia sau profesia de avocat. g.Cetateniii straini si apatrizii nu pot dobandi dreptul de proprietate asupra terenurilor. In schimb, daca investesc in Romania constituind o societate comerciala care, potrivit legii romane, este persoana juridica romana, aceasta poate dobandi terenuri, chiar daca asociat unic este un cetatean strain sau apatrid.

303

Privitor la constructii, cetatenii romani sau straini le pot dobandi in proprietate. In cazul nerespectarii acestor dispozitii, sanctiunea va fi nulitatea absoluta a contractului de vanzare incheiat. h.Persoanele insolvabile sau, mai curand, in incapacitate de plata nu pot cumpara bunurile imobile care se vand prin licitatie pubica (art. 535 C.pr.civ.). Consimtamantul partilor In practica dreptului comercial incheierea unui contract de vanzare cumparare este precedata, uneori, de asa numitele negocieri sau tratative prealabile. Din punct de vedere juridic, in principiu, aceste negocieri sau tratative nu au forta juridica, deci nu creeaza obligatii pentru partenerii sai, ceea ce insemna ca ei nu vor fi tinuti sa perfecteze contractul. Incheierea contractului de vanzare-cumparare, deci realizarea acordului de vointa, este precedata uneori de unele acte juridice prealabile, respectiv: promisiunea unilaterala de vanzare; promisiunea bilaterala de vanzare-cumparare; pactul de referinta; dreptul de preemtiune. Promisiunea unilaterala de vanzare Este un antecontract, spre deosebire de oferta de a contracta care este un act juridic unilateral prin care o persoana se obliga fata de alta sa-i vanda in viitor un anumit bun. Aceasta operatiune juridica se caracterizeaza prin urmatoarele trasaturi: este un antecontract de vanzare-cumparare care contine obligatia vanzatorului (de facere) de a incheia contractul de vanzare; cumparatorul are un drept de creanta, respectiv de optiunea de a cere promitentului sa incheie contractul. Promisiunea bilaterala de vanzare Este un antecontract prin care ambele parti - atat vanzatorul, cat si cumparatorul s-au obligat reciproc sa incheie in viitor contractul de vanzare-cumparare in conditiile stabilite si cu indeplinirea formalitatilor prevazute de lege. De exemplu, daca se vinde un teren , contractul se va intocmi in forma autentica, iar dreptul de proprietate transmis
304

cumparatorului se va inscrie in cartea funciara pentru opozabilitate fata de terti. Pactul de referinta Este intelegerea prin care o persoana se obliga fata de alta ca in cazul in care va vinde un anumit bun sa-i acorde preferinta, la un pret egal. In cazul pactului de preferinta promitentul nu se obliga sa vanda, asa incat beneficiarul nu-l poate obliga sa incheie contractul. Raspunderea promitentului fata de beneficiar intervine numai in cazul cand nu-i acorda preferinta incheind contractul de vanzare-cumparare cu o terta persoana. De regula, raspunderea vanzatorului promitent este angajata fata de beneficiarul promisiunii numai in privinta daunelor interese. Contractul de vanzare incheiat cu terta persoana ramane, in principiu, valabil, exceptand frauda beneficiarului promisiunii si complicitatea tertului achizitor (fraus omnia corrmpit). Subliniem faptul ca in materie comerciala vanzarile-cumpararile se practica deseori in forme simplificate: comandita scrisa, urmata de executare de indata sau comanda scrisa urmata de acceptare tot in forma scrisa. Este stiut faptul ca intocmirea unei facturi cu privire la marfa care face obiectul contractului inseamna manifestarea de vointa in scopul incheierii contractului. In legatura cu valoarea juridica a tacerii in materie comerciala, practica judiciara, aplicand uzantele comerciale, a statuat ca tacerea pastrata un anumit interval de timp de la primirea facturii valoreaza acceptare, iar precedentele devin uzante, atunci cand sunt confirmate ca atare print-un act sau fapt de comert. In dreptul comercial, uneori, manifestarea de vointa poate sa rezulte si din remiterea materiala a titlurilor reprezentative de marfuri, cand acestea sunt la purtator sau din girul titlurilor reprezentative de marfuri la ordin, cum ar fi conosamentul. In privinta viciilor de consimtamant se impun cateva precizari in legatura cu dolul. Potrivit uzantelor comerciale, dolul in materie comerciala nu se apreciaza cu aceeasi rigurozitate ca in dreptul civil, datorita fptului ca este o obisnuinta pentru comerciant a-si vinde marfa apeland la o serie de mijloace nu neaparat inselatoare pentru clienti, ci exagerate in raport de calitatea marfii. Instanta de judecata va aprecia in ce masura mijloacele folosite de vanzator pentru a-si vinde marfa sunt dolosive. In privinta dolului prin reticenta, nici acesta nu poate sa aiba ca efec in toate cazurile anularea contractului de vanzare-cumparare. Acest lucru s-ar
305

putea intampla numai in cazul cand vanzatorul si numai el ar putea avea posiblitatea sa cunoasca defectiunile de calitate ale marfurilor vandute si nu le-a adus la cunostinta cumparatorului. Obiectul contractului de vanzare-cumparare Obiectul contractului este reprezentat de obligatiile (prestatiile) la care s-au obligat partile contractante. Obligatiile partilor se refera la bunuri (lucruri) corporale, respective lucrul vandut si pretul. Asadar, vanzatorul are obligatia de a preda lucrul vandut, iar cumparatorul trebuie sa plateasca pretul. Lucrul vandut Potrivit dispozitiilor Codului civil si, dupa caz, ale legislatiei speciale, lucrul vandut trebuie sa indeplineasc urmatoarele conditii: Prima conditie este ca lucrul sa fie in circuitul civil general (in comert) Interdictia (prohibitia )vanzarii bunurilor scoase din circuitul civil poate fi absoluta sau relativa. Prohibitia este absoluta in cazul cand bunurile prin natura lor sau prin determinarea legii sunt de uz sau de interes public si din acest motiv sunt inalienabile. Prin natura lor sunt inalienabile asa numitele res communis bunuri care nu sunt susceptibile de apropriatiune, ele apartinand obstei (colectivitatii). Astfel sunt res communis: aerul, razele soarelui, apa marii sau raul curgator. Prin dispozitia legiuitorului sunt inalienabile si insesizabile (nu pot fi urmarite pentru realizarea creantelor) bunurile care fac parte din domeniul public al statului (de interes national sau local). Aceste bunuri pot fi date in administrare sau pot fi concesionate institutiilor publice, regiilor autonome. Prohibitia instainarii poate fi si relativa in cazul bunurilor care nu sunt inalienabile, dar care pot fi vandute numai de catre anumite persoane si in anumite conditii, adica au o circulatie restransa. Aceste bunuri pot fi concesionate, inchiriate. In privinta bunurilor care fac parte din patrimonial cultural-national, aratam ca acestea pot fi instainate daca nu apartin domeniului public. Aceste

306

bunuri pot fi scoase din tara numai pe baza adeverintei eliberate de oficiul local pentru patrimonial cultural national. A doua conditie pe care trebuie sa o indeplineasca lucrul vandut este ca el sa existe in prezent sau sa poata exista in viitor. Daca in momentul incheierii contractului bunul pierise vanzarea este nula absolut, deoarece lipseste obiectul. Daca in momentul incheierii contractului bunul exista in parte, cumparatorul are urmatoarele posibilitati: sa ceara rezolutiunea contractului, sau sa ceara executarea partii din lucru ramas cu reducerea corespunzatoare a pretului A treia conditie este generala, comuna tuturor contractelor, respectiv bunul trebuie sa fie determinat sau determinabil, licit, posibil, moral. A patra conditie este aceea referitoare la calitatea vanzatorului de a fi proprietarul lucrului vandut. Pretul Pretul reprezinta unul din elementele esentiale ale contractului si principala contraprestatie a cumparatorului. Un contract este calificat contract de vanzare-cumparare daca, in schimbul prestatiei pe care o face cumparatorul, vanzatorul primeste de la acesta o suma de bani. a)Determinarea pretului. Principiul libertatii stabilirii pretului. Libertatea de vointa a partilor, care este principiul fundamental in formarea contractului, isi pune amprenta si asupra determinarii pretului contractual. Principiul libertatii stabilirii pretului este prevazut in mod expres in HG nr. 206/1993, potrivit careia preturile si tarifele se stabilesc si se adapteaza de catre agentii economici, indiferent de forma de organizare si titularul dreptului de proprietate, prin negociere cu beneficiarii. Acelasi act normativ prevede exceptii de la principiul libertatii stabilirii pretului, exceptii justificate de existenta monopolului de stat asupra unor bunuri ca: electricitatea, gazele naturale. Pretul este determinat si in cazul in care in contract se prevede ca se va putea plati pretul practicat pe piata pentru categoria respectiva de produse. Astfel potrivit articolului 60 C.com., vanzarea pe un pret nedeterminat in contract este valabila daca partile au convenit asupra unui mod de a-l determina in urma.

307

Pretul poate fi determinat si de o terta persoana, numita arbitru, aratata in contract sau nominalizata ulterior. b)Clauze contractuale privind pretul Indexarea pretului Partile contractate au posibilitatea ca in cuprinsul contractului sa prevada o clauza prin care pretul care se va plati va depinde de un anumit indice convenit de catre parti, denumit moneda de cont a contractului. Revizuirea pretului Partile au posibilitatea sa prevada o clauza de revizuire a pretului mai cu seama potrivit art. 60 C.com. este posibila stabilirea ulterioara a pretului in functie de pretul practicat pe piata, in localurile de burse. Vanzarea cu plata pretului in rate Poate fi calificata ca o vanzare pe credit, pretul fiind fractionat si platibil la diferite perioade de timp. In momentul incheierii contractului se achita un avans (parte din pret) dupa care sunt evaluate ratele in cote progresive egale sau regresive. Creditul poate fi acordat de catre vanzator sau de o terta persoana. Este important de retinut ca la pretul convenit se adauga dobanda si cheltuielile accesorii vanzarii. Dreptul de proprietate si riscurile pieirii fortuite se transmit de la vanzator la cumparator in momentul semnarii contractului de vanzare cumparare. In situatiile in care exista preturi legale pentru anumite categorii de produse, partile contractante trebuie sa se supuna dispozitiile legale. Daca in contract lipseste clauza cu privire la pret acesta va fi lovit de nulitate absoluta. Alta conditie pe care trebuie sa o indeplineasca pretul este ca el sa fie sincer si serios. Pretul este sincer daca el corespunde realitatii. Daca pretul este fictiv (simulat) contractul este nul ca vanzare-cumparare dar poate fi valabil ca o donatie deghizata, in masura in care sunt indeplinite conditiile legale in materia donatiei. Pretul este serios daca nu este derizoriu, adica sa existe o vadita disproportie intre valoarea bunului vandut si pretul stabil. Daca pretul nu indeplineste conditiile referitoare la sinceritate si seriozitate, contractul va fi lovit de nulitatea absoluta. Obligatiile vanzatorului

308

De regula vanzatorul are doua obligatii principale: sa predea cumparatorului lucrul vandut si sa-l garanteze pentru evictiune si pentru viciile lucrului. Obligatia de predare a lucrului vandut Cadrul conceptual al obligatiei de predare Prin predare se intelege obligatia vanzatorului de a pune la dispozitia cumparatorului bunul vandut, in asa fel incat cumparatorul sa intre in detentia bunului. Obiectul predarii si conformitatea Daca bunul este individual determinat acesta se va preda in starea in care se afla la momentul realizarii acordului de vointa, iar daca bunul este determinat prin caractere generice el se va preda in starea existenta in momentul individualizarii lui prin cantarire, masurare, numarare. Daca bunul vandut este un imobil, mai cu seama teren, se pune problema clarificarii conditiei de conformitate stabilita de legiuitor in art. 1327 C. civil pe atat masura. Locul predarii In lipsa unei stipulatii exprese in contract, predarea se va face la locul situatiunii bunului vandut, in momentul incheierii contractului (art.1319 C.civil). In cazul bunurilor determinate prin caractere generice in lipsa unei stipulatiuni, plata se va face la domiciliul sau sediul debitorului. Obligatia de garantie pentru evictiune in dreptul civil Potrivit art. 1336 C. civil, vanzatorul este obligat sa-l garanteze pe cumparator pentru linistita si utila posesie a bunului. Evictiunea intervine in cazul in care o terta persoana sau vanzatorul insusi pretinde ca are un drept asupra bunului vandut. Obligatia de garantie a vanzatorului rezultand din fapte personale Sediul materie este articolul 1339 C. civil potrivit caruia vanzatorul raspunde fata de cumparator pentru faptul personal care poate sa insemne fie o tulburare de drept, fie de fapt. De exemplu, vazatorul si-a rezervat dreptul de uzufruct, de servitute asupra bunului vandut, fie il deposedeaza pe cumparator de o parte din terenul vandut. Indiferent ca este o tulburare de drept sau de fapt cumparatorul se poate apara printr-o exceptie personala numita exceptia de garantie.

309

Daca vanzatorul vinde de doua ori acelasi imobil, va raspunde fata de primul cumparator daca cel de-al doilea si-a intabulat titlul in cartea funciara. Totodata, obligatia de garantie pantru evictiune a vanzatorului se transmite si mostenitorilor acestuia. Obligatia de garantie a vanzatorilor pentru evictiunea care rezulta din fapta unei terte persoane Vanzatorul raspunde pentru evictiunea care provine din fapta tertei persoane, daca sunt indeplinite cumulativ urmatoarele conditii: a)Fapta tertei persoane sa fie o tulburare de drept Exista tulburare de drept ori de cate ori terta persoana revendica de la cumparator bunul vandut considerand ca are un drept legitim asupra lui. Daca exista tulburare de fapt, cumparatorul se poate apara singur prin intermediul actiunilor posesorii. b)Cauza evictiunii sa fie anterioara vanzarii. Vanzatorul raspunde fata de cumparator daca evictiunea are o cauza anterioara vanzarii. c)Cauza evictiunii sa nu fi fost cunoscuta de cumparator. Obligatia de garantie pentru evictiune exista numai daca, in momentul cumpararii, cumparatorul nu a cunoscut faptul ca o terta persoana are un drept asupra lucrului cumparat. Efectele obligatiei de garantie pentru evictiune Evictiunea poate fi totala sau partiala. a)Evictiunea totala Cumparatorul are dreptul sa pretinda vanzatorului valoarea fructelor pe care le-a predat tertului evingator, fructe percepute dupa ca a luat cunostinta de adevaratul proprietar, pentru ca din acel moment el este consierat de rea credinta. Cumparatorul are dreptul sa pretinda vanzatorului cheltuielile de judecata pe care le-a platit cu ocazia cererii prin care a fost evins de catre tert plus cheltuielile facute cu incheierea contractului. Cumparatorul are dreptul sa pretinda si daune interese (despagubiri ) in baza art. 1314 pct. 4 C.civ. coroborat cu art. 1350 C.civ. b)Evictiunea partiala In cazul evictiunii partiale cumparatorul isi pierde o fractiune (parte) din lucrul cumparat, fie o cota ideala din dreptul de proprietate, fie ca terta persoana si-a valorificat un drept cu privire la lucru (de exemplu un drept de abitatie , superficie, servitute)

310

Rezolutia vanzarii intervine in cazul in care evictiunea unei parti din lucru sau drept este atat de importanta, ca daca ar fi stiut, cumparatorul n-ar fi cumparat. Obligatia de garantie pentru evictiune in dreptul comercial Este stiut ca vanzarea comericala are ca obiect bunuri mobile, asa incat este interesant de stiut daca dispozitiile din Codul comercial referitoare la bunuri mobile vandute se aplica si in materie comerciala. Fata de imprejurarea ca in legislatia comerciala nu exista dispozitii speciale referitoare la obligatia de garantie pentru evictiune, evident ca se vor aplica dispozitiile din C.civ. Este interzis vanzatorului sal tulbure pe cumparator in linistita folosinta a dreptului de proprietate asupra fondului de comert prin fapta de exercitare a aceluiasi comert sau a unuia asemanator in vecinatatea fondului de comert vandut.

Obligatia cumparatorului Obligatia de plata a pretului Locul si data platii Plata pretului se face la locul si in momentul in care se face predarea bunului vandut daca nu s-a prevazut altfel in contract (art. 1326 C.civ.) Predarea se face la locul unde se afla bunul sau domiciliul ori sediul vanzatorului. Trebuie spus ca vointa partilor este suverana in privinta locului si datei platii pretului, dispozitiile Codului civil fiind supletive. Plata pretului se face integral, potrivit principiului indivizibilitatii platii. Plata pretului se poate face in rate (pe credit), dar si in acest caz plata pretului este o prestatie unica, plata in rate fiind o modalitate de executare, deci nu este o vanzare succesiva. Astfel, termenul de prescriptie pentru plata pretului incepe sa curga de la data stabilita prin contract pentru plata ultimei rate si pentru ratele neplatite anterior.

311

Cumparatorul poate face plata si anticipat insa dobanda va fi calculata si datorata pana la termenul prevazut in contract cu exceptia cazului cand vanzatorul consimte recalcularea ei in functie de data platii. Dovada platii se va face potrivit art. 46 C.com. Daca plata pretului s-a facut prin virament bancar dovada se va face numai prin extras de cont bancar. Obligatia cumparatorului la plata dobanzilor In dreptul civil, art. 1363 C.civ. prevede obligatia pentru cumparator de a plati vanzatorului dobanda pana la achitarea integrala a pretului, daca sunt indeplinite in mod cumulativ urmatoarele conditii: Exista conventie in sensul obligarii cumparatorului si la plata unei dobanzi; Lucrul vandut, prin natura lui, este producator de fructe naturale sau civile; In toate celelate cazuri numai din momentul punerii in intarzirere a cumparatorului printr-o notificare. Dobanda se va calcula din momentul notificarii facute cumparatorului. Sanctiunea neplatii pretului (art. 1365 C.civ.) Neexecutarea obligatiei de plata a pretului de catre cumparator da dreptul vanzatorului sa aleaga intre: Executarea in natura (fortata) a obligatiei de catre cumparator, actiunea putand fi intentata in termenul de prescriptie de 3 ani. Invocarea exceptiei de neexecutare a contractului daca vanzatorul insusi nu si-a indeplinit obligatia de predare a bunului vandut; Rezolutiunea contractului, in conditiile art. 1020, 1021, si 1101 C.civ. si ale legislatiei speciale. In dreptul comercial, rezolutiunea contractului de vanzare-cumparare se produce de drept (ope legis), potrivit art. 67 C.com. care prevede: cand mai inainte de expirarea termenului fixat pentru executarea conventiunii, una din parti a oferit celeilalte predarea lucrului vandut sau plata pretului, si acesta nu-si indeplineste la termenul fixat obligatiunea sa, atunci conditiunea rezolutorie se implineste de drept in favoarea partii care isi executase obligatiunea sa. Obligatia de primire a lucrului vandut Luarea in primire a lucrului se va face la locul si la termenul la care vanzatorul era obligat sa-l predea, cumparatorul urmand sa suporte si cheltuielile ridicarii bunului de la locul predarii.
312

Varietati ale contractului de vanzare-cumparare Vanzarea dupa greutate , numar sau masura Obiectul contractului Il formeaza bunuri de gen dintr-un lot determinat , dintr-un gen limitat si este absolut necesar a se proceda la individualizarea bunurilor prin: cantarire, masurare, numarare. Vanzarea pe incercate Este o varietate a contractului de vanzare cumparare, in care realizarea acordului de voinata este supus incercarii bunului de catre comparator. Pentru determinarea calitatii bunurilor trebuie efectuata o expertiza. Vanzarea pe incercate nu se confunda cu vanzarea pe gustate, cand contractul nu se considera incheiat decat dupa ce cumparatorul a gustat bunul si este de acord sa-l cumpere. Top of the Document Efectele contractului Efectele contractului, respectiv dreptul de proprietate si riscul pierderii fortuite, se transmit dupa individulizarea bunurilor, fie prin determinarea pretului. In cazul vanzarii in bloc, obiectul contractului este o cantitate determinata de bunuri dintr-o masa mica. Individualizarea bunurilor se face in momentul incheierii contractului. Efectele contractului in privinta transmiterii dreptului de proprietate si a riscului pieirii fortuite se produc din momentul realizarii acordului de vointa, data la care se individualizeaza bunurile vandute. Top of the Document CONTRACTUL DE DONATIE Definitie Donatia este un contract solemn, unilateral si cu titlu gratuit prin care una din parti, numita donator, cu intentie liberala isi micsoreaza in mod actual si irevocabil patrimoniul sau cu un drept (real sau de creanta), marind patrimoniul celeilalte parti, numita donatar, cu acelasi drept, fara a urmari sa primeasca ceva in schimb (art.801 si 803 C.civ.)2.
313

Dupa cum rezulta din aceasta definitie, ceea ce caracterizeaza donatia este trecerea unor valori dintr-un patrimoniu in altul fara echivalent, cu intentia de a face o donatie (animus donandi). Aceasta intentie, concreti-zata in mcheierea contractului in forma si in conditiile prevazute de lege, justifica marirea unui patrimoniu in detrimentul altuia, constituind cauza ei. Precizam, de asemenea, ca donatia - ca varietate a contractelor cu titlu gratuit - reprezinta o liberalitate, deoarece are ca efect micsorarea patri-moniului donatorului cu bunul donat, spre deosebire de contractele dezin-teresate (de exemplu, comodatui, mandatul sau depozitul cu titlu gratuit etc.), prin care nu se micsoreaza patrimoniul celui care procura altuia un folos, motiv pentru care acestea din urma nu sunt supuse regulilor de fond si de forma prevazute pentru donatii. Interpretarea contractului Codul civil nu prevede reguli speciale de interpretare a clauzelor contractului de donatie. In consecinta, se aplica regulile generale de interpretare a contractelor (art.977-985). Se impune insa o precizare; daca nu exista certitudinea ca partile au incheiat un contract de donatie (o liberalitate), deci interpretarea este necesara chiar pentru calificarea juridica a contractului (donatie sau un alt contract, de exemplu, de intretinere, de locatiune, de comodat etc.), atunci interpretarea urmeaza sa se faca in sensul aplicarii regulilor care guverneaza actele cu titlu oneros - care sunt reguli de drept comun -, iar nu a regulilor prevazute pentru liberalitati care, fiind exceptionale sunt supuse unei interpretari restrictive. Concluzia privind incheierea intre parti a unui contract de donatie trebuie sa fie temeinic ancorata in elementele conventiei intre parti. Precizam ca, in nici un caz, executarea unei obligatii civile irnperfecte (naturale) nu poate fi calificata drept o liberalitate (de exemplu, executarea unei obligatii prescrise, repararea pagubei cauzate desi conditiile raspunderii civile nu sunt intrunite, intretinerea unei rude fata de care nu exista obligatie legala de
314

tntretinere etc.). Nici premiile sau cadourile ori recompensele oferite (in scopuri publicitare) de un comerciant clientilor nu constituie donatii, nefiind facute animus donandi, in activitatea sa profesionala comerciantul nu poate fi generos. Nici operele de binefacere nu urmeaza regulile prevazute pentru donatii . Obiectul donatiei Conditii. Potrivit dreptului comun, bunul (dreptul) care formeaza obiectul contractului trebuie sa fie in circuitul civil (art.963 C.civ.), sa fie determinat sau determinabil (art.948 si 964 C.civ.), posibil, licit si sa existe sau sa poata exista in viitor (de exemplu, recolta viitoare). Dintre bunurile viitoare numai succesiunile nedeschise nu pot forma obiectul donatiei (art.702 si 965 C.civ.). Dupa deschiderea mostenirii mostenitorul poate instraina universalitatea dobandita, respectiv cotaparte indiviza, nu numai cu titlu oneros, dar si cu titlu gratuit, deci prin donatie. In nici un caz, bunurile viitoare nu pot constitui obiectui darului manual. Daca bunul donat este individual determinat donatorul trebuie sa aiba calitatea de proprietar (fie si sub conditie). Daca contractul are ca obiect lucrul altuia, donatia este nula absolut in toate cazurile (indiferent de solutia ce se admite in materia vanzarii lucrului altuia) intrucat donatorul se poate abtine sa dobandeasca proprietatea lucrului altuia si deci donatia contravine principiului irevocabilitatii. Daca incheierea contractului de donatie este insotita, precedata sau urmata de incheierea unui alt contract (cu participarea unei alte persoane, straine de donatie), trebuie sa se stabileasca corect ce se doneaza (quid donat), adica obiectul donatiei, pentru ca solutionarea problemelor de drept specifice contractului de donatie (capacitatea, revocarea, reductiu-nea etc.) sa nu se rasfranga asupra celuilalt contract cu privire la care reglementarile in materie de donatie nu sunt incidente. Problema se pune in practica in cazul finantarii cumpararii sau construirii unei case; obiectul donatiei este suma de bani sau casa? Regula este ca, in cazul prestarii unei sume de bani in vederea achizitio-narii unui imobil, obiectul donatiei este suma
315

de bani . Tot astfel, daca donatia se realizeaza prin transcrierea dreptului de proprietate asupra (sau si asupra) altei persoane decat aceea care plateste pretus imobilului, ceea ce se doneaza este pretul (parte din pret), iar nu imobilul, dar numai daca donatia este concomitenta cu plata pretului catre vanzator. In schimb, daca transcrierea se face dupa incheierea vanzarii si plata pretului la care donatarul n-a luat parte, obiectul donatiei il formeaza imobilul . Drept consecinta, daca obiectul donatiei este suma de bani, nulitatea contractului de donatie sau reductiunea, raportul ori revocarea donatiei nu va afecta dreptul de proprietate al dobanditorului (donatarului) asupra imobilului. In schimb, daca donatia a avut ca obiect imobilul, toate conse-cintele aratate se vor rasfrange asupra lui. Conditiile donatiei Intre persoane prezente Conform art.813 C.civ. toate donatiile se fac prin act autentic. Deci contractul produce efecte juridice numai daca consimtamantul ambelor parti este manifestat in forma autentica. Neres- pectarea acestei forme se sanctioneaza cu nulitatea absoluta a contrac-tului, indiferent de persoana donatorului sau donatarului (persoana fizica sau juridica, de drept public sau privat). Forma autentica este o masura de protectie a vointei donatorului, care dispune in mod actual si irevocabil de un drept in favoarea unei alte persoane, fara ca acel element activ sa fie inlocuit in patrimoniul sau printr-o valoare echivalenta. Intrucat cerinta formei este prevazuta in mod imperativ, sub sanctiu-nea nulitatii absolute, deci ad validitatem, dovada existentei unei donatii nu poate fi facuta cu martori, chiar daca ar exista un inceput de dovada scrisa. Nulitatea donatiei pentru lipsa formei autentice poate fi invocata de orice persoana interesata sau de instanta din oficiu si nu poate fi inlaturata in nici un fel. Astfel, de exemplu, nu poate fi validata printr-un act confir-mativ al donatorului
316

(quod nullum est confirmari nequit) si nici acoperita printr-un proces verbal incheiat cu prilejul transcrierii imobilului ori prin alte acte oficiale ulterioare manifestarii de vointa, daca actul juridic initial este nul. Precizam, de asemenea, ca inzestrarea unui copil in vederea incheierii casatoriei, avand caracterul unei donatii, nu poate fi facuta decat tot prin inscris autentic. Intrucat parintii nu au o obligatie civila imperfecta (na-turala) de a-si mzestra copiii, nici executarea benevola a donatiei in scop in inzestrare, nu poate acoperi nulitatea si deci se poate cere restituirea prestatiei efectuate in baza actului nul, ca donatie, iar nu valabila ca act de plata facuta in executarea unei obligatii civile imperfecte. Pentru ca donatia nula pentru vicii de forma sa produca efecte juridice, ea trebuie sa fie refacuta in intregime cu respectarea formei cerute de lege (art.1168C.civ.). In schimb, dupa moartea donatorului, nulitatea unei donatii pentru vicii de forma, cat si in privinta oricarei alte exceptii, poate fi acoperita prin confirmarea, ratificarea sau executarea voluntara a donatiei de catre mostenitorii sau reprezentantii donatorului (art.1167 alin.3 C.civ.) daca confirmarea, ratificarea sau executarea este benevola si facuta in deplina cunostinta de cauza. Renuntarea la efectele nulitatii este opozabila si cre-ditorilor, daca nu este frauduloasa. Pentru a explica aceasta dispozitie, se spune ca in persoana succeso-rilor donatorului nulitatea pentru nerespectarea formei devine relativa in intelesul ca ei pot in mod valabil sa confirme donatia autorului lor lovita de nulitatea de forma si, bineinteles, nulitatea poate fi invocata numai de citre ei. Altii spun ca, in realitate, ne aflam in prezenta unei nulitati absolute care exceptional poate sa fie acoperita. Impartasim parerea potrivit careia donatia nula absolut pentru vicii de forma lasa in persoana succesorilor o obligatie civila imperfecta (naturala) care, fiind executata sau confirmata de bunavoie si in deplina cunostinta a cauzei de nulitate, nu da loc la
317

repetitie (art. 1092 alin.2 C.civ.). Bineinteles, confirmarea sau ratificarea produce efecte numai fata de succesorii care au consimtit. In sfarsit, precizam ca si sarcinile sau conditiile donatiei trebuie sa fie prevazute in forma solemna. Intre absenti In cazul in care contractu de donatie se incheie intre absenti, prin oferta si acceptare separate, atat oferta de a darui, cat si acceptarea trebuie sa fie facuta in forma autentica, altfel nu vor produce efecte juridice, fiind nule absolut cu toate consecintele si regulile de mai sus aratate (art.814 alin.l C.civ.). Pentru validitatea donatiei acceptata printr-un inscris separat, se mai cere ca acceptarea sa aiba loc in timpul vietii donatorului (art.814 alin2. C.civ.). In caz de moarte a donatorului mai inainte de acceptare (cu care se echivaleaza situatia cand acesta devine incapabil), oferta devine caduca. Bineinteles, si donatarul trebuie sa fie in viata in momentul acceptarii, cand se realizeaza acordul de vointa necesar in vederea incheierii contrac-tului. Daca donatarul inceteaza din viata inainte de acceptare, mostenitorii sai nu pot accepta donatia deoarece autorul lor nu le-a putut transmite nici un drept, iar oferta de donatie s-a facut intuitu personae. Cu atat mai puternic cuvant, creditorii nu ar putea accepta donatia (nici in timpul vietii donatarului) pe calea actiunii oblice (dreptul de a accepta fiind exclusiv personal, implicand aprecieri de ordin moral) si nici ataca refu-zul acceptarii donatiei pe calea actiunii pauliene, pentru ca donatarul nu-si micsoreaza patrimoniul, ci pierde numai ocazia de a-l mari. Pe langa aceste conditii, pentru ca donatia acceptata prin inscris separat sa produca efecte, se mai cere ca actul de acceptare sa fie comunicat (notificat) donatorului, in timpul vietii lui (art.814 alin.2 C.civ.) si inainte de a fi devenit incapabil. Pana in momentul primirii comunicarii donatorul poate revoca donatia (oferta de donatie). Revocarea poate fi nu numai expresa, ci si tacita. Astfel, faptul
318

ca, inainte de comunicarea actului de acceptare, donatorul vinde lucrul care urmeaza sa faca obiectul donatiei, constituie o revocare tacita. (Revocarea nu trebuie sa fie notifi-cata donatarului). Intrucat prin acceptare se realizeaza, in fapt, acordul de vointa - numai "efectele" donatiei (art.814 alin.2 C.civ.) fiind amanate pana la comuni-care - nu excludem posibilitatea notificarii acceptarii de catre succesorii sau creditorii donatarului, caci notificarea nu mai presupune aprecieri de ordin moral. Statul estimativ Daca donatia are ca obiect bunuri mobile, corpo-rale sau incorporale, pe langa conditiile examinate se mai cere ca obiectele mobile donate sa fie trecute intr-un stat estimativ semnat de donator si donatar si care sa cuprinda descrierea si evaluarea, cel putin globala, a lucrurilor mobile daruite (art.827 C.civ.). Statul estimativ poate sa fie cuprins in chiar corpul inscrisului de do-natie, dar partile pot intocmi si un inscris separat sub semnatura privata , nefiind necesara redactarea lui in forma autentica; insa inscrisul trebuie sa fie semnat de ambele parti. Art.827 C.civ. prevede necesitatea statului estimativ pentru "valabili-tatea" donatiei de bunuri mobile facuta prin act (autentic). In schimb, art. 772 C.civ. prevede posibilitatea evaluarii bunurilor mobile donate, "in lipsa acestui stat" estimativ, prin expertiza, ceea ce mseamna, cel putin implicit, recunoasterea validitatii darului. Astfel fiind, se poate admite ca lipsa statului estimativ nu atrage nulitatea (absoluta sau relativa) a donatiei, fiind cerut numai ad probationem. Darurile manuale si donatiile indirecte sunt scutite de formalitatea statului estimativ. Donatia de imobile Daca donatia are ca obiect un imobil, cerintele de forma trebuie sa fie respectate in toate cazurile, iar nu numai in cazul terenurilor(art.2 alin 1 din

319

L.nr.54/1998).In schimb, dreptul de preemptiune (art.48-49) nu este aplicabil in cazul donatiei. In ceea ce priveste publicitatea imobiliara, precizam ca inscrierea in cartea funciara nu afecteaza validitatea contractului. Capacitatea partilor Incapacitati de a primi 1. Persoanele fizice neconcepute si organizatiile care n-au dobandit personalitatea juridica nu au capacitatea de a primi donatii. Copilul conceput (infans conceptus) poate fi gratificat (art.808 C.civ.). Persoanele neconcepute pot fi gratificate numai indirect, de exemplu, prin liberalitati cu sarcini, facute unor terte persoane capabile . lar organizatiile (entitatile) care n-au dobandit personalitatea juridica vor putea primi donatii in cursul constituirii (de la data actului de infiintare) "dar numai intrucat acestea sunt cerute pentru ca persoana juridica sa ia fiinta, in mod valabil" (art.33 alin.3 din Decretul nr. 31/1954). Astfel, daca donatia se face in vederea alcatuirii patrimoniului propriu necesar pentru dobandirea personalitatii juridice. Dupa dobandirea personalitatii juridice, unitatea poate primi donatii cu respectarea principiului specialitatii capacitatii de folosinta. 2. Cetatenii straini (persoanele juridice straine) si apatrizii nu pot primi donatii avand ca obiect dreptul de proprietate asupra terenurilor (art.41 alin.2 din Constitutie) 3. Medicii si farmacistii, inclusiv persoanele care practica ilegal medicina , care au tratat pe o persoana in boala din care moare (acea boala fiind cauza mortii), nu pot primi donatiile ce bolnavul a facut in favoarea lor in cursul acestei boli. Aceasta dispozitie se aplica si preotilor care au asistat pe donator din punct de vedere religios in cursul ultimei boli (art.810 alin.1 si 3 C.civ.).

320

Observam ca ceea ce intereseaza este nu calitatea de medic, farmacist sau preot, ci asistenta cu caracter repetat sau de continuitate acordata bolnavului in calitatile vizate de lege. Prin urmare, bolnavul poate gratifi-ca un prieten medic, daca nu l-a tratat in cursul ultimei boli. Sunt exceptate de la interdictia vizata, si deci sunt valabile, donatiile remuneratorii, daca sunt potrivite cu starea materiala a donatorului si cu serviciile prestate de donatar (art.810 alin.2 C.civ.).In literatura de specialitate se recunoaste si validitatea donatiei facuta medicului de catre bolnavul care este sotui lui 4. Minorii si interzisii au dreptul de a primi donatii, dar nu au exercitiul acestui drept. In principiu, donatia facuta unui incapabil sau cu capacitate de exercitiu restransa se accepta prin reprezentantii sai legali sau cu incuviintarea prevazuta de lege. Art.815 C.civ. contine insa o protectie speciala in favoarea minorilor si interzisilor, permitand ca donatiile facute lor sa fie acceptate si de catre ascendentii lor de orice grad, chiar daca nu sunt tutorii lor si parintii s-ar afla in viata si ar refuza sa accepte. In cazul minorului cu capacitate de exercitiu restransa art.815 C.civ. trebuie sa fie interpretat - dupa parerea noastra - in sensul ca nu numai tutorele sau parintii, dar si ascendentii minorului pot incuviinta accepta-rea. Dar daca donatia contine si element oneros (donatie cu sarcini sau sub conditie), deci acceptarea constituie un act de dispozitie, ea trebuie sa fie, in toate cazurile, autorizata in prealabil de autoritatea tutelara 5. Surdo-mutul care nu stie sa scrie nu poate accepta o donatie decat cu asistarea unui curator special numit de autoritatea tutelara (art.816 C.civ.comb. cu art. 152 si 159 C.fam.), care va avea rolul de interpret al vointei surdo-mutului (surdului sau mutului) in sensul art.61 alin.2 din Legea notarilor publici si a activitatii notariale nr.36/1995.

321

Persoanele juridice. In legatura cu capacitatea de a accepta o donatie, se impune sa facem unele precizari privitor la acceptarea oferte-lor de donatie facute in favoarea persoanelor juridice. Am vazut ca, in principiu, persoanele juridice pot primi donatii daca dreptul, care formeaza obiectul donatiei, corespunde scopului stabilit prin lege, actul de infiintare sau statut (art.34 din Decretul nr.31/1954 si art.l din Decr. nr.478/1954 privitor la donatiile facute statului). 6. Donatiile facute statului (organelor de stat, institutiilor bugetare, unitatilor administrativ-teritoriale, regiilor autonome sau societatilor co-merciale cu capital majoritar de stat) urmeaza sa fie acceptate dupa cum urmeaza: - donatiile oferite ministerelor, altor organe sau institutii centrale care depind direct de Guvern, precum si unitatilor bugetare care fac parte din sistemul acestora se accepta de ministrul sau conducatorul organului ori institutiei centrale de stat; - donatiile oferite unitatilor administrativ-teritoriale se accepta, dupa caz, de consiliul judetean sau al municipiului Bucuresti; - donatiile oferite regiilor autonome sau societatilor comerciale cu capital majoritar de stat se accepta de conducatorii acestora insa, daca sunt de interes national, cu autorizatia prealabila a organului tutelar,iar daca sunt de interes local, cu autorizatia consiliului judetean sau al municipiului Bucuresti, dupa caz. Daca obiectul donatiei este un teren agricol se cere si avizul Ministe-rului Agriculturii, iar daca este un imobil situat intr-o localitate, avizul Degartamentului pentru Administratia Publica Locala. In toate cazurile, bunurile grevate cu sarcini sau pentru care exista restante de impozite sau taxe pot fi acceptate numai cu avizul Ministerului Finantelor (art.2-4 din Decr. nr.478/1954). Daca bunul care formeaza obiectul donatiei (sau legatului facut prin testament) urmeaza sa intre in domeniul public al statului sau unitatii administrativteritoriale, dreptul de proprietate publica se dobandeste prin acceptarea liberalitatii

322

de Guvern, de consiliul judetean sau de consiliul local, dupa caz (art.7 din Legea nr.213/1998 privind proprietatea publica si regimul juridic al acesteia). Cat priveste persoanele juridice care nu sunt de stat, acceptarea donatiilor (inclusiv a darurilor manuale) se face prin organele abilitate sa incheie actejuridice in numele si pe seama persoanei juridice, respectiv prin persoanele imputernicite in acest scop. In cursul constituirii, liberalitatile facute in scopul formarii patrimoniului necesar se accepta de persoanele imputernicite (prin actul constitutiv) sa desfasoare procedura de dobandire a personalitatii juridice. Aceste reguli de drept comun de acceptare a liberalitatilor sunt aplica-bile atat in cazul persoanelor juridice care urmaresc un scop patrimonial, cat si in cazul asociatiilor sau fundatiilor fara scop patrimonial. Ordonanta Guvernului nr.26/2000 cu privire la asociatii si fundatii nu prevede necesitatea vreunei aprobari sau autorizatii pentru acceptarea liberalitatii. Instanta competenta verifica numai indeplinirea cerintelor legale pentru constituirea asociatiei sau fundatiei (filialelor) ori federatiei si dispune, pe aceasta baza, inscrierea in Registrul asociatiilor si fundatiilor (federatiilor), personalitatea juridica fiind dobandita in momentul inscrierii. Legislatia noastra contine anumite dispozitii speciale (derogatorii de la regulile generale) cu privire la capacitatea partilor contractante, stabilind anumite incapacitati speciale de a dispune si de a primi prin intermediul contractului de donatie.

Incapacitati de a dispune Minorii si persoanele puse sub interdictie judecatoreasca nu pot incheia contract de donatie, in calitate de donatori, nici prin reprezentantii legali (parinti sau
323

tutor) si nici personal cu incuviintarea ocrotitorului legal (si chiar daca s-ar obtine autorizatia autoritatii tutelare-art.129 alin. 1-3 si art. 133 alin.3 comb. cu art. 105 alin.3 si 147 C.fam.). In practica se recunoaste insa validitatea darurilor obisnuite facute de minor sau, in numele sau, de ocrotitorul legal (de exemplu, cu ocazia unor aniversari, de ziua femeii etc.) daca sunt potrivite cu posibilitatile celui ocrotit. In aceste conditii se recunoaste validitatea darului, chiar daca minorul a actionat singur; lipsa incuviintarii sau autorizatiei nu poate fi invocata. 9. In favoarea tutorelui, minorul nu poate dispune prin donatie nici dupa ce a ajuns la majorat, cat timp autoritatea tutelara n-a dat tutorelui descarcare pentru gestiunea sa (art.809 C.civ. si art. 141 C.fam.). De la aceasta regula face exceptie situatia cand tutorele este ascendentul minorului. Momentul cand capacitatea este ceruta Reguli aplicabile. In ceea ce priveste momentul la care trebuie sa ne raportam pentru a aprecia capacitatea partilor, nu se pun probleme daca donatia se realizeaza printr-un singur act. Daca donatia se incheie prin acte separate (intre absent), donatorul trebuie sa fie capabil in momentul facerii ofertei (cand isi manifesta vointa de a dona), in momentul acceptarii ei de catre donatar (cand se realizeaza acordul de vointe) si in momentul primirii comunicarii actului de acceptare, caci donatia produce efecte numai din acest moment (art. 814alin.2 C.civ.). Cat priveste pe donatar, el trebuie sa fie capabil in momentul acceptarii. In momentul facerii ofertei (desi problema este controversata) consideram ca donatarul nu trebuie sa fie capabil, intrucat oferta este un act unilateral al donatorului. lar in momentul receptarii notificarii de catre donator problema capacitatii donatarului nu se pune; desi art.814 alin.2 C.civ. roman - referitor la efectele donatiei - a eliminat cuvintele "a 1'egard du donateur" (art.932 alin.2 C.civ. francez), totusi vizeaza numai comunicarea actului de acceptare in timpul vietii "donatorului", "a celui ce daruieste".
324

Sanctiunea incapacitatilor speciale de a face si de a primi donatii Nulitatea contractului. Potrivit art.812 C.civ., "dispozitiile in favoarea unui incapabil sunt nule...".Cu toate ca formularea sugereaza sanciunea nulitatii absolute se admite ca nerespectarea incapacitatilor -atat de a face, cat si de a primi donatii - se sanctioneaza, de regula, numai cu nulitatea relativa a contractului, nulitatea putand fi invocata de cel ocrotit (prin ocrotitorul legal, daca este cazul) sau de succesorii sai in drepturi . In unele cazuri insa, cand incapacitatile sunt dictate de interese de ordine publica, sanctiunea este nulitatea absoluta a contractului. Astfel, donatiile facute persoanelor juridice, daca n-au fost acceptate in conditiile prevazute de lege. Tot astfel, donatia avand ca obiect dreptul de proprietate asupra terenului de orice fel, daca donatarul nu este cetatean roman (art.41 alin.2 din Constitute). Controversata este problema sanctiunii aplicabile in cazul donatiilor facute medicilor, farmacistilor sau preotilor. Consideram ca sanctiunea nulitatii absolute isi poate gasi justificarea si in acest caz, deoarece interdictia este conceputa in art.810 C.civ., ca o dispozitie prohibitiva (nu numai de ocrotire), ca o regula generala de aparare a prestigiului profesiei de medic sau de preot. lar in cazul persoanelor care practica ilegal medicina, fapta ce constituie infractiune, in orice caz se impune sanctiunea nulitatii absolute. Donatia va fi nula, respectiv anulabila, chiar daca partile - pentru a ocoli dispozitiile privind incapacitatile speciale - au recurs la deghizare sau la interpunere de persoane, caci actul care sincer incheiat ar fi nul, ramane nul si daca a fost simulat.

Irevocabilitatea donatiilor
325

Clauze incompatibile cu principiul irevocabilitatii - Conditiile potestative. Cu toate ca dreptul transmis prin donatie poate, in principiu, sa fie conditional, adica supus unei conditii suspensive sau rezolutorii, cazuale ori mixte, totusi caracterul de irevocabilitate nu permite stipularea unei conditii suspensive sau rezolutorii potestative din partea donatorului (art.822 C.civ.). Astfel, o donatie este nula nu numai cand este facuta sub conditie pur potestativa (a carei realizare depinde exclusiv de vointa donatorului), ci se admite ca ea este nula chiar daca este facuta sub o conditie simpla potestativa din partea donatorului (a carei realizare, pe langa vointa lui, depinde si de circumstance exterioare care insa nu pot actiona in afara vointei lui). Aceasta spre deosebire de contractele cu titlu oneros, care, fiind valabil afectate de conditii potestative simple (art. 1006), sunt nule, conform art. 1010 C.civ., numai daca sunt afectate de o conditie pur potestativa din partea celui ce se obliga. - Plata datoriilor viitoare nedeterminate. Este nula donatia care impune donatarului plata datoriilor pe care donatorul le-ar contracta in viitor si a caror valoare n-a fost specificata prin actul de donatie (art.823 C.civ.), intrucat donatorul ar fi liber sa revoce donatia contractand datorii pana la concurenta valorii bunurilor donate (chiar daca, in fapt, nu contracteaza datorii). - Dreptul de a dispute de bunul donat. Conform art.824 C.civ., in cazul in care donatorul si-a rezervat dreptul de a dispune de un bun sau de o suma determinata din bunurile daruite, donatia este nula cu privire la acel bun sau suma, chiar daca donatorul moare fara a fi dispus de ele; bunul sau suma se transmite mostenitorilor donatorului. Daca rezerva dreptului de a dispune este generala si se intinde asupra intregii donatii, ea este nula in totalitate. 0 asemenea clauza este de fapt o conditie rezolutorie pur potestativa (art. 1010 C.civ.), care atrage nulitatea oricarei conventii. d) Dreptul de denuntare unilaterala a contractului. 20. Clauze permise. Intrucat enumerarea clauzelor incompatibile cu principiul irevocabilitatii, continute in C.civ.,
326

nu este limitativa, este necesar sa facem unele precizari si cu privire la clauzele care sunt permise, pentru a delimita mai bine campul de aplicatie al principiului irevocabilitatii. Sunt compatibile cu acest principiu urmatoarele clauze: a) Intrucat transmisiunea irevocabila a dreptului donat nu implica o predare imediata a bunului, donatia poate fi cu termen, pentru ca termenul - ca modalitate a actului juridic - nu afecteaza dobandirea dreptului transmis, ci numai exercitiul acelui drept. b) Dupa cum am vazut, donatia poate fi afectata de o conditie cazuala sau mixta. Depinzand de hazard (art. 1005 C.civ.), respectiv si de vointa unei alte persoane (determinate sau nedeterminate, art. 1007 C.civ.), decat donatorul, ele nu contravin principiului irevocabilitatii donatiilor. c) Tot astfel, poate fi stipulata plata datoriilor prezente (cu data certa anterioara donatiei) ale donatorului, precum si cele viitoare daca, in acest din urma caz, sunt specificate in contractul de donatie (art.823 C.civ.). d) Art.825 C.civ. prevede expres posibilitatea stipularii reintoarcerii conventionale a bunurilor daruite pentru cazul cand donatarul ar muri inainte de donator, chiar daca lasa descendenti, sau pentru cazul de predeces al donatarului si al descendentilor lui (donatarul decedat fara posteritate).0 asemenea stipulatie este o conditie cazuala rezolutorie expresa care, in caz de realizare, produce efecte retroactive (art. 1615 si 1019) . In materie de imobile insa, pentru opozabilitatea fata de terti, clauza de reintoarcere este supusa publicitatii. Precizam insa ca reintoarcerea nu poate fi stipulata in favoarea unei alte persoane decat donatorul insusi (nici chiar in favoarea mostenitorilor sai), intrucat ar constitui o substitutie fideicomisara conditionala prohibita de lege. e) In cazul depunerii unei sume de bani la CEC sau alte unitati bancare, pe numele altei persoane animus donandi, deponentul poate insera in libret o clauza de

327

imputernicire pe seama sa, fara a contraveni principiului irevocabilitatii, deoarece va actiona in baza clauzei ca un mandatar al titularului de libret. f) Nici clauzele de inalienabilitate, mai frecvente in materie de liberalitati, in masura in care sunt recunoscute valabile, nu contravin principiului irevocabilitatii. g) in sfarsit, fara a epuiza enumerarea clauzelor permise, mentionam ca donatia cu rezerva uzufructului (sau a dreptului de abitatie), in favoarea donatorului sau a unui tert, este permisa, obiectul contractului fiind nuda proprietate, care se doneaza in mod irevocabil. Desigur, poate forma obiectu contractului si un drept de uzufruct, donatorul pastrand nuda proprietate. Principiul irevocabilitatii donatiilor Liberalitatile intre vii sunt, prin esenta lor irevocabile. Aceasta irevocabilitate, reglementata prin texte speciale (art.801 si 822-824 C.civ.), care actioneaza descurajant pentru donator si contribuie la siguranta circuitului civil, nu este cea prevazuta pentru toate contractele (art.969 C.civ.) si care rezulta din principiul ca, o data incheiat, contractul are forta obligatorie intre partile contractante (este "legea partilor") si nu poate fi revocat (desfacut, desfiintat sau modificat) prin vointa uneia dintre ele (irevocabilitate de gradul I). Evident, forta obligatorie a oricarui contract actioneaza si in cazul contractului de donatie, in sensul ca -odata incheiat - nu poate fi desfiintat prin vointa uneia dintre parti, fie si donatarul. Dar irevocabilitatea donatiilor are un caracter special, particular, mai accentual decat forta obligatorie a oricarui contract, in sensul ca in materie de donatii (indiferent daca s-au realizat in forma autentica, deghizata, indirecta sau dar manual) irevocabilitatea priveste nu numai efectele, ci insasi esenta contractului, fiind o conditie de validitate pentru formarea lui (irevocabilitate de gradul II). Astfel fiind, orice clauza sau conditie a carei indeplinire atarna de vointa donatorului si care i-ar da posibilitatea de a zadarnici sau micsora, direct sau indirect, foloasele gratuite pe

328

care contractul le creeaza pentru donatar sunt incompatibile cu esenta donatiilor, atragand nulitatea lor absoluta (art.822 C.civ.). Sanctiunea nulitatii loveste contractul in intregime, iar nu numai clauza incompatibila cu principiul irevocabilitatii si chiar daca aceasta clauza nu a fost cauza determinanta si impulsiva a liberalitatii. Cu toate acestea, daca donatia este divizibila si clauza o afecteaza numai in parte, pentru rest, efectele contractului se mentin. Iar daca, dupa moartea donatorului, succesorii sai in drepturi - in cunostinta de cauza - confirma sau executa donatia, nu mai pot invoca nulitatea pentru a cere restituirea bunului donat (art. 1167 alin.3 C.civ.). Revocabilitatea donatiilor Revocabilitatea donatiilor intre soti Reguli speciale. in ceea ce priveste contractul de donatie incheiat intre soti (deci in timpul casatoriei), poate avea ca obiect numai bunurile proprii ale sotului donator si care devin astfel bunuri proprii ale sotului donatar, daca nu s-a stipulat intrarea lor in comunitate, "ceea ce inseamna prefacerea dreptului de proprietate exclusiva a sotului donator intr-un drept de proprietate devalmase a ambilor soti". Evident, donatorul poate dona si cota-parte ideala ce-i apartine din dreptul de proprietate asupra unui bun ce nu formeaza obiectul comunitatii sau dreptul asupra unei mosteniri deschise (universalitate sau cota-parte indiviza asupra universalitatii), care este bun propriu al sotului-mostenitor (art.311it.b din C.fam.). Referitor la donatiile dintre soti, Codul civil prevede anumite reguli speciale derogatorii de la regulile generale aplicabile donatiilor. Cea mai importanta regula speciala (celelalte fiind subsecvente) vizeaza derogarea de la principiul irevocabilitatii donatiilor. Potrivit art.937 alin.l C.civ., "orice donatiune facuta intre soti in timpul maritagiului este revocabila". Revocarea se poate realiza prin vointa unilaterala a sotului donator (ad nutum) oricare ar fi forma de realizare a donatiei (act autentic, donatie indirecta sau dar
329

manual). Sotul donator (si numai el personal, nu si creditorii sau mostenitorii lui) are dreptul de a revoca donatia oricand, fie in timpul casatoriei, fie dupa desfacerea (prin divort) sau desfiintarea (nulitatea) ori incetarea ei prin recasatorirea sotului donatar de bunacredinta care nu a stiut ca sotul donator, declarat mort, este in viata, si chiar dupa decesul sotului donatar, impotriva mostenitorilor lui. Rezulta ca aceasta donatie devine definitiva si irevocabila numai din momentul mortii donatorului. 1. DreptuI de revocare fiind de esenta donatiilor dintre soti, nu este necesar sa fie stipulat in actul de donatie si nu poate fi inlaturat printr-o stipulatie contrara. Aceste donatii sunt valabile chiar daca s-au facut sub conditie potestativa, chiar daca se impune donatarului obligatia de a plati datoriile nedeterminate ale donatorului si chiar daca donatorul si-a rezervat dreptul de a dispune de bunurile daruite (art.826 C.civ.). Nici reintoarcerea conventionala nu este aplicabila; in caz de predeces al donatarului (si descendentilor lui), cu sau fara aceasta clauza, oricum donatorul poate revoca donatia. Tot astfel, donatiile intre soti nu se revoca de drept pentru survenienta de copil (art.937 alin.3 C.civ.). In timpul vietii donatorului nu este cazul a se aplica nici regulile privitore la revocarea donatiei pentru neexecutarea sarcinii sau pentru ingratitudine; el o poate revoca ad nutum si fara a invoca cauzele prevazute de lege. In schimb, dupa moartea donatorului, cand donatia devine irevocabila, mostenitorii lui pot cere revocarea pentru neexecutarea sarcinilor sau pentru ingratitudine potrivit regulilor pentru aceste cauze legate de revocare. Din cele aratate rezulta ca donatia dintre soti deroga nu numai de la principiul irevocabilitatii donatiilor (irevocabilitate de gradul II) - in sen- sul ca se pot stipula, la incheierea contractului, clauze incompatibile cu acest principiu (de ex., conditii potestative simple) - dar chiar si de la forta obligatorie a oricarui contract (irevocabilitate de gradul I), in sensul ca una dintre parti poate, prin vointa sa unilaterala, sa revoce donatia (foloasele gratuite procurate celeilalte parti).

330

2. Cat priveste modurile de revocare, ea nu trebuie sa imbrace forma unei actiuni in justitie si poate fi atat expresa (de ex., prin act notarial sau prin testament), cat si tacita, implicita, constand intr-un act ulterior al donatorului din care rezulta vointa acestuia de a revoca dona-tia (de exemplu, legatul cu titlu particular, avand ca obiect bunul donat, facut prin testamentul care nu prevede, expres, revocarea). Este insa necesar sa existe o identitate exacta intre bunul care a format obiectul donatiei si obiectul revocarii. Donatiile intre soti, inclusiv darurile de nunta, facute de unul dintre soti celuilalt, sunt revocabile pentru ca sotul donator sa poata revoca donatiile facute inainte de incetarea, desfacerea sau desfiintarea casatoriei si cand inceteaza influenta pe care o avea unul dintre soti asupra celuilalt (si de care a abuzat). 3. Pentru a asigura posibilitatea revocarii unilaterale, legea interzice sub sanctiunea nulitatii absolute donatiile mutuale, reciproce intre soti facute in acelasi act (art.938 C.civ.) si donatiile deghiza- te sau facute prin interpunere de persoane, chiar daca nu aduc atingere rezervei succesorale (art.940 alin.2 C.civ.), prezumanduse ca sunt persoane interpuse copiii sotului donatar dintr-o alta casatorie (sau din afara casatoriei ori adoptat numai de acesta) si acele rude ale sotului donatar (rude in linie directa si pana la gradul IV inclusiv pe linie colaterala) fata de care, in ipoteza deschiderii mostenirii, deci a mortii lor in momentul incheierii contractului de donatie, el ar fi avut vocatie (chemare) succesorala legala concreta, utila (art.941 C.civ.). De exemplu, parintele sotului donatar este prezumat persoana interpusa, nu si bunicul, fata de care - daca parintele este in viata - sotul nu are vocatie (chemare) succesorala. lar daca sotul donator are copii dintr-o casatorie anterioara (sau din afara casatoriei ori adoptat anterior casatoriei cu donatarul) si daruieste sotului din urma, liberalitatea va fi considerate excesiva, si deci supusa reductiunii, in raport de o cotitate disponibila speciala, care este mai mica decat cea ordinara (art.939 C.civ.), prevazuta de lege ca regula generala .
331

Donatiile simulate Donatiile deghizate 1. Notiune. Reguli aplicabile. Donatia este deghizata cand conform actului public apare incadrata intr-o operatiune juridica cu titlu oneros. Deci in acest caz, actul public este simulat, neadevarat, si ascunde o donatie (deghizare totala, prin care se ascunde natura gratuita a contractului secret ). De exemplu, vanzarecumparare in care pretul nu este datorat (contraprestatie simulata); recunoasterea unei datorii care nu exista in realitate etc. Donatiile deghizate, ascunse sub aparenta unui contract cu titlu oneros, sunt, in principiu, valabile; deghizarea - simulatia in general - nu este sanctionata cu nulitatea.Prin urmare, donatia deghizata, care intruneste conditiile generale de validiiate ale contractelor - in special se pune problema cauzei licite - este valabila. Avand insa in vedere faptul ca donatia deghizata constituie o adevarata donatie, ea este supusa si regulilor de fond prevazute special pentru donatii (capacitate, irevocabilitate de gradul II, reductiune, raport, revocare in cazurile prevazute de lege). Deci, pentru donatia deghizata se aplica aceleasir'eguli de fond care s-ar aplica si daca donatia ar fi aparenta. 2. Forma. Controversata este problema ce forma trebuie sa imbrace aceste contracte; forma autentica ceruta de lege pentru validitatea donatiilor sub sanctiunea nulitatii absolute sau forma contractului care deghizeaza donatia, ceruta de lege, de regula, numai ad probationem? De exemplu, contractul prin care se transmite cu titlu gratuit dreptul de superficie asupra unei case sub aparenta unei vanzari-cumparari urmeaza sa fie incheiat in forma autentica (prevazuta de lege pentru donatii) sau poate fi incheiat sub forma unui act sub semnatura privata, stiut fiind ca, pentru instrainarea cu titlu oneros a constructiilor (fara instrainarea terenului aferent), legea nu prevede cerinta formei autentice?

332

Potrivit unei solutii adoptate constant in practica judiciara, pentru validitatea acestor donatii nu se cere respectarea formei autentice, ci numai a formei prevazute de lege pentru contractul care deghizeaza donatia. Dar nerespectarea acelei forme se sanctioneaza cu nulitatea absoluta a donatiei deghizate, desi acea forma este prevazuta de lege numai ad probationem. Cu alte cuvinte, forma se imprumuta de la contractul care deghizeaza donatia, iar sanctiunea care se aplica este - de regula - cea prevazuta pentru donatii. Majoritatea doctrinei critica solutia jurisprudentei (critica de care ea nu vrea sa auda) , solicitand respectarea formei autentice a donatiilor.In orice caz, consideram ca renuntarea la cerinta formei autentice este in contradictie cu art.813 C.civ., care fiind redactat diferit fata de art.931 C.civ. francez - prevede categoric: "toate donatiile se fac prin act autentic", deci atat donatiile sincer intervenite intre parti, cat si cele deghizate. Dupa cum s-a spus, "fata de o dispozitie atat de imperativa, nu este cu putinta a se admite validitatea unor donatiuni efectuate prin procedee, cari au tocmai de scop sa ocoleasca formele strict impuse de lege in materie de donatiuni intre vii; validarea donatiunilor deghizate ar echivala cu desfiintarea de fapt a formelor solemne". 3. Dovada. Cat priveste proba deghizarii (indiferent de forma in care s-a incheiat actul aparent), se aplica regulile din materia simulatiei, deci partile si succesorii lor universali ori cu titlu universal (art.l175 C.civ.) o pot dovedi prin contrainscris sau inceput de dovada scrisa - art.1197 C.civ. - care poate fi completata cu martori si prezumtii (potrivit regulilor de dovada a contractelor), in schimb tertii (inclusiv succesorii cu titlu particular si creditorii chirografari ai partilor) prin orice mijloace de proba. Reamintim ca, in aceasta materie, mostenitorii rezervatari sunt terti, pentru ca se prezinta in apararea unui drept propriu, iar nu dobandit prin mostenire de la defunct, actionand deci nu ca succesori universali.

333

Pentru a usura dovada deghizarii, legea (art.845 C.civ.) prevede in favoarea mostenitorilor rezervatari o prezumtie relativa potrivit careia instrainarea cu titlu oneros facuta unui succesibil in linie dreapta (ruda in linie directa descendenta sau ascendenta, inclusiv rudenia civila rezultand din adoptie) reprezinta o donatie deghizata (supusa reductiunii), dar numai daca instrainarea s-a facut cu rezerva uzufructului sau cu sarcina unei rente viagere, iar deghizarea nu este invocata de un mostenitor in linie dreapta care sa fi consimtit la incheierea actului. Donatiile prin interpunere de persoane Notiune. Reguli aplicabile. In cazul donatiei prin interpunere de persoane simulatia nu vizeaza natura gratuita a contractului, ci persoana adevaratului donatar. Se recurge la aceasta forma a simulatiei, de exemplu, in cazul in care adevaratul donatar este incapabil sa primeasca liberalitati de la donator sau gratificarea sa ar provoca ecouri nefavorabile in familia donatorului. Din aceasta cauza, contractul aparent se incheie cu o persoana interpusa, prin contrainscris precizandu-se persoana adevaratului donatar. In aceasta varietate a simulatiei nu se pun probleme in legatura cu forma contractului; deoarece contractul care se incheie cu persoana interpusa este o donatie, neindoielnic trebuie sa fie incheiat in forma autentica, realizandu-se astfel scopul ocrotirii donatorului si a familiei sale. Sunt aplicabile, evident, si conditiile de fond prevazute pentru donatii, care urmeaza sa fie apreciate si avute in vedere in raport cu adevaratul donatar (capacitatea, revocarea pentru cauzele prevazute de lege, reductiunea etc.). Datorita dificultatilor de dovada a simulatiei (la care se recurge mai ales pentru a ocoli incapacitatile speciale prevazute in materie de donatii) legea (art.812 C.civ.) prezuma absolut ca sunt persoane interpuse parintii, descendentii si sotul persoanei incapabile (de exemplu, a tutorelui, medicului, cetateanului strain etc.) si

334

care devin - prin intermediul prezumtiei - persoane incapabile de a primi donatii de la donator. Donatiile indirecte Notiune Conditii de fond si de forma. "Donatiile" indirecte sunt acte juridice incheiate (nesimulat) cu intentia de a gratifica (de aceea sunt supuse regulilor de fond prevazute pentru liberalitati), dar infaptuite pe calea unui act juridic diferit de contructul de donatie. Prin urmare, spre deosebire de donatia deghizata - care este o adevarata donatie deoarece contractul aparent nu are o existenta reala, nu corespunde vointei reale a partilor -, in cazul "donatiei" indirecte actul care se incheie (altul decat donatia) este real, voit de parti, dar prin intermediul lui se realizeaza indirect o gratificare, o liberalitate. Pentru aceasta categorie de acte juridice, in care aparenta este conforma cu realitatea, nu se cere respectarea formei autentice dat fiind ca nu sunt contracte de donatie, ci liberalitati efectuate pe calea altor acte juridice pentru care, de regula , nu se prevede aceasta cerinta de forma. Caracteristic in aceasta privinta este, de exemplu, art. 1642 alin.2 C.civ. care precizeaza ca daca renta viagera s-a constituit in favoarea unei terte persoane (stipulate pentru altul facuta cu intentia de a gratifica), desi este o liberalitate, totusi nu este supusa formelor stabilite pentru donatie. Tot astfel, art.1138 C.civ., care permite dovada rerniterii de datorie prin predarea titlului constatator al creantei . Rezulta ca "donatiile" indirecte sunt supuse numai regulilor de fond -nu si de forma - ale donatiilor. In schimb, actul prin intermediul caruia se realizeaza indirect liberalitatea, trebuie sa fie incheiat cu respectarea conditiilor de forma (daca este cazul) si de fond prevazute de lege pentru acel act. In cazul acestor acte nu sunt aplicabile nici dispozitlile art.814 C.civ. referitoare la acceptarea donatiei facuta prin act separat. In masura in care acceptarea
335

este necesara pentru realizarea donatiei indirecte, ea urmeaza regulile prevazute pentru actul care-i serveste drept suport juridic. Actele cele mai intrebuintate pentru realizarea unei "donatii" indirecte sunt: renuntarea la un drept, remiterea de datorie si stipulatia in folosul altuia. Renuntarea Renuntarea la un drept nu este, prin ea insasi, o liberalitate (poate fi si cu titlu oneros). Dar daca renuntarea este facuta cu intentia de a gratifica (ex animo donandi), atunci are ca rezultat facerea unei liberalitati. Prin urmare, numai existenta intentiei de a gratifica da nastere unei donatii indirecte. Donatia este de fapt un act accesoriu al operatiei principale care este renuntarea si de care va profita persoana chemata in puterea legii de a beneficia de dreptul respectiv (de exemplu, renuntarea la o mostenire de care va profita comostenitorul orimostenitorul subsecvent, renuntarea la uzufruct de care va profita nudul proprietar; renuntarea la legat de care va profita colegatarul sau mostenitorul grevat de executarea legatului etc.). Subliniem ca, fara intentie liberala, prin renuntarea la un drept nu se realizeaza o donatie indirecta (de exemplu, daca mostenitorul renunta la mostenire pentru a nu suporta sarcinile si datoriile succesiunii). In acest sens se spune ca renuntarea la un drept este un act juridic neutru; pentru a o califica drept donatie indirecta se cere stabilirea intentiei de a gratifica. Aceasta intentie poate fi dovedita prin orice mijioace de proba, fiind vorba de interpretarea unei vointe juridice. Trebuie precizat, de asemenea, ca renuntarile gratuite sunt scutite de forma prevazuta pentru donatii numai daca sunt pur abdicative de drepturi, iar nu translative, cum sunt cele facute in favorem. De exemplu, renuntarea la o mostenire in favoarea unei persoane, constituie o acceptare urmata de o transmitere cu titlu gratuit, care este supusa neindoielnic conditiilor prevazute de art.813 si 814 C.civ.. Remiterea

336

Remiterea de datorie, prin care un creditor - cu acordul debitorului - renunta, total sau partial, cu titlu gratuit la valorificarea unui drept de creanta (art.1138-1142 C.civ.), constituie o donatie indirecta. In acest caz, debitorul realizeaza un folos gratuit, o imbogatire, care corespunde cu valoarea creantei ce ar fi trebuit sa plateasca creditorului. Stipulatia Stipulatia in favoarea unei terte persoane, facuta cu intentia de a gratifica (donandi causa), reprezinta tot o donatie indirecta scutita de formele prevazute pentru donatii. Donatia indirecta realizata pe calea stipulatiei pentru altul prezinta insa si alte particularitati fata de regulile generale ale donatiilor. -Aceasta donatie se realizeaza independent de acceptarea donatiei de catre donatar (tertul beneficiar) si de notificarea acceptarii donatorului - stipulant, intrucat dreptul stipulat in favoarea tertului beneficiar (donatar) se naste direct si nemijiocit in patrimoniul sau din momentul incheierii contractului intre stipulantul-donator si promitent . -Acceptarea donatiei - avand drept efect numai consolidarea (iar nu nasterea) dreptului in patrimoniul tertului - beneficiar (donatar) - poate fi facuta nu numai de catre donatar, dar si de catre succesorii sai in drepturi, si nu numai in timpul vietii, dar si dupa moartea donatorului (ori dupa ce a devenit incapabil). -Donatia devine irevocabila numai din momentui acceptarii. Pana la consolidarea prin acceptare a dreptului in patrimoniul donatarului, donatorulstipulant (nu si succesorii sai in drepturi) poate revoca donatia ad nutum. Inseamna ca pana la acceptare nu opereaza forta obligatorie a contractului (irevocabilitatea de gradul I). In schimb, principiul irevocabilitatii donatiilor (irevocabilitatea de gradul II) trebuie sa fie respectat; dreptul stipulat in favoarea donatarului se naste valabil in patrimoniul sau din momentul incheierii contractului intre stipulant si promitent

337

numai daca stipulatia nu contine clauze incompatibile cu principiul irevocabilitatii donatiilor . In sfarsit, precizam ca daca donatia indirecta (stipulatia facuta donandi causa) este prevazuta in cadrul unei donatii directe (donatie cu sarcini) - donatie dubla facuta printr-un singur act juridic -, donatia directa va fi guvernata, evident, de regulile aplicabile donatiilor (forma autentica sau dar manual, principiul irevocabilitatii, acceptarea de catre donatarul direct si notificarea acceptarii etc.). Numai in privinta sarcinii stipulate, care este o donatie indirecta grefata pe o donatie directa, se aplica regulile specifice stipulatiei pentru altul. In ceea ce priveste capacitatea de a face si de a primi donatii, urmeaza a fi examinata, in acest caz, atat in raporturile dintre partile donatiei directe (stipulant si promitent), cat si in raporturile dintre donatorul-stipulant si donatarul-tert beneficiar. In schimb, in raporturile dintre promitentul-donatar direct si tertul beneficiar-donatar indirect - fiind vorba de executarea unei obligatii - problema capacitatii de a face sau de a primi donatii nu se pune. De exemplu, medicul curant al promitentului poate cere executarea sarcinii stipulate in favoarea sa (daca nu este medicul curant al stipulantului-donator). Prin exceptie de la regula necesitatii capacitatii donatarului-tert beneficiar de a primi donatii, se recunoaste validitatea sarcinii stipulate in favoarea unei persoane viitoare (neconcepute), cu conditia existentei ei la data executarii sarcinii, de exemplu, sarcina stipulata in favoarea copilului care se va naste din casatoria pe care o va incheia nepoata donatorului. Donatii manuale Notiune Darul manual reprezinta o categorie speciala de donatie pentru validitatea careia se cer doua elemente: a) acordul de vointa pentru a transfera si dobandi un drept cu titlu gratuit si b) traditiunea, predarea efectiva si reala (materiala) a bunului
338

daruit. Deoarece darul manual este un act (iar nu fapt) juridic, acordul partilor constituie temeiul juridic al transferarii valorii din patrimoniul donatorului in patrimoniul donatarului. Iar "traditiunea" este exteriorizarea acordului, inlocuind (dupa unii autori reprezentand) forma solemna prevazuta de lege pentru donatii si de natura a atrage atentia donatorului asupra gravitatii contractului pe care il incheie. Observam ca singura conditie speciala ce trebuie indeplinita in cazul darurilor manuale este predarea, traditiunea reala a bunului (de manu ad manum), fiind deci contracte reale. Desigur, nici acceptarea unui dar manual nu este supusa unei forme speciale, ci ea consta in primirea (preluarea) bunului daruit. Validitatea darurilor manuale este consacrata prin art.644 C.civ. care, la modurile de dobandire a proprietatii (prin exceptie de la art.971 C.civ.), prevede si traditiunea. Reprezentarea Reprezentarea in cazul darului manual. Darurile manuale facute persoanelor care au capacitatea de a primi o donatie, insa nu au exercitiul acestui drept, sunt valabile prin traditiunea bunurilor facute reprezentantilor lor legali, respectiv cu incuviintarea ocrotitorilor, iar daca contin si element oneros cu autorizatia autoritatii tutelare. Predarea-primirea se poate face si printr-un reprezentant conventional, mandatar, caci posesiunea se poate transmite sau dobandi prin intermediul altuia. Reguli Reguli de fond aplicabile. Darul manual deroga de la regulile de forma ale donatiilor, insa este supus acelorasi reguli de fond ca si celelalte donatii (liberalitati), inclusiv principiul irevocabilitatii. Darul manual poate fi insotit si de clauze accesorii; sarcini ori conditii, scutire de raport etc. Traditiunea Traditiunea reala este un element esential al darului manual, iar nu un mod de executare a contractului. Astfel, o simpla oferta verbala sau chiar constatata prin
339

inscris sub semnatura privata a unui dar manual, acceptata - fie si in scris - de donatar, nu constituie un dar manual. 0 asemenea intelegere este nula absolut ca donatie (din lipsa formei autentice). Iar daca oferta si acceptarea s-au facut in forma autentica suntem in prezenta unei donatii obisnuite (avand ca obiect, de exemplu, un autoturism), iar nu de dar manual. Prin urmare, darul manual se poate realiza numai prin traditiune. Daca insa obiectele pe care donatorul voieste sa le daruiasca se afla deja in mainile donatarului (de exemplu, cu titlu de depozit, imprumut etc.), darul manual se poate perfecta prin declaratia donatorului ca intelege sa le daruiasca, acceptata de donatar Instanta suprema a mai precizat ca prin "traditiunea" bunului nu trebuie sa se inteleaga neaparat o deplasare fizica a bunului, cum ar fi preluarea din mana donatorului, efectele sale juridice putand fi realizate si printr-o traditiune implicita, de exemplu, atunci cand donatorul ar inmana donatarului cheile unei casete ori a unui depozit in care se afla lucrul sau cheile de contact ale autoturismului. In nici un caz daruirea autovehiculului nu se poate realiza prin predarea numai a cartii de identitate (certificatului de inmatriculare) a vehiculului, acesta nefiind un titlu reprezentativ al bunului. Deci predarea actului trebuie sa fie insotita, pe baza acordului realizat, de predarea cheilor, incat donatarul sa poata intra in posesiunea efectiva a vehiculului. lar pentru dovada dreptului de proprietate al donatorului sii efectuarea formalitatilor administrativ-teritoriale (radierea de pe numele donatorului si inmatricularea pe numele donatarului) va fi necesara operarea transferului de proprietate in carte de identitate a autovehiculului, potrivit art. 9-10 din OG nr. 78/2000 si art. 5 lit.e din Instructiunile de aplicare a HG nr. 610/1992. In caz de refuz al unei parti de a se prezenta pentru efectuarea acestor formalitati, consideram ca cealalta parte este indreptatita sa intenteze o actiune in constatarea transmiterii dreptului de proprietate prin donatia realizata sub forma darului manual, urmand ca

340

mentiunea privind noul detinator al autovehiculului sa fie inscrisa de organul de politie pe baza hotararii judecatoresti. De asemenea, predarea unei sume de bani - direct sau prin virament -unitatii care construieste sau vinde donatarului o locuinta are caracterul unui dar manual pentru a carui validitate nu este necesara forma autentica si nici inmanarea efectiva a sumei in mainile donatarului . Constituie dar manual si depunerea unei sume de bani la CEC (sau alta unitate bancara) pe numele unei alte persoane, daca aceasta depunere nu s-a facut cu alt titlu (plata unei datorii, acordarea unui imprumut etc.) . Tot astfel,poate constitui dar manual depunerea de catre parinti a unei sume de bani la CEC pe numele copilului lor minor (sau major), astfel incat - devenind fara nici o alta formalitate proprietatea copilului (chiar daca in libret s-a prevazut o clauza de imputernicire in favoarea unuia dintre parinti) - nu mai fac parte din bunurile comune ale sotilor si nu formeaza obiectul partajului la incetarea comunitatii, afara numai daca se dovedeste ca depunerea pe numele copilului nu s-a facut cu intentia ca suma in cauza sa iasa din patrimoniul comun al sotilor si sa intre in patrimoniul copilului. Prin urmare, sarcina probei revine celui care contesta intrarea sumei in patrimoniul copilului (minor sau major). Pana la dovada contrara, caracterul de liberalitate (donatie) a depunerii se prezuma, copilul fiind titularul libretului. Retragerea unei sume de bani de pe carnet CEC si transferarea ei pe carnet CEC al altei persoane, fiind recunoscuta ca donatie valabila - chiar daca se savarseste doar prin comunicare telegrafica intre agentii - se justifica tot prin ideea de dar manual, intr-o acceptiune noua a notiunilor de lucru corporal si de traditiune, acceptiune care are in vedere realitatea unor procedee curente de transferare rapida si sigura a bunurilor mobile, a sumelor de bani in special.

341

Prin urmare, producandu-se o asa-numita "dematerializare" a traditiunii bunurilor, darul manual se poate realiza prin forme moderne, care nu implica o predare efectiva, materiala a bunului donat, dar asigura totusi transferul efectiv al valorilor dintr-un patrimoniu in altul. In schimb, nu constitute dar manual (si, bineinteles, nici donatie in general) predarea unui libret nominalizat pe numele donatorului ori a altei persoane, dar netransferat pe numele donatarului, pentru ca simpla predare a unui titlu nominativ nu implica transferul dreptului asupra sumelor. Dreptul nu poate fi considerat transmis cata vreme donatarul nu are nici o posibilitate legala sa dispuna de sumele inscrise in libret. Nici predarea unui libret nominativ, in care primitorul este inscris la clauza testamentara, nu constituie dar manual, pentru ca drepturile sale - in calitate de legatar, iar nu de donatar - se vor naste numai la moartea titularului de libret. In schimb, daca primitorul este inscris la clauza de imputernicire, poate fi vorba de un dar manual, daca inscrierea clauzei si predarea-primirea libretului s-au facut cu intentia de a face si de a primi o liberalitate.Darul manual se poate realiza in acest caz prin simpla predare, deoarece donatarul poate dispune de sumele inscrise in libret. Obiectul Obiectul darului manual. Datorita faptului ca traditiunea reala este un element esential al darului manual, numai bunurile mobile corporate susceptibile de traditiune pot forma obiectul darurilor manuale. Nici imobilele, nici mobilele incorporale (drepturi de creanta, drepturi de create intelectuala, fond de comert etc.) nu pot forma obiectul unui dar manual, pentru ca nu sunt susceptibile de a fi transferate si dobandite printr-o predare si primire efectiva. Fac exceptie titlurile la purtator -asimilate mobilelor corporale- si biletele de banca, pentru ca transmiterea acestora are loc de la mana la mana.
342

Evident, nu pot forma obiectul darului manual nici bunurile viitoare, deoarece predarea presupune detinerea materiala (corpus) a bunului, deci existenta lui actuala. Darurile de nunta Problema darurilor de nunta. 0 precizare se mai impune in legatura cu asanumitele "daruri de nunta"(notiune neprevazuta in legislatie), dar care reprezinta aplicatii relativ frecvente ale darului manual. In legatura cu aceste daruri de nunta, s-a decis ca ele urmeaza a fi considerate bunuri comune ale sotilor in cote egale, chiar daca au fost facute de parintii unuia dintre soti, deoarece sunt dobandite in timpul casatoriei si pentru ca se "presupune intentia (mentiunea) dispunatorului ca ele sa devina comune" .Numai daca donatia se face (de parintii unuia dintre soti) nu cu ocazia serbarii nuntii, ci ulterior, bunul se considera ca fiind propriu . Pe de alta parte insa, s-a decis ca - in principiu - bunurile dobandite de catre soti in timpul casatoriei prin donatie sunt bunuri proprii, afara numai daca dispunatorul a aratat (expres sau cel putin exprimat neechivoc) ca a inteles sa gratifice pe ambii soti. In solutionarea acestei probleme controversate, consideram ca trebuie sa avem in vedere numai dispozitiile legale existente sii numai diferentierile cuprinse in texte. Astfel, prin derogare de la regula comunitatii bunurilor dobandite de catre oricare dintre soti in timpul casatoriei (art.30 C.fam.), sunt calificate bunuri proprii ale fiecarui sot "bunurile dobandite in timpul casatoriei prin... donatie, afara numai daca dispunatorul a prevazut ca ele vor fi comune"(art.31 lit.b C.fam.). Observam ca legea excepteaza de la regula comunitatii donatiile, fara a distinge dupa forma lor de realizare (act autentic, donatie simulata sau indirecta ori dar manual). Tot astfel, legea nu distinge in functie de momentul realizarii donatiei; cu ocazia serbarii nuntii sau la o alta data (dar, evident, in timpul casatoriei). De altfel, daca s-ar face exceptie (de la excepfie) pentru "darurile de nunta", de ce nu s343

ar excepta si darurile facute cu ocazia aniversarii casatoriei (de ex., la un an, la nunta de argint sau de aur etc.). In sfarsit, legea nu distinge in functie de persoana donatorului (parinti sau alte rude mai apropiate sau mai indepartate in grad - fratisurori, unchi-matusi - ori persoane fara legatura de rudenie cu unul dintre soti). Rezulta ca asemenea diferentieri nu se justifica in drept, caci ubi lex non distinguit, nec nos distinguere debemus. Astfel fiind, bunurile dobandite prin donatie - inclusiv darurile de nunta - devin bunuri proprii ale fiecarui sot, daca dispunatorul nu a dispus ca ele sa devina comune. Dupa cum s-a subliniat mai recent in practica Curtii Supreme de Justitie, "bunurile dobandite prin donatie sunt proprii, pentru a fi respectata vointa donatorului, care, daca nu a dispus altfel, nu poate fi presupus ca a inteles sa avantajeze si sotui celui gratificat"'. Pronuntandu-ne impotriva diferentieri lor aratate, neprevazute de lege, se impune insa sa avem in vedere o distinctie care este prevazuta de lege; darurile obisnuite. Potrivit art.759 C.civ., "prezenturile (darurile - n.ns.) obisnuite nu sunt supuse raportului". Unii autori considera ca aceste daruri (facute nu numai la nunti, dar si cu alte ocazii, de exemplu, aniversari, botezuri etc.) nu sunt supuse raportului fiindca "nu alcatuiesc dona-tii". Alti autori considera ca si darurile obisnuite reprezinta donatii, dar nu sunt supuse regimului liberalitatilor. Oricum, ele sunt exceptate de la raport. Mai mult, se admite unanim, ca aceste daruri obisnuite, nesupuse raportului, nu intra nici in alcatuirea masei de calcul in vederea stabilirii liberalitatilor excesive supuse reductiunii in caz de incalcare a rezervei succesorale . lar daca, in materie de mostenire, aceste daruri obisnuite nu sunt supuse regimului donatiilor (liberalitatilor), nu pot fi supuse regimului donatiilor nici in materia raporturilor patrimoniale dintre soti. In concluzie, numai darurile obisnuite - indiferent de forma sau momentul realizarii ori de persoana donatorului - nu intra sub incidenta exceptiei prevazute de art.31 lit.b din Codul familiei, ci devin bunuri comune potrivit regulii prevazute de
344

art.30 C.fam. (daca nu exista alte motive legale pentru care ele sa devina bunuri proprii ale unuia dintre soti, de ex., vointa neechivoca a donatorului in acest sens). In schimb, toate celelalte donatii, care nu sunt daruri obisnuite (sume mari de bani, autoturisme sau alte bunuri de mare valoare), devin bunuri proprii, potrivit art.31 lit.b, chiar daca sunt facute cu ocazia serbarii nuntii si de catre persoane care nu sunt parintii (alte rude apropiate) unuia dintre soti, afara numai daca dispunatorul a prevazut ca bunurile donate sa devina comune. Dovada darului manual Cu toate ca darul manual se perfecteaza prin faptui predarii si, ca atare, fiind o chestiune de fapt poate fi dovedita prin orice mijloace de proba, pentru donator si succesorii sai, in vederea dovedirii actului juridic al darului manual, ad probationem se cere existenta unui inscris sau inceput de dovada scrisa care poate fi completata cu martori sau prezumtii, conform regulilor generale in materie de probe (art.1191 si urm. C.civ.). Astfel, daca donatorul cere revocarea pentru neexecutarea sarcinii ori pentru ingratitudine sau daca intervine revocarea de drept pentru survenienta de copil si se cere restituirea bunului donat. La fel daca succesorii sai in drepturi cer revocarea donatiei. In schimb, daca mostenitorii rezervatari sau cei indreptatiti la raport cer reductiunea ori raportul donatiei, prezetandu-se cu un drept propriu, iar nu in calitate de succesori in drepturi, ei pot dovedi darul manual cu orice mijloc de proba, la fel ca si orice alti terti. Donatarul posesor, fiind prezumat proprietar in baza art. 1909 C.civ., nu are nevoie de dovada scrisa. Dar persoanele interesate (de exemplu, mostenitorii) pot dovedi cu orice mijioc de proba fie ca lucrul nu a fost donat, ci a fost furat ori pierdut de catre proprietar, fie caracterul echivoc ori viciile posesiei, fie, in conditiile art.1191 si urm. C.civ., contractul din care rezulta natura precara a detentiunii. Efectele intre parti Reguli generale
345

Efectul translativ al contractului. Ca efect al donatiei, dreptul care formeaza obiectul contractului se transmite din patrimoniul donatorului in patrimoniul donatarului. Donatia poate avea ca efect si stingerea unui drept si a obligatiei corelative (remitere de datorie). Daca dreptul transferat este o creanta, operatia intervenita intre parti se analizeaza ca o cesiune de creanta cu titlu gratuit, aplicandu-se regulile corespunzatoare (art. 1391 si urm., C.civ.), cu derogarile care rezulta din natura gratuita a transferului. Cel mai frecvent, obiectul contractului il constituie un drept real. In acest caz, ca si in materie de vanzare, transmiterea sau constituirea dreptului opereaza prin efectul realizarii acordului de vointa (art.971 C.civ.) in forma prevazuta de lege (forma autentica sau forma actului juridic care realizeaza indirect donatia, in aceasta din urma ipoteza, de regula, solo consensu), dar neconditionat de predarea bunului care formeaza obiectul donatiei, cu exceptia darurilor manuale care se realizeaza prin traditiune. Obligatiile donatorului 1. Obligatia de predare. Dupa incheierea contractului donatorul este obligat sa predea bunul daruit potrivit clauzelor stabilite si sa-l pastreze pana la predare, raspunzand de pieirea sau deteriorarea lui provenita din culpa sa. In cazul darului manual, evident, problema obligatiei de predare nu se pune. 2. Obligatia de garantie. Cazuri in care exista. Spre deosebire de vanzator, in principiu donatorul nu datoreaza garantie pentru evictiune (art.828 alin.1 C.civ.) si nici pentru vicii ascunse, deoarece contractul este cu titlu gratuit . - Prin exceptie, donatorul datoreaza garantie in urmatoarele cazuri: - Daca a promis expres garantia pentru evictiune (art.828 alin.2 C.civ.) sau pentru vicii, lipsa garantiei nefiind o regula imperativa.

346

- Daca evictiunea provine din faptul sau personal (art.828 alin.3 C.civ.), de exemplu, vinde imobilul donat inainte de efectuarea formelor de publicitate sau vinde si preda lucrul mobil cumparatorului, daruit anterior prin act autentic, fapte care contravin obligatiei contractuale. - In caz de dol (intentie sau culpa grava asimilata dolului) donatorul raspunde de pagubele rezultand din viciile ascunse, cunoscute de el si necomunicate, care au cauzat (direct sau indirect) un prejudiciu donatarului, caci dolul stramuta problema raspunderii de pe teren contractual, pe teren delictual (art.998 C.civ.). - In sfarsit, daca donatia nu este pur gratuita (donatie cu sarcini) donatorul raspunde de evictiune in limita valorii sarcinilor (art.828 alin.3 C.civ.). Desi legea nu prevede expres, donatorul raspunde ca un vanzator si pentru vicii ascunse, caci in limita sarcinilor (respectiv, a pretului platit pentru o parte din valoarea bunului) donatia este un contract cu titlu oneros si sinalagmatic. Obligatiile donatarului Regula. Donatia cu sarcini. Cand donatia este pur gratuita, donatarul nu are nici o obligatie, ci numai o indatorire denumita traditional "de recunostinta" care, in cazurile anume determinate de lege, este sanctionata prin posibilitatea data donatorului de a revoca donatia pentru cauza de ingratitudine . Altfel se pune problema daca donatia este cu sarcina (sub mode). Dupa cum se stie, sarcina este o obligatie impusa donatarului, care - dupa acceptarea donatiei este tinut s-o execute. Desi sarcina se aseamana cu o conditie rezolutorie (intrucat nici una, nici alta nu afecteaza nasterea dreptului si in caz de realizare a conditiei sau de revocare a donatiei pentru neexecuarea sarcinii efectele sunt retroactive), ele nu trebuie sa fie confundate, deoarece regimul lor juridic este diferit, cel putin sub doua aspecte: - in cazul conditiei rezolutorii, chiar daca este potestativa din partea donatarului, nu se creeaza nici o obligatie pentru el, fiind liber sa actioneze cum
347

doreste, fara riscul de a-si vedea angajata raspunderea, caci conditia (rezolutorie) este numai o modalitate care, in caz de realizare, desfiinteaza dreptul afectat de ea. In schimb, sarcina obliga pe donatar, in caz de neexecutare putandu-se recurge la masuri de executare, creditorul avand dreptul la actiunea in executare; - conditia opereaza de drept (art. 1019), in schimb revocarea (rezolutiunea) donatiei pentru neexecutarea sarcinii trebuie sa fie ceruta justitiei (art.832 C.civ.). Sarcina, ca si conditia, nu trebuie sa fie imposibila, ilicita sau imorala, potrivit regulilor generale. Ea poate fi prevazuta fie in favoarea donatorului (de exemplu, plata unei datorii), fie in favoarea unei terte persoane (cand se analizeaza ca o stipulatie pentru altul reprezentand o donatie indirecta grefata pe o donatie directa, daca stipulatia este facuta donandi causa), fie in favoarea donatarului insusi (de exemplu, efectuarea unei calatorii de studiu). In acest din urma caz, obligatia se justifica numai daca donatorul are vreun interes, cel putin moral, la executarea sarcinii. Altfel obligatia donatarului fata de el insusi nu ar putea avea o existenta juridica (decat, eventual, ca o conditie). In cazul sarcinii stipulate in favoarea donatarului insusi, donatia este de fapt pur gratuita, insa cu posibilitatea revocarii pentru neexecutare. Numai in cazul sarcinii stipulate in favoarea donatorului sau a unui tert donatia inceteaza sa fie liberalitate in masura sarcinii. Intrucat donatia cu sarcini este, in limita sarcinii, un contract sinalagmatic (si cu titlu oneros), in caz de neexecutare intervin efectele specifice contractelor sinalagmatice. Astfel, se poate cere indeplinirea prestatiei care formeaza obiectui sarcinii cu daune-interese si donatarul nu ar putea, fara consimtamantui donatorului, deci fara un nou contract, sa se libereze de sarcina, abandonand bunurile daruite. Dar se poate alege si o alta cale; revocarea (rezolutiunea) donatiei pentru neexecutarea de obligatii. In caz de neexecutare partiala sau executare cu intarziere instanta este chemata sa aprecieze gravitatea nerespectarii obligatiilor de catre debitor si, in functie de imprejurari, poate dispune rezolutiunea contractului (in
348

cazuri temeinic justificate rezolutiunea partiala), eventual cu acordarea unui termen de gratie. In caz de admitere a actiunii, revocarea produce efecte retroactive atat impotriva donatarului si succesorilor lui in drepturi, cat si impotriva tertilor, drepturile constituite in favoarea lor fiind desfiintate (art.830 C civ.) potrivit regulilor aplicabile rezolutiunii pentru neexecutare (art. 1020-1021 C.civ.). Actiunea in executare sau in revocare poate fi intentata de catre donator sau succesorii sai in drepturi (cum ar fi mostenitorii sai legali ori testamentari care beneficiaza de efectele revocarii), inclusiv creditorii chirografari in baza art.974 C.civ. (actiune oblica). In cazul sarcinii stipulate in favoarea unui tert, beneficiarul poate cere si el executarea obligatiei, dar nu poate cere revocarea donatiei, nefiind parte in contractul incheiat intre stipulant si promitent. In sfarsit, precizam ca orice donatie, inclusiv darul manual, poate fi afectata de sarcini. Opozabilitatea efectelor contractului fata de terti Reguli aplicabile. Ca si in materie de vanzare, opozabilitatea fata de terti este ingradita; in privinta bunurilor mobile prin exceptia trasa din art. 1909-1910 C.civ. (combinat cu art.972 C.civ.) prevazuta in favoarea tertului dobanditor de bunacredinta si posesor al lucrului daruit; in ce priveste transferul gratuit al unui drept de creanta prin formalitatea notificarii sau acceptarii conform regulilor de la materia cesiunii de creante, iar in privinta transmisiunilor gratuite de imobile prin formalitatea inscrierii dreptului in cartea funciara (art.22 si urm., art.61 si 72 din Legea nr.7/1996). In principiu, se aplica deci regulile generale. In privinta publicitatii imobiliare opereaza insa si anumite dispozitii speciale (art.819 C.civ.): Astfel, - spre deosebire de actele cu titlu oneros, a caror inopozabilitate din cauza neinscrierii in cartea funciara este limitata - neinscrierea in cartea funciara a
349

dreptului real imobiliar dobandit prin donatie poate fi invocata "de orice persoane ce au interes la aceasta" (art.819 C.civ.), inclusiv dobanditorul cu titlu gratuit care a inregistrat cererea de inscriere mai intai si creditorul chirografar. Rezulta ca donatia neinscrisa in cartea funciara este opozabila numai partilor contractante si succesorilor lor universali si cu titlu universal (nu si succesorilor cu titlu particular sau creditorilor chirografari). Prin urmare, in aceasta materie se largeste cercul tertilor; succesorii cu titlu particular si creditorii chirografari nu au calitatea de avanzii sai cauza (habentes causam), ci aceea de terti. Mai mult decat atat, donatia - chiar inscrisa in cartea funciara - nu este opozabila dobanditorului anterior cu titlu oneros al dreptului real neinscris in cartea funciara, care poate cere instantei judecatoresti sa acorde Inscrierii sale rang preferential fata de inscrierea efectuata de donatar (art.30 din Legea nr.7/1996), deoarece el certat de damno vitando, iar donatarul numai de lucro captando. Practic, donatarul - chiar inscris in cartea funciara si de buna-credinta - se bucura pe deplin de efectele publicitatii imobiliare, titlul sau devenind inatacabil, numai dupa 10 ani socotiti din ziua cand s-a inregistrat cererea sa de inscriere in cartea funciara, termen inauntrul caruia poate fi pornita actiunea in rectificare (art.37 alin.2). Pe de alta parte, art.819 C.civ. contine o restrictie cu privire la persoanele care, desi interesate sa o faca (si cu toate ca, potrivit regulilor generale, ar avea calitatea de a invoca inopozabilitatea), nu sunt totusi admise a invoca lipsa de inscriere in cartea funciara si anume, (pe langa parti si succesorii lor universali si cu titlu universal) acele persoane carora lipsa de inscriere li se poate imputa ca o culpa si succesorii lor universali sau cu titlu universal. Astfel, reprezentantii minorului sau ai celui pus sub interdictie. De asemenea, ascendentii care, potrivit art.815 C.civ., au acceptat donatia facuta unui minor sau interzis. Cauze de revocare Revocarea pentru ingratitudine
350

1. Cauze. Ele sunt limitativ enumerate de art. 831 C.civ.: a) atentat la viata donatorului. Nu se cere o condamnare penala, este suficient sa se stabileasca intentia de a ucide, intentia manifesta a autorului de a curma viata donatorului. Uciderea din culpa nu este cauza de revocare; b) delicte, cruzimi sau injurii grave. Gravitatea faptelor se apreciaza de instanta . Se cere insa ca fapta sa fi fost savarsita cu intentie, c) refuzul de alimente, ceea ce presupune ca donatorul a avut nevoie si a cerut alimente de la donatar, care - avand posibilitatea - a refuzat sa dea (a refuzat "fara cuvant"). Refuzul nu este sanctionat cu revocarea daca donatorul avea rude (sau alte persoane) obligate si in situatia de a-i acorda intretinere. In ceea ce priveste cuantumul, alimentele nu trebuie sa treaca peste valoarea darului si, in consecinta, daca acesta piere fortuit donatarul poate refuza acordarea lor. In toate cazurile, refuzul nejustificat de alimente este sanctionat numai prin posibilitatea revocarii donatiei; donatorul nu are actiune in justitie pentru a cere intretinere de la donatar. Tot astfel - asemanator obligatiei civile imperfecte (naturale) - nici donatarul nu are actiune in restituirea (prin echivalent) a prestatiilor efectuate de bunavoie (art. 1092 alin.2 C.civ.), chiar daca existau persoane in stare si obligate la intretinere potrivit legii. Spre deosebire insa de obligatiile naturale, atitudinea negativa a donatarului constand in refuzul de alimente are o sanctiune specifica; actiunea in revocarea donatiei pentru ingratitudine. 2. Actiunea in revocare pentru ingratitudine este o pedeapsa civila si se caracterizeaza prin urmatoarele: a) Este o actiune strict personala si deci poate fi intentata numai de persoana impotriva careia faptele au fost savarsite, adica numai de catre donator. Implicand dezlegarea unei probleme morale de vinovatie si de iertare sau de aplicare a pedepsei, actiunea nu poate fi exercitata nici de catre creditorii donatorului, pe calea actiunii oblice (art.974 C.civ.), si nici de catre mostenitorii lui (desi actiunea are
351

caracter patrimonial). In mod exceptional, mostenitorii devin titularii actiunii in revocare: - daca a fost intentata de donator, dar acesta a decedat inainte de terminarea procesului; - daca donatorul a decedat inainte de expirarea termenului in care actiunea putea fi intentata (art.833 alin.2 C.civ.). b) Fiind vorba de aplicarea unei pedepse, ceea ce nu se produce niciodata de drept (art.832 C.civ.), titularul actiunii (donatorul sau, in conditiile aratate, mostenitorul lui) - cunoscand faptul de ingratitudine - il poate ierta pe donatar (dar nu poate renunta la actiunea in revocare cu anticipatie, inainte de producerea actelor sau faptelor de ingratitudine, de exemplu, in contractul de donatie). Iertarea se prezuma (fara a fi admisa proba contrara) daca a trecut un an din ziua savarsirii faptului sau din ziua cand donatorul (mostenitorii lui) au luat cunostinta de acel fapt (art.833 alin.l C.civ.), fara ca inauntrul acelui an sa fi cerut revocarea. Acest termen de un an nu este un termen de prescriptie, ci un termen de decadere (de drept substantial) bazat pe o prezumtie legala, care nu este supus cauzelor de intrerupere si de suspendare stabilite in materie de prescriptie. In cazul in care faptele de ingratitudine sunt repetate, termenul se calculeaza in raport de ultima . c) Actiunea nu se poate intenta decat in contra autorului faptului de ingratitudine. Daca el moare fara ca actiunea sa fi fost intentata sau terminata ea se stinge, adica nu poate fi pornita, dar nici macar continuata impotriva mostenitorilor donatarului (art.833 alin.2 C.civ.). Daca sunt mai multi donatari, actiunea in revocare nu poate fi admisa decat impotriva acelor care s-au facut vinovati de ingratitudine . d) Deoarece actiunea in revocare pentru ingratitudine nu este o actiune in rezolutiune (cum este revocarea pentru neexecutarea sarcinii) sau in constatarea
352

desflintarii de drept a contractului (ca in cazul revocarii pentru survenienta de copil), ci o actiune in restituire cu caracter de pedeapsa - deci esentialmente personala admiterea actiunii nu produce efecte retroactive fata de terti. Inseamna ca drepturile dobandite de terti (fie si cu titlu gratuit) inainte de intentarea actiunii sau, in cazul imobilelor, inainte de efectuarea publicitatii cererii de revocare raman neatinse (art.834alin.1 C.civ.). Dar, din partea donatarului restituirea trebuie sa fie integrala, adica sa cuprinda sau bunul daruit (daca n-a fost instrainat) cu toate accesoriile sale, despagubindu-l pe reclamant de sarcinile constituite in folosul tertelor persoane (ipoteca, uzufruct etc.) sau valoarea integrala a bunului (daca a fost instrainat) apreciata din momentul pronuntarii hotararii de revocare. In ambele cazuri se va tine seama, in plus sau in minus, de sporul de valoare sau de degradarile provenite din faptul donatarului sau tertilor. In privinta fructelor, legea (art.834 alin.2 C.civ.) prevede ca ele se restituie numai de la data cererii de revocare (desi de la comiterea faptului, donatarul ar trebui sa fie tratat ca un posesor de rea-credinta. Dispozitia se explica numai prin faptul ca pana in momentul introducerii cererii nu se stie care va fi atitudinea donatorului: il va ierta sau nu). Toate donatiile (facute prin act autentic, dar manual etc.) sunt supuse revocarii pentru cauza de ingratitudine. Revocarea pentru survenienta de copil 1. Domeniu de aplicare. Donatia se revoca de drept in cazul in care donatorul nu avea nici un copil sau alt descendent in momentul incheierii contractului de donatie si posterior i se naste ("dobandeste") un copil din casatorie sau din afara casatoriei (copil legitim sau natural, in terminologia C.civ., art.836). Revocarea se produce oricare ar fi felul sau valoarea donatiei (directa, indirecta, dar manual etc.). Face exceptie donatia intre soti, care - fiind revocabila prin vointa sotului-donator nu este supusa revocarii de drept pentru nastere de copil (art.937 alin.3 C.civ.).
353

2. Natura juridica. Revocarea pentru nasterea unui copil opereaza de drept (art.836 C.civ.). Deoarece aceasta revocare se produce mai mult in interesul copilului, ea nu poate fi inlaturata printr-o clauza contrara din contractul de donatie sau printr-un act de renuntare ulterior nasterii copilului, expresa ori tacita, sau de confirmare din partea donatorului (art.839 C.civ.). Evident, exista posibilitatea refacerii donatiei dupa nasterea copilului, dar cu respectarea conditiilor prevazute de lege (forma autentica, dar manual cu traditio brevi manu etc.), donatie care nu va mai fi revocabila pentru survenienta de copil. Deoarece revocarea se produce de drept, in caz de litigiu instanta nu pronunta, ci numai constata revocarea, daca conditiile prevazute de lege sunt indeplinite. Pe de alta parte, datorita revocarii de drept, actiunea in restituire poate fi intentata nu numai de catre donator, dar si de catre succesorii sai in drepturi, inclusiv creditorii pe calea actiunii oblice. Potrivit legii (art.840 C.civ. coroborat cu art.21 din Decretul nr.167/1958), actiunea in restituire a bunului donat - proprietatea fiind redobandita de drept - se prescrie dupa 30 de ani de la nasterea copilului. Dupa expirarea termenului de prescriptie extinctiva donatarul continua sa detina bunul in aceasta calitate (nu dobandeste o alta calitate), cu consecinta aplicarii regulilor de fond ale donatiei (raport si reductiune). Nu excludem nici posibilitatea revocarii donatiei, dar, evident, pe alte temeiuri decat nasterea copilului (de exemplu, pentru ingratitudine) si cu regimul juridic corespunzator. 3. Conditii. Pentru ca revocarea sa se produca trebuie sa fie indeplinite doua conditii. a) In primul rand, se cere ca donatorul sa nu aiba vreun copil sau alt descendent in viata in momentul incheierii contractului de donatie. Existenta unui copil conceput in momentul donatiei nu impicdic revocarea de plin drept prin nasterea copilului dupa incheierea contractului (art 837 C.civ.), caci copilul conceput
354

este considerat nascut (infans conceptus pro nato habetur) numai de cate ori este vorba de interesele (avantajele, drepturile) sale (quotiens de commodis eius agitur art.7 din Decretul nr.31/1954), or in acest caz nu este in interesul sau sa fie considerat nascut. Daca donatorul avea in momentul incheierii contractului un copil declarat disparut - desi acest copil este socotit a fi in viata (art. 19 din Decr.nr.31/1954) nasterea ulterioara a unui copil atrage revocarea, caci pentru ca revocarea sa nu opereze, art.836 C.civ. cere ca donatorul sa aiba un copil "existent" in timpul facerii donatiei, ori cel declarat disparut - desi prezumat a fi in viata - este, prin definitie, o persoana a carei existenta este putin probabila, ceea ce il poate determina pe donator sa faca donatia. Pe de alta parte, disparutul este socotit a fi in viata pentru ca, de regula, prezumtia opereaza in interesul lui. In cazul de fata, prezumtia ar opera in detrimentui lui. Bineinteles, daca s-a declarat prin hotarare judecatoreasca moartea copilului, el nu mai este "existent". b) A doua conditie este ca donatorului sa i se nasca un copil, fie si postum (dupa moarte). Conditia este indeplinita, dupa cum am vazut, daca copilul nascut dupa incheierea contractului a fost conceput la acea data. Durata vietii copilului este indiferenta; revocarea se produce de drept prin nastere, chiar daca el moare inainte de intentarea actiunii in restituire. De asemenea, este indiferent daca copilul nascut dupa incheierea contractului de donatie este din casatorie sau din afara casatoriei (art.63 C.fam.). In acest din urma caz, evident, filiatia trebuie sa fie stabilita pe caile legale, dar ceea ce intereseaza este nu data stabilirii filiatiei, ci data nasterii copilului. Inseamna ca stabilirea filiatiei unui copil nascut dupa incheierea contractului atrage revocarea donatiei. In schimb, stabilirea filiatiei (dupa incheierea contractului) fata de un copil nascut anterior nu atrage revocarea, asa cum - in acest caz - nici nasterea unui alt

355

copil, fie si din casatorie, dupa incheierea contractului, nu are ca efect revocarea donatiei, nefiind indeplinita prima conditie a revocarii. 4. Problema adoptiei. in legatura cu conditiile revocarii pentru survenienta de copil, se mai pune problema ce efecte produce, in aceasta materie, adoptia? Problema este controversata. a) Potrivit unei pareri, existenta unui copil adoptat "impiedica revocarea donatiei, deoarece este asimilat copilului din casatorie"'. Autorul are in vedere faptui ca raporturile adoptatorului cu copilul adoptat (si descendentii sai) sunt asimilate cu legaturile de rudenie rezultand din filiatia fireasca, si aceasta indiferent daca adoptia a fost cu toate efectele unei filiatii firesti (cu efecte depline) sau cu efecte restranse (art.75 si 79 C.fam., articole abrogate pentru viitor prin O.U.G. nr.25/1997 cu privire la regimul juridic al adoptiei, modificata prin Legea nr.87/1998 pentru aprobarea O.U.G. nr.25/1997). In consecinta, potrivit acestei pareri, daca donatorul avea un copil adoptat in momentul donatiei, nasterea sau adoptarea unui alt copil dupa incheierea contractului nu atrage revocarea. lar daca donatorul n-a avut nici un copil in momentul contractarii, adoptarea unui copil dupa momentul donatei are drept efect revocarea donatiei. In practica judecatoreasca s-a admis solutia contrara; revocarea pentru survenienta de copil se aplica "numai in cazul in care donatorul, ulterior donatiunii, dobandeste un copil din casatorie sau din afara casatoriei, fie chiar si postum". Copilul adoptat "nu se include in enumerarea - limitativa - a textului art.836 C.civ.". Intr-adevar, art.836 C.civ. vizeaza numai filiatia fireasca si textul este de stricta interpretare. Pe de alta parte, revocarea prin adoptie ar contraveni principiului irevocabilitatii, adoptia depinzand, in principal, de vointa adoptatorului. 0 data ce se admite ca adoptarea unui copil dupa incheierea contractului de donate nu atrage revocarea, inseamna ca nici existenta unui copil adoptat anterior
356

donatiei nu impiedica revocarea in cazul nasterii unui copil ulterior incheierii contractului. Copilul adoptat nu este "copil sau descendent" in sensul art.836 C.civ.; copilul adoptat nu este vizat de text. In sfarsit, se mai pune problema (cel putin teoretic), ce efecte produce adoptia - in materia analizata - in raport cu parintele firesc al copilului adoptat de altul? Solutia depinde de felul adoptiei.- Daca adoptia este cu efecte depline, de la data incuviintarii ei inceteaza legaturile de rudenie dintre parintele firesc si copilul adoptat (art.79 C.fam. si art.1 si 21 din OUG nr.25/1997). In consecinta, daca acest parinte face o donatie dupa aceasta data si ulterior i se naste un copil, donatia se revoca in conditiile art.836 C.civ. (ca si cum donatorul ar fi avut un copil decedat - deci inexistent - la data donatiei). - Daca adoptia a fost cu efecte restranse (incuviintata inainte de intrarea in vigoare a OUG nr.25/1997), legaturile de rudenie dintre parintele firesc si copilul adoptat se pastreaza (art.75 C.fam.). In consecinta, pentru parintele firesc copilul adoptat este "existent"; donatia facuta de el nu se revoca pentru nasterea unui alt copil. 5. Efecte. Revocarea pentru survenienta de copil produce efecte retroactive de la data incheierii contractului de donatie. Deoarece donatia se desfiinteaza retroactiv, revocarea produce efecte nu numai impotriva donatarului si succesorilor sai (universali, cu titlu universal sau cu titlu particular) care au dobandit mortis causa, dar si in privinta tertilor dobanditori prin acte intre vii ai bunurilor daruite; resoluto iure dantis, resolvitur ius accipientis. Insa, potrivit regulilor generale, in cazul mobilelor tertul dobanditor de buna credinta va putea opune exceptia prevazuta de art. 1909-1910 C.civ., iar in cazul imobilelor uzucapiunea de 10-20 ani. Posesorul care nu indeplineste conditiile necesare poate invoca numai uzucapiunea de 30 de ani.
357

Daca donatia revocata pentru survenienta de copil era cu sarcini, revocarea nu se produce decat in limita folosului pur gratuit procurat donatarului. Fructele bunului sunt supuse restituirii numai din ziua cand s-a notificat donatarului nasterea copilului (art.838 C.civ.). Top of the Document (Capitolul VI/1 din bibliografie) 1. Cerintele legale pentru a putea mosteni: - capacitatea succesoral; - nedemnitatea succesoral.

Cerintele legale pentru a putea mosteni .Capacitatea succesorala.


Conditii pentru a putea mosteni. Care sunt persoanele care au capacitate succesorala Pt a putea succede trebuie neaparat ca persoana care succede sa existe in momentul deschiderii succesiunii. Rezulta ca orice persoana care exista in momentul deschiderii mostenirii are capacitate succesorala ,adica are capacitatea de a mostenii ,de a culege o succesiune . Dovada existentei in mom. deschiderii mostenirii incumba aceluia care pretinde dr asupra mostenirii si care poate sa fie mostenitorul in cauza dar si succesorii sai in drepturi in cazul in care mostenitorul a fost in viata la data deschiderii mostenirii si ulterior a decedat Dovada vizeza nu numai si nu atat existenta persoanei ,ci mai ales corelatia ei cu momentul mortii celui care lasa mostenirea . Persoanele care au capacitate succesorala sunt: a.Persoanele fizice in viata la data deschiderii succesiunii au capacitate succesorala fara deosebire de rasa ,nationalitate,origine etnica ,limba ,religie,sex,opinie,de apartenenta politica .de avere sau de origine sociala.. Dovada se face cu: - actele de stare civila ,pt. motenitorul n via -iar in caz de deces al mostenitorului care a fost in viata la data deschiderii mostenirii cu certificatul sau actul de deces sau hot jud definitiva
358

declarativa de moarte din care rezulta ca moartea mostenitorului a intervenit dupa deschiderea succesiunii b.Persoanele disparute au de asemenea cap succesorala -cel disparut este socotit a fi in viata daca nu a intervenit o hotrre judecatoreasca declarativa de moarte ramasa definitiva .Persoana are cap succesorala fiind prezumata de lege a fi in viata ,indiferent ca a intervenit sau nu o hot jud declarativa a disparitiei si indiferent de timpul care ar fi trecut de la disparitia persoanei .Insa capacitatea sa succesorala este numai provizorie ,definitiv andu-se prin reaparitia lui sau prin constantarea fizica a mortii lui ,intervenita dupa deschiderea mostenirii .Capacitatea sa succesorala se desfiinteaza daca se constata ca la data mortii celui care a lasat mostenirea nu mai exista ,astfel tot ce a primit va fi redestribuit mostenitorilor inlaturatii de la mostenire prin prezenta sa . c.Persoane concepute dar nenascute la data deschiderii succesiunii-cu toate ca existenta persoanei incepe din ziua nasterii, C.Civil recunoaste copilul din ziua conceperii lui .Rezulta ca legea ,in interesul copilului ,consacra expres capacitatea lui succesorala de la conceptiune cu conditia sa se nasca viu .Cel care pretinde mostenirea in numele copilului trebuie sa dovedeasaca cu orice mijloace de proba admise de lege data conceptiei copilului ,situarea acestei date inainte de deschiderea succesiunii si ca el sa nascut viu ,dasca aceste date sunt dovedite copilul se va putea bucura de dreptul la mostenire d.Persoanele juridice au capacitate de a dobandi -in virtutea testamentului lasat de defunct -bunurile mostenite de la data dobandirii personalitatii juridice in conditiile legii ,adica de la data inregistrarii sau actului de dispozitie care le infiinteaza sau de la data recunoasterii ori a autorizarii infiintarii lor sau de la data indeplinirii oricarei alte cerinte prevazute de lege .Insa legea recunoaste si persoanele juridice o capacitate de folosinta anticipata deci si capacitate succesorala anticipata ,de la data actului de infiintare in masura in care bunurile sunt necesare pt ca persoana juridica sa ia fiinta in mod valabil. Mentionam ca in cazul persoanelor juridice capacitatea succesorala nu depinde de durata existentei persoanei juridice dupa data deschiderii succesiunii . .Care sunt persoanele care nu au capacitate succesorala a.Persoanele fizice predecedate si persoanele juridice care au incetat sa aiba fiinta -deoarece au capacitate succesorala numai persoanele care au exista la data deschiderii succesiunii. Persoanele fizice predecedate si
359

persoanele juridice care au incetat sa aiba fiinta mai inainte de data deschiderii succesiunii nu mai au capacitate succesorala si deci nu vor putea mosteni.In cazul persoanei fizice insa partea din mostenire care s-ar fi cuvenit persoanei predecedate va putea fi culeasa -in cadrul mostenirii legale- de descendentii sai in conditiile prev de lege pt reprezentare succesorala b.Comorientii -in cazul in care mai multe persoane au murit in aceeasi imprejurare ,fara sa poata stabili daca una a supravietuit alteia,ele sunt socotite ca au murit deodata .Comorientii sunt persoanele care au decedat in aceeasi imprejurare si in astfel de conditii incat nu se poate stabili daca una a supravietuit alteia .Daca comorientii au mostenitori diferitii problema prezinta importanta ,ei nu au vocatie succesorala reciproca ,ci unilaterala . c.Persoanele decedate in acelasi timp(codecedatii)-singura solutie posibila este tot aceea a prezumtiei mortii concomitente ,cu consecinta lipsei capacitatii succesorale reciproce sau unilaterale ,legale sau testamentare . Top of the Document .Vocatia la mostenire Pentru ca o persoana fizica sau juridica ori statul sa aib dreptul de a culege, In tot sau in parte, mostenirea lsata de o persoan fizic decedata. nu este suficient ca persoana ce pretinde mostenirea s aib capacitate succesoral ci rnai este necesar ca ea s aib chemare la mostenire, fie In virtutea legii, fie In virtutea testamentului lsat de defunct. Vocatia succesoral generala si concret. Notiunea de vocatie (chemare) Ia rnostenire are un dublu Inteles. In sensul ei general ea desemneaz vocatia potential (eventual) a unor persoane de a culege mostenirea lsat de o alt persoan. Dar notiunea de vocatie succesorala are si un sens concret (vocatie efectiv, util), determinat prin devolutiunea succesoral, cu ajutorul creia se selecteaz, dintre persoanele cu vocatie succesoral generala, acele persoane care vor culege efectiv mostenirea lsat de defunct. Deci vocatia succesoral concret presupune dou conditii: una pozitiv. vocatia succesoral generala una negativa, persoana in cauz s nu fie Inlturat de Ia mostenire de un alt succesibil. chemat de lege In rang preferabil sau de un legatar. -mostenirea este legal In cazul In care transmiterea mostenirii are loc in temeiul legii Ia persoanele. In ordinea si In cotele determinate de lege.

360

Mostenirea legala intervine in toate cazurile in care defunctul nu a lsat testament. Enumerarea condiiilor. Pentru ca o persoan s poat venli Ia mostenire in temeiul Iegii trebuie sa aib in afara capacittii succesorale; ca o conditie general a dreptului Ia mostenire - vocatie succesoral legala, - s nu fie nedemn - si s nu tie inlturat de Ia mostenire (direct sau indirect) prin vointa testatorului Prin urmare, pentru ca o persoan sa poata mosteni In temeiul Iegii trebuie s Indeplineasc : - o conditie pozitiva (vocatie succesoral legala) - si doua conditii negative (sa nu fie nedemn si sa nu fie dezmostenit). In prezenta acestor conditii transrniterea mostenirii opereaza In virtutea Iegii din. Momentul deschiderii mostenirii. Vocatia legala generala institutia mostenirii este conceputa ca o mostenire de familie si numai in cazul mostenirii vacante masa succesorala este culeasa de stat. Sunt chemate la mostenire persoanele care sunt in legatura de familie cu defunctul ,pana la gradul al patrulea inclusiv si sotul supravietuitor. De aici avem principiul reciprocitatii vocatiei legale generale la mostenire =nu vizeaza statul ci materia mosteniri legale intre persoanele fizice .daca o persoana are vocatie succesorala legala generala la mostenirea lasata de o persoana ,at si aceasta din urma persoana are vocatie in raport cu prima. Acest principiu are si un aspect negativ daca o persoana nu are vocatie la mostenirea unei alte persosoane ,nici aceasta din urma nu are vocatie la mostenirea ei. Vocatia legal concret (efectiv, util). Dup cum am vzut, rudele cu vocatie succesoral legala generala nu sunt chemate toat impreun si deodat Ia motenire. Daca toate rudele cu vocatie generala ar fi chemate impreun si deodata Ia mostenire, "averile succesorale s-ar frmita In prti de o valoare neInsemnat, iar institutia mostenirii nu. ar mai putea Indeplini rosturile ei social-economic" Pentru a se. evita asemenea consecinte, in cadrul devolutiunii legale a mostenirii, legiuitorul a instituit o anumit ordine de chemare concret la mostenire a rudelor defunctului. Prin urrnare, pentru ca o persoan s fie chemata efectiv Ia mostenire in temeiul Iegii, deci sa aib vocatie legala concreta, nu este suficient s fac parte din categoria mostenitorilor legali,
361

cu vocatie generala, ci trebuie s mai fie Indeplinit si o conditie negativ, si anume,s nu fie Inlaturat de Ia mostenire de o alta persoan, cu vocatie general, dar chemat de lege in rang preferabil; deci care are si vocaie concret, utila. Pentru stabilirea ordinii de preferinta Intre rudele defunctului cu vocatie generala, legea foIosete doua criterii tehnico-juridice: clasa de mostenitori si gradul de rudenie, Cu ajutorul acestor criterii lega determin vocatia concreta Ia mostenire a rudelor defunctului, Top of the Document .Nedemnitatea succesoral. Caracterizare. definitie. trasaturi. Efecte Pentru ca o persoan sa poat veni la mostenire In temeiul Iegii, nu este suficient s aib vocatie succesorala, generala si concreta, fiind necesar sa indeplineasca si o conditie negativ si anume, sa nu fie nedemn de a rnosteni. Nedemnitatea (nevrednicia) succesoral este decaderea de drept a mostenitorului legal din drptul de a culege o mostenire determinata, inclusiv rezerva Ia care ar fi avut dreptul din aceast mostenire,. deorece s-a facut vinovat de o fapta grava fat de eel care las mostenirea sau fata de memoria acestuia, .Nedemnitatea succesoral, ca sanctiune civila, se caracterizeaz prin urmtoarele:. -a) se aplica numai in cazul svrsirii faptelor expres si limitativ prevzute de lege si numai In domeniul mostenirii legale, -b) opereaza de drept, cel care las mostenirea neputnd Inltura efectele ei prin iertarea nedemnului pentru fapta sa. -c) fiind o sanctiune se aplic si produce efecte doar in privinta autorului faptei. Fat de alte persoane chemate de lege Ia rnostenirea defunctului in nume propriu sau prin reprezentre ea poate produce efecte numai in mod exceptional. d) dorneniul de aplicare a sanctiunii nu poate fi extins Ia alte mosteniri, nedemnul fiind Inlaturat numai de Ia mostenirea persoanei fata de care a svrit faptele, e) sanctiunea ndemnittii find prevzut pentru fapte svrite cu vinovatie, mostenitorul trebuie sa fi actionat cu discernmnt, in lipsa discerninntului neputndu-se vorbi de vinovtie. EFECTE A.Efectele nedemnittii fat de nedemn. Deoarece titlul de mostenitor al nedemnului este desfiintat de Ia data deschiderii mostenirii. el nu va putea reclarna partea de mostenire ce i s-ar fi
362

cuvenit ca mostenitor legal, nici macar rezerva. Partea sa va fi culeasa de cei care ar fi venit Ia mostenire impreun cu el sau pe care il reprzenta. Prin urmare, Inlturarea de la mostenire a nedemnului va profita comostenitoriIor legali sau mostenitorilor legali subsecventi. Daca Inainte de constatarea nedemnitatii nedemnul a intrat in posesia bunurilor mostenirii, va fi obligat s le restituie (Impreuna cu productele dac este cazul) persoanelor Indreptatite, neavnd nici un ternei pentru a le retine. Restituira se face, in principiu, in natur, iar daca restituirea In natur nu este posibil pentru ca bunul supus restituirii a pierit - fie si fortuit, inclusiv din cauz de fort major - sau pentru c a fost instrainat (in tot sau in parte) ori pentru c a fost expropriat pentru cauz de utilitate public (art.41, alin.3 din Constitutie), nedemnul, considerat posesor de rea-credint si de drept pus in Intrziere de Ia data intrrii sale in folosinta bunurilor mostenirii va fi obligat sa plateasca despagubiri, respectiv indemnizatia de expropriere. In privinta fructelor - naturale. industriale sau civile (venituri) - nedemnul este privit, de asemenea, ca un posesor de rea-credinl de la data deschiderii succesiunii (art.657 C.civ), indiferent de data constatarii nedemnitatii si, in consecint, este obligat sa le restituie de Ia data folosirii bunurilor mostenirii. Restituirea fructelor se face In natura, iar dac nedemnul Ie-a consumat sau a neglijat s le perceap, va restitui valoarea lor. Pentru sumele Incasate de nedemn de Ia- debitorii mostenirii va fi obligat s plateasc dobnzi din ziua Incasanii Pe de alta parte Insa, si nedemnul va avea dreptul s i se Inapoieze sumele ce a platit pentru achitarea datoriilor mostenirii (cu dobnzi potrivit art.1088 C.civ.) si cheltuielile necesare si utile facute cu privire Ia bunurile din mostenire. inclusiv cheltuielile fcute sau munca depus pentru perceperea fructelor. In sfrsit, subliniem ca nedemnitatea produce efecte nurnai in privinta drepturilor succesorale. B.Efectele nedemnittii fata de descendentii nedemnului. Avnd In vedere dispozitiile art.658 C.civ, considerarn util sa distingem Intre efectele nedemnitatii fata de copiii nedernnului si fata de alti descendenti (nepoti, stranepoti etc). B1. Efectele nedemnitatii fat de copiii nedemnului. Potrivit art.658 C.civ., "copiii nedemnului viind Ia succesiune, In virtutea dreptului lor propriu, far ajutorul reprezentarii, nu sunt departati pentru greseaIa tatalui lor". Cu alte cuvinte, copiii nedemnului pot veni la mostenirea defunctului (bunicului lor) In nume propriu, dat nu si prin reprezentarea tatalui lor nedemn. Astlel, de exemplu, daca unicul fiu al
363

defunctului este nedemn, copilul sau va putea culege In nume propriu mostenirea lasata de bunic, intruct In lipsa de mostenitori de un grad mai apropiat, el este chemat Ia mostenire fara ajutorul reprezentarii cu inlaturarea de Ia mostenire a altor rude ale defunctului, In schimb, daca defunctul a avut doi copiii dintre care unul nedemn, copiii nedemnului nu vor putea mosteni dupa bunicul lor Dar nedemnitatea poate influenta si impartirea mostenirii in cazul pluralittatii de mostenitori nedemni si are au un numar inegal de copiii. De exempIu, daca ambii copii ai defunctului sunt nedemni si decedati la data deschiderii succesiunui, iar unul dintre ei a lasat un copil, celalalt doi copii, mostenirea se va imparti In trei parti egale B2. Efectele nedemnitatii fata de descendentii nedemnului care nu sunt copiii lui (nepoti, stranepoti etc.). Solutia adoptata de Codul civil In privinta copiilor nedemnului este, desigur, nedreapta, fiindca sanctiunea nedemnitatii ar trebui s produc efecte nurnai In privinta autorului sau autorilor faptei, nu si in privinta copiilor lor nevinovati. C.Efectele nedemnittii fata de terti : Teoria mostenitoru1ui aparent. Este posibil ca nedemnul, In perioada dintre deschiderea succesiunii si constatarea nedemnittii.s fi incheiat acte junidice cu terte persoane referitoare Ia bunurile mostenirii (acte de conservare, de administrare sau chiar de dispoziie). Care va fi soarta acestor acte? lntruct nedemnitatea desfiinteaz titlul de rnostenitor al nedemnului cu efect retroactiv, de Ia data deschiderii succesiunii, iar legea nu prevede nici o derogare in privinta actelor Incheiate de nedemn cu tertii, aceste acte vor fi desfiintate si ele cu efect retroactiv, De aceea, rigoarea principiului desfiintrii retroactive a actelor Incheiate de nedemn trebuie sa fie mult atenuat prin aplicarea altor principii, prevzute de lege sau recunoscute in literatura de specialitate si aplicate In practica judectoreasc. Top of the Document (capitolul VI?2 din bibliografie) DEVOLUIUNEA LEGAL A MOTENIRII 2. Devolutiunea legal a mostenirii: - principiile devolutiunii legale a mostenirii; - reprezentarea succesoral; - vocatia succesoral izvort din rudenie;
364

- drepturile succesorale ale sotului supravietuitor; - drepturile succesorale accesorii ale sotului supravietuitor; - dreptul statului asupra bunurilor mostenirii. Regulile generale aplicabile devoluiunii legale a motenirii Devoluiunea legal a motenirii se face, n principiu, atunci cnd defunctul nu a dispus de bunurile sale prin testament sau atunci cnd, dei a dispus prin testament, acesta este lipsit de efecte ntruct este nevalabil sau caduc. De aceea, ea se mai numete i motenire ab intestat (fr testament). Dreptul nostru admite coexistena motenirii legale i testamentare cu privire la una i aceeai motenire. Aa, de exemplu, n cazul n care exist motenitori rezervatari, dispuntorul nu poate face liberaliti (donaii i legate) dect n limitele cotitii disponibile a motenirii, rezerva fiind deferit rezervatarilor n virtutea legii. De asemenea, n cazul n care o persoan a dispus prin testament numai de o parte din patrimoniul su, restul patrimoniului succesoral va fi deferit celor n drept conform regulilor motenirii legale. Studierea devoluiunii legale a motenirii necesit analizarea criteriului i sferei persoanelor din rndul crora vor fi desemnai motenitorii (I), a principiilor generale de stabilire a persoanelor chemate efectiv la motenire i a excepiilor de la acestea(II) , precum i a reprezentrii succesorale (III). I. Criteriul i sfera persoanelor din rndul crora vor fi desemnai motenitorii. Pentru a se evita frmiarea excesiv a succesiunilor, legea a stabilit o anumit ordine de preferin n care rudele defunctului sunt chemate la motenirea legal a acestuia. Potrivit dispoziiilor art. 669-676 C. civ., rudele defunctului sunt ierarhizate n patru clase de motenitori, fiind chemate la motenire n aceast ordine: -clasa I clasa descendenilor n linie dreapt, este alctuit din copiii, nepoii, strnepoii etc. defunctului, fr limit de grad; -clasa II clasa ascendenilor i colateralilor privilegiai, cuprinde prinii defunctului, fraii i surorile defunctului, precum i pe descendenii frailor i surorilor pn la gradul al patrulea inclusiv; -clasa III clasa ascendenilor ordinari, include pe bunicii, strbunicii, strstrbunicii etc. defunctului, fr limit de grad; -clasa IV clasa colateralilor ordinari, cuprinde rudele n linie colateral ale defunctului pn la gradul patru inclusiv, altele dect cele din clasa a doua, i anume: unchii, mtuile (fraii i surorile prinilor), verii primari (copiii unchilor i mtuilor), fraii i surorile bunicilor defunctului. Conform dispoziiilor Legii nr.319/1944, soul supravieuitor al defunctului este chemat la motenire n concurs cu fiecare clas de motenitori.
365

Chemarea rudelor i a soului supravieuitor n aceast ordine la motenire se explic att prin afeciunea prezumat a defunctului fa de acetia, ct i prin ideea existenei unei obligaii morale i sociale a defunctului fa de cei apropiai. n cazul n care nu exist motenitori n grad succesibil n nici una din cele patru clase i nu exist nici so supravieuitor, iar defunctul nu a dispus n mod valabil de bunurile sale nici prin testament, motenirea este vacant i se cuvine statului n temeiul puterii sale suverane (art. 680 C. civ.). Top of the Document II. Principiile generale de stabilire a persoanelor chemate efectiv la motenire i excepiile de la acestea. Principiile de stabilire a persoanelor chemate efectiv la motenire sunt urmtoarele: -principiul prioritii clasei de motenitori n ordinea stabilit de lege ntre motenitorii fcnd parte din clase diferite (a); -principiul proximitii gradului de rudenie ntre motenitorii din aceeai clas (b) - i principiul mpririi motenirii n pri egale (pe capete) ntre rudele din aceeai clas i de acelai grad (c). a) Principiul prioritii clasei de motenitori n ordinea stabilit de lege ntre motenitorii din clase diferite. Codul civil a mprit rudele defunctului n patru clase de motenitori, chemndule la motenire n ordinea acestora. Astfel, dac exist motenitori n clasa nti care nu au renunat la motenire i care nu sunt nedemni, acetia nltur de la succesiune pe motenitorii din clasele subsecvente. Motenitorii din clasa a doua vin la succesiune doar dac nu exist motenitori din clasa nti sau dac acetia sunt renuntori sau nedemni, cei din clasa a treia doar dac nu sunt motenitori din primele dou clase i aa mai departe. Cnd exist motenitori cu vocaie succesoral din clase diferite, pentru chemarea efectiv la motenire esenial este criteriul ordinului clasei, iar nu acela al gradului de rudenie cu defunctul. Aa, de exemplu, nepotul de fiu al defunctului, rud de gradul doi, motenitor fcnd parte din clasa nti, nltur de la motenire pe tatl defunctului, motenitor din clasa a doua, dei acesta din urm este rud de gradul nti. Prin derogare de la aceast regul, conform dispoziiilor art. 1 din Legea nr. 319/1944, soul supravieuitor vine la motenire n concurs cu fiecare clas de motenitori. El nici nu nltur, dar nici nu este nlturat de la motenire de nici o clas de motenitori.

366

b). Principiul proximitii gradului de rudenie cu defunctul ntre motenitorii din aceeai clas. Principiul prioritii clasei de motenitori este completat de principiul proximitii gradului de rudenie, conform cruia, n cadrul aceleiai clase, rudele n grad mai apropiat cu defunctul nltur rudele n grad mai ndeprtat. Aa, de exemplu, fiul defunctului i nepotul de fiu al defunctului sunt ambii motenitori din clasa nti, dar la motenirea legal a acestuia nu vor veni amndoi, ci doar fiul defunctului, rud de gradul nti, care nltur de la motenire pe nepotul de fiu al defunctului, rud de gradul doi. Tot astfel, unchiul defunctului, frate al unuia dintre prinii acestuia, rud de gradul trei, nltur de la motenire pe vrul primar al defunctului, rud de gradul patru, dei ambii fac parte din clasa a patra de motenitori. Principiul proximitii gradului de rudenie cu defunctul ntre rudele din aceeai clas de motenitori cunoate dou excepii: - n clasa a doua de motenitori, conform dispoziiilor art. 671 i 673 C. civ., prinii defunctului, rude de gradul nti, vin la motenire mpreun cu colateralii privilegiai, care pot fi rude de gradul doi (fraii defunctului), trei (nepoii de frate ai defunctului) sau patru (strnepoii de frate ai defunctului); - reprezentarea succesoral, care permite unei rude n grad mai ndeprtat cu defunctul s urce n locul i gradul unui ascendent predecedat s moteneasc n locul acestuia, constituie i ea o excepie de la regula mai sus menionat1. c). Principiul mpririi motenirii n pri egale (pe capete) ntre rudele din aceeai clas i de acelai grad. n cazul n care la motenire vin mai muli motenitori din aceeai clas i acelai grad de rudenie cu defunctul, motenirea se mparte pe capete, adic n attea pri egale ci motenitori sunt (art. 669, 670, 674 i 675 C. civ.). De exemplu, dac la motenire vin trei fii ai defunctului, acetia vor mpri motenirea n trei pri egale, iar dac vin doi frai ai defunctului acetia vor primi fiecare cte o jumtate din motenire. De la acest principiu exist o excepie, i anume, cazul n care la motenirea defunctului sunt chemai frai i surori care nu au aceeai prini, situaie n care mprirea motenirii se va face pe linii, fraii consangvini (care au comun doar tatl, mamele fiind diferite) i uterini (care au comun doar mama, taii fiind diferii) culegnd motenirea fratelui lor decedat doar pe linia (jumtatea) printelui comun (patern sau matern, dup caz), pe care o mpart ntre ei n pri egale, n funcie de numrul frailor rmai n via n fiecare din aceste linii, numai fraii buni cu defunctul (care au aceeai prini) culegnd motenirea att pe linie patern, ct i matern, deci mai mult dect fiecare frate consagvin sau uterin n parte (art.674 C. civ.).
367

Top of the Document Reprezentarea succesoral 1. Noiune. Reprezentarea succesoral este instituia care permite anumitor motenitori legali (descendenilor n linie dreapt i descendenilor frailor i surorilor defunctului) s urce n locul i gradul unui ascendent decedat anterior deschiderii succesiunii, pentru a culege n locul acestuia partea ce i s-ar fi cuvenit din motenire dac ar fi fost n via. Ascendentul predecedat se numete reprezentat, iar motenitorul care vine la motenire prin reprezentare reprezentant. 2. Fundamentul reprezentrii se regsete, pe de o parte, n ideea de a sustrage devoluiunea succesoral hazardului unei cronologii accidentale a deceselor, contrare celei fireti (copiii care decedeaz naintea prinilor), iar pe de alt parte n asigurarea respectului egalitii tulpinilor, pornind de la ideea c afeciunea lui de cujus fa de succesorii si ca i sentimentul de datorie fa de familie nu se apreciaz individual (pentru fiecare succesor n parte), ci fa de tulpina pe care fiecare dintre acetia o formeaz mpreun cu descendenii lor. 3. Domeniul reprezentrii. Potrivit Codului civil romn, reprezentarea succesoral este permis numai (a) n cazul descendenilor n linie dreapt ai defunctului (art. 665) i (b) n cazul descendenilor colateralilor privilegiai (art. 666 C. civ.). Problema reprezentrii succesorale nu se poate pune, aadar, n cazul ascendenilor privilegiai, a ascendenilor ordinari, a colateralilor ordinari i nici a soului supravieuitor. a). Reprezentarea n cazul descendenilor n linie dreapt. Potrivit dispoziiilor art. 665 alin. l C. civ., reprezentarea se ntinde nemrginit n linie direct descendent. Aceasta nseamn c, n linie direct descendent, reprezentarea opereaz indiferent de gradul de rudenie al reprezentantului cu defunctul. Astfel, un nepot de fiu, rud de gradul doi cu defunctul poate moteni partea printelui su predecedat, fiu al defunctului, n concurs cu unchiul su (fiul defunctului) rmas n via. De asemenea, un strnepot de fiu, rud de gradul trei cu defunctul, poate moteni pe strbunicul su alturi de un fiu al defunctului rmas n via, dac pe tulpina pe care o reprezint sunt ntrunite condiiile reprezentrii din grad n grad ntre el i bunicul su pe care l reprezint la motenirea strbunicului su.Tot astfel, un trstrnepot poate moteni prin reprezentare pe str-strbunicul su i aa mai departe. Pentru a opera reprezentarea n asemenea cazuri este ns necesar ca n fiecare grad intermediar prin care trebuie s treac reprezentantul pentru a ajunge n locul i gradul reprezentatului s fie

368

ntrunite condiiile cerute de lege, reprezentarea neputnd opera per saltum sau omisso medio. Dac nsi raiunea de a fi a reprezentrii este aceea de a pstra egalitatea ntre tulpini, rezult c aceasta nu poate opera dect dac exist mai multe tulpini, iar nu i n cazul n care exist una singur. b). Reprezentarea n cazul descendenilor colateralilor privilegiai. Potrivit dispoziiilor art. 666 C. civ., n linie colateral, reprezentarea este admis n privina copiilor i descendenilor frailor sau surorilor defunctului, vie ei la succesiunea sa n concurs cu unchi sau mtu, ntmple-se ca toi fraii i surorile defunctului, fiind mori mai dinainte, succesiunea s se gseasc trecut la descendenii lor, n grade egale sau neegale. Aadar, pentru descendenii frailor i surorilor defunctului pn la gradul patru inclusiv (nepoi i strnepoi) reprezentarea opereaz n condiii similare celor ale descendenilor defunctului. Reprezentarea n linie colateral produce efecte att n cazul descendenilor frailor i surorilor buni (bune) care au comuni ambii prini -, ct i n cazul celor consngeni sau uterini care au comun cu defunctul doar un singur printe, fie tatl, fie mama -, cu precizarea c reprezentanii acestora din urm nu pot moteni mai mult dect poate moteni reprezentatul n locul i gradul cruia vin la motenire, adic fie numai n linie matern, fie numai n linie patern. 4. Condiiile reprezentrii. Reprezentarea necesit ntrunirea anumitor condiii att n persoana reprezentatului (a), ct i n persoana reprezentantului. a). Condiiile cerute n persoana reprezentatului. Reprezentatul, pe de o parte, trebuie s fie predecedat lui de cujus (1), iar pe de alt parte s fi avut chemare efectiv la motenire dac ar fi fost n via (2). 1. Reprezentatul s fie predecedat lui de cujus. Reprezentarea presupune ntotdeauna ca reprezentatul s fi decedat naintea deschiderii succesiunii, cci, aa cum prevede art. 668 alin.1 C. civ., nu se reprezint dect persoanele moarte. Aceasta nseamn c persoanele care renun la motenire sau care, n via fiind, sunt nedemne fa de defunct nu pot fi reprezentate (art. 658 i 698 fraza I C. civ.). n schimb, descendenii renuntorilor sau nedemnilor pot moteni n nume propriu, dac nu exist motenitori n rang preferabil. De pild, dac defunctul D las la moartea sa doi fii, A i B, ambii renuntori, iar A are doi fii, A1 i A2, iar B un fiu, B1, cei trei nepoi ai defunctului, A1, A2 i B1, vor veni la motenirea bunicului lor n nume propriu, fiecruia revenindu-i cte 1/3 din succesiune ntruct persoanele disprute sunt socotite n via atta timp ct nu a

369

intervenit o hotrre judectoreasc definitiv declarativ de moarte (art. 19 din Decretul nr. 31/1954), acestea nu pot fi reprezentate. Dup declararea judectoreasc a morii, n funcie de data stabilit ca fiind cea a decesului, se va admite sau nu reprezentarea, conform regulilor de drept comun. n cazul comorienilor, se prezum c acetia au decedat n acelai moment, orice stabilire a unei ordini a deceselor fiind nu numai arbitrar, ci chiar contrar att reglementrii legale n materie, ct i definiiei instituiei. Nici unul dintre comorieni nu poate veni la motenirea celuilalt, nici n nume propriu, nici prin reprezentare, ntruct motenirea fiecruia se va deferi propriilor motenitori, ca i cnd cellalt nu ar fi existat. 2. Reprezentatul s fi avut chemare efectiv la motenirea lui de cujus dac ar fi fost n via Pentru ca reprezentarea s-i poat produce efectele este necesar ca reprezentatul s fi avut aptitudinea de a-l fi motenit efectiv pe de cujus dac ar fi fost n via la data deschiderii motenirii. Astfel, nedemnul, chiar predecedat lui de cujus, nu poate fi reprezentat de descendenii si. De asemenea, innd seama de faptul c motenitorul care renun la motenire este considerat c nu a fost niciodat erede (art. 696 C. civ.), eredele renuntor nu poate fi reprezentat niciodat (art. 698 fraza I C. civ.). Motenitorii legali nerezervatari, cum este cazul frailor i surorilor defunctului, care au fost exheredai total nu pot fi reprezentai de descendenii lor ntruct ca urmare a exheredrii au fost lipsii de aptitudinea de a-l moteni pe defunct. b). Condiiile cerute n persoana reprezentantului. Venind la motenirea lui de cujus, reprezentantul urc prin voina legii n locul reprezentatului, dar motenete pentru sine, iar nu pentru reprezentat. De aici decurge consecina c, pe de o parte, reprezentantul trebuie s aib aptitudinea de a-l putea moteni pe defunct (1), dar nu i pentru a-l moteni pe reprezentat (2). 1. Reprezentantul trebuie s aib aptitudinea de a-l moteni pe defunct. n acest sens, reprezentantul trebuie s fie n via sau cel puin conceput la data deschiderii motenirii, s nu fie renuntor sau nedemn fa de de cujus i s aib vocaie proprie la motenirea celui decedat. Aceast cerin se explic prin faptul c reprezentantul care motenete prin reprezentarea unui ascendent predecedat culege succesiunea lui de cujus ca un drept propriu, iar nu ca pe unul care ar fi aparinut reprezentatului i i-ar fi fost transmis lui de ctre acesta pe cale succesoral. 2. Aptitudinea reprezentantului de a culege motenirea celui reprezentat este indiferent. Cu alte cuvinte, reprezentantul poate veni la motenire prin reprezentare chiar dac este nedemn fa de reprezentat sau dac a renunat

370

la motenirea acestuia. De asemenea, exheredarea reprezentantului nerezervatar de ctre reprezentat, adic ndeprtarea sa de la motenirea reprezentatului prin voina acestuia din urm, nu afecteaz nici ea reprezentarea. Doctrina explic aceasta prin faptul c reprezentantul dobndete drepturi succesorale direct de la defunct prin efectul legii (reprezentrii), iar nu de la reprezentat; drepturile succesorale ale reprezentantului nu tranziteaz nici un moment patrimoniul reprezentatului nainte de a ajunge la reprezentant. 5. Efectele reprezentrii. Reprezentarea succesoral produce efecte constnd n plasarea reprezentantului n locul reprezentatului (A) i imprirea succesiunii pe tulpini (B). n cazul n care sunt ntrunite condiiile cerute de lege, reprezentarea opereaz de drept (C). A. Plasarea reprezentantului n locul reprezentatului Ca efect al reprezentrii, reprezentantul va fi plasat n locul reprezentatului, culegnd partea ce ar fi revenit acestuia din motenire dac ar fi fost n via. Reprezentarea permite aadar reprezentantului s se prevaleze de rangul celui reprezentat, motenind ceea ce i-ar fi revenit acestuia din motenire dac ar fi fost n via, ns pentru sine, iar nu pentru reprezentat. B. mprirea motenirii pe tulpini Exist un efect principal al mpririi motenirii pe tulpini (a) i unele efecte secundare ale aceleiai mpriri (b). i. Efectul principal al mpririi motenirii pe tulpini. Motenirea se va mpri n attea pri ci copii (descendeni de rangul nti) sau frai i surori a avut defunctul, care vin efectiv la motenire sau care, fiind predecedai, sunt reprezentai de descendenii lor, iar nu pe capete, indiferent dac motenitorii care culeg succesiunea sunt n grade diferite sau egale de rudenie cu defunctul. mprirea pe tulpini a motenirii are drept consecin fie derogarea de la principiul proximitii gradului de rudenie ntre motenitorii din aceeai clas,fie derogarea de la principiul mpririi pe capete (n pri egale) a motenirii ntre succesorii fcnd parte din aceeai clas i avnd acelai grad de rudenie, fie de la ambele principii n acelai timp. n interiorul fiecrei tulpini partajul prii ce revine acesteia se va face pe capete (n funcie de numrul motenitorilor fcnd parte din aceasta), afar de cazul n care unul dintre descendenii tulpinii celui reprezentat ar fi la rndul su predecedat. n acest din urm caz, dac sunt ntrunite condiiile reprezentrii, se va proceda la un nou mprire pe tulpini ntre ramurile (sub-tulpinile) tulpinii respective. ii. Efectele secundare ale mpririi motenirii pe tulpini. mprirea pe tulpini a motenirii are i unele efecte secundare, cum sunt:

371

- n caz de renunare la motenire a unuia dintre reprezentani, partea acestuia din motenire (att activ, ct i pasiv) va reveni motenitorilor care fac parte din aceeai tulpin cu acesta, iar nu tuturor motenitorilor; - n cazul n care exist obligaia de raport, reprezentantul inut la aceasta trebuie s raporteze nu numai donaiile pe cere le-a primit el de la defunct fr scutire de raport, ci i donaiile nescutite de raport pe care le-a primit reprezentatul de la defunct; - calculul rezervei descendenilor defunctului (fraii i surorile defunctului precum i descendenii acestora nu sunt motenitori rezervatari) se va face n funcie de numrul tulpinilor, iar nu n funcie de numrul lor. C. Reprezentarea opereaz de drept Conform dispoziiilor art. 686 C. civ., nimeni nu este obligat de a face acceptarea unei moteniri ce i se cuvine. Prin urmare, orice succesibil este liber s accepte sau nu o motenire, dup cum crede de cuviin. Odat ns acceptat motenirea, reprezentarea succesoral opereaz de drept, adic n temeiul legii, fr a fi necesar vreo manifestare de voin din partea reprezentantului. Reprezentarea succesoral opereaz doar n cadrul motenirii legale, nu i a celei testamentare sau a celei convenionale. Top of the Document VOCATIA SUCCESORAL IZVORT DIN RUDENIE I. Clasa nti de motenitori a descendenilor 1. Componen. Primele rude ale defunctului chemate de lege la motenire sunt descendenii acestuia (art. 669 C. civ.). n aceast categorie intr copiii (fiii i fiicele) defunctului i urmaii acestora la infinit, indiferent dac s-au nscut din cstorie sau dinafara cstoriei. De asemenea, n clasa descendenilor sunt inclui i copiii adoptai de defunct. 2. nlturarea de la motenire a celorlalte clase. Potrivit principiului prioritii clasei de motenitori (supra nr. 46), descendenii fiind inclui n clasa nti de motenitori nltur de la motenire pe motenitorii din clasele subsecvente. Soul supravieuitor, care nu face parte din nici o clas de motenitori, vine la motenire n concurs cu fiecare dintre acestea, inclusiv cu 3. clasa nti, avnd drepturi succesorale proprii (art. 1 lit.a din Legea nr. 319/1944). 3. Repartizarea motenirii ntre descendeni. Descendenii sunt chemai la motenire n ordinea gradului de rudenie cu defunctul, astfel nct descendenii n grad mai apropiat nltur de la motenire pe descendenii n grad mai ndeprtat. De exemplu, fiul defunctului, rud de gradul nti, nltur de la motenire pe nepotul acestuia, rud de gradul doi. Descendenii de acelai grad chemai la motenire n nume propriu mpart
372

motenirea pe capete, adic n pri egale. Atunci cnd sunt ntrunite condiiile reprezentrii succesorale, motenirea se mparte pe tulpini, astfel nct, prin derogare de la regulile menionate mai sus, pe de o parte, pot veni la motenire descendeni de grade diferite de rudenie cu defunctul, iar pe de alt parte este posibil ca descendeni rude de acelai grad cu defunctul s primeasc din motenire cote diferite, iar nu egale. 4. Descendenii n concurs cu soul supravieuitor al defunctului. Dac descenenii vin la motenire n concurs cu soul supravieuitor, cota de motenire legal revenind acestuia se va calcula n raport cu ntreaga motenire, iar restul se va mpri ntre descendeni conform regulilor menionate mai sus. 5. Caracterele juridice ale dreptului de motenire legal al descendenilor. Descendenii defunctului sunt motenitori rezervatari, ceea ce nseamn c defunctul nu poate dispune prin liberaliti (donaii i legate) dect n limitele cotitii disponibile a motenirii, rezerva revenindu-le de drept (art. 841 i 842 C. civ.). De asemenea, descendenii defunctului sunt motenitori sezinari, ceea ce nseamn c au dreptul de a intra n stpnirea motenirii fr a fi necesare ndeplinirea unor verificri sau formaliti prealabile (art. 653 alin.1 C. civ.). n cazul n care la motenire vin doi sau mai muli descendeni ai defunctului, ori unul sau mai muli descendeni i soul supravieuitor al defunctului, ntre acetia funcioneaz obligaia de raport, adic de a aduce la masa succesoral pentru a fi mprite ntre ei donaiile primite direct sau indirect de la defunct, afar de cazul n care donaia s-a fcut cu scutire de raport (art. 751 C. civ. i art. 3 din Legea nr. 319/1944). Top of the Document II. Clasa a doua de motenitori a ascendenilor i colateralilor privilegiai 1. Componen. Aceast clas de motenitori este una mixt, care cuprinde pe prinii, pe fraii i surorile defunctului i descendenii acestora pn la gradul patru inclusiv. Ea se numete clasa ascendenilor i colateralilor privilegiai ntruct acetia sunt preferai altor ascendeni i colaterali ai defunctului, numii ordinari, care fac parte din clasele subsecvente de motenitori. 2. Ascendenii privilegiai. Prinii defunctului. Prinii defunctului sunt chemai la motenirea acestuia indiferent de faptul dac de cujus s-a nscut din cstorie sau dinafara cstoriei. De asemenea, categoria ascendenilor privilegiai include i pe adoptatorii defunctului, indiferent dac adopia este cu efecte depline sau cu efecte restrnse. ntruct n cazul adopiei cu efecte restrnse adoptatul pstreaz legturile de rudenie cu prinii si fireti,
373

rezult c la motenirea sa au vocaie legal att adoptatorul, ct i prinii fireti. 3. Cazul n care sunt chemai la motenire. Ascendenii privilegiai, ca i colateralii privilegiai mpreun cu care alctuiesc clasa a doua de motenitori, sunt chemai la succesiune doar n lipsa motenitorilor din clasa nti (a descendenilor) sau n cazul n care acetia sunt renuntori sau nedemni. Repartizarea motenirii. Repartizarea motenirii se face diferit, dup cum ascendenii privilegiai vin singuri la motenire (a), mpreun cu colateralii privilegiai (b) sau n concurs cu soul supravieuitor al defunctului (c). 1) Ascendenii privilegiai vin singuri la motenire. n acest caz, conform principiului egalitii ntre rudele din aceeai clas i acelai grad de rudenie cu defunctul, dac la succesiune sunt chemai ambii prini, motenirea se va mpri n pri egale (pe capete) ntre acetia (art. 670 alin. 2 C. civ.), iar dac este chemat un singur printe, motenirea va reveni n ntregime acestuia. Dac defunctul a fost adoptat cu efecte restrnse, la motenirea sa vin att prinii buni, ct i cei adoptivi. Atunci cnd la motenire vin att mama bun i mama adoptiv, ct i tatl bun i tatl adoptiv, motenirea se va mpri ntre cei patru prini conform regulilor de mai sus. 2) Ascendenii privilegiai vin la motenire mpreun cu colateralii privilegiai. n cazul n care defunctul las att ascendeni privilegiai, ct i colaterali privilegiai, succesori care formeaz mpreun clasa a doua de motenitori, succesiunea se mparte diferit, dup cum la motenire vine unul sau mai muli ascendeni privilegiai. Astfel, atunci cnd la motenire vine un singur printe, acesta va primi 1/4 din motenire, restul de 3/4 revenind colateralilor privilegiai, indiferent de numrul acestora, care o vor mpri ntre ei n pri egale sau pe tulpini, iar dac la motenire vin tatl i mama defunctului, acetia vor primi 1/2 din motenire, mprind-o ntre ei n pri egale (pe capete), restul de 1/2 revenind colateralilor privilegiai, care o vor mpri ntre ei n pri egale sau pe tulpini (art.671 i 673 C. civ.). 3) Ascendenii privilegiai vin la motenire n concurs cu soul supravieuitor. n acest caz, cota legal a soului supravieuitor (art. 1 lit.b i c din Legea nr. 319/1944) se va deduce din ntreaga motenire, iar cu privire la restul rmas dup aceast operaiune se vor aplica regulile menionate mai sus la literele a i b. 4. Caracterele juridice ale dreptului de motenire legal al ascendenilor privilegiai. n cazul ascendenilor privilegiai nu se poate pune problema reprezentrii succesorale, motiv pentru care acetia nu pot veni la motenire
374

dect n nume propriu. De asemenea, ascendenii privilegiai nu au obligaia de a raporta donaiile primite de la defunct n timpul vieii acestuia. n schimb, asemenea descendenilor defunctului, ascendenii privilegiai sunt motenitori rezervatari i sezinari. 5. Colateralii privilegiai. Fraii i surorile defunctului i descendenii acestora. n categoria colateralilor privilegiai se includ fraii i surorile defunctului, precum i descendenii acestora pn la gradul patru de rudenie cu defunctul inclusiv, adic nepoii i strnepoii de frate (sor). Este indiferent dac rudenia rezult din cstorie sau dinafara cstoriei. Sunt colaterali privilegiai att fraii buni (nscui din aceeai prini), ct i fraii consngeni (consangvini) (care au acelai tat, dar mame diferite) i uterini (care au aceeai mam, dar tai diferii). n schimb, nu intr n aceast categorie fraii vitregi, ai cror prini sunt cstorii, dar care nu au nici un printe comun. Rudenia colateralilor privilegiai poate rezulta i din adopia cu efecte depline, cum se ntmpl, de pild, n cazul n care un copil este adoptat de o familie (so i soie) care copii fireti sau ali adoptai cu efecte depline. n cazul adopiei cu efecte restrnse, adoptatul devine rud cu adoptatorul, dar nu i cu rudele acestuia, astfel nct motenirea n linie colateral a celui adoptat este exclus fa de colateralii privilegiai ai adoptatorului, rmnnd ns posibil fa de rudele sale fireti, cu care pstreaz legturile de rudenie. 6. Cazul n care sunt chemai la motenire. Ca i ascendenii privilegiai, mpreun cu care alctuiesc clasa a doua de motenitori, colateralii privilegiai sunt chemai la motenirea legal a defunctului dac nu exist motenitori din clasa nti sau dac acetia sunt renuntori sau nedemni. Dac vin la motenire, colateralii privilegiai nltur de la motenirea legal a defunctului pe succesorii din clasele subsecvente (art. 672 C. civ.). 7. Repartizarea motenirii ntre colateralii privilegiai care provin din aceeai prini. n acest caz, trebuie fcut distincie ntre situaia n care motenirea se mparte doar ntre colateralii privilegiai (a), situaia n care motenirea se mparte ntre acetia i ascendenii privilegiai (b) i situaia n care vin la motenire n concurs cu soul supravieuitor (c). 1) Colateralii privilegiai vin singuri la motenire. Colateralii privilegiai care vin singuri la motenirea defunctului mpart ntre ei succesiunea n pri egale (pe capete), dac vin la motenire n nume propriu, sau pe tulpini (subtulpini), dac vin la motenire prin reprezentare. 2) Colateralii privilegiai vin la motenire mpreun cu ascendenii privilegiai.
375

Colateralilor privilegiai le revine din motenire o cot de 3/4, atunci cnd vin la succesiune n concurs cu un singur ascendent privilegiat, sau o cot de 1/2, atunci cnd vin la motenire n concurs cu doi sau mai muli ascendeni privilegiai (art. 672 i 673 C. civ.). 3) Colateralii privilegiai vin la motenire n concurs cu soul supravieuitor. n acest caz, ca i n cazul ascendenilor privilegiai, cota soului supravieuitor (art.1 lit.b i c din Legea nr. 319/1944) se va deduce din ntreaga motenire, iar restul se va mpri conform regulilor menionate mai sus. 8. Repartizarea motenirii ntre colateralii privilegiai care provin din prini diferii. mprirea pe linii a motenirii. Conform dispoziiilor art.674 C. civ., n cazul n care la motenire vin frai i surori din prini diferii, motenirea se mparte pe dou linii, matern i patern. Fraii uterini vor moteni numai pe linie matern, iar fraii consngeni vor moteni numai pe linie patern. Fraii buni vor moteni n ambele linii. mprirea pe linii a motenirii opereaz numai n cazul n care la motenire vin efectiv frai i surori din categorii diferite (uterini cu consngeni; consngeni cu frai buni; uterini cu consngeni i frai buni; sau uterini cu frai buni), iar nu i atunci cnd la motenire vin frai din aceeai categorie (toi uterini sau toi consngeni), caz n care motenirea se va repartiza dup regulile menionatemai sus . De asemenea, aa cum rezult din dispoziiile art. 672, 673 i 674 C. civ., mprirea pe linii a motenirii se realizeaz nu numai atunci cnd vin la motenire fraii i surorile defunctului n nume propriu, ci i atunci cnd succesiunea revine descendenilor acestora, att n nume propriu ct i prin reprezentare. 9. Caracterele juridice ale dreptului la motenire legal al colateralilor privilegiai Colateralii privilegiai pot fi reprezentai la motenire de descendenii lor. Ei nu sunt rezervatari, nu beneficiaz de sezin i nu datoreaz raportul donaiilor. Top of the Document III. Clasa a treia de motenitori a ascendenilor ordinari 1. Componen. Aceast clas include pe ceilali ascendeni ai defunctului, alii dect prinii, care fac parte din clasa ascendenilor privilegiai. Ea cuprinde aadar pe bunicii, strbunicii, str-strbunicii defunctului etc. la infinit.

376

2. Cazul n care sunt chemai la motenire. Ascendenii ordinari vin la motenire doar n cazul n care nu exist motenitori din primele dou clase sau atunci cnd exist asemenea motenitori, dar acetia sunt renuntori sau nedemni. 3. Repartizarea motenirii ntre ascendenii ordinari. ntre ascendenii ordinari motenirea se mparte conform principiilor proximitii gradului de rudenie i al mpririi pe capete ntre rudele de acelai grad. Astfel, de exemplu, dac defunctul las la moartea sa doi bunici i un strbunic, motenirea va reveni celor doi bunici, rude de gradul doi cu defunctul, care o vor mpri ntre ei n pri egale, strbunicul defunctului, rud de gradul trei, fiind nlturat de la motenire. Dac la motenirea defunctului vine i soul supravieuitor, acesta va primi cota prevzut la art. 1 lit.d din Legea 319/1943 raportat la ntreaga motenire, restul mprindu-se ntre ascendenii ordinari conform regulilor de mai sus. 4. Caracterele juridice ale dreptului la motenire legal al ascendenilor ordinari. Ascendenii ordinari pot veni la motenire numai n nume propriu, reprezentarea succesoral fiind exclus n cazul lor. Ei nu sunt motenitori rezervatari i nu au obligaia de raport al donaiilor. n schimb, ntruct ascendenii ordinari sunt rude n linie direct cu defunctul, sunt motenitori sezinari. Top of the Document IV. Clasa a patra de motenitori a colateralilor ordinari 1. Componen. Aceast clas cuprinde pe unchii, mtuile, verii primari, precum i pe fraii i surorile bunicilor defunctului. n cazul adopiei cu efecte restrnse, adoptatul nu poate moteni n linie colateral pe rudele defunctului ntruct nu devine rud dect cu adoptatorul, iar nu i cu rudele acestuia; pstreaz n schimb legturile de rudenie cu rudele sale fireti pe care le poate moteni n linie colateral. n linie colateral, aa cum am vzut, motenirea este posibil pn la gradul patru de rudenie inclusiv. 2. Cazul n care vin la motenire. Colateralii ordinari vin la motenire doar dac nu sunt motenitori n primele trei clase sau dac exist asemenea motenitori, dar acetia sunt renuntori sau nedemni. 3. Repartizarea motenirii ntre colateralii ordinari. ntre colateralii ordinari motenirea se mparte conform principiilor proximitii gradului de rudenie i al mpririi pe capete ntre rudele de acelai grad. Astfel, de exemplu, dac la moartea lui de cujus rmn n via doi unchi, trei veri primari i un frate al bunicului su, motenirea va reveni celor doi unchi, rude de gradul trei cu defunctul, care o vor mpri n pri egale ntre ei, cei

377

trei veri primari i fratele bunicului fiind nlturai de la motenire ntruct sunt rude de gradul patru cu defunctul. Este de menionat faptul c n cazul colateralilor ordinari nu opereaz mprirea pe linii a motenirii, aa cum se ntmpl n cazul frailor i surorilor defunctului care provin din prini diferii. Dac la motenire colateralii ordinari vin n concurs cu soul supravieuitor, acesta din urm va primi din motenire cota prevzut la art. 1 lit.d din Legea nr. 319/1944, restul mprindu-se ntre colateralii ordinari conform regulilor de mai sus. 4. Caracterele juridice ale dreptului la motenire al colateralilor ordinari. Colateralii ordinari pot veni la motenire numai n nume propriu, iar nu i prin reprezentare. Ei nu sunt nici motenitori rezervatari, nici sezinari i nu datoreaz nici raportul donaiilor. Top of the Document DREPTURILE SUCCESORALE ALE SOULUI SUPRAVIEUITOR N CADRUL MOTENIRII LEGALE 1. Condiiile cerute de lege soului supravieuitor pentru a putea moteni. Ca orice succesor, pentru a putea moteni, soul supravieuitor trebuie s ntruneasc condiiile generale cerute de lege pentru a putea moteni. De asemenea, el trebuie s aib calitatea de so al defunctului la data deschiderii succesiunii. n caz de divor, cstoria este desfcut din ziua cnd hotrrea de divor va rmne irevocabil (art. 39 alin.1 C. fam.). Pn la aceast dat cstoria este n fiin, astfel nct dac, de pild, unul dintre soi decedeaz dup pronunarea divorului n prim instan, cellalt so l motenete, cstoria nefiind nc desfcut n sensul dispoziiilor legale mai sus citate. Legea nr. 319/1944 confer soului supravieuitor: drepturi de motenire proprii n concurs cu fiecare clas de motenitori ( 1); un drept special de motenire asupra mobilelor i obiectelor aparinnd gospodriei casnice, precum i asupra darurilor de nunt ( 2); un drept temporar de abitaie asupra casei de locuit ( 3). 2. Drepturile de motenire proprii ale soului supravieuitor n concurs cu fiecare clas de motenitori. Soul supravieuitor nu face parte din nici o clas de motenitori, dar el are drepturi succesorale proprii n concurs cu fiecare dintre acestea. Potrivit art. 1 din Legea nr. 319/1944, soului supravieuitor i revine: a) n concurs cu descendenii defunctului, indiferent de gradul de rudenie cu defunctul i de numrul acestora, 1/4 din motenire; b) n concurs cu ascendenii privilegiai i colateralii privilegiai ai defunctului, atunci cnd vin mpreun la motenire, indiferent de numrul acestora, 1/3 din motenire;
378

c) n concurs fie doar cu prinii defunctului sau unul dintre acetia, fie doar cu fraii sau surorile defunctului ori descendenii acestora, indiferent de numrul lor, 1/2 din motenire; d) n concurs cu ascendenii ordinari (motenitorii din clasa a treia) sau cu colateralii ordinari (motenitorii din clasa a patra), n ambele cazuri, indiferent de numrul acestora, 3/4 din motenire; e) n ipoteza n care nu exist motenitori legali n nici una din cele patru clase i nu exist nici motenitori testamentari, soul supravieuitor va culege ntreaga motenire. n caz de bigamie, cota-parte calculat conform regulilor de mai sus va fi mprit ntre soii supravieuitori de bun-credin, nefiind de conceput ca fiecare dintre acetia s beneficieze integral de cota cuvenit soului supravieuitor. 3. Imputarea cotei soului supravieuitor asupra masei succesorale. Datorit faptului c Legea nr. 319/1944 a conferit soului supravieuitor drepturi succesorale proprii, fr a modifica dispoziiile Codului civil care reglementeaz drepturile sccesorale ale celorlali motenitori legali, s-a ajuns la concluzia c atunci cnd soul supravieuitor vine la motenire n concurs cu oricare dintre clasele de motenitori se va proceda mai nti la stabilirea cotei soului supravieuitor raportat la ntreaga motenire, dup care partea de motenire rmas se va mpri ntre ceilali motenitori conform cotelor de motenire prevzute de lege. Astfel, de exemplu, dac soul supravieuitor vine la motenire n concurs cu doi copii ai defunctului, se procedeaz mai nti la stabilirea dreptului soului supravieuitor n raport cu ntreaga motenire, adic 1/4 din motenire, dup care partea rmas, adic 3/4 din motenire, se mparte n dou pri egale ntre copii defunctului, fiecare primind cte 3/8 din motenire. Cu alte cuvinte, cota succesoral cuvenit soului supravieuitor n concurs cu fiecare clas de motenitori comprim (restrnge) drepturile succesorale ale celorlali motenitori legali. 4. Caracterele juridice ale dreptului de motenire al soului supravieuitor. Soul supravieuitor poate veni la motenirea defunctului numai n nume propriu, iar nu i prin reprezentare. El este motenitor rezervatar (art. 2 din Legea nr. 319/1944) i datoreaz raportul donaiilor primite de la defunct n cazul n care vine la motenire mpreun cu descendenii defunctului (art. 3 din Legea nr. 319/1944). Soul supravieuitor nu este motenitor sezinar. Top of the Document

379

5. Dreptul special (accesoriu) de motenire al soului supravieuitor asupra mobilelor i obiectelor aparinnd gospodriei casnice, precum i asupra darurilor de nunt. Din dispoziiile art. 5 din Legea nr. 319/1944 rezult c atunci cnd vine la motenire n concurs cu ali succesori dect descendenii defunctului, soul supravieuitor va moteni, n afar de partea sa succesoral, mobilele i obiectele aparinnd gospodriei casnice, precum i darurile de nunt. Raiunea acestui text este aceea de a nu permite modificarea condiiilor de via ale soului supravieuitor fr o temeinic justificare. n cazul n care la succesiune vin descendenii defunctului, dreptul special de motenire al soului supravieuitor nu mai subzist, toate bunurile succesorale, chiar i cele la care se refer art. 5 din Legea nr. 319/1944, incluzndu-se n masa succesoral, care se va mpri conform regulilor prezentate mai sus ntre soul supravieuitor i descendenii defunctului. A. Mobilele i obiectele aparinnd gospodriei casnice. n aceast categorie nu sunt incluse toate bunurile mobile succesorale, ci numai acelea care prin natura i afectaiunea lor au fost destinate folosinei n gospodria casnic. Astfel, intr n aceast categorie obiectele de menaj, mainile de gtit, frigiderele, aspiratoarele, mainile de splat rufe, bibliotecile, birourile, aparatele de radio i televiziune, aparatele de fotografiat, precum i orice alte asemenea bunuri, innd seama de condiiile i nivelul de trai al soilor. Nu intr sub incidena dispoziiilor art. 5 din Legea nr. 319/1944 bunurile care se exclud prin natura lor, cum este cazul: autoturismelor, motocicletelor sau instrumentelor muzicale; al operelor de art; al bunurilor care au servit la exercitarea profesiei sau meseriei defunctului; ori al animalelor de munc i de producie i a uneltelor de munc din gospodria rneasc. De asemenea, se exclud i bunurile care, dei prin natura lor intr n categoria menionat, nu au fost destinate utilizrii n gospodria casnic, ci altor scopuri, cum ar fi acela al achiziionrii n scop de investiie. Dac bunurile sunt din categoria celor proprii soului decedat, se impune ca acestea s fi fost aduse n gospodria comun a soilor i folosite ca atare de acetia. Bunurile la care face referire art. 5 din Legea nr. 319/1944 se cuvin soului supravieuitor independent de orice element cantitativ (ntinderea valorii lor n raport cu masa succesoral sau numrul lor). Mobilele i obiectele aparinnd gospodriei casnice se cuvin soului supravieuitor numai n msura n care defunctul nu a dispus de acestea n mod expres prin legate. Donaiile fcute n favoarea terilor de defunct n timpul vieii cu privire la mobilele i obiectele aparinnd gospodriei casnice din categoria bunurilor sale proprii sunt n principiu valabile, soul supravieuitor
380

neputnd ataca aceste acte dect n situaia n care depesc valoric limitele cotitii disponibile, caz n care poate cere reduciunea acestora. Concepia asupra naturii juridice a dreptului special la motenire a soului supravieuitor a evoluat n timp. n prezent, dreptul special de motenire al soului supravieuitor este considerat a fi un drept de motenire legal cu destinaie special. B. Darurile de nunt. Darurile de nunt sunt donaiile fcute soilor cu ocazia celebrrii cstoriei. Regimul juridic al darurilor de nunt este identic cu acela al mobilelor i obiectelor aparinnd gospodriei casnice pe care lam nfiat mai sus. Top of the Document 6. Dreptul temporar de abitaie asupra casei de locuit. Art. 4 alin. 1 din Legea nr. 319/1944 prevede c soul supravieuitor care nu are o locuin proprie, va avea pn la executarea ieirii din indiviziune i n orice caz, cel puin timp de un an de la ncetarea din via a soului su, n afar de dreptul de motenire potrivit dispoziiilor de mai sus, un drept de abitaie asupra casei n care a locuit, dac aceasta face parte din succesiune. Acest drept de abitaie, n principiu, are natur identic cu abitaia de drept comun reglementat de art. 565-575 C. civ. Este vorba aadar de un drept real asupra lucrului altuia, constnd n dreptul de a utiliza (locui) exclusiv n interes propriu casa care face parte din masa succesoral, iar nu de un simplu drept de crean (locaiune). Prin excepie de la abitaia de drept comun, soul supravieuitor este scutit de obligaia de a da cauiunea prevzut la art. 566 C. civ. (art. 4 alin.2 din Legea nr. 319/1944). De asemenea, prin excepie de la dispoziiile art. 572 C. civ., care permit titularului abitaiei de drept comun asupra unei case de locuit s nchirieze partea casei ce nu locuiete, soul supravieuitor nu poate ceda sau nchiria n nici un fel locuina care constituie obiectul dreptului su de abitaie (art. 4 alin.2 din Legea nr. 319/1944). Spre deosebire de dreptul special de motenire conferit soului supravieuitor de art. 5 din Legea nr. 319/1944, care revine acestuia numai dac vine la succesiune n concurs cu ali motenitori dect descendenii defunctului, dreptul de abitaie asupra casei de locuit nu este astfel condiionat, funcionnd chiar i n concurs cu descendenii defunctului. Dreptul de abitaie al soului supravieuitor prezint urmtoarele caractere juridice: 1) este un drept care izvorte direct din lege, ceea ce nseamn c pentru a fi obinut de soul supravieuitor nu trebuie dect s fie invocat de acesta;

381

2) este un drept real, dezmembrmnt al dreptului de proprietate asupra locuinei. Acest drept poart n principiu asupra locuinei nsi i asupra tuturor accesoriilor i dependinelor acesteia; 3) este un drept temporar, care dureaz pn la data ieirii din indiviziune, dar nu mai puin de un an de la data deschiderii motenirii; 4) este un drept real strict personal, care nu poate profita dect soului supravieuitor i, eventual, copiilor minori ai acestuia care locuiesc mpreun cu el, indiferent dac sunt nscui din cstoria cu defunctul sau dintr-o alt cstorie. De aici decurge i caracterul inalienabil i insesizabil al acestui drept. Top of the Document DREPTUL STATULUI ASUPRA MOTENIRILOR VACANTE 1. Noiune. Potrivit dispoziiilor art. 680 C. civ., n lips de motenitori legali sau testamentari, bunurile lsate de defunct trec n proprietatea statului. Conform acestui text de lege, statul culege motenirile rmase n desheren, adic fr succesori care s le poat culege, ntruct la data deschiderii motenirii fie nu exist nici un succesor legal sau testamentar n via, fie succesorii legali n via la data deschiderii succesiunii sunt cu toii nerezervatari i au fost exheredai total de defunct, fie succesorii legali sau testamentari n via renun la motenire sau sunt nedemni cu toii. n fine, motenirea este vacant chiar i n situaia n care exist legate cu titlu universal care acoper ntreaga motenire sau particulare care consum tot emolumentul motenirii, dat fiind c predarea acestora, dac nu exist motenitori legali sau testamentari cu vocaie la ntreaga motenire, nu poate fi cerut dect statului ca ultim succesor cu vocaie la ntregul patrimoniu succesoral (art. 680, 891 i 902 C. civ.). 2. Fundamentul vocaiei succesorale a statului. Controvers. Asupra fundamentului vocaiei succesorale a statului la motenirile vacante se confrunt dou teorii: teoria dreptului legal de motenire (a) i teoria dreptului de suveranitate (b). 1) Teoria dreptului legal de motenire. Conform acestei teorii, statul este un succesor ca oricare altul, culegnd succesiunile vacante cu titlu de motenitor (iure hereditatis). Instana suprem s-a pronunat n acest sens, statund c n cazul succesiunii vacante statul are calitatea de motenitor potrivit art. 652 C. civ.. 2) Teoria dreptului de suveranitate. Dup aceast teorie, statul culege motenirile vacante nu n calitate de motenitor, ci de putere suveran inut n exercitarea funciilor sale de poliie statal la prevenirea riscurilor de
382

dezordine pe care le-ar crea existena unor bunuri fr stpn ce ar tenta pe muli pentru a le dobndi prin ocupaiune n mod prioritar. Interesul practic al opiunii ntre una sau alta din cele dou teorii se evideniaz din punctul de vedere al exheredrii tuturor motenitorilor (1), din punctul de vedere al revocrii renunrii la motenire a unui succesor al defunctului (2) i din punctul de vedere al rezolvrii conflictelor de legi n cazul decesului unui cetean al unui stat care las bunuri mobile pe teritoriul altui stat (3). Top of the Document (capitolul VI/3 din bibliografie) (capitolul VI/4 din bibliografie) 3. Devolutiunea testamentar: - notiunea, caracterele juridice si cuprinsul testamentului; -conditiile de fond pentru validitatea testamentului; consimmntul capacitatea obiectul cauza - conditiile de form pentru validitatea dispozitiei testamentare; - diferite feluri de testamente; olograf autentic mistic privilegiate - principalele dispozitiile cuprinse n testament; legatele -univesrsal -cu titlu universal -particular -pluralitatea de legate exheredarea executiunea testamentara - limitele dreptului de a dispune prin acte juridice de bunurile mostenirii. 4. Dreptul de optiune succesoral: - probleme generale privind dreptul de optiune succesoral;

383

- acceptarea pur si simpl a mostenirii; - acceptarea sub beneficiul de inventar; - renuntarea la mostenire. DEVOLUIUNEA TESTAMENTAR A MOTENIRII Motenirea legal i motenirea testamentar nu se exclud reciproc, ele putnd coexista. Voina defunctului de a deroga de la regulile motenirii legale se concretizeaz n testament Voina testatorului nu poate fi discreionar, fapt ce implic analizarea limitelor dreptului de a dispune mortis causa de bunurile succesorale. Testamentul - prezentare general Caracterele juridice ale testamentului Testamentul este definit de art. 802 C. civ. ca fiind un act revocabil prin care testatorul dispune, pentru timpul ncetrii sale din via, de tot sau o parte din avutul su. Testamentul este -un act unilateral i personal (a), -un act solemn (b), -un act de dispoziie cu titlu gratuit (c), -un act mortis causa (d) i -un act revocabil (e). a) Un act unilateral i personal. Testamentul este un act juridic unilateral ntruct ia natere exclusiv din voina testatorului. n acelai timp, el este i un act eminamente personal, neputnd fi realizat dect de testator, iar nu i prin mandatar. Donaia i testamentul sunt singurele acte juridice prin care se pot face acte de dispoziie cu titlu gratuit (art. 800 C. civ.). Spre deosebire de donaie, care este un contract ce ia natere din acordul de voine dintre donator i donatar, testamentul ia natere dintr-o manifestare unilateral de voin. Aceasta nu nseamn ns c legatarul (beneficiarul testamentului) este obligat s primeasc ceea ce i-a lsat defunctul. Legatarul are dreptul (potestativ) de a opta fie pentru acceptarea, fie pentru repudierea legatului (infra nr. 485 i urmt.). n caz de acceptare a legatului, transmisiunea drepturilor de la testator la legatar se va face n temeiul testamentului (voinei testatorului) cu efecte de la data deschiderii motenirii, iar nu ca urmare a unui acord de voine ntre testator i legatar, cu efecte de la data realizrii acestuia. b) Un act solemn. Testamentul este un act solemn ntruct manifestarea de voin a testatorului trebuie s mbrace ad validitatem una din formele anume prevzute de lege. Spre deosebire de contracte, guvernate de regula
384

consensualismului, actele juridice unilaterale (cum este i cazul testamentului) sunt acte solemne. Aceasta se explic prin faptul c n timp ce jonciunea voinelor (consensul) n materie contractual devine un fapt social exterior fiecruia dintre contractani, punnd, eventual, doar probleme de probaiune, n cazul testamentului, singur voina dispuntorului este n joc i nimeni altcineva nu intervine pentru a-i constata existena i coninutul, astfel nct se impune exprimarea acesteia ntr-un tipar (form) anume care s se detaeze de gndirea care i-a dat natere, devenind astfel un fapt social generator de consecine juridice susceptibil de a fi probat. n sine, solemnitatea este i un mijloc de protecie a consimmntului celui care se oblig, determinndu-l s reflecteze i s-i clarifice inteniile naintea exprimrii voinei. c) Un act de dispoziie cu titlu gratuit. Testamentul este un act juridic de esena cruia sunt actele de dispoziie cu titlu gratuit mortis causa, adic legatele. Ca acte de dispoziie cu titlu gratuit, legatele presupun att un element material (economic), adic o diminuare a patrimoniului dispuntorului i o mbogire a patrimoniului legatarului, ct i un element moral (intenional), constnd n intenia de a gratifica (animus testandi). d) Un act mortis causa. Potrivit dispoziiilor art. 802 C. civ., testamentul este un act prin care testatorul dispune, pentru timpul ncetrii sale din via. Cu alte cuvinte, este vorba de un act conceput s produc efecte doar la decesul autorului su. De aceea, pe timpul vieii testatorului, legatarii nu pot invoca nici un drept asupra bunurilor dispuntorului, nefiind n drept s fac nici mcar acte de conservare. e) Un act revocabil. Revocabilitatea este de esena testamentului. Prin aceasta testamentul se deosebete de donaie, care este un act irevocabil (art.801 C. civ.). Fiind un act mortis causa, testamentul poate fi revocat oricnd de testator pn la data decesului su, n tot sau n parte, n una din formele prevzute de lege .Revocabilitatea testamentului este de ordine public, astfel nct testatorul nu poate renuna la ea printr-o manifestare de voin n acest sens. Dreptul testatorului de a-i revoca dispoziiile testamentare anterioare este discreionar, astfel nct nu se poate pune problema exercitrii sale abuzive. Top of the Document CONDIIILE DE FOND ALE TESTAMENTULUI 1. Consimmntul. Consimmntul este o noiune prin care se nelege fie o manifestare de voin juridic a unei persoane n vederea formrii unui act juridic, fie un acord de voin ntre dou sau mai multe persoane care ncheie un contract sau un alt act juridic bilateral (sau multilateral). n cazul
385

testamentului, care este un act juridic unilateral exprimnd voina estatorului (supra nr.130), trebuie s lum n considerare prima accepiune a noiunii. Consimmntul nu produce efecte dect dac exist, adic dac nu este afectat de o tulburare mental din partea dispuntorului (a) i dac este neviciat, adic neafectat de vicii de consimmnt (b). a). Existena consimmntului: neafectarea lui de o tulburare mental din partea dispuntorului n timp ce capacitatea este o stare de drept (reglementat ca atare de lege), discernmntul este o stare de fapt (care trebuie dovedit de la caz la caz). De aceea, actele juridice (inclusiv testamentul) ncheiate de o persoan cu capacitate de exerciiu deplin, dar care se dovedete c a lucrat fr discernmnt, nu pot fi sancionate pentru incapacitate - aceasta neputnd rezulta dect din lege, iar legea neprevzndo n cazul examinat -, ci doar pentru nclcarea principiului necesitii unei voine contiente la ncheierea valabil a unui act juridic. n ceea ce privete sintagma incapacitate natural, aceasta ar trebui evitat ntruct induce n eroare; incapacitatea nu poate fi dect legal, iar regimul sancionatoriu al acesteia este, aa cum am vzut, cel puin n parte, diferit de acela al incapacitilor propriu-zise. Lipsa discernmntului testatorului care are capacitate deplin de exerciiu la momentul ntocmirii actului de dispoziie, nefiind pus sub interdicie, a fost concentrat n doctrina noastr clasic n sintagma insanitate de spirit, dup modelul francez. Esenial pentru a putea vorbi de insanitate de spirit este faptul ca la momentul ntocmirii testamentului dispuntorul s fie ntr-o situaie de tulburare mental care s fie suficient de grav pentru a-l priva pe cel atins de facultile sale de discernmnt. Ceea ce caracterizeaz insanitatea de spirit este nu numai faptul c c altereaz consimmntul, cum se ntmpl n cazul viciilor de consimmnt, ci faptul c, lipsindu-l de lumina raiunii, practic, l face s lipseasc. Poate fi vorba nu numai de o alterare durabil a facultilor mentale, ci i de una temporar i pasager, iar cauza acestora este indiferent, putndu-se datora unei stri congenitale, maladii, consumului de alcool sau de droguri, furiei, geloziei etc.. Chiar prin ipotez testatorul fiind prezumat a avea discernmnt (fiind vorba de o persoan cu capacitate de exerciiu deplin), proba insanitii de spirit trebuie fcut de cel care aleg nevalabilitatea testamentului. Insanitatea de spirit fiind un fapt, poate fi doveditt prin orice mijloc de prob: martori, prezumii, expertize, nscrisuri etc. Dei se recunoate c insanitatea de spirit echivaleaz cu lipsa consimmntului, ceea ce ntr-o logic foarte riguroas ar trebui s atrag nulitatea absolut a testamentului, soluia care s-a impus n final este aceea a nulitii relative, specific nulitilor de protecie.
386

b). Consimmntul trebuie s fie neviciat. n cazul n care consimmntul a fost viciat, acesta exist, dar este distorsionat. Sanciunea este nulitatea relativ, care poate fi invocat de orice persoan interesat n condiiile dreptului comun. Testamentul anulabil poate fi confirmat de cei care pot invoca sanciunea. Dreptul la aciunea n anulare se nate la data deschiderii motenirii. Aciunea n anulare pentru vicii de consimmnt nu este compatibil cu aciunea n anulare pentru insanitate de spirit deoarece se ntemeiaz pe cauze care se exclud reciproc. Aceasta nseamn c anularea testamentului nu poate fi cerut pe cele dou considerente simultan, ci doar, eventual, printr-un petit alternativ. Aa cum rezult din dispoziiile art. 953 C. civ., viciile de consimmnt sunt: -eroarea (A), -dolul (B) i -violena (C). Probleme speciale ridic eroarea asupra cauzei testamentului (i) i captaia i sugestia ca forme speciale ale dolului n materie de liberaliti. (ii). (i) Eroarea asupra cauzei testamentului. n materie de liberaliti este esenial intenia de a gratifica a dispuntorului. Aceast intenie are ns la baz ntotdeauna un anume motiv subiectiv al dispuntorului. Eroarea testatorului asupra motivului impulsiv (cauzei) atrage anularea testamentului. Eroarea asupra cauzei testamentului poate s se confunde cu eroarea asupra calitilor legatarului (testatorul a crezut c legatarul este copilul su, dar n realitate nu este), dar poate fi i independent de aceasta, cum se ntmpl, de pild, cnd testatorul dispune n credina greit c nu are motenitori legali sau se neal asupra regimului juridic al rezervei succesorale etc. (ii) Captaia i sugestia forme specifice ale dolului n materie testamentar. n materie de testamente, se consider prin tradiie c dolul se nfieaz sub formele specifice ale captaiei i sugestiei, prin care dispuntorului i se poate sau inspira ura fa de motenitorii si naturali sau insufla n profitul cuiva o afeciune fondat pe cauze artificiale. Teoretic, sugestia const n folosirea influenei cuiva asupra gndirii altei persoane pentru a-i inspira decizii pe care nu le-ar fi luat singur, iar captaia este faptul de a acapara bunvoina unei persoane pentru a obine de la aceasta avantaje a cror cauz unic const n ataamentul pe care a urmrit s-l inspire acesteia. Top of the Document
387

2. Capacitatea Nimeni nu poate renuna n tot sau n parte la capacitatea de a dispune prin liberaliti. n acest sens, n practic s-a decis c este ilicit convenia prin care o persoan s-a obligat s nu dispun prin testament de bunurile sale. Capacitatea (incapacitatea) poate fi de folosin - care const n aptitudinea (inaptitudinea) conferit de lege unei persoane de a dispune prin liberaliti, ori de a dobndi i poseda drepturi i de a fi titular ale acestora - sau de exerciiu - care const n aptitudinea (inaptitudinea) de a exercita personal drepturile care fac parte din coninutul capacitii de folosin. Incapacitatea de folosin limiteaz (din diferite raiuni) sfera drepturilor unor persoane, n timp ce incapacitatea de exerciiu nu ngrdete posibilitatea de a dobndi un drept sau altul, ci doar exercitarea acestora, n sensul c actele juridice care implic administrarea sau dispoziia asupra bunurilor celui lipsit de capacitate de exerciiu pot fi ncheiate fie de acesta asistat de reprezentantul su legal, fie numai de reprezentantul su legal, cu sau fr autorizare prealabil din partea unor organe de specialitate. Din punctul de vedere al aplicabilitii lor n raport cu orice alte persoane sau numai n raport cu o categorie anume de persoane, incapacitile pot fi absolute (cele din prima categorie) sau relative (cele din cea de a doua categorie). Din punctul de vedere al dispoziiilor testamentare, prezint ns importan analizarea incapacitilor de a dispune prin testament ( 1) i a incapacitilor de a primi prin testament ( 2). n acelai context se impune i prezentarea problemelor legate de simulaia n vederea ocolirii incapacitilor prevzute de lege ( 3). Incapacitile de a dispune prin testament se mpart n (I) incapaciti absolute (n aceast categorie se includ (a) incapacitatea minorilor i (b) incapacitatea interziilor judectoreti) i (II) incapaciti relative (incapacitatea minorilor ntre 16-18 ani de a dispune n favoarea tutorilor lor). Incapacitile de a primi prin testament pot fi (I) de folosin sau (II) de exerciiu. Incapacitile de folosin se mpart n incapaciti absolute (a) i incapaciti relative (b). Incapacitile absolute se refer la incapacitatea persoanelor viitoare (1), incapacitatea persoanelor incerte (2) i la incapacitatea strinilor i apatrizilor de a dobndi prin legate particulare terenuri n Romnia (3). n acest cadru se impune i analizarea principiului specialitii persoanei juridice (4).
388

Incapaciti relative: din dispoziiile art. 809 C. civ. rezult incapacitatea tutorelui de a primi legate de la pupilul su atta timp ct socotelile definitive ale tutelei nu au fost date i primite (1). La rndul su, art. 810 alin. 1 c. civ. prevede c medicii i farmacitii nu pot primi legate de la persoanele pe care le-au ngrijit n ultima boal de care acestea au decedat, dac liberalitatea a fost fcut n cursul acelei boli (2). De asemenea, preoii nu pot primi legate de la cei pe care i-au asistat religios n cursul ultimei boli (art. 810 alin. 3 C. civ.) (3), iar ofierii de marin de la cltorii aflai la bordul navelor n cursul cltoriilor maritime (art. 883 C. civ.) (4). Incapaciti de exerciiu: acceptarea legatelor este un drept care nu poate fi exercitat dect n condiiile prevzute de lege (art. 687 C. civ.). Incapacitile de exerciiu referitoare la acest drept trebuie s fie difereniate dup cum este vorba de minori (a), interzii judectoreti (b) sau unele persoane juridice (c). Simulaia n vederea ocolirii incapacitilor legale. Conform art. 812 C. civ. dispoziiile n favoarea unui incapabil sunt nule, fie ele fcute n numele unor persoane interpuse. Sunt reputate ca persoane interpuse tatl i mama, copiii i descendenii i soul persoanei incapabile. Textul n discuie sancioneaz interpunerea de persoane, noiune care trebuie difereniat de aceea de legat cu sarcini. n timp ce interpunerea de persoane presupune cu necesitate o simulaie, adic crearea unei aparene n sensul c beneficiarul liberalitii este o anumit persoan, dar beneficiarul real este o alt persoan care este ocultat, legatul cu sarcini exclude ideea simulaiei, implicnd doar obligarea unei persoane gratificate printr-o liberalitate de a transmite n tot sau n parte emolumentul acelei liberaliti unui ter beneficiar al sarcinii. Sanciunea simulaiei prin interpunere de persoane n domeniul analizat este nulitatea absolut. Aceasta poate fi invocat de orice persoan interesat, dispoziia testamentar nul absolut neputnd fi confirmat de motenitorii defunctului. Top of the Document 3. Obiectul. Testamentul are ca obiect fie subrogarea legatarului n poziia de titular al ntregului patrimoniu sau cote pari din patrimoniul defunctului (cazul legatului universal sau cu titlu universal), fie transferul unor anumite drepturi reale sau de crean din patrimoniul dispuntorului n cel al legatarului (cazul legatului particular). Ca orice act juridic, pentru a fi valabil, testamentul trebuie s aib un obiect determinat (sau determinabil), licit i posibil.

389

Legatul lucrului altuia reclam o analiz special. Din dispoziiile art. 906 i 907 C. civ. rezult c legiuitorul romn a preferat soluia dreptului roman, conform creia legatul lucrului altuia este valabil n cazul n care testatorul a dispus n cunotin de cauz, tiind c bunul nu-i aparine, prezumndu-se c dispuntorul a dorit ca motenitorii si s achiziioneze acel bun i s-l transmit legatarului, iar n cazul n care testatorul a dispus de bun creznd c este al su, legatul nu este valabil ntruct dispuntorul s-a aflat n eroare. Pentru a fi vorba de legatul lucrului altuia este necesar ca obiectul acestuia s l constituie un bun individual determinat, iar momentul care se are n vedere este acela al deschiderii motenirii, iar nu cel al actului de dispoziie. n cazul legatului avnd ca obiect o anumit cantitate de bunuri de gen, este vorba de un drept de crean asupra motenirii, iar un despre un drept de proprietate care trebuie s se regseasc n masa succesoral la data decesului testatorului, cel inut la executarea legatului fiind obligat s procure bunuri de natura celor care formeaz obiectul liberalitii de o calitate medie i s le predea legatarului (art. 908 C. civ.). Motenitorul inut la executarea legatului avnd ca obiect lucrul altuia se poate elibera valabil de obligaia care i revine fie prin procurarea bunului lsat de dispuntor legatarului, fie prin plata echivalentului acestuia calculat n raport cu data deschiderii motenirii (art. 906 C. civ). Legatul fcut de testator din eroare, creznd c lucrul cu privire la care a dispus i aparine, viciaz consimmntul acestuia, fiind anulabil. Sarcinile i condiiile transmisiunii impun i ele o analiz atent n legtur cu sarcinile i condiiile imposibile, ilicite sau imorale stipulate de testator (B) i cu revizuirea sarcinilor i condiiilor (C). Top of the Document 4. Cauza. n cazul testamentului, act cu titlu gratuit, cauza este reprezentat de motivul impulsiv i determinant pentru dispuntor de a face liberalitatea, care, prin reprezentarea mental a unui scop anume, difer de la caz la caz. Astfel neleas, cauza nu se confund cu intenia de a gratifica, aceasta din urm fiind abstract, comun tuturor liberalitilor, constituind doar un element de difereniere ntre actele cu titlu gratuit i actele cu titlu oneros, iar nu unul care s permit controlul legalitii i moralitii motivelor concrete care au determinat liberalitatea ntr-un caz sau altul. Cauza testamentului, asemenea cauzei tuturor actelor juridice, intr sub cenzura instanelor de judecat. Ea nu trebuie s fie expres, fiind prezumat valabil pn la proba contrar (art. 967 C. civ.). Atunci cnd se pune problema inexistenei, a falsitii, a caracterului ilicit sau imoral al cauzei, proba poate fi fcut prin orice mijloc de dovad, indiferent dac rezult din indicii intrinseci (cuprinse n) sau extrinseci (exterioare) testamentului.
390

Sanciunea inexistenei cauzei, cauzei false, cauzei ilicite sau imorale este nulitatea absolut a testamentului sau caducitatea dac survine ulterior testamentului valabil ncheiat. Aceasta poate fi invocat de orice persoan interesat, iar testamentul nul nu poate fi confirmat n condiiile prevzute la art.1167 alin.3 C. civ. Top of the Document CONDIIILE DE FORM I. RAIUNILE FORMALISMULUI. Testamentul este un act solemn, adic un act care impune ad validitatem ndeplinirea unor condiii de form. n cazul acestui act nu este aadar suficient doar simplul consimmnt al testatorului, aa cum se ntmpl n cazul actelor consensuale, ci este necesar ca acesta s mbrace una din formele anume prevzute de lege. n materie de liberaliti, forma necesitnd prin ea nsi o anumit concentrare i reflecie din partea dispuntorului, are menirea de a proteja patrimoniul familial, atragndu-i atenia dispuntorului asupra actului pe care l ndeplinete. n plus, ndeplinirea ei asigur manifestarea liber a voinei de a gratifica precum i conservarea acesteia (prin ncrisul testamentar) aa cum a fost exprimat de autorul su pn la decesul lui. II. REGULILE COMUNE TUTUROR TESTAMENTELOR Toate testamentele impun exigena unui nscris (i), iar testamentele conjunctive sunt interzise (ii). i). Exigena unui nscris. Prohibirea testamentelor verbale. Art. 800 C. civ. prevede c nimeni nu va putea dispune de avutul su, cu titlu gratuit, dect cu formele prescrise de lege pentru donaiuni ntre vii sau prin testament. Conform dispoziiilor art. 858 C. civ., un testament poate fi sau olograf, sau fcut prin act autentic sau n form mistic. Toate aceste forme de testament sunt scrise. Exigena formei scrise decurge, pe de o parte, din necesitatea de a-l pune pe dispuntor n situaia de a-i preciza mai bine voina, iar pe de alt parte, din dorina legiuitorului de a feri succesiunile testamentare de inconvenientele interpretrii voinei dispuntorului dup declaraiile subiective ale martorilor sau ale instanelor de judecat. Forma scris, fiind cerut ad solemnitatem, nu poate fi substituit printr-un echipolent, n materie testamentar dispuntorul putnd alege liber doar ntre formele de testamente prevzute de lege, dar nu i una echivalent de manifestare a voinei sale. Practica demonstreaz c exist situaii n care testamentul fcut de defunct este pierdut sau distrus (dup data decesului dispuntorului). ntr-o asemenea situaie, practica judiciar i doctrina fac aplicarea dispoziiilor art. 1198 pct. 4 C. civ., conform cruia, n cazul n care instrumentul probator al
391

unui act juridic a disprut datorit unui caz de for major sau caz fortuit, dovada se poate face prin orice mijloc de prob, inclusiv martori i prezumii. Cel care se pretinde legatar trebuie s dovedeasc: faptul c testamentul a existat i c acesta a fost valabil; faptul c a disprut sau c a pierit independent de voina testatorului; coninutul testamentului. Dac se dovedete c testamentul a a fost distrus prin dol sau fraud de ctre un erede sau un ter, sarcina probei se rstoarn, acetia din urm fiind inui s dovedeasc ei c testamentul nu coninea dispoziia invocat de legatar. ii). Prohibiia testamentului conjunctiv. Art. 857 C. civ. prohibete testamentul conjunctiv, adic acela prin care dou sau mai multe persoane testeaz prin acelai act una n favoarea celeilalte, sau n favoarea unei a treia persoane. Raiunile care i-au ghidat pe redactorii Codului la prohibirea testamentului conjunctiv au constat n faptul c trebuia evitat de a face s renasc soluiile divergente jurisprudeniale asupra chestiunii de a ti dac, dup decesul unuia dintre testatori, testamentul putea fi sau nu revocat de supravieuitor. A permite s fie revocat, nseamn a viola ncrederea reciproc; a-l declara irevocabil, nseamn a schimba natura testamentului, care n acest caz nu mai este un adevrat act de ultim voin. Trebuia s se interzic o form incompatibil fie cu buna-credin, fie cu natura testamentelor. Caracterul revocabil al testamentului fiind n afara oricrei discuii, rezult c ceea ce se urmrete prin prohibiia testamentului conjunctiv este aadar de a mpiedica faptul ca buna-credin a unuia dintre testatori s fie surprins ca urmare a revocrii emannd ulterior de la cellalt, fr ca el s tie. n materie de testamente forma fiind cerut ad validitatem, ca element constitutiv al actului, lipsa acesteia este sancionat cu nulitatea absolut (art. 886 C. civ.). Testatorul nu poate n nici un fel s suplineasc aceast lips prin voina sa altfel dect prin refacerea testamentului conform cerinelor de form impuse de lege. Testamentul nul pentru lipsa formalitilor cerute pentru valabilitatea unui anumit fel de testament poate fi valabil dac ntrunete condiiile de validitate ale unui alt testament, cum este, de exemplu, cazul unui testament mistic nul pentru nendeplinirea condiiilor cerute de lege pentru valabilitatea acestuia, dar care, prin ipotez, ar ntruni condiiile de validitate ale testamentului olograf, fiind scris, datat i semnat de testator cu mna lui. Doctrina i jurisprudena au extins dispoziiile art. 1167 alin. 3 C. civ. referitoare la donaii - i la testamente, considernd c ratificarea sau confirmarea unui testament nul pentru lipsa formei, dup deschiderea motenirii, echivaleaz cu renunarea motenitorilor la dreptul de a opune legatarilor acel viciu de form.

392

Confirmarea poate fi expres dar i tacit, rezultnd implicit din executarea testamentului. Top of the Document III. DIFERITELE FELURI DE TESTAMENTE . Conform dispoziiilor art. 858 C. civ., testamentul poate fi olograf ( 1), fcut prin act autentic ( 2) sau n form mistic ( 3). Pe lng aceste forme obinuite de testament, exist i anumite testamente privilegiate ( 4). Reglementat printr-o convenie internaionale, exist i o form de testament internaional (5). Top of the Document 1. Testamentul olograf. Testamentul olograf este testamentul scris n ntregime, datat i semnat de testator cu mna lui (art. 859 C. civ.). Nendeplinirea oricreia dintre cerinele referitoare la forma testamentului olograf (cerute ad validitatem) atrage nulitatea absolut a acestuia. Aceast form de testament prezint unele avantaje cum ar fi cel al gratuitii, al simplicitii i al pstrrii secretului aspra existenei i coninutului su. De asemenea, poate fi revocat oricnd, fie prin redactarea unui alt testament, fie prin distrugerea lui material fcut n mod voluntar de testator. Are i unele dezavantajele cum ar fi faptul c poate fi uor pierdut sau sustras ori c poate fi defimat ca fals, caz n care beneficiarul testamentului trebuie s fac dovada c provine de la de cujus. Conform textului de lege menionat, testamentul olograf trebuie s ntruneasc anumite cerine referitor la scriere (A), dat (B) i semntur (C). Nerespectarea acestor forme atrage saciunea nulitii. n acest context, se impune i analizarea formalitii instituite de art. 892 C. civ., precum i a forei probante a testamentului olograf. A. Scrierea trebuie s fie manuscris. Dac se contest scrierea, se va proceda la verificarea de scripte (art. 177-184 C. pr. civ.). n caz de dubiu asupra apartenenei scrierii, testamentul nu este valabil.Testamentul poate fi scris cu orice instrument (toc, stilou, pix, pensul, cret, diamant, cuit, deget etc.), cu orice substan care las urme (cerneal, past, vopsea, crbune, snge etc.), pe orice fel de suport (hrtie, pnz, lemn, piatr, perete, sticl etc.) i n orice limb cunoscut de testator, chiar dac este o limb moart. Ca scriere poate fi folosit att scrierea obinuit, cu caractere de mn sau de tipar, ct i stenografia, ideogramele sau cifrele. Testamentul poate fi scris pe mai multe foi separate cu condiia ca ntre acestea s existe o legtur intelectual.

393

Testamentul dactilografiat nu ntrunete condiiile legii, deoarece, oricine ar aciona tastele, o asemenea scriere rmne impersonal, adic identic sau nedifereniat. B. Data este elementul care situeaz n timp momentul ntocmirii testamentului. Ea permite, n primul rnd, stabilirea faptului dac la data testamentului dispuntorul avea sau nu capacitatea de a testa. n al doilea rnd, n cazul existenei unor testamente cu dispoziii contrare sau incompatibile, data permite stabilirea testamentului care va fi luat n considerare, testamentul mai recent revocnd implicit testamnetele anterioare (art. 921 C. civ.). De asemenea, atunci cnd este cazul, data mai poate contribui fie la interpretarea testamentului, dispoziiile ambigue fiind mai uor de clarificat dac sunt raportate la data redactrii lor, fie la stabilirea unor eventuale manevre de captaie sau sugestie exercitate asupra testatorului. n principiu, lipsa datei, ca i datarea incomplet (care menioneaz numai anul, fr lun i zi, ori anul i luna, fr zi) atrag nulitatea absolut a testamentului. Rigoarea acestor principii este atenuat n cazul n care este posibil reconstituirea datei (a) i n cazul n care se dovedete c data este indiferent (b). n acest context se impune i analizarea datei inexacte sau false (c). C. Semntura. n cazul actelor sub semntur privat obinuite, semntura are rolul de a permite identificarea autorului actului. Pe lng aceasta, semntura mai are i rolul primordial n cazul testamentului de a face proba angajamentului propriu-zis, adic a faptului c actul respectiv nu este doar un simplu proiect nedefinitiv. Se admite c semntura poate fi att cea obinuit testatorului, ct i una aparte, cuprinznd fie att numele i prenumele, fie doar prenumele sau o porecl, fie chiar iniialele numelui i prenumelui. Imporant este doar faptul ca semntura s poat fi atribuit testatorului i s nu lase nici un dubiu asupra asumrii dispoziiilor testamentare. Sanciunea nerespectrii condiiilor referitoare la scriere, dat i semntur sunt sancionate cu nulitatea absolut a testamentului. Top of the Document 2. Testamentul autentic. Conform dispoziiilor art. 860 C. civ., testamentul autentic este acela care este adeverit de autoritatea anume investit n acest scop. Testamentul autentic este avantajos pentru testator din mai multe puncte de vedere. Astfel, el se bucur de fora probant a oricrui nscris autentic, limitnd foare mult posibilitile de a fi contestat. Apoi, conservarea unui
394

exemplar al testamentului la biroul notarului care l-a instrumentat face ca pierderea, distrugera sau ascunderea lui s nu creeze nici un fel de probleme pentru legatari, care, n caz de nevoie, vor putea solicita un duplicat al testamentului. De asemenea, testatorul poate beneficia de sfaturile i ndrumrile notarului care instrumenteaz testamentul, sporind n acest fel securitatea dispoziiilor testamentare. n sfrit, poate fi utilizat de persoanle care nu tiu sau nu pot s scrie. Dezavantajele testamentului autentic se rezum la faptul c: este mai costisitor; poate ajunge mai uor la cunotina unor persoane fr ca testatorul s doreasc acest lucru datorit unei indiscreii a notarului (dei acesta are obligaia de a pstra secretul profesional); necesit un oarecare efort pentru ndeplinirea formalitilor. Formalitile de autentificare. Conform dispoziiilor Legii nr. 36/1995, testamentul autentic se instrumenteaz de ctre un singur notar, testatorul putnd ns solicita n temeiul dispoziiilor art 63 din aceeai lege ca la semnarea testamentului s fie prezeni i martori. Dei conform dispoziiilor art. 58 alin.2 din Legea nr. 36/1995 la autentificarea unui act, n principiu, prile pot fi reprezentate prin mandatar cu procur special autentic, acest lucru nu este posibil n cazul testamentului, care nu poate fi semnat de testator dect personal. Fora probant a testamentului autentic. Testamentul autentic are aceeai for probant ca orice alt act notarial. Aadar, n privina meniunilor fcute de notar pe baza propriilor sale constatri n temeiul atribuiilor sale specifice (locul ntocmirii testamentului, data acestuia, identitatea testatorului, voina declarat a acestuia etc.), testamentul autentic face credin pn la nscrierea n fals. n privina declaraiilor fcute de testator (de exemplu, faptul c nu tie s scrie) sau a afirmaiilor fcute de notar n afara atribuiilor sale legale i a posibilitilor sale concrete de verificare (cum ar fi meniunea faptului c testatorul este n deplintatea facultilor mentale), testamentul autentic face credin doar pn la proba contrar. Top of the Document 3. Testamentul mistic este un testament secret (denumire sub care mai este cunoscut n literatura de specialitate). Este vorba de testamentul care este scris de testator sau de o alt persoan la cererea i dup voina testatorului, semnat de testator i secretizat prin sigilarea lui naintea sau chiar cu ocazia prezentrii lui autoritii publice competente pentru a lua declaraia

395

testatorului c este al su i a ntocmi un proces.verbal n acest sens (art. 864 C. civ.). Foarte puin folosit n practic, aceast form testamentar este totui util prin faptul c poate fi ntrebuinat de persoanele care se afl n imposibilitate fizic de a scrie (din cauza bolii, infirmitii etc.) ele nsele testamentul i din acest motiv nu pot testa n form olograf, legea permind ca testamentul s fie scris de alt persoan, chiar i dactilografiat, cerndu-se ns n toate cazurile s poat semna actul (art. 864 alin. 1 C. civ.) Potrivit art. 865 C. civ., acei care nu tiu sau nu pot citi sau scrie nu pot face testament n form mistic. De aici rezult c, sub sanciunea nevalabilitii testamentului, nu pot testa n aceast form persoanele care nu pot citi testamentul, pentru a-i verifica direct coninutul, fie ntruct nu tiu deloc s citeasc, fie ntruct nu cunosc limba n care acesta a fost scris, fie ntruct sunt lipsite de vedere. Testamentul mistic se realizeaz n dou faze, i anume faza redactrii (1) i faza prezentrii la notar pentru realizarea suprascrierii (2). Top of the Document 4. Testamentele privilegiate. Pentru anumite situaii neobinuite, ieite din tiparele vieii curente, cnd testatorul nu poate recurge la testamentul autentic obinuit, legea (art. 868 884) prevede posibilitatea de a dispune prin anumite forme simplificate de testamente autentice, numite din aceast cauz testamente privilegiate. Forme astzi desuete, testamentele privilegiate se refer la: testamentul militarilor (a), testamentul fcut n timp de boal contagioas (b) i testamentul fcut pe mare (maritim) (c). Pe lng reglementrile specifice fiecruia dintre ele, testamentele privilegiate au i unele reguli comune (d). Top of the Document PRINCIPALELE DISPOZIII TESTAMENTARE Principalele dispoziii testamentare sunt cele referitoare la

-legate , -exheredri i la -execuiunea testamentar


LEGATELE

396

Dispoziiile testamentare referitoare la patrimoniul succesoral (ca ntreg, ca o cot-parte din ntreg sau ca dispoziie referitoare la cutare sau cutare bun) se realizeaz prin intermediul legatelor. I. OBIECTUL LEGATELOR Dup obiectul lor, legatele pot fi universale ( 1), cu titlu universal ( 2) sau particulare ( 3). 1. Legatul universal Elementul definitoriu conferirea vocaiei eventuale la ntregul patrimoniu succesoral. Emolumentul (folosul efectiv) al unora sau chiar al tuturor bunurilor care fac parte din masa succesoral poate reveni unor alte persoane dect legatarul universal, cum se ntmpl atunci cnd exist: motenitori rezervatari care culeg rezerva succesoral, legatarului universal revenindu-i doar cotitatea disponibil a motenirii; legatari particulari instituii individual pentru unele sau chiar pentru toate bunurile succesorale (pentru fiecare n parte); ori tunci cnd activul succesoral este consumat n tot sau n parte pentru plata pasivului succesoral la care legatarul universal este inut conform dispoziiilor art. 893 C. civ. n toate aceste cazuri ns, ineficacitatea titlurilor celor care beneficiaz ntr-o msur sau alta de emolumentul bunurilor succesorale (cum ar fi, de pild, renunarea la motenire ori prescripia deptului de opiune succesoral a rezervatarilor, ineficacitatea unuia sau altuia dintre legatele particulare, prescripia dreptului la aciune pentru plata unei datorii succesorale etc.) va profita legatarilor universali n virtutea vocaiei lor la ntregul patrimoniu succesoral. Prin urmare, se poate conchide c legatul universal confer doar o vocaie eventual la culegera ntregii moteniri, iar nu una efectiv. Formule de desemnare a legatarilor universali. n practica judiciar i n doctrin, sunt considerate universale: -legatul tuturor bunurilor mobile i imobile, cci, potrivit art. 461 C. civ., toate bunurile sunt mobile sau imobile, ceea ce nseamn c vocaia pe care o confer este la toate bunurile defunctului, succesiunea neputnd cuprinde alte bunuri. Este considerat sinonim termenul de legat al ntregii averi. -legatul nudei proprieti a tuturor bunurilor succesorale, deoarece nudul proprietar are vocaia nu numai de a dobndi la stingerea uzufructului (art. 557 C. civ.) elementele care i-au dezmemembrat proprietatea (usus i fructus), aceasta devenind astfel deplin, dar i dreptul de a dobndi, chiar i pe timpul dreptului de uzufruct, nuda proprietate a bunurilor care, eventual,

397

reintr n masa succesoral (cum ar fi, de exemplu, cazul revocrii unui legat pentru ingratitudine); -legatul cotitii disponibile a motenirii, ntruct d dreptul legatarului s culeag ntreaga motenire lsat de defunct dac nu exist rezervatari sau dac acetia renun la motenire ori i-au primit de la defunct n timpul vieii acestuia donaii nescutite de raport care acoper rezerva succesoral; -legatul stipulat cu privire la surplusul (prisosul) sau a restul bunurilor rmase dup plata legatelor particulare sau cu titlu universal este un legat universal ntruct, pe de o parte, dac legatarii particulari sau cu titlu universal renun la legate sau acestea sunt ineficace, bunurile respective sau cota-parte de motenire vor reveni legatarului surplusului, iar pe de alt parte, patrimoniul dispuntorului poate primi bunuri dup data testamentului, toate acestea revenind, de asemenea, legatarului surplusului, dac primele legate sunt particulare, sau n cot-parte, dac primele legate sunt cu titlu universal. Top of the Document 2. Legatul cu titlu universal Art. 894 alin.1 C. civ. prevede c legatul cu titlu universal poate avea de obiect o fraciune a motenirii, precum jumtate, a treia parte sau toate imobilele sau toate mobilele, sau o fraciune din mobile sau imobile. Avnd n vedere c aceast enumerare este limitativ (art. 894 alin.2 C. civ. preciznd c orice alt legat este singular), rezult c sunt cu titlu universal cinci categorii de legate: -legatul unei fraciuni din motenire (din ntreg sau din cotitatea disponibil, n dreptul nostru fiind considerat ca atare i legatul ntregii moteniri fcute de minorul ntre 16-18 ani, care, conform dispoziiilor art. 807 C. civ., nu poate dispune prin legat dect de jumtate din ceea ce ar putea dispune ca major); -legatul tuturor bunurilor imobile; -legatul tuturor bunurilor mobile; -legatul unei fraciuni din totalitatea bunurilor imobile; -legatul unei fraciuni din totalitatea bunurilor mobile. Problema naturii juridice a legatului uzufructului ntregii moteniri sau al unei fraciuni din motenire. Art. 805 C. civ. prevede posibilitatea ca prin testament nuda proprietate s fie lsat unei persoane, iar uzufructul unei alte persoane. Dac o astfel de dispoziie testamentar privete ntregul patrimoniu succesoral sau o cot-parte din acesta (sau se refer la toate imobilele sau toate mobilele succesorale ori o cot parte din acestea), problema care se pune este aceea a naturii juridice a legatului de uzufruct, legatul nudei proprieti fiind, indiscutabil, fie universal, fie cu titlu
398

universal, dup caz. Rezolvarea acestei probleme a cunocut o evoluie n timp. Casaia francez a ajuns printr-o decizie de referin la concluzia c att legatul uzufructului ntregii moteniri, ct i legatul uzufructului unei cotepri din motenire sunt legate cu titlu universal, soluie mprtit de doctrina francez contemporan fr rezerve. Top of the Document 3. Legatul particular Legatul particular sau cu titlu particular (singular) este o categorie rezidual, pe care legea nu o definete pozitiv, spunnd c este acel legat care nu este nici universal (art. 888 C. civ.), nici cu titlu universal (art. 894 C. civ. dup ce definete la alin.1 acest din urm legat, precizeaznd la alin. 2 c orice alt legat este singular). Sunt particulare nu numai legatele care se refer la unul sau mai multe bunuri determinate (casa mea de vacan, cele dou tablouri de Grigorescu etc.), ci, aa cum am vzut mai sus, i cele referitoare la imobilele sau mobilele situate ntr-un anumit loc (toate imobilele din Romnia, tot mobilierul din cas), legatele al cror obiect este determinat prin natura economic a bunurilor (toate imobilele rurale, toate crile din bibliotec), ca i legatele referitoare la ansambluri de bunuri desemnate global, chiar dac este vorba de universaliti de fapt (fond de comer, succesiune nelichidat culeas de testator, cota-parte din bunurile comune revenind soului testator), dei raional ar fi fost ca aceste legate s fie cu titlu universal. Top of the Document 4. Pluralitatea de legate Testatorul poate constitui mai multe legate de aceeai natur sau de naturi diferite, prin acelai testament sau prin testamente succesive, care, n msura n care nu sunt contrarii sau incompatibile punnd probleme de revocare, necesit o analiz a efectelor pe care le produc. Din aceast perspectiv, se distinge, pe de o parte, situaia n care coexist legatele constituite n favoarea unor persoane diferite (A), iar pe de alt parte, situaia n care legatele se constituie n favoarea aceleiai persoane, fiind vorba de un cumul de legate (B). Top of the Document II. DESEMNAREA BENEFICIARILOR LEGATELOR Desemnarea legatarului trebuie fcut de testator (a), fie direct, fie indirect (b). De aceea, n principiu, este nul att legatul fcut de testator cu mputernicirea unei alte persoane de a alege pe legatar, denumit legat cu facultate de alegere (1), ct i legatul secret, prin care bunurile legate sunt
399

remise de testator unei persoane de ncredere creia i comunic verbal legatarul pentru a fi remise acestuia (2). Desemnarea legatarului poate fi direct, caz n care, fr a se cere o formul anume, se face referire la numele (denumirea) sau porecla celui gratificat, ori la o anumit calitate a celui gratificat (profesie dac ntr-un anumit teritoriu este exercitat doar de o singur persoan: notar, nvtor, fierar etc. -, cel care l-a ngrijit pe dispuntor n cursul unei boli de care acesta a suferit, rud). Legatarul poate fi ns desemnat i indirect, cnd gratificatul nu este identificat prin nume (denumirea) sau calitile sale, ci este identificat fie doar implicit, prin deducie din celelalte dispoziii testamentare, fie prin indicarea mijlocului care duce la identificare sa. Top of the Document III. INEFICACITATEA LEGATELOR Urmeaz s analizm cauzele de ineficacitate care se refer la revocarea prin voina testatorului (1), revocarea prin hotrre judectoreasc (2) i la caducitate (3). 1. Revocarea prin voina testatorului. Testamentul fiind un act unilateral de ultim voin al dispuntorului, este revocabil prin definiie (art.802 C. civ.). Revocarea poate fi fcut oricnd de testator pn la momentul decesului, fr a fi necesar s justifice aceasta n vreun fel. Testatorul nu poate renuna la acest drept nici direct, nici indirect. Revocarea prin voina testatorului poate fi expres (A) sau tacit (B). Asupra ei testatorul poate reveni prin retractarea revocrii (C). Revocarea legatelor este expres atunci cnd rezult dintr-o declaraie formal ulterioar a tesatorului n acest sens. Potrivit dispoziiilor art. 920 C. civ., revocarea expres nu se poate face dect fie printr-un testament posterior, fie printr-un act autentic. Revocarea expres este aadar un act solemn, iar nu consensual. Din dispoziiile Codului civil rezult c n privina revocrii legatelor s-a adoptat o concepie supl, lipsit de rigiditate, alturi de revocarea expres permindu-se i revocarea tacit n cazul redactrii unui nou testament care conine dispoziii incompatibile cu cel dinti (art. 921 C. civ.) (a) i n cazul nstrinrii obiectului legatului de ctre testator naintea deschiderii motenirii (art. 923 C. civ.) (b). La aceste dou cazuri de revocare tacit prevzute de Cod, practica judiciar i doctrina au adugat un al treilea, i anume acela al distrugerii voluntare a testamentului de ctre testator (c). Revocarea unui testament sau a unei simple dispoziii testamentare, indiferent dac a fost expres sau tacit, fiind o dispoziie de ultim voin de natur testamentar, poate fi la rndul ei revocat sau retractat, cum se
400

spune n literatura de specalitate pentru a marca exact faptul c este vorba de o revocare a revocrii legatelor. Retractarea poate fi expres sau tacit. Ca i revocarea expres, retractarea expres a revocrii testamentului nu se poate face dect prin act autentic distinct sau printr-un testament posterior (art. 920 C. civ.). Retractarea tacit nu este posibil n cazul revocrii prin nstrinarea lucrului legat sau prin distrugerea testamentului, ci doar n cazul unei revocri exprese ori al uneia tacite pentru incompatibilitate. Ea poate rezulta fie din distrugerea voluntar de ctre testator a actului de revocare expres, fie din redactarea unui nou testament care conine dispoziii incompatibile cu actul sau testamentul revocatoriu. Retractarea revocrii face n principiu s renasc testamentul anterior. 2. Revocarea prin hotrre judectoreasc. Exist situaii asupra crora, prin natura lucrurilor, testatorul nu poate avea nici un control. Este cazul legatelor cu sarcini, a cror ndeplinire nu se poate verifica dect dup data decesului testatorului, precum i cazul nendeplinirii de ctre legatar a obligaiei de recunotin fa de testator prin svrirea unor fapte de ingratitudine la adresa acestuia, obligaie a crei ndeplinire nu se poate, de asemenea, verifica n ntregime dect dup decesul testatorului. Pentru asemenea situaii Codul civil reglementeaz ceea ce doctrina numete revocarea judectoreasc a legatelor pentru cauze legale. ntr-adevr, din dispoziiile art. 930 i 931 C. civ., combinat cu dispoziiile art. 830 i 831 pct. 1 i 2, rezult c, la cererea motenitorilor interesai, revocarea judectoreasc a legatelor poate surveni pentru nendeplinirea sarcinilor (A) i pentru ingratitudine (B). Aceast enumerare este limitativ. 3. Caducitatea. Ceea ce au n comun nulitatea, revocarea i caducitatea este faptul c toate duc la ineficacitatea (lipsirea de efecte a legatelor). Motivele i condiiile ineficacitii difer ns de la una la alta. Nulitatea sancioneaz nerespectarea dispoziiilor legale referitoare la condiiile de validitate (de fond i de form) ale legatelor, viznd aadar formarea valabil a acestora. La rndul su, revocarea face ca un legat valabil format s fie ulterior lipsit de efecte fie prin voina testatorului, fie prin hotrre judectoreasc pentru motive imputabile legatarului. Caducitatea atrage i ea ineficacitatea legatelor, dar, spre deosebire de nulitate, ea presupune un legat valabil format, iar spre deosebire de revocare, ea se datorete fie decesului legatarului naintea deschiderii succesiunii, fie dispariiei unui element esenial al legatului , fie neacceptrii unui legat de
401

ctre beneficiarul acestuia, adic unor elemente ulterioare testamentului independente de voina testatorului care atrag ineficacitatea de drept a legatelor. Codul civil amintete urmtoarele cazuri de caducitate: predecesul legatarului (art. 924 C. civ.) (a), pieirea lucrului legat n timpul vieii testatorului (art. 927 C. civ.) (b), refuzul legatarului de a primi legatul (art. 928 C. civ.) (c) i incapacitatea legatarului survenit naintea deschiderii motenirii (art. 928 C. civ.) (d). La aceste cazuri prevzute de Cod o parte a practicii judiciare i doctrinei adug i caducitatea pentru dispariia cauzei (e). Top of the Document IV. DESTINAIA BUNURILOR CARE AU FORMAT OBIECTUL LEGATELOR INEFICACE. Revocarea sau caducitatea legatelor, ca i nulitatea acestora, atrag un efect negativ: lipsirea de efecte a legatelor. Problema care se pune ns este aceea a efectului pozitiv, adic, n alte cuvinte, cui profit, cine beneficiaz de obiectul legatelor ineficace. Dac dispuntorul a avut prudena s prevad prin testament c n caz de ineficacitate a legatului fcut de el n favoarea lui A, acesta va reveni lui B, este vorba de o substituie vulgar ngduit de lege (art. 804 C. civ.), spre deosebire de substituia fideicomisar care este prohibit. Prin urmare, voina defunctului (expres sau tacit) primeaz, n sensul c dac a fost exprimat, de ineficacitatea primului legat profit legatarul desemnat subsecvent de testator. n cazul n care testatorul nu i-a manifestat voina, trebuie fcut distincie dup cum ineficacitatea face s nu mai subziste nici un legat, nici o dispoziie pentru cauz de moarte,caz n care bunurile vor reveni motenitorilor legali, profitnd acestora, motenirea fiind n ntregime ab intestat, sau afecteaz numai anumite legate, altele rmnnd n vigoare, caz n care bunurile vor reveni, de regul, celui (celor) obligai la plata legatelor ineficace (a) sau, prin excepie, conform dreptului de acrescmnt, colegatarului conjunctiv al crui legat a rmas n fiin (b). 1. Regula atribuirea bunurilor celor obligai la plata legatelor Conform acestui principiu, ineficacitatea legatelor va profita celor obligai la plata acestora, crora legatul sau legatele le-ar fi restrns drepturile dac ar fi fost valabile, adic, dup caz, motenitorilor legali, legatarilor universali, cu titlu universal sau chiar particulari. Situaiile pot fi foarte diferite. De exemplu: n cazul ineficacitii unui legat universal, vor profita motenitorii legali inui la plata acestuia; n cazul ineficacitii unui legat cu titlu

402

universal, dac nu exist motenitori legali, va profita legatarul universal care ar fi fost inut la plat; sau, n cazul ineficacitii unui legat particular, un alt legatar particular obligat, prin ipotez, de testator la plata acestuia etc. 2. Excepia legatele conjunctive i dreptul de acrescmnt Prin voina testatorului obiectul unui legat particular - indiferent dac se refer la un bun corporal sau incorporal, mobil sau imobil, individual determinat sau de gen poate fi lsat la doi sau mai muli legatari cu vocaia fiecruia la ntreg, situaie n care ineficacitatea unuia sau altuia din aceste legate va profita colegatarului sau colegatarilor ale cror legate au rmas eficace, prin excepie de la regula potrivit creia ineficacitatea legatelor profit celor inui la plata acestora. Acest legat poart denumirea de legat conjunctiv, iar dreptul colegatarilor de a beneficia de ineficacitatea legatului unuia sau altuia dintre ei drept de acrescmnt. Dreptul de acrescmnt este aadar o excepie de la regula potrivit creia legatele ineficace profit celor inui la plata acestora i funcioneaz doar n cazul legatelor conjunctive. De aceea, n mod impropriu noiunea este utilizat i n contextul motenirii legale n cazul n care un motenitor renun la succesiune, iar de acest lucru profit comotenitorii n sensul c le sporesc cotele succesorale. n cazul legatului conjunctiv, dac toi colegatarii vin la motenire, mpart ntre ei n pri egale obiectul legatului, dreptul fiecruia comprimnd drepturile celorlali, iar dac unul sau altul dintre aceste legate este ineficace, partea ce ar fi revenit beneficiarului acelui legat se va mpri n pri egale ntre colegatarii ale cror legate au rmas eficace. Exemplu: imobilul lsat de dispuntor printr-un legat conjunctiv lui A, B i C va reveni acestora n cote de cte 1/3 fiecare, iar dac legatul lui A este caduc, imobilul va reveni lui B i C n cote de cte 1/2 fiecare. Dreptul de acrescmnt este obligatoriu, deoarece, pe de o parte, legatul conjunctiv confer vocaie la ntregul bun, iar pe de alt parte, acceptarea unui legat nu poate fi fracionat. Top of the Document EXHEREDAREA Spre deosebire de nedemnitate, care atrage decderea n temeiul legii a celui vinovat din dreptul de a moteni pe defunct, lipsindu-l de titlul care i-ar fi dat aptitudinea s moteneasc, chiar dac este rezervatar, exheredarea nu afecteaz niciodat titlul de motenire, chiar dac este vorba de un motenitor nerezervatar, ci doar emolumentul. n cazul motenitorilor rezervatari acest lucru este evident, ei motenind (ca motenitori legali) rezerva, exheredarea avnd efecte cel mult n limitele cotitii disponibile.
403

Faptul c i motenitorii nerezervatari pstreaz anumite prerogative care decurg din titlul lor de motenitori, chiar dac pot fi complet lipsii prin exheredare de emolumentul motenirii, este demonstrat de faptul c acetia, de pild, pot cere o copie a inventarului motenirii, pot lua msuri conservatorii cu privire la bunurile succesiunii, fac predarea legatelor, ori pot cere anularea testamentului, revocarea judectoreasc a legatelor sau constatarea caducitii acestora. n limitele dispoziiilor legale imperative (rezervei), exheredarea este un drept discreionar al testatorului, nesusceptibil de cenzur prin intermediul justiiei pe calea aciunii care sancioneaz abuzul de drept. Din punctul de vedere al ntinderii sale, exheredarea poate fi total sau parial, i aceasta dintr-un dublu unghi: anume, pe de o parte, al persoanelor, ea poate viza toi motenitorii defunctului sau numai pe unii dintre acetia, iar pe de alt parte al bunurilor, ea poate viza ntreg patrimoniul succesoral (afar de cazul existenei unuia sau mai multor rezervatari), o cot-parte din aceasta sau unul sau mai multe bunuri din succesiune. Dup cum lovete pe motenitori fr a se lua n considerare omportamentul acestora ulterior deschiderii motenirii sau, dimpotriv, cu titlu de sanciune pentru cazul n care ar refuza executarea unei anume dispoziii testamentare, exheredarea poate fi ferm (I) sau cu titlu de clauz penal (II). I. Exheredarea ferm produce efecte de la data deschiderii motenirii, nedepinznd n nici un fel de conduita motenitorilor ulterioar deschiderii motenirii. ndeprtarea de la motenire se prezint ns diferit, dup cum testatorul a instituit ( 1) sau nu a instituit legatari ( 2). II. Exheredarea condiional inserat n testament cu titlu de clauz penal. Practica judiciar i doctrina admit n principiu valabilitatea clauzelor testamentare prin care dispuntorul prevede exheredarea motenitorilor si ab intestat, n tot sau n parte (a cotitii disponibile), dup cum este vorba de motenitori nerezervatari sau rezervatari, dac acetia ncalc ultimele sale dorine exprimate n cuprinsul testamentului. Exheredarea apare n acest caz ca o sanciune a neexecutrii testamentului conform voinei defunctului, de unde noiunea de clauz penal utilizat n acest context. De aceast dat, exheredarea nu mai este ferm (eficient de la data deschiderii motenirii), ci condiional, depinznd de conduita motenitorilor legali ulterior deschiderii motenirii; dac acetia nu respect dispoziiile testamentare, opereaz cu efecte retroactive de la data deschiderii motenirii, pe de o parte, exheredarea, iar pe de alt parte,

404

instituirea expres sau implicit a legatarului (legatarilor) beneficiar(i) al(i) exheredrii. Clauza poate viza un motenitor anume, izolat, sau o dispoziie testamentar, implicnd pe toi motenitorii care au legtur cu aceasta. Valabil n principiu, clauza penal de exheredare nu poate impune ns motenitorilor dect executarea acelor dispoziii testamentare care nu contravin ordinii publice i dispoziiilor imperative ale legii. Top of the Document EXECUIUNEA TESTAMENTAR Executorul testamentar este persoana desemnat prin testament pentru a-l reprezenta post-mortem pe testator, asigurnd aducerea la ndeplinire a ultimelor dorine ale acestuia manifestate cu respectarea formelor i condiiilor de fond testamentare. n mod obinuit, aducerea la ndeplinire a dispoziiilor testamentare este asigurat de erezii defunctului i legatarii universali. Facultativ, cnd crede de cuviin, testatorul poate ns desemna n acest scop una sau mai multe persoane (art. 910 C. civ.) n care are ncredere, fie c este vorba de unul sau altul dintre succesorii si legali sau testamentari, fie de persoane strine de motenire. Executorul testamentar exercit anumite puteri, dar nu pentru sine ci pentru altul. De aceea, n mod obinuit se recunoate execuiunii testamentare natura juridic a unui mandat. Executorul testamentar este mandatarul defunctului, iar nu al motenitorilor legali sau testamentari, aducnd la ndeplinire voina acestuia. Ca i mandatul de drept comun, execuiunea testamentar: -este intuitu personae, ceea ce nseamn c n cazul n care este refuzat de cel desemnat sau acesta decedeaz naintea deschiderii motenirii, survine caducitatea, iar dac executorul decedeaz dup deschiderea motenirii, dar naintea ndeplinirii misiunii, puterile acestuia nu trec la motenitorii si (art. 917 C. civ.); -este n principiu gratuit, executorul avnd dreptul doar la rambursarea cheltuielilor fcute pentru ndeplinirea misiunii sale, sarcin ce revine succesiunii (art. 919 C. civ.). Prin excepie, executorul poate fi gratificat pentru serviciile fcute cu un legat remuneratoriu de valoare modic, numit diamant sau legatul diamantului; -pune n sarcina executorului obligaia de a da socoteal de gestiunea sa (art. 916 alin. 5 C. civ.). Execuiunea testamentar este ns un mandat aparte, care prezint unele caractere diferite de ale mandatului comun, care i confer un specific inconfundabil. Astfel:
405

-executorul testamentar este desemnat printr-un act unilateral, fiind numit de testator n una din formele testamentare (art. 910 C. civ.), iar nu printr-un contract. -mandatul obinuit se refer n principiu la ncheierea de acte juridice, n timp ce execuiunea testamentar poate include sau s aib exclusiv ca obiect ndeplinirea unor acte materiale, cum ar fi distrugerea unor documente ale defunctului; -mandatul obinuit nceteaz n principiu prin moartea mandantului (art. 1552 pct. 3 C. civ.), n timp ce execuiunea testamentar ncepe s produc efecte la data decesului testatorului, fiind un act juridic mortis causa; -mandatul obinuit poate fi revocat oricnd de mandant (art. 1553 C. civ.), n timp ce execuiunea testamentar este irevocabil dup data deschiderii motenirii, succesorii defunctului neputnd revoca unilateral mandatul ncredinat de defunct executorului testamentar, avnd doar dreptul de a cere n justiie destituirea acestuia dac a comis fapte culpabile n executarea misiunii sale; -n timp ce mandatar convenional poate fi desemnat i o persoan lipsit de capacitate de exerciiu, executor testamentar nu poatde e fi dect o persoan cu capacitate exerciiu deplin (art. 913 i 915 C. civ.), care se apreciaz n raport cu data deschiderii motenirii, iar nu cu data testamentului. n cazul pluralitii de executori, fiecare dintre acetia are puteri depline i poate ndeplini ca i cnd ar fi singur orice act specific execuiunii testamentare (art. 918 alin. 1 C. civ.), afar de cazul n care testatorul a prevzut altfel, fie dispunnd s lucreze mpreun, fie atribuind fiecruia o gestiune anume. Puterile conferite difer dup cum execuiunea testamentar este fr sezin (a) sau cu sezin (b). Rolul executorului testamentar fr sezin (fr dreptul de a prelua bunurile succesorale) este redus, rezumndu-se doar la supravegherea i cotrolul executrii dispoziiilor testamentare de ctre cei inui la aceasta (motenitorii legali sau legatari). El poate iniia msuri conservatorii pentru evitarea delapidrii sau deturnrii bunurilor succesorale. n lipsa sumelor pentru plata legatelor, poate cere vnzarea bunurilor mobile succesorale (art. 916 alin. 3 C. civ.). Executorul testamentar nu poate primi dect sezina bunurilor mobile, nu i a celor imobile i nici a fructelor sau veniturilor acestor bunuri. Sezina poate fi conferit executorului pentru o durat de timp care nu poate depi un an (art. 911 C. civ.) Top of the Document

406

Limitele dreptului de a dispune prin acte juridice mortis causa de bunurile succesorale
n principiu, orice persoan este liber s dispun aa cum crede de cuviin de bunurile sale pentru cauz de moarte. Dreptul de a dispune pentru cauz de moarte nu poate fi exercitat ntr-un mod cu totul discreionar, pentru anumite raiuni el fiind ngrdit n limite prevzute de lege. Interdicia pactelor asupra succesiunilor nedeschise (viitoare) Interdicia posibilitii renunrii la o succesiune nedeschis, precum i a pactelor (conveniilor) asupra unor asemenea succesiuni intervenite ntre eventualii viitori succesibili i teri art. 702 i 965 al.2 C.civ. Condiii pentru ca un anumit act s intre n categoria pactelor asupra succesiunilor nedeschise prohibite de lege: -s existe o nelegere. -convenia s aib ca obiect o motenire nedeschis. -convenia s nu fie din categoria celor admise n mod excepional de lege.

407

n cazul nclcrii interdiciei pactelor asupra succesiunilor viitoare intervine sanciunea nulitii absolute. Interdicia actelor de dispoziie care ncalc rezerva succesoral Regula libertii de a dispune este aplicabil i n domeniul actelor de dispoziie ale lui de cujus cu referire la bunurile succesorale. Prin excepie, acest drept de a dispune este ngrdit de reglementrile legale referitoare la rezerva succesoral i cotitatea disponibil. Rezerva succesoral este acea cot-parte a averii defunctului pe care legea o atribuie unor anumii motenitori legali i de care de cujus nu poate dispune prin liberaliti nici ntre vii (donaii) i nici mortis causa (legate). Cotitatea disponibil este acea parte a averii succesorale care excede rezervei succesorale i de care defunctul poate dispune n mod discreionar, att prin liberaliti ntre vii, ct i mortis causa. Top of the Document MOTENITORII REZERVATARI descendenii defunctului. ascendenii privilegiai. soul supravieuitor. Rezerva succesoral a descendenilor Rezerva difer n funcie de numrul lor: 1/2 din motenire pentru un singur descendent. 2/3 din motenire pentru doi descendeni. 3/4 din motenire pentru trei sau mai muli descendeni. Rezerva succesoral se aplic n prezent nu numai copiilor nscui din cstorie, ci i celor nscui dinafara cstoriei i celor adoptai. Se iau n considerare doar descendenii care vin efectiv la motenire, iar nu i cei care devin strini de aceasta ca urmare a renunrii sau nedemnitii. A. Rezerva succesoral a ascendenilor privilegiai n aceast categorie intr tatl i mama defunctului, precum i adoptatorii cu efecte depline sau restrnse ai defunctului. Rezerva succesoral a ascendenilor privilegiai este de 1/2 din motenire, n cazul n care defunctul las doi sau mai muli prini i de 1/4 din motenire, cnd las un singur printe. B. Rezerva succesoral a soului supravieuitor Rezerva succesoral a soului supravieuitor este de 1/2 din cota succesoral ce i se cuvine ca motenitor legal.
408

Cota succesoral a soului supravieuitor difer n funcie de clasa de motenitori cu care vine n concurs: - n concurs cu descendenii rezerva soului supravieuitor este de 1/8 din motenire (1/2 din 1/4). - n concurs cu ascendenii privilegiai ai defunctului (prinii) i cu colateralii privilegiai ai acestuia (fraii i surorile sau descendenii acestuia) mpreun, rezerva este de 1/6 din motenire (1/2 din 1/3). - n concurs ori numai cu ascendenii privilegiai, ori numai cu colateralii privilegiai, rezerva este de 1/4 din motenire (1/2 din 1/2). - n concurs cu ascendenii ordinar sau colateralii ordinari ai defunctului, rezerva este de 3/8 din motenire (1/2 din 3/4). - n concurs cu orice ali motenitori ai defunctului, afar de cei legali, rezerva soului supravieuitor este de 1/2 din motenire (1/2 din 1/1). Caracteristicile rezervei soului supravieuitor: - const ntr-o cot fix de 1/2 dintr-o cot variabil reprezentat de partea succesoral la care are dreptul ca motenitor legal, cot ce difer n funcie de clasa de motenitori cu care vine n concurs. - este reprezentat de o fraciune raportat la poriunea ereditar care i se cuvine ca motenitor legal. - se atribuie ntotdeauna individual. Top of the Document Cotitatea disponibil special a soului supravieuitor n concurs cu copiii dintr-o cstorie anterioar a defunctului Conform art. 939 C.civ. ,,brbatul sau femeia care, avnd copii dintr-un alt maritagiu, va trece n al doilea sau subsecvent maritagiu, nu va putea drui soului din urm dect o parte egal cu partea legitim a copilului ce a luat mai puin, i fr ca, nici ntr-un caz, donaiunea s treac peste cuartul bunurilor. Raiunea acestui text de lege este aceea de a apra pe copiii din prima cstorie de influenele i presiunile pe care cel de-al doilea so le-ar putea exercita asupra printelui recstorit. Acest text de lege se aplic i asupra copiilor din afara cstoriei, precum i asupra copiilor adoptai, cu singura condiie ca actul de ncuviinare a adopiei s fie anterior ncheierii cstoriei subsecvente. Termenul de ,,druire se refer nu numai la donaii, ci i la legate, deci la liberalitile mortis causa. Intr sub incidena art.939 C.civ.:

409

- toate donaiile i legatele fcute soului supravieuitor n timpul cstoriei subsecvente. - donaiile anterioare cstoriei subsecvente, n msura n care au fost fcute n vederea acesteia. - legatele fcute anterior cstoriei subsecvente. Sanciunea nclcrii cotitii disponibile speciale este reduciunea, adic restrngerea liberalitilor fcute de defunct soului supravieuitor n limitele cotitii disponibile speciale. Top of the Document Calculul rezervei i al cotitii disponibile Rezerva i cotitatea disponibil sunt stabilite de lege prin cote procentuale asupra masei succesorale. Pentru determinarea masei succesorale sunt necesare urmtoarele operaiuni:
a.

b.

c.

Stabilirea activului brut al motenirii. Presupune identificarea tuturor bunurilor mobile i imobile aflate n patrimoniul defunctului la data deschiderii motenirii i stabilirea valorii lor n raport cu momentul respectiv. Stabilirea activului net al motenirii. Presupune scderea din activul brut al motenirii a pasivului succesoral, adic a obligaiilor ce greveaz patrimoniul lui de cujus la momentul decesului. Reunirea fictiv (pentru calcul) la activul net al motenirii a valorii donaiilor fcute de defunct n timpul vieii. Aceast operaiune implic reunirea fictiv i nu efectiv a donaiilor fcute de defunt n timpul vieii. Include toate donaiile fcute de defunct Top of the Document Imputarea liberalitilor i cumulul rezervei cu cotitatea disponibil

Determinarea concret a drepturilor succesorale a motenitorilor pune i problema imputrii liberalitilor, adic de a ti asupra creia din prile motenirii se calculeaz liberalitile asupra rezervei sau asupra cotitii disponibile. n aceast privin principiul este c liberalitile (donaiile i legatele) se socotesc asupra cotitii disponibile a motenirii i nu asupra rezervei. Depirea cotitii disponibile atrage reduciunea liberalitilor excesive. Reduciunea liberalitilor excesive

410

Reduciunea este o sanciune civil care lipsete de eficacitate actele de liberalitate ale defunctului (donaiile i legatele), n msura n care acestea aduc atingere rezervei conferite de lege motenitorilor rezervatari. Reduciunea liberalitilor ntre vii nu va putea fi cerut dect numai de erezii rezervatari, de erezii acestora sau cei care nfieaz drepturile lor. Cile pe care se realizeaz reduciunea reduciunea nu opereaz de drept ci trebuie cerut. Ea se poate realiza att prin acordul rezervatarilor cu cei gratificai (pe cale convenional), ct i pe cale judiciar. Reduciunea pe cale convenional se realizeaz n cazul n care rezervatarii, pe de o parte, i donatarii i legatarii gratificai de defunct, pede alt parte, ajung la o nelegere n legtur cu liberalitile excesive care ncalc rezerva succesoral. Reduciunea judiciar survine de regul atunci cnd bunurile de care defunctul a dispus prin liberaliti se afl n posesia altor persoane dect rezervatarii, iar acetia din urm au interesul de a cere s li se predea bunurile respective. Aciunea n reduciune este o aciune personal i patrimonial. De aici decurg urmtoarele consecine: - aciunea n reduciune nu poate fi formulat dect de cel n prejudiciul cruia s-a fcut liberalitatea. - aciunea n reduciune este divizibil i nu se poate porni dect n limitele poriunii cuvenite rezervatarului reclamant. - este supus prescripiei extinctive n termenul general de trei ani. Pentru admiterea aciunii n reduciune, rezervatarii trebuie s fac dovada nclcrii rezervei prin liberalitile fcute de defunct. Ordinea reduciunii liberalitilor excesive: - legatele se reduc naintea donaiilor. - legatele se reduc toate deodat i n mod proporional. - donaiile se reduc n mod succesiv, n ordinea invers a datei lor, ncepnd cu cea mai nou. Efectele reduciunii n cazul legatelor, reduciunea duce la caducitatea total sau parial a acestora, n funcie de faptul dac ncalc n ntergul lor sau doar n parte rezerva succesoral.

411

n cazul donaiilor, reduciunea are ca efect rezoluiunea acestora. Aceast rezoluiune poate fi total sau parial, n funcie de faptul dac depete n ntregul ei cotitatea disponibil sau numai n parte. Reduciunea donaiilor se face n natur, rezervatarii fiind n drept la restituirea chiar a bunurilor care au format obiectul donaiilor excesive. Prin excepie, reduciunea donaiilor se face i prin echivalent n urmtoarele cazuri: - n cazul n care donaia excesiv a fost fcut unui descendent sau soului supravieuitor cu scutire de raport. - n cazul n care donaia este fcut unui succesibil fr scutire de raport i privete un imobil, iar partea supus reduciunii (ceea ce excede limitele cotitii disponibile) este mai mic de jumtate din valoarea imobilului. - n cazul n care donatarul a nstrinat obiectul donaiei sau l-a grevat cu sarcini naintea deschiderii motenirii. - n cazul n care bunul donat a pierit din culpa donatarului. n cazul n care bunul donat a fost un bun fungibil i consumptibil Top of the Document DREPTUL DE OPIUNE SUCCESORAL Opiunea succesoral este acel drept subiectiv, nscut la data decesului persoanei despre a crei motenire este vorba, n persoana succesibililor acesteia, care const n dreptul de a alege ntre acceptarea succesiunii (pur i simpl sau sub beneficiu de inventar) sau renunarea la aceasta i care se exercit n anumite condiii prevzute de lege. De la data deschiderii motenirii, dreptul de opiune succesoral se nate n favoarea tuturor succesibililor defunctului, indiferent dac izvorul vocaiei succesorale este legea sau testamentul i indiferent dac vocaia la succesiune este universal, cu titlu universal sau cu titlu particular. Caracterele juridice ale actului de opiune succesoral - este un act unilateral, reprezentnd voina unei singure persoane. - este un act juridic ntotdeauna pur i simplu, neputnd fi afectat de modaliti (termen sau condiie). - este un act juridic indivizibil (unitar), nefiind posibil ca o succesiune s fie acceptat n parte, iar n parte nu.

412

- este un act juridic irevocabil cnd se refer la acceptarea succesiunii i revocabil, n anumite condiii, atunci cnd se refer la renunarea la succesiune. - este un act juridic declarativ, n sensul c efectele sale se produc retroactiv de la data deschiderii succesiunii. Condiiile de validitate ale actului juridic de opiune succesoral - s emane de la o persoan capabil. Minorii i interziii nu pot face valabil acceptarea unei moteniri, dect conformndu-se regulilor referitoare la minoritate i tutel. - consimmntul exprimat s nu fie viciat. - obiectul actului de opiune s fie licit i posibil i s aib o cauz licit i moral. - s ntruneasc condiiile de form cerute de lege. Revocarea paulian a actului juridic de opiune succesoral Renunarea la motenire fcut de un succesibil n dauna creditorilor si. Aciunea poate fi promovat doar de creditorii personali ai succesibilului renuntor cu creane anterioare renunrii, iar nu i de creditorii succesiunii. Admiterea aciunii pauliene are ca efect revocarea renunrii i desfiinarea consecinelor acesteia, adic a transmisiunii subsecvente a actului de renunare la motenire. Aceast desfiinare opereaz numai n favoarea creditorului reclamant, el nu devine proprietar al bunurilor succesorale a cror transmitere este revocat, avnd doar dreptul de a proceda la vnzarea silit a acestora pentru satisfacerea creanei sale. Prescripia dreptului de opiune succesoral Dreptul de a accepta succesiunea se prescrie printr-un termen de 6 luni socotit de la data deschiderii succesiunii. Prin mplinirea termenului, dreptul de a accepta motenirea se stinge, aceasta constituind o renunare implicit la motenire. ACCEPTAREA MOTENIRII Este actul sau faptul juridic prin care succesibilul i nsuete calitatea de motenitor al defunctului. Poate fi pur i simpl sau sub beneficiu de inventar. Top of the Document ACCEPTAREA PUR I SIMPL A MOTENIRII

413

Const n actul sau faptul juridic care face ca succesibilul s devin motenitor al defunctului prin confuziunea patrimoniului personal cu acela succesoral, astfel nct rspunderea lui pentru datoriile i sarcinile succesiunii poate opera dincolo de limitele patrimoniului succesoral, dar numai n proporie cu partea ce i revine din motenire. A. Acceptarea pur i simpl voluntar 1. Acceptarea voluntar expres este atunci cnd se nsuete titlul sau calitatea de erede ntr-un act autentic sau privat. Poate fi fcut numai n scris. Acceptarea voluntar expres poate fi fcut att personal, ct i prin mandatar. 2. Acceptarea voluntar tacit este atunci cnd eredele face un act pe care n-ar putea s-l fac dect n calitatea sa de erede i care las a se presupune neaprat intenia de acceptare. B. Acceptarea pur i simpl forat n cazul n care erezii au dat la o parte sau au ascuns lucruri ale unei succesiuni, nu mai pot renuna la succesiune, cu toat renunarea lor, ei rmn erezi i nu pot lua nici o parte din lucrurile ascunse. Eredele care a ascuns obiecte ale succesiunii sau care cu tiin i rea-credin nu a trecut n inventar efecte din succesiune, nu se poate folosi de beneficiul de inventar. n aceste cazuri, motenitorii care se fac vinovai de svrirea acestor fapte pierd cu titlu de sanciune dreptul de opiune. Condiii cerute pentru aplicarea sanciunilor: - s existe un element obiectiv de dare la o parte sau de ascundere ori de nedeclarare la inventar a unor bunuri succesorale din partea unui succesibil. - s existe un element subiectiv constnd n intenia de a frauda pe ceilali comotenitori. - aciunea frauduloas s fie susceptibil de a pgubi alte persoane. Sanciunile atrase sunt: - succesibilul este considerat c a acceptat motenirea pur i simplu, pierznd dreptul de a o accepta sub beneficiu de inventar. - succesibilul nu poate lua nimic din lucrurile pe care le-a dosit. Top of the Document ACCEPTAREA SUB TITLU DE INVENTAR A MOTENIRII

414

La aceast soluie se recurge cnd exist unele incertitudini cu privire la solvabilitatea motenirii, subzistnd pericolul ca acceptnd motenirea pur i simplu motenitorul s fie obligat la plata unor datorii sau sarcini ale succesiunii dincolo de limitele activului succesoral insuficient. Este obligatorie n urmtoarele cazuri anume prevzute de lege: - n cazul succesibililor minori sau pui sub interdicie. - n cazul motenitorilor succesibilului decedat nainte de a-i fi exercitat dreptul de opiune succesoral, care nu se neleg asupra modului de exercitare a dreptului de opiune succesoral. Condiiile impuse de lege pentru acceptarea sub beneficiu de inventar a motenirii: - o declaraie expres a succesibilului fcut n faa notarului public de la locul deschiderii succesiunii n sensul acceptrii motenirii sub beneficiu de inventar. - ntocmirea inventarului fidel i exact al bunurilor succesorale. Efectele acceptrii motenirii sub beneficiu de inventar: - de a rspunde pentru pasivul succesoral numai n limita activului succesiunii. - de a nu opera confuziunea ntre patrimoniul su i cel succesoral. Top of the Document RENUNAREA LA MOTENIRE Renunarea expres la motenire este manifestarea de voin a unui succesibil din care rezult c acesta nu i nsuete titlul de motenitor la care i d dreptul legea sau testamentul. Renunarea la motenire este un act solemn. Efectele renunrii: - partea de motenire ce s-ar fi cuvenit renuntorului revine prin acrescmnt motenitorilor (legali sau testamentari) care au acceptat succesiunea. - renuntorul nu poate fi reprezentat, descendenii si putnd moteni doar n nume propriu. - drepturile stinse prin consolidare sau confuziune renasc

415

- renuntorul nu are obligaia de a raporta donaiile primite de la defunct, fiind n drept s le pstreze n limita disponibilului succesoral. Retractarea renunrii poate surveni dac: - nu s-a mplinit n raport cu renuntorul termenul de prescripie. - succesiunea nu a fost acceptat de ali motenitori. Top of the Document

416

417