Sunteți pe pagina 1din 84

Controlul coroziunii si expertizarea materialelor metalice

-curs 1S.l. dr. ing. Luisa Pilan

Cuprins
Concepte de baz in coroziune. Definiia i clasificarea coroziunii. Cauzele coroziunii. Implicaii economice i importana prevenirii i/sau reducerii coroziunii. Forme ale coroziunii: mecanisme i recunoatere. Medii i influena lor asupra proceselor de coroziune. Termodinamica i cinetica coroziunii. Diagrame de echilibru electrochimic. Metode electrochimice i neelectrochimice de investigare a proceselor de coroziune. Determinarea parametrilor cinetici de coroziune. Metode de protecie anticoroziv. Inhibitori de coroziune. Filme pasive. Acoperiri organice i anorganice de protecie. Protecia anodic i catodic pentru controlul coroziunii - avantaje i limitri. Coroziunea i protecia anticoroziv a unor metale i aliaje n diferite medii. Selectia materialelor metalice rezistente la coroziune in diferite medii. Teste de coroziune si standarde. Etapele expertizrii unor incidente de coroziune n practica industrial. Prognozarea problemelor de coroziune. Metodologia de expertizare.

Concepte de baz in coroziune. Definiia i clasificarea coroziunii. Cauzele coroziunii.


Definitia coroziunii
Coroziunea metalelor reprezint un proces de distrugere spontan a acestora n cursul interaciei lor chimice, electrochimice i biochimice cu mediul nconjurtor.
Coroziunea este un proces nedorit. Dizolvarea electrochimic a anozilor de cupru, de exemplu, n bile de rafinare a cuprului, nu poate fi considerat un proces de coroziune, pentru c este un procedeu necesar la purificarea cuprului. Dizolvarea electrochimic a unui anod din fier ntr-un electrolit oarecare, poate fi inclus n categoria proceselor de coroziune, pentru c n acest caz ea este nedorit. Coroziunea cazanelor de fier n care se transport acid sulfuric este considerat o distrugere coroziv, n timp ce dizolvarea fierului n acid sulfuric n scopul obinerii sulfatului de fier pur, nu se consider un proces de coroziune, dei ambele procese se bazeaz pe acelai fenomen.

Clasificarea coroziunii
Coroziunea se produce n mai multe forme. Clasificarea este de obicei bazat pe unul din urmtorii factori: a) Natura agentului coroziv: In funcie de acest factor, coroziunea poate fi clasificata ca umed i uscat. Coroziunea umed necesit prezena unui lichid sau a umezelii; n timp ce coroziunea uscat implic, de obicei reacii cu gaze la temperaturi nalte. b) Aspectul exterior al metalului corodat: Coroziunea este fie uniform i metalul se corodeaz cu aceeai vitez pe ntreaga sa suprafa, fie este localizat, n care caz sunt afectate numai suprafee mici. O clasificare general a formelor de coroziune dup aspectul exterior al metalului este dat n schema urmtoare:

Clasificarea coroziunii
c) Mecanismul coroziunii: implic coroziunea chimic, biochimic i electrochimic Coroziunea chimic se refer la acele procese n care metalul n contact cu agenii chimici, fie n mediu lichid, fie n mediu gazos, sufer reacii chimice obinuite. Ea ascult de legile cineticii chimice, care guverneaz reaciile chimice eterogene i nu este asociat cu generare de curent electric. Coroziunea biochimic sau biocoroziunea este determinat de activitatea diferitelor microorganisme, care folosesc metalul cu mediu de cultur i se observ n sol, ape care stagneaz etc. Coroziunea biochimic este nsoit de obicei de alte tipuri de coroziune . Cea mai important form de coroziune este cea electrochimic. Ea apare cnd un metal se afl ntr-un mediu cu conductibilitate electrolitic. Caracteristicile principale ale acestei forme de coroziune sunt date de trecerea sarcinilor electrice prin limita de faz metal-electrolit. De fapt, coroziunea electrochimic const dintr-un proces redox care are loc la interfaa metal/soluie, cu transfer de electroni prin metal i ioni prin soluie.

Viteza i natura coroziunii electrochimice sunt determinate n cea mai mare msur de natura metalului i a mediului. In funcie de viteza coroziunii ntr-un anumit mediu, metalele se clasific n stabile i instabile. De asemenea, n funcie de viteza cu care un mediu dat corodeaz metalul, acesta este definit ca agresiv sau neagresiv. Un caz particular al coroziunii electrochimice il constituie electrocoroziunea, determinat de o surs extern de curent; ea distruge, graie unor cureni vagabonzi, anozi altfel insolubili, conducte ce transport lichide electric conductoare, pereii unor bi electrolitice i structuri metalice subterane. Viteza de coroziune variaz ntre limite foarte largi: - de exemplul viteza de dizolvare a unui metal nenobil, activ, ntr-un acid tare, este caracterizat prin densiti de curent de ordinul 1Acm-2, ceea ce este apreciabil, pe cnd la atacul unui metal nobil viteza de coroziune este de ordinul mAcm-2 sau chiar Acm-2. - uneori produsul de reacie n procesul de coroziune este un oxid compact, lipsit de porozitate i aderent, care acoper i izoleaz metalul de mediul coroziv; are loc pasivarea metalului i coroziunea continu cu o vitez foarte mic (coroziune n stare pasiv). O coroziune caracterizat prin densitate de curent icor < 1A cm-2 este practic lipsit de importan i foarte greu sesizabil!

Cauzele coroziunii
Faptul c cele mai multe metale se gsesc n natur sub form de combinaii, este dovada cea mai concludent a tendinei naturale a metalelor de a trece din starea metalic, caracterizat printr-un coninut ridicat de energie, ntr-o stare cu un coninut energetic redus. Descreterea de energie produs n urma acestei modificri este msura tendinei de reacie a metalului cu mediul su i este exprimat n termeni termodinamici prin variaia entalpiei libere de reacie G. G < 0: tendina de reacie (fr a da nici un fel de informaii asupra vitezei cu care ea se desfoar ), iar G > 0 arat imposibilitatea reaciei n mediul considerat. In condiii atmosferice, la pH=7, n prezena oxigenului, metale ca Au, Ir, Pt, Pd arat un G > 0 i, deci, nereacionabilitate. Aceste metale, cunoscute ca metale nobile, sunt singurele care se gsesc n natur n stare pur metalic. Toate celelalte metale posed tendina de a forma compui i deci, de a se coroda. Bazele coroziunii electrochimice au fost puse nc din 1830 de ctre August de la Rive, prin teoria elementelor locale de coroziune, conform creia cauza coroziunii electrochimice este eterogenitatea chimic a suprafeelor metalice, productoare de cupluri galvanice de coroziune scurtcircuitate (sau pile locale). Cercetrile ulterioare au adus dovezi cu privire la faptul c i n cazul metalului perfect omogen (mercur i amalgame), lipsit de orice fel de surs de neuniformitate (indiferent care este natura acestora, fizic sau chimic), procesul de coroziune decurge de asemenea dup un mecanism electrochimic. Deci, cauza coroziunii unui metal ntr-un mediu dat o constituie instabilitatea termodinamic a metalului respectiv n raport cu o form oxidat a sa n acelai mediu.

Implicaii economice i importana prevenirii i/sau reducerii coroziunii


Pagubele provocate economiei de catre coroziune ating proportii uriase. Conform datelor existente, aproape o treime din productia mondiala de metal este scoasa din uz datorita coroziunii. ntruct numai circa doua treimi din metalul corodat se recupereaza prin topire, nseamna ca circa 10% din productia mondiala se pierde definitiv ca urmare a actiunii de distrugere a coroziunii. Pagubele datorate coroziunii sunt adesea legate nu numai de pierderile de metal, ci si de scoaterea din functiune a unor instalatii ntregi, pentru a caror prelucrare si montare se cheltuieste mai mult dect costul materialului din care sunt facute (ex: Daca pentru sinele de cale ferata costul materialului depaseste costul de fabricatie, pentru alte produse cum ar fi masinile, avioanele, aparatele de precizie etc., costul de fabricatie depaseste cu mult costul materialului). Controlul coroziunii este foarte important pentru c, nesupravegheata, poate deveni foarte costisitoare. Prin actiunea ei, aceasta poate duce la oprirea instalaiilor, iar costurile de ntreinere i reparaii vor crete. Uneori, insa, costurile preintampinarii totale, respectiv eliminarii coroziunii, pot fi foarte mari. De aceea, n urma unei analize att economice ct i a lucrarilor ce trebuiesc efectuate, se poate realiza un echilibru ntre impactul coroziunii i cheltuielile pentru prevenirea acesteia. Prin prevenirea coroziunii s-a constatat c 25 % din cheltuielile anuale legate de coroziune pot fi eliminate. Cheltuielile anuale legate de coroziune reprezint circa 16% din valoarea instalaiilor i echipamentelor. Se impune ca la proiectarea i execuia instalaiilor i echipamentelor, respectiv la modificrile majore sau reparaiile instalaiilor existente trebuie s se in cont de aspectele legate de controlul coroziunii. Reducerea cheltuielilor inca din faza de proiectare se poate realiza prin alegerea materialelor rezistente la coroziune, aceste cheltuieli fiind mult mai mici dect aciunile de nlturare a cauzelor atunci cnd construcia echipamentelor i instalaiilor s-a ncheiat.

Implicatii economice
Aproape toate tipurile de coroziune pot fi anticipate, observate, controlate. Coroziunea poate provoca defecte ascunse n afara celor cunoscute, cum ar fi: - Distrugerea structurilor i pierderile de materiale. - Produsele de coroziune pot s contamineze alimentrile cu ap sau combustibil cauznd att probleme tehnice ct i probleme legate de sntatea oamenilor. n general, echipamentele sunt proiectate ca s reziste n condiii medii, iar atunci cnd se folosesc ntr-un mediu coroziv este nevoie de protecie suplimentar. - Contaminarea mediului datorit scurgerilor de combustibil i de materiale periculoase reprezint o problem important n legtur cu mediul. De obicei, cheltuielile fcute pentru eliminarea acestor materiale sunt mult mai mari dect cele asociate controlului coroziunii. - Coroziunea poate avea un impact mare asupra funcionrii ntreprinderilor deoarece poate cauza creteri de emisii poluante. n unele cazuri, chiar produii de coroziune sunt foarte periculoi i de aceea coroziunea trebuie controlat pentru a preveni poluarea mediului. De asemenea, controlul coroziunii poate reduce cheltuielile cu manopera pentru inlaturarea efectelor coroziunii.

Calculul economic in controlul coroziunii


Fiecare proiect de inginerie coroziunii va avea un anumita structura de cheltuieli in timp. n calculele economice de control al coroziunii, trebuie s fie fcut un compromis ntre dou nevoi opuse, nevoia de precizie i nevoia de simplitate. De exemplu, costurile prezente sau costurile de investiii pentru metode alternative de prevenire a coroziunii pot fi cunoscute cu un grad ridicat de certitudine. Dar, timpul de viata, costurile de ntreinere viitoare sau costurile de funcionare pot fi doar estimate, cu un grad limitat de certitudine. Necesitatea de evaluare stricta a riscurilor ceruta de multe sisteme de inginerie moderne se poate aduga, de asemenea, la complexitatea estimarii duratei de via utile i a estimrilor de cost. Atunci cnd se analizeaz structura de cheltuieli n timp, trebuie s fie luate n considerare valoarea n timp a banilor. Acest concept implic faptul c banii au o valoare care variaz n funcie de momentul n care sunt primiti sau pltiti. Un mprumut primit "acum" trebuie s fie rambursat cu dobnzi n viitor. Urmtoarea relatie este o formul generalizat ntre valoarea actual i valoarea viitoare a fluxurilor de numerar: care prevede c valoarea prezent (PV) a unui flux viitor de numerar (Fn), dup perioada de timp (n) este egal cu valoarea viitoare (Cn) actualizate la zero, data de la o anumit rat a dobnzii (i).Valoarea lui n este, de obicei specificat n ani i i este rata anual a dobnzii. Exist mai multe tehnici de estimare a costurilor, care se bazeaz pe valoarea n timp a banilor, metode care variaz considerabil n ceea ce privete aplicarea lor i complexitatea. NACE International susine utilizarea metodei fluxurilor de numerar, care asigura calculul valorii prezente nete (PV). Factorii care trebuie s fie luati n considerare la calcularea valorii nete prezente includ: - costul iniial - cea mai bun estimare a duratei de via - durata tipica de oprire a instalatiei pentru reparaii de urgen - costul lucrrilor de ntreinere planificate n timpul opririlor programate - efectul defectiunilor asupra funcionrii instalaiei

Calculul economic in controlul coroziunii


Verink a dezvoltat o ecuaie generalizat, care este special conceputa pentru problemele de calcul economic in controlul coroziunii. Aceast ecuaie ia n considerare influena impozitelor, amortizarea n linie dreapt, cheltuielile de exploatare si valoarea de recuperare n calculul valorii prezente i costurilor anuale. Folosind aceast ecuaie, o problem de calcul economic poate fi rezolvat doar prin introducerea datelor cunoscute n ecuaie.
A: cheltuieli anuale F: cheltuieli viitoare i%: rata dobnzii n: numrul de ani PW: valoarea in prezent P: costul sistemului la momentul 0 S: valoarea recuperata in urma valorificarii T: rata de impozitare exprimata in procente X: cheltuieli de exploatare

Primul termen, - P, reprezint cheltuiala proiectului iniial, la momentul zero. Fiind o cheltuial, acesteia i se atribuie o valoare negativ. Nu este nevoie de a traduce aceasta valoare la o valoare viitoare, n timp, deoarece abordarea PW actualizeaza toate valorile monetare la momentul prezent. Al doilea termen, [t(P-S)/n](P/A, i%, n), descrie deprecierea unui sistem. Partea ntre paranteze patrate exprim valoarea anual a creditului fiscal permis prin aceast metod de amortizare liniar. Partea din paranteze rotunde traduce costurile prezente la costuri anuale. Al treilea termen, -(1-t) (X) (P/A, i%, n) al ecuaiei generalizate este format din doi termeni. Unul este (X) (P/A, i%, n), care reprezint costul elementelor considerate ca si cheltuieli, precum costul de ntreinere, asigurri sau costurile de inhibitori de coroziune. Deoarece acest termen implic cheltuieli de bani, de asemenea, are semn negativ. A doua parte, t(X) (P/A, i%, n) corespunde creditului fiscal asociat cu aceastei cheltuieli i pentru c reprezint o economie, acesta este asociat cu un semn pozitiv. Al patrulea termen, S(P/A, i%, n), traduce valoarea valorificata in viitor la valoarea actual. Acesta este un eveniment care are loc mai degrab o singur dat, dect la un anumit interval. Multe dintre msurile de coroziune, cum ar fi de acoperire i alte msuri de ntreinere repetitive, nu au nici o valoare de valorificare finala, caz n care acest termen este zero.

Calculul economic

A: cheltuieli anuale F: cheltuieli viitoare i%: rata dobnzii n: numrul de ani PW: valoarea in prezent P: costul sistemului la momentul 0 S: valoarea recuperata in urma valorificarii t: rata de impozitare exprimata in procente X: cheltuieli de exploatare

Valoarea prezenta neta (PW) poate fi convertita la costul anual echivalent (A) folosind urmtoarea formul: Functia de recuperare, sau cum se calculeaza P daca se cunoaste A, se poate calcula cu urmatoarea formula:

Exemplul 1 In urma unei rearanjari a unei instalatii industriale, s-a constatat necesitatea adaugarii unui nou schimbtor de cldur. Din cauza coroziunii, durata de viaa a unui schimbtor de cldur din oel carbon este de 5 ani. Costul de instalare este de 9500$. O alternativ la acest schimbtor de cldur o reprezinta o unitate fabricata din oel inoxidabil de tip AISI 316, cu un cost de instalare de 26.500$ i o durat de via estimat de 15 ani, care urmeaz s fie amortizat n 11 ani. Rata minim a dobnzii acceptate este de 10%, rata de impozitare este 48%, iar metoda de amortizare este liniara. Determinai care unitate ar fi mai economica pe baza costurilor anuale.

Exemplul 1

Exemplul 2

In cazul in care schimbatorul de caldura din otel carbon prezentat in Exemplul 1 va necesita costuri de protectie suplimentare de 3000 $ pentru mentenanta anuala prin vopsiri, utilizarea de inhibitori, etc. Determinati daca alegerea stabilita prin Exemplul 1 ar fi modificata.

Importanta alegerii unui anumit material metalic pentru constructia a diferite obiective
Faimoasa statuie a lui Eros din Piccadilly (Londra) construita in 1892 Examinarea si restaurarea statuii lui Eros a contribuit la o mai buna intelegere a modului in care aluminiul si aliajele sale reactioneaza intr-un mediu ostil, precum atmosfera foarte poluata existenta in Londra. Statuia (proiectata de Sir Alfred Gilbred) a fost turnata de catre turnatoria Broad & Son dintr-un aliaj de 98 % aluminiu. Are 2,4 m inaltime si cantareste 190 de kg. Testele realizate au aratat ca statuia este intr-o stare relativ buna, avand totusi nevoie de cateva reparatii nesemnificative in urma deteriorarilor cauzate de diferitii agenti poluanti din atmosfera. Acest lucru poate fi explicat de excelenta rezistenta la coroziune a aluminiului si aliajelor sale care formeaza o pelicula protectoare de oxid pe suprafata metalului imediat ce acesta este expus la aer. Gradul relativ inalt de puritate al aluminiului folosit pentru turnarea statuii Eros este considerat ca fiind principala cauza ce a conferit statuii abilitatea de a rezista coroziunii. O copie a statuii, realizata dintr-un aliaj aluminiu-cupru-zinc folosit initial pentru motoarele avioanelor, situata in Sefton Park din Liverpool a suferit deteriorari severe din cauza coroziunii atmosferice. Aceasta confirma importanta deosebita a alegerii materialului de constructie pentru diferitele obiective sociale din zone geografice diferite.

Statistica distributiei a diferitelor tipuri de coroziune pe plan mondial

http://www.nace.org/

Moduri de identificare ale diferitelor forme de coroziune


Diferitele forme de coroziune reprezint fenomene de coroziune clasificate n funcie de aspectul lor. Paul Dillon a mprit formele de baz a coroziunii n trei grupuri, n funcie de uurina lor de identificare. Cele trei categorii sunt: Grupa 1: uor de identificat prin examinare vizual obinuit; Grupa 2: pot necesita mijloace suplimentare de examinare; Grupa 3: verificarea este de obicei necesar prin microscopie (optic, microscopie electronica, etc). Principalele forme de coroziune, sunt prezentate n figura, mpreun cu categoriile respective de grup.

Coroziunea uniforma: se refera la acel tip de distrugere in care procesul de coroziune are loc cu aceeasi viteza pe intreaga suprafata a metalului in contact cu mediul coroziv. este cea mai comun form de coroziune; ntreaga suprafa a metalului este afectat de coroziune. Aceast form de coroziune implic trecerea ionilor metalici n soluie, n cazul mediilor lichide, sau acoperirea cu produi de reacie, n cazul gazelor. Atacul uniform reprezint cea mai mare distrugere de metal, sub aspectul tonajului; totui din punct de vedere tehnic aceast form de coroziune nu este considerat periculoas, deoarece durata de via a echipamentului, poate fi estimat destul de exact pe baza testelor de laborator. n multe cazuri, aceast tip de coroziune este inacceptabila numai din punct de vedere al aspectului. Defectarea sistemelor de acoperire de protecie a diferite structuri duce, de multe ori, la aceast form de coroziune. Mtuirea unei suprafee strlucitoare/lustruit sau oxidarea oelului sunt exemple de coroziune de suprafa. Aliajele rezistente la coroziune si otelurile inoxidabile pot deveni terne sau oxidate n medii corozive. Coroziunea de suprafa poate indica o defectare a sistemului de acoperire de protecie, cu toate acestea, materialul trebuie s fie examinat cu atenie pentru a preveni un atac coroziv mai avansat. Dac este permis continuarea coroziunii de suprafa, aceasta poate continua cu alte forme mai grave de distrugere.
Stanga: cupoane de oel corodate (ruginite) uniform pe toat suprafaa dup imersia n ap n prezenta oxigenului atmosferic; Dreapta: acelai lot de cupoane dup imersia n ap dezaerata rein aspectul lor metalic, fr coroziune vizibila). n mediul natural, oxigenul este cauza principal a coroziunii uniforme de otelurilor si altor metale i aliaje.

Viteza de coroziune uniforma poate fi calculata ca in exemplul urmator. Aceasta este exprimata, de regula, in mpy (mils per year, 1 mil = 1/1000 inch). Exemplu: O bucata de otel cu dimensiunile 10 x 5 x 0.3 cm este imersata intr-o solutie de acid timp de o saptamana, si pierde 90 mg. Calculati viteza de coroziune in mpy. Se face presupunerea ca densitatea otelului este egala cu cea a fierului, de 7870 kg/m.

Aria suprafetei = 2(10cmx 5cm) + 2(10cmx 0.3cm) + 2(5cm x 0.3cm) = 109 cm2 viteza = 90 mgFe x 106 cm3 x 1 x (365 days) x 1 in x 1000 mil (109 cm2) 7870 106 mgFe (7 days) 1 year 2.54 cm 1 in

= 2.15 mpy

UNITATI DE MASURA pentru viteza de coroziune Conversia ntre unitile de masura cele mai comun utilizate n coroziune, i anume: curentul de coroziune (mA cm-2), pierderea de masa (g m-2 zi-1), precum i vitezele de penetrare (mm y-1 sau mpy):
mA cm-2 mm year-1 mpy g m-2 zi-1 mA cm-2 1 3.28 M/nd 129 M/nd 8.95 M/n mm year-1 0.306 nd/M 1 39.4 2.74 d mpy 0.00777 nd/M 0.0254 1 0.0694 d -2 day-1 gm 0.112 n/M 0.365 /d 14.4 /d 1 mpy = milli-inch pe an n = numarul de electroni schimbati in reactia de coroziune M = masa atomica d = densitatea

1 mA cm-2 = (3.28 M/nd) mm y-1 = (129 M/nd) mpy = (8.95 M/n) g m-2 zi-1 Daca metalul este otelul sau fierul (Fe), n =2, M = 55.85 g and d = 7.88 g cm-3
mA cm-2 mA cm-2 mm year-1 mpy g m-2 day-1 1 0.0863 0.00219 0.00401 mm year-1 11.6 1 0.0254 0.0463 mpy 456 39.4 1 1.83 g m-2 zi-1 249 21.6 0.547 1

1 mA cm-2 = 11.6 mm y-1 = 456 mpy = 249 g m-2 zi-1

Coroziunea in pitting (punctiform) se manifest cnd atacul se concentreaz pe suprafee mici de 0.12 mm, metalul distrugndu-se intens n adncime i, n cazuri limit, cauznd perforaia peretelui metalic. Coroziunea in pitting este considerata a fi mai periculoasa dect coroziunea uniform, pentru c este mult mai dificil pentru a fi detectata, prezice i preveni. Produsele de coroziune acoper de cele mai multe ori la piturile. Un pit mic, ngust, cu pierderi globale minime de metal poate duce la distrugerea unui sistem ntreg. Coroziunea in pitting poate presupune forme diferite, dup cum e ilustrat n figura. Se pot produce pituri deschise (neacoperite), sau acoperite cu o membrana semipermeabila de produse de coroziune. n unele cazuri, acestea au perei plati, dezvluind structura metalica, sau pot avea o form complet neregulat. n afar de pierderea localizata in grosime, piturile de coroziune pot fi, de asemenea, duntoare, acionnd ca initiatori de tensiuni. Coroziunea in pitting poate sta la baza coroziunii prin uzura si a coroziunii fisurante sub tensiune.

Atac intins si larg Atac eliptic

Pituri adevarate

Atac la subsol Atac pe dedesubt Pituri laterale

Atac orizontal

Atac vertical

Mecanism. Coroziunea n puncte poate aparea in orice metal, dar este cel mai des intalnita la metalele care formeaza straturi oxidice protectoare, atunci cand apar mici strapungeri ale acestuia sau puncte de coroziune. Aceste mici deschideri n suprafa pot ptrunde adnc n interiorul materialului metalic. Att la oelul inoxidabil ct i la aliajele de aluminiu, metalele sunt acoperite de un film de oxizi care protejeaz materialul intr-o mulime de medii corozive. n mediul marin, acest film cedeaz i nu se autoreface. Acolo unde el cedeaz, vor apare zone anodice iar n jurul lor, zone catodice. De asemenea, zonele n care cedeaz filmul sunt mult mai mici dect suprafeele totale, deci raportul suprafa anod/suprafa catod este nefavorabil. Exemple. Oelurile inoxidabile, aliajele de aluminiu, aliajul Monel (Ni-Cu) i unele aliaje de cupru sunt susceptibile la acest tip de coroziune n diferite medii. Mediile agresive, care pot provoca uor o coroziune n puncte sunt, n general, soluii de cloruri, bromuri sau hipoclorii. Anionii agresivi pot stimula dezvoltarea coroziunii n puncte numai cnd concentraia lor n soluie este mai mare dect o anumit valoare critic,care depinde de natura metalului sau aliajului, de prelucrarea termic i de starea suprafeei. De asemenea, apariia coroziunii n puncte este favorizat de cationii metalelor cu mai multe grade de oxidare, cum ar fi clorurile ferice, cuprice sau mercurice. n schimb, alte soluii precum cele de hidroxizi, cromai, silicai, si n special azotai acioneaz, din contra, ca inhibitori ai coroziunii n puncte. Prezentare. Acest tip de coroziune se prezint sub forma unor guri aparent provocate mecanic sau generate de ctre un microorganism. n multe cazuri, zonele nconjurtoare nu sunt afectate. Msurtori. La acest tip de coroziune se msoar adncimea gurilor. n unelecazuri se consider cea mai mare adncime, iar n altele se face o medie a celor mai adnci 10 guri. n rezervoare sau recipiente de presiune, efectul acestui tip de coroziune poate fi mult mai grav dect indic pierderea de material.

Stadii ale coroziunii in piting


Deschiderea pitului Initial, pitul se poate forma pe suprafaa acoperit cu o pelicul de oxid pasiv ca urmare a urmtoarelor cauze: Deteriorarea mecanic a filmului pasiv cauzata de zgrieturi. Reacie anodic ncepe pe suprafaa de metal expus la electrolit. Suprafaa pasivizata acioneaz ca si catod. Particulele unei a doua faze (incluziuni nemetalice, incluziuni intermetalice, particule metalice, microsegregare) apar pe suprafaa metalic. Aceste particule precipitand de-a lungul limitelor dintre graunti pot funciona ca anozi locali cauznd coroziunea localizat galvanica i iniierea de pituri. Tensiunea localizata n forma dislocaiilor in curs de initiere la suprafaa pot deveni anozi i iniia pituri. Mediile neomogene pot dizolva filmul pasiv in anumite poziii unde se pot forma pituri. Cresterea pitului. n prezena ionilor clorur, piturile cresc printr-un mecanism autocatalitic.

Exemple de coroziune in pitting


Coroziunea in pitting se intalneste la constructiile din aluminiu si aliajele sale, otelurile inoxidabile si alte metale acoperite cu filme pasive protectoare.

coroziune pitting ale unor suprafete din otel inoxidabil in solutie de acid clorhidric coroziune pitting a aluminiului langa Oceanul Atlantic

Exemplu de coroziune in pitting pentru echipamentul de foraj

Metale susceptibile la coroziunea in pitting Dintre toate metalele si aliajele, otelurile inoxidabile tind s fie cele mai susceptibile la coroziune in pitting. De exemplu, oelurile inoxidabile tind s formeze pituri adnci n apa de mare sau medii care conin concentraii mai mari de clorura sau bromura. Lustruirea suprafaei oelului inoxidabil poate crete rezistena la coroziune pitting. Alierea pot avea un impact semnificativ asupra rezistenei la coroziunea in pitting a oelului inoxidabil. Efectele unele dintre elementele de aliere din oelurile inoxidabile asupra rezistenei la coroziune sunt prezentate in tabel:
Elementul Crom Nichel Efectul asupra rezistentei la coroziune in pitting Creste Creste

Molibden
Siliciu Titan si Niobiu Sulf si Seleniu Carbon Azot

Creste
Scade, cand este prezent si Mo Scade rezistenta in FeCl3, in alte medii nu are efect Scade Scade, in special conditii sensibilizate Creste

Oelurile conventionale au o rezisten mai mare la coroziunea in pitting dect otelurilor inoxidabile, dar sunt totusi susceptibile la acest tip de coroziune, n special atunci cnd sunt neprotejate. Aluminiul, n medii care conin cloruri i alama n apa contaminat sau poluat sunt, de obicei, sensibile la pitting. Titanul este puternic rezistent la coroziunea in pitting. Rezistena relativ la coroziunea in pitting a unor metale este prezentat n schema din dreapta.

Coroziunea in crevase este o form de coroziune extrem de rspndit i prezint asemnri foarte mari cu coroziunea n puncte i de aceea este uneori considerat o variant a acesteia. Apare adesea ca efect a prezenei halogenurilor (mai ales a clorurilor) n mediu. Definiie. Coroziunea n crevase (denumit i pil de concentraie) reprezinta coroziunea metalica ntr-o mbinare metal-metal, coroziunea la marginea unei mbinri a dou metale sau coroziunea unui punct de pe suprafaa unui metal acoperit de un alt material. Mecanism. Acest tip de coroziune este generat de diferene de concentratie ale mediului aflat in contact cu un material care poate duce la activiti electrochimice diferite. Coroziunea n crevase are la baz aerarea deficitar cu apariia unei reacii anodice n aceast zon i a uneia catodice pe suprafaa liber bine aerat, n acelai timp filmul de oxid pasivant disprnd n crevase. Vitezele pentru aceasta forma de coroziune depind de raportul dintre suprafeele anodului i catodului, la fel ca la coroziunea galvanic. Exemple. Majoritatea materialelor sunt susceptibile la acest tip de coroziune, chiar i materialele foarte rezistente la coroziune pot fi afectate de acest tip de coroziune n anumite condiii. In general, materialele care se pasiveaza au o mai mare susceptabilitate la coroziunea in crevase. Acestea includ aliajele din aluminiu si, in special, otelurile inoxidabile. Titanul este susceptibil la acest tip de coroziune n medii bogate n cloruri (clorurate) i la temperaturi ridicate. Inconel 625 (Inconel = austenitic nickel-chromium-based superalloys) este susceptibil la acest tip decoroziune dac crevasele sunt inguste i adnci. Prezentare. Acest tip de coroziune are de multe ori aspectul de coroziune n puncte. Msurtori. La fel ca i la alte tipuri de coroziune localizat, msurarea pierderilor n greutate nu poate fi folosit. Se determin diametrul de intrare i adncimea crevaselor .

Coroziunea in crevase este o form a coroziunii localizate care se dezvolt atunci cnd materialul metalic se gsete n contact cu mediul coroziv, iar accesibilitatea oxigenului este diferit de-a lungul piesei, formndu-se astfel pile de concentraie (pile de aerare diferenial). Coroziunea apare tocmai n zonele n care accesul mediului coroziv este mpiedicat, situaie paradoxal, cu explicaie electrochimic.

Reacia catodic de reducere a oxigenului nu poate fi susinut n zona crevas, dndu-i un caracter anodic n celula de concentrare. Acest dezechilibru anodic poate duce la crearea unor condiii extrem de corozive ale micromediului n spaiul ngust, care s duc la dizolvarea n continuare a metalului. Formarea unui micromediu acid, mpreun cu o concentraie ridicat de ioni de clorur, este ilustrat n figura:

Stadii ale coroziunii in crevase Coroziunea n crevase a materialelor pasivabile n mediu de cloruri prezint trei faze ce pot fi distinse cu uurin: 1. Perioada de incubaie, n timpul creia nici o daun aparent nu se observ n interiorul sau n exteriorul crevasei. Aceast perioad poate dura de la cteva ore la mai multe luni sau chiar ani. 2. Perioada de amorsare, n timpul creia are loc o coroziune rapid n interiorul zonei fisurate. 3. Perioada de propagare cauzeaz distrugerea materialului. Coroziunea se dezvolt n interior, uneori aproape de intrarea n crevas. Perioada de propagare este nsoit de o scderea potenialului de coroziune. Absena deteriorrilor n timpul perioadei de incubaie i declanarea instantanee aunei coroziuni rapide, fac din coroziunea n crevase un fenomen att periculos, ct i dificil de prevenit pe baza examenelor periodice de structur. Perioada de incubaie n timpul acestei perioade, evoluia continu a mediului din crevas are drept consecin o modificare progresiv a rezistenei la coroziune a metalului n crevas care se poate traduce prin unul sau mai multe dintre urmtoarele aspecte: -atingerea potenialului de strpungerea filmului pasiv; -degradarea progresiv a pasivitii; -apariia unui domeniu de activitate; -dispariia pasivitii.

Perioada de amorsare amorsarea unei coroziuni rapide n crevas se produce: prin declanarea unei coroziuni localizate (n puncte) n crevas: acesta este cazul anumitor aliaje din aluminiu i a unor oeluri inoxidabile relativ slab aliate; prin tranziii activ-pasiv, ceea ce antreneaz o depasivare generalizat a suprafeelor: cazul aliajelor de titan i cazul anumitor oeluri inoxidabile nalt aliate cu crom, molibden i azot i foarte rezistente la coroziune n puncte.

Perioada de propagare dup declanarea coroziunii active n crevas, procesele de modificare a mediului rmn practic aceleai, dar: -curenii anodici fiind mult mai mari, aceste procese sunt accelerate; -factorii limitani de cinetic se pot schimba: cderile omice devenind mai mari, de asemenea fluxul de difuzie, coroziunea poate modifica factorii geometrici, etc. n aceast etap, pentru nceput are loc epuizarea local a agentului oxidant. Dintre agenii oxidani posibili menionm: oxigenul, cromaii, acidul azotic etc. Acest proces n care are loc dispariia local a oxidanilor, nu reprezint singura cauz pentru dezvoltarea coroziunii n crevase, dar constituie etapa iniial necesar acestui proces. n continuare n crevas are loc o cretere rapid a aciditii i a concentraiei ionilor de clor. Epuizarea oxidanilor, mpreun cu procesele anodice care s-au produs n crevas, conduc la formarea cationilor metalici i a ionilor de hidrogen.

Exemplu de coroziune in crevase


Incidentul Aloha pierderea unei portiuni mari din fuselajul superior al avionului in timpul zborului

Exemplu de coroziune in crevase


Fuselaj avion Cele trei tipuri de baza de imbinari prin suprapunere pentru fuselajul de aeronava : n mod obisnuit, un anumit design de aeronava cuprinde doua sau mai multe tipuri de imbinari ale fuselajului. Fuselajele aeronavelor comerciale sunt in mod obisnuit construite din aliajul de aluminiu 2024 T3. mbinrile prin suprapunere sunt nituite i sigilate de ctre unii productori, n timp ce alii folosesc o combinatie de nituire i lipire cu adeziv. Coroziunea n crevas este extrem de nedorit n cazul acestor mbinri. Coroziunea la uzura in cazul accidentului aviatic Aloha nu a fost prevzut, mai ales ca panourile suprapuse ale fuselajului au rmas strns lipite.

Exemplu de coroziune in crevase Procesele de coroziune pentru aceast geometrie i acumularea ulterioar a produselor voluminoase de coroziune n interiorul mbinrilor conduce la asa-numitul fenomen de pillowing, o stare periculoas n care suprafeele suprapuse devin separate. Produsul de coroziune predominant identificat n articulaiile de fuzelaj corodat este oxidul de aluminiu trihidrat, care are un volum de expansiune deosebit de ridicat n raport cu aluminiul, aa cum se poate vedea n figur. Acumularea de produse voluminoase de coroziune, de asemenea, duce la o cretere nedorit a solicitrilor n apropierea de gaurilor de fixare critice; astfel niturile se pot rupe din cauza solicitarillor ridicate la traciune rezultate ca urmare a fenomenului de pillowing.

Alte exemple de coroziune in crevase


Coroziune in crevasa ale unor suprafete metalice in mediu deschis (in atmosfera)

Coroziune in crevasa ale unor suprafete din otel inoxidabil in diferite medii

Coroziune in crevasa la avioane

Coroziunea galvanica este definit ca fiind efectul de coroziune rezultant al contactului dintre dou metale sau aliaje diferite imersate ntr-un mediu coroziv conductor. Pentru a se manifesta acest tip de coroziune trebuie ndeplinite minimum 3 condiii: a) n sistem s existe minimum dou specii metalice, electrochimic diferite; b) s existe un contact electric conductiv ntre cele dou specii; c) s existe o poriune conductiv care s asigure o micare a ionilor de metal din partea anodic spre partea catodic. n sistem se formeaz o celul electrochimic, aliajul mai puin nobil devine anod, iar materialul mai nobil formeaz catodul celulei. Cu ct diferena de potenial dintre cele dou materiale metalice este mai mare, cu att va crete viteza de coroziune a materialului mai puin nobil. Atunci cnd un metal este introdus ntr-o soluie electrolitic oarecare, se poate msura potenialul su liber de dizolvare cu ajutorul unui electrod de referin i a unui milivoltmetru. n fiecare soluie este deci posibil s stabilim o serie galvanic, acesta fiind un fel de a denumi clasamentul diferitelor metale i aliaje n funcie de potenialul msurat experimental . Descrierea cea mai simpl a mecanismului de cuplare se bazeaz pe noiunea de potenial mixt i nu ine seama de cele dou reacii anodic, localizat pe metalul mai puin nobil i catodic, ce se produce cu aceeai vitez pe metalul mai nobil. Aceast descriere este foarte util pentru reprezentarea calitativ a fenomenelor de cuplare galvanic i precizeaz tipul de control asupra cineticii procesului (anodic, catodic,mixt sau prin rezisten ohmic)

Curbe bazate pe conceptul de potenial mixt i care permit aprecierea tipului de control ncoroziunea galvanic: a) control anodic; b) control catodic; c) control mixt; d)control prin rezisten

ASTM G82 - 98(2009) Standard Guide for Development and Use of a Galvanic Series for Predicting Galvanic Corrosion Performance

Un exemplu de coroziune galvanica destul de spectaculos l reprezinta Statuia Libertii:


n timpul ntreinerii periodice, n anii 1980, s-a artat c ntre invelisul de cupru exterior i structura de rezistenta din fier forjat a a avut loc coroziunea galvanica. 1866 - ntregul schelet a fost fabricat din fier forjat, un material de construcie comun acelei epoci, iar cuprul a fost selectat ca material exterior pentru a facilita conturarea detaliilor artistice, dar si datorita durabilitatii, a raportului rezistena/greutate fata de materialele disponibile n comer la acel moment. Pentru atasarea cuprului la scheletul de fier au fost folosite foi de cupru in forma de U ce s-au nfurat n jurul barelor de fier ale armaturii si au fost nituite la invelisul de cupru. Intre armatura si invelis s-a utilizat azbest impregnat cu o rasina naturala numita serlac, dar acesta s-a dezintegrat n timp. Aceast problem de coroziune galvanica a necesitat un proiect de restaurare masiv, la un cost de peste 200 milioane dolari din fonduri private. Dup testele de compatibilitate galvanica i avnd n vedere necesitatea unor cerine mecanice apropiate de cele ale fierului forjat iniial, s-a decis s se nlocuiasc armatura de fier cu un oel inoxidabil AISI 316L. Acest aliaj inoxidabil fost selectat pe baza faptului c s-a vazut ca este inevitabil un contact electric cu invelisul exterior. Conform seriei galvanice, la utilizarea unui oel inoxidabil, acesta va rmne pasiv, iar suprafetele mai mari de cupru vor tinde s acioneze ca anozi. Ca o msur de precauie suplimentar, a fost aplicata o barier de teflon ntre armtura de inox i invelisul de cupru.

Lasagna cell - este un alt exemplu de coroziune galvanica ce are loc atunci cnd, accidental, alimente sarate, cum ar fi lasagna este stocat ntr-o tava de copt de oel i este acoperita cu o folie de aluminiu. Dup cteva ore, folie dezvolt guri mici, n cazul n care acesta atinge lasagna, i suprafaa mancarii devine acoperit cu pete mici compuse din aluminiu corodat. n acest exemplu, alimentul sarate (de exemplu, lasagna) este electrolitul, folia de aluminiu anodul i tava de copt de oel, catodul. n cazul n care folia de aluminiu atinge electrolitul doar n zone mici, coroziunea galvanic este concentrata, iar coroziunea se poate dezvolta destul de rapid.

Cuplul dintre otel si alama (aliaj cupru-zinc)

uruburi din oel inoxidabil vs. saiba otel placat cu cadmiu

Moduri de identificare ale diferitelor tipuri de coroziune


Diferitele forme de coroziune reprezint fenomene de coroziune clasificate n funcie de aspectul lor. Dillon a mprit formele de baz a coroziunii considerate de Fontana n trei grupuri, n funcie de uurina lor de identificare. Cele trei categorii sunt: Grupa 1: uor de identificat prin examinare vizual obinuit; Grupa 2: pot necesita mijloace suplimentare de examinare; Grupa 3: verificarea este de obicei necesar prin microscopie (optic, microscopie electronica, etc).

Coroziunea prin eroziune: Coroziunea prin eroziune reprezint distrugerea cumulativ indus de reacii electrochimice de coroziune i efectele mecanice de micare relativ ntre electrolit i suprafaa supus coroziunii. Coroziunea prin eroziune poate fi definit ca degradarea accelerat n prezena unei astfel de micri relative. Aceast micare este de obicei caracterizat de viteza mare, cu uzur mecanic i efectele de abraziune. Canelurile, rigolele, marginile rotunjite i vlurirea suprafeei sunt caracteristici ale acestei forme de degradri. Coroziunea prin eroziune se gaseste in sisteme precum conducte (mai ales coturi, mbinri), supape, pompe, duze, schimbtoare de cldur, palete de turbin, icane i mori.

Coroziune prin eroziune la masina de spalat

Material: Bronz (CuSn10). Sistem: sistem de transport chimic Piesa: Impeler pompa centrifuga Aspect: Intreaga suprafata a impelerului este afectata dupa un anumit mod de curgere Timp de viata: 21 zile

Material: Otel carbon Sistem: transport solutie carbonat Piesa: Cot Aspect: atac localizat Timp de viata: 2-3 luni

Coroziunea prin eroziune este tipul de coroziune ce apare pe suprafete metalice n contact cu medii agresive lichide, in curgere turbulent. Distrugerea metalului este provocata atat de desprinderea metalului prin lovire de catre jeturile de lichid cu vitez mare, cat si de actiunea coroziva a mediului. ndeprtarea continu prin uzur a straturilor protectoare face s existe n permanen o suprafa de metal neprotejat, care poate fi distrus extrem de rapid pe cale electrochimic. Condiiile care favorizeaz aceast deteriorare combinat sunt: viteze mari de circulaie a lichidelor, corpuri solide n suspensie, curgere turbulent, amestecuri de dou faze cu circulaie rapid (picturi condensate antrenate de gaze), coturile conductelor, etc. Metalele i aliajele care sunt capabile s formeze pe suprafaa lor un film dur, dens i aderent (titanul, aluminiul) au rezisten sporit la acest tip de coroziune. Natura i compoziia filmelor se modific in funcie de pH. Acest tip de coroziune poate fi evitat att prin folosirea de materiale mai rezistente, ct i prin filtrarea lichidelor pentru nlturarea substanelor solide care determin frecarea, nainte de intrarea lichidului n instalaie sau prin reducerea vitezei de curgere. Mecanism. Curgerea fluidului poate accelera coroziunea n dou moduri. n primul mod, datorit vitezei mici, materialele necesare procesului de coroziune sunt aduse n cantiti mari (oxigen), iar ionii metalici produi sunt nlturai. n al doilea mod, datorit vitezei mari, sunt nlturate filmele protectoare care dau rezistena mare a metalelor la coroziune. Acest efect este intensificat de prezena impuritilor n fluid ide turbulene. Exemplu. Coroziunea prin eroziune este ntlnit de obicei la evi, pompe i vane (robinei). Factorii care intensific efectele vitezei sunt modificrile de diametru i de direcie a conductelor, de mbinri i coturi. Prezentare. La coroziunea prin eroziune se formeaz de obicei guri sub form de potcoav, iar localizarea ei este n zonele n care apar turbulene.

Cavitatia coroziva este un proces mecanic de degradare; n prezena turbulenelor, se poate crea
local o cdere de presiune n interiorul lichidului, care conduce la formarea de bule de vapori. Implozia acestor bule provoac ocuri mecanice repetate sub presiuni forte mari (>1000MPa), care antreneaz o uzur local a metalului i degradarea sa nsoit i de smulgeri din metal. n consecin, atunci cnd metalul este acoperit de un film protector acesta este distrus rapid i prin succesiunea de depasivri - repasivri, rezult un atac localizat. Mecanismul acestui tip de distrugere este complicat. Modificrile violente i brute ale presiunii fluidului provoac deformarea unitar a suprafeei care contribuie la penetrarea oxigenului sau hidrogenului n structura reelei metalice, n momentele de presiune nalt. Bulele de gaz se sparg n zonele de presiune sczut, ducnd la desprinderea unor buci foarte mici de material metalic. Penetraia n structura metalelor, duce la oxidarea sau hidrogenarea metalului i la eroziunea ulterioar a produselor de coroziune din cauza vitezei mari de curgere a lichidului. Datorit presiunii difereniate din lichid, se pot forma pile locale de coroziune n urma crora, n zonele anodice are loc dizolvarea intens a metalului, sub forma unei coroziuni n puncte. n aceste zone are loc o reducere n continuare a presiunii, atacul se intensific, fapt care explic natura localizat a coroziunii. Mrimea distrugerii prin cavitaie depinde de vitez, temperatur, de direcia de circulaie a mediului agresiv, precum i de structura i proprietile fazei metalice. Procesul de cavitaie poate decurge pn la perforarea metalului ca in figura de mai jos:

Exemple. Acest tip de coroziune se ntlnete de obicei n pompe i este intensificat de prezena aerului n sistemele cu viteze mari. Oelul inoxidabil i unele aliaje de nichel sau titan sunt rezistente la acest tip de coroziune. Prezentare. Acest tip de coroziune este asemntor coroziunii prin eroziune. Aceasta poate fi testat printr-o analiz hidrodinamic prin care se poate localiza, respectiv realiza, minimizarea bulelor sau mutarea zonei de implozie a bulelor ntr-o zon n care are efect minim. Msurtori. Pentru acest tip de coroziune nu exist teste standardizate. Aceasta poate fi nlturat, pe baza experienei, innd cont de faptul c n nici un sistem nu trebuie s existe viteze mari.

Centrala nucleara Davis-Besse din Oak Harbor, Ohio care a fost foarte aproape (o chestiune de sptmni) de la a conduce la un accident nuclear catrastofal in urma cavitatiei corozive a unui vas de presiune al reactorului su (2002).

Vasul reactorului Davis-Besse afectat de cavitatie coroziva

Coroziune prin frecare reprezinta coroziunea rapida care apare la interfaa dintre suprafetele metalice aflate in contact, intens solicitate, atunci cnd sunt supuse la micri uoare de vibratie n general, fenomenul se ntlnete n faze gazoase (gaz, atmosfer); este ntlnit n special atunci cnd se transport piese metalice. Filmul protector de la suprafaa materialelor este deteriorat de aciunea mecanic a unei suprafee ce acioneaz asupra celeilalte; n final materialul metalic se distruge atmosferic. Este o reacie coroziv care nu este indus de ctre un electrolit, de fapt umezeala inhib reacia.

Coroziune prin frecare intre stalpii de sustinere ai unui gard i firele care se balaseaza datorita vantului. Att stalpul cat i firele de legtur se confrunt cu acest tip de coroziune
Aplicatia Modul de distrugere Diagnoza Banda de sortare a bagajelor intr-un aeroport mare Pinii lantului de transmisie prezinta depozite de culoare rosie ceea ce indica un proces de coroziune Coroziune prin frecare determinata de lubrifierea marginala unde lubrifiantul prezent este insuficient pentru a preveni frecarea dintre asperitatile fiecarei componente aflate in contact Fiecare pin ar trebui curatat de urmele de oxid. Lantul ar trebui operat apoi intr-un motor cu lubrifiere imbunatatita

Solutia

Coroziune intergranulara (intercristalina): reprezint una dintre cele mai periculoase forme de
distrugere. Atacul se desfoar intern, la limita cristalitelor i are ca efect o nrutire pronunat a proprietilor mecanice i anticorozive ale aliajului. De multe ori, se produce nrutirea proprietilor mecanice ale aliajului fr s aib loc o modificare a aspectului exterior, ca urmare a coroziunii intercristaline, fapt care poate provoca distrugerea pe neateptate a piesei respective. Apariia coroziunii intercristaline este determinat de existena unui gradient de concentraie, ca rezultat al separrii componentului de aliere la marginea cristalitelor, n urma unui tratament termic la care este supus aliajul, absolut necesar pentru obinerea unor caliti superioare de exploatare. Mediile agresive capabile s provoace coroziunea intercristalin sunt foarte numeroase: soluii de azotai, amestecuri sulfonitrice, acizii sulfuric i fosforic, apa de mare etc. De asemenea, temperatura influeneaz n mare msur sensibilitatea oelurilor la acest tip de coroziune.

Oel inoxidabil care s-a corodat termic, zona afectat fiind la o distan scurt de sudur. Acest lucru este tipic pentru coroziunea intergranular la oelurile inoxidabile austenitice. Acest tip de coroziune poate fi eliminata prin folosirea otelurilor inoxidabile stabilizate (321 sau 347) sau prin utilizarea tipurilor de otel inoxidabil cu continut mic de carbon (304L sau 3I6L).

Micrografie optic a probelor supuse coroziunii intergranulare (a)oel inox 304; (b) aliaj Fe-18Cr- 14Ni

Coroziune intergranulara (intercristalina) - la acest tip de coroziune distingem trei mecanisme: 1. primul mecanism este dat de coroziunea preferenial la limita grunilor datorit nivelului mare de energie. Cristalele metalice au un aranjament ordonat de atomi datorit faptului c acest aranjament are un nivel de energie mai mic fa de un aranjament neordonat specific limitelor. Limitele dezordonate alegrunilor pot avea ntre 10-100 de atomi i mai mult energie dect atomii din vecintate. Materialele cu un nivel energetic mai ridicat sunt active, deci limitele grunilor pot fi anodice fa de zonele din vecintate. n aceast situaie, zona anodic este mic n comparaie cu zona catodic, deci, coroziunea nainteaz rapid. Astfel, se slbesc legturile intergranulare i se dezintegreaz, rmnnd n urm reziduuri sub form de pulbere. 2. al doilea mecanism este dat de coroziunea materialului de la limita grunilor care are compoziia diferit fa de grunii din vecintate. Cnd metalele cristalizeaz din topitur, majoritatea impuritilor se concentreaz la marginea grunilor. Atunci cnd compoziia impuritilor face ca acestea s fie mai anodice fa de grunii din vecintate, apare acest tip de coroziune. Contaminarea limitelor grunilor poate s survin uneori dup procesul de fabricaie. Mercurul poate penetra aluminiul contaminnd limitele grunilor, provocnd deci coroziunea. De aceea, la bordul navelor aeriene i maritime sunt interzise mercurul i compuii pe baz de mercur. 3. al treilea mecanism este dat de coroziunea zonelor adiacente marginilor grunilor datorit srcirii locale a unui element de aliere. Acest tip de coroziune poate s apar la oelurile inoxidabile i se mai numete sensibilizare. Oelurile inoxidabile se bazeaz pe diverse combinaii de nichel i crom pentru asigurarea rezistenei la coroziune. Carburile de crom se pot forma la limitele grunilor n timpul tratamentelor termice i n timpul sudurii. Pentru prevenirea acestui tip de coroziune n timpul sudarii i al tratamentelor termice la oelurile inoxidabile se folosesc urmtoatele trei metode:

A) Tratamentul termic reprezint prima metod de evitare a sensibilizrii. La temperaturi ridicate (peste 980oC), carburile de crom sunt instabile i, n cazul n care s-au format, se vor dizolva. La temperaturi sczute (sub 550oC) atomii de crom i de carbon nu se pot deplasa deci, formarea carburilor de crom este imposibil. Formarea acestora devine o problem numai n domeniul de temperaturi 550-870oC. n timpul sudarii oelului inoxidabil, zona de lng sudur poate atige aceste valori fcnd posibil formarea carburilor de crom. n aceast situaie, aliajul este deja sensibilizat; el va trebui nclzit la peste 980oC pentru redizolvarea carburilor i apoi rcit rapid sub 570oC pentru a evita formarea acestora. B) A doua metod const n reducerea coninutului de carbon al aliajului. Aliajele cu coninut sczut de carbon nu conin suficient carbon pentru formarea carburilor, i de aceea rezist n timpul sudurii. C) A treia metod const n introducerea unui element care s se combine cu carbonul. Titanul i niobiu au o mai mare afinitate fa de carbon n comparaie cu cromul. Oelul inoxidabil 321 conine titan, iar oelul inoxidabil 327 conine niobiu. Aceste aliaje se folosesc la structurile sudate care nu se trateaz termic. Exemple: Aliajele de aluminiu sunt susceptibile la coroziunea intergranular cauzat de segregaia impuritilor la marginea grunilor. n afar de oelurile inoxidabile, i unele aliaje de nichel sunt susceptibile la sensibilizare. Prezentare: n cadrul mririi la microscop se pot vizualiza grunii. Coroziunea intergranular la aliajele de aluminiu apare sub form de puncte sau localizat. Atunci cnd sensibilizarea este cauzat de sudur se pot observa nite benzi drepte lng sudur. Msurtori: pentru msurarea acestui tip de coroziune este necesar observarea la microscop a epruvetelor secionate.

In cazul otelurilor inoxidabile pot fi aplicate urmatoarele teste conform ASTM 262: Testul Streicher- cu sulfat de fier si acid sulfuric. Acest test se bazeaza pe determinarea pierderilor in greutate a materialului corodat. Procedura include fierberea probelor analizate timp de 24 ore la 120oC intr-o solutie formata din sulfat de fier si acid sulfuric 50%. Aceasta procedura masoara sensibilitatea otelului inoxidabil si a aliajelor pe baza de nichel la coroziunea intercristalina datorita precipitarii particulelor de crom la limita grauntilor. Testul Huey in acid azotic - consta in fierberea timp de cinci perioade, fiecare de 48 de ore, intr-o solutie de 65% acid azotic. Rata de coroziune in timpul fiecarei perioade de fierbere se determina prin pierderea de greutate a probelor. Corect interpretate, rezultatele pot dezvalui daca otelul a fost tratat in mod corect. Mediul de testare este puternic oxidant si este folosit ca o verificare daca materialul a fost corect tratat termic. Acest test este potrivit pentru detectarea zonelor saracite in crom, a precipitatelor intermetalice. Testul Huey este de asemenea utilizat pentru testarea materialelor care vin in contact cu agenti puternic oxidanti, de exemplu acid azotic. Aceasta procedura poate fi de asemenea folosita pentru a verifica eficacitatea stabilizarii sau a reducerii continutului de carbon in cazul otelurilor crom nichel. Testul Strauss - in sulfat de cupru si acid sulfuric: Aceasta procedura se efectueaza pentru determinarea susceptibilitatii otelului inoxidabil austenitic la coroziunea intercristalina. Dupa ce proba a fost supusa la fierbere in solutie de sulfat de cupru, acid sulfuric si apa distilata este indoita la 180oC se examineaza vizual proba indoita.

Moduri de identificare ale diferitelor tipuri de coroziune


Diferitele forme de coroziune reprezint fenomene de coroziune clasificate n funcie de aspectul lor. Dillon a mprit formele de baz a coroziunii considerate de Fontana n trei grupuri, n funcie de uurina lor de identificare. Cele trei categorii sunt: Grupa 1: uor de identificat prin examinare vizual obinuit; Grupa 2: pot necesita mijloace suplimentare de examinare; Grupa 3: verificarea este de obicei necesar prin microscopie (optic, microscopie electronica, etc).

Exfolierea. Coroziunea prin exfoliere este o form avansat a coroziunii intergranulare i se prezint prin ridicarea la suprafa a grunilor de metal cu ajutorul forei de expandare a produilor de coroziune formai la limitele dintre grunii situai n apropierea interfeei. De fapt, acest tip de coroziune const n modificarea compoziiei n aceeai faz i este specific pieselor laminate (aliaje Cu-Al), dar poate aparea si in cazul otelului carbon.

Exfolierea aluminiului

Exfolierea otelului carbon

Dilatarea metalului afectat de coroziune prin exfolieree poate crea tensiuni care rup conexiunile i conduc la avarii structurale.

Dealierea (coroziunea selectiva). Pentru anumite aliaje, atacul intervine selectiv pe unul dintre componeni (care se afl n soluie solid sau n amestec de faze). Exemplul cel mai cunoscut este cel al alamelor la care se produce dezincarea (atacul selectiv al zincului), cu formarea unor zone poroase de cupru. Aceste atacuri pot fi foarte localizate (punctuale) i atunci se propag mai mult n adncimea aliajului dect n lateral. Trebuie fcut distinctia ntre termenul de coroziune selectiv a aliajului cnd este atacat un singur element de aliere i coroziunea selectiv a structurii cnd este vorba de distrugerea unui anumit component al structurii, adic a unui cristal mixt.
Dezincarea apare de obicei la aliajele cu un coninut mai mare de 15% zinc, iar soluiile corozive care o provoac sunt n mod obinuit soluii uor acide, bune conductoare de electricitate. Cauzele dezincrii sunt: un coninut mare de zinc n aliaj, un coninut mare de oxid de cupru n soluie, straturi de acoperire poroas sau straturi protectoare cu defecte, contactul alamei cu aliaje mai nobile, prezena clorurilor n soluia agresiv. Fontele gri pot fi gazda unor dizolvri selective ale fierului care duc la formarea unei structuri poroase de grafit, de unde vine i numele de coroziune grafitic sau grafitizare dat acestei forme de atac favorizat de sulfai i care poate fi remediat prin adugarea de nichel n font. n toate cazurile, aceste atacuri selective conduc la modificri profunde ale caracteristicilor mecanice ale materialelor.

Mecanism. Aa cum se poate observa din seria galvanic, constituenii celor mai utilizate aliaje se situeaz pe poziii diferite n seria galvanic. Cnd suprafaa unui astfel de aliaj este expus la un electrolit, are loc coroziunea galvanic preferenial amaterialului anodic (mai activ). n multe cazuri, materialul catodic i pstreaz forma iniial. La multe aliaje se folosesc tratamente termice pentru omogenizare i pentru creterea rezistenei la dezaliere. Prezentare. n cadrul dezalierii, mrimea i forma iniial se pstreaz. Constituentul rmas are de obicei, o culoare diferit fa de cea a aliajului. Dezalierea poate s apar fie pe ntreaga suprafa, fie n puncte. Msurtori. Pierderea n greutate nu este relevant n cadrul dezalierii. Analiza adncimii se face prin examinarea microscopic a epruvetei secionate. Influena dezalierii asupra rezistenei materialului se poate face prin teste mecanice. n multe cazuri, adncimea nu depete anumite limite ce uneori pot ajunge la 6 mm.

Dezincarea alamei

Coroziunea fisuranta sub tensiune: este procesul de fracturare sau fisurare provocat de actiunea simultana a unei tensiuni de intindere si a mediului coroziv. Coroziunea fisuranta sub tensiune are loc in conditii specifice metalurgice, mecanice si ale mediului coroziv. Acest lucru este important deoarece este posibil adesea sa se elimine sau sa se reduca sensibilitatea la coroziunea fisuranta sub sarcina mecanica prin modificarea caracteristicilor metalurgice ale metalului sau a compozitiei mediului coroziv. O alta caracteristica importanta la coroziunea fisuranta sub sarcina este prezenta obligatorie a unei tensiuni de intindere. Tensiunile de intindere pot proveni din prelucrarea la rece, tensiuni reziduale din procesul de fabricatie sau sarcini aplicate extern.Propagarea fisurilor se face intr-un plan perpendicular pe cel al tensiunii mecanice operative, luand forme de fisuri intergranulare sau transgranulare. Coroziunea fisuranta sub tensiune (mecanica) decurge in trei etape principale:etapa de initiere a fisurii, de propagare a ei si de fracturare. I. Etapa de initiere a fisurii apare: a) datorita diferentei de potential dintre componentele aliajului - aceasta determina coroziunea selectiva, ceea ce conduce la dizolvarea anodica a componentelor cu potential mai negativ si pasivarea componentelor mai nobile. Intre granule se formeaza produsi de coroziune a caror masa exercita presiune la limita de separatie intre cristale initiind o fisura (de exemplu, dizolvarea feritei din aliaje) b) initierea fisurii datorita precipitarii carburilor de crom la limita dintre cristalite in timpul tratamentelor termice: incalziri si raciri repetate, care in cazul otelurilor inoxidabile, conduc la decromizare, si fisuri al caror numar creste si se propaga sub actiunea solicitarilor mecanice; c) degajarea hidrogenului in urma reactiilor de depolarizare (de reducere) cu hidrogen in special in medii acide care, datorita volumului atomic mic, difuzeaza cu usurinta in volumul aliajului acumulandu-se in defecte unde initiaza fisurile.

c) Tot fisurarea prin hidrogen (fragilizarea fontelor si otelurilor) apare in cursul tratamentelor termice in atmosfera reducatoare de hidrogen cand are loc reactia: Fe3C + 2H23Fe + CH4; gazulmetan acumulandu-se si el in defecte, initiaza si el fisuri in tendinta sa fireasca de a parasi masa materialului metalic. II. Etapa de propagare a fisurii Fisurile se pot propaga in trei moduri astfel incat fisurarea se poate datora: a) dizolvarii anodice in frontul de avansare a fisurii; b)acumularii de hidrogen sau metan in fisuri; c) formarii de produsi de coroziune in varful fisurii a caror acumulare determina tensiuni mecanice ce initiaza sau propaga noi fisuri. III. Etapa de fracturare a aliajului este rezultatul propagarii fisurilor sub actiunea simultana a celor doua procese: dizolvarea anodica si deformarea plastica. Exemple. Multe materiale, ndeosebi cele cu rezisten mare, sunt susceptibile la acest tip de coroziune ntr-un anumit mediu. De exemplu, alama de cartue prelucrat la rece este susceptibil la acest tip de coroziune atunci cnd este expus n mediu amoniacal. n mediul cu clor, aliajele de titan, cele de aluminiu i oelurile inoxidabile cu rezisten mare sunt susceptibile la acest tip de coroziune. Tensiunile necesare pentru iniierea i propagarea fisurii sunt de obicei mici, iar fisurile apar mai degrab datorit tensiunilor reziduale. Coroziunea fisuranta apare si la otelurile inalt aliate in contact cu solutii concentrate de NaOH (>4000mg/l). Coroziunea fisuranta sub sarcina mecanica prezinta pericol pentru cazanele sub presiune. Formarea fisurilor depinde de agresivitatea apei de cazan si de tensiunile locale Prezentare. Acest tip de coroziune se evalueaz prin examinarea microscopic a seciunilor fisurilor i poate aprea i n prezena altor tipuri de coroziune sau n absena unei coroziuni vizibile. Msurtori. n general, trebuie evitate aliajele susceptibile la acest tip de coroziune. n multe cazuri se pot folosi tratamente termice speciale pentru mrirea rezistenei la acest tip de coroziune. De-a lungul timpului s-au cercetat diverse metode referitoare la verificarea susceptibilitii metalelor n prezena unei fisuri iniiale i expunerea la mediul de exploatare.

Coroziunea fisuranta sub tensiune SCC indusa de clorura

eecuri ale instalatiilor sanitare care implic alam galbena (alama adic cu mai mult de 30% Zn n aliaj). Cele dou moduri de defectare majore de alama din alam galbena sunt dezincarea i coroziunea fisuranta sub tensiune. In figura sunt prezentate dou eantioane caracterizate de coroziunea fisuranta sub tensiune. Coroziunea fisuranta sub tensiune a alamei galbene implic, de obicei, si prezena ionului amoniu pe langa respectiva solicitare (tensiune). Proba 1 reprezinta un inel de alam care s-a rupt. Tensiunea care a condus la rupere a fost generata de fora de prindere a inelului pe furtunul de cauciuc. Aceste inele au fost acoperite cu o izolaie de spum expandat, care a fost vopsita apoi cu o vopsea pe baza de latex. Vopseaua pe baza de latex conine amoniac si, de asemenea, se crede c a existat amoniac rezidual n spuma de cauciuc folosita pentru izolatie. Proba 2 reprezinta un racord flexibil de alimentare cu ap pentru baie. Tensiunea n aceast caz de defectare a conductei consta in tensiunea rezidual de la curbarea neuniforma. Se presupune c amoniacul provine de la detergentii de curare utilizati pentru instalaiile sanitare. n ambele cazuri, coroziunea este intergranulara si se datoreaza coroziunii fisurante sub tensiune.

Fragilizare prin hidrogen este un proces care determin o scdere a duritatatii sau ductilitatatii
unui metal ca urmare a prezenei hidrogenului atomic. Fragilizare prin hidrogen este cunoscuta ca fiind de dou tipuri: Primul tip, cunoscut sub numele de fragilizare prin hidrogen interna, se produce atunci cnd hidrogenul intr metalul topit, care devine suprasaturat cu hidrogen, imediat dup solidificare. Al doilea tip, fragilizarea prin hidrogenul din mediu, rezulta ca urmare a absorbtiei hidrogenului de metalele solide. Acest tip poate aprea n timpul tratamentelor termice la temperaturi nalte si n timpul galvanizarii, contactului cu substane chimice de ntreinere, reaciilor coroziune, proteciei catodice i operarii in atomsfera de hidrogen de nalt presiune. n lipsa unei tensiuni reziduale sau solicitari externe, fragilizarea prin hidrogenul din mediului se manifest n diverse forme, cum ar fi apariia de vezicule, de fisuri interne, formarea de hidruri i ductilitate redus. In prezenta unei solicitari la intindere sau a unei tensiuni care depaseste un anumit prag, hidrogenul atomic interacioneaz cu metalul inducand creterea fisurii subcritice pana la rupere. n absena unei reacii de coroziune (polarizate catodic), termenul folosit de obicei este de fisurare asistata de hidrogen (hydrogen-assisted cracking, HAC sau hydrogen stress cracking HSC). n prezena coroziunii active, prezente de obicei ca pituri sau crevase (polarizata anodic), fisurarea este, n general, numita de coroziune fisuranta sub tensiune (stress-corrosion cracking, SCC), dar ar trebui s fie numit mai corect coroziune fisuranta sub tensiune asistata de hidrogen (hydrogenassisted stress-corrosion cracking, HSCC). Astfel, fisurarea asistata de hidrogen si coroziunea fisuranta sub tensiune electrochimic anodic pot funciona separat sau n combinaie (HSCC). n unele metale, cum ar fi oelurile cu rezisten ridicat, mecanismul este considerat a fi in toate cazurile, sau aproape toate, HSCC. Mecanismul de tip HSC nu este ntotdeauna recunoscut i, de aceea, poate fi evaluat sub titlul generic de SCC (coroziune fisuranta sub tensiune). Fragilizare prin hidrogen poate fi prevenita prin: controlul nivelului de stres (rezidual sau de sarcin) i duritate; evitarea sursei de hidrogen, coacere pentru a elimina hidrogenul.

Coroziunea fisuranta sub tensiune asistata de hidrogen este o deteriorare a materialului metalic solicitat mecanic la temperatura ambiant, aflat sub aciunea chimic sau electrochimic a unui mediu capabil s conduc la degajarea de hidrogen pe suprafaa metalului. Fisura este rezultatul aciunii combinate a efortului mecanic i a fragilizrii metalului provocat de penetraia hidrogenului. Fisura se propag ntr-un plan perpendicular pe direcia tensiunilor mecanice. Hidrogenul atomic degajat la suprafaa metalului difuzeaz n metal i se acumuleaz sub form de hidrogen molecular n zonele cu defecte de reea. La o acumulare suficient de hidrogen, incapabil s difuzeze n reeaua cristalin a metalului, se dezvolt presiuni ce produc fisuri locale. Fisurile provocate de presiunea intern a gazelor se propag sub aciunea tensiunilor mecanice aplicate sau existente ca tensiuni remanente.

Coroziunea la uzura implic solicitri periodice i existenta unui mediu coroziv. Metalul poate rezista la un numr infinit de cicluri de solicitare att timp ct solicitarea este sub limita de rezisten a metalului. Odat ce aceast limit a fost depit, metalul se va fisura i, n final, va ceda. Atunci cnd pe lng solicitarea mecanic exist i mediu coroziv, limita de rezisten a metalului poate scdea de mai multe ori. La fiecare solicitare proprietile metalului se modific, iar dup un anumit numr de cicluri apar perturbri n reelele atomice ale metalului. Fenomenul este influenat de numeroi parametrii: compoziie, structura aliajului, natura solicitrilor ciclice etc. Mecanism. n materialele care sunt susceptibile coroziunii datorat tensiunilor, rezistena la uzur este redus probabil datorit propagrii rapide a fisurilor dup ce acestea au ajuns la dimensiunile necesare coroziunii datorat tensiunilor. Exemple. Oelurile cu rezisten mare la coroziune sunt susceptibile la reducerea semnificativ a rezistenei la uzur n multe medii. Reducerea nivelului tensiunii admisibile ajunge pn la 90 % din valoarea iniial (n aer liber). Protecia catodic poate mri rezistenala oboseal a oelurilor, dar aceasta trebuie fcut ntre anumite limite pentru a nu favoriza incluziunile de hidrogen. Aliajele de titan care au rezisten la tensiunile aplicate sunt rezistente i la oboseal la fel cum sunt i aliajele de nichel, cum ar fi Inconelul 625 i 718. Aliajele de cupru si oelurile inoxidabile sunt de asemenea susceptibile la coroziunea la oboseal cu o reducere de pn la 2/3 a valorii admisibile. Prezentare. Suprafeele fisurilor provocate de coroziunea la uzur arat la fel ca cele datorate uzurii numai c, n unele cazuri, apar produi de coroziune.

Coroziunea in gaze. Oxigenul, datorita caracterului puternic oxidant, este cel mai coroziv gaz. Alte gaze
corozive sunt CO2 i H2S.

Coroziunea generata de oxigen. Oxigenul dizolvat n ap reprezint una din cauzele principale ale
coroziunii. Cnd oxigenul este prezent, cele mai importante tipuri de coroziune care apar sunt:-coroziunea n puncte si coroziunea uniform. Oxigenul este un puternic oxidant i reacioneaz rapid cu metalele. Produii decoroziune ai oxigenului sunt oxizii de fier:- FeO wustita, Fe2O3 hematit, Fe3O4 magnetit, FeO(OH) hidroxid de fier. Aeraia. Coroziunea apare i datorit nivelelor diferite de aeraie. n aceste cazuri, o seciune a metalului este expus oxigenului, iar cealalt parte nu. Seciunea care nu este aerat devine anodic fiind astfel predispus la coroziune.Prima figur ne arat cum se poate forma o celul de coroziune la o conduct ngropat. Solul de deasupra conductei poate fi aerat datorit spturilor, astfel c, partea superioar a conductei este expus la mai mult oxigen dect partea inferioar. n acest fel, partea inferioar devine anodic, iar cea superioar devine catodic, rezultnd coroziunea. n figura din partea dreapt oxigenul este mpiedicat s ajung la poriunea de conduct aflat n dreptul unui pavaj, astfel c aceast parte devine anodic i este predispus la coroziune. Prevenirea. S-a constatat c este mai rentabil s se pstreze echipamentul fr infiltraii deoxigen dect s se evacueze din sistem. Cel mai folosit mod de a preveni infiltraiile de oxigen ntr-un sistem este folosirea de straturi gazoase libere de oxigen, cum ar fi metanul i nitrogenul. Aceste straturi gazoase se folosesc la puurile de ap i la rezervoarele de ap, la puurile de alimentare, la puurile de extracie i la pompe.

Coroziunea generata de hidrogenul sulfurat (H2S)

Mecanismul acestui tip de coroziune este complex. Hidrogenul sulfurat este un acid slab care atunci cnd este dizolvat n ap are rol de catalizator la absorbia atomilor de hidrogen n oel. n mediile cu hidrogen sulfurat, cele mai ntlnite tipuri de coroziune sunt: coroziunea uniform coroziunea n puncte coroziunea la oboseal coroziunea provocat de tensiuni Locurile unde ntlnim aceast coroziune sunt: puurile de producie; conductele de refulare; la foraj la prjinile de pompare Prevenirea n producie prevenirea se face cu inhibitori la conducte pentru prevenire se folosesc inhibitori i eliminatori de hidrogen sulfurat Exemple. Puurile acide sunt corozive dac au pH 6,5 i concentraia hidrogenului sulfurat mai mare de 250 uam.
a) b) Semne ale atacului cu hidrogen sulfurat guri rotunde cu partea inferioar bine conturata Atacul hidrogenului la prjinile de pompare urmat de ruperea cauzat de coroziunea la oboseal datorat alternanei tensiunilor. Coroziunea provocat de tensiuni atunci cnd coroziunea cu hidrogenul sulfurat este accelerat de tensiuni Fisurile datorate incluziunilor de hidrogen concentrate n zonele cu tensiuni puternice fac metalul foarte casant

c) d)

Coroziunea microbiologica implic solicitri periodice i mediu coroziv.


Microorganismele se mpart n dou categorii: aerobe si anaerobe. Aceste dou categorii se bazeaz pe tipul de mediu pe care l prefer, cu sau fr oxigen. Printre bacteriile anaerobe amintim i bacteriile reductoare de sulf /sulfai. Bacteriile tind s formeze colonii care au caracteristici diferite la exterior i la interior. Aceste organisme aerobe consum tot oxigenul disponibil, transformnd colonia ntr-un mediu propice pentru bacteriile anaerobe, mrind coroziunea subcoloniei. Acest tip de coroziune (MIC) este important atunci cnd oelurile sau aliajelede aluminiu i cupru sunt n contact cu ap neutr, cu pH cuprins ntre 6 9, la temperaturi ntre 10 50oC, ndeosebi in apa sttut. MIC-ul apare sub form de coroziune n puncte. Printre produii de coroziune amintim sulfurile de fier i creterile bacteriale. Bacteriile reductoare de sulf sunt bacterii anaerobe care metabolizeaz sulfatul si produc hidrogen sulfurat introducnd astfel hidrogenul sulfurat n sistem. Coloniile de bacterii reductoare de sulf mai pot forma i depuneri care favorizeaz coroziunea n crevase. Acest tip de coroziune este cel mai des ntlnit la rezervoarele de stocare a apei. Bacteriile reductoare de sulf pot contamina rezervoarele de ap, de aceea aceste rezervoare trebuie descrcate i curate la o anumit perioad de timp. Apare n conducte, pe partea inferioar a conductelor, acolo unde se acumuleaz ap.

Atac bacterial cu guri rotunde, cu marginile rotunjite i cu prile inferioare bine delimitate

Coroziunea atmosferica: evaluari aproximative arata ca cel putin 80% din structurile si instalatiile metalice sunt amplasate in aer liber. Atmosfera, in general, si in special cea urbana si industriala contine in afara umiditatii si oxigenului diferite impuritati sub forma de suspensii solide si cantitati variabile de: oxid de carbon (CO), dioxid de carbon (CO2), dioxid si trioxid de sulf (SO2 si SO3), oxizi de azot (NO si NO2). Umiditatea este principalul responsabil de aparitia coroziunii atmosferice. Ea poate varia extrem de mult, atat in functie de pozitia geografica, cat si de perioada zilei si de anotimp. Exista o umiditate minima (critica) pentru a aparea coroziunea cu o viteza apreciabila. Aceasta umiditate critica pentru otel este de circa 50-70%. Grosimea filmului de lichid rezultat in urma condensarii este variabila, dar nu depaseste 100 m,deoarece peste aceasta valoare el curge de pe suprafata metalica. Continutul de CO2 din atmosfera variaza foarte mult. In absenta altor gaze (CO2 este prezent intotdeauna in atmosfera), CO2 este principalul factor care mareste conductivitatea electrica a stratului de umiditate extrem de subtire condensat pe suprafata metalica. Prin dizolvarea CO2 in pelicula de umiditate de la suprafata metalului , rezulta ioni de H+ proveniti din disocierea acidului: CO2+H2OH2CO3 si H2CO3 2H++CO3-2 Oxigenul, prezent intotdeauna in atmosfera in proportie aproximativ constanta, are un bun acces la metal datorita faptului ca pelicula de umiditate de la suprafata acestuia este foarte subtire. Prezenta oxigenului in cantitate constanta pe diversele portiuni ale suprafetei expuse atmosferei umede si rezistenta electrica relativ mare a peliculei de umiditate determina mecanismul electrochimic al coroziunii, iar aspectul atacului corosiv indica o coroziune generala si uniforma. Compusii sulfului si azotului sunt dintre cei mai activi in agravarea coroziunii atmosferice. Oxizii acestora prin dizolvare maresc aciditatea peliculei de umiditate condensate la suprafata materialului metalic: SO2+H2O+1/2O2 H2SO4 sau 2NO2+ H2O+1/2O2 2HNO3

Coroziunea atmosferica Impuritatile solide din atmosfera in zonele intreprinderilor industriale petrochimice sau in regiunile de litoral, pot fi - particule active, care includ clorurile, sulfatii, azotatii existenti in atmosfera sub forma de pulberi fine; - particule indirect active, cum ar fi funinginea, sau alte produse similare provenite din arderea incompleta a carbunelui. Mecanismul electrochimic al coroziunii atmosferice. In lipsa SO2, in atmosfera cu o umiditate peste 70%, materialele pe baza de fier se corodeaza, cu formarea in timp a hidroxidului de fier bivalent. Reactia de ionizare este: Fe Fe+2 +2e- iar reactia de depolarizare cu oxigen: H2O +1/2O2+2e- 2OHProcesul global este formarea hidroxidului: Fe + H2O +1/2O2 Fe(OH)2 Spre deosebire de oxidarea directa a fierului, cand pe suprafata sa se formeaza oxizi aderenti cu proprietati protectoare, in cazul coroziunii atmosferice, compusii de coroziune nu pot impiedica continuarea atacului coroziv. Astfel, prezenta oxigenului dizolvat in pelicula de umiditate condensata favorizeaza oxidarea rapida a Fe(OH)2 la compusi ai fierului trivalent (rugina) conform reactiei: 2Fe(OH)2+1/2O22 FeOOH In prezenta SO2, coroziunea atmosferica a fierului se modifica decurgand in trei etape. - Prima etapa corespunde adsorbtiei SO2 de catre rugina formata in prezenta atmosferei umede: - Etapa a doua corespunde reactiei bioxidului de sulf absorbit cu oxigenul atmosferic si dizolvat in stratul de lichid condensat spre a forma sulfatul feros conform reactiei: Fe + SO2 +O2 FeSO4 - A treia etapa reprezinta transformarea FeSO4 in rugina, proces ce are loc prin intermediul actiunii catalitice a acidului sulfuric asupra sulfatului feros, conform urmatoarei reactii: 4FeSO4+O2+6 H2O 4FeOOH+ 4H2SO4

Coroziunea atmosferica este o form foarte acut de coroziune localizata. Din cauza complexitii intrinseci a situaiilor care conduc la diferite forme de coroziune atmosferica, parametrii care conduc la aceast categorie de probleme au fost adesea descrise n termeni calitativi, cum ar fi cele din tabelul 1. Tabelul enumer factorii care contribuie la una din cele trei forme de CA, care sunt: coroziunea fisuranta sub tensiune, coroziunea prin uzura i fragilizarea prin hidrogen.

Coroziunea in ape naturale Apa are mai multe proprieti unice, una dintre acestea fiind capacitatea sa de a dizolva ntr-o anumit msur fiecare substan care apare in scoara pmntului i n atmosfer. Datorit acestei proprieti de solvent, apa conine de obicei o varietate de impuriti. Aceste impuriti sunt o surs potenial de probleme, prin depunerea de impuritati n conductele de ap, n schimbatoare de caldura, i cu privire la produsele care sunt in contact cu apa. Oxigenul dizolvat, gazul principal prezent n ap, este responsabil pentru nevoia (costisitoare) de nlocuire de conducte i echipamente, ca urmare a atacului su coroziv asupra metalelor cu care vine n contact. Atunci se aplica tehnici de purificare i de conditionare a apei, n scopul de a produce apa care este acceptabil pentru uz industrial, trebuie s fie efectuate anumite teste analitice pentru a ne asigura c obiectivele tratamentului sunt atinse. Tabelul urmator prezinta o list a determinrilor analitice realizate in scopul examinrii celor mai multe dintre apele naturale. n lista sunt incluse categoriile generale de substane, dificultile frecvent ntlnite ca urmare a prezenei fiecrei substane, precum i metodele de tratare uzuale pentru a atenua aceste dificulti.

Coroziunea in ape naturale

Coroziunea in ape naturale

Coroziunea in ape naturale

Coroziunea in apa de mare apare in multe ramuri industriale, cum ar fi transportul, exploatarea de petrol i gaze din zone maritime, centrale electrice, precum i instalaiile industriale de coast. Principala utilizare a apei de mare este pentru scopuri de rcire, dar este, de asemenea, folosita pentru stingerea incendiilor, pentru injecia de ap in cmpuri petroliere i instalatii de desalinizare. Problemele de coroziune din aceste sisteme au fost bine studiate timp de muli ani, dar, n ciuda informaiilor publicate cu privire la comportamentul materialelor n ap de mare, problemele legate de coroziunea in acest mediu continua sa apara. Cele mai multe dintre elementele care pot fi gsite pe pmnt sunt prezente n apa de mare, cel puin n urme. Cu toate acestea, 11 dintre acestea constituie 99.95% din totalul substanelor dizolvate, ionii de clorur fiind de departe constituentul predominant. Concentraia de materiale dizolvate n mare variaz foarte mult in functie de locatie si timp, deoarece apa de mare se dilueaz datorata rurilor, ploilor sau prin topirea ghetii, sau poate fi concentrat prin evaporare. Cele mai importante proprietati ale apei de mare sunt: Concentraia mare de sare, n principal, de clorur de sodiu Conductivitatea electric mare pH constant si relativ mare Proprietati tampon Solubilitate pentru gaze, n special, pentru oxigen si dioxid de carbon, care sunt importante n contextul de coroziune Prezena unui numr mare de compui organici Existena vieii biologice: microfouling (bacterii) si macrofouling (alge, scoici, lipitori, i multe tipuri de animale sau peti). Unii dintre aceti factori sunt legate ntre ele i depind de proprietile fizice, chimice, i variabilele biologice, cum ar fi adncimea, temperatura, intensitatea luminii, i disponibilitatea de elemente nutritive.

Coroziunea in apa de mare

Coroziunea in soluri

Forme de coroziune

Forme de coroziune

Forme de coroziune

Reguli de baza in coroziune

Reguli de baza in coroziune

Reguli de baza in coroziune

Reguli de baza in coroziune

Reguli de baza in coroziune

S-ar putea să vă placă și