Sunteți pe pagina 1din 100
 
 
Sfântul Paisie Velicikovski despre Rugăciunea lui Iisus
 
 Nota editurii Acest volum, întocmit de Monahul Ignatie Marica,coordonatorul colecţiei „Comorile Pustiei”, reuneşte trei texte privitoare la Rugăciunea lui Iisus(„Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieşte-mă pe mine,  păcătosul”), numită şi „a inimii”,dar şi „a minţii”, întrucât prin ea mintea şi inima se contopesc într-o vie unitate duhovnicească.Pentru că este legată din vechime de curentul mistic răsăritean al isihasmului (de la isihia = linişte),ea este cunoscută şi sub denumirea de „rugăciunea isihastă”. Textele adunate aici se constituie într-un îndrumar sau ghid duhovnicesc, al cărui miez îl reprezintă spiritualitatea Paisiană. Figură centrală a „renaşterii filocalice şi isihaste” din a doua jumătate a secolului al XVIlI-lea, stareţul Paisie (Petru) Velicikovski (1722-1794), ce a  petrecut vreme îndelungată în părţile noastre (1743-1746; 1763-1794),este
 
una dintre cele mai sigure călăuze în materie.După Crinii ţarinii, carte apărută anul trecut tot în această colecţie, Meditaţii despre Rugăciunea inimii este o nouă apariţie ce cinsteşte memoria binecuvântată a Sfântului Paisie de la Neamţ. Ea se adaugă numeroaselor volume apărute în ultima vreme, la mai multe edituri creştine din România. Prefaţă Învăţăturile stareţului Paisie cu privire la „activitatea duhovnicească” sau Rugăciunea lui Iisus se află expuse în special în două apologii pe care le-a scris pe această temă. Stareţul nostru a trebuit, de mai multe ori în viaţa sa, să ia apărarea practicării acestei rugăciuni împotriva adversarilor săi, ce-i drept izolaţi, dar care, nu-i mai puţin adevărat,dăunau vieţii celorlalţi călugări din preajma lor. Încă din timpul şederii sale la schitul Sfântului Ilie de la Sfântul Munte, el a luat o atitudine fermă în această privinţă faţă de egumenul moldovean Atanasie din schitul vecin de la Kavsokalivia. Din cauza lucrărilor cerute de extinderea chiliilor, Paisie înlocuise o parte din slujbă cu Rugăciunea lui Iisus. Atanasie, care nu vedea cu ochi buni „reformele”lui Paisie, găsise acum ocazia să-i reproşeze„greşelile”: falsă interpretare a scrierilor Sfântului Grigorie Sinaitul, încredere exagerată în manuscrisele greceşti, înlocuirea slujbelor cu Rugăciunea lui Iisus, în final, egumenul îl sfătuia pe Paisie să se pocăiască şi să nu se mai despartă de obiceiul Sfântului Munte! Paisie nu a înrziat -i spunprintr-o scrisoare în paisprezece capitole, în care se justifica, invocând mărturia Sfinţilor Părinţi, privitoare la practica Rugăciunii lui Iisus, cu buna nădejde a unei noi primeniri duhovniceşti, pe linia unei tradiţii de care, din păcate, vremurile ne-au îndepărtat pe mulţi dintre noi… Prima parte a acestui volum cuprinde o prezentare(tradusă din ruseşte de Episcopul Nicodim,stareţ al Mănăstirii Neamţ) pe care păr. Serghie Cetferikovo face învăţăturii paisiene despre Rugăciunea lui Iisus. Textul este  precedat de un scurt cuvânt al Mitropolitului Serafim Joantă, ce poate trece drept o prefaţă a întregii cărţi.
 
 A doua parte reproduce chiar textele („capetele”) stareţului Paisie despre Rugăciunea inimii, în traducerea din limba rusă a păr. Gh. Roşea. Partea a treia cuprinde 31 de meditaţii duhovniceşti (de provenienţă athonită)privitoare la aceeaşi rugăciune, traduse din greceşte, de ierom Ştefan Nuţescu (şi precedate de un scurt cuvânt al traducătorului).Textele acestea, ce acoperă un răstimp de aproape trei secole, vădesc încă o dată continuitatea duhovnicească a misticii răsăritene, inepuizabila actualitate a Tradiţiei. Fie ca lumina lor să se strămute,întreagă, în sufletul fiecărui cititor!Părintele Sergbie CetferikovÎnvăţătura Cuviosului Paisie Velicikovski,stareţul Mănăstirii Neamţ din Moldova, despre Rugăciunea lui IisusTraducere din ruseşte de Episcopul Nicodim,stareţul Mănăstirii Neamţ * * * Şi la Drago mima a trebuit să ia atitudine împotriva unui anume „călugăr filosof” din muii Moşenski,care blestema această sfântă rugăciune.Acest călugăr dobândise o atât de mare influenţă asupra anumitor fri slabi”, înt aceştia au îndznii chiar arunce în fluviul Tiasmin(Ucraina) cărţile sfinţilor care se refereau la ea.Aşa au luat naştere cele şase capitole cu privire la Rugăciunea lui Iisus.Spre sfârşitul vieţii sale ( 1793), Paisie a scris o altă apologie la Rugăciunea lui Iisus, împotriva călugăruluiTeopempt de la sihăstria din PoianaVoronei. Stareţul le explică fraţilor din această sihăstrie că, pe pământul moldovenesc, blestemul pornit împotriva Rugăciunii lui Iisus vine de la„călugărul filosof” din Ucraina şi îi îndeamnă să aibă o sfântă râvnă şi o credinţă nezdruncinată în cărţile Sfinţilor Părinţi, care au scris pe această temă. Apologia expune învăţătura tradiţională asupra Rugăciunii inimii şi aduce mărturia a treizeci şi cinci de Părinţi.în cele Şase capitole asupra Rugăciunii inimii,stareţul expune în mod sistematic bazele biblice şi patristice ale Rugăciunii lui Iisus, pregătirea pe care o cere din partea celor care doresc să o păstreze neîncetat în inima lor, precum şi efectele pe care aceasta le

Răsplătiți-vă curiozitatea

Tot ce doriți să citiți.
Oricând. Oriunde. Orice dispozitiv.
Fără obligații. Anulați oricând.
576648e32a3d8b82ca71961b7a986505