Sunteți pe pagina 1din 3

Jurnale intime. Inima mea asa cum este.

Charles baudelaire
(Etica si estetica dandysmului. Cultul identitatii)

Charles Baudelaire- poet, estetician, critic literar si de arta francez, a trait in perioada 1821- 1867. Poezia lui Baudelaire in literatura franceza reprezinta un caz aparte, la fel si modul sau de viata a fost aparte, el face parte din categoria poetilor damnati. Imediat dupa nasterea lui, tatal sau care avea 62 de ani, moare, iar mama, care avea numai 28 de ani, se grabeste la numai un an de la moartea sotului sa se recasatoreasca cu un general, care ajunge ambasador al Frantei la Constantinopol. O seama de biografi pun pe seama diferentei mari de varsta dintre cei doi parinti ai lui ciudateniile care il faceau aparte de semenii sai. La varsta de 17 ani, tatal sau vitreg cu care nu se intelegea defel, il imbarca pe un vapor spre Indii. Pentru a-l scoate din mediul boem, tatl vitreg l trimite n India, dar revine un an mai trziu la Paris, fugind de pe vas. La ntoarcere, motenete o avere considerabil care-i va permite s duc o via de dandy parizian. ncepe s iubeasc hainele i i petrece zilele n galeriile de art i cafenelele din Oraul luminilor. ncepe s foloseasc drogurile, n special hai i opium. Se ndrgostete de Jeanne Duval, cea care l va inspira cnd scrie poemele din seciunea "Venus cea neagr" a volumului Florile rului, o prostituat din Africa. Pn n 1844, cheltuise aproximativ jumtate din motenire. Primele datorii importante sunt originea viitoarelor sale dificulti financiare. Consiliul de familie i impune un notar drept consilier judiciar, care va avea n grij averea lui Baudelaire i i va plti o mic rent pentru tot restul vieii. O tentativ de suicid se produce n anul 1845. Se intoarce razvratit repetand un lucru pe care l-a spus si in copilarie,,m-ati alungat, m-ati aruncat in afara acestei perfectiuni in care ma pierdeam, m-ati condamnat la o existenta separata- el toata viata va fi un singuratic. Aceasta perioada fiind si epoca inceputurilor sale scriitoricesti; el este un poet al cautarilor continue, un poet al nemultumirii de sine, a conflictului dintre ratiune si inima, el se considera poet damnat, un om sortit sa nu cunoasca fericirea pe pamant. Dandysm-ul sau a fost in realitate o maniera de a protesta impotriva lumii contemporane, pe care o credea meschina. Se simtea bantuit de o furie de geniu, furtunile launtrice ii devastau sufletul, ii inspaimantau luciditatea cu care-si da seama de singuratatea ce-l coplesea, din mrejele careia nu stia cum sa scape. In formarea spiritului lui Baudelaire exista cateva etape cruciale, cum ar fi: o dragoste in sanul familiei care s-a prabusit odata cu recasatorirea mamei sale, descoperirea unor orizonturi noi de o frumusete stranie in prima sa calatorie spre Indii, intalnirea cu opera poetului Poe, cele doua inspiratoare: mulatra si M-me Sabatier- atat de deosebite intre ele. Cunoscand foarte bine lumea din jur, el constata la o anumita data ca :,,trebuie sa ne intoarcem spre interior. Sartre- spune despre Baudelaire- ,,scarba de sine, dezgustul de propria fiinta, a fost rezultatul unei aventuri tragice, si anume de-a fi coborat cu prea mare luciditate in imparatia adancurilor intunecate ale constiintei, ceea ce I-a dat senzatia unui vid interior nevindecat. n 1862, Baudelaire a nceput s aib comaruri i temeri, iar sntatea i s-a ubrezit brusc. A plecat la Bruxelles s in o serie de conferine, dar a avut cteva atacuri cerebrale care s-au finalizat printr-o paralizie parial. n iulie 1866, mama sa l aduce n Paris i l interneaz n diverse sanatorii pentru tratament. Pe 31 august, 1867, la 46 de ani, dup o lung agonie, Charles Baudelaire a murit la Paris. Chiar dac doctorii nu au declarat-o, moartea sa a fost provocat de sifilis.

Ca intr-un index imaginar, iata ordonate alfabetic parte din raspunsurile la simpla ntrebare Ce este dandysmul?: abstractie vie, angelism, aristocratie (un nou fel de), arta, artificiu, asceza, asociatie, atitudine, casta, ceremonial, cod, corporatie, cult de sine nsusi, demonism, doctrina, eroism, estetica, etica, experienta, fenomen istoric, figura de stil, forma, frivolitate, ideal, idee, institutie, joc, legislatie, maniera, martiriu, mistica, mit, mod de viata, moda, mondenitate, morala, narcisism, nihilism, ordin monahal, paradox, practica sociala, principiu, profesie, proiectie imaginara, reactie, religie, revolta, revolutie, satanism, scenariu, secta, seductie, sistem de aparare, stare, stoicism, spiritualitate, stil, strategie, sarlatanie, univers, utopie, vanitate, vocatie. (Adriana Babeti) Baudelaire avea sa defineasca primul, in Pictorul vietii moderne, stilul dandy, trasindu-i astfel intregul program: cultivarea ideii de frumos in propria lui persoana, superioritatea aristocratica a spiritului, adorarea distinctiei, simplitatea elegantei, originalitatea, placerea de a uimi si orgolioasa satisfactie de a nu fi niciodata uimit, un cult exacerbat de sine insusi, spiritul de opozitie si de revolta, blazarea, raceala, refuzul trivialitatii, al vulgaritatii. Dandysmul a fost iniial o atitudine i practic a eleganei iniiat la nceputul secolului XIX n Anglia de George Bryan Brummell, devenind mai trziu o veritabil doctrin filozofic i artistic prin intermediul unor scriitori romantici i post-romantici: Balzac, Barbey d'Aurevilly, Baudelaire. Formul comportamental complex, dandysmul nu se poate rezuma doar la arta exuberant a toaletei ci, aa cum arat Barbey d'Aurevilly, este chiar negarea acesteia: o hain te poate face elegant ns nu te face un dandy. Acesta ar fi cel care reuete prin intermediul eleganei, nsa una care ia n derdere noiunea clasic i astfel ctig o putere de influen absolut asupra contemporanilor i societii timpului. n secolul XIX apare o a doua axiom: toaleta nu const in vemnt ct n maniera de a-l purta, elegana este o virtute superioar aparenelor. Dandysmul exterior este legat de mod i haine, iar cel legat de temperament presupune modoficarea structurii profunde a minii, un puternic individualism i un stil de via specific, protest n faa lenei spiritului i tendina de a-l revigora. Se remarc tendina pentru sofisticare, succes, o sensibilitate decadent, rafinament. n acest context, stilul vestimentar specific dandysmului este dintre cele mai discrete i riguroase: sublim i aproape invizibil - a nu fi remarcat sau a fi remarcat prin non-remarcabil, a arta fr a impune, a manifesta n toate o indiferen de ghea. Ironia, maniera de a privi fiecare lucru, fiecare persoan i fiecare eveniment cu distan, ca i cum nu ar avea importan, se gsete n inima acestui joc al aparenelor. Dandy-ul exprim pretenia subiectului de a deveni propriul lui spectator i de a se depi construind o imagine armonioas cu ajutorul artificiului. Contiina eului, subiectivitatea se regsesc n spectacolul dedublrii, iar operaia reflexiv a oglinzii i ofer fiecruia imaginea creativitii sale, ntr-un "narcisism idealizant" conform cruia subiectul nu spune "m iubesc aa cum sunt", ci, "sunt sau trebuie s fiu aa cum m iubesc. Vreau s par, deci trebuie s m gtesc i mai mult". Baudelaire face condiia nsi a contiinei de sine:"S trieti i s dormi n faa unei oglinzi", iat dorina exprimat de un dandy ca un soi de ideal estetic i moral prin care subiectul are necontenit, dureros, contiina dedublrii sale i a punerii sale n scen. Baudelaire crede c insul-dandy gsete n "cultul de sine nsui" delicii superioare "fericirii ce-o poi afla n altul, chiar n femeie". Mai mult chiar, el consider femeia opusul dandy-ului, vulgar, natural - n spiritul esteticii sale, abominabil. Mrturisind, n jurnalul intim, un "gust timpuriu pentru femei", poetul nu uit s precizeze: "confundam mirosul blnurilor cu cel al femeii", spre a concluziona:"eram, deci, un dandy precoce". Deviza sa din Inima mea asa cum este: Dandy-ul trebuie s aspire a fi sublim fr ntrerupere. El trebuie s triasc si s doarm n fata unei oglinzi. J. P. Sartre eticheteaz atitudinea poetului ntr-un mod cu totul aparte, asimilnd dorinta lui de a produce oroare dorintei mai generale omului de a-si exhiba simturile.

Dandysmul nseamn cultul unei identitati pe care o doreste individul respectiv, transformarea n spectacol a ntregii vieti, nseamn punere n scen, asumarea unor msti identitare, ascundere supralicitat, joc al suprafetelor. Dandy-ul ajunge la situatia inedit de a-si construi propria viat si, uneori, chiar propria moarte, ca uluitoare opere de art, asa nct artificiul s-l elibereze de banalittile cotidiene. n ncercarea de cutare a sinelui profund, recurge la artificii si la mascarea de sine ca semn al ororii de tot ce poate nsemna trivialul. ncepnd cu Baudelaire, exist la unii dandy o trecere la un fel de cochetrie feminin, la un gest feminin al gtelii. A-si deghiza trupul, sentimentele si viata devine ocupatia predilect a dandy-ului si un ideal permanent. Ei sunt vii numai atunci cnd si poart masca. Cu timpul, el devine maestru n cultul propriei identitati, in arta mstii, instituind, n datele sale fundamentale, un adevrat program al distantei si al superiorittii, printr-o suit de instrumente mergnd de la fardul propriu-zis, la coafur, la trsturile studiate meticulos n oglind, pn la un ntreg repertoriu de gesturi si posturi ale corpului care incit, contrariaz sau strnesc admiratia si, ntr-un cuvnt, devin purttoarele de cuvnt ale activittilor, fcndu-i inimitabili. n jurnalul sau intim, Baudelaire face diverse critici asupra unor persoane cum ar fi Voltaire pe care il considera un antiartist, George Sand de care spune ca este posedata de diavol sau Louis Villedieu pe care o numeste tarfa de cinci franci. Pentru el toate persoanele erau ignorante, in special femeile despre care spune ca nu au suflet, ca nu intelege de ce intra in biserica, ce pot vorbi ele cu Dumnezeu, ca e necesar sa fie batute, sau ca sunt vulgare, groaznice, opusul unui dandy: Femeia este opusul dandy-ului. Deci trebuie s inspire oroare. Femeii i e foame i vrea s mnnce ; sete i vrea s bea. E n clduri i vrea s fie [.,.] Halal merit! Femeia e natural, adic groaznic. De aceea e ntotdeauna vulgar, adic opusul dandy-ului. Pentru el singurele fiinte demne de respect sunt preotul, razboinicul si poetul. A stii, a ucide, a crea. Omul care canta, omul care jertfeste si omul care se jertfeste. Totodata el isi scrie parerile despre ce e dragostea, casatoria, ziarul, comertul, legea progresului, nefericirea. In mod ciudat el ataseaza in jurnal si o reteta cu licheni pentru suprimarea tutror excitantelor. n finalul jurnalului, scrie o promisiune pe care isi jura sa o respecte din acel miment: mi jur mie nsumi sa iau de aci nainte regulile urmtoare drept reguli venice ale vieii mele: S-mi fac n fiecare diminea rugciunea ctre Dumnezeu, rezervor al oricrei fore i drepti, ctre tata, Mariette i Poe, ca mijlocitori ; s-i rog s-mi mprteasc fora necesar pentru a-mi mplini toate datoriile i s-i hrzeasc mamei o via destul de lung pentru a se bucura de transformarea mea ; s lucrez toat ziua, sau cel puin att ct mi vor ngdui puterile ; s m ncredinez lui Dumnezeu, adic Dreptii nsei, pentru reuita proiectelor mele ; s-mi fac n fiecare sear rugciunea, cerndu-i lui Dumnezeu via i putere pentru mama i pentru mine; s mpart tot ce ctig n patru pri, una pentru viaa de fiecare zi, una pentru creditori, una pentru prieteni, i una pentru mama ; s m supun principiilor celei mai stricte sobrieti, primul fiind suprimarea tuturor excitantelor, oricare ar fi ele.