Sunteți pe pagina 1din 2

TEMA BANULUI

- prezentarea temei i a modului n care aceasta este tratat n fiecare dintre operele alese; - ilustrarea comparativ a patru asemnri i/ sau deosebiri ntre cele dou texte narative, sub aspectul structurii i al compoziiei (de exemplu: construcia subiectului, aciune, conflict, personaje, titlu, incipit, final, relaii spaiale i temporale, tehnici narative etc.); - relevarea a dou asemnri i/ sau deosebiri n construcia personajului principal/ a personajelor principale din cele dou texte narative, prin referire la tem sau la curentul literar/ la ideologia literar/ la viziunea autorilor asupra condiiei umane/ la mesajul transmis; - exprimarea unei opinii argumentate n privina asemnrilor i deosebirilor dintre cele dou texte, din perspectiva realizrii lor artistice

Moara cu noroc si Enigma Otiliei


Tema banului se regaseste intr-o maniera mai mult sau mai putzin explicita in operele scriitorilor romani de la sf. sec. XIX si prima jumatate a sec. XX. In viziunea autorilor, banul este cel care determina, conditioneaza relatiile interumane la nivelul familiei sau al grupului social. In nuvela Moara cu noroc, Ioan Slavici abordeaza problema banului, adica patima avaritiei, care reprezinta in opinia scriitorului, sursa raului in lume. Eroul principal, Ghita, este cizmar care ia in arenda hanul de la Moara cu noroc, pentru a-si aduna bani ca sa-si deschida atelier de cizmarie. Dorinta sa de a acumula cat mai multi bani, il va transforma treptat dintr-un om cinstit, intr-un ucigas. Aceeasi problematica este tratata si in romanul realist Enigma Otiliei , ce zugraveste modul de viata al societatii bucurestene, la inceputul sec. XX. Subiectul este reprezentat de istoria unei mosteniri. Costache Giurgiuveanu, un batran avar, agoniseste de-a lungul vietii o avere care, printr-un concurs de imprejurari, intra in mana unui escroc, Stanica Ratiu. Acesta provoaca moartea batranului in momentul in care ii fura banii. In Moara cu noroc, tema, eroii, conflictul sunt inspirate din viata sociala a satului transilvanean de la sfarsitul sec. XIX, nuvela incepand si incheindu-se cu o morala, aceea ca banul poate influenta destinul intr-un mod tragic: omul sa fie multumit cu saracia sa, caci daca e vorba, nu bogatia, ci linistea colibei tale te face fericit ; asa le-a fost data. Nuvela prezinta doua grupuri socio-umane: unul axat pe valorile morale (soacra lui Ghita,copii,Pintea) si alt grup ce il are ca reprezentant pe Lica Samadaul, caruia i se alatura Ghita. Acestia considera banul ca valoare suprema a existentei. Astfel, nuvela se structureaza ca o confruntare intre bine si rau, pe fondul careia se desfasoara intamplarile nocturne de la han, ura si patimile care modifica destinul personajelor. Furtuna care insoteste evenimentele tragice de la han, sugereaza mania si pedeapsa divinitatii prin participarea naturii la destinul tragic al oamenilor. Romanul Enigma Otiliei pune in dezbatere si problema moralei. Lipsa principiilor morale, face din Costache Giurgiuveanu un avar, iar din Stanica Ratiu, un talhar. Relatiile dintre membrii familiei Tulea sunt conditionate in mod explicit de bani. Foarte relevanta este scena ocuparii casei lui Costache Giurgiuveanu, aflat in suferinta. In loc sa il ajute, membrii familiei sale se dedica jocului de carti si fumeaza, facand pentru bolnav o atmosfera imposibila. Aceasta secventa reprezinta punctul culminant al luptei pentru avere. In Moara cu noroc, Ghita reprezinta procesul de distrugere a sufletului, prin patima avaritiei. La inceput, el allege varianta arendarii hanului din dragoste pentru familie, dar constata ca pe masura ce averea sa creste, se instraineaza de Ana. Treptat, iubirea fata de sotia sa, este inlocuita de ura impotriva lui Lica, care se amesteca insistent in viata lui. Destinul lui Ghita este tragic, platind scump pentru neascultarea cuvintelor soacrei sale. Pedeapsa pentru faptul ca el ajunge sa traiasca fara Dumnezeu, vine in mod semnificativ de Pasti. Ghita si Ana mor, hanul este incendiat, iar copii raman orfani. Finalul este moralizator, deci clasicist. In Enigma Otiliei, planul narativ este marcat de conflictul dintre membrii familiei Tulea si Otilia, motivul fiind mostenirea averii lui mos Costache. Stanica Ratiu era ingrijorat de faptul ca, prin infierea Otiliei de catre mos Costache, acesteia ar putea sa-I revina intreaga avere, in defavoarea celorlalti membri ai familiei. De aceea, Stanica spioneaza tot ce se intampla, iar Aglae este amenintatoare. Tanarul Felix afla ca mos Costache detinea si alte proprietati de la care

obtinea venituri consistente. Pe de alta parte, Costache Giurgiuveanu sustragea, in calitate de tutore, banii care ii erau destinati lui Felix. In opinia lui Ioan Slavici, saracia pastreaza omul in puritate, in curatenie sufleteasca, iar bogatia ii devasteaza sufletul, il degradeaza. E o permanenta pledoarie pentru simplitate, echilibru, cumpatare. Totodata, la George Calinescu banul este elemental essential al relatiilor in familia Tulea, determinand degradarea umana, lipsa intelegerii si a compasiunii intre membrii familiei. Banii sunt cei care influenteaza in final relatia dintre Felix si Otilia, in sensul ca acesta era prea tanar si deci incapabil sa-I ofere conditiile de viata dorite. De aceea, ea il prefer ape Pascalopol, desi fiind mult mai in varsta, ii poate asigura comoditatea existentei. Otilia recunoaste ca relatia dintre ea si Felix era o dragoste nepotrivita pentru marele lui viitor. Desi apartin unor curente literare diferite (clasicism/ realism), cele doua opere, prezinta intr-o maniera relevanta si unica in acelasi timp, o tema ce determina conflicte complexe. Daca Slavici este moralizator, Calinescu prezinta intr-o maniera atribuita realismului balzacian, relatiile si conflictele de interese ce graviteaza in jurul banilor.