Hartile marine

Harta este o reprezentare n plan, convenional, micorat i generalizat a suprafeei Pmntului. Micorarea se face pe baza unei scri de proporie iar pentru ntocmirea hrii se folosete o proiecie cartografic. O hart folosete anumite prescurtri sau simboluri explicate ntr-o legend. Elementele care se figureaz pe hri definesc tipul hrii. Exist astfel dou mari categorii de hri: - harti generale, - harti tematice. Harta marina este reprezentarea pe un plan, la o anumita scara, a unei zone maritime sau oceanice, continand datele care intereseaza conducerea navei, ca: linia coastei, relieful coastei, repere de navigatie la coasta si la suprafata apei, adancimea apei, pericole hidrografice etc.

Imag 1. www.Wikipedia.org

Harta marina este documentul nautic de baza folosit la bordul navei. Hartile marine se impart in: harti batimetrice, harti de navigatie, harti didactice. Hartile didactice sunt harti generale care ofera informatii cu privire la morfologia regiunilor costiere,circulatia oceanelor de suprafata.

Imag 2. www. profudegeogra.eu

Hartile batimetrice se folosesc in cercetarea oceanografica fundamentala si se realizeaza prin prelucrarea si interpretarea datelor oceanografice,furnizate de sondajele acustice. Hartile de navigatie sunt harti care redau valorile adancimilor si morfologia zonelor de coasta.

Evolutia reprezentarii cartografice a Oceanului Planetar 1. Antichitatea elena si romana

Hartile au aparut din necesitati practice la toate popoarele antice. La baza a stat nevoia de a cunoaste,de a transmite si de a memora forma si localizarea elementelor spatiului cunoscut. Cel mai vechi observator al relatiei om-mediu, mai precis a influientei exercitate de mediu aspura omului a fost Hipocrate. El observa ca naturii locului ii corespund forma corpurilor si dispozitia sufletului; ca oamenii se resimt de schimbarile vanturilor si corpurile lor se modifica dupa ele. Aparitia geografiei in coloniile grecesti de pe tarmul Asiei Mici, nu este deloc intamplatoare, ele fiind situate in apropierea marilor civilizatii din Mesopotamia, Persia si din E si SE Mediteranei; prin calatorii efectuate in aceste adevarate focare de cultura si civilizatie, filosofii greci, transformati in logografi, au preluat numeroase cunostinte stiintifice care treptat au fost inglobate in adevarate ssiteme de gandire. In spatiul culturat european, geografii din Milet au fost cei care au introdus notiunea de continent precum si denumirile de Europa si Asia. Herodot, parintele istoriei dar si al geografiei, a fost un adevarat cercetator al Lumii Vechi care a facut cunoscuta grecilor intreaga lume accesibila cunoasterii lor , si aceasta atat prin calatorii in cele mai indepartate regiuni, cat si prin inregistrarea celor auzite de el in calatoriile respective despre alte locuri, necalcate de el. Noptile albe intalnite la latitudini subpolare sunt semnalate ulterior de catre Pytheas, primul navigator polar al omenirii.

Imag 3. www.bucharestcity.ol x.ro

Herodot este cel mai de seama reprezentatnt al directiei geografiei antice elene- oferind informatii despre clima, relief, fauna, cai de comunicatii , popoare si orase; el descrie Babilonul ca pe cel ma mare oras al lumii si semnaleaza utilizarea bitumului. Dupa Herodot, in secolele urmatoare, Geografia antica face progrese insemnate atat in domeniul teoriei, al ideilor, cat si in cel al cartografiei. Sub raport conceptual cea mai mare realizare este cea privitoare la forma sferica a pamantului. Ea a fost formulata si argumentata de catre Aristotel. El a introdus si conceptia despre atmosfera ca invelis al Terrei si a dezvoltata conceptia zonalitatii climatice, in raport cu care a dezvoltat si unele idei antropogeografice. Cea mai importanta contributie a lui Aristotel priveste insa metoda de lucru stiintifica. Este vorba de metoda inductiva, metoda folosita sin in zilele noastre in explicarea fenomenelor lumii reale, concrete din jurul nostru. Erathostene a fost primul care a folosit notiunea/ cuvantul GEOGRAFIE spre a desemna studiul Pamantului; tot este cel care a calculat pe baze geometrice su o eroare de numai 0,5%(!) dimensiunile Pamantului. Marele Geograf Strabon a redactat o impunatoare lucrare, in 17 volume, intitulata Geographica. Cel mai cunoscut dintre geografii acestei perioade de apogeu a antichitatii este insa Ptolemeu. El a impartit stiinta geografica in doua parti: geografia si chorografia. Lumea cuprinsa pe hartile lui Ptolomeu este surprinzator de mare, desi localizarile sunt inexacte iar contururile, formele sunt distorsionate. Intre altele ele cuprind Scandinavia si China, dar mai surprinzator este prezentarea zonei izvoarelor Nilului, fapt cunoscut de europeni abia in secolul al 19-lea. Un alt lucru, acum banal, este ca de

la Ptolomeu avem amplasarea N in partea de sus a hartii si a E in partea dreapta. Cu Ptolomeu se inchide, putem spune, perioada de glorie a geografiei antice europene, care a permis conturarea ca domeniu al cunoasterii stiintifice. Datorita descoperirilor arheologice din ultimele decenii, acum se cunoaste ca au existat reprezentari cartografice cu mult mai vechi decat acea prima harta intocmita in Milet de Anaximandru. Este vorba mai intai, de planuri ale oraselor mesapotamiene Lagash(mileniul 3 i.Hr.) si Akkad, apoi de prima harta a lumii din jurul anului 600i.Hr.- gravata pe o tablita de lut din Babilon, harta ce avea in partea centrala Mesopotamia.

2. Evul Mediu
Evul Mediu este apreciat ca fiind o perioada negra pentru cunoasterea stiintifica europeana, in particular pentru cea geografica. Cele mai utilizate materiale cartografice devin acum portulanele, care aveau inscrise pe ele linia tarmurilor si porturilor ce interesau pe navigatori. Prima harta de acest tip a fostHarta pisana in 1290.Portulanele au constituit un progres in dezvoltarea cartografiei,fiind construite cu ajutorul busolei magnetice si fiind folosite de-a lungul mai multor secole.

Reprezentrile caracteristice acestei perioade sunt hrile Terrarum Orbis (T-O). Arhetipul hrilor T-O a fost (se pare) creat de clugrul spaniol Beatus de Libeana n secolul al VIII-lea. Hrile de tip T-O s-au bazat pe reprezentrile antice, simple, a lumii protocretine. Acest gen de reprezentri a fost dezvoltat timp de peste cinci secole pn la apariia cartografiei tehnice dezvoltate pentru nevoile navigaiei, ncepnd cu secolul al XIV-lea. In modelulT-O , litera O reprezint Pmntul, iar litera T mparte aceast lume n trei pri: Europa, Asia i Africa care erau dispuse n jurul Mrii Mediterane (Mare Nostrum a latinilor). Modelul cel mai elaborat al hrilor T-O este considerat mapamondul Ebsdorf realizat n Germania sec. al XIII-lea, pstrat la Hanovra (i bombardat n timpul celui de-al doilea rzboi mondial). O alt hart de acest gen, mai puin minuioas, se regsete n catedrala Hereford (1290). Aceste hri aveau n comun caracterul pictural (fiind hri-imagini) care nu se pretau msurtorilor cartometrice i naviga iei. Geografii arabi au preluat mostenirea lui Ptolomeu, mai mult ei au realizat o seama de harti si de lucrari care pe de o parte au extins orizontul cunoasterii geografice al anticilor, iar pe de alta parte au aprofundat cercetarea geografica.

Un alt popor mare al evului mediu , cel chinez se face si el remarcat prin actiuni de largire a propriului orizont geografic, actiuni determinate de interese economice, comerciale. Insemnarile lui Marco Polo - cu o experienta asiatica extraordinara si considerat a fi cel mai renumit calator al tuturor timpurilor - s-au constituit intr-un resort puternic ce a generat epopeea Marilor Descoperiri Geografice.

3. Marile Descoperiri Geografice

Sfarsitul Evului Mediu coincide cu Renasterea iar pe plan geopolitic cu disparitia califatului arab si a Imperiului Bizantin odata cu ocuparea capitalei de la Bosfor de armatele otomane. Initial Marile Descoperi Geografice au constituit un precedent , la o scara mult mai mare, al acelor gold rush ce au marcat mijlocul si sfarsitul secolului al 19-lea. Prima lucrare, care s-a bucurat si de un mare succesx la vremea sa a fost Cosmographia universalis intocmita de Sebastian Mnster(1544). Ea poate fi considerata prima lucrare de geografie descriptiva moderna in care se trece la problemele de geografie regionala. Pe continent tot in aceeasi perioada, se evidentiaza olandezul P. Clver(Cluverius) cu lucrarea Introductio in geographian universam

tam veteram quam novam , o lucrare de in sase vlomume, publicata in 1624 , prezinta deosebirea de continut/obiect de studiu dintre geografie (descrierea intregului pamant atat cat nee este el cunoscut) , cosmografie(studiul intregului univers si nu doar al Terrei), chorografie(descrierea unor sectiuni ale planetei,ale suprafetei terestre) si topografie(descrierea unor locuri). Marile Descoperi Geografice au indus un flux enorm de informatii foarte greu de prelucrat si interpreta; primul care a facut-o a fost Varenius unul dintre cei mai mari geografi din toate timpurile.

4. Perioada moderna
Geografia reprezentata de Alexander von Humboldt si Carl Ritter reprezinta inceputul dezvoltarii moderne a geografiei. Totusi la o analiza mai atenta, se observa ca dupa acest inceput stralucitor exista in evolutia geografiei un hiatus de aproape doua decenii pana la aparitia unui alte personalitati impunatoare, Friedrich Ratzel fondatorul antrogeografiei, considerat de multi drept cel mai mare si mai influent geograf al tuturor timpurilor. Al.von Humboldt a realizat un numar mare de masuratori de altitudine,o serie de profile topografice, a corectat hartile referitoare la tarmul vestic al Americii Centrale si a Mexicului. Aceste masuratori ale sale au fost apoi folosite in studiile sale asupra zonelor climatice si de vegetatie, studii ce s-au dovedit fundamentale pentru cercetarile ulterioare de climatologie si biogeografie. Contributia lui C. Ritter la dezvoltarea geografiei poate fi sintetizata pe cinci paliere: cel al unitatii in diversitate, cel al noii stiinte geografice, cel al studiilor inductive , cel al regionalismului si cel al teologiei.

5. Perioada contemporana
Secolul al XX-lea a presupus, aa cum era de ateptat, o revoluionare a tiinei cartografice prin dezvoltarea aerofotogrammetriei, a aparatelor electronice de ridicare topografic, prin utilizarea informaiei satelitare, i nu n ultimul rnd prin apariia computerelor i a re elei Internet. Sfritul de secol XX aduce cu sine o nou revolu ie n tiin a cartografic, odat cu apariia cartografiei digitale.

Imag. 6. www.wikipedia.org

Importanta oceanografiei pentru viata omului zilelor noastre si mai ales pentru generatiile viitoare,deriva din numeroase considerente. Marea este nu numai leaganul vietii, dar viata pe Terra depinde in cea mai mare masura de mare. Oceanul Planetar este cel care asigura mentinerea pe planeta noastra a unei ambiante propice vietii, prin nenumaratele schimburi dintre mare si atmosfera, prin evolutia cuvetelor oceanice,prin oscilatiile de nivel.