Sunteți pe pagina 1din 15

1

TERMOTEHNICA II


CURS 5-6


INTRODUCERE

Transferul de caldura studiaza procesele ireversisibile de transmitere a caldurii intre:
- doua corpuri;
- doua regiuni ale aceluiasi corp;
- doua fluide
ca rezultat al unei diferente de temperatura intre acestea.
Obiective
Determinarea cantitativa a caldurii transmise intre corpuri;
Stabilirea compatibilitatii materialelor cu regimul de temperatura;
Identificarea unor posibilitati de intensificarea sau reducere a transferului de caldura.
Transferul de caldura respecta principiile termodinamicii:
1) Principiul intai al termodiamicii- care exprima legea conservarii energiei
Intr-un sistem izolat termic, cantitatea de caldura cedata de corpul cald este egala cu
cantitatea de caldura primita de corpul rece (daca pe durata acestul transfer de caldura nu intervin
reactii chimice, nucleare, schimburi de masa).
2) Principiul II al termodinamicii
Intr-un sistem izolat termic schimbul de caldura are loc de la corpul cu temperatura ridicata
la corpul cu temperatura scazuta pana la stabilirea echilibrului termic.
4.1 Marimi caracteristice transferului de caldura


1) Camp de temperatura - reprezinta totalitatea valorilor instantanee a temperaturii intr-
un anumit domeniu.
Intr-un punct oarecare din spatiu, temperatura depinde de pozitie si de timp:
T = T(x,y,z, ) in coordonate carteziene
T = T(r,z,, ) in coordonate cilindrice
T = T(r,,, ) in coordonate sferice








z
x
y
P(x, y, z)
y
z
x
P(z, r, )
r

z
x
P(r,,)

r

y
2

Fig.1 Camp de temperatura in coordonate carteziene, cilindrice si sferice
Campul de temperatura poate fi:
- stationar, daca valorile temperaturii raman constante in timp:
0
t
=
t c
c
(1)
- nestationar, daca valorile temperaturii variaza in timp:
0
t
=
t c
c
(2)
Dupa numarul de coordonate campul de temperatura poate fi:
- unidirectional: t = t(x, );
- bidirectional: t = t(x, y, );
- tridirectional: t = t(x, y, z, ).



Camp de temperaturi chiulasa Campul de temperaturi dintr-o camera de
ardere a unei ITG

2) Suprafata izoterma - reprezinta locul geometric al punctelor de aceeasi temperatura in
domeniul dat.
3) Gradient de temperatura - reprezinta un vector normal la suprafata izoterma, avand
sensul in directia cresterii temperaturii si marimea egala cu derivata temperaturii in raport cu
normala la suprafata.








Fig.2 Gradient de temperatura

c
c
= V = n
n
t
t gradt (3)
n
x
n
x
t+t
t-t
t
3

c
c
+
c
c
+
c
c
= k
z
t
j
y
t
i
x
t
gradt (4)
4) Flux de caldura - reprezinta cantitatea de caldura transmisa in unitatea de timp:

(

=
t
= W
s
J
d
dQ
Q
.
(5)
5) Flux termic unitar - reprezinta fluxul termic transmis pe unitatea de suprafata:

(

=
2
.
.
m
W
dS
Q d
q (6)

4.2 Moduri elementare de transfer de caldura

Exista trei moduri elementare de transfer termic:
Conductie termica;
Convectie termica;
Radiatie termica.
Conductia termica - este procesul de transfer al caldurii dintr-o regiune cu temperatura
mai ridicata, catre o regiune cu temperatura mai scazuta, in interiorul unui mediu stationar (solid
sau fluid), datorita interactiunii dintre particule.
Mecanismele transferului de caldura prin conductie sunt:
- la corpurile gazoase: se considera o cantitate de gaz, aflata intre doua suprafete, aflate la
temperaturi diferite. Temperatura in orice punct se poate asocia cu energia moleculelor de
gaz aflate in apropierea punctului; energia moleculelor se datoreaza miscarii aleatoare de
translatie, rotatie si vibratie a moleculelor.








Fig.3 Asocierea dintre conductia termica si difuzia de energie datorata activitatii moleculare
Temperaturile ridicate sunt asociate cu energii moleculare mari; cand molecule
invecinate se ciocnesc apare un transfer de energie de la molecule cu nivel energetic mai ridicat
catre molecule cu nivel energetic mai scazut.
- la corpurile lichide, deoarece moleculele sunt mai apropiate spatial, interactiunile
moleculare sunt mai puternice si mai frecvente.
- in mod similar, in cazul corpurilor solide conductia poate fi asociata activitatii la nivel
atomic, datorita vibratiei retelei cristaline.
- la corpurile solide metalice si semiconductoare conductia se realizeaza prin electronii
liberi (de valenta);
T
1

T
2

q
T
x
0

x
4
Relatia care permite determinarea cantitativa a fluxului termic transferat este cunoscuta
ca legea lui Fourier. Conform acesteia, fluxul termic este proportional cu gradientul de
temperatura si suprafata de schimb de caldura:
| | W
x
t
S gradt S Q
.
c
c
= = (7)
unde: este un parametru de transport, cunoscut sub denumirea de conductivitate termica, se
determina experimental si indica capacitatea materialului de a transmite caldura, [W/m
.
K] si S este aria
suprafetei de schimb de caldura, [m
2
].
- termenul minus apare ca o consecinta a faptului ca, caldura se transmite de la nivel de temperatura mai
ridicat catre un nivel de temperatura mai scazut.
Convectia termica este procesul fundamental de transfer de caldura care are loc intre
un perete si un fluid aflat in miscare relativa fata de acesta, sub actiunea unei diferente de
temperatura intre perete si fluid.
Convectia presupune actiunea combinata a conductiei termice in stratul limita de fluid
de langa perete, a acumularii de energie interna si a miscarii de amestec a particulelor de fluid.
Ecuatia fundamentala a convectiei termice este ecuatia lui Newton:
| | W ) t t ( S Q
f p
.
o = (8)
unde reprezinta coeficientul de convectie, [W/m
2.
K], S este aria suprafetei de schimb de caldura, [m
2
]
iar t
p
si t
f
sunt temperaturile peretelui, respectiv a fluidului.
Radiatia termica reprezinta energia emisa de materie, aflata la o temperatura mai mare
de 0K. Acest mod de transmitere a caldurii este asociat cu variatia configuratiei electronilor din
atomii care compun materia.
Relatia de baza a transferului de caldura prin radiatie a fost stabilita experimental de
Stefan in 1879 si teoretic de Boltzmann in 1884. Ecuatia Stefan-Boltzmann exprima fluxul
termic emis de un corp negru absolut sub forma:
] W [ T S C Q
4 0
0
.
= (9)

unde C
0
este coeficientul de radiatie al corpului negru absolut, C
0
= 5.67
.
10
-8
[W/(m
2.
K
4
)], S
aria corpului, [m
2
] iar T reprezinta temperatura absoluta a corpului,[ K].
Pentru orice corp diferit de corpul negru absolut, relatia de calcul a fluxului termic emis
de acel corp se determina astfel:
] W [ T S C Q
4 0
.
c = (10)
unde reprezinta factorul de emisie al corpului respectiv.

APLICATIA 2

Se considera o pila de combustie avand dimensiunile de 50mm*50 mm. Pila de combustie
dezvolta o energie electrica de 9W, corespunzatoare unei tensiuni de 0.6 V si unui curent de 15
A. Temperatura de functionare optima a pilei este de 56.4
0
C. Reactia electrochimica la nivelul
pilei este exotermica, iar cantitatea de caldura dezvoltata, de 11.25 W trebuie evacuata din pila
prin convectie si radiatie. Temperatura mediului ambiant este de 25
0
C iar relatia dintre viteza
aerului de racire si coeficientul de convectie este de
K m
W
w 9 . 10
2
8 . 0

= o . Factorul de emisie a
5
suprafetei pilei de este de 0.88. Sa se determine valoarea vitezei aerului de racire necesar pentru
a mentine conditiile optime de functionare ( temperatura de 56.4
0
C.)



















Rezolvare

Ecuatia de bilant termic este de forma:
convectie
.
radiatie
.
PC
.
Q Q Q + =

] W [ ) T T ( S C Q
4
ma
4
PC radiatie
0
radiatie
.
c =
W 97 . 0 ) 298 4 . 329 ( ) 2 * 05 . 0 * 05 . 0 ( 10 67 . 5 88 . 0 Q
4 4 8
radiatie
.
= =


unde T
PC
temperatura la care trebuie mentinuta pila de combustie, 56.4
0
C+273=329.4 K
T
ma
temperatura mediului ambiant,25+273 =298 [K]
factorul de emisie a suprafetei pilei = 0.88
Deoarece prin radiatie se poate evacua doar 0.97 W, inseamna ca restul de 8.03 se evacueaza
prin convectie :
W 07 . 8 ) t t ( S Q
ma PC convectie convectie
.
= o =
Pentru o relatie de dependenta a coeficientului de convectie
K m
W
w 9 . 10
2
8 . 0

= o se obtine
viteza cu care trebuie antrenat aerul de racire.

.
8 . 0
) 20 4 . 56 ( ) 05 . 0 * 2 * 05 . 0 ( w 9 . 10 07 . 8 =

w = 9.4 m/s






O
2
(intrare oxidant)
intrare 2H
2

combustibil
Anod Catod
Electrolit
4e
-

4e
-

2H
2
O
4H
+
ioni pozitivi
combustibil,
gaze de ardere
+H
2
O
oxidant
gaze de ardere
+H
2
O
sarcina
4e
-

4e
-

6



4.3 Transferul de caldura prin conductie termica

Studiul conductiei presupune determinarea distributiei temperaturii in timp si spatiu.
Acest deziderat se realizeaza prin rezolvarea unor ecuatii diferentiale pentru fiecare caz in parte,
ecuatii obtinute prin scrierea ecuatiilor de bilant termic, conform principiului intai al
termodinamicii pentru un volum elementar.
Ecuatia de baza a transferului conductiv este ecuatia lui Fourier scrisa pentru:
- camp de temperatura stationar: 0
t
=
t c
c
;
- unidirectional:
x
t
c
c
;
- fara surse interioare de caldura: 0 q
v
.
=
| | W
x
t
S gradt S Q
.
c
c
= = (11)
unde este un coeficient de proportionalitate, denumit conductivitatea termica, [W/m
.
K]; = f
(natura corpului, temperatura, umiditate si presiune).
Pe baza legii lui Fourier se pot stabili ecuatiile diferentiale ale conductiei termice.

4.3.1 Ecuatia diferentiala a conductiei termice
Aceasta ecuatie caracterizeaza conductia termica tridimensionala, in regim nestationar,
prin corpuri cu izvoare interne de caldura.
Se scrie pe baza bilantului termic al unui volum elementar dV avand dimensiunile dx,
dy, dz intr-un sistem de coordonate.
Ipotezele care stau la baza determinarii acestei ecuatii sunt:
1. corpul este omogen, astfel incat conductivitatea termica ramane constanta ( = ct) si are
aceleasi valori pe toate directiile;
2. izvoarele interne de caldura care exista in interiorul corpului sunt uniform distribuite;
3. caldura specifica, c, si densitatea, , sunt constante in intervalul de temperatura
considerat;
4. regimul de transmitere a caldurii este variabil.
Ecuatia de bilant termic este de forma:
Fluxul de caldura intrat in corp prin suprafetele exterioare,
1
.
Q o + Fluxul de caldura
produs sau absorbit de sursele interioare,
2
.
Q o = Fluxul de caldura acumulat in corp,
3
.
Q o
(12)


7





















Fig.4 Conductia termica printr-un element de volum

Fluxurile termice care intra in unitatea de volum dV pot fi evaluate utilizand legea lui
Fourier :
| | W
x
t
dz dy Q
x
.
c
c
= o
| | W
y
t
dz dx Q
y
.
c
c
= o (13)
| | W
z
t
dx dy Q
z
.
c
c
= o

Fluxul termice care ies din unitatea de volum se exprima utilizand dezvoltarea in serie
Taylor, in care se neglizeaza termenii de ordin superior:
| | W dx
x
Q
Q Q
x
.
x
.
dx x
.
c
c
+ o = o
+

| | W dy
y
Q
Q Q
y
.
y
.
dy y
.
c
c
+ o = o
+
(14)
| | W dz
z
Q
Q Q
z
.
z
.
dz z
.
c
c
+ o = o
+

x
.
Q
dx
dy
dz
dx x
.
Q
+
y
.
Q
dy y
.
Q
+

z
.
Q
dz z
.
Q
+
x
y
z
8
Fluxul de caldura care ramane in elementul de volum dV, din caldura transmisa pe
directia x:
] W [
x
t
dV dx
x
Q
Q Q Q
2
2
x
.
dx x
.
x
.
x 1
.
c
c
=
c
c
= o o = o
+
(15a)
In mod analog, pe directiile y si z fluxurile de caldura care raman in elementul de volum
dV, vor fi:
] W [
y
t
dV Q
2
2
y 1
.
c
c
= o (15b)
] W [
z
t
dV Q
2
2
z 1
.
c
c
= o (15c)
Prin urmare, fluxul termic transmis prin suprafetele laterale este:
] W [ t dV
z
t
y
t
x
t
dV Q Q Q Q
2
2
2
2
2
2
2
z 1
.
y 1
.
x 1
.
1
.
V =
|
|
.
|

\
|
c
c
+
c
c
+
c
c
= o + o + o = o (16)
] W [ t dV Q
2
1
.
V = o (17)

Fluxul de caldura produs sau absorbit de sursele interne de caldura, uniform distribuite
este:
] W [ dV q Q
v
.
2
.
= o (18)
unde
v
.
q este fluxul termic produs de catre izvoarele de caldura, in unitatea de volum, [W/m
3
].
Fluxul de caldura acumulat in corp:
| | W
t
c dV
t
c dm Q
p p 3
.
t c
c
=
t c
c
= o (19)
Inlocuind expresiile fluxurilor termice
1
.
Q o ,
2
.
Q o si
3
.
Q o in ecuatia de bilant termic
(12) se obtine:

t c
c
= + V :
t
c dV dV q t dV
p v
.
2
(20)


t c
c

V
t
c
q
t
p
v
.
2
(21)
definind difuzivitatea termica
(
(



=
s
m
c
a
2
p

ecuatia diferentiala a conductiei devine:

t c
c
=

V
t
a
1
q
t
v
.
2
(22)
Difuzivitatea termica reprezinta o proprietate fizica a unui material, si arata capacitatea
acestuia de a transport a caldurii.
9
Ecuatia diferentiala a conductiei termice are o serie de cazuri particulare, prezentate in
tabelul 1.1.


Tabel 1.1 Ecuatii diferentiale ale conductiei termice
Denumire Regim Ecuatia
Ecuatia generala a
conductiei
Regim tranzitoriu cu izvoare interne de
caldura
t c
c
=

V
t
a
1
q
t
v
.
2

Ecuatia lui Poisson Regim stationar cu izvoare interne de caldura
0
q
t
v
.
2
=

V
Ecuatia lui Fourier Regim tranzitoriu fara izvoare interne de
caldura
t c
c
= V
t
a
1
t
2

Ecuatia lui Laplace Regim stationar fara izvoare interne de caldura
0 t
2
= V

Expresia laplacianului in cele trei axe de coordonate:
- carteziene: t = t(x,y,z)

2
2
2
2
2
2
2
z
t
y
t
x
t
t
c
c
+
c
c
+
c
c
= V (23)
- cilindrice: t = t(z, r, )

2
2
2
2
2 2
2
2
z
t t
r
1
r
t
r
1
r
t
t
c
c
+
c
c
+
c
c
+
c
c
= V (24)
- sferice: t = t(z, , )

2
2
2 2 2
2
2 2 2
2
2
t
sin r
1 t
r
1 t
tg r
1
r
t
r
2
r
t
t
c
c


+
c
c
+
c
c


+
c
c
+
c
c
= V (25)

4.3.2. Conductivitatea termica a corpurilor solide, lichide si gazoase

Conductivitatea termica este o proprietate termica a corpurilor care depinde de natura
acestuia, temperatura si presiune.
Pentru majoritatea aplicatiilor ingineresti se poate considera o variatie liniara a
conductivitatii termice cu temperatura:
) t b 1 (
0
= (26)

unde
0
este conductivitatea termica la 0
0
C; b- coeficient, care depinde de tipul materialului.
- la materiale refractare creste odata cu cresterea temperaturii;
- la metale pure scade odata cu cresterea temperaturii;
- la aliaje creste odata cu cresterea temperaturii;
- la lichide scade odata cu cresterea temperaturii (exceptie apa si glicerina);
10
- la gaze este foarte mica si creste odata cu marirea temperaturii; in cazul aburului
depinde foarte mult de presiune;
Ordinul de marime a conductivitatii termice pentru diferite corpuri sunt prezentate
succint in tabelul 1.


Tabel 1. Ordinul de marime al conductivitatii termice pentru diferite materiale
Tipul corpului Interval de variatie a conductivitatii
termice [W/mK]
Exemple
Gaze, la presiunea
atmosferica
0.006-0.22

aer
= 0.024-0.048 W/(m
.
K)
Materiale izolante 0.02-0.2
vata minerala
= 0.07 W/(m
.
K)
Lichide nemetalice 0.04-0.55
ulei motor
= 0.140 W/m
.
K;
Materiale de constructii 0.03-3
BCA
= 0.4 W/m
.
K;
Aliaje 14-300
aliaj de cupru
= 58W/m
.
K;
Metale pure 7-500
aluminiu

= 209.3 W/m
.
K.

4.3.2. Conductie termica in regim stationar

I. PRIN CORPURI FARA IZVOARE INTERNE DE CALDURA
I.1 Conductie termica in regim stationar prin pereti plani
Se considera un perete plan, alcatuit dintr-un material omogen, de grosime ,
conductivitate termica constanta, , si marginit de temperaturile t
1
si t
2
(Fig .5).










Fig.5. Conductia termica printr-un perete plan omogen
Ecuatia diferentiala a conductiei:

t c
c
=

V
t
a
1
q
t
v
.
2
(27)
pe baza ipotezelor:
t
x


t
2
t
1
11
a) regim stationar : 0
t
=
t c
c

b) fara surse interne de caldura: 0
q
v
.
=


devine:
0 t
2
= V sau 0
z
t
y
t
x
t
2
2
2
2
2
2
=
c
c
+
c
c
+
c
c
(28)
Pentru directia Ox ecuatia (6) are forma:
0
x
t
2
2
=
c
c
(29)
a carei solutie generalizata este:
] C [ C x C t
0
2 1
+ = (30)

unde C
1
si C
2
sunt constante de integrare care se determina punand conditii la limita :
-
pentru x = 0 t = t
1
, rezulta t
1
= C
2
- pentru x = t = t
2
, rezulta t
2
= C
1
.
+ C
2
= C
1
.
+ t
1
, deci
o

=
1 2
1
t t
C
Inlocuind in relatia se obtine expresia variatiei temperaturii printr-un perete plan, o
variatie liniara:
] C [ t x
t t
t
0
1
1 2
+
o

= (distributia temperaturii) (31)


Fluxul termic unitar care traverseaza peretele plan este:

(

=
o

=
c
c
=
2
2 1 1 2
.
m
W t t t t
x
t
q (32)


(

=
2
2 1
.
m
W t t
q (33)
iar fluxul termic care trece prin suprafata S:
] W [ S
t t
S q Q
2 1
. .

= = (34)
Obs. Deoarece
.
q este unidimensional si stationar, are aceeasi valoare in orice sectiune a
peretelui.
Analizand expresia fluxului termic unitar se observa ca este analoaga legii lui Ohm:
(

=
2
2 1
.
m
W t t
q si | | A
R
U
I =



q I

o
R
12







Fig.6 Analogia electrica a transferului de caldura prin conductie

Raportul

o
se numeste rezistenta termica a peretelui plan.

(
(

o
=
W
K m
R
2
t
(35)
Caz particular - pereti plani neomogeni, cu straturi perpendiculare pe directia de
transmitere a caldurii:




..




Fig.7. Conductia termica printr-un perete plan neomogen

(

=
2
1
1
2 1
.
m
W t t
q
(

o
=
2
1
1
.
2 1
m
W
q t t

(

=
2
2
2
3 2
.
m
W t t
q
(

o
=
2
2
2
.
3 2
m
W
q t t

(

=
2
3
3
4 3
.
m
W t t
q
(

o
=
2
3
3
.
4 3
m
W
q t t
.
.

(

=
+
2
n
1 n n
.
m
W
n
t t
q
(

o
=
+
2
n
.
1 n n
m
W
n
q t t

=
+

o
=
n
1 i
i
i
.
1 n 1
q t t
Astfel incat expresia fluxului termic unitar pentru pereti plani neomogeni este:

(


=
(

=

=
+
=
+
2 n
1 i
ti
1 n 1
2 n
1 i
i
i
1 n 1
.
m
W
R
t t
m
W t t
q (36)

t
1

t
2

t
3

t
4

t
n

t
n+1

1

2

3

n

1

2

3

n

13

I.2 Conductie termica in regim stationar prin pereti cilindrici
Se considera un perete cilindric (Fig. 8), cu raza interioara r
1
, raza exterioara r
2
si
lungimea mult mai mare decat razele r
1
si r
2
, alcatuit dintr-un material cu conductivitate termica
constanta.Temperatura suprafetei interioare este t
1
iar a suprafetei exterioare t
2.
Se considera
t
p1
>t
p2
.
Suprafetele izoterme sunt suprafete cilindrice iar propagarea caldurii este unidirectionala
(pe directia razei.)










Fig.8. Conductia termica printr-un perete cilindric omogen
Ecuatia diferentiala a conductiei:

t c
c
=

V
t
a
1
q
t
v
.
2
(37)
pe baza ipotezelor:
a) regim stationar : 0
t
=
t c
c

b) fara surse interne de caldura: 0
q
v
.
=


pentru coordonate cillindrice devine:
0 t
2
= V sau
2
2
2
2
2 2
2
2
z
t t
r
1
r
t
r
1
r
t
t
c
c
+
c
c
+
c
c
+
c
c
= V (38)
Pentru propagare numai pe directia razei ecuatia (18) are forma:
0
r
t
r
1
r
t
2
2
=
c
c
+
c
c
(39)
Se face notatia u
r
t
=
c
c
0 u
r
1
dr
du
= +
r
u
dr
du
=
r
dr
u
du
=
a carei solutie este de forma:
1
C ln r ln u ln + =
r
C
ln u ln
1
=
r
C
u
1
=
r
C
dr
dt
1
=
r
C
dr
dt
1
= dr
r
C
dt
1
=
Expresia variatiei temperaturii printr-un perete cilindric este:
] C [ C r ln C t
0
2 1
+ = (40)
Constantele C
1
si C
2
se determina punand conditii la limita:
r
1
r
2
t
1
t
2

t
r
14
- pentru r = r
1
t = t
1

2 1 1 1
C r ln C t + =
1 1 1 2
r ln C t C =
- pentru r = r
2
t = t
2

2 2 1 2
C r ln C t + =
1 1 1 2 1 2
r ln C t r ln C t + = ;
) r ln r (ln C t t
1 2 1 1 2
+ =


1
2
1 2
1
r
r
ln
t t
C

= si
1
1
2
1 2
1 2
r ln
r
r
ln
t t
t C

= (41)
Inlocuind constantele in expresia temperaturii se obtine:
] C [ r ln
r
r
ln
t t
t r ln
r
r
ln
t t
t
0
1
1
2
1 2
1
1
2
1 2

= (42)
Expresia finala a variatiei temperaturii printr-un perete cilindric este:
] C [
r
r
ln
r
r
ln
) t t ( t t
0
1
2
1
2 1 1
= (43)
Fluxul termic unitar, conform legii lui Fourier:

(

= =
2
1
2
2 1
1
2
2 1
.
m
W
r
r
ln
r
t t
r
1
)
r
r
ln
t t
(
dr
dt
q (44)

Obs. Spre deosebire de peretele plan, fluxul termic unitar nu este constant, variatia lui este invers
proportionala cu raza.
Fluxul termic va fi:
| | W
r
r
ln
l 2
1
t t
l r 2 q S q Q
1
2
2 1
. . .

= t = = (45)
unde l este lungimea conductei, [m].
Pentru pereti cilindrici se defineste fluxul termic liniar,
l
.
Q :

(

= =
m
W
r
r
ln
2
1
t t
l
Q
Q
1
2
2 1
.
.
l
(46)
unde
(

t
=
W
K
r
r
ln
2
1
R
1
2
t
- reprezinta rezistenta termica a peretelui cilindric.
Caz particular pereti cilindrici formati din mai multe straturi (Fig.9)







15











..






Fig.9. Conductia termica printr-un perete cilindric neomogen


(

t
=
m
W
r
r
ln
2
1
Q t t
1
2
1
.
l 2 1


(

t
=
m
W
r
r
ln
2
1
Q t t
2
3
2
.
l 3 2

.
.

(

t
=
+
+
m
W
r
r
ln
2
1
Q t t
n
1 n
n
1
.
1 n n



(

=

t

=
=
+
=
+
+
m
W
Rt
t t
r
r
ln
2
1
t t
Q
n
1 i
1 n 1
n
1 i i
1 i
i
1 n 1
.
l
(47)
Pentru pereti multistrat fluxul termic transferat se determina cu relatia (47).

Intrebari
1. Care sunt marimile de baza ce caracterizeaza transferul de caldura?
2. Care sunt modurile elementare de transfer de caldura si ce legi le guverneaza?
3. Ecuatia diferentiala a conductiei. (Refaceti demonstratia). Particularizari.
4. Conductie termica in regim stationar prin pereti plani:
- explicati notiunea de rezistenta termica;
- rescrieti expresia variatiei temperaturii, a fluxului termic unitar si fluxului termic total pentru
perete unistrat si multistrat.
5. Conductie termica in regim stationar prin pereti cilindrici:
-explicati notiunea de rezistenta termica;
-rescrieti expresia variatiei temperaturii, a fluxului termic liniar si fluxului termic total pentru
perete unistrat si multistrat

r
1
r
2
t
1
t
2

1
t
3

2
r
3
t
n
t
n+1

n
r
n
r
n+1
t
r