Structura si functionarea personalitatii Allport Analizati structura si functionarea personalitatii in teoria lui Allport: - natura factorilor si a trasaturilor de personalitate,

, - organizarea lor, - relatiile dintre componentele personalitatii, - raportul personalitate/ comportament Exista trei niveluri de functionare: inconstientul, preconstientul si constientul, la toate tipurile de personalitate, dar preponderenta lor difer si, ca atare, difer modul de influent asupra manifestrilor comportamentale. Personalitatea matur Allport afirma ca o persoan este matur atunci cand este sntoas mintal si logic, cand stapaneste activ mediul, percepe corect lumea si pe sine, e stapana pe sine si nu pretinde supradimensionat de la ceilalti. Alte caracteristici ale personalittii mature sunt: extensiunea simtului Eului (pstrat de-a lungul ntregii vieti), raportarea cald la ceilalti, securitatea emotional, autoacceptarea, perceptia realist, obiectivarea eului, filosofia unificatoare a vietii, simtul responsabilittii, curajul de a fi. Desi in anumite perioade din viata, nu toate caracteristicile personalittii mature pot fi functionale, organizarea de ansamblu este una de tip matur, eficient si adaptat realittii. Trsturile de personalitate Allport analizeaza personalitatea ca un sistem de trsturi si dispozitii personale cu anumit constant n timp si care determin comportamentul. Allport a studiat periferia personalittii, propunand o abordare structural si functional a periferiei bazata pe analiza modului de organizare (asociere, ierarhizare) si functionare a trsturilor (influenta trsturilor asupra comportamentului), pe care le consider adevrata structur a personalittii. Trsturile de personalitate au urmtoarele caracteristici: 1. Trsturile de personalitate sunt reale si exist la nivel psihic ca structuri stabile. 2. Trsturile determin sau cauzeaz comportamentul, exist n permanent si determin cutarea unor stimuli. 3. Trsturile pot fi demonstrate empiric: prin evaluarea consistentei si coerentei comportamentelor n timp, n situatii diferite. Actele (comportamentele) care se repet cu regularitate n situatii diverse pot fi considerate indicatori ai trsturilor. 4. Trsturile nu sunt separate, ci organizate n configuratii consistente caracteristice. Permanenta, durata n timp si coerenta trsturilor pot prezice comportamente din cele mai complexe, n ciuda variabilittii situatiilor. Un ansamblu de caracteristici de natur ereditar (temperamentul, unele aptitudini) constituie potentialul, punctul de plecare n dezvoltarea personalittii. Factorii sociali modeleaz acest potential si determin formarea trsturilor de personalitate, ca predispozitii relativ constante spre comportamente consistente. Personalitatea adult este asadar rezultatul interactiunii dintre factorii ereditari si cei de mediu social, trsturile fiind formate n procesul de dezvoltare a potentialului ereditar prin nvtare. Comportamentul este considerabil determinat de situatie (aspect variabil) si de trstura (aspect constant) care d specificitatea actului. Un act poate fi determinat de o constelatie de trsturi asociate, insa doar una dintre ele poate este cea mai legat de rspunsurile la tipul de situatie si si impune caracteristica proprie. Actul nsusi modific trsturile n viitoarele lor manifestri. Exist dou feluri de trsturi: trsturi comune si trsturi individuale.

Trsturile comune sunt abstractii rezultate din generalizri empirice ale manifestrilor comportamentale ale mai multor indivizi. Oameni normali, dintr-o arie cultural dat, tind n mod necesar s dezvolte unele moduri de adaptare comune, prescrise de modelele culturale. Prin aceasta, trsturile comune sunt rezultatul enculturatiei si eventual al aculturatiei. Trsturile comune sunt numai aspecte superficiale ale personalittii, cu caracter predominant nominal, nefiind adnc implicate n adaptarea specific a individului la mediul social. Stabilirea trsturilor comune se bazeaz pe parametri cuantificabili si manevrabili statistic, cum ar fi frecventa cu care apar comportamentele aferente fiecrei trsturi, gama de situatii n care ele apar si intensitatea cu care se manifest. Msurarea trsturilor se poate realiza cu ajutorul unor chestionare sau inventare de personalitate ce cuprind descrieri ale manifestrilor trsturilor. Dovada statistic pentru existenta unei trsturi este dat de obtinerea, la aceeasi persoan, a unor scoruri similare la test-retest (fidelitate de repetare) si dac, itemii coreleaz ntre ei si fiecare cu scorul total pe o perioad lung de timp, la nivelul unei populatii (fidelitate intern). Prin aceste metode se demonstreaza constanta manifestrii trsturii la nivelul persoanei si al populatiei. Scorurile individuale au o distributie gaussian (normal) pentru fiecare trstur. Situarea fiecrui individ pe scala unei trsturi permite compararea inter-individual n privinta trsturii comune. Scala trebuie s aib un numr suficient de itemi pentru a fi discriminativ. Distributia normal poate reflecta att preferinta naturii pentru niveluri medii ale comportamentelor, ct si presiunea social n directia conformrii la standardele de grup. Abordarea studiului personalittii la nivelul trsturilor comune este una nomotetic. Deprinderile sunt tendinte determinante nguste si limitate, componente relativ automatizate, incluse n trsturi, au o influent mai mic dect acestea si au caracter inflexibil. Sunt rspunsuri specifice la stimuli specifici. Trsturile pot fi considerate, ntr-o oarecare msur, grupri de deprinderi care au n comun reactii la aceleasi functii adaptative. Atitudinile sunt pozitii subiective pe care le adoptm fat de ceva ce devine obiect al atitudinii. Structura atitudinilor este (bi)polar pentru c include evaluri globale ale acelui obiect. O atitudine are ntotdeauna un obiect de referint, n timp ce trstura este activat de stimuli multipli, avnd, asadar, un caracter mai general. Trsturile individuale reprezinta modul particular n care trstura comun se manifest la nivelul individului si prezint o variabilitate relativ mare n raport cu trstura comun. Att trstura comun, ct si cea individual se refer la un nivel complex de organizare a modalittilor (rspunsurilor) adaptative, au caracter general (guverneaz o gam larg de comportamente), dar numai trsturile comune sunt unitti de analiz cu un grad acceptabil de abstractizare pentru a permite comparatii, diferentieri si categorizri ntre indivizi. Allport a propus ulterior utilizarea termenului de trstur pentru trstura comun si a celui de dispozitie personal pentru trstura individual. Dispozitiile personale prezint o serie de caracteristici: Sunt interdependente n determinarea comportamentului influxul activittii actiunile nu sunt determinate de o singur trstur, ci de mai multe. Prezint o relativ constant recurenta unui comportament este indicatorul trsturii. Sunt organizate n focare (dispozitii focalizate) individul are interese si valori, modalitti stilistice de exprimare, care fac posibile rspunsuri relativ similare la o gama larg de stimuli. ntre dispozitiile focalizate nu exist delimitri precise.

Trsturile au aceeasi intensitate si important diferite n structura de personalitate. Ele pot fi: Trsturi cardinale - generale, foarte influente si dominante (1 - 2), au o semnificatie major pentru o anumit persoan, sunt reprezentative pentru ntreaga personalitate. Trsturi centrale (pn la 10 15), au un grad de generalitate mai redus Trsturi secundare sunt periferice, multiple si relativ dependente de situatie, mai putin active, particulare, mai putin constante. Orice activitate adaptativ are dou laturi distincte: Comportamentul de nfruntare ce face persoana succesiunea de acte orientate spre un scop; Comportamentul expresiv cum face acel lucru; modul, preferintele, tririle sunt o expresie a ceea ce este unic si original in personalitate. Chiar si actele adaptative cele mai simple sunt expresia individualittii. Ponderea celor dou laturi difer de la un act la altul unele comportamente sunt predominant expresive, altele predominant de nfruntare. Exist urmtoarele diferente importante ntre cele dou categorii de comportamente: 1. nfruntarea este intentionat si motivat specific, comportamentul expresiv nu. 2. nfruntarea este determinat de trebuintele de moment si de situatie, comportamentul expresiv reflect o structur personal mai profund. 3. nfruntarea este declansat de stimuli specific, comportamentul expresiv este emis spontan. 4. nfruntarea poate fi controlat voluntar n sensul inhibrii, amnrii, amplificrii, diminurii, comportamentul expresiv este adesea necontrolabil si mai dificil de modificat (prefacerea scrisului nu poate fi realizat perfect si nici mentinut mult vreme). 5. nfruntarea are un scop, de regul el producnd o schimbare n mediu sau n persoan, comportamentul expresiv nu are scop, desi, uneori produce efecte incidentale (n judecata social, expresia emotional joac un rol important n formarea impresiei despre cellalt). 6. nfruntarea este constient, chiar dac utilizeaz componente automatizate (deprinderi), comportamentul expresiv se afl, de obicei, sub pragul constiintei, undeva n ceea ce Allport numea subconstient (orientarea nsotitoare a constientului). Factorii de personalitate Tendinta trsturilor de personalitate comune de a se grupa n mnunchiuri consistente a fost pus n evident atat la nivel empiric, cat si n urma prelucrrii statistice a msurtorilor variabilelor personalittii. Aceast tendint de agregare a trsturilor este semnificativ la nivelul unei populatii si ceea ce a generat definirea factorilor de personalitate - caracteristici de personalitate cu un grad de generalitate mai mare dect cel al comportamentelor sau al trsturilor. Critica conceptului de factor Abordarea factorial a personalittii se ridic o serie de ntrebri si probleme: Posed toti oamenii aceleasi componente de baz ale personalittii? Sunt aceste componente de baz organizate la fel la toti oamenii? Abstractizarea si impunerea artificial a unor descrieri nu produce oare o inacceptabil ndeprtare de individul concret? Pot fi gsite dovezi c elementele factoriale corespund unor trsturi surs determinate de caracteristici biologice general umane? Ce denumire ar trebui s se dea fiecrui factor? Factorii de personalitate nu au acelasi grad de generalitate. Din analiza factorial nu rezult nimic n plus fat de datele de intrare.

 Conceptia factorial este tributar metodei (esantionare, validitatea si fidelitatea testelor aplicate, modul de aplicare, situatia n care probele au fost aplicate, erorile de interpretare). Criterii stiintifice ale unei bune tipologii a personalittii Ca form superioar a abordrii nomotetice, o bun tipologie a personalittii trebuie s foloseasc un numr redus de concepte care s permit ordonarea, descrierea si explicarea (tuturor) fenomenelor studiate (caracterul parcimonios al tipologiei). Pornind de la un numr mare de variabile si de msurtori ntr-o populatie dat, trebuie s se poat ajunge, prin calcule de corelatie si analiz factorial, la un numr redus de factori de ordin secund, cu un grad de generalitate mai mare, care s grupeze mai multe trsturi.

Personalitate si motivatie Avand in vedere ca motivatia sta la baza formarii si structurarii personalitatii, Allport a facut o sinteza a teoriilor existente pana la el si a propus o teorie proprie, delimitata in special fata de teoria psihanalitica. El este de prere c nici o teorie a personalittii nu a explicat complet modul de functionare a motivatiei umane. Si propune 4 cerinte pe care trebuie sa le indeplineasca o bun teorie a motivatiei: - Contemporaneitatea motivatiei - explicarea comportamentului actual prin motive actuale. Toate motivele sunt primare, deoarece provoac direct comportamentul. - Pluralismul s includ multitudinea motivelor. Determinismul biologist al psihanalizei nu explic toate motivele prezente la vrsta adult. Alte explicatii ale cauzelor comportamentelor oferite de neopsihanaliz (cutarea puterii, autorealizarea) sunt incomplete. - Rolul proceselor cognitive Majoritatea teoriilor motivatiei omit problema motivatiei de natur cognitiv, rolul planificrii si al intentiei. Intelectul a fost trecut pe un rol secund, de instrument al atingerii scopurilor, nu a fost considerat un propulsor al comportamentului. Conceptul de intentie implica o form a motivatiei care include procesele cognitive si afective, cuprinse intr-o tendint general care se manifest n prezent, dar este orientat spre viitor (scop/tel proiectat in viitor). Este numit si tensiune retinut si explica aparitia si functionarea motivelor pe termen lung. - Unicitatea concret a motivelor Motivele abstracte se potrivesc unui sistem teoretic, dar corespondenta lor cu cazul concret este imprecis. Rolul motivelor abstracte este doar acela de a facilita ntelegerea motivelor concrete. Allport este totusi de acord c mecanismele de aprare a Eului (refulare, reprimare, negare, sublimare, rationalizare etc.,) au functia motivational de a salva si conserva imaginea de sine. Autonomia functional a motivelor La inceputul vietii, motivatia este legat mai mult de latura biologic a fiintei umane, ulterior, la vrsta adult, motivele sunt variate, sistemice si autosustinute. Ele provin din sistemele de motivatie infantile, dar sunt functional independente de acestea. Autonomia functional inseamna ca orice sistem de motivatie dobandit este sustinut de tensiuni care nu sunt aceleasi cu tensiunile anterioare care au dezvoltat sistemul. Daca un motiv actual caut scopuri noi (adic manifest un tip diferit de tensiune fat de motivele din care s-a dezvoltat), el este functional autonom. Autonomia functional a motivelor este specific personalittii mature, sntoase, pe cand un sistem motivat nevrotic este predominant inconstient, orb, automat, dependent, neevolutiv, fix. Motivatia normal este flexibil, n general constient si corespunzatoare varstei, deoarece rupe legturile cu perioada timpurie a vietii.

Exist dou niveluri de autonomie functional: - Autonomia functional perseverativ, bazat pe repetare, obisnuint si asociere cu trebuinte organice, explic producerea recurent a unor comportamente. - Autonomia functional esential. Abilitatea se poate transforma n interes, interesele si valorile dobndite vor selecta modul n care este, percepe, gndeste si reactioneaz o persoan. Imaginea de sine si stilul de viat au o puternic functie motivational pentru c unific raporturile persoanei cu viata. Modul n care o persoan se vede pe ea nssi determin toate comportamentele sale cotidiene. Autonomia functional este nsusi punctul central al motivatiei umane mature. Motivele functional autonome sunt foarte personale (propriate) si ancorate n Eu. Omul se transforma continuu, avnd posibilitatea de a fi creativ si de a-si croi un stil de viat satisfctor. Mecanismele motivationale cele mai importante nu actioneaz n sensul reducerii tensiunii, ci al amplificrii si cutrii de noi tensiuni. Impulsul spre crestere, unitate, individualitate, unicitate, semnificatie, autonomie este inerent naturii umane. Intentiile de viitor sunt constiente si deliberate, rolul lor n mplinirea impulsului de crestere este esential. 8.6. Viziunea lui Allport despre natura uman In viziunea lui Allport, dezvoltarea personalittii are loc pn la vrsta tineretii, cnd are loc constituirea proprium-ului forma pe deplin actualizat a potentialului uman. Exista indivizi care nu ajung personalitti mature. Personalitatea nevrotic este o personalitate infantil, incomplet dezvoltat si diferentiat, in care predomina functionarea oportunist a Eului. Dupa traversarea celor sapte stri ale Eului, dezvoltarea este ncheiat, iar personalitatea adult este delimitata de personalitatea infantil, avand o functionare propriat a Eului. Conflictele copilriei nu influenteaz functionarea personalittii mature. Stadialitatea nu este determinat numai de rezolvarea conflictelor, asa cum sustine Freud, ci este legat de dezvoltarea capacittii de cunoastere si adaptare complexa. Personalitatea este rezultatul dezvoltrii mostenirii ereditare prin procese de nvtare mediate social. Fiecare persoan este unic si are o configuratie particular de trsturi. Scopul final al dezvoltrii nu este reducerea tensiunii, ca in psihanaliza clasica, ci gsirea unor noi surse de tensiune care s indrepte fiinta spre gsirea unor noi comportamente adaptative si o organizare mai complex a componentelor personalitatii. Omul este capabil de autodeterminare, deoarece la varsta adulta nu se mai pastreaza legatura cu conflictele copilariei, iar indivizii sunt liberi s decid n acord cu scopurile si idealurile propuse. Constientul este cel care domin adaptarea si nu inconstientul. In teoria lui Freud structurarea personalitatii se face in functie de gradul de constientizare a continuturilor si mecanismelor si este un model ierarhic, avand la baza functia de constientizare. Componentele personalitatii: Sinele si Supraeul se raporteaza la realitatea exterioara prin medierea structurii constiente, Eul. Personalitatea este prezentata ca o succesiune de stadii si conflicte specifice de a caror rezolvare depinde trecerea in stadiul urmator si atingerea maturitatii. Tipul de personalitate matur, in conceptia lui Freud, este cel corespunzator stadiului genital la care se poate ajunge dupa depasirea stadiilor premergatorare: oral, anal si falic. Jung considera ca dezvoltarea personalitatii este marcata de progresie si de regresie. Progresia se bazeaza pe procesele de individuare si transcendenta, pe baza mecanismelor de opozitie, unitate si compensare ale structurilor de personalitate. Sinele este considerat scopul ultim spre care tind toate persoanele, dar la care numai unele reusesc sa ajunga. Individuarea si transcendenta se bazeaza pe si asigura integrarea si echilibrul contrariilor pe parcustul vietii. Tipurile psihologice la Jung nu se exclud reciproc, ci sunt combinatii diferite ale

atitudinilor Eului si functiilor psihice, care daca sunt echilibrate pot fi pe aceeasi treapta valorica. Daca apare dezechilibru intre functiile dominante si cele auxiliare, atunci personalitatea se poate dezvolta deficitar. Teoria lui Adler despre personalitate sustine evolutia, sub influenta hotaratoare a factorilor de interactiune sociala, a unor caracteristici innascute precum interesele sociale, straduinta catre superioritate prin depasirea sentimentului de inferioritate. Straduinta spre superioritate este determinata de caracteristica de finalism, sustinuta de idealurile fictionale prin care sunt urmarite permanent scopuri plasate in viitor. Motivatia este constituita din expectante pentru viitor care vizeaza perfectiunea si desavarsirea pentru orice persoana. Straduinta spre superioritate amplifica tensiunea, destabilizeaza starea de echilibru si genereaza autodepasirea. Aceste procese genereaza stilul de viata, care are originea in copilarie si se modifica si perfectioneaza pe parcursul intregii vieti. Formarea stilului de viata este atribuita atitudinii individului fata de propria persoana care este consecinta puterii creative a eului (liberul arbitru). Fiecare individ isi creaza propriul stil de viata. Prin liberul arbitru, persoana isi alege varianta adaptativa potrivita pentru parcurgerea experientelor vietii. Adler propune un model al implinirii potentialitatilor si al unei perfectionari continue. Omul este capabil de liber arbitru, automodelare constienta si nu este dominat definitiv de instinctele oarbe si de experientele copilariei. Horney sustine importanta trebuintei de sigurant si celei de satisfactie in dezvoltarea personalitatii, trebuinte pe care le situeaza ca valoare deasupra trebuintelor bazale (hrana, apa, somn). Horney afirma ca personalitatea matura se raporteaza la sine si la altii in maniera fireasca si relaxata, are o imagine de sine realista, in timp ce personalitatea nevrotica (imatura) utilizeaza mecanisme de aparare si comportamente nevrotice si are o imagine de sine nevrotica statica, inflexibila, cu idei fixe, care ii ofera substitut de mandrie si valoare, conformismul aparut din limitare, fara tel sau imbold calauzitor, o imagine de sine falsa. La personalitatea normala tendintele sunt flexibile echilibrate, in timp ce la personalitatea nevrotica tendintele sunt fixe, rigide si incompatibile. Puterea de a determina schimbri la nivelul personalittii provine din autocunoastere si calea spre ea este autoanaliza, demers pe care orice fiint matur n poate realiza, chiar cu o asistent impersonal. In viziunea lui Fromm, omul in procesul de devenire se instraineaza de natura (se elibereaza de biologic) si ramane singur si liber de a se construi singur, de a-si realiza individualitatea. Libertatea si securitatea sunt aspecte opuse in devenirea umana. Individul trebuie sa mentina un echilibru intre libertate si securitate pentru a se forma Eul fara a ajunge la nesiguranta si alienare. Libertatea se raporteaza la relatiile cu societatea si modul in care isi satisface sau nu trebuintele umane. Tipurile de personalitate pot fi productive sau neproductive prin orientarea dominanta a individului fata de de sine si ceilalti. Tipurile neproductive au predominant modalitati deficitare de relationare, insa fiecare trasatura are o varianta pozitiva si una negativa. Tipul productiv de personalitate este forma ideal de dezvoltare uman - calittile individului sunt folosite pentru actualizarea potentialului; productivitatea nu este similar cu creativitatea. Scopul productivittii este dezvoltarea Eului individului. Numai prin schimbare social se poate impune predominarea orientrii productive. O alta latura a personalitatii mature este biofilia (atractia pentru viat) care lupt mpotriva mortii si a distrugerii; persoana este orientat spre dezvoltarea sa si a altora. In conceptia lui Murray, tririle si evenimentele din prima copilrie are rol hotarator in formarea personalitatii adulte. Cele 5 stadii din prima copilrie au fiecare o modalitate specific de satisfacere libidinal. Fiecare stadiu determina formarea unui complex care va dirija inconstient dezvoltarea ulterioar. Evolutia normala presupune ca persoana parcurge toate stadiile si dezvolt toate complexele, pana ajunge la o personalitate matur, echilibrat, adaptabil. Desi consider c telul final al vietii este reducerea tensiunii, scopul nu este atingerea unei stri detensionate, ci satisfactia derivat din procesul de reducere a tensiunii.

Structura personalitatii este determinat atat de instincte, cat si de mediu, iar omul poate interveni volitiv n in procesul de autodepasire. Persoana este unic, insa exist si elemente comune n personalitatea tuturor oamenilor. Personalitatea este influentat de evenimentele prezente si de ceea ce intentionm s devenim.

Allport Elaborarea Eului Allport leag dezvoltarea personalittii de elaborarea Eului, pe care l consider miezul personalittii, constiinta de sine achizitionat treptat, pe msura dezvoltrii capacittilor cognitive. Importanta proceselor cognitive si al experientei n constituirea Eului este probat de faptul c simtul identittii altuia apare naintea celui al identittii proprii: copilul recunoaste de la cea mai fraged vrst persoanele din jurul lui, dar nu-si recunoaste propria imagine n oglind sau n poze, tocmai pentru c posed mai multe cunostinte despre ceilalti dect despre sine. Stadialitatea constituirii Eului este determinat de structurarea cunostintelor despre sine si lume, de tririle afective si atitudinale asociate lor si nu de conflictele dintre pulsiunile instinctuale si restrictiile sociale: 1. Eul corporal Primele impresii despre sine de natur senzorial tactile, gustative, olfactive, de disconfort sau durere sunt legate de corpul propriu. Simtul eului corporal se dezvolt, n primul an de viat, din aceste senzatii si din limitrile pe care mediul le impune satisfacerii nevoilor sale fiziologice. Eul corporal rmne, pe toat durata vietii, ancora constiintei de sine: ceea ce este intern este perceput ca fiind cald si apropiat, ceea ce este extern rece si strin. 2. Identitatea de sine n al doilea an de viat, dezvoltarea experientei perceptive cu propriul corp si cu obiectele si persoanele din mediul nconjurtor, dezvoltarea memoriei si a limbajului, contribuie la dezvoltarea constiintei propriei identitti. Copilul realizeaz c el, cel de azi, este acelasi cu cel de ieri. mbrcmintea l ajut pe copil s se delimiteze de mediul nconjurtor. Numele su, auzit repetat n comunicarea cu cei din jur, este asociat eului corporal si acestei constientizri a identittii proprii. El va rmne, de-a lungul ntregii vieti, simbolul identittii proprii, element al personalittii cu o intens rezonant afectiv. 3. Respectul de sine Experienta mediului nconjurtor si capacitatea crescut de coordonare a propriului corp i confer copilului un sentiment de independent respectul de sine. Impulsul explorator, curiozitatea, l mping, dup vrsta de 2 ani, spre o interventie din ce n ce mai activ n mediu, creia adultii i rspund cu tot mai mute limitri. Reactia copilului la frustrrile produse de aceste adevrate interferente n calea satisfacerii curiozittii sale se manifest prin negativism. Orice propunere a adultului este perceput ca o amenintare la adresa integrittii sale si singurul mod n care respectul de sine poate fi salvgardat este opozitia. Comportamentele negativiste specifice acestei vrste se mentin la multe persoane adulte sub forma unor dispozitii personale. Spiritul de competitie, ca mod de afirmare a respectului de sine apare abia dup vrsta de 3 ani. Respectul de sine este o component important a Eului si la vrsta adult, alturi de dragostea de sine si de egoism, care constituie, si ele, achizitii ale acestui stadiu. Atitudinile, cuvintele, gesturile celorlalti referitoare la el, expresii ale modului n care acestia l percep Eurile-oglind contribuie la conturarea simtului Eului. Copilul le imit si le internalizeaz, ele constituie reflexii ale rolurilor sale de viat. Modul n care copilul se vede pe sine depinde de aceste roluri si relatia se va pstra de-a lungul ntregii vieti. Conceptia despre Eu ca produs social nu este una original la Allport, majoritatea psihologilor sociali mprtsind aceast viziune. 4. Extensia Eului si imaginea Eului sunt dou aspecte specifice perioadei de la 4 la 6 ani. Copilul consider c lumea este o prelungire a persoanei sale, c ea exist n folosul su.

Gndirea, marcat de subiectivism, este centrat pe modul n care el interpreteaz lumea. Copilul este incapabil s nteleag c ceilalti pot gndi altfel, de aceea putem spune c gndirea lui este egocentric. Simtul propriettii apare ca o manifestare a extensiei Eului (mama mea, jucria mea, casa mea) sunt resimtite ca prti calde, apropiate ale Eului. Un om este ceea ce el iubeste, spune Allport. Si la vrsta adult se poate defini personalitatea cuiva n functie de Eul su extins. 5. O definire de sine clar imaginea Eului este nc inexistent la aceast vrst, dar copilul, reflectnd asteptrile si feedback-ul social, si defineste scopuri, intentii, si dezvolt simtul responsabilittii morale, si contureaz o prim conceptie despre sine. 6. Eul rational De la 6 la 12 ani, intrarea n scoal l pune pe copil n postura de a primi feedback-uri sociale extrem de brutale din partea colegilor, mai ales n privinta evidentierii slbiciunilor si a aspectelor dezagreabile ale personalittii sale. Testarea realittii poate fi o lectie foarte aspr dup mediul menajant de acas. Normele morale impuse de adulti si normele grupului pot fi n contradictie si copilul trebuie s decid cnd si cum se conformeaz fiecrui tip de norm, dar el nc nu se consider ca fiind un factor moral independent. Simtul Eului su este confortabil numai dac el este conformist fat de norme externe. Copilul este moralist si legalist: normele impuse de altii trebuiesc urmate n mod rigid, apartenenta la ceea ce constituie extensia Eului su fiind conditionat de aceast loialitate. O alt caracteristic important este dobndit la sfrsitul perioadei, odat cu dezvoltarea operatiilor formale ale gndirii. Puberul devine capabil s gndeasc reflexiv asupra propriilor sale acte de cunoastere. 7. Efortul personal central Adolescenta este marcat de o cutare asidu a identittii, dar imaginea despre sine depinde de ceilalti si tnrul se teme de ostracizare (nevroza de popularitate). Identittile de prob, msti provizorii (persona) pe care adolescentul le experimenteaz, constituie roluri prin care el si contureaz, treptat, o identitate. Planul de viat, n care profesia va ocupa un loc important, este influentat de mult idealism, chiar dac ulterior asteptrile nu vor fi toate implinite si planul de viat se va dovedi nerealist. Orientarea imaginii de sine spre viitor, spre ideal, adaug o nou dimensiune simtului identittii efortul personal central. n aceast etap, scopurile sunt cele care structureaz personalitatea. 8. Proprium Toate cele sapte stri ale Eului constituie aspecte importante ale vietiiemotionale a individului. Allport propunea nlocuirea termenului de Eu cu acela de Proprium, care este constituit din interese, sentimente, valori, atitudini, intentii, imagine de sine, stil de viat. Aceast structur a personalittii, unic si original pentru fiecare individ, determin perceptia lumii, stocarea informatiei, comportamentul. Allport nu a fost preocupat n mod deosebit de stadialitate si de mecanismele dezvoltrii personalittii, etapizarea de mai sus fiind mai degrab o descriere a aspectelor Eului. Acest lucru este partial explicabil prin faptul c elaborarea teoriei sale s-a bazat pe studiul personalittii normale adulte, dar se pare c si detasarea sa critic fat de psihanaliza clasic a jucat un rol important n acest sens.