Sunteți pe pagina 1din 25

Caractere morfo-anatomice

generale ale cerealelor


Generalitati
• Cerealele reprezintă grupa fitotehnică de plante cu cel mai mare areal
de răspândire în toate zonele de cultură pe glob. implicit şi în România.
• Ele sunt dintre cele mai vechi plante luate în cultură în bazinul
mediteranean, Caucaz şi Asia Centrală etc, având o vechime de circa
zece mii de ani.
• Caracteristica comuna a plantelor din aceasta grupa o constituie aceea
ca toate aceste plante sunt cultivate si sunt importante pentru produsul
lor principal boabele, in compozitia chimica a lor dominand amidonul.
Principalele
% Specificare
componente
Apă 12-14 •la nivelul umidităţii critice
Proteine 8-25 •în proporţie mai mare la periferia bobului (în pericarp), însă digestibilitatea creşte spre
(N x 5,85) interiorul bobului
•albumine - 4 - 5%; globuline = 5 - 10%; caseine = 85 - 90%
•din totalul caseinelor: 40 - 50% = prolamine; 30 - 40% = glutenine
•prolaminele cerealelor sunt: gliadină (grâu şi secară), hordeină (orz), avenină (ovăz), zeină
(porumb) etc.
•influenţa factorilor genetici: grâu durum 20- 25%; grâu moale = 12-1 5% etc.
•conţinutul este influenţat de factorii de vegetaţie (climă, fertilizare etc.)
•aminoacizi: esenţiali (9); semiesenţiali (6); neesenţiali (5)
Glucide 55-70 •amidon circa 90%; creşte de la periferie spre centru; în embrion lipseşte
•dextrine şi zaharuri circa 10% (în proporţie mai mare în embrion)
•conţinutul este influenţat de climă, fertilizare etc.
Grăsimi 1,5-6 •% mai ridicat în boabele de porumb
•majoritatea depozitate în embrion (la porumb, circa 35%)
•în scutelum circa 45%
•compoziţie grăsimi: acizi graşi, glicerina, fitostearine şi lecitine
Celuloză 2,0-12 •majoritatea în boabele îmbrăcate în pleve (orz, ovăz)
•boabele mici au un procent mai ridicat decât cele mari
•în tarate = 4,5 -5,5%
Cenuşă 0,2 - •în făină albă de grâu = 0,2 - 0,3%
5,5 •compuşi: acid fosforic, oxizi de K şi de Mg (principali); oxizi de Ca, Fe, Na (secundari) etc
Caractere de recunoastere
• 1. Radacina la toate cerealele
este fasciculata, alcatuita din
radacini embrionare si radacini
adventive.
• Numarul radacinilor embrionare
variaza in functie de originea
cerealelelor, astfel ca cele
originare din climat temperat (grau,
secara, orz, ovaz, triticala) emit la
germinare mai multe radacini
embrionare de ex. la grau 3-5
radacini, la orz 5-8 radacini, ovaz 3
radacini, secara 4 radacini, iar cele
originare din climat cald emit la Germinaţia la cereale: a - grâu; b -
germinare o singura radacina secară; c - orz; d - ovăz; e - mei; f -
embrionara ca de ex. porumbul, porumb;
meiul, sorgul, orezul.
Formarea radacinilor la grau

• Radacinile adventive apar toamna odata cu infratirea, sunt lungi si bine


ramificate comparativ cu cele embrionare.
STRUCTURA RĂDĂCINII LA MONOCOTILEDONATE ŞI DICOTILEDONATE
2. Tulpina cerealelor este un pai (culm) neramificat, alcatuita din 5-7 internoduri
separate prin noduri. Internodurile pot fi lipsite de maduva (grau, secara, orz, ovaz,
orez), pline cu maduva (porumb, sorg) sau cu lumenul foarte mic (mei).
- Lungimea internodurilor creste de la baza spre varf, cel mai lung internod fiind cel
care poarta inflorescenta. Diametrul paiului creste de la varf catre baza plantei,
acest lucru conferind un plus de rezistenta la cadere.
• Ramificarea tulpinii cerealelor poartă denumirea de înfrăţire, iar
lăstarii noi formaţi se numesc „fraţi”. La cerealele păioase (grâu,
secară, orz, ovăz) fraţii pornesc de la nodurile tulpinii din sol, iar la
porumb tulpina se ramifică de Ia suprafaţa solului (fraţii fiind numiţi
lăstari sau copiii).

Schema înfrăţirii cerealelor: Adâncimea la care se formează nodul de


a1a2 - fraţi de ordinul I înfrăţire, în funcţie de adâncimea de semănat
b1b2b3b4 - fraţi de ordinul II
Secţiune transversală printr-un
internod din partea mijlocie a
paiului de grâu: a - epidermă;
b - celule cu clorofilă;
c - sclerenchim;
d - fascicul libero-lemnos;
e-parenchim

A - secţiune transversală prin internodul


inferior al paiului de grâu:
B - celule de sclerenchim din internodul
inferior: a - sclerenchim; fa – fascicul
libero - lemnos; p - parenchim
3. Frunzele cerealelor sunt dispuse altern, alcatuite din teaca (vagina) si limb
(lamina), cu nervurile dispuse paralel.

• Teaca înveleşte internodul superior pe o anumită lungime, protejând zona de


creştere a internodului. Teaca ultimei frunze protejează inflorescenţa până la
înspicare.
• La zona de trecere dintre teacă şi limb, la unele cereale, se găsesc două
formaţiuni membranoase, mai mult sau mai puţin dezvoltate, denumite: urechiuşe
(pinteni), care reprezintă prelungirea bazei limbului; ligula, dispusă în prelungirea
epidermei inferioare a tecii. Aceste doua organe ajută la recunoaşterea cerealelor
înainte de înspicare, fiind un caracter bine diferenţiat.

-la ovăz ligula este bine dezvoltată şi


urechiuşele lipsesc;
-la grâu şi secară aceste organe sunt
mijlocii ca mărime (grâul are urechiuşele
păroase, iar la secară sunt glabre);
- la orz urechiuşele sunt mari, ligula este
redusă;
Urechiuşele şi ligula la cereale:
a - ovăz; b - secară; c - grâu;
d - orz; e - orez; f - porumb.
Structura internă a frunzei
4. Inflorescenta cerealelor este un spic la grau, secara, orz, porumb
(inflorescenta femela), panicul la ovaz, orez, sorg, mei, porumb (inflorescenta
mascula).
Rahis din spicul de grâu (A) şi
Inflorescenţa cerealelor este compusă spiculeţe prinse de rahis (B):
din mai multe spiculeţe dispuse pe un 1 - axa spiculeţului
rahis, la cele cu spic, sau în vârful
ramificaţiilor paniculului.
Spiculeţul:
Pe un „călcâi” al rahisului şi în vârful A- rahis;
ramificaţiilor paniculului se găseşte, de bb1 -glume;
regulă, câte un spiculeţ (cu 2-4 flori); cc1 - palee; d-
excepţie face orzul la care pe fiecare lodicule;.
călcâi al rahisului sunt dispuse trei e -gineceu;
spiculeţe (uniflore). f - stigmat;
g -stamine;
Înspicarea. Reprezintă faza apariţiei inflorescenţei din teaca ultimei frunze
(din „burduf”). O plantă se consideră înspicată când au apărut cel puţin o
treime din spiculeţele superioare ale inflorescenţei, iar un lan este
considerat înspicat când, la majoritatea plantelor, au apărut inflorescenţele
(spicul sau paniculul); întâi înspică planta principală apoi fraţii, în ordinea
formării lor.
-La grau spiculetul are 2-7 flori, iar intr-
un spic sunt 10-20 de spiculete;
- La secara spiculetul are 3-4 flori, iar in
spic sunt 10-35 spiculete;
- La orz si orzoaica in fiecare spiculet
sunt 3 flori dintre acestea este fertila
numai floarea din mijloc la orzoaica si
toate cele 3 flori la orz;
A. spic de Triticum aestivum;
- la ovaz spiculetul are 2-3 flori din care
B. Spic de Secale cereale; de obicei 2 sunt fertile;
C. Spic de Triticosecale - la mei spiculetul are 1-2 flori.

A. Avena sativa;
B. Hordeum vulgare;
C. Triticum aestivum;
D. Secale cereale
Avena sativa (Ovaz) Panicum milliaceum Oryza sativa (Orez)
(Mei)
Zea mays (Porumb)
Fagopyrum esculentum (Hrisca)
Spiculeţele sunt formate la exterior din două glume (de forme şi mărimi diferite,
după specie) şi în interior o floare (la orz) sau mai multe flori (grâu, secară,
ovăz), dispuse pe un rahis scurt.
Florile sunt formate din două palei (o palee inferioară, uneori aristată şi una
superioară), două lodicule (cu rol în deschiderea florii), androceul (trei stamine,
cu excepţia orezului care are şase), gineceul (monocarpelar şi stigmatul bifidat).

Floare de grâu

Structura spiculetului la grau a - antere; s - stigmat;


l - lodicule
Polenizarea şi fecundarea. Cerealele
sunt plante autogame (grâu, orz, ovăz,
orez), sau alogame (secară, porumb).
Uneori şi la plantele autogame (grâu) se
întâlneşte un anumit procent de alogamie

Fecundarea are loc imediat după


polenizare (în 5 - 10 ore). Grăunciorii de
polen ajunşi pe stigmat absorb lichidul
stigmatic (în 2 - 3 minute) şi formează tubul
polinic (prelungire exterioară a exinei) în
care pătrund cei doi nuclei: vegetativ în
vârful tubului şi apoi cel generativ. Tubul
polinic străbate stilul, ajungând prin
micropil la sacul embrionar, când nucleul
vegetativ se resoarbe, iar cei generativ
(spermatic) se divide în două. O parte se
uneşte cu oosfera din care rezultă
embrionul, iar cealaltă parte se uneşte cu
nucleul secundar al sacului embrionar
dând naştere endospermului. Din învelişul
ovulului rezultă învelişul seminţei (testa),
iar din pereţii ovarului se formează
învelişul fructului (pericarp).
Fructul este o cariopsa imbracata in palee la orz, ovaz, orez, mei sorg sau
golasa la grau, secara, porumb.
Fructul cerealelor este alcatuit din 3 parti: invelis, endosperm (albumen) si
embrion.
Invelisul (tegumentul) este format
din doua parti: testa (invelisul
semintei) si pericarp (invelisul
fructului) reprezentand 6-14 % din
masa fructului. In testa sunt
localizati pigmentii care participa la
culoarea caracteristica a bobului.
Endospermul, reprezinta 80-86 %
din masa bobului, este alcatuit la
exterior dintr-un dintr-un strat de
celule cu aleurona. Restul
endospermului este alcatuit din
celule mari in care se observa
numerosi graunciori de amidon cu
forma aproape sferica. Intre cereale
sunt unele deosebiri in ceea ce Secţiune longitudinală într-un bob de
priveste aspectul endospermului, grâu: a - radicelă;
astfel la orz stratul de aleurona este b - tulpiniţă; c - coleoriză; d - scutellum;
alcatuit din 2-3 randuri de celule, e - strai cu aleuronă; f - embrion;
caracter prin care bobul de orz se g - tegument seminal (testa); h -
deosebeste de toate celelalte pericarp; i -peri la extremitatea
cereale. La secara celulele cu cariopsei; j - celeoptil; m - muguraş;
aleurona contin pigmenti galbui sau end – endendosperm
uneori albastri.
Secţiune transversală prin
endosperrnul bobului de grâu: a -
secţiune transversală: p - pericarp; te
- testa; a - strat cu aleuronă; am: -
celule cu amidon; B - celule cu
aleuronă văzute în secţiune
transversală prin bob
Grăunciori de amidon la cereale:
l - grâu; 2 - secară; 3 - porumb;
4-orez; 5-orz; 6-ovăz;7 - mei;
8 - sorg; 9 – hrişcă

Graunciorii de amidon au si ei forme si marimi diferite, de ex. la grau, secara


si orz sunt sferici, la porumb sunt poliedrici sau colturati, la ovaz sunt
compusi, la orez sunt foarte marunti si compusi.
Embrionul reprezinta 1,5 -15 % din masa
bobului, el reprezinta viitoarea planta si
se afla la partea inferioara a bobului.
Este alcatuit din muguras (gemula) care
este protejat de coleoptil si din care se
vor forma partile aeriene, tulpinita (tigela,
hipocotil), radicula protejata de coleoriza
si sculellumul (cotiledonul) care
indeplineste functia de organ de
absorbtie.
Opus scutellumului de gaseste un mic
apendice numit epiblast, considerat ca
fiind un rudiment al celui de al doilea
cotiledon.
FITOTEHNIE I - Laborator nr. 10

Caractere morfo-anatomice
generale ale cerealelor