Sunteți pe pagina 1din 270

INTRE INGER FIARA 1 Mitul omului diferit din Antichitate pand Tn zilele noastre

Introducere

aplecat mai cu ^e m asupra imaginarului occidental, dc^i aa jocul alteritailor ser gs$ pretutindeni in lume, facand asteaete fel legitima i po^jbilas b aunor modele i a unei tipologii. ta ilire Cu ajutorul r^c rs j ia model, vom lamuri numeroasc u lliu enigme. Ce vor (je] o extrateretrii? Ce cauta salbaticii an i in lumea tehnolOgijioav r ansate Cum poate fi inaltata o fiinta ? reala la conditio d su rao ori coborata la cea de suborn? e p m Chipurile acest^ani)Sa ivit din nimic, nefacand decat sa -u continue o povestestra e h i sa se supuna docil unui vce arhetip nascut Q atac civiliza^ia. d u Ne ateapta o lu g calatorie initiatica. Cunoa$terea lumii na datoreaza eno%, O u i diferit. Cine ar fi fost tentat sa mlu cerceteze un sp^jUUtiu Cine ar fi pomit in cautarea unci ps ? Alte fiinte, la fe| c n a oi?Ce-arinsemnapadurea fara poveti, planeta Marte % artieni, ce-am fi noi inline fara speranta am de a fi intr-o b^na z altfel? In cautarea Celuilalt, omul a i traversat ocean^ies.aopritpe tarmuri i insule indepartate, a coborat in m^^taiele pamantului, a zburat spre alte planete i galaxii ^ as b tu de la un cap la altul maiestuotra a t sul rau al Timpyi^ Calatorii reai6 c la r imaginare. Ascultand chemarile ) a toii venite de depa^e o ii aajuns sa stapaneasca pamantul !ji im a facut primii p ^ j inptiu cosmic, parcurgand in acelagi timp sa l o cvasiinfinitatgdelumiparalele. Datorita Omului diferit, Universul s-a i^u licat, a devenit mult mai bogat in senltip suri decat lum^a mte lai tangibila, cea in care ne traim a ria via^a reala . Cautarea ac^asta r sfar^it nu este altceva decat o cala faa torie in suflete|enatr . Omul diferit este o proiectie, care 0s e intruchipeaza, prinnenum aratele sale infatiari, toate fantasmele, prej ucle aileidealurile i iluziile, viciile i virtuple Ct , fiecaruia dintr^ n i.C o eeacesuntem chemati sa descoperim este, de fapt, S pintulum an.

Cum se infatiseaza Omul diferit

Un concept-cheie: alteritatea radicala


( )mul nu paete singur pe drumul Istoriei, ci este insotiule o multime pestrita, de camaval, alcatuita din cele mai li-lurite chipuri. Salbatici zdraveni si paro$i merg alaturi de miirtieni cu trupul plapand i fata spiritualizata. Fiinte omencsii cu cap de caine vorbesc (latrand) cu personaje fara cap I cu chipul zugravit pe piept. Dei nu seamana, au un oa urare aer de familie. Dincolo de chipuri se ascunde aceeai I'scnta umana: Omul diferit, cu nenumaratele lui mfatiari. Nu exista nimic mai permanent si mai obsedant decat imai inca Celuilalt. Suntem diferiti de semenii no^tri. Celalalt, miaginea sau imaginile sale se afla pretutindeni, fac parte (lmtr-o retea care ii une?te i, in acelai timp, ii deosebete I> lo^i actorii aventurii umane. Omul diferit ia parte la acest joc vechi precum omenirea msaiji. Are totui un statut aparte, fiindca in Celalalt se imI'ina doua chipuri fundamental diferite: unul apropiat i fa miliar, celalalt indepartat i straniu, care reprezinta, de fapt, iloua forme de alteritate: cea obinuita i cea radicala. Primul, care se intalnete la tot pasul, fiind de-a dreptul Imnal, eviden^iaza, cu ajutorul unei metode de simplificair si amplificare, o multime de caracteristici biologice i * ulturale care se inscriu, fara indoiala, in structura interna ii speciei umane. Femeia i barbatul, chinezul i europeanuI, nomadul i sedentarul, taranui i oraeanul, omul sana1is si cel bolnav, proletarul i burghezul, inginerul si poetul:
1

Intre inger si fiara

jocul asemanarii si al deosebirii, cu infinite varia|iuni, este adanc inradacinat in mintea indivizilor si in contiinta colectiva a societatilor. Numai ca intre femeie i barbatul salbatic ori intre chinez si martian exista o distanta considerabila si esentiala. Spatiul care desparte o fiinta alcatuita din came i oase de o fantasma, sau cel putin un personaj cu existenta nesigura, face trecerea de la alteritatea obinuita la cea radicala, proprie Omului diferit. Ca sa ne apropiem de personajul cu o mie de chipuri, cateodata chiar fara chip, ne vom indrepta spre hotarele omenescului si vom trece chiar dincolo de ele, patrunzand intr-o zona destul de incerta, in care normele general admise ale conditiei umane sunt tot timpul incalcate. Alteritatea radicala presupune, asadar, existenta unor specii umane deosebite de specia umana obisnuita, normal! Cele doua componente ale sintagmei Omului diferit sau Fiintei Omene^ti diferite sunt egale ca valoare: fiinta omeneasca, insa diferita; diferita, insa fiinta omeneasca. Dei se afla la mare distanta una de alta, fiind situate in zone diferite, atat din Univers, cat si din spirit, cele doua forme de alteritate nu sunt despartite de nici o granita precisa i definitiva. intre ele se contureaza o zona de contact, iar granita trece prin punctele prin care dorim noi, mutandu-se fara incetare, pentru ca este extrem de sensibila la evolutia mentalitatilor, a ideologiilor, a proiectelor, a visurilor cladite de fiecare epoca fiecare civiliza|ie. Cine oare ar cuteza, in zilele noastre, sa imbrace rasa neagra cu atributele alteritatii radicale? i totusi, intr-un trecut nu prea indepartat - in secolele al XVIII-lea si al XlX-lea - negrii erau socotiti nite fiinte aflate undeva intre stadiul de om si cel de animal. Din punct de vedere biologic, nimic nu s-a schimbat; atata doar ca, intre timp, granita s-a mutat.

Cum se mfatiseaza Omul diferit

( iiml este vorba despre celalalt, imaginarul nu lipseste .... udnta. in cazul alteritafii obinuite, imaginea presujiiiin' o interpretare, mai mult sau mai putin deformanta, a m . i nnumite realitati biologice, istorice i culturale. Alteu mi.Hr.i radicala merge mult mai departe, construita fara spri.... nalerial ori folosind la nevoie materialul existent doar i ii pu-lcxt, ceea ce inseamna ca Omul diferit apartine intru ..... I imaginarului. Este o faptura zamislita de om, un fel seeretie permanenta a mintii sale, rod al unei confruni in luia sfar^it cu zeii si cu natura, al unei lupte inveruii H pcntru desavarsirea sau pentru refacerea creatiei. Omul i ilili'iil intrupeaza latura prometeica a omului. I );ica facem o comparatie intre lumea reala i cea imagiH i Ircbuie sa recunoatem ca omul are tot dreptul sa fie iii in iiiilru. in galeria de fapturi diferite gasim o boga|ie i o i inir/ie care ar face sa paleasca produsele de serie din unii i mI adevarat. Prin Ceilalti, omul si-a luat revana, s-a h inventat, dobandind o multime de chipuri si de suflete, de >i. (i si de experience noi. I .mlasme? Fara indoiala, dar fantasme care nu sunt niciili i uni mai prejos, ca putere, decat manifestarile lumii con lc". Omul este legat atat de povara materiei, cat i de I>iuliiscle eterice ale propriei sale minti. I ihrica de oameni diferiti functioneaza fara oprire, de mii ill uni, putand prezenta un catalog bogat i retete de proiliu'lie indelung verificate, din care se desprind totusi patru im loclologii majore, fiecare avand o multime de variante si lllml slrans legata de celelalte. Ele privesc corpul, spiritul, com|imlamentul i mecanismul social al omenirilor diferite.
1 11

dboratorul de monstri

( 'ercetarea corpurilor, anatomia si fiziologia ne ajuta sa pamilem intr-o adevarata gradina a desfatarilor, in care sunt lunate produsele unei manipulari biologice multiseculare. ii
111

10

Intre inger f i fiara

Jocul, cat se poate de atractiv, s-a practicat in toate timpurile i toate culturile. Primul procedeu se refera la dimensiuni, omul normal avand alaturi un alai de uriai, iar de cealalta parte, unul de pitici. O plan$a curioasa inserata in cartea Mundus subterraneus, publicata in anul 1665 de savantul Athanasius Kircher (1601-1680), ne scutete de prea multe comentarii cu privire la persoanele atinse de gigantism. Plana infatiseaza cinci fiinte umane, care se deosebesc doar prin inaltime. Cea mai inalta a fost reconstituita pomind de la o descoperire uluitoare: in anul 1401 au fost gasite intr-o pe^tera din Sicilia ni$te oseminte atribuite unui om inalt de doua sute de coti, adica vreo suta de metri. Cel de-al doilea personaj este mai mo dest: doar aizeci de coti inaltime (treizeci de metri), cel de-al treilea are patruzeci si ase de coti, in vreme ce al patrulea, care nu este altul decat vestitul Goliat, pare de-a dreptul pitic pe langa ceilalti, avand doar sase coti si jumatate, adica ceva mai mult de trei metri. Cea de-a cincea silueta, atat de neinsemnata, incat abia se zareste, este cea a omului obisnuit. Nanismul este inca mai frecvent si mai diversificat decat gigantismul. Pigmei din tarile exotice, pitici ascunsi in muntii Europei, liliputani inchipuiti de Swift, martieni mici si verzi, spiridusi ecologisti din zilele noastre: lista aproape ca nu se mai sfarseste. Primii dintre ei, pigmeii, si-au facut apari|ia in literatura, primindu-si titlurile de noblete chiar din mana lui Homer. Marele poet grec ne-a lasat o imagine reluata destul de des: lupta micilor si curajoaselor fiinte impotriva cocorilor (care seamana groaza printre pigmei si le aduc moartea, despicand vazduhul si napustindu-se asupra lor, Iliada, cantul III). Cat priveste inaltimea, aceasta era cam de trei schioape (saizeci si S de centimetri) si va ase fi inaltimea standard pentru pitici, cu toate ca exceptiile, in sus sau in jos, nu sunt putine la numar.

Cum se infatiseaza Omul diferit


1

11

i 1de-al doilea procedeu este legat de partile eorpului. i H m osl lan{ se nate un lung ir de earicaturi, de la cele u nun discrete pana la cele mai indraznete. I h a bile se dovedesc a fi peste masura de elastice: mi ii i at insa dimensiunea potrivita, beneficiarul le poate lulli'.i ca sa se odihneasca ori sa doarma, una slujindu-i drept h - I, iar cealalta drept plapuma. ..i Ilipcrtrofia este uneori asociata lipsei ori surplusului de i iin-. Sciapozii au un singur picior, dar ce picior! Cu o liilm hi lasa, care le ingaduie sa bata toate recordurile de vii' /n sa-i faca rost in orice clipa de un adapost sigur Ini nr,.i pc spate, cu piciorul in pozitie perpendiculara, preH linnbat in umbrela, de ploaie ori de soare. i In mod normal, omul este inzestrat cu doi ochi. Daca este m i diferit, poate avea numai unul, precum Ciclopul, care #M i uria$, prezentand, ajadar, doua simptome de alteritai i' iinlicala. In schimb, alte fapturi omene^ti au patru ochi i r1 iar mai multi. * m I )inlr-un trap cresc uneori doua capete, iar alteori singuiill i ip este schitat destul de sumar, neavand nici ochi, nici in .nici gura cu buze... Cazul cel mai vestit este cel al oameiiil"i liira cap, cu ochii pe umeri i gura in piept (blemi). In majoritatea cazurilor, speciile diferite sunt bisexuate, ii .r mai intampla ca ispita hermafroditismului sa dea tarl mli' ( 'eluilalt. Ajungem astfel la un mit stravechi: aspiratia n|iio ii stare originara, in care contrariile inca nu se despartimin si in care domnea totalitatea primordiala; in eseul Mi'11 siofel ?i androginul (1962), Mircea Eliade a evidenfiat .in.H (ia exercitata de formula aceasta de implinire in cele in.i i diverse timpuri i culturi. Este o stare anteistorica, dar in. I pie/.enta in anumite comunitati de oameni diferiti. I.ii pe o alta insula traiesc oameni care sunt deopotrivabarlm i lemei, au doar un san intr-o parte i organe de zamis(i 1 . .1 barbat i de femeie, slujindu-se de ele dupa dorinta, cand ..11 .1 1 1 1 11

12

Intre inger si fiara

de unele, cand de altele; zamislesc copii atunci cand sc poarta precum barbatii, iar daca se poarta ca femeile, rodesc 1 si ii due in pantece. Astfel se exprima, in a sa Calatorie in jurul pamantum lui, scrisa in anul 1356, Jean de Mandeville, personaj cu o biografie incerta. Lucrarea - adevarat bestseller al acelor timpuri - rezuma si amplifica totodata viziunea traditional;'!, I cristalizata in Antichitate si in Evul Mediu, a unui Pamant ce adapostea mii de semintii omenesti diferite. Este un text-eheie, asupra caruia vom reveni. Pana acum am avut de-a face cu un inveli cunoscut, de- ] format pe alocuri. Unori insa, granitele se sterg, interdictiile dispar, iar natura umana se amesteca cu forme de via(fl cu totul altele, fie ca este vorba de inaltare spre zei, fie de j cadere in regnul animal ori vegetal, cele doua tendinte putandu-se de altfel asocia. Satirul, amestec de om i de tap, este in acelai timp un semizeu. Sirena este pe jumatate femeie si pe jumatate pasare sau peste, insa misterul trece dincolo de simplul amestec biologic. Varcolacul este un amestec de om i de lup, dar mai cu seama intruchiparea inspaimantatoaro I a unei alte lumi de langa noi, a intunericului i a mortii. La un nivel inferior, intalnim combinatii banale de fac- ] tura mai degraba biologica decat metafizica. Aproape toa te speciile sunt impinse spre imperecheri stranii. in fiecarc 1 dintre noi doarme o fiara. Printre reprezentarile traditionale de acest gen, omul cu cap si uneori si cu coada de caine, denuinit cinocefal, se atliJ la loc de frante. Sa revenim, pentru o scurta prezentare, la scrierea lui Mandeville: Barbatii $i femeile de pe insula au cu totii capete de caine I si, de aceea, li se spune cinocefali. Sunt oameni cu judecatil si chiar inzestrati cu multa minte... Sunt mai mult goi, avand doar o faie de panza care le ascunde genunchii si madularul tainic. Sunt inalti, zdraveni si priceputi la lupta. Poarta un

Cum se mfdtiseazd Omul diferit

13

P
I I

M imm' care le acopera tot trupul, iar in mana au o lance, *i vreun om in lupta, il mananca. i ln|ii, omul si cainele impartasesc de multa vreme aceeasi i mi"It Iiiiul legati de o atractie reciproca incontestabila. Ni(m ii liresc, aadar, decat transferurile de la o specie Ii ji) lilhi Nu este insa un club exclusiv, aa ca se primesc in i ii ' in i li mai putin apropiate de om, ca de pilda petii. In tlfschidem Cartea minunilor din India, antologie araba .H m.oliil aI X-lea, care cuprinde intamplari considerate aui. Iwtiii i . istorisite de calatori si marinari. lata, de pilda, dupa t i" u nit bogat, descrierea unei mese de neuitat: un vas H |i|i ii. ,r uflau felurite bucati de came fiarta, cu capete, maini, l imin ce aduceau cu capetele, mainile si picioarele unor |h i imin". Peti sau fiinte omene^ti? Oricum, avem de-a l#i i ii roilul unei incrucisari. Prin partile noastre, arata m i.mmlor din insulele respective, barba|ii s-au unit odiu iilti'H i m lemelele animalelor marine, iar femeile cu masV llI Avi s-au nascut niste fapturi care au luat cate ceva i N .I* In mama, i de la tatal lor... Putem trai atat pe uscat, cat i im n|irle marii, pentru ca Suntem pe jumatate oameni, pe Itmliili' pcsti. Gasim aici povestea melodramatica a unei fe rn. i . sic care a ajuns sclava si sotia unui negustor arab. Din ........ lor s-au nascut sase copii. Barbatul o tinea legata, . mii r;i altininteri nu s-ar fi putut impotrivi chemarii apei hipa moartea barbatului, fiii, din respect, au dezlegat-o, |H Mima s-a aruncat in mare, disparand pentru totdeauna. I m i i i i m vegetala aduce o contributie suplimentara laconfulunlo^ica. Expresia desavarsita a acestui gen de amestec M copac wac-wac, originar tot din spafiul musulill M II 1 ladele lui - potrivit diferitelor variante - sunt unetH (1 npde, gata oricand sa poarte o conversatie, alteori copii i. i pasari sau oi, iar cateodata chiar tinere fermecatoare, i ni picioare se coc in martie, iar capetele in mai, apoi 1 ii merele, in iunie.
11 11

11

>1

14

Intre inger f i fiara

In vremuri mai apropiate de-ale noastre, mai precis inccJ pand din secolul al XVIII-lea, amestecurile i spatiile intermc*j diare i-au gasit locul in teoria transformista si evolutionisla tiinta a canalizat imaginarul biologic, fundamentandu-1 si amplificandu-1. Nu mai exista nimic imposibil intr-un Univers infinit i la scara unui timp infinit. Omul diferit it populat spatiul i i-a insuit viitorul; poate ca nu este all ceva decat u r m a $ u l nostru. Metamorfozele Omului diferit au tinut pasul cu dezvoltarea gtiintelor si ideologiilor si cu noile aspiratii din epoca tcli nologiei. Astfel, de la un timp, capetele mari sunt preferalo urechilor mari sau altor caricaturi, pentru ca este limpedo ca omul mai evoluat de pe alta planeta, din zilele noastre, sau cel care va trai candva pe Terra va fi inzestrat cu o masfl cerebrala considerabila. Omul zburator a devenit o figuifl simbolica, mai cu seama in secolul al XlX-lea, intr-o vremo dominata de visul cuceririi vazduhului, apoi a spatiului; s a e *| mana intru catva cu liliacul, de la care a imprumutat m udelul pentru aripi. Cinocefalii (capcanii) au disparut; pan' mai interesant astazi sa incerci sa ridici cainii obisnuiti - ci i alte animale - la nivelul omului, daca nu chiar mai sus, cu in romanul lui Clifford J. Simak, City (1952), tradus in franceza cu titlul Demain les chiens. Conceptia evolutionism si, mai recent, atractia exercitata de mutanti, animale sail oameni, ofera posibilitati biologice infinite, care depaesd cu mult varietatile pana la urma limitate ale imaginarulm biologic traditional. Trebuie sa mai adaugam $i fabricarea de oameni artificiali. Creatura lui Frankenstein (1818), imaginata de Mary: Shelley (1797-1851), poate fi recunoscuta cu usurinta, in po fida trasaturilor de monstru fioros, dar ce se intampla oare cu omul construit, cu o suta de ani mai tarziu, de Olaf Stapledun (1886-1950)? Acesta nu este altceva decat un creier uria*, instalat intr-o turela spatioasa din beton armat, cu diametrul

Cum se infdti$eaza Omul diferit

15

(Ii ....... loisptczece metri... Nenumarate tuburi de metal, de ) Irt ' dnilr-un fel de ebonita transportau sangele i sub tle i I, himice in tot sistemul (Last and First Men, 1930; ; |m in lianceza cu titlul Les Derniers et les Premiers). i" hiiii't li- \de$i foarte diferite, urmeaza aceeai linie funk iIim iiiiil.i care unete trecutul indepartat cu viitorul indeparm #' u imusii abia desprini din animalitate cu oamenii-zei B * vni i opula candva galaxiile. Omul zapezilor (Yeti) i BhihIi n ,ntil sunt cele doua figuri antitetice, dar de nedespar| iIhi inilologia evolutionista ilustrata de Omul diferit. it IllHii tin corpurilor aprinde i ea imaginatia. Oamenii dii Hi m .mil, m cea mai mare parte, fiinte alcatuite din came i M in " I xista insa ^i altceva: daca nu oameni, cel putin rate cu gandire, facute din materie vegetala, preLpHi (iiiniinatii copaci wac-wac de care pomeneam mai inamm.ilc de creatii mai recente, rezultat al posibilitatilor nr mi. ill- evolutionism. Mai departe, mult mai departe, * I'- vin din lumea minerala: J.H. Rosny Aine li* < I'MO) a propus o dubla solutie: xipehuzii care 1-au > Mdi l,H pe om i feromagnetalii care il vor inlocui. Potri* | i hi tii'i scheme, n-am fi decat un soi de paranteza de | ||iu< lull o lume dominata de mineral, in sfarit, punctul ||l nun ivansat este reprezentat de fiintele imateriale, pre........ ii ii i iosul Horla imaginat de Maupassant. i ' uliimii trasatura semnificativa a alteritatii biologice este -In il> liinctiile vitale. Fiziologia Omului diferit variaza de " i" ' ir la alta. Se poate hrani altfel, iar uneori nu manan n deloc. Adesea este mai sanatos decat noi $i nu cuIn i. Imlilc. La capitolul longevitate apar diferente uriase. hi ii dm anumite specii nu traiesc decat cativa ani, ca de In ieii, despre care se spune ca au o viata foarte scurta, ' mmln^ie cu statura. Se casatoresc la sase luni, fac copii la H i inn .s nu traiesc mai mult de sase-sapte ani (Mandei i II' i In sellimb, alte specii, trecute, prezente sau viitoare,
11 1111 11

16

Intre inger si Jiara

se remarca printr-o longevitate impresionanta, care atinge sute sau chiar mii de ani. Religia chineza numita taoism, intemeiata de Lao-tze, sc caracterizeaza printr-o adevarata obsesie a longevitatii. Durata vietii trebuia sa atinga cel putin o mie de ani. Printrc metodele preconizate se numara, in primul rand, controlul respiratiei. In India, yoga i-a propus un scop asemanator, Potrivit lui Marco Polo, cei ce o practicau traiau pana la o suta cincizeci-doua sute de ani, uneori chiar trei sute cincizeci, dupa o sursa araba. tiinta modema a preluat arhetipul, amplificandu-i potentialul, prin evolutionismul biologic. Po trivit lui Stapledon, ultima specie umana care va trai pestc vreo doua miliarde de ani va avea o speranta de viata de doua sute cincizeci de mii de ani. Longevitatea - asociata deseori spiritualizarii fiintei si sfinteniei - poate reprezenta o etapa, un fel de ucenicie pe calea nemuririi; este tocmai cazul celor doua mentalitati religioase: taoism si yoga. Insa insulele sau celelalte spatii ferite undo traiesc cei nemuritori se apropie mai curand de taramul cela lalt. Nemurirea trece prin moarte.

De la suborn la supraom
Corp diferit, spirit diferit. Insusirile psihice, intelectuale i morale ale Celorlalti alcatuiesc un sir foarte lung. Intrcgul spatiu este riguros jalonat; intre fiara i zei nu exista nici o intrerupere. Intre suborn i supraom, fiecare treapta de conStiinta, de inteligenta, de forta spirituals, de infelegere a lumii se materializeaza intr-o gama infinita de fiinte. Potrivit unei pareri adanc inradacinate, calitatile sail defectele fizice corespund celor spirituale. Uratenia sau infirmitatile sunt adesea socotite semnele unei minti slabe sail tulburate. Comparatia este, fara indoiala, in favoarea oamcnilor normali, care sunt ai nostri. Demersul contrar este insil

Cum se mfatiseaza Omul diferit

17

, i . I |iuv.ent $i se intampla ca unele earicaturi umane sa fie, In unna, mai izbutite ca inteligenta i morala decat pro(hh|n 1Immusetii, ceea ce demonstreaza ca omul este memminipar^it intre sentimentul de superioritate si complexul I* Hilciioritate. \ 1 foarte interesant de urmarit in acest sens parerea i t .pcciile animale si prezenta acestora in anumite sint* ii luologice. Ne-am obinuit sa vedem in trasaturile care . Ihi Im ie pe Omul diferit de fiara semne ale unei conditii up ....... nine. A$a se intampla cu Yeti si cu alti oameni salbatici t iiiKiscuti dupa trupul acoperit cu un par des i lung ca ii i i iii.i Ideea inferioritatii negrilor, sustinuta multa vreme, ii ininneia tocmai pe infatisarea lor socotita apropiata de n n n maimutelor. In loulc aceste cazuri isi spune cuvantul aroganta unei civiii m ( ladite pe antiteza cultura-natura. Societatile arhaice ii hi . nmi totul altaparere despre animalul caruia i se atribuIhii ' 1lap pe care omul nu le are sau nu le mai are: intuitia, i ii i/mnea, cunoasterea resorturilor tainice ale firii. In mai .n |i ivinte, fiara era mai aproape de zei decat oamenii, il' > n.i. nu rrcau s-o inteleaga, sa-i desluseasca semnalele i sa | m uve. Departe de a fi o bruta, omul-animal sau animalul ii i mini mi/at se situa intr-o zona a spiritului care depasea condi| i linnlata a inteligentei omenesti. Ar fi ridicol sa credem i ^li lii-nole sunt doar niste fapturi jumatate femei, jumatate de vreme ce ii daruiau lui Ulise ceea ce nici o fiinta (M ncasca nu i-ar fi putut oferi: armonia si cunoasterea. Sinm ..... mnditie era moartea, pentru ca nu le era dat oamenilor H ii i|iinga la aceasta treapta a desavarsirii. I > parprea treptata a civilizatiei de mediu, perspectiva i Rlllgiiiasa (animalul nu are suflet) si rationalists (nu are nici HHiiii) au dus la discreditarea formulei alternative. Abia in V nun i mai aproape de-ale noastre observam o schimbare i. il# hi Undine. Descoperirea inteligentei delfinilor se inscrie
1 1 1 1 11 ^ # 4 1 1

18

Intre inger f i fiara

in aceasta cotitura; sa fie oare vorba de nite fiinte din n tegoria Celorlalti? Omul modem i-a schimbat mijloacele, dar nu i obicc tivele. A parasit calea fiarelor, preferand ratiunea intuit iol demersul tiintific cunoaterii nemijlocite. Insa cauta men sa iasa din temnita neincapatoare care ii limiteaza capacilil tile spirituale i intelectuale. intelege o multime de lucruri va intelege tot mai multe, dar tie ca nu va intelege niciodal nimic esential. Omul diferit este chemat in ajutor, ca sa dii rame zidurile i sa amnce o punte intre ratiunea umana i cc universala. Omul dorete nu numai sa inteleaga, ci $i sa actionc/o Din nefericire, este prizonier: al propriei mediocritati intelco tuale, al materiei, al timpului, al istoriei. Eliberarea spiriln lui i-ar ingadui sa obtina controlul asupra propriului corp asupra realitadlor materiale, spaUului si timpului. Telepaln clarviziunea, cunoajterea viitomlui, capacitatea de a ie$i iln inveliul de came, calatoria in timp i spadu $i chiar in lumc( de dincolo se numara printre cele mai frecvente proiecte exporimentate prin intermediul Celorlalti. O multime de insuiri i de fapte indraznete care, impivuna, ar face din om o fiinta atoatetiutoare $i atotputernicfl

Obiceiuri ciudate: nudismul, canibalismul, exploatarea barbatilor de catre femei


Cel de-al treilea criteriu este reprezentat de comportamem si obiceiuri. Condipa umana este limitata de interdictii, a e ft* ror incalcare il apropie pe om de fiara sau de zei. Astfel, in toate culturile, hrana ?i sexul fac obiectul unor reglemenlai i foarte severe, in general, incestul este interzis. Promiscuilntea i desfraul sunt condamnate dupa norme diferite, dar mo* reu prezente. Mancatul camii cmde nu este socotit ca fund un obicei tocmai omenesc, ca si renuntarea la came i ah

Cum se mfdtifeazd Omul diferit

19

hm Im/ata numai pe vegetale. Cel mai rau este, bine|m . It i | mananci aproapele. Antropofagia s-a impus de i . n inail din semnele cele mai izbitoare de alteritate, care Ufnli n/a nn mit foarte vechi i foarte atractiv. Desi canibalinl | it si diir ca mod obi$nuit de alimentatie nu a existat m um n a niciodata, unele comunitati au fost caracterizate * l* i nmhale prin definite i prin excelenta. Antropofagia i M U mli sea mana in mana cu incestul $i intruchipeaza dez.H n itlllin l lot ala, treapta suprema de alteritate morala. Iihmile/ii, de pilda, ar fi mai salbatici decat britanicii. ....... . i >iiriva antropofagi i ierbivori, i este o mare cinn i" nu ii copii sa-i manance tatal cand moare. Barbapi se m va/ul lumii cu orice femeie, chiar daca le este mama

C t S

Mil mMil "

t |i *iivme precizat faptul ca nu este vorba de irlandezii h fill'll* noastre, ci de stramoii lor din vechime, responWiiliMira mformatiei de mai sus revenind lui Strabo, mafp i" "I'.ial'grec din secolul I i.Cr. | f* lulu mnea ridica o problema mai complexa. Este limpe|v 1 " nlru un om civilizat, deci imbracat, goliciunea, care | Mpl llllll sturea de natura, in antiteza cu starea de cultura, i" n eputa ca o manifestare de alteritate. Dar la ce niit Am k hitatea clasica pare sa-i fi acordat o importanta iiIt i.iia Pentru Biblie insa, distinc{ia este fundamentals. |init de pacat, Adam $i Eva sunt infa^isati goi, iar dupa M Imbracap. Asadar, comunitatea care practica nuditaU m plusa in afara umanitatii normale, in afara Istoriei. Eduin itlinioasa $i rigoarea morala sporita au dus, la sfaritul Viilm Mediu, la investirea goliciunii cu atributele unei ( m i , i ( i profunde. Trupurile goale au devenit o adevarata little, legata de promiscuitatea sexuala i de canibalism: In iii'est tinut - istorisete Mandeville - caldura este (ms de mare, iar barbatii i femeile obinuiesc sa um*in piclea goala, batandu-i joc de strainii pe care ii vad
1

20

Intre inger f i fiara

imbracati [...]. Femeile nu se marita, ci sunt ale tuturor i nu se impotrivesc nici unui barbat. Nu numai femeile, ci i ogoarele sunt ale tuturor: Ogoarele sunt puse laolalta: unul le stapanete vreme de un an, apoi vine randul altuia i tot aa, fiecare luand ceea ce ii face trebuinta [...]. Astfel, toti sunt la fel de avuti. Au insa un obicei rau, pentru ca le place sa manance came de om mai mult decat orice alta came [...]. Negustorii cutreiera tinutul sa vanda copii, iar oamenii ii cumpara. Daca sunt dolofani, ii mananca repede, iar daca sunt slabi, ii pun la ingrasat si spun ca nu se afla pe lume came mai buna $i mai dulce. Randurile de mai sus sunt aproape desavarsite. Nudism, comunism, canibalism - adica lumea cu fiindul in sus! Raportul goliciune-licenta sexuala-canibalism s-a pastrat pana la inceputul epocii modeme, cu toate ca primul element al triadei a cunoscut un fel de valorizare in vremea Renaterii. Influenza artei antice, intoarcerea la conceptia clasica a fmmusetii tmpului, repunerea in drepturi a mitului Varstei de aur, toate au contribuit la reabilitarea partiala a goliciunii. Aceasta putea fi interpretata deopotriva ca un semn de inferioritate, chiar de bestialitate, sau, dimpotriva, ca o manifestare a conditiei firesti a omului, fata de acfiunea corupatoare a civilizatiei. Oamenii Renasterii aveau vederi largi. Morala burgheza care a copleit spiritele in cursul secolelor urmatoare a fost mai pu|in concilianta. Daca se spunea ca haina face pe om, lipsa ei il facea neaparat pe om diferit. in vremea cand o glezna zarita pe furis era un adevarat eveniment, goliciunea totala nu era vazuta cu ochi buni, ca fenomen social. Omul gol a fost alungat pentru multa vreme la marginea umanita tii, intr-o zona unde toate viciile erau ingaduite i practicate. Oamenii adevarafi trebuiau sa se imbrace cum se cuvine. Abia in secolul al XX-lea trupul gol a fost din nou valorizat i in cele din urma banalizat.

Cum se infafifeazd Omul diferit

21

I Mi'ft dezordinea sexuala este perceputa ca un semn grav t! nllcritate, nu inseamna ca segregarea sexelor este mai H de normalitate. Societa|ile unisex se inscriu in chip i" llir>u in categoria popoarelor fabuloase. De pilda, exista mii Ii' locuri, mai ales insule, locuite exclusiv fie de barbafi, H 'i< lemei, aflate indeobte in apropiere unele de altele, i Iii ' I inlesni intalnirile periodice indispensabile pentru peri" iiiiiiim speciei. Mai exista i celebrul caz al amazoanelor, h'tin ili' razboinice care traiau, potrivit anticilor, in tinutul I'miiiiliii (Asia Mica), inainte de razboiul troian. AmazoaliMlf sf inso(eau cu locuitorii tinuturilor vecine, le pastrau | i' it- si se descotoroseau de baieti, pentru a mentine caraci Iim i I i xclusiv feminin al comunitatii. I'i ill ivit unei alte versiuni a mitului, barbatii erau totui ac 11'i .i(i, dar in ce condipi! Diodor din Sicilia (secolul I i.Cr.) m |nivcstete, in Biblioteca istorica, ca acetia erau umii li|i .i (inu(i in sclavie. lata cateva amanunte legate de amainiiu-lc din Africa, din care reiese ca rolurile erau cu totul ini nate: Obiceiul este ca femeile sa faca armata, o anui imiiii pcrioada, ramanand fecioare. Dupa ce perioada se ini In if femeile se apropie de barbafi ca sa aiba copii; lor li m nu ifilinteaza treburile importante si toate func(iile puI'ln <. Harbatii ii petrec viafa pe langa casa, ca femeile de I" h i m , si nu fac decat treburi casnice; sunt tinu(i departe ilt n inatS, de funcfiile inalte i de treburile obtei care i-ar |niii i mdemna sa incerce sa scape de jugul femeilor. Dupa . n.isc, amazoanele ii incredinteaza pruncii barba|ilor, care mliinnesc cu lapte i cu alte lucruri potrivite pentru varsta Ini Miislumarea conditiei firesti a sexelor atingea un grad de itllfi ilute greu de imaginat, ceea ce explica plasarea amazoaii' I"i la mare distanta, nu numai in spatiu, ci $i in timp, intr-un ...... I indepartat, in orice caz inainte de razboiul troian, in i. iiiiii ile anteistorice ale eroilor. De fapt, amazoanele din

22

Intre inger f i fiara

Africa au fost nimicite de Hercule odata cu adversarele loi Gorgonele, alti monstri feminini. Comportarea amazoaJ nelor trimitea la matriarhat, descoperit i plasat tocmai in vremurile preistorice de catre unii savanti i ideologi fc>l miniti, printre care i Engels, in cea de-a doua jumatate 1 a secolului al XlX-lea. Amazoanele erau astfel reabilitatc 1 i razbunate! Raporturile erotice dintre fiinta omeneasca reala i fiin(u omeneasca diferita dau i ele nastere la o multime de fan* ] tasme. Exista o gama intreaga de altfel de relatii sexuale, care atata imaginatia, de la femeile posedate de salbatici panfl la barbafii rapiti de zane. Dupa cum am constatat, alteritatea se hranesjte din antite* zele aflate la cele doua extreme fata de normalitate. Se trece] astfel de la canibalism la vegetarianism, si cum bucataria ex-j prima cel mai bine sufletul omenesc, de la bestialitate la sfirm tenie. lata un minunat efect de contrast la Herodot, care ne prezinta, nu departe de triburile salbatice si insetate de sange, 1 chiar canibale, ale scitilor, un neam de-a dreptul angelic: a | rgipeenii sau arimfeenii: Traiesc hranindu-se cu roadele unui pom cu numele de pontic... Cand roadele se coc, le store in* I tr-un petee de panza i obtin o licoare neagra si groasa, pe 1 care o beau amestecata cu lapte... Sed tot anul sub p o m ..I Nimeni nu-i jigne^te, fiind socotiti ca un soi de sfinti. Nu ail nici un fel de arme de razboi. Vecinii ii iau ca arbitri pentru di*l ferendele dintre ei, iar cine ajunge in tara lor gaseste un adii* ] post sigur, unde nimeni nu indrazneste s - atace. a1 Mandeville cunoaste o insula locuita de oameni buni si cinstifi, care traiesc drept... Nu sunt nici mandri, nici pizmasi, nici trandavi, nici destrabalati, nici iuti la manie, nici lacomi, nu urase pe nimeni i nici nu fac nimanui ceea ce nu le place sa li se faca lor... Pe insula aceea nu se afla nici hop, nici uciga?i, nici femei usoare, nici ceretori i nimeni n-a fost niciodata omorat. Oamenii sunt, de asemenea, curati si due o

Cum se infdtiseazd Omul diferit

23

% t *In Id ilc stanta ca si calugarii, postind in toate zilele Ata* i t \i h m ( i lac din om o fiinta aproape neomeneasca. milmli si vegetarieni, brute si sfinti, Oamenii diferiti n-au Him > mi lomun, in afara de natura lor ciudata, care ii deoM HWl'i' de omul obinuit i prea mediocra lui conditie.

I ih \t<i de uur $i Utopia


>nn 1diferit ia parte la o viata sociala diferita. Ne inso........ . ima societatilor fictive, construite in jurul a doua fttM I1 opuse. Pe de o parte, o formula foarte permisiva, 'l' ' p h M h i m liica, in care nici o constrangere nu tulbura bucuria i uln a Varsta de aur cantata de Hesiod i reluata apoi It...... .. i.ii ale variante. Potrivit poetului grec, oamenii traiau ini'iH'ii /eilor, cu inima ugoara, lipsita de povaragrijilor, Id n *nsi de suferinte i de necazuri; nu-i pandea batrane*lti| < umplita, aa ca, mereu tineri i in putere, o duceau M inn ii |K'trecere, departe de toate relele.
1

Ailn'lipiil a fost preluat de ideologiile i miscarile mile-

........ alat religioase, cat si secularizate - care au vestit Iiu i-ifiro o vreme a egalitatii soeiale, a armoniei si a fei (in in deosebirea ca nu mai era situata la inceput, preplllii \ sla de aur, ci la sfaritul Istoriei. Salbaticul cel bun, ill |li....... alat de indragit de carturarii iluminiti, povestea 9l i >v asemanator, transpunand intr-un decor exotic ino9m > Ii ricirea din timpurile primitive. |.i 1 I n df a doua formula este Utopia, care aboleste pur i ||)M |l|ll III >fitatea. Scopul proclamat - tot fericirea - este subH i.... . mini principiu de eficienta. Nu individul, ci comutmirtii I. i onteaza. Mecanismul social trebuie reglat cu grija, mi avand locul i rolul sau bine stabilit. I iif lurarea societatii sau, dimpotriva, consolidarea ei > ilcu-a unei ipotetice perfecfiuni? Omul diferit a fost
.1 1 11

24

Intre inger si fia ra

adesea pus sa arbitreze in aceasta dezbatere de cea mai mare gravitate. Toate caracteristicile mentionate se combina in configuratii nenumarate, datele biologice, intelectuale si sociale prezentand decalaje, foarte variabile, fata de realitatile cunoscute. Unul dintre primele exemple de constructie globala di ferita este mentionat de Diodor din Sicilia, tot in Biblioteca istorica, si priveste vestita insula descoperita de Iambulus in Oceanul Meridional. Insula diferita, in primul rand, prin conditiile de viata paradiziace: Locuitorii nu sufera nici de cald, nici de frig. Aici domneste toamna vesnica... Zilele sunt tot timpul egale cu noptile... Oamenii locuiesc sub cerul li ber, pe pajisti, unde gasesc tot ce le trebuie pentru a trai, pen tru ca datorita bogatiei pamantului si climei au mai multe roade decat le trebuie." Locuitorii sunt chipegi, mladiosi si inalti de aproape doi metri. Au limba despicata, asa ca scot toate sunetele imagi nable, cunosc limba pasarilor si pot vorbi cu doua persoane deodata. Traiesc mult, pana la varsta de o suta cincizeci do ani, fara sa se imbolnaveasca, dupa care se despart de viafn de bunavoie. Totusi, o lege aspra ii condamna la moarte pc cei diformi ori schilozi. Casatoria nu este cunoscuta, femeile sunt ale tuturor, iar copiii sunt crescuti impreuna. Nu exista nici gelozie, nici ambitie. Oamenii due o viata simpla si sanatoasa. Totul este randuit cu grija, si functiile publice, si traiul de zi cu zi, chiar i hrana. Sistemul social, simplu i precis, seamana intru catva cu comunismul. Lipsa de griji a Varstei de aur se combina cu rigorile Utopiei. Sinteza aduna laolalta cateva teme care vor reveni adesea: integrarea in natura, desavaryirea biologica, insuirile minunate ale Omului diferit, anularea contradictiilor sociale i a tabuurilor sexuale.

Cum se infdtiseaza O m ul diferit


I m n tiera m obila

25

i tide ;inume se afla omenirile diferite? Pretutindeni, si tit (tinU, si aproape de noi. IN'ii ivit primei lor vocatii, care ramane cea mai putemica, i . i un la marginea lumii, insirate de-a lungul hotarului tlmiM spatiul cunoscut si cel necunoscut. Asezarea aceasta icii puiule perfect esentei Omului diferit: omenesc si neM - sc deopotriva, este i dintre noi, si de aiurea. im iuI'n/ijia marginala ii explica permanenta migratie. HoI lit If lumii se misca tot timpul, si odata cu ele se misca ,i i hiiul diferit. I'fill ru Homer, granitele Mediteranei coincid cu cele ale ...... 1 rmeaza apoi spatiul Scifiei, al insulelor britanice, 1 m \ k ii de Nord, al Indiei. Mai departe, un Extrem Orient I Ii 1niIns hraneste visele de sfarsit de Ev Mediu. Jumatatea tit1mkI a globului, vestitul continent austral si insulele Pacii i l l i i s-au deschis larg omenirilor diferite in vremea marili ii dcscoperiri. M.h ileparte, tot mai departe. Fiecare pozitie castigata de t plmatori era pierduta de Omul diferit, care nu s-a lasat Im ii ,i niciodata cuprins de panica. S-a retras in linite, pas I t ii pus. I )upa continentul austral, nu-i mai ramanea decat sa se m i i Mf mi spatiul cosmic. Luna a fost prima care i-a oferit adajinN Au urmat Marte, Venus si celelalte planete. Rand pe l mini loate pozi|iile au cazut. S ramas stelele, galaxiile ca ultima solutie. Cel putin n-au t h i m sa cada. I vista i o varianta speciala a migratiei spatiale. Decat i ,nia din planeta in planeta, unii oameni diferiti s-au inili i plal spre taramul din strafundurile pamantului, spatiu mai it uni decat universul galactic, dar care, bine pus in valoa,i dovedit destul de incapator pentru o diversitate desliil do mare de forme biologice i sociale.
1 1 11 II

26

Intre inger f i fia ra

Insulele sau planetele Oceanului


Un alt concept fundamental este cel de insularitate. Cate insule, atatea lumi, chiar daca sunt concentrate, in miniatura. Sunt locuri in care se poate intampla orice. Si pentru ca avem de unde alege, iata o intamplare printre atatea altele, povestita de nite calatori arabi nevoiti sa caute adapost pe o insula pierduta in marile Indiei, unde au avut nenorocul sa dea peste una din acele comunitati de femei despre care vorbeam mai inainte. Deodata, din inima insulei rasare o ceata de femei al caroi numar doar Dumnezeu il putea ti. Se reped asupra barbatilor, cate o mie ori mai mult de fiecare barbat. Ii mana spre munfi, unde se slujesc apoi de danii pentru placerile lor. Lupta dintre ele nu contenete niciodata, iar barbatul este al celei mai putemice. Barbafii vlaguiti piereau unul dupa altul... (din Cartea minunilor din India). O insula $i-atat. Cand pleci undeva, mori putin, dar cand te aventurezi pe mare, mori ceva mai mult. Antiteza a uscatului, element nedefinit, straniu, instabil, primejdios, Oceanul planetar a stamit dintotdeauna teama, dar i fascina(ia, indemnand la calatorii initiatice. Un periplu pe mari aducea intru catva cu o calatorie pe taramul celalalt. Calatorul parasea lumea ca sa invie sub alt cer, in alta lume. In numeroase tradi|ii, Oceanul inchipuie haosul inceputului, din care (ane?te crea(ia, manifestarea acesteia fiind uscatul, insula. Fiecare insula era rodul unei creatii anume. Lumea noastra locuita, oikumena (Europa-Asia-Africa), nu era altceva, spun anticii, decat o insula mare, inconjurata de apele Oceanului. Raspandite in imensitatea unui element diferit, insulele au fost multa vreme vazute ca nigte lumi inchise, care se aflau cu lumea cunoscuta - insula noastra - intr-un raport asemanator celui stabilit mai tarziu intre Pamant i planete. Pana

Cum se in fd tifea zd O m ul diferit

27

,i tliiinn(ele erau comparabile, ca durata. Luna este in zileI. nun ,nc mai aproape decat erau planetele oceanului in Evul Mi > n. cand ii asteptau pe cei dintai vizitatori de pe planeta 1 I iiinpii. () expedite de pe Terra pe Marte ne-ar putea da o .......... oximativa cu privire la durata, greutatile si primejdilli- un. i oalatorii pe mare inainte de zorii epocii modeme. I ,i(,i do pufinatatea planetelor, insulele sunt deosebit de ft* ... ... iar in inchipuire erau inca si mai multe decat Kim ,i Spre sfaritul secolului al XHI-lea, Marco Polo gatt .i mi mai putin de douasprezece mii apte sute, numai in Hn . Indiilor orientale! O infinitate de lumi, fiecare cu spe| .| ill '.an. La randul lui, Mandeville era cat se poate de contin illi hi do rolul multiplicator al insulelor: In uooste insule se afla o multime de oameni ciudati. Una ftli liu-iiita de oameni inalti, ca nite uriasi, si grozav de H i| ,ni un singur ochi in frunte si se hranesc numai cu came t i i m.I,i ,i ou peste cmd. Pe alta insula, spre miazazi, loeuiese I hihi'Iii sluti si rai din fire, fara cap, care au ochii pe umeri t tHiiu po piept, taiata in chip de potcoava. Iar pe alta insula jfftii a oameni cu fata neteda, fara nas, fara ochi, doar cu ...... Kimrele rotunde in loc de ochi si cu gura fara buze, ca H n ip.ilura. Iar pe alta insula se afla oameni cu infadsare . m.I.iia, care au buza de jos atat de mare, incat atunci cand V.i .n Iraga un pui de somn ziua, la soare, isi trag buza peste 1 * ,a lo tina umbra. Iar pe alta insula se afla oameni scunzi ili Ini, oa niste pitici, totusi mai inahi decat pigmeii [...]. Iar ) nil,i insula [...]. i pe alta insula... dnvodeste, asadar, ca insula este un loc privilegiat penlm i timil diferit, sub toate infadsarile sale, fiind in acelasi | lH mi laborator pentm experieme sociale dintre cele mai | p HM nsnice, de vreme ce si Utopiile $i-au gasit locul tot pe D o insule. I i ) i ulogorie aparte este aceea a insulelor transcendente, pu* nlora puncte de convergent cu lumea cealalta, mai ales
1 1 111

28

Intre inger f i fia ra

intr-o varianta paradiziaca. Aflate in afara Istoriei, acestai sunt neatinse de trecerea timpului i propun o stare de anno, nie neintrerupta. Este cazul anumitor insule indiene, chine/a sau celte (precum vestita Avalon) i chiar al Paradisului le* restru al crestinilor, pe care 1- cautat dincolo de Ocean stan au tul Brendan in secolul al Vl-lea i Columb cu o mie de ani mai tarziu. Condipa paradiziaca poate fi de altfel mai mull ori mai putin atenuata, daca nu chiar secularizata in versiuno# modema, precum Paradisul polinezian descoperit de explornJ torii i filozofii din epoca Luminilor. Chiar nefiind identificata cu absolutul, insula apare ado sea ca un loc plin de taine, fermecat, unde calatorul este prim intr-o tesatura de intamplari i de intelesuri de nepatruns pen tru o minte obinuita. Fara indoiala ca este vorba de un arhetip, cu forme can' se adapteaza la evolutia istorica, manifestandu-se mai mull sau mai pu{in intens, de la o epoca la alta. La Homer, insu lele sau (inuturile indepartate ocupa un loc esenpal in jocnl alteritatii: insula lui Calypso, insula lui Circe, insula SirenOi lor... Antichitatea clasica a exploatat i ea modelul insulai insulele britanice - salbatice, insulele Fortunate - paracli ziace, insula lui Iambulus - utopica; dar este evident ca pro* iectul global de alteritate nu se sprijinea in primul rand po o astfel de structura. Mediterana era cam prea cunoscula, in vreme ce Oceanul ramanea departe, cu un loc destul d i< marginal in imaginarul geografic al grecilor i romaniloi Popoarele fabuloase erau aezate, de regula, la margined lumii, in zone mai degraba continentale decat maritime, precum Africa, Scipa ori India. In schimb, cultura medievala europeana a fost incadraiil de doi poli ai alteritafii, cu dominanta oceanica, adica insu lara. Pe de o parte Atlanticul, depozitar al imaginarului celtu gi scandinav, iar pe de alta parte Oceanul Indian, cu miturile antice imbogatite prin aportul arab i raspandite de calatou

Cum se infdtiseazd O m ul diferit

29

|i M uni Ivului Mediu. Marco Polo i Mandeville se afla P .........lovedind o adevarata obsesie pentru lumile insulare. - IHiui in in pricina a contribuit in chip hotarator la declan|ii Hnu. i ,i dintre cele mai extraordinare aventuri ale omeniII nill maiilor descoperiri geografice. Cautarea de insule i.i noi reale ori imaginare - i-a dus pe exploratori I.... . . Jipflt la celalalt al lumii. In secolul al XVIII-lea, 1....... I timinilor, insula mai era un spatiu privilegiat al |IH ........un loc de intalnire cu tot soiul de ciudajenii i mai lint i'ilal(i.Nu dupa multa vreme a venit insa i declinul, i||mmi,ii. a ultimclor mari explorari care au spulberat buna j^ii 1 lanlasmele insulare, oricum cele mai nastrunice. (tii him! ,i lost insa relativ, pentru ca nu a anulat niciodata (| llilnl iilractia exercitata de insula, ca loc de taina i |H #.... Insula misterioasa a lui Jules Verne a aparut in i|Ml IHM MituI Paradisului polinezian", cristalizat in ||i 1 I ill XVIII-lea, s-a prelungit pana in zilele noastre. m In miililale, insularitatea nu s-a marginit niciodata la insule irn n! propriu al termenului. i pamantul ascunde forme hIi. i iliilc ilc tip insular, colturi pastrate cu grija i aparate, mi . in adancul unor (inuturi greu accesible: paduri, m pi slcri, deerturi, mlagtini, ca sa nu mai vorbim de |i |lili mai vaste aflate in maruntaiele pamantului ori in in ul m eanelor i care reprezinta, in sanul lumii, hotare | iii uneori chiar langa noi, entitati diferite. i | | | s ic(uirea insulei ca lume diferita in zilele noastre a | | tiu m. ni doua aspecte: pe de o parte proiectia in spatiu, in | ilc moditlcarea frontierei mobile. Insule ale spatiului, i. 1 liaosul cosmic, planetele se inscriu in tipologia funiminl.i a insulei, creatie independents, loc de edere pen< . i ll,ill, poarta deschisa catre Absolut. 1 .1 nllil parte, in pofida unei explorari terestre aparent % . |#iili nun peste tot au dainuit ori au fost ridicate bastioah nllri ilatii, conform nevoilor cauzei. Fara a fi cu totul 1
11111111 1 111 1 1 111 1

30

Intre inger f i fia ra

date uitarii, insulele Oceanului ofera solutii de izolare tot mai putin eficiente; spatiul acvatic - cu exceptia mariloi adancimi - a devenit mai degraba o punte de legatura decAl un obstacol. Alteritatea radicala se pastreaza mult mai bine in unele locuri amenajate ?i aparate de bariere de netrecul, in inima zonelor continentale. Minunata lume a pesterilor, imaginata in anul 1896 de J.H. Rosny Aine, Lumea uitahl a lui Arthur Conan Doyle, publicata in anul 1912, care ramano scrierea clasica a genului, tinuturile salbaticilor din zilele noastre ori ale celor din urma dinozauri, dar i civiliza|m evoluata cautata de colonelul Fawcett in Amazonia, precum $i bazele, mai cu seama subterane, ale extraterestrilor repre*' zinta cateva puncte dintr-un arhipelag al alteritatii integrat m lumea noastra. Fascinatia insulei i semnificatiile insularitatii, ca manifes-i tari ale alteritatii radicale, ii pastreaza pe deplin actualitatcu, Avem de-a face cu o aplecare a spiritului care tine de fondul esential al imaginarului.

Sunt peste tot!


Suntem inca departe de a fi epuizat toate posibilitatili' Cea care ne framanta cel mai mult este ca Ei se afla prin tre noi, in cetate. Ca mfafiare, nu sunt nicidecum deosc biti, ba chiar seamana cu noi, aa ca sunt i mai primejdiosi, iar comunitatea este ameninfata din interior. Este vorba fie de un Altul care a luat chipul nostru (un strain ori un nepamantean), fie de un membra al comunita tii caraia i se atribuie un suflet diferit i chiar o infatiaiv ce urmeaza sa se schimbe, sa devina diferita. In ultimul ca/, alteritatea normala este impinsa spre forme radicale de alteri tate, pe care comunitatea nu le mai poate ingadui. Aa s-al intamplat, de pilda, cu evreii in Germania nazista sau cu dusmanul de clasa in lumea comunista.

Cum se infdtiseazd O m ul diferit

31

\I* tlaca dorim cu orice pret sa intalnim fiinte difei, nmir nu ne impiedica sa trecem peste determinarile ll* .firtllillr, ncru de altfel inevitabil in cazul celor nevoiti sa ........ distance de mii de ani-lumina. Se poate astfel presu m i e isicnta unor lumi paralele, integrate in lumea noastra M nllnii' nilr-o alta dimensiune, ceea ce inseamna abolirea il *i" * dasic, solutie radicala, de natura sa rezolve toate 1 lit iilin(ilc. I * iik iM do complicate in aparenfa, teoria cu privire la <I I i i i i i I ilil lit se dovedette pana la urma cat se poate de sim|lii h i i stu putand aparea oriunde, cu conditia ca prezenta pl I hr solicitata. Daca-1 dorim, daca-1 chemam, nici spafiul, li nlle dc acces nu vor fi o problema i totul se va petrece ..... mu dupa regulile imaginarului.

111

E
1 1

t'l im ipiul de eluzivitate


I in ncfericire, este greu de contactat. Daca inlaturam oafH ..... nl'isiuiiti carora li se atribuie uneori trasaturile Omului [iIHmh, nccsta se dovedete a fi extrem de discret. Ai nevoie I p ii ulmc de gratie ori de un dram de noroc pentru a te bucuI f| ii. Ii*vara^ia lui, aventura fiind rezervata celor initiati ori i ii uinplu norocoi. L-am putea parafraza pe La Rochetn mill, afirmand ca Omul diferit este asemenea spiritelor: lllM lui ca vorbegte despre el, dar nu multi sunt cei care lil

.1

I tin v f t / U t .

Nimeni n-a vazut si, probabil, nu va zari niciodata vreun lull vrcun spiridus, vreun om al zapezilor ori vreun extrateplilMi plimbandu-se pe strada. Nici unul dintre ace$tia nu m |i i a dornic de a-$i trimite reprezentantii la conferin l. plituctare ori interplanetare $i nici de a da vreun intern in direct. I Nit i mi ne apropiem bine de ei ca se fac nevazuti. Cei i multi dintre muritori afla despre existenta lor din marlllli- iillora.

32

Intre inger si fia ra

Eluzivitatea este termenul propus pentru definirea nesfanji* tului joc de-a v-ati ascunselea. Bertrand Meheust 1 a folosil in anul 1978 pentru a descrie fenomenul farfuriilor zbiiiiltoare. Jean-Bruno Renard il preia, intr-o acceptiune largita; dupa parerea lui, ostentatia si disparitia caracterizea/a toate fenomenele misterioase, de la creaturile pamanteno necunoscute pana la extraterestri, de la fantome pana la ma< nifestarile parapsihologice. Ne aflam pe taramul credintelor. Nimeni nu va putea dovedi vreodata ca Omul diferit este o fiinta in came si oase, Dupa cum nimeni nu va putea dovedi ca nu exista.

De ce?
Cautarea Omului diferit este una dintre aventurile celo mai fascinante pentru mintea omeneasca. Desi nu-1 putem zari, ne obsedeaza; de fapt, nu ne-a parasit nici o clipa do la inceputul Istoriei. Tine de miezul tare al imaginarului Convietuim in simbioza. De ce oare? lata o intrebare ce cu prinde mai multe elemente. Sa fie un joc ori o participare reala, prin mijlocirea ttj ceea ce poarta indeobste numele de trairi mitice? Un vin ori o ipoteza tiintifica? Un artificiu literar sau o perspecti\ n filozofico-religioasa? O psihoza ori o constatare de bun-simt? Celebra replica hamletiana lasa deschise toate posibilitati le: ,,Sunt mai multe lucmri in cer si pe pamant, Horatio, dccrtt; in filozofia ta. In orice caz, nimic nu este gratuit si nici nevinovat, nici macar jocul sau visul. Avem, asadar, tot dreptul sa pornim in cautarea unui principiu unificator. Prin Omul diferit este pusa la indoiala insasi conditia umiw na normala, al carei spatiu biologic, intelectual, moral ^ l | social este extrem de limitat. Suntem cu topi programati inofl din clipa nasterii. Parcursul fiind cunoscut dinainte, nu no putem indeparta de reguli decat prin mijlocirea Omului diferit

Cum se infdtiseaza O m ul diferit

33

Ai t da exprima deopotriva visul intoarcerii la origini si H i ii ill pci fectionare. Aflat undeva intre natura neimblanin ci ul /eilor, omul este ispitit deopotriva de cele doua (dttilii! i ilc existenta. fc mile atras de universul primitiv: bogat si exuberant, i Hu ilr constrangeri, cu granite schimbatoare si adesea M u...... . >;ise. Este lumea dinainte de bine si de rau, o lume in ........ tabuurile sociale, ci doar legile firii. Sexul | Iftnyclc nu sunt ingrSdite in nici un fel. Incestul si an( fi'l"'i ifin nil mai apar ca nigte crime, deoarece nu exista Piiin I nptul ca se intalnesc la tot pasul este dovada unor t.i linn nscunse, acoperite de pojghita civilizatiilor, nemSrI I I . ih infranate, dar puse pe seama unor societati difeIM un. If se pot desfasura in voie. Ajungi astfel incestuos . fi I imlt.il prin procura. ItiH ii A(ia simturilor se afla fata in fata cu aceea a spirituj) Niiiui ii este inabusita si toate legaturile cu ea sunt rupte. ... * I mcearca sa se elibereze de materie si sa-i depaseasca killilllM prin puterea mintii i a sufletului. Este calea cuceiihit titm .i nUeleptilor, a slintilor. Stapanirea lumii, cunoasterea i' i> il 1 ori inaltarea spirituals pana la identificarea cu 1 ui dllnuveil iata scopurile inalte cautate cu ajutorul unor M I, |e care numai Celalalt este in stare sa le ofere. l, > I in i ni, cele doua tendinte contradictorii se intalnesc. Zeul IIin i ie aseamana prin faptul ca resping mediocritatea inn i i prin sensul profund al libertatii fara margini. I In i< )mul diferit nu este, intr-o anumitamasura, decat omul i 1 M i procura, trebuie sa constatam ca, odata venita pe lume, n itn ,i meepe sa-si traiasca propria viata, reeditand cunos,nn ie a lui Frankenstein. Desi este o reflectare a constii iinnstre, devine totodata o entitate independents. \i leI, ()mul diferit incepe sS se rSspandeascS prin lume, ..... I eautSm cu disperare, pentru a gSsi elementele ne,nunei comparatii. DacS nu ajungem la el, riscam sS
1 1

,i

11

I I

34

Intre inger f i fiara

ramanem mereu singuri, fara a intelege nimic esential in ceea ce private fiinta noastra, destinul $i locul nostru in Univers, Trebuie sa inlaturam cu orice pret zidurile intre care se allrt intemnitata omenirea. Numai ca in prezenta unei alte lumi, ce nu poate fi patrunsa i nici stapanita, omul se arata deo potriva curios si cuprins de frica, fiind incercat de sentimento amestecate de dorinta $i nelinite. Insula canibalilor i farfu ria zburatoare a extratere$trilor ne atrag intr-o aventura al, carei sfarsit nu este cunoscut dinainte. Omul diferit intruchipeaza tainele unui univers inepuizabil, plin de fagaduinte si de primejdii. Mereu, ca o obsesie, cantul sirenei cu mesaj echivoc: cunoastere, armonie, dragoslc, viata vegnica sau moarte, disparitie in neant... Aspiratia religioasa este lesne de identificat. Celahill poate deveni calauza spirituala ori mantuitor. Este cazul in sulelor paradiziace locuite de drepti ori, mai incoace, de ex* trateretri care vestesc sfaritul lumii i un soi de judecalrt de apoi. Dincolo de calitatile arhetipale, Omul diferit se remarcft printr-un ir intreg de insu^iri secundare i schimbatoarc, Adaptabil prin excelenta, este o faptura cameleonica, a carei in fatiare se schimba dupa imprejurari. Ajunge sa te uip lu chipul lui - mereu altul - ca sa injelegi ceea ce se petreco la noi. Fiecare cultura, fiecare epoca, fiecare generatie, fieca re ideologie se exprima prin propria productie de Oameni diferiti. Pentru istoric, este un indicator esential. Istoria Co lorlal|i, decodificata, descifrata, redevine istoria noastra. 1 Omul diferit oglindete deopotriva permanentele spiritulm omenesc i avatarurile sale de-a lungul Istoriei. Vorbeste-nn despre Omul tau diferit si-am sa-|i spun cine esti.

II

Montri si salbatici

i >insula

mare, numita Oikumena

In | uncle faze de evolutie, Omul diferit s-a incadrat intr-o u In nul neografica originara din Orientul Apropiat, preluata fi | i ln (ionata de greci. Lumea locuita, oikumena, avea la n hit ii Ibnna unui cerc ori a unui dreptunghi. O insula mare, im (fj^iiiimaUi de fluviul Ocean, al carui mai exterior dadea spre m i i n|niliu ncdefinit sau, in orice caz, necunoscut. TinuturiI. tli 1 capatul lumii aflate de-a lungul malului interior Mil p iiisiile - ofereau spectacolul celor mai felurite minuni i* ii m.lftjcnii, evocate de Homer, Hesiod i altipoefi dinpeK kIn haica. im I itvoi luxuriant, avand printre elementele de baza pajigtea i.l. ,i inllorita, simbol al vietii, nasterii si mor|ii. Locuri ce > can zei i zeite, precum vestita insula a lui Calypso, dar ll lii|ihiri monstruoase, ca gorgonele, grifonii, ciclopii ori simin I. lot aici se aflau popoarele fericite, pentru care Istoria i ttpi im' la Varsta de aur i care nu cunoteau, agadar, grijile m. ii/urile de zi cu zi. Acestui spatiu situat in afara Istoriei .if iiimcau, printre altii, etiopienii, despre care Homer spuiliiccau o viata fericita i edeau la ospete alaturi de zei. i A*ii sc prezenta amalgamul originar, atunci cand cele trei ii|nmonte ale universului - natura, omul i zeii - nu erau (i ilr ,partite. Mm lar/.iu, incepand cu secolul al Vl-lea d.Cr., carturarii i ii .isuinat raspunderea asupra lumii si au schimbat unele "lit. insa edificiul s-a sprijinit in continuare pe vechile in'lli. Fluviul Ocean a devenit un ocean adevarat, cu
.1 .11

36

Intre inger f i fiara

marile alaturate. Pe insula cea mare s-au ivit trei continents Europa, Asia i Africa. Nu s-a schimbat nimic esential Raporturile dintre centru (Grecia) i periferie (marginilo Oceanului) au fost in continuare supuse acelora$i criterii si acelorai valori. Metoda gtiintifica, inventata de greci, nu se opune nicidecum mitologiei sau ideologiei, care nu este altceva declifj o mitologie travestita. Departe de a anula miturile, tiin|u le analizeaza, le transfigureaza i in cele din urma le asimi leaza, in noua lor forma. Frigul si caldura Grecilor le placea simetria i credeau in virtutile geome* triei i logicii. Omul normal trebuia sa locuiasca in centrul lumii (Grecia, Mediterana). Pe masura indepartarii de aceaM ta regiune, alteritatea era din ce in ce mai evidenta. Naturu, clima, fhntele, societatile erau toate implicate in jocul dc terminat de geografia putemic ideologizata. O teorie asupra climei, deosebit de riguroasa, exacctltn diferentele i situa normalitatea intr-un teritoriu limitat. 1st. teoria celor cinci zone, atribuita filozofului Parmenide (sci al V-lea i.Cr.). Pe globul pamantesc, de la un pol la celalalt, se ingirau o zona rece, o alta temperata, apoi o zona toriilit de-o parte i de alta a Ecuatorului, si din nou o zona tempo*; rata i una rece. Pana acum, nimic deosebit: dispunerea seamana in chip izbitor cu datele climatice reale. Cu exceptia faptului ca, m interpretarea anticilor, cand era frig sau cald, era fara masm. Zona temperata, practic singura in care se putea trai, coivs pundea in mare teritoriului greco-roman. Ceva mai sus, spit' nord, ceva mai jos, spre sud, dezastrul climatic era dcplm. Catre grankele Imperiului Roman, lucrurile incepeau sa ,i< inrautateasca. Exilat la Tomis, pe tarmul Marii Negro, Ii

Monstri f i salbatici

37

ilc nord a Imperiului, Ovidiu parea sa-i fi schimk ti. Hiiili(ia de poet cu cea de explorator al tinuturilor arclit t' I.ii na manca bucati de vin inghetat si constata ca zaI | * i nu mai ajungea sa se topeasca de la o iama la alta. >Mm departe, in tara scitilor, la nord de Marea Neagra, conli(iiU 1imalice erau inca i mai cumplite, ceea ce explica ' Milmiii'ia locuitorilor. Pe urma venea frigul absolut, intr-un | | m in r a r e , dupa spusele lui Diodor din Sicilia, degetele | 'ii l i inami $i de la picioare ale locuitorilor sedesprind cand Him 1 ale de haine... pana i focul ii pierde puterea, iar ||filiiili ile bronz se despica sub fichiul gerului. Aceste lu pin i Inpio/itoare se petreceau la o latitudine mai joasa decat 1'* l" 1 1e se afla Moscova ori Sankt-Petersburg. 1 A.. 1 si gen de degradare, dar in sens invers, se petre. M ipie siid. La granita dintre Egipt i finutul trogloditi ' ipune tot Diodor - caldura este atat de mare, meat p I" i hi ile amiezii locuitorii nu se pot deosebi unui de altul, pit iiiil se ingroasa aerul. In vecinatatea Ecuatorului nu p (mini trai. E i>nmelria mergea mana-n mana cu ideologia, ambele ll ..I,i ,;i faca din lumea greco-romana teritoriul exclusiv ..........alitapi geografice i umane, despartit, pe trepte de i' i a iii din ce in ce mai accentuata, de finuturile inghetaili In Pol ?i de cele fierbinti de la Ecuator.
1 1 1 1 1

I .thiforie in ju rul Pamantului (I): Marele Nord N iMoptinem o scurta trecere in revista a periferiei luI inlin e, insotiti de calauze competente: Herodot i Dio'im Sicilia, autori ai marilor istorii universale, Ctesias (sec. V i' i aI IV-lea i.Cr.) i Megastene (sec. al III-lea i.Cr.), InIn.Ii in istoria Indiei, tara a alteritatii prin excelenfa, in Matran (23-79), naturalist i enciclopedist, i el fin inI sau Solin (sec. al III-lea), care a adunat elemen,. npale legate de subiectul ce ne intereseaza.

38

Intre inger si fiara

Sa incepem cu Marele Nord. Pentru greci, spatiul scit, i mu cu seama Sci|ia profunda i prelungirile sale, concentra prin cipalele figuri ale alteritatii, atat in bine; cat i in rau. Salbaticie fi cruzime: aici totul este de o mare cruzime, incepand cu omul insui; pustiuri intinse", in care se int;il nesc fiare fara numar, despart tinuturile locuite de tribm i antropofage (Pliniu). Esedonii obisnuiesc sa cante la inmormantarea radelor, sa-i cheme pe cei apropiati, sa sfasie mortii cu dintii i si faca mancare din acele bucap, amestecandu-le cu came (le animale... Iar tigvele le impodobesc cu aur i le folosesfl drept vase pentm baut (Solin). Obiceiurile popoarelor din inima Scitiei au ceva salbatiol locuiesc in pe^teri, beau din tigve [...] beau sangele mor(i lor, sugandu-le ranile. Intelepciune si bucurie a vietii: hiperboreenii, popor pirnfericit, locuiesc in tinuturile polare, care nu par a fi supiisu teoriei privitoare la clima. Aici domnegte temperatura coi mai blanda, iar aeml este intotdeauna curat... Locuintele lor se afla in paduri, iar aceste paduri sunt sfinte. Hrana do /il cu zi si-o iau din copaci. Nu cunosc nici dezbinarea, imij suferinta i sunt buni i blajini din fire (Solin). Arimfeenii, traitori spre granitele asiatice ale Scitiei, l| seamana destul de bine: locuiesc in paduri, se hranesc ctfl frncte i nu fac rau nimanui. Sunt socotiti sfmti (Solin), 1 In ceea ce priveste intelcpciunea, cazul satarhilor csttt exemplar: acedia, oprind folosirea aumlui i argintului, au scapat pe vecie de lacomia publica" (Solin). $i, in sfargit, ciuddfenii biologice si manifestari sitpnhl naturale. Arimaspii au un singur ochi in mijlocul fruntn il se bat cu grifonii - montri inaripati - ca sa puna stapamiil pe aural si pietrele pretioase din tinut. in preajma marii lift iesc albinii, care au paral alb din na?tere. ,Au ochii cu pupil** verzi si vad mai bine noaptea decat ziua (Solin). Neurii

Monstri si sdlbatici

39

I m i rlillalt capat al Europei, insulele britanice, prelunlr.u ii liipelaguri mai indepartate, sunt un soi de replica i| i(iuI scit, in ciuda deosebirilor reale ale configuratiei geom H' i s l e tot Marele Nord, plin de ciudatenii i de cont Acdaiji tinut urias, strabatut de fluvii maiestuoase. Asa i< mi mai constatat, canibalismul si incestul sunt foarte rt*|(inulite. I*i ntia dintre insule, invingatorii ii ung obrazul cu sani. 'in .manilor, dar mai intai beau din el. Nu deosebesc binet(t i in " Alpi spun ca ghicesc viitorul". Utopia este si c nla. Saamintim, de pilda, o formula inedita de orga M IM (M ilitica: Regele nu are nimic al lui. Totul apartine miiIiii; exista legi temeinice, care il impiedica sa iasa din nil le cj',alitatii, iar pentru ca zgarcenia sa nu-1 intoarca | t ulca cea dreapta, este supus dreptatii prin saracie, de n m i e nu are nimic... Nu are nici o femeie numai a lui; m pentru o vreme, una care i se pare potrivita (solutie Him evitarea monarhiei ereditare si a pomirilor tiranice). I n 1 1il i s it, nordul extrem - insula Thule - prezinta mutaH climatice, cat si morale. Este un tinut bogat in fhicte, lili # i oc aproape in tot timpul anului. Locuitorii se hrai i MInpte $i cu vegetale; femeile sunt la dispozitia tutui nu exista casatorie (Solin).

t
h

m l. >u c u v a r c o l a c ii : l a o v r e m e a n u m e , se p r e s c h i m b a i>*i.1 ip o i se in t o r c l a in f a t i s a r e a d i n t a i .

C K

ilhilorii in jurul Pamantului (II): tinuturile insorite

! ....InI producea mai cu seama ciudatenii morale, pe o inland de la bestialitate la inocenta ori chiar la sfinte|iH 1ol'crea mai intai de toate o bogata colectie de monstri: 1 liimlc mcridionale, scaldate in soare, principiu suprem hlii. cxcelau in privinta curiozitatilor de ordin biologic. " iiilorii din inima Africii sunt cumpliti la vedere: unii i -i sunt lipsiti de ochi, iar chipul le este turtit si stramb;
11 11

40

Intre inger f i fiara

alpi au gura atat de mica, incat nu se pot hrani decat cu ajuto rul unui pai de ovaz; unii nu au limba i vorbesc prin gcs* turi i semne (Solin). Sirul monstri lor africani continua cu salbatici paroi, satin, capcani, blemi, himantopozi care se tarasc in loc sa mem ga, pentru ca au picioarele moi. Daca accentul este pus pe uratenia fizica, aceasta este inso tita de anomalii sociale i morale: intr-un domeniu in can' nordul permitea alegerea intre Bine i Rau, tinuturile prcu calde prezinta imaginea unei vieti sociale extrem de alteralc. Astfel, troglodifii traiesc in peteri, se hranesc cu crpi i netiind nici o limba, mai curand uiera decat vorbesc" (Solin). Ihtiofagii stau tot timpul goi, impart femeile si tuimele, precum i copiii; nu simt nimic altceva in afara lie placere si durere; nu tiu ce este cinstea si frumusetea; locu infele lor se afla in vecinatatea marii, intre stanci pline de pc> teri, prapastii i trecatori, legate prin carari erpuite. Nu an arme i se hranesc numai cu pete (Diodor din Sicilia), j Alte fiinfe omeneti, i mai ciudate, nu tiu nimic i nici nu vor sa afle i vorbesc numai prin semne. Gamfazanpi se feresc de tovaraia altor oameni. La atlanfi, nimeni nu poarta vreun nume; aceti oameni urasc soarele (Solin) si au dreptate, deoarece caldura prea mare distruge personalitatea i legaturile dintre oameni. In sfarit, o alta trasatura africana era longevitatea. Po trivit lui Herodot, etiopienii traiau o suta douazeci de ani, dar macrobienii bateau toate recordurile, caci, dupa unii autori, ajungeau la o mie de ani.

Calatorie In jurul Pamantului (III): periplul indian


in termeni de alteritate, India era neintrecuta. Din pund de vedere geografic, era situata in punctul de intalnire a doua extreme care se intareau reciproc: zona tropicala i hotarelc

Monstri si salbatici

41

ijpii ninhn. adica, prin excelenfa, capatul lumii. Civilizapa it..... nbila !ji rafinata se intrepatrundea cu manifestarile 'j* -m(,i pi imitiva. insui numele - India - insemna de altIndia propriu-zisa, ci intreaga Asie a musonik|..... . Itti tmmi miens care, la sud ca i la est, se deschidea larg un unoscut. i n |i ivire la clima i la conditiile naturale din spatiul > liitljitti. circulau tot soiul de zvonuri. Curtius Rufus credea i i nimiimpurile se succeda in ordine inversa: cand era cald in I. dilerana, in India ningea. Potrivit lui Ctesias, aici nu iiIm t niciodata, dar vanturile suflau in schimb foarte tare [...]. ii M ititti i sc caracteriza prin abundenfa i gigantism. Copacii . mu .itnl de inalti, incat nici o sageata nu ajungea in varf I \iimIiiis). Cele mai mari animale se afla in India (Pliniu). \ [ limn erau mari i putemici si se luptau cu leii; oile i cai ii i .i.tii mai mari decat magarii (Ctesias), iar fumicile mari i ill ni,ile caini uriai (Pomponius Mela). Nu lipseau nici anillinli I. monstruoase, in primul rand mantihora cu chip de mu .1 marimea unui leu i cu pielea stacojie (Ctesias). .' I un tinut al contrastelor. Unii indieni erau inaki de cinci t n| ,i doua palme (aproape trei metri), ceea ce le ingaduia i nice pe elefanti la fel de lesne ca un om obinuit pe cal. In ininia tarii traiau in schimb pigmeii, oameni cu pielea neai ..i i Ibarte scunzi: cei mai inahi au doar doi coti, dar cei in,ii multi nu tree de un cot si jumatate (Ctesias). I htii iraiau peste o suta de ani si ajungeau chiar la doua ui. fund pe deasupra perfect sanatoi. Nu au nici dureri ile . up, nici boli de ochi i nici macar dureri de dinp. Nu au .... .. bube la gura i nici un fel de alta boala (Ctesias). Altli. in schimb, traiau nespus de putin: unele femei zamisli hi la cinci ani i nu vietuiau mai mult de opt. I lementele de civilizatie prezentau contraste asemanatoau |inutul avea orase numeroase i bogate, iar regii traiau * ... un lux extraordinar, alaturi de o populade primitiva, aflai.i iiproape in stadiul de animalitate.
1.1

42

Intre inger i fiara

Printre reprezentantii acesteia din urma se numarau i pigmeii. Aveau parul pana la genunchi i chiar mai lung. Nu folosesc veminte, ci se acopera cu parul i barba... Atunci cand au tot trupul acoperit cu par, i?i pun o cingatoare si, prin urmare, n-au nevoie de veminte. Madularul lung fi gros le ajunge pana la glezne. Sunt arcai iscusi^i... Vaneaza iepuri si vulpi. La vanatoare folosesc, in loc de caini, corbi, ulii, ciori i vulturi (Ctesias). Se vorbea uneori de vechea lor lupta cu cocorii. Potrivit lui Aristotel, pigmeii tra iau in pe$teri; Pliniu spune insa ca isi faceau bordeie din lut, pene ?i coji de oua. Capcanii (cinocefalii), locuitori in munp, erau inca i mai aproape de natura salbatica. Aceti oameni au cap de caine i poarta veminte facute din piei de fiara salbatica. Nu vor besc, ci latra precum cainii... inteleg limba indiana, dar nu pot raspunde decat prin latraturi ori prin semne... Se hranesc cu came cruda... Poporul acesta poate ajunge la o suta douazeci de mii de oameni... Traiesc din vanatoare i nu cunosc nici o meserie... Cresc turme de oi, capre i magarite; laptele il beau. Capcanii (cinocefalii) le vindeau indienilor chihlimbar i purpura, pe care o scoteau din plante, primind in schimb faina, tesaturi i arme. Foarte priceputi la trasul cu arcul i la amncatul sulitei", se adaposteau in pesteri $i se imbracau in piei argasite. Aveau o coada deasupra ezutului, ca la caini; dar mai lunga i mai paroasa. De altfel, se !ji impreunau asemenea cainilor, orice alta pozipe fiind socotita nepotrivita. Traiau mult, pana la doua sute de ani: Dintre toti oamenii, acetia traiesc cel mai mult (Ctesias). La toate acestea se adauga irul obi^nuit de anomalii bio logice: oameni fara gura; oameni fara anus; copii care se nasc cu din(i $i cu parul alb; oameni cu urechi atat de lungi, incat se ating una pe alta i le acopera spatele i bra(ele pana la coate; oameni care nu mananca, ci traiesc doar cu mirosul fructelor; sciapozi; blemi...

Monstri .fi salbatici

43

I Unroll) de bogatie i de lux, pomenite adesea, India era | ..... .. prin simplitatea, intelepciunea i dreptatea locuitoM M l'M Ii ulienii sunt foarte drepti" (Ctesias); foarte drepte sunt j| |i"|uilii(iile marginale, ca pigmeii i cinocefalii. Admiratia Ii ImliI'pla mai cu seama spre Intelepti, care impresionau prin | | iil . nu le pasa de boga|iile din lume i prin forta spiri|H Innlii |l morala. Sunt invata(i sa indure suferinta... Unii sunt fei limpiil goi, intarindu-i trupul cand la gerul Caucazului, cand t# Hii hi, fara sa se planga. Dispretul fata de durere le aduce i ' respect, precum i numele de intelep(i (Valerius i mills). Conceptia pitagoriciana a nemuririi sufletului |ii i i 1 nindu-i un teren fertil in spatiul indian. I > pusirea conditiei umane prin concentrarea puterilor i Hnn|n. pana la punctul in care materia i funcpile biologice ||iini< .m dependente de voinfa, pare a fi mesajul fundameni | l nr.mis de indieni, calea indiana ducand la statutul de i Im dilcrit, putemic spiritualizat i oarecum dematerializat. i n .linismul avea sarecunoasca in acest model unele din Hit i i m ile sale majore: prevalent sufletului i a nemuri| me.tuia, dispretul fata de moarte, recunoasterea unui zeu (| m m. Referirile Sfantului Ieronim i ale Sfantului Augusi|ui ln lii .ecta gimnosofitilor sunt semnificative in acest sens. n< li*p(ii sc fereau sa procreeze, se hraneau cu roadele po| inilor de pe malurile Gangelui ori cu mancaruri obinuite ili nuv si faina. Regele le arata o deosebita veneratie i ca pacea tinutului sau este adusa de rugaciunile lor. lira \ il"ta(ia lui Dumnezeu i abstinen(a: exemplul indian intai. i pnncipiile creatine i le oglindea valoarea universal!
.1

K
11

1111111

.1

I
11

Omenirea fragmentata
In rivilizapa greco-romana, Omul diferit, in cel mai profund ii n a l termenului, nu reprezenta decat cazul-limita al unei in. i1 11a(i funciare, al unei structurari puternic ierarhizate .
1 1

44

Intre inger si fiara

a fiintelor, comunitatilor i categoriilor sociale. Se afla hi capatul unei scari, in punctul in care omenescul se invecinu cu alta conditie: divina ori animal ica. Trecerea era insa treptata, fund inscrisa atat in spatiu, cat i in imaginarul social. Centrul lumii era desparfit de periferie prin mai multe cercuri de alteritate. Astfel, Tracia, situata intre Grecia $ i Dunare, reprezenta o zona intermediary, care unea i despartea deopotriva cetatea greceasca riguros structurata $i imensitatea fara margini a spatiului scit. Tinutul asigura tre cerea dintre cei doi poli opu$i: cultura i natura. Era plin de contraste si de excese, nu atat de putemice si de grave ca acelea constatate mai departe, spre nord, dar care nu se incadrau totui in notiunea de echilibru, al carui secret il de(ineau numai grecii. Tracii nu erau nici canibali, nici incestuosi, ci doar poligami. Poetul Menandru, citat de Strabo, da amanunte precise cu privire la dragostea lor nemasurata pentru femei: La noi nimeni nu se casatorete cu mai putin de zece, unsprezece ori douasprezece femei, ba chiar mai multe. Iar daca se in-1 tampla ca vreun barbat sa moara dupa ce s-a insurat numai cu patru-cinci, ti(i ce spun oamenii? Sarmanul! N-a apucat sa se insoare, n-a cunoscut iubirea! Aveau, de asemenea, o fire schimbatoare, se impotriveau disciplinei i efortului sustinut i dovedeau lipsa de masura la bautura ca si la casa-1 torie, fiind stranic de betivi. Alteritatea fiind legata de distanta, cele mai indepartate triburi trace prezentau particularitati si mai accentuate. Aflap pe malurile Dunarii, getii ii apareau lui Herodot ca fiind cei mai drepti dintre traci si de o vitejie fara seaman. Aveau ni$te rituri de nemurire deosebite, printre care o spectaculoasa trimitere de mesaje catre zeul Zalmoxis: Mai multi ge|i se asaza la rand, fiecare avand in maini trei sulite, in vreme ce ceilalti il apuca de maini si de picioare pe cel ce urmeazS '
j

Monstri $i salbatici

45

|i li> minis la Zalmoxis. II leagana, apoi il arunca in sus, | ' lii it m Id incat sa cada in varful suli{elor. Dincolo de exces, fill vni ha aici de proiectia in spatiul getic, ca la indieni, a (M , ipiilor pitagoriciene ale nemuririi. Periferialumii cuprinm ili mi sir de laboratoare in care puteau fi incercate i perfecjr'ii a, ulcile abstracte i constructiile utopice ale grecilor. A. dasi sistem structurat pe paliere se gasea in (ara sciti|i" I'utrivit lui Herodot, cei mai apropiati de Dunare i de Miih'ii Neagra se ocupau cu agriculture i traiau din produi I' i .i Id dobandite: mai departe se aflau plugarii care seaiii.mii yi.iu, dar nu ca sa- manance, ci ca sa- vanda. Mai 1 1 tli pmU erau nomazii, iar la sfarit de tot neurii (vrajitori) Km midiofagii (canibali). i n ometria spatiala se transpunea la scara temporala. BarImih ullaU intr-o zona geografica mai apropiata, precum tra. H iiM trasaturi asemanatoare cu ale grecilor din perioada -au m1< '. i Iopoarele de la capatul lumii se inscriau intr-un timp i pliili mai indepartat, timpul dinaintea Istoriei (domnia lui EiiHnis, Varsta de aur). '.|iii(iul normal prin excelenta era cetatea, creatie intru totul .....in.i /non politikon, sintagma formulata de Aristotel i lull 1 adesea in definirea omului, cuprinde, in afara de cona H | nl derivat de animalpolitic, sensul initial de animal citadin .I Id Injtolis = cetate, oras). Filozofiil isi explica gandirea: Cel * ' pi in lire i nu din intamplare, nu are cetate este mai mult (III m m pu(in decat un om. Domeniul extracitadin apartinea piiinii. liarei ori divinitatii. i i lnlea era insa i ea structurata pe mai multe niveluri, po ll n il unei ierarhii biologice i sociale care corespundea intru Ml va pi incipiilor spafiale ale aezarii popoarelor. Femeia, Ini a omeneasca neimplinita, alcatuia ,jumatatea salbaii' n i cetatii" (P. Vidal-Naquet); copilul, sclavul, meteupiml ocupau la randul lor pozi|ii subalteme. Normalitatea,
.1 1 11 1 1 111 1111

46

Intre inger f i fiara

invocata ca element de referinta, era pana la urma reprezentata de un nucleu extrem de concentrat. Infirmitatile constituie un caz aparte. Potrivit grecilor, frumusetea fiziea (sau cel putin normalitatea fiziea) era strans legata de frumusetea (sau normalitatea) spirituals, prejudccata care a strabatut multe secole. Inauntrul cetatii, infirmii, cu diformitatile lor, corespundeau popoarelor monstruoasc de la marginea lumii, apropiindu-se de limita de jos a condifiei umane, iar uneori de cea de sus (precum anumiti eroi marcati fizic). Cetatea nu putea in nici un caz ingadui prozenta unor asemenea straini. Platon le multumea zilnic zeilor pentru faptul ca era barbat, liber si atenian, adica o fiinta omeneasca normala si intreaga. Conditia umana era astfel drastic limitata, iar omenirea clar impartita in funcfie de raportul cu imagincn ideala. Mai existau insa $i alte tendinte spre stergerea granitelor i eliminarea interdic(iilor. Cultul lui Dionysos, care culmina cu orgia ori extazul dionisiac, incerca sa adune ceea ce despartea cetatea: barbatii i femeile, stapanii i sclavii. Stergerea diferentclor se oglindea mai ales in consumul de came cruda, caro reprezenta un salt urias inapoi, spre starea de natura. Cinismul, expresie filozofica a cultului dionisiac, preconiza anularea tuturor tabuurilor. Incestul, antropofagia, hrana in stare cruda urmau sa intre in ordinea fireasca a unei con ditii umane redefinite in chip radical. In schimb, miscarea orfica preconiza afirmarea valoriloi' spirituale, incercand sa- apropie pe om de zei. Adeptii sai 1 practicau vegetarianismul, spre deosebire de mancatorii do came cruda sau de antropofagi. Tendinta a fost dezvoltalil i sistematizata de pitagorism. Filozofii acestia non-conformigti semanau in chip stranm cu unii dintre Oamenii diferiti pe care i-am intalnit. De fapl, lumea exterioara, cu configuratiile biologice si sociale insulite, nu era altceva decat proiectia unui uria evantai de fan

Monstri f i salbatici

47

tftHiii', osciland intre o definite foarte restrictive a conditiei tiniiinc si abolirea tuturor normelor. Promiscuitatea i in(elep>iuiH ,i, cruzimea i sfintenia, fluiditatea universului moral m i<uliia gi de monstruozita(ile fizice nu apartineau tinutui i llliu mdcpartate, ci se aflau in mintea locuitorilor cetafii. ' lumi li Icrit era expresia dramatizata a unei anumite gandiri Ifynir de fiinta omeneasca (omenirea fragmentata) si a unei il< m ile implinire (stergerea diferen|elor i a interdicfiilor). n ii*

1 1

unii: pinfe omenesti sau fiare salbatice ?

Mmnentul in care periferia a cotropit centrul a insemnat im mli-varat cosmar pentru lumea antica. Navalirea barbaril i ii ii losl resimtita ca o izbucnire a alteritatii in cadrul norma'".in Iopoarele germanice i slavii veneaucelputindintr-un | M inai apropiat. Insa aparitia locuitorilor de la marginea m ..... ii adevarati extrateretri la acea vreme - a semanat p i hi a si spaima. Alteritatea lor radicala n-a disparut in urma i im contact; dimpotriva, datele initiale au fost exacerIm de li ica. A$a s-a intamplat mai ales cu hunii, ale caror i. " ... . reale erau tocmai bune la a$a ceva: veneau de foarte (lf|niili- (din Asia Centrala), apartineau altei rase i duceau m mi.i nomada, situandu-se astfel la antipozii civilizatiei gretmiiune. I Mii ii icul Ammianus Marcellinus (secolul al IV-lea) le face ....lui intr-un pasaj devenit celebru al Istoriei romane. it| i cc-i descrie ca fiind un neam de salbatici, de o n mi.'iini- dincolo de orice inchipuire, se opre^te la cateva MiAininlc sugestive: ijndnla dupa natere, hunii cresteaza adanc obrajii baieti|m i a sa nu le creasca nici un pic de barba. Acetia cresc i s i imbatranese spani, avand chipul slut i zbarcit ca Ih iiiiiK ilor. Trupul il au insa indesat, cu brate i picioare i | i nisi- si capul mare: au umerii peste masura de lati, ceea Ii < i) infatisare oarecum nefireasca, aproape de fiare cu l.i

48

Intre inger f i fiara

doua picioare si nu de fiinte omeneti ori asemenea acelor chipuri ciudate pe care toanele artei le asaza pe stalpii podurilor. Obiceiuri aproape animalice insotesc infatisarea re spingatoare. Hunii nu fierb, nici nu gatesc in alt fel ceea ce mananca, multumindu-se cu radacini salbatice ori cu canjen primului animal intalnit in cale, pe care o fragezesc o vreme tinand-o pe cal, intre picioare. Nu au nici un acoperig drepl adapost. [...] Parca sunt tintuiti pe cai, acestia fiind urati, dar putemici i potriviti. Hunii ii folosesc caii la toate trebu rile, incalecand uneori ca femeile. Sunt calare zi i noapte, chiar cand vand ori cumpara. Nu descaleca nici ca sa bea, nici ca sa manance, nici ca sa se culce, ci dorm pe grumazul cailor si chiar viseaza in voie. Tot calare vorbesc despre tre burile comunitatii. Nu tiu ce inseamna autoritatea vreunui rege... Frumoasa colectie de insusiri umane sau subumane! Cu doua sute de ani mai tarziu, Iordanes, in a sa Istorie < i gofilor, gasete argumente suplimentare pentru a face ta bloul i mai ciudat, si mai inspaimantator. Hunii ar fi, spune el, nascuti dintr-o impreunare impotriva firii intre niste vrajitoare alungate de goti din tinuturile Scitiei i anume duhuri necurate care, vazandu-le ca ratacesc prin pustie, s-au im preunat cu ele si au dat astfel nastere acestui neam crud. in ceea ce privete infatisarea, aveau un chip cumplit de negni| nu era o fata de om, ci, daca putem spune astfel, o masa in-1 forma, cu nite puncte luminoase in loc de ochi. Deplasarea unei fiinte umane pana la urma normale spro I o conditie aproape animalica, apoi intr-o zona apropiata do I supranatural reprezinta unui dintre exemplele cele mai edi-1 ficatoare ale mecanismului alteritatii.

Omul diferit este primit in sanul Bisericii


Ca sa ne intalnim azi cu Omul diferit, este suficient so mergem la Vezelay, unde putem vedea Oameni diferiti din piatra; e drept ca nu sunt vii, dar au cel putin un aer de pe-1

Monstri f i salbatici

49

nilliilr Pe timpanul bazilicii, popoare adevarate si popoare hiuil nasc, stilbatici sau oameni cu urechi uriae, cinocefali i"" nei sc imbulzesc in jurul Dumnezeului unic. Cum oare it |ninto cxplica prezenta, intr-un loc sfant, a chipurilor din tliininiiarul pagan? ,n Irebui sa existe nici cea mai mica legatura intre intertui i a crcijtina a fenomenului uman i structurile imaginate i l \ hitatea clasica. in vreme ce aceasta cuprindea un niii Irttu .intai de omeniri diferite, ce alcatuiau un sistem ierar\ jtUiit, ncstinismul venea cu un principiu unificator. Exista | Milium omenire, nascuta din Adam i Eva i prin aceasta p h i it.i mantuirii. Pe de alta parte, fata de raporturile echi ni itic^inute, peste granitele despartitoare, intre cele trei
1 1

tihrliiti liman, animal i divin (oameni-fiare, oameni-zei, INi l i i i i c) ideologia cre$tina stabilea o demarcatie categorica. 11 i().ie ar fi fost ca noua doctrina sa elimine celelalte ome|ti i Imhipuite de antici, inlocuindu-le cu o viziune a alteriH im in ,ii potrivita cu propriile precepte si, bineinteles, mult Hiitl pn(in radicala.

Iiiinjjinarul insa s-a dovedit a fi, ca de obicei, mai tare ii lugica. Arhetipurile s-au mentinut. Crestinismul a mofclilt i a acceptat, pana la urma, imaginea lumii cristaliza in i udrul civilizatiei greco-romane, in care Omul diferit f|| /mta doar unui dintre elemente. Cultura medievala este n M unci fuziuni, al unei sinteze: cunoasterea antica, adaptilii! ln i i tintelor teologiei creatine. Efortul intelectual a fost Iii plat spre recodificarea, in termeni cregtini, a fondului r i i l i i n . i l greco-roman. \ lei, Omul diferit a fost salvat, desi nu corespundea nici i ,* 1 profund al ideologiei crestine, nici realitatilor din m In schimb, se potrivea cu arhetipul, ceea ce era de-ajuns. ii tamanea doar sa i se gaseasca o noua ratiune de exisi(n pentru a 1 pune de acord cu teologia. A iiipra acestui subiect, ca i a altora, esentialul a fost spus i alt i-Slantul Augustin (354-430), in De civitate Dei (Despre
1 111

50

Intre inger f i fiara

Cetatea lui Dumnezeu), lucrare fundamentals i referin(a obligatorie pentru ideologia cretina occidentals. Potrivit primului punct al demonstratiei, nu este sigur e ft omenirile fabuloase exista intr-adevar. Ne putem intrebtt daca se cuvine sa credem ca fapturile omeneti monstruoase despre care ne vorbeste istoria popoarelor se trag din fiii lui Noe sau mai curand din omul unic din care ei inii se trag..j Nu trebuie neaparat sa crezi in tot soiul de oameni despn care se spune ca exista. Punctul al doilea: se prea poate ca o parte dintre oameni sa fie diferiti de tipul nostru uman. Nu ni se pare absuul sa credem ca in unele tinuturi exista popoare intr-un fel mon struoase. Notiunea este de altfel foarte relativa, deoareu' ceea ce oamenii din aceasta parte a lumii ne spun despi i monstri poate fi spus de catre monstri despre anumiir popoare. Domnul este cel care le-a facut pe toate. El gin ceea ce trebuie sau va trebui facut i cand anume, pentru cfl El stapanete fiinta frumosului, care se poate infatia alrtlj prin ceea ce este asemanator, cat i prin ceea ce este altfel" Punctul al treilea: daca aceste fapturi exista, esenta lui umana i faptul ca se trag din Adam nu trebuie judecati pomind de la invelisul de came, ci in functie de natura spi rituala: Sigur este ca, oriunde s-ar naste omul, adica o fiinirt insufletita, ganditoare si muritoare, oricat de ciudate ar 1 1 pentru simturile noastre forma trupului ori culoarea pielii, ori chiar migcarea, glasul ori functiile, partile sau insuirile firn, nici un credincios nu se poate indoi de faptul ca se tra^i din cel dintai om. Concluzia lui Augustin: De aceea, pentm ca sa ramanem intr-o nota de prudenta, voi spune ca: sau ceea ce s-a scrli despre aceste popoare este totalmente fals, sau, daca csle adevarat, ei nu sunt oameni, sau, daca sunt oameni, ei descini din Adam. Potrivit lui Augustin, omul se infatijeaza drept o fiinta in zestrata cu gandire, definitia fiind cat se poate de modern,t

Monstri f i salbatici

51

|it n exists vreo fiinta care gandegte, aceasta este om, dinh 'i" '!> orice insusiri ori diferente, i apartine unei familii ' . unice. Asemanarea si diferenta isi gaseau astfel locul Im in univcrsalismul crestin, iar diferentele erau acceptate | tin li iimatizate. Cu conditia, fireste, sa existe, Oamenii difel llii imi i idicati la acelasi rang cu fiecare dintre noi. i Miniilc ca rationamentul sau nu este lipsit de o oarecare pllnit', Slantul Augustin se pronuntase asupra prezentei Bmulm diferit. Reticentele au fost insa repede date uitarii ( I* i i(tinut doar aprobarea de principiu. i ii pus hotarator a fost facut de Isidor din Sevilla (cca IMI M(), care a realizat concilierea definitiva dintre Omul .unii I Uiserica. In ampla sa lucrare intitulata Etimologiile Mii ' h lyjnile - care rezuma in esenta toate cunostintele A Iiilii(ii -, carturarul spaniol a alcatuit o lista foarte culit/monrc a popoarelor monstruoase, inregistrandu-le asti in .tiirea civila a Evului Mediu. i ii Ionic acestea, intrebarile n-au disparut. In secolul al ^ Ii i I'alramniu, calugar din Corbie, a fost nevoit sa redacon i isoare lunga de tot pentru a raspunde nelamuric ........mi misionar ce se pregatea sa piece in tinuturile din fci'ti unde se astepta sa dea de fapturi pe jumatate oameni, liininlate fiare, mai ales de vestitii cinocefali. Cum i*'iii sft sc poarte cu ei? Puteau fi socotiti fiinte omenegti? ..... 1 mantuiti? Ratramniu preia argumentatia lui Augustin: icnu: cc capcanii erau inzestrati cu gandire, apartineau nil' i umane, inpofidainfati^arii neobisnuite. Existaumai * clcmente care sustineau conditia lor de fiinte inzesii< in nidecata: practicau agricultura si cresterea anima mslruiau locuinte, confectionau vesminte $i respectau t t mule legi. In plus, lucru foarte important, aveau grija sa-si i|tm scxul. I ii i nlcva secole mai tarziu, aa cum am constatat, MandeI' H i m si a $i el asupra gandirii si inteligentei cinocefalilor,
11

52

Intre inger $i Jiara

referindu-se si la relativa lor pudoare, precum si la orgatii zarea politica in jurul unui rege, foarte drept, dupa legea lin, i in stare sa imparta dreptatea. Oamenii cu cap de caine ocupau, fara indoiala, un loo aparte printre candidatii la o conditie umana deplina. Mai cu seama ca daruisera Bisericii un sfant! Conform tradi(u-i, Sfantul Cristofor, martir din secolul al III-lea, foarte popu lar in Evul Mediu, ar fi fost cinocefal; pe de alta parte, iv gele hunilor, Attila, este i el infatiat cu cap de caine, puncl extrem al transfigurarii biologice a acestor navalitori, atinit spre sfar^itul secolului al XHI-lea. Cei care-i puneau problema cauzelor, interpretau degra> darea fizica a unora dintre fiii lui Adam ca o consecinta a ca derii, a pacatului originar, explicatia prezentand avantajul ink grarii perfecte a Oamenilor diferiti in discursul teologic. Sum fiinte decazute, dar care asteapta cuvantul Evangheliei. lata sen sul profund al comuniunii universale1, infa|iate la Vezelay 4 Dupa Isidor din Sevilla, specialitii in problema Omul in diferit s-au inmultit. Raban Maur (cca 780-856) a abordat subiectul intr-un tratat asupra Universului (De universo), Tema a fost desavarita mai cu seama in ultimele secole ale Evului Mediu, intr-o perioada ispitita de orizonturi indepai tate si marcata tot mai mult de un imaginar de factura laicrt, Se cuvine sa mentionam, in secolul al XH-lea, nume ca Lam bert de Saint-Omer, cu al sau Liber floridus, si Vincent do Beauvais, renumit pentru lucrarile sale enciclopedice, ca Speculum historiale i Speculum naturale; apoi, in secolul al XHI-lea, Gossouin din Metz, autor al unei Imagini a lumn, S Thomas de Cantimpre care, in al sau tratat De natura reritw, i a consacrat o sectiune intreaga monstrilor umani. Pentru sc* colul al XlV-lea, prietenul nostru Jean de Mandeville eslo de departe cea mai buna sursa. La randul sau, cartografia a contribuit, prin forta imaginii - hartile fiind ilustrate la in , tegrarea Omului diferit in geografie. Cele doua capodopcn'

Monstri si salbatici
1 1

53

p*p ini in jurul anului 1300, mapamondurile de la Ebstorf Hit miiiiiiu) i Hereford (Anglia, desenat de Richard of 1 ham pe la 1290) ii acorda un spatiu considerabil, In* H df iiiimeroase ilustra|ii. ** i ii tilogia tolera formele umane monstruoase, impunand, ilt ullii parte, o anume varietate de Oameni diferiti, foarte I* I'i(i de to^i ceilalti: sfintii, oamenii care ajungeau dife* fj|l liipu parcurgerea unei cai initiatice - prin imitarea lui 1 i... la capatul careia se apropiau de lumina dumneze>i \ ! lost, de fapt, cea mai originala contribute a Evului (film l,i lipologia Omului diferit. O cale aparte de transfi( " " a omenirii, de creare aunui alt tip uman, dominat nu P I hi nc, ci de spirit. Manastirile - comunitafile de calugari 'iilau laboratoarele noii omeniri. Ihniil diferit a izbutit astfel sa-i inmulteasca infatisarile in ,i mlareasca pozi^iile. Conceptia medievala asupra ..... liiine de semne i simboluri, oglindind atotputemii i , era impregnate de ideea de minune. Pentru omul pli< ' al, neverosimilul nu exista. ^i de ce ar fi existat, la |iih in mei? Pe o planeta uriaa, in mare parte necunoscuta, it .....ii intampla orice. Omul zilelor noastre, mandru de cu ii legilor naturii, nu este oare ispitit sa accepte mesa li in ohisnuite ce vin de departe? N n piodus de asemenea o aculturatie, concretizata in cirIii(i i inior omeniri diferite prin spatii imense. Fondul gre.....an a fost imbogatit de aporturi celtice i germanice, *. i liind completata cu o bogata infuzie musulmana i > in n originare din Asia profunda i din Extremul-Orient. liM m (la lireasca a unei civilizatii convinse, ca orice cii li M , tie propria normalitate fafa de ceilalti, dincolo i* imivi isalismul teoretic al teologilor, proiectul de sfin^enie Hln i irslinismului, afirmarea in paralel a unui imaginar " i i i i .s laic, inmultirea izvoarelor si atractia exercitata de i * * hi, k ciudate si miraculoase, toate acestea s-au impletit ' 11

11

&

54

[ntre inger si Jlara

intr-o remarcabila frecventa si diversitate a discursului cu pi i vire la alteritate.

Insulele misterioase ale arabilor


in viziunea Islamului, lumea prezenta contraste si mai p n temice decat cele imaginate de Occident intre normal ital# si alteritate. Mari calatori si geografi, pionieri in domeninl antropologiei, arabii au elaborat cu mult inainte de Europii cre^tina o metodologie de cercetare pentru stiintele uina ne, de o modemitate impresionanta. Totul este pus lapum l inca din secolele al IX-lea i al X-lea. Curiozitatea savan|i lor arabi trecea insa arareori dincolo de granitele Islamului care erau si cele ale normalitatii. Ceea ce se afla in afara tinea iltf o lume ciudata, cu alte legi, unde se putea intampla orico, Oceanul Indian, care nu era departe, a reprezentat element tul geografic real al unui ansamblu mitologic bogat, avaml drept centru insula. Procedeul inmultirii lumilor prin intemw* diul insulelor - fiecare unitate insulara alcatuind o lume il* | sine statatoare - a gasit in imaginarul arab o expresie dctiH varsita. Specialistii au elaborat chiar un catalog sistemalii al insulelor misterioase. Apropierea de insula insemna aproape intotdeauna o pi i mejdie. Printre simbolurile acesteia se numara munlck) magnetic, care atragea corabiile i le sfarama. Era, de fapl, apropierea de o alta lume, diferita, deci potential ost ih v pentru ca nu cuprindea nici o certitudine a intoarcerii. Sa rasfoim Cartea minunilor din India i o scriere de nm i tarziu, terminata in anul 1154, Geografia lui Edrisi (su|M Al-Idrisi). Pasari uriase, precum vestita pasare Roc; fapturi jimiii tate om, jumatate animal, ca pestii cu chip de om pe car# i-am intalnit mai devreme, fara a trece cu vederea varian tele vegetale precum copacul wac-wac; oameni salbatici, m pielea neagra, goi si canibali; maimute inteligente, dar n l#

Monstri si salbatici

55

MM*, i itiv traiesc pe Insula Maimutelor si care ii ucid (Mill! in chinuri groaznice - iata doar cateva figuri > M ii cclor ce umplu un arhipelag pe cat de urias, * h tni ill siraniu. I H . i i . arc domina este sexul. Prin insula femeilor nesaim tun ii cent ceva mai inainte. Pe o alta insula, regele traI......inrat de patru mii de femei, avand la indemana . insu$iri afrodiziace a carui utilitate este limpeN m u pomenete despre o societate exclusiv feminina, i It m ilt- fecundate de vant nasc numai fete. Alt caz: doua m upmpiate, una locuita de barba^i, alta de femei, cele m mlalnindu-se o data pe an, vreme de patru zile. liltiiiliilr sunt diferite, dar fata de comunitatile strict femiM iiiiinif'esta o preocupare aparte: era o lume pe dos, U i Iihere, uneori dominatoare, in care erotismul si pracmiii |> i ii.ilc sunt departe de obiceiurile noastre, dar nu i * iHiihiNine. It,......mlatea este si ea prezenta: Toti sunt goi, atat !..i(ii t ai !ji femeile; nu se acopera in nici un fel i nici ii a mid in clipa impreunarii, negasind nimic lipsit de "I i hi implinirea acesteia de fata cu altii. Uneori bar i it mipicuneaza cu sora ori cu propria lor fiica si nii mi ,ncotcte acest lucruru^inos ori nelalocul lui. Nu it int i lioinosexualitatea masculina: pe o insula din Ma hliifi, rcgele este inconjurat si slujit, cand mananca ini I" i, doar de tineri prostituati... In acest tinut, casail mi se lac cu femei, ci cu barbati. ili i rc^iune privilegiata din imaginarul islamic, aflata ln i entrala, aparata de tinuturi pustii i muntoase, era Ini ( mi'-Magog, adevarata insula in inima uscatului. I luai din Biblie, afostimbogatit de legenda lui Alexandra Mmi?, i arc ar fi izolat tinutul cu un stavilar uria, ca sa apeiiit'ii ile cotropitori. Arabii au faurit, pomind de la acesln povcstiri si descrieri dintre cele mai amanuntite.
111 11

56

Intre inger si fiara

lata ce istorisete un calator: Ajungand dupa d o u a z e c i apte de zile la hotarul bagkirilor, am fost nevoiti sa strabntem vreme de zece zile un tinut urias, intunecat si care ran1 pandea un miros greu; ...dupa care am calatorit vreme do o luna de zile printr-un pustiu acoperit de ruine si de ramil* ] site de case... din orae ce fusesera mai demult cucerite > i jefuite de popoarele din tara lui Gog-Magog. Dupa inca ^asn zile de mers am ajuns la nite fortarete ridicate in preajm.t muntilor, dincolo de care se afla stavilarul. Locuitorii erau infati^ati ca nite salbatici aflati la lim il# inferioara a evolutiei omenirii, ceva mai sus de flare; uno I ori aveau o statura uriasa, dar cel mai adesea erau niste pitii l hidosi, care nu depaeau douazeci i sapte de degete. Aii| fata rotunda si sunt acoperiti peste tot cu un soi de puf; utl urechi mari, rotunde si clapauge, care le ajung pana la umci i Cand vorbesc, parca uiera. Sunt nite popoare crude, (I# rea-credin^a si aplecate spre desfranare." Devalorizarea celorlalti, adunati laolalta in natura salbulica, se impune prin frecventa. Aflam de la Edrisi ca S c(t|i< este pustie, fara aezari omenesti, fara sate i orase; in Anpjid domne^te Jama venica; Norvegia este o insula aproii nelocuita, care adaposteste doar un neam de salbatici ce l i f t iesc in adancul padurilor; pe malul Balticii, in Estonia, lc k iilfj torii se adapostesc in timpul iemii in pestcri. Pentru aialil, ca odinioara pentru greci i romani, aceste tinuturi se alliill la marginea lumii.
| >0

Oceanul Indian: intre Paradis si Varsta de aur


Sa ne intoarcem in Vest. In viziunea Evului Mediu eul pean, partea lumii care concentra cea mai mare doza de teritate era spatiul indian. Motivul era vechi, din epoca hi co-romana, dar fusese imbogatit ^i valorizat prin elemol noi. Supralicitarea musulmana a accentuat caracterul
.11

Mon$tri $i salbatici

57

... ill locurilor i, prin intermediul sistemului insular, apre.pro orizontul nedefinit al Oceanului o lume care, penm iiiit ici, ramanea mai curand continental:*. Aventura lui AleiRiitlru ccl Mare, in care Istoria, transfigurata, se impletea m Iniiinsticul, a contribuit si ea la stabilirea imaginii unui i i til. ni labulos. Romanul lui Alexandru (Alexandria), una ricrile cele mai raspandite in Europa medievala, contit... .i popoarelor monstruoase - din India i din tinuturile it* . *mate prestigiul suplimentar al unei istorii adevarate li ni | isonalitafii mitice a imparatului lumii. h I **tiil s-a organizat insa in jurul fantasmelor tipice penlfii iivilizatia medievala. Pentru imaginarul occidental, Mn mini Indian a devenit un orizont oniric, potrivit fru* !! * *i Ibrmulari a lui Jacques le Goff. Era un spatiu mai * t i n ii * limit vechea Indie, la randul ei mai mare decat India * nprins intre Africa profunda (Etiopia) i arhipelaguM . Im Ixtremul-Orient asiatic. j* t I uni intalnit deja in mai multe randuri pe locuitorii din glfti 'i i parte a lumii i, prin urmare, nu mai trebuie sa facem *pnventare. Chipurile, din ce in ce mai numeroase, nu i* i liimbat fundamental. Au evoluat insa semnificatiile, * > in.ii* i a au ramas grefate pe anumite arhetipuri. ||iii|iul indian se infatia ca o lume pe dos. Contrastul (if ( Kcidentul real i Orientul imaginar era evident mai in ilmui privinte. Pe de o parte, viata sociala putemic n ii.i si ierarhizata, pe de alta parte, o libertate fara marl In Innita anarhiei; pe de o parte, o penurie endemica, ili all.i parte, belsugul. Pe insulele i tarmurile indepari hii pmiectate doua mituri fundamentale, Varsta de aur lh mirismul, situate la inceputul i la sfar^itul Istoriei. mill ia a pus aici sub semnul unei naturi bogate, inepuiI# si | '.cla|ia exuberanta, recoltele uriage, animalele nemaii* liin(ele umane de o diversitate uimitoare, aurul, M i l l a pietrele pretioase care se gaseau din belug, dar
11 .1 1**1 11 11

58

Intre inger si fiara

care erau pazite uneori, din nefericire, de mon$tri ce puneau stavila lacomiei oamenilor. De asemenea, totul respira libertatea fara margini i farfl interdic^ii. Omul se pierdea in sanul naturii, acolo unde raul i binele nu exista, unde se putea manca orice (mancarea fund obsesia omului medieval), pana i camea semenilor, unde nimic nu impiedica practicarea tuturor formelor imaginabile de erotism: amorul in grup, poligamia, incestul... Sub pojghita moralei creatine se afla un strat mai adanc, ascuns, insa exacerbat de interdictii. Totul se petrecea la lumina zilei, datorita alibiului oferit de Omul diferit. O lume seducatoare, care provoca totui i teama, din pricina marii concentratii de alteritate. Ne aflam in punctnl cel mai incandescent al imaginarului. Biserica a rezistat asaltului acestor fantasme, propunand versiunea proprie a unei Indii ce oglindea idealul crestin. Etiopieni i indieni virtuosi, societal in care domnea dreptatea ?i armonia alcatuiau replica la proiectul cretin de sfintenie si vesteau Paradisul terestru, situat tocmai la hotarelc de rasarit ale spa^iului indian ori ale Asiei, in general. O traiectorie initiatica lega cetatea sfanta a Ierusalimului de Paradisul terestru socotit a se afla in punctul cel mai inaintat al Orientului, in partea de sus a harfilor medievale in for ma de T, care infatijau lumea locuita printr-un T inscris in jumatatea de jos a unui cerc, jumatatea de sus reprezentand Asia, sfertul de jos din stanga Europa, sfertul de jos din dreapta Africa, iar linia verticals a lui T Mediterana. Mapamondurile erau adaptate cerintelor teologiei, cu Ierusalimul in mijloc i Paradisul terestru in pozitie dominanta. In secolul al XH-lea a aparut tara mitica a Preotului loan, sinteza a puterii religioase i seculare, cetate cretina aflata in inima lumii musulmane, intr-un tinut nelamurit, undeva intre Asia Centrala i Etiopia, ca popas intre Ierusalim i Paradis.

Monstri $i salbatici

59

Ioi mula paradisului cregtin era insa la mare concurenta M > i'Iu(iilc laice apropiate de Varsta de aur pagana. Prini| iiilt- rcligioase intruchipate in Paradis ori in comunita||li *hcptilor" erau serios clatinate de cultul naturii, iar moiitln i icijtina se dadea la o parte in fa^a bucuriei vie^ii. i mini Indian, cale catre Paradisul terestru, a devenit ast.1 mi Liberator din care urmau sa se nasca paradisurile secu| - c ale epocii modeme. m . * I iiia$a expansiune a Indiei i mai cu seama a periferiei |li' msulare da intreaga masura a intensitatii i puterii visuihi Mai multe insule - douasprezece mii apte sute pomeliiii1ik1Marco Polo la sfaritul secolului al XHI-lea mai ... lie lumi. Intr-o reprezentare reala a globului, aceasta dilad h 1progresiva ajunsese sa cuprinda, spre sfar^itul Evului M' illii. Iacificul i chiar continentul american.
1 11 11

\ll inrile chineze, mitul Chinei


Inainte de a ajunge in Paradis, europenii au sosit in China, tliti'ml;* calatoriilor reale efectuate in secolul al XHI-lea de U iiinari si negustori pe drumurile devenite mai sigure ale ti \ii i unilicate de mongoli. In imaginarul occidental apatruns m iidii ijir de minuni, in care au fost regasite cu multumire i ii inide liguri clasice ale Omului diferit evocate de popoa Ii' dm departari. * ( umutabilitatea speciilor i, mai ales, fuziunea dintre om i hi ii mat se inscriu printre credintele locuitorilor din stepele Nari ( 'entrale. Vechile noastre cunotin^e, cinocefalii (cap|(liiii). au ieit intariti din contactul dintre civilizatii. Calugattil hanciscan Giovanni Piano Carpini, care a strabatut Asia ilm I .45 panain 1247 si a scris o Istotie a mongolilor, a remar||ii. ol putin doua specii de oameni cu cap de caine. Prima |ni|iiila(ie cuprindea femei care aduceau... cu femeile obi!null . in vreme ce barbatii aveau infatisare $i purtare de caini.

60

Intre inger si Jlara

O alta specie cuprindea forme oarecum omenegti, numnl ca picioarele se terminau cu copite de bou; capul are aceeasi forma ca i al nostru, dar chipul este de caine. Alt popor ciudat observat de calugar este cel al paros i tilor care, avand stomacul mic i gura de asemenea mica..J nu mananca camea, ci o fierb, iar apoi se apleaca deasupra oalei si se satura cu aburii fierturii. Ace$tia semanau cu ganginii, reprezentati pe harta de la Hereford, care se hraneau doar cu miros de mere. Spre deosebire de aceste personaje gingae, Piano Carpim a intalnit undeva in nordul Chinei ni$te fiinte grozav de diforme i pe deasupra antropofage: Atunci cand moare capul familiei, se aduna toate rudele i mananca trupul mortului." De la parositi la canibali, gama alimentatiei era complete!. La randul lor, chinezii s-au aratat a fi mari specialiti in problema Omului diferit, dovedind in acest sens o inven tivitate care depaete cu mult imaginatia nu numai a europenilor, dar chiar i pe cea a arabilor. Cartea muntilor ?i a marilor (in optsprezece volume, scrise incepand din secolul al Vl-lea i.Cr.) pare inspirata din principiul potrivit caruiu intregul spatiu din jurul Chinei, din nord, sud, est i vest, ar fi locuit de fapturi neobinuite. Omul diferit evidentiaza m entalitatea izolationista a chinezilor, care nu-$i puteau imagina nici o alta fiinta asemanatoare lor. Printre figurile cele mai tipice se cuvin pomeniti uriaii i piticii, fiintele cu brate ori cu picioare foarte lungi, cele fara maruntaie, oamenii cu capul, mainile i picioarele negre ori cei cu o gaura mare si rotunda in piept. Combinative om-animal sunt frecvente. Putem seninala cateva specii de oameni-pasari, care erau pe deasupra ovipari, i inevitabilii cinocefali, care se impreuneaza cu fe mei neasemuit de frumoase, dupa cum observase Piano Carpini. Copacul wac-wac, cu capete de om, exista i in va riants chinezeasca. Dorinta de longevitate, caracteristica pentru taoism, este ilustrata din belsug de speciile umane ce

Monstri f i salbatici

61

htli ii M sau chiar mii de ani, unele bucurandu-se chiar ile ilt nt'imirire. i uvine semnalat faptul ca toate aceste figuri, faurite | Aiilu liitate, au strabatut mileniile fara a fi suferit modifiH M Ii csen|a. Le gasim intr-o enciclopedie chineza din 1607, " fpeilihiia in 1713 in Japonia (titlul japonez: Wakan sansai W i Nmncroasele ilustratii amesteca popoarele reale cu cele Dllnil. . so, ultimele fund raspandite in nu mai putin de o suta fi|/iri .s apte de tipuri diferite i oferind imaginea gloi Itil'i ii nnei omeniri foarte diversificate. Sit rovenim insa la calatorii notri europeni i la publicul |i niii. do a afla cat mai multe despre minunile Asiei. Din| H'i" do Omul diferit si de cautarea mistica a Paradisului 1 m iiiti s-a impus mitul chinez, mai cu seama in urma lar| | i iuspandiri a carfii lui Marco Polo (o suta patruzeci i trei | il. i Minplare manuscrise, ceea ce insemna in acea vreme ...... lov&rat bestseller), in imaginarul european se ivea o ( 1 |Mitomica i de o bogatie nemaipomenita, care pana | ... . slralucise prin absenta. Amplificarea bogatiilor, minu| iiilm ,i spatiului geografic este la fel cu cea constatata in ||lii|irliigul indian descris, in afara de Marco Polo, in ,,| M n isi-llorul lui Mandeville (doua sute cincizeci de exemiilmi manuscrise). Tarmurile rasaritene ale Asiei inaintau !in i'l. dar sigur, spre tarmurile apusene ale Europei. Doar l*iin d'ectul dorintei. Transfigurati in imaginarul european, plli mi *i chinezii se pregateau pentru primirea lui Columb.
11 1 1 11111

i . (iirile Atlanticului
i I uropa, dei fascinata de Orient, ii avea propria colectie il* 1m(o diferite. Pe harta din Hereford este infati$ata, in toata (I niloarea, in inima Mediteranei, o sirena. De-a lungul se||i|i'Iih. marginile continentelor s-au indepartat mereu, dar ||iiniiii ilo de grani^a, pur i simplu impinse mai incolo, erau
1

62

Intre inger ?i fiara

supuse in continuare regulilor imuabile ale imaginarului Anglia era locuita, binein^eles, de englezi, dar pe langa cl, potrivit unor zvonuri raspandite in Franta, mai traia i un neiun ciudat de oameni cu coada. Adam din Bremen (secolul al XI-le;i) . istoric $i geograf al Europei nordice, a avut ideea de a mulii in acest tinut specii identificate de obicei in alte parti. A adir. astfel in insulele baltice canibali cu pielea verzuie, iar in nor* dul Suediei, de-a valma, amazoane, cinocefali, ciclopi, mono* pezi i antropofagi. Europeanul interesat de Omul diferit se putea scuti astfel de o lunga calatorie spre Oceanul Indian Din nefericire, initiativa lui Adam din Bremen nu a fost sufi cienta pentru a stramuta in nord polul oriental al ciudateniiloi Exista insa un pol adevarat, replica la Oceanul Indian, car# se remarca, dincolo de imprumuturile inevitable, printr-un fond mitologic original. Artizanii acestuia au fost celtii m mai cu seama irlandezii, iar tinutul era indreptat spre nord-vcsl i scaldat de apele Oceanului Atlantic. Sfantul Brendan, calugar irlandez din secolul al Vl-lca, s-a hotarat, pe cand era la o varsta destul de inaintata, st r pomeasca in cautarea Paradisului terestru, situat in aceast.i varianta undeva departe, spre vest, dincolo de ocean. S -aj imbarcat, aadar, impreuna cu alti saptesprezece calugari a navigat din insula in insula, toate fiind foarte diferite do cele pe care le-am intalnit in marile Sudului. Pe una dintiv ele, singura prezenta era un castel nelocuit inaltat pe o stan ca inconjurata de ape; masa era insa pusa pentru calatoi i si mancarurile aduse de nite maini nevazute, in vase de am i argint. Alta insula adapostea o manastire i era locuita do;u de calugari. O insula mai mica s-a dovedit a fi in^elatoarc era de fapt spinarea lui Jasconius, balena uriaa. Pelerimi au fost adanc impresionati de o imagine cumplita: flacari, stand inrosite aruncate de diavoli, strigate ale pacatoiloi era Insula Iadului. Au ajuns in cele din urma la Paradis, caro era inconjurat de un zid inalt i neted si pazit de dragoni co

M onftri f i salbatici
11

63

* m llacari. Calugarilor le-a fost dat sa se bucure cel putin iii tli ik-rca zonei periferice a minunatului loc, sa auda cofiil ini'i-rilor i sa se minuneze de frumusetea i armonia din i i ( ampul inflorit traditional). . Inn o alta poveste de calatorie, eroul i insotitorii sai colie h i pe o insula unde, intr-un castel de aceasta data locuit, U, si cele aptesprezece fiice ale sale le ofera nu numai H mimmat ospat i perspective erotice care se anunta intei' Hfiiinic, ci iji promisiunea vietii venice. Imn ileci un univers de insule de o factura diferita de cea ( Hiliipdagului indian. Monstruosul este ascuns de supranallti ill I )in cand in cand se ivesc uriai, pitici, femei cu coada ill | s ir , dar alteritatea este alimentata indeosebi de o mare " |i?ii iK mister. Ceea ce impresioneaza este ciudatenia intamilniilni' ^ a obiceiurilor. Insula lacrimilor, insula rasului. In hI.i calugarilor, insula femeilor. Insula inconjurata de un hi ilr loc rotitor. Insula cu un fluviu-curcubeu. Insula a$ePlii'i in fundul oceanului. Insule presarate cu castele fermefliii locuite ori bantuite, unde calatorii iau parte la ospete in i plate $i primesc chiar viata fara de moarte. 1 J.ivigarea intre insule se insotete adesea cu tema trecerii In Inmca cealalta. O lume paralela se intersecteaza in mii de hu le cu lumea noastra. Tinutul este locuit de zane si de h(i sau macar de cei care-si continua viata intr-un alt uniin V i n Iorlile acestei lumi se gasesc pretutindeni, foarte de* | I m i foarte aproape de noi: dincolo de ocean, pe insule, ii" mii movile, in adancul padurilor, in fundul lacurilor. TreceM i mini rau inseamna uneori o economie de ani si ani de H ir;i(ie: lumea de dincolo se intinde pe celalalt mai; uneit' ni i ii|iingi la ea prin fundul unei pesteri. intre cele doua lumi # i i.i un neincetat du-te-vino, o permanentamiscare: calatot. iii luple, iubiri... Paradisul se uneste cu Varsta de aur: Acolo V in in ile sunt precum clipele, locuitorii nu imbatranesc nicii |lliilii. campiile sunt acoperite cu flori mereu proaspete, iar
- 1 111 11

64

Intre inger si fiara


*1

in albia raurilor curge hidromel. Timpul trece cu ospeje batalii; razboinicii mananca si beau mancaruri si bauturi fer* 1 mecate si sunt insotiti de femei minunat de frumoase. Unele fantasme sunt comune celor doi poli ai alterita^i i: 1 Varsta de aur si Paradisul pierdut, cautarea dragostei, visul de belug. Mijloacele si atmosfera sunt insa altele. Pe de o parte se allrt 1 imparatia de foe a soarelui, prea-plinul unei vieti sub mil 1 de forme, apogeul materiei si al simturilor. Pe de alta parle,* o lume neguroasa, purificata, hieratica, aproape imateriala 1 in eea din urma, nu omul este cel care se schimba neapanil,B ci regulile dupa care functioneaza Universul si existenta. I

Zane si pitici: intalniri de gradul trei in padurea medievala


Imaginarul medieval s-a hranit cu doua elemente escn i tiale: marea, pe care am parcurs-o deja, si padurea, ultinm inlocuind cetatea din Antichitate, ca laborator privilegial al fantasmelor. Grecii, care au inventat ori au desavarsit figurile esentiali1 din imaginarul clasic, au avut ca principal punct de referin(| I normalitatea urbana. Totul gravita in jurul Atenei, iar mill 1 tarziu in jurul Romei. S-a conturat granita clara intre natn ra si cultura, cetatea asigurandu-si un spatiu de protec(ie ;! stramutand spre margini formele insolite de viata si societal* 1 Istoria Evului Mediu european evolueaza pe o scena dilr ; rita. La inceput a avut loc un reflux al stmcturilor urbane, ! Axul Istoriei s-a mutat spre nord. Celtii, germanii si slavil I veneau dintr-un orizont mental care nu cunoscuse efortul tli' rationalitate tipic pentru cetatea greceasca. in aceasta lum| ; noua, cu predominant rurala, modelul urban isi pierdus* fl importanta. Continentul era acoperit, de la un capat la altulj
0

Monstri si salbatici
it
ii

65
se a fla u in

im i lu re

u r ia s a ; s a te le , c a s te le le

s i m a n a s tirile

....... . < i, iar omul traia in mijlocul unei naturi neimblanzite. m Iltilnrele lumii si popoarele fabuloase din tinuturile de Ht.iii'iiK', foarte prezente in discursul medieval, nu faceau ii i duca mai departe o mostenire livresca. La crearea (lilt i lumi paralele, mai originala i mai conforma cu realiW |lli i spiritul vremii, a participat spatiul apropiat, ocupat 1 ii m Ilira salbatica i magica. In viata de zi cu zi a aparut i P lii dil'erita, indepartata sau marginalizata de civilizatia cla ii fi IVrsonaje diforme, salbatici, satiri i nimfe rataceau i l< >iiumurile Greciei si ale Imperiului Roman. Prezenta lor > i" In sa mai discreta in raport cu formidabila densitate a mi'ii ilil'crite integrate in lumea noastra, atat de tipicapenttu I \ Mediu. ill Iiuliiroa devine astfel o rascruce a fantasmelor, spaimelor, inuit. lor, pulsiunilor erotice, pe care tarmurile indepartate | < u i iinului Indian nu le puteau potoli.
In p iu lu r e a a p r o p i a t a s i t a i n i c a s e e v i d e n t i a z a d o u a p o p u l a t i i (tlin - h - * iik I i v i d u a l i z a t e , c a r e o g l i n d e s c o v i z i u n e a p a rte a s u p ra

11i ( i i :

za n e le

i p itic ii.

I* uncle se gasesc pretutindeni in padure i in anexele acesi i' pu-cum pesterile, lacurile si raurile. Femei inzestrate t ii puii-ri supranaturale sau fiinte venite de pe alte taramuri, Impiil usor si fluid, care aduce cu trupul omenesc, zaneni irimise ale unei lumi aflate intr-o alta dimensiune. Mini I. ii este de a asigura contactul si trecerea. Se folosesc Ini mecul feminin pentru a-i atrage pe muritori in lumea hi i s instaleaza in lumea noastra. Se pot identifica doua ii' n u de contact, simbolizate de zanele Melusina si Moriii In primul caz, o fiinta supranaturala se indragosteste " 1m(a omeneasca, o urmeaza in lumea muritorilor i se ii"ii"-tc cu ea, impunandu-i respectarea unei interdictii. ip i mralcarea pactului, trece in lumea cealalta, lasand niste
11 11 1

66

Intre inger fijia r a

urmai; zanele sunt pomenite i in varianta masculina (Im zburatori, care lasa femeile insarcinate. Al doilea caz: 0 fiin(a supranaturala se indragosteijk' < !# o fiinta omeneasca i o duce in lumea cealalta. Intoarcci o* muritorului printre ai sai este legata de respectarea unei intM dictii, a carei incalcare duce la moartea eroului ori la dispiiri^ia sa defmitiva din cealalta lume. insojirea celor dui ramane sterila. (Laurence Harf-Lancner, Les Fees Moyen Age - Zanele in Evul Mediu). In mitologia zanelor se gasesc atat fantasmele erotice, all i sentimentul mor(ii, laolalta. Totul este paroxistic, dus pan# la un punct ce nu mai poate fi depart in raporturile cu c o lalalt: erotismul ce implica fiinte de esen^a diferita, cornu nicare tulburata de coduri diferite de comportare, trecere in lumea de dincolo... Daca folclorul celt este dominat de zane, spatiul inut ginar germanic este ocupat mai cu seama de elfi i piticlj Cu privire la cei dintai, cuno^tintele noastre sunt destul de limitate. Putem spune ca este vorba de nite fapturi p lrt* cute si binevoitoare, dar evanescente. in schimb, piticii, mill bine individualizati, au populat o intreaga literatura. Miclli personaje se prezentau sub trei infatisari diferite: baiiil nelul cu barba, cu aparitii rare in Evul Mediu, dar amplili cate mai tarziu, copilul i, mai ales, cavalerul. Piticii traiau in inima unor paduri de nepatruns, uneori in castele, dar mai ales in pesteri i in scobiturile muntilor, tfl adevarate palate subpamantene. Societatea lor era him ) structurata si ierarhizata, copiata dupa modelul feudal al tun pului. Piticii erau meteri iscusiti, specializati in topirea )| prelucrarea metalelor. Ca i in cazul zanelor, infatisarea omeneasca $i mai acccn tuata la pitici ascundea puteri supranaturale. Piticii faurcuU obiecte magice i aveau cunotinte mai cuprinzatoare decA ll ale oamenilor, printre care se numara darul prevestirii viitorulul,

Monstri fi salbatici

67

l Mini ila piticilor i zanelor, padurea a devenit creuzetul (mu miiic/c noi, cu numeroase consecinte, care deschidea M U i .Hiiactelor cu fiinte a caror infati$are era aproape omei m.i dar care se aflau in alt plan al existentei i erau in.... i n puteri supranaturale. I ImiiiciiIuI miraculos, care depaea biologicul, se nascuse Amu ii i iiliura paralela, straveche $i mereu infloritoare, dar w^innli/ata de rationalismul antic, iar mai tarziu de religioasa. Teologia putea accepta pana la urma * ' n(.i cinocefalilor i a pigmeilor, diferiti prin anumite .I,, hiologice, dar nu si a piticilor i a zanelor, diferiti p I'tUa. aflati intr-o pozitie intermediara, intre om i ditiiiii(ik- precretine. Biserica i-a luat in seama numai ca linn i role, trimii ai Satanei. Catigul n-a fost insa pieril11 | iilru ca omul modem a retinut metodele de contact ", " 11)( liivere, care n-au nici o legatura cu rationamentul tili'hi" I umi indepartate i apropiate deopotriva, fiinte alV ... . (lintr-o alta plamada. Mnpiica muritorilor de catre zane, travestirea acestora in pH ii m jc obinuite, numeroasele aptitudini tehnologice ale u ilm, caracteml evanescent al acestor fiinte sunt elemeniii' tiii i-vestesc aparitia extrateretrilor. In plin Ev Mediu, paiii i preg&tea intalnirile de gradul trei.
1 1

Ihnul salbatic
I il prin padure se invartea un personaj cu totul diferit de pin, ,i pilici. Lipsit de istetime i de insuiri supranaturale, K >i aproape de natura bruta. Infatisarea ii era aproape M i" .isca, numai ca avea tmpul acoperit cu par i aducea tih h i m u l t cu un subom. Acesta era omul salbatic. I u !ji satirii din Antichitate, de$i semanau intm catva m imini salbatic medieval, aveau trasaturi deopotriva animai !!* ,i < vine. Nu la fel s-a intamplat cu omul salbatic. Nimeni * Ii
I 111.11 11111

68

Intre inger f i fiara

nu tia daca este mai aproape de om ori de animal. Unii cum inclinati sa admita ultima varianta. Cateodata era mfatisnl stand in patru labe. Nu gandea, nu avea darul vorbirii $i cri mai cu seama lipsit de credinta, de religie. Singura sa insu ire era forta fizica, sporita de o maciuca uriasa pe care o tinea, de obicei, in maini. Altii vedeau in el in primul ram i un om: salbaticit, decazut (potrivit interpretarii teologieoM dar care putea fi recuperat de societate si mantuit prin rein gie. Era astfel acceptat, aidoma popoarelor monstruoasc ( !< la hotarele lumii, in marea familie umana. Ca orice create a spiritului, omul salbatic nu era nevinu vat. Avea i el un rol de indeplinit. Cu ajutorul lui, Evul Mo diu marca granita dintre natura i cultura, dintre salbatici* i civilizatie. Omul salbatic personifica antiteza cavalerulm intre cei doi exista un conflict deschis pe toate planurile, dm mai ales in ceea ce priveste galanteria. Cavalerul era apfl ratorul doamnelor amenintate de impetuosul om al padmi lor. Dragostea curteneasca era contrariul violentei sexuale Se intampla insa ca doamna sa se uite la potentialul rt r pitor si violator cu o oarecare duioie yi poate chiar cu il umbra de dorin|a. Dragostea curteneasca era departe dc n epuiza gama erotismului. Pana i cavalerilor le placea lino ori sa se deghizeze in salbatici, asa cum s-a intamplat la v > ch titul bal al Focurilor (1393) cand, in prezenfa regelui Fran(oi, Carol al Vl-lea, mai multi oameni salbatici au luat foe ilm pricina blanurilor. Odata cu evolutia obiceiurilor, comportarea frusta i agio sivitatea sexuala a omului salbatic au cunoscut o valori/ai# treptata, care a culminat in epoca Renaterii. Cand cliseele anti* ce erau omniprezente, artistii 1-au preschimbat in satir, $i suli aceasta forma poate fi admirat in numeroase tablouri, inconjui ill de barbati i, mai ales, de femei care ii arunca priviri lascivo, j Sa ne oprim in treacat la doua specii inrudite. Se vorln'it despre existenta unui om salbatic ce traia in apa marii In

Monstri f i salbatici

69

i mii m ( )l;inda a fost pescuita o fata din mare. Nu se del'i i tlcloc de o fiinta omeneasca obisnuita i chiar a izIII hi invete o meserie, dar n-a putut vorbi niciodata. i>in(ii si padurile erau strabatute de uriai. Acestia intru|imi ca ^i omul salbatic, forta oarba a naturii, la care se i '> anumita doza de supranatural. Un sir intreg de cusulipsa ile inasura, trufia, minciuna, brutalitatea) ii situa | i ibcta antiteza a universului curtenesc. Uriaii rapi* i n n ..hi fetele si femeile, oferindu-le cavalerilor prilejul i' I'tine in valoare, aa cum am vazut, in calitate de ....'ii () alta subspecie, capcaunii, aprecia grozav camea

C
1 1

> pil I )aca omul salbatic a fost cu timpul reabilitat, uri[(i in i Ainas, in general, in tabara celor rai.

I t u t, h prosi si eretici

i "i u e societate si orice epoca, Europa cre$tina a Evu| M 1 il vede pe Celalalt i in interior. In principiu, cres| i- hi D mnl .ii li trebuit sa atenueze distinctiile: toti oamenii sunt i in, in I );ir tot cretinismul le-a agravat, in masura in care se indepartau de modelul religios i de comportapiilnl .ii ceptat. Odata cu cristalizarea civilizatiei occidenilc pe la anul 1000 si indeosebi in secolele XII-XIII, il, i nnta se manifesto tot mai putemic, cu atat mai mult a ilA biserica, cat i puterea politica urmareau sa ordol 4 mi irlatea i sa-i asigure dominatia. # I h i i alegorii, cu deosebire, au cazut victime acestui proces. h iii mai intai: sub raport religios, ei (care il omorasera pe W n-,1) reprezentau alteritatea maxima in inima OccidenI rprosii vin la rand : boala lor cumplita ii indeparteaza ........... ........... normala, si, potrivit interpretarii medie i. u ailui la origine ceva pacate cumplite. i, in sfarit, t IHli ' ii atat mai vinovati, cu cat, beneficiind de adevarata illnia, se lepadasera de ea. Ordinea in care i-am mentionat
1 I I

70

Intre inger f i fiara

este aleatorie; de fapt, cele trei categorii sunt intersanjabilc )l I se contopesc adesea intr-un amalgam. Grozavia condijiei lo r ii impinge intr-o alteritate profunda, spre marginile umam tatii, i intr-un fel chiar dincolo de ea, printr-o combina{ie il# trasaturi demoniace si animalice. Evreii, ca si ereticii, practica magia: sunt in legatura (114 recta cu diavolul. Evreii ar fi intreprins, tot in serviciul N J ocuratului, omoruri rituale asupra copiilor crestini, precum i profanari ale ostiei. Cu totii sunt murdari, spurcati, aproapt* de conditia animalica. Leproii, respingatori $i periculo^lJ ajung sa fie complet izolati, formand un soi de popor apallo, caruia i se atribuie intentii criminale (inclusiv, aa cum s | petrecut in Franta, in 1321, rasturnarea ordinii existentc < instalarea lor in locul oamenilor normali). Tuturor li se all i buia i o inclinare spre desfraul sexual; in cazul lepro$ilui se considera ca boala dezvolta peste masura apetitul sexu al si organele respective, de unde si obsesia ca ar exista o amo-1 nintare la adresa femeilor. Evreii nemancand carne de pou, se trage de aici concluzia unei legaturi speciale cu anim.i lui respectiv, chiar a unei obscure inrudiri (in care caz, con sumul camii ar fi echivalat cu canibalismul). i aa se fabrica o alteritate radicala. In aceasta privinta, atat in ce-i priveste pe evrei, cat si pe deviantii ideologici", 8 Evul Mediu isi da mana cu regimurile totalitare ale secolu lui al XX-lea.
11

Copia Oikumenei: Antipozii


Mai erau si Antipozii, a caror istorie de doua mii de ani incepe in Grecia. Dupa ce au stabilit forma sferica a Pamantului, inva(a(n greci s-au apucat sa imparta oceanul si continentele. Dm aceasta stradanie de organizare rationala au rezultat patm scheme ale spatiului locuit:

M onftri f i salbatici

71

I <>smgura lume, lumea noastra, aflata in mijlocul Oceaiiniin Ilanetar (schema atribuita lui Aristotel). I.ill u ansambluri continentale, cate unul in fiecare sfert l ii'u i p;imanteti, separate de apele Oceanului. Una din> sic insule forma Oikumena, care cuprindea Europa, ' m i Africa (teoria lui Crates din Mallos, cca 160 inainte il* I nslos). ' I >oua mase continentale, una in emisfera nordica, iar HMlnlta situata in mod simetric in emisfera sudica, numita fltnti!iiona (pamantul opus) sau Antipozi. I Spre deosebire de structurile precedente, in care prevala ( p iiniil planetar, mai exista i ipoteza unei mase continen t s i >n(inue, Oceanul fiind cuprins in interior (teoria lui meu, secolul al II-lea).
1 1

I ologii Evului Mediu au preferat prima varianta, care M |nindca cel mai bine ideii unei singure lumi i unei creatii him r ( ea de-a doua a cazut in uitare, dei era mai aproape . ........ liguratia geografica reala si sugera existenta unor conlljli ii. necunoscute: America i Australia. Cea de-a patra II ii c.asil adep(i la inceputul perioadei marilor descoperiri, ii hi i lost abandonata in clipa in care existenta Oceanului lmirlai s-a impus ca realitate indubitabila. Celei de-a treia ii lost dat sa joace rolul principal, din momentul in care I ini.pa a pomit la cucerirea planetei; eapresupunea o lume In In i are din cele doua emisfere, adica lumea noastra i li e'll, a ei, aflata dincolo de Ecuator. 'in lie uitam la hartile inspirate din cosmografia lui Macrolilii'i. i-ompilator din secolul al V-lea, care combina teoria Antipo/ilor cu cea a zonelor climatice: o lume in emisfera .... In a, locuita in partea de mijloc i neprimitoare spre pol 'ipi. licuator; i o alta lume in emisfera sudica, cu o strucH i .cmanatoare a condifiilor naturale. Cele doua lumi erau ini dM ipili'tite de Ocean.
I

I f

72

intre inger f i fiara

in buna logica, regiunea temperata de la Antipozi trebuia sa fie locuita, fiind in orice eaz locuibila. Dar de cine? A fost o adevarata bataie de cap pentru teologi. Lactan(iu (eca 260-325), parinte al Bisericii, a gasit o solute comoilrt pentru a ridiculiza fantezia anticilor: oamenii nu puteau trai cu capul in jos, aa ca emisfera sudica era de nelocuit. Adevarata problema era insa legata de compatibilitatcu Antipozilor cu Biblia. Subiectul, destul de vast, cuprinden $i pluralitatea lumilor din spatiul cosmic, invocata uneorl de antici. Despartiti printr-un ocean in fierbere, deci de netrecut potrivit teoriei zonelor climatice, locuitorii emisferei su dice erau un fel de extrateretri, iar problema existen(d lor se punea in aceiai termeni ca si cea a locuitorilor ipotc tici ai lumilor din spatiu. Legatura acestora cu Adam era greu, daca nu chiar imposibil, de stabilit. Cum sa faci partake toale aceste omeniri diferite la cuvantul Evangheliei i la Man tuire? Cine-i putea inchipui nite neamuri omeneti care m i aveau nimic cu Adam, cu pacatul, cu Mantuirea i cu via ta ve^nica? Problema, spinoasa, nu era departe de erezie. Cea mai buna solute era sa nu existe Antipozi (schenm numarul unu), sau daca existau, sa nu fie locui|i, ceea ce pro supunea o alta dificultate, fiindca existenta unor spa^ii goale, create fara scop, parea prea putin rationala. Habile stau marturie acestei incurcaturi. Unele nici nu po menesc de Antipozi. Altele se marginesc sa le semnale/i' existenta geografica, fara a sufla o vorba despre locuitoi i Exista insa i har^i in care locuitorii emisferei sudice sunl mentionati si chiar infatiati. Astfel, pe unele harti ce insotesd Comentariul Apocalipsei al calugarului spaniol Beatus (seco lui al VUI-lea), text foare raspandit in Occidentul medie val, se poate observa reprezentarea dubla, antitetica, a lui Adam i a Evei in Paradisul terestru (sus) i a omului de la Antipozi (jos). Acesta din urma este diform i singur, faui femeie. Rastumat, cu un picior uria$ sub care se adaposteijlc

Monstri si salbatici

73

tw nil i) umbrela, pare a se trage din neamul sciapozilor. I it mule vine? Cum se inmul|ete, daca nu are femeie? Mistfiul fia deplin. i n 'iiteva sute de ani mai tarziu, harta din Hereford a propti >n movafie interesanta. Antipozii nu mai erau despartiti lit mi ocean de netrecut, ci de un braf de mare (sau de un litivin) care lasa chiar la capete locuri de trecere pe uscat inin* Imlarcle meridionale ale lumii noastre i emisfera sudik0 i lamenii monstruosi infatisati - blemii si altii - aduceau > m,, i din galeria obi$nuita a emisferei nordice. Cele doua Itit .i-apropiau, chemand la cunoastere si la explorare. InV in procum Albert cel Mare (1200-1280) i Roger Bacon m (h h I 1292) afirmau ca posibila sau probabila existenta )t( | m dor la Antipozi, in vremea cand Marco Polo si MandeHi ' ill mangurau perioada hotaratoare a marilor descoperiri. Ii urctic, Oceanul era tot in fierbere in zona torida, dar mm navigatorii ajunsesera deja aproape de tropice, feno.....id era pus oarecum la indoiala. Vreme de doua mii de tin I uropa visase Oameni diferi|i; acum se pregatea sa-i Vl/ile/c.
1 111

Knmsterea si Omul diferit: metoda lui Paracelsus


Modul in care Paracelsus (1493-1541) trateaza zanele i I it ii poate servi ca introducere la istoria Omului diferit in I" i Rcnagterii. Pentru a lamuri problema, cunoscutul meilii i chi mist elvetian dispunea de doua corpusuri de cuno?|in(i contradictorii. Pe de o parte, credinta populara care ^H H lapturile fantastice, pe de alta parte, versiunea demoli i/a nolti)>.ica a Bisericii. O demonstrate rafionalista ar fi dus la n ii iln(ic definitiva, nimicind toate aceste personaje folcloriNumai ca secolul al XVI-lea nu era secolul al XVIII-lea, i n mi ascinenea demers nu corespundea mecanismului meni.tl n ideologic al Renasterii. i
11

74

Intre mger f i fiara

Paracelsus nu intentiona sa faca tabula rasa dintr-o credin \, aa ca s-a mul^umit sa preia dosarul, sa- completezc < a 1 f | sa perfectioneze argumcntatia, pentru a face fenomenul co< erent i plauzibil. Tratatul sau intitulat De nymphis, sylvanis, pygmaeis, salamandris, etgigantibus se doreste a fi un repci toriu exhaustiv al fun^elor subtile, nascute din cele patm elemente: apa, aerul, pamantul i focul. Interpretarea pro pusa facea abstrac^e de teoria demonica, retinand o formula aproape umana, care nu urmarea sa tulbure nici credin|u populara, nici dogma cretina, ci mai curand sa le apropic, Astfel, fiintele respective - i cu deosebire piticii i zancle - nu erau socotite omeneti, ci doar mrudite cu specia uma na. Trupul lor prezenta o structura materials, dar mult mat subtila decat cea a oamenilor, de vreme ce puteau trece prin obstacole. Aveau cunotinte bogate i puteri de temut, numai ca le lipsea ceva esential: sufletul. Nu aveau parte de mantuire si nici de viata venica. Moartea era pentru ele un episod definitiv: nu mai ramanea nimic, nici macar trupul. ceea ce explica de ce nu se gasea nici un cadavru, justificarc abila a fenomenului de eluzivitate! In rest, traiau intocmai ca oamenii, mancau, beau i se impreunau ca sa dobandeascii urmai. Contactul sexual parea posibil i chiar fecund intre om i acesti veri fara suflet. Interpretarea se potrivea spiritului vremii. Toata lumea era multumita: se respecta traditia populara, teologia nu avea ce zice de vreme ce creaturile cu pricina nu aveau parte do viata venica, iar stiinta se imbogatea cu specii noi, integrate in sistemul naturii. Exemplul este edificator. Renaterea s-a caracterizat printr-o uriaa sete de cunoastere $i intelegere. Principiul autoritatii, care nu putea fi incalcat in Evul Mediu, a fost inlocuit de o judecata mai libera i mai critica. Nu se punea insa pro blema punerii la indoiala a cunotintelor acumulate in Antichitate i in timpul Evului Mediu. Nu era vorba de schimba-

M onftri si salbatici

75

it'incliilor lumii, ci doar de sporirea coerentei in interm i ;mumitor fenomene. ni este, aadar, nimic surprinzator in faptul ca, la capi'i>1( )mului diferit, Renaterea nu a facut pana la urma deHii i to inspire din mo^tenirea clasica i medievala.
.1 1

urn au redescoperit exploratorii popoarele luliiiloase ale Antichitatii


(

I sploratorii urmau sa descopere ceea ce se tia deja, dato.......iv;Hatilor greci i teologilor din Evul Mediu. Columb h ii It niilicat Paradisul terestru langa delta fluviului Orinocco, D it, potrivit imaginii sale despre lume, in Extremul Orient, ili' ....I, parte de coastele Chinei i Japoniei. Edenul a fost apoi li i iilarizat, aurul dovedindu-se un simbol mai atractiv decat i in ill ingerilor, topindu-se in cele din urma (Renaterea obliuh1 in stravechea tradi^ie a Varstei de aur. Din aceste fantasI lin . a ivit un tinut de vis: Eldorado, cea mai bogata i mai Inllnritoare imparatie, pe care exploratorii au cautat-o in zailm In sud de Guyana, in inima padurii ecuatoriale. I ;i randul lor, Oamenii diferiti aveau chipuri prea bine cuniiMiite. Blemii, cinocefalii, sciapozii, pigmeii sunt infatiati I",ii (c realist in Cosmografia universala a lui Sebastian Munster 1 IK 1552), tiparita in latina in 1552 si in franceza in 1556, () pn toriu geografic bine informat i foarte apreciat. Acel< i ii chipuri ne privesc din paginile bogat ilustrate din ProdiU i<>rnm ac ostentorum chronicon (1557), bogata antologie ii mmunilor i ciudateniilor, datorata lui Conrad Lycosthenes 1IS-1561). Epoca era fascinata de anomalii i, mai ales, ' ilc Icnomenele monstruoase, care exprimau deopotriva enerjm vitala a naturii i atotputemicia divina. Natura este schim,i hnioare, arata marele medic Ambroise Pare (1509-1590), iilnmatia fiind ilustrata cu o bogata colectie de curiozitati Imilogice adunate in Opere (1575). Savantul se interesa i
1 11 1

76

Intre inger si fiard

de cauzele monstruozitatilor, dar demersul stiintific nu mergea prea departe, principalii raspunzatori invocati fiind intotdeauna Dumnezeu i demonii. Tema traditionala a bestialitatii (omul-animal sau animalul umanizat) prezenta o frecventa remarcabila. In cartea lui Pare apar atat animale cu cap de om, cat i oameni cu cap de ani mal. Unele exemplare fascinante apartin geografului Andre Thevet (1504 sau cca 1517-1592), autor al Ciudafeniilor din Franfa antarctica (1557) i al unei Cosmografii universale (1575). Putem astfel face cunotinta cu fiara numita Thanacth, un fel de tigru fara coada si cu cap de om (avand parul cret ca al negrilor), sau cu monstrul american pe nume Haiit, uria$, acoperit cu par $i avand $i el chip de om, personajul fiind mai degraba simpatic $i, in aparen^a, prietenos cu omul. Sirenele, i in general fapturile omene$ti marine, ii urmau linitit destinul. Capitanul Smith, pionier din Noua-Anglie, a vazut in 1610 o zana a marii pe tarmul golfului St. John: era nespus de frumoasa, cu chip de fata tanara. Momentul a fost imortalizat intr-o gravura reprodusa in Cartea Antipozilor publicata in 1630 de Johann Ludwig Gottfried. Intr-adevar, fata are un trup desavarsit, in ciuda cozii de pete, care o deosebesjte de o femeie obi^nuita. Tendinta tipica pentru Renatere de a integra fapturile ciudate in ordinea fireasca a lumii a avut urmari asupra sirenelor, asociate i in cele din urma confundate cu femeile marii. Acestea din urma prezentau avantajul de a fi mai apropiate de natura umana i mai accesibile, i chiar intretineau uneori relatii sexuale cu marinarii. Un exemplu izbitor al mitului clasic actualizat este cel al amazoanelor. Dupa ce au strabatut Asia Mica, Scitia $i Africa, doamnele razboinice au profitat de descoperirea Americii $i s-au instalat acolo. Frumoase, goale $i crude: aa le descric Andre Thevet, precizand ca nu se afla de la un capat la altul al lumii nici un alt neam mai crud decat aceasta semintie de femei. Iata-le, fara val, inarmate cu arcuri i tragand peste zece mii de sageti" asupra unor nefericili (barbati, se intelege)

Monstri si salbatici

77

4|Mii/ura(i de un picior in copaci, de crengile de sus. In repiivcntarea aceasta s-a strecurat o doza de erotism sadic. Au fost identificate in Lumea Noua, din Brazilia pana in M xic in Antile, opt tinuturi locuite de amazoane. Fortarei (. Ir lor se aflau in general pe insule, unde accesul barbatilor . ingaduit doar din cand in cand, pentru nevoile procreatiei. Mmole fluviu Amazon, langa care spaniolul Orellana a iniit1lit in 1542 un trib de femei razboinice, este singurul care I, mai pastreaza amintirea. Modelele antice au jucat un rol determinant in epoca mariloi descoperiri. O dovada zdrobitoare a puterii imaginarului 'iitf si faptul ca, intre secolele al XV-lea si al XVIII-lea, ex1 i area a fost condusa de invatati greci morti cu doua mii o il> ani in urma. Kolul fundamental a revenit reprezentarii, simple si siiiu'lrice, a doua conglomerate continentale, unul in emisfehl nordica, celalalt la Antipozi, in emisfera sudica. Imaginea I ,i calauzit pe Columb in calatoria spre un Extrem Orient IH rare il credea aproape. Vestitul navigator n-a acceptat nicinilala existenta Americii, pentru simplul motiv ca aceasta mi liicea parte din modelul imaginar. Ajuns in Cuba, a pomit i h i mitarea orasului imperial al marelui Flan, stapanul Chinei, i il. '.i dinastia nu mai exista. A avut surpriza sa nimereasca lull un sat care nu parea nicidecum imperial i unde nici o i oliba nu aducea cu vreun palat chinezesc. Intre realitatea gfografica si fictiune erau cincisprezece mii de kilometri. ( 'azul lui Columb, desi spectaculos, este destul de tipic. Le-a ii l imit destula vreme oamenilor Renasterii ca sa inteleaga ca m \ itau o lume diferita decat cea la care visasera anticii. i i*i
1,1 1 1 11

I // Om diferit desavarsit: salbaticul


Indienii din America - astfel numiti in urma erorii geoMi.dice a lui Columb - au beneficiat din belsug de stereoti'in ile antice ?i medievale ale Omului diferit. Descrierile si

78

intre inger si fiara

imaginile de fiinte omeneti in pielea goala, lipsite de put low re si in mod evident canibale, aduceau cu un remake ilupi Mandeville; acesta constatase mai inainte straniile obicoiufl in miriada de insule din Oceanul Indian si Extremul Orient, America le motenea pe toate, de la numele i ciudatcmllt indieni lor pana la bogata gama de trasaturi, insuiri i drift te atribuite de greci i romani barbarilor i popoarelor dil> rite ce locuiau la hotarele lumii. Cel mai recent membru al familiei umane avea i el ci'VI de spus. Chiar daca firea lui arata ca un mozaic, in culnffl deja cunoscute, ponderea si rolul sau depaseau cu mult po/lt] tia Oamenilor diferiti traditionali. In primul rand, era o ph zenta adevarata. Am putut constata ca Omul diferit este un personaj greJ de abordat. Ascuns in insule indepartate, in inima padui ilm ori in spatiul infinit, obinuieste sa se infati^eze doar cdm ce sunt vrednici sa- vada ori initiatilor. Scepticii pot )> | 1 iu l suficiente argumente pentru a-i pune la indoiala existcnlii Se poate, aadar, masura in toata amploarea import;m(ti descoperirii Lumii Noi. Omul diferit intra acum pe marei scena a Istoriei. Devenea tangibil i incontestabil i se arnlfl chiar in Europa; la Rouen a fost amenajat un sat brazilum vizitat de Henric al II-lea in 1550 si de Carol al IX-lea in 1 > 56 Celalalt nu mai era o fiinta problematica, aruncata uihKmi ' la periferie, ci locuitor intr-o lume, mesager al unei parti m i portante din omenire. Fiinta reala, i pana la urma normala, a devenit un ohm diferit in urma unei transfigurari. A fost impins spre alk-i i tatea radicala, a$ezat la antipodul omului civilizat europoJ si integrat in mitologia alteritatii ca salbatic. Un salbatic all fel decat omul salbatic paros din padurea europeana, dm apardnand, ca si acesta, domeniului exclusiv al naturii, i Prima caracteristica a salbaticului este goliciunea, ariii'l; tinuta omului inainte de pacat. Nu insa si dupa aceea. Sul

Monstri si salbatici

79

uni in Inina dreptate intrebarea daca salbaticii apartineau {| i Iii hi ice, daca erau nite pacatosi ce puteau fi crestili I it niiintuiti. Poate ca nu faceau altceva decat sa se in|l inii'O Varsta de aur paralela cu istoria omenirii. ('nu i, ii lui Paracelsus (exprimatainl520): locuitorii Lumii .... , l ageau din Adam, ci dintr-un neam nascut probai ilM i I'otop. Erau lipsiti de suflet, aidoma zanelor i pitii m iivand, prin urmare, parte de viata ve$nica. Astfel, n, ii i iscau sa coboare la un nivel apropiat de bestialitate. I* l,1 iu a ramas nelamurita pana in clipa in care, in 1537, i,, 1., i, tal printr-o bula pontificala ca indienii erau oameni ,u i(i si ca puteau fi primiti in sanul Bisericii. Protestantii m hi,mil mai reticenti. Retinerea lor fata de convertirea i Iff mini avea mai curand un iz politic, deoarece spanioH ,i rivalii catolici, erau cei care le mantuiau sufleteiln ,i ,i|iunind astfel expansiunea mondiala a catolicismului. ilnl insa, toata lumea a cazut de acord ca salbaticii apartiii it iiiisi liliatiei umane normale, asa cum se crezuse cu , *rcme inainte in privinta cinocefalilor i a altor (ii labuloase! h . ,ila teologica era inlocuita de balbaielile unei antropon h/it'c embrionare. Biologia americanilor a imbracat | uspccte deosebite, suficiente pentru a o singulariza. Na, m iiul german Johann Friedrich Blumenbach (1752-1840) Ii i,i miistata ca unii n-au ingaduit barba la barbati i i, >n|, sexuale la femei. Altii au spus ca pielea tuturor in miilor era de aceea^i culoare; iar al|ii au dorit ca sa , ii totii acela^i chip. I ui, uiilemporan al lui Blumenbach, Cornelius de Pauw 1r> |/*>9) era convins de biologia diferita a locuitorilor nu Niii in lucrarea sa Cercetarifilozofice asupra ameriil, .i ( 1 768-1769), el constata existenta unor particulari1., iu ilc sange i de circulatia sangvina, absenta pilozita., i ,|f vitalitate, inclusiv in plan sexual (slabirea organelor
1 41 111 1 1 1 11 11

80

Intre inger fifia r a

harazite zamislirii). Pe scurt, o specie degenerata a neamu* I lui omenesc, vlaguita, neputincioasa, lipsita de forta fizicA, | de vigoare, de inaltare spirituala". Obiceiul de a se desfigu* ] ra accentua si mai mult gradul de alteritate fizica: S-au vazut salbatici cu capul in forma de piramida ori de con si cu create* I tul ascutit, ori cu capul cubic sau patrat. In pofida accs* 1 tor pareri, alteritatea morala a intrecut-o pe cea biologicft, 1 despre care se vorbea din ce in ce mai putin. Goliciune-libertate sexuala-canibalism: cunoscuta triailfl s-a instalat temeinic in Lumea Noua. Insulele din Extremul Orient capatasera consistenta: un continent intreg, jumatale 1 de lume, o mare parte din specia umana era invitata sa intre in joc. Fiintele si societatile ciudate care nu cunosteau interdicli* ile aveau sa exercite o fascinatie incontestabila intr-o Euro* I pa unde normele de comportare erau din ce in ce mai severe, 1 Ca de obicei, atractia mergea mana in mana cu respingo* | rea. Cum sa rezisti in fata femeilor americane, care erau hi- | neinteles goale si pareau atat de atragatoare? Scenele de dcs- ! frau sunt destul de frecvente in relatarile menite sa le arate I cititorilor europeni fannecele vietii americane. America e rtt perceputa ca un spatiu de libertate, in bine si in rau. In numele libertatii s-a declansat o ampla miscare de recu perare a salbaticului. Bineinteles. canibalismul era o problc* | raa. Balanta oscila intre salbaticul bun si cel rau, dar cel bun castiga teren. Canibal, fireste. dar nu rau. Inca din 1580, Montaigne lua apararea celor care obinu iau sa-si manance semenii. Gasesc - afirma el in eseul inti tulat Despre canibali - ca nu exista nimic barbar si salba* ] tic in acest neam, pentru ca fiecare numeste barbarie ceo# ce nu-i intra in obicei.1 Potrivit scriitorului - care formultt ' acest punct de vedere in plina epoca a razboaielor religioase 1 i la numai cativa ani de la noaptea Sfantului Bartolomeu 1 - era mult mai grav sa-ti macelaresti cu cruzime semenu,

M otiftri f i salbatici

81

#i uni faceau europenii, decat sa-i dobori curat si apoi sa-i %! nmniinci pe prizonieri, de altfel foarte bine tratati pana in lipa I'atala, aa cum faceau americanii. Este mult mai barN a mananci un om viu decat unul mort. Cat priveste in IiIh iialca sexuala i mai ales faptul de a avea mai multe li in. i, care pe deasupra, lucru vrednic de luat in seama, nu tH deloc geloase pe rivalele lor, Montaigne gasea situaiiu | mai curand multumitoare. ln \ Thevet istorisete o intamplare emotionanta, pe care udre Ma 1ustreaza. Un strain, european fara indoiala - poate fi (i i mioscut pentru ca este imbracat -, ajunge intr-un sat iniliiin lemeile i fetele goale, evident, se aduna in jurul lui, if lavalesc pe jos, plang i rad in semn de bucurie, uranilu i bun venit. Satul este in sarbatoare, toata lumea parand in' itnlata de prezenta lui. ( ii cateva pagini mai incolo, aceleai fete fermecatoare i. 1 o mana de ajutor celorlalti membri ai tribului la taie.iii I v m luicati a unor trupuri omeneti; bucatile sunt apoi puse i" 1 ijare. S-ar putea crede ca veselia din scena precedents Inm .' pricinuita de sosirea unui transport de came proaspam In Scenele sunt insa distincte. Trista soarta a prizonierilor tlf in/.boi nu are nici o legatura cu ospitalitatea spontana i H na a copiilor naturii. i' Ii unografia ofera o pista interesanta pentru cei ce doresc - mmareasca normalizarea salbaticului. Primul grupaj ii i umplet (cincizeci de gravuri) insote^te textul lui Hans Staili ii, calator german, care a petrecut o vreme in captivitate h imlieni. Cartea lui (cu un titlu foarte lung, Istoria adevai hihi y descrierea unei tari locuite de oameni salbatici, goi, / 1 n:i si antropofagi, aflata in Lumea Noua cu numele deAmeth a, iH'cunoscuta in tinutul Hessen, inainte fi dupa nafterea lln Imis Cristos, pana anul trecut) a fost publicata in limba H i mana in 1557 (i in acelai an in franceza), apoi retiparii . mmeroase editii; lucrarea spune totul despre fiintele
1 1 1 1

82

Intre inger si fiara

goale, crude i antropofage si infatieaza in amanunt jei l fele omene^ti urmate de ospete. Ilustratiile sunt crude, rea liste, oglindind o viata primitiva si brutala. Indianul, necio* plit si frust, apare ca un om diferit, chiar foarte diferit. Cu cateva zeci de ani mai tarziu, in 1592, corpusul a fost refacut de desenatorul Theodore de Bry. Transfigurarea eslo impresionanta. Ospatul canibalic n-a disparut, dar convivii Si-au schimbat infatiarea. S-a terminat cu alteritatea fizica: trasaturile se apropie de idealul clasic de frumusete, de sla tuarul antic i de nudurile Renasterii. Daca exista vreo dil'oren(a, era limpede in favoarea lor! Trebuie sa constatam ambivalenta goliciunii: semn al unci conditii putin evoluate, aceasta poate deveni o pledoarie pen tru frumusetea corpului si libertatea omului. La nastere au, ca $i noi, pielea alba. Goliciunea, uleim i le cu care se ung, soarele i vantul le tabacesc mai tarziu pic lea; incolo sunt inal|i, mai inalti decat noi, bine facuti, bine proportionati, cu o fire linistita, sprinteni, voinici si indemii natici; intr-un cuvant, in ceea ce priveste darurile trupului, nu sunt cu nimic mai prejos decat noi, daca nu cumva ne intrec." Descrierea de mai sus se datoreaza lui Jean-Fran ois 1a fitau (1681-1746), autor al unei lucrari clasice cu privire la Obiceiurile salbaticilor americani comparate cu obiceiui i le din primele timpuri (1724). Titlul este edificator. Altei i tatea iesea din domeniul biologic, pentru a se inscrie numai in cultura. Ideea evolutionista ii croia drum. In aceasta perspecli va, indienii nu mai reprezentau un alt tip de om, ci un all stadiu istoric, anterior civilizatiei. Aduceau intru catva cu grecii si cu romanii de la inceputul istoriei. Problema era legatura: din cine se trageau? Din care anu me dintre cei trei fii ai lui Noe? In primul moment s-a reu nut ipoteza popularii Americii de catre urmasii lui Ham (fiul blestemat), pentru ca, odata admisa originea adamicrt,
9

Monstri si salbatici

83

.....In n salbaticia i vocatia indienilor de a-i sluji pe altii. V "i s-a retinut o ascendenta mai convenabila, in persoaHti' i liirlal|i doi fli ai lui Noe: fie Sem, ai carui urmai s-au H|iandit in Orientul Apropiat, fie Iafet, stramoul europeHilni si al popoarelor din Asia Oriental! Unele interpretari It i i muiau, aadar, cu europenii, mergand pana la identi ty hum cu rasa alba. Iezuitul Jose Acosta a avansat in IstoHii miturald si morala a Indiilor (1590) o ipoteza potrivit fjiit'ia America fiisese populata de triburi originare din Asia. I nI'.icnta unui punct de convergenta intre cele doua contim m ' era astfel hotarata printr-un simplu rationament, cu un i* t l inainte de descoperirea stramtorii Bering. Calea spre M H ilt \i Irece uneori prin imaginar! h I'mmovarea imaginii indianului - a$ezat la loc convenabil | i .ml biologic $i istoric al speciei - se explica prin motive n li mdin ideologic. Era nevoie de un om normal, i nu de o lliiitn inferioara, pentru un proiect de alteritate radicala care i i nici mai mult, nici mai putin decat experimentarea unei hi"/ a diferite. Indianul urma sa arate ca omenirea ar fi putut n it o alta evolutie. O solutie mai apropiata de vocatia initiait ln miiilui, mai apropiata de natura, o cultura i o comportaH mai putin artificiale. Alteritatea biologica era redusa la minimum, pentru ca alteritatea culturala sa iasa mai bine in ft nlrntS i sa poata fi proiectata pana la cel mai inalt nivel. Sorietatea europeana trecea prin zona dificila situata iniit I \ Mediu si modemitate. Aflata in plina criza de cresteill , i- cauta drumul gi resimtea o nevoie imperioasa de modei> .i lt< Ioate ca nu era prea tarziu pentru a invata cate ceva din ln|rl cpciunea altora. Indianul a devenit un aliat al celor care m m*au partile rele ale civilizatiei, mai cu seama inegalitatea, i in ilirpiatea si moravurile ipocrite, propunand o alta scara lip vulori. I a ilrept vorbind, locuitorul din Americi avea insuiri i i ti ui in i care nu erau inedite. Firea, ca i infatisarea, prelua
11 11

84

Intre inger ?i fiara

o multime de elemente de la stereotipurile antice. Ne rcnn talnim astfel cu barbarul, cu fiinta diferita de la hotarcl lumii, imaginata de greci i de romani. Cruzimea, canibn lismul, licenta sexuala, dar i vitejia, intelepciunea, armomii sociala - iata trasaturile cultivate de multa vreme de Omul diferit. Numai ca societatile diferite ale anticilor erau mill degraba fragmentare, fiecare ilustrand unul sau altul dintu nenumaratele chipuri ale diferentei. Sa ne intoarcem la Lafitau, care a alcatuit un repertoriu caracterologic exhaustiv: La prima vedere, nu se poate spune nimic bun... Nu m i nimic, nici litere, nici tiinte, se pare ca nici legi, cei mm mul^i nu au nici temple, nici un cult bine randuit $i le lipseso lucrurile cele mai trebuincioase pentru viata [...]. Am crc* de ca nu gre$im infatiandu-i ca pe nite oameni grosolatu proti, marginiti, cruzi, fara vreun sentiment de credinta si de omenie [...]. Portretul nu este insa fidel. Au o fire buna, imaginatie vie, minte ascutita, memorie de invidiat... Se gan desc corect la treburile lor, mai bine decat ai no$tri; ii atmr telurile urmand cai drepte i sigure; actioneaza cu sange reco si cu o nepasare care ne-ar pune rabdarea la incercare; din pricini ce tin de cinste i marinimie, nu se supara niciodaUi, par intotdeauna stapani pe sine i niciodata manio?i; sum inimo^i si mandri, viteji, indrazned, ii tin firea la nevoie, ceea ce este vrednic de cinste, dovedind un simt al masum pe care nu-1 strica catui de putin intamplarile potrivnice on succesele trecatoare; intre ei domne$te un soi de buna-cu viinta, dupa legea lor [...] ii pretuiesc stramoii i-i re specta semenii [...]; nu se intrec in mangaieri i ii arata prea putin simtamintele; incolo sunt cumsecade, blanzi $i ii primese pe straini i pe cei nefericiti cu multa caldura, ceea ce poalr stami uimirea tuturor nadilor din Europa. Exista insa i un revers croit pe masura: Sunt usuratici i nestatomici, lenei peste poate, nerecunoscatori, banuitoi i,

Monstri ?i salbatici

85

nitM innsi, razbunatori si cu atat mai periculoi, cu cat stiu W i pivfaca i ii tin multa vreme ascunse resentimentele; Hi .1 i manii sunt cruzi, brutali in placere, vicioi prin ne. si viclenie; dar saracia i lipsurile de tot felul le inH<ii> sa fie deasupra noastra, pentru ca nu cunosc toate i ill '.i ti n ile viciului pe care le-au adus luxul i belugul! Nr allam in fata unui text exemplar, care dovedete ca omeneasca poate fi reconstruita, fara atingerea inveliMilm do carne, ci doar prin pura chirurgie intelectuala. > In |ocul alteritatilor cristalizat in zorii epocii Luminilor fi* i i in irei casute mai importante decat celelalte. China preni i imaginea unei civiliza^ii diferite, mai putin novatoare, dm in.ii elicienta in privin^a func|ionarii relatiilor sociale i i..... narii. Salbaticii americani intruchipau virtutile i vicili mii i stari naturale prelungite, care nega ideea insai de HMli / ie. Cel de-al treilea model era oferit de negri, aflafi H | In la de jos a umanitafii, la punctul de trecere de la sta| ilinl do animal la cel de om. osta a fost un motiv suplimentar pentru promovarea hidHnilor, care se puteau consacra unui proiect strict cultum I, de vreme ce existau deja africanii pentru proiectul liin|n|'ic. Aa se explica atitudinea aparent paradoxala a lui Mmiolomeu de Las Casas (1474-1566), misionar spaniol Dims opiscop mexican, aparator inverunat al salbaticilor (i ic aspru al metodelor brutale de colonizare. Ca sa-i mi f*niicjo/e pe indienii la care tinea, preconiza importul de frltn din Africa, pentru a-i folosi ca sclavi. Culoarea a jucat, | i i mdoiala, un rol important in aceasta depreciere (negrul | (t|m albului), de asemenea tradi^ia antica i medievala, eus "'I i ana i araba, potrivit careia Africa era un loc privile|lm il viefii salbatice i al monstruozitatilor biologice. \ stfel erau deplasate doua rase umane in doua zone disin. ii*de alteritate: o alteritate mai mult culturala i spirillliilA rezervata indienilor i o alta, de factura in principal
#4

111

86

Intre inger ?i fia rd

biologica, pentru negri, ambele situate la antipozii umani ta(ii normale, intruchipata, se intelege, de catre europeni. j

Patagonezii
Descoperirea salbaticilor americani era o mare surpri/;i Dar o curiozitate inca i mai mare ii a^tepta pe navigatoi i undeva spre extremitatea meridionala a Lumii Noi. Coasta a fost vizitata de Magellan in 1520, in timpul c.i latoriei in jurul lumii. Cu acest prilej a fost stabilit un prim contact cu localnicii, i ei salbatici, dar nu ca ceilal^i. ( it doua secole inainte de calatoria lui Gulliver la Brobdingnay., Antonio Pigafetta (1491- dupa 1534), tovaras al navigatu* rului portughez i istoriograf al expeditiei, a inregistrat o in talnire uluitoare, pe paralela de 49 de grade i jumatate, in regiunea ce avea sa primeasca mai tarziu numele de Patti gonia. Intr-o buna zi, in toiul iemii australe, echipajul a zSiil cu uimire pe tarmul marii un barbat de o inaltime impiv sionanta care, in pofida frigului, era cu totul gol; barbalul canta i dantuia. Apropiindu-se de el, spaniolii au constatnl ca un om obisnuit abia daca-i ajungea pana la mijloc. In /i lele urmatoare au fost descoperiti i alti membri ai tribulin, tot uria^i. A inceput vanatoarea pentru capturarea unora din tre ei, care urmau sa fie adui in Europa. in cele din urnui a fost pastrat la bord un singur indigen; din nefericire, ace|fl ta a murit in timpul calatoriei, nu insa inainte de a fi prinni botezul si numele de Paul. Principiul eluzivitatii nu le-a in gaduit patagonezilor- spre deosebire de salbaticii obi$nui(i sa se lase admirati ?i atin?i. Nu ramanea, asadar, decat iM fie crezuti cei care-i vazusera. Potrivit lui Pigafetta, patagonezii erau goi, chiar daca, dm pricina climei aspre, se acopereau uneori cu piei de aninw<] le. Nomazi, fara locuinte stabile, adapostindu-se in corlun mai obisnuiau, semn suprem de alteritate, sa manance cm

Monstri si salbatici

87

H > *imla, nedispretuind nici sobolanii pe care ii inghiteau (H * '.n i jupoaie. u I >upil Iigafetta, tabloul a fost imbogatit cu elemente suplii"ut.iii- Andre Thevet a facut o ancheta cuprinzatoare, pe | i< n inserat-o in Cosmografia universala. Unii insotitori H IIlui Magellan si participanti la expeditiile de mai tarziu i-au H in ainanunte interesante. Bazandu-se pe marturii, franceh litl a socotit ca inaltimea patagonezilor era cuprinsa intre #'H.i .prezece si cincisprezece picioare (patru-cinci metri). A 'iil.il chiar de la un pilot al lui Magellan (intamplare nepo...... de Pigafetta) ca un patagonez incercase saurce labord, h dc peste treizeci dintre copiii lui cei mai mici, de cate - '(it H i 'h ioare inaltime (ceva mai putin de trei metri). )H II it-vet se arata foarte aspru in judecata. Patagonezii nu win * Iran nici o organizare sociala i intrupau doar forta bruII , Nu se afla oameni mai cruzi, mai salbatici i mai neimp|iiii i(i ilecat acetia. Adevarati uriasi, care oglindeau cum i poate mai bine traditia mitologica! i nMiiograful afirma ca acest neam locuia nu numai pe |hmill unde fusese identificat de expeditia lui Magellan, tit" > unele insule invecinate. A numit, asadar. Tara Uriae (|i"i mlreaga parte meridionals a Americii de Sud. Apoi a M .n chiar sa formuleze o lege biologica, potrivit careia ii< Ii- (Iniiturile reci se na^teau oameni foarte inalti i, fire^te, hiMilani i brutali. Uriasii se puteau deci stabili in voie >'iH'initatile arctice i antarctice ale continentelor. 1 mua patagonezilor era abia la inceput. Timp de trei "I' an fost cap de afi, apoi au intrat in declin i au ajuns .ii 1 nle omeneti aproape normale. I'nlagonia se oprea la stramtoarea Magellan. Dincolo se Ilmira un alt taram: continentul austral. Aceeai imagine I'rtiM.mtului impartit intre doua lumi, fiecare inscrisa intr-o ilnlci'A, care a motivat la inceput respingerea Americii, s-a ii 1 originea unui lung ir de expeditii destinate descoiini Antipozilor i locuitorilor lor.
11

11

.1

88

Intre inger si fiara

Expeditii la Antipozi
Terra australis incognita se afla la loc de cinste pe harti le alcatuite de Oronce Fine (1531), Mercator (1569) i Ortfltl lius (1570), unde ocupa o jumatate buna, daca nu chiar h ) im mult din emisfera sudica, mergand in Pacific pana la Ecuatoi, pentru a se retrage apoi in alte regiuni in fata Africii $i t] Americii; in Oceanul Indian si in Atlantic, tarmurile sale N (H in^irau intre paralelele 40 i 50. Cele doua lumi, una a umanitatii cunoscute i cealalta tlO| cunoscuta, erau despartite de abisul apelor, dar se intalncnu totusi intr-un punct anume de pe glob. Locul de intalnirc if fost descoperit de Magellan, care a trecut in 1520 din Atlantu in Pacific prin stramtoarea care-i poarta numele i care den*j partea America de o parte a continentului austral, care a pi i mit numele de Tara de Foc\ Exista in sfarit un argument concret, un reper incontestabil. Franta se putea lauda cu o dovada suplimentara, vicM ,J intr-adevar, abatele Paulmier de Gonneville a facut in 1 dezvaluiri neateptate. Sub amenintarea unei taxe nedrcplit pentru straini i unnasii acestora, abatele a fost nevoit sil-yil recunoasca originea australa, adica aproape extratei'e*i tra, potrivit criteriilor vremii, invocand insa anumite m i prejurari deosebite. Povestea data din 1504, cand capitaiml normand Paulmier de Gonneville plecase pe mare, penliil ; a-i darui Frantei o parte din Lumea Noua. N-a izbutit sa liietl nimic pentru Franta, dar n-a venit totusi cu mana goala, m ill candu-i fiicei sale un sot. Acesta era salbaticul Essomerio"| locuitor al lumii australe, luat din locul lui de batina de ciipl* 1 tan, care era patriot, dar nu rasist. Urmasii celor doi piulitul in ei fagaduiala unei viitoare uniri marete intre Franfa y lilti i mea australa. Cat despre abatele Paulmier de Gonncvilln, | acesta se impotrivea pe buna dreptate numelui de strain arata ca fusese vorba de un caz de forta majora, bietul HsnimI meric neavand alta alegere decat aceea de a deveni frani MM

Monslri $i salbatici

89

i >|tinia publica a fost atrasa de aventura deja veche a lui lliMiiu-ville, caredovedea existenta unei lumi tangibile in UM Sudului. Tara lui Gonneville apartinea de drept Franilic | t ilf vreme ce primul care pusese piciorul acolo era un hum iv! labloul nu avea decat un singur punct intunecat, i" h i i ii cu navigatorul uitase sa noteze coordonatele. * lili ra unui imperiu austral pentru Franta, de natura sa in*mini .piritele, fusese schi(ata inca de la sfarsitul secolului * S \ lea; solutie miraculoasa la goana dupa colonii, in care 1 I I mmi era intrecuta de spanioli i de portughezi. Hi m i Lancelot Voisin de La Popeliniere (1541-1608), is........ Iar !ji marinar si colonizator in devenire, era de pareH (lira sa trebuia sa recupereze intarzierea, indeosebi in i laili ii australa neexplorata. Iata, spunea el, o lume care mu pnale li umpluta decat cu tot soiul de bunuri si lucruri II*- Nu ramane decat s-o descoperim, sa urmam pilda altor M ti'im i are i-au croit un drum atat de falnic. M I M i- lc nefiind foarte interesat, La Popeliniere a organizat i iM i l expeditia, ale carei amanunte se afla intr-o bro^ura ii'ii jiiililh ala in 1599. Astfel, in luna mai 1589, trei corabii cam m <a au plecat din portul La Rochelle, sub comanda capi(k iiMtlilui I repagne. La Popeliniere se gandise la tot, in afara il* i iiiI de mare pe care nu 1 a putut suporta. A fost, asadar, nu "H spre marea lui parere de rau, sa paraseasca expeditia hi M mtoarca in tara de la Capul Alb (Mauritania). Capie uil I repagne a mers mai departe. Sa fi fost el cel de-al il. ii dupa Gonneville, care a ajuns pe misteriosul contiiii < me poate sti? Nu exista documente si nimeni nu va U u vreodata urmarea expedifiei La Popeliniere. na 1 autn a pierdut prima partida. Spania, care venea la rand | avea un atu pretios: un marinar, unui adevarat, la fel in nli inlat de continentul austral ca La Popeliniere, dar care u li'ie a de rau de mare. Era Pedro Fernandes Quiros (cca (. I(i 1 portughez din natere, care visa sa ajunga un 5), llnmh al lumii australe; numai ca intre cei doi barbati i
.1 1

90

Intre inger fifia r a

intamplarile prin care au trecut exista o mare deosebire. In vreme ce genovezul a descoperit o lume fara sa-i dea seanm i a negat tot timpul acest lucru, portughezul a afirmat lai.i incetare descoperirea unui continent care de fapt nu exista' Cum continentul rebel inconjura intreaga emisfera sudicfl, se putea ajunge la el pe oricare dintre cele trei oceane. Quirdfl a preferat Pacificul i a fost, se pare, rasplatit pe masura. In timpul expeditiei sale din 1606, a reuit sa identifice mill multe porfiuni din litoralul austral, i in primul rand Noilu Hebride, care au primit numele de Australia Sfantului Dull, A avut impresia ca se afla intr-un soi de Paradis, cu o clima minunata: Nu vezi nici zapada pe crestele muntilor, nici mlastini, nici crocodili, nici insecte ori reptile, nici fumii i, nici |antari... Bogatiile, in schimb, erau la tot pasul: Po| spune fara teama, ii scria Quiros regelui Spaniei, ca nu exista o tara mai placuta, mai curata i mai roditoare, un lm mai bogat in piatra, lemn, pamant bun de caramizi $i de olane, mai potrivit pentru ridicarea unei mari cetati marili me, inzestrate cu un port. Fara a mai vorbi de frumuseleii barbatilor $i, mai cu seama, a femeilor. Cu atat mai rau pentru francezi. Quiros a murit insa chi up in clipa in care pregatea o expeditie hotaratoare, care ar fi deschis calea colonizarii spaniole. Meciul era deocamdata mil In 1607, un oarecare William Knight (pseudonim al lm Joseph Hall, episcop de Exeter) a publicat, sub titlul Mundus alter et idem, o lucrare foarte cuprinzatoare cu privire la In mea australa. Nu lipsea nimic: geografie, locuitori, legi, religic Pe deasupra, harfi amanuntite (fluvii, munti, paduri, orasr) ii invitau pe europeni nu sa descopere, ceea ce parea de|ii facut, ci sa stabileasca un contact direct cu cei ce locuiau pe cealalta parte a planetei. In 1616, frontiera a fost rectificata: marele continent a fost nevoit sa renunte la Tara de Foe in favoarea Americii. in tr-adevar, doi navigatori olandezi, Le Maire i Schouten, nu fortat trecerea Pacificului pe la Capul Horn. Din avanposl

Monstri f i salbatici

91

'I lumii australe, Tara de Foe a devenit doar o insula, lega to tic America prin stramtoarea Magellan i care dadea in MiU'ii cealalta spre oceanul liber. Olandezii s-au straduit sa iin i pagube cat mai putine. Tara Statelor, insulita aflata la Mil ist de Tara de Foe, a devenit noul punct avansat al fiM ilor australe, care ii continuau deriva cu cateva graiitin >>in plus spre pol. ! AMI'd, se contura o metodologie in folosul exploratorilor HWnlor sudului. Fiecare noua insula aparea ca un segment al t ontinentului cautat. Predilectia ini^iala pentru Pacific se pika fara greutate: marele numar al insulelor polineziene nit km mii de puncte de contact cu Lumea Noua.
Si-rolul al XVII-lea a optat hotarat pentni tinuturile australe.

< ul ( ionneville a evidentiat argumente ce pareau hotaratoaii > IV masura ce eecurile se inmulteau, optimismul sporea. Vlnovaji erau doar cei ce nu cautasera destul de temeinic. I'rtnft la aparitia adevaratilor exploratori, spatiul austral a lli i strabatut de scriitori i utopiti. Cele trei modele men......1 mai sus (chinezii, salbaticii ?i negrii) puneau in joc r alternative, in care Ceilalti erau inferiori sau cel mult H iili. hi cazul chinezilor, cu europenii. Acetia, gata sa ajunga U lrt|M planetei, mizau in chip evident pe superioritatea lor. iiii H* un joe de alteritate complet trebuie sa (ina seama de ii nmli'lcle care tree dincolo de condi{ia umana normala. n li| identificarii in lumea cunoscuta, s-a incercat implansa (N ii m pamantul austral. lt In uceasta privinta trebuie mentionate doua lucrari remarmhili-: Noua Calatorie pe Pamantul austral a lui Jacques tkith iii, publicata de Gabriel de Foigny in 1676, i Istoria " iramhilor, aparuta sub numele lui Denis Vayras (sau Vmiiissc dAlais), intre 1677 i 1679. i fa de-a doua ofera o imagine mai apropiata de umanitavilizatia noastra. Sevarambii, locuitori ai Antipozilor, in oameni obi$nuiti, dar mult mai intelepti ?i, prin urmare, mhi |tiicepu|i in organizarea celei mai bune guvernari.

1 I

1 1 1

92

Intre inger fifia r a

Suveranul, cu toate ca este atotputemic, nu exercita deem n simpla magistratura, fiind ales de cetateni. Egalitatea dom nete pretutindeni. Magazinele sunt pline i puse la dispo/i|tii tuturor. Mecanismul social functioneaza fara gres, inclusiv Ifl domeniul sexului ori al familiei: Tinerilor casatoriti nu Ii n * ingaduie sa se culce impreuna decat la trei nopti o data, in primii trei ani de casnicie, apoi o data la doua nopti pan;i in cel de-al douazeci si optulea an; dupa aceea sunt liberi .s i pot culca impreuna cand doresc. Cea mai mare cinste pent m femei este sa-i iubeasca barbatii i sa creasca mai niul|| copii pentru patrie. Nu este cazul australienilor descoperiti de Jacquo* Sadeur, macar si numai pentru faptul ca sunt hermafrodni Daca un copil se naste cu un singur sex, este strans de ^ tl .r ca i cum ar fi un monstru. Neavand nimic de ascuns, o n* menii nu-si acopera trupul. Lipsa deosebirii dintre sexe e* plica mintea limpede i cumpatata a acestor oameni, cud nu cunosc patimile. Religia corespunde lipsei de sim(iut, infatiandu-se ca un fel de deism vag i abstract. Ceea i impresioneaza cel mai mult este uniformitatea. Pana ?i geo* grafia a fost nevoita sa i se supuna. Nu se vede nici un muni te in zare, pentru ca australienii i-au retezat pe toti. '( .mi este neteda, si oarecum abstracta, fara paduri, fara mlasimi, fara pustiuri si populata peste tot la fel. La aceasta se add uga minunata asemanare a limbilor, obiceiurilor, cladiri loi", i bineinteles structura sociala, i ea egalitara, comunista. Doua calatorii, doua niveluri suceesive de alternate, Primul propunea o perfectionare, in vreme ce celalalt abitr da temeiurile insesi ale fiintei omenesti, ale civilizafiei fl ale mediului. Acordul intervenea asupra necesitatii unui sin tem bazat pe egalitate si pe o disciplina sociala solida. ( n mult inaintea Europei, Antipozii anticipau sistemele tola litare. Ceva mai tarziu, exploratorii aveau sa constate diretil care dintre cele doua modele era mai potrivit cu societaicn reala a australienilor.

Monstri si salbatici

93

i >niut diferit incepe sa populeze planetele


I In 1609, Galileo Galilei (1564-1642) a inventat luneta, a pilli ptul-o spre Luna i a vazut ceea ce nici un muritor nu - ii maintea lui. In locul discului argintiu menit sa lumiinip|ile, sub ochii lui aparea o lume. A vazut munti, cam| y mai i. I lotarat lucru, Luna era un Pamant, o Lume Noua, iii i P ' America ori continentul austral. Acum incepe istoria minim a plurality lumilor locuite. ^ 1 mli(ia era insa veche. Luna i locuirea ei ii interesasera .... nutori clasici, ironizafi de altfel de catre Lucian din in" ,il;i (eca 1 25-cca 192), in a sa Istorie adevarata, descrie|>jiimidica a unei omeniri lunare. Tema lumii din Luna t M ili mil de frecventa in culturile cele mai diverse. Totul ii I M n'ii|inea insa la nivelul unei visari pe care nimeni n-o | t | i u in serios. Galileo insa vazuse. ii> M t I H olo de Luna se afla insa o multime de lumi, raspaniu rftti h i spaliul nesfarsit. O teorie speciala a fost sustinuta in vfH |>rivinta de catre filozofii din scoala atomista, mai cu Hiia de Leucip (secolul al V-lea i.Cr.), Democrit (cca 460m (/() i.Ci- Epicur (341-270 i.Cr.) si Lucretiu (cca 98-55 i.Cr.). .), i i parerea lor, lumea, lumea noastra era alcatuita din Paii| M il allat in pozitie centrala, inconjurat de Luna, Soare, plaU - side. In acest ansamblu, viata exista numai pe Terra, >a niiial cu o exceptie pentru Luna. Se presupunea insa ca exisilineolo de sfera stelelor, alte lumi, aflate in alte ceruri, care in' arleau in jurul altor Terre, eventual locuibile. Planetele, * m erau decat nite puncte luminoase, nu erau retinute ca i jl'ile locuri de viata. La fel se intampla si cu stelele. Celeii i sislente erau localizate intr-un spatiu abstract i extrem Imlepartat, la care nu se putea ajunge decat cu gandul. T eNtia departe de a intruni unanimitatea. Printre adversarii m iminara Aristotel insusi, cea mai mare autoritate a AnH ii si a Evului Mediu, care sustinea existenta unui sinlliM iii iloar a unui Pamant $i a unei vieti unice.
1 1.1

94

Intre tnger fifia r a

Pentru Evul Mediu, problema se punea in aceiasi termenl ca in privinta Antipozilor. Mai multe lumi insemnau mai mu! te creatii, ceea ce ar fi dovedit, fara indoiala, atotputernicm divina, dar intr-un fel pe care Biblia nu-1 pomenea, pentm ca vorbea despre o singura creatie si o lume unica. Ca i Ai h totel. Unii teologi au indraznit totui sa sustina posibilitalei teologica a mai multe creatii, dar lucrurile s-au oprit aicl| in fata unei probleme socotite pe buna dreptate ca insolubihi Renaterea a sfaramat interdictiile. In tratatul sau, De rm volutionibus orbium coelestium, aparut in 1543, Copernu (1473-1543) a pus Pamantul pe acelai plan cu celelalte pin nete, aratand ca este in realitate un simplu satelit al Soarclm Giordano Bruno (1548-1600) a dezvoltat mecanica coperm cana: fiecare stea devenea, aidoma Soarelui, punctul cent nil al unui sistem asemanator cu al nostru. Bruno a fost ars d(| viu in 1600, fiind considerat de atunci drept un martir al sli intei. De fapt, viziunea sa era mai mult magica decat tiin(i fica: viata se manifesta pretutindeni, pe planete, in So;m \ in stele, intregul Univers fiind insufletit i fiecare corp ceivsi formand o entitate vie. Deocamdata, disputele de acesl Icl se desfaurau pe un teren abstract. Omul diferit, potenti;il"l locuitor al planetelor ?i stelelor, nu juca nici un rol, ci a$tep ta incheierea dezbaterii in jurul marilor principii teologii tf i filozofice. Protagonitii pareau mai interesati de problcnm dreptului sau la existenta decat de existenta sa propriu-zisfl Contactul dintre noi i ei nu era inca luat in considerarc. 1 Totul s-a schimbat dintr-odata datorita lunetei si Limii Luna Noua. Concluziile lui Galileo, exprimate in Sidereal nuncius (1610), au fost sustinute si perfectionate de call marele astronom Johannes Kepler (1571-1630), care a claim rat in aceiasi an, 1610, un comentariu pe marginea scrierii Iih Galileo (Dissertatio cum nuncio sidereo), reluand subieclul in celebrul Somnium (publicat in 1634). Kepler credea ca poM te demonstra existenta marilor si a atmosferei pe Luna i| t incerca sa defineasca riguros conditiile de viata si, mai Q fl

M onftri f i salbatici

95

(tH . consecintele decalajelor termice datorate zilelor i tiim m |i(iIoi care tineau cate o jumatate de luna. O mare cavim tM i nculara observata pe satelit a fost interpretata ca excavaii H m1ficiala si dovada incontestabila a prezentei selenitilor, f i (N i iiiictori ai unor locuinte subterane menite sa-i protejeze m li i lima aspra. I linn nu era decat un prim pas. Urmau planetele. Ca i ...... in cunoscut o metamorfoza prin luneta lui Galileo i < Inal o mare amploare. Mai ales Jupiter, care a oferit o n iltiiii'ine impresionanta. Cea mai mare dintre planete a fost in i .tiaUi de Galileo cu patru sateliti. La ce foloseau insa llin .aieliti naturali, se intreba Kepler, daca nu la luminatul i|i(ilm de pe Jupiter? i pentru cine anume le luminau, daca ftti i" iilru locuitori? Demonstrate pe cat de simpla, pe atat i li j-aiita: Putem deduce asadar cu cea mai mare probabiiliiii i a Jupiter este locuit, conchidea savantul. In 1638, englezul John Wilkins (1614-1672) a publicat i iiii.it complet asupra lumii lunare i a locuitorilor ei: M im(t\ a World in the Moone (O lume descoperita pe i >of iniii). l umea cu pricina parea foarte asemanatoare celei I" Iamant. Se putea preconiza o actiune colonizatoare, I'm lungirea marilor descoperiri i a colonizarii Lumii Noi. ii inmanea de rezolvat un singur amanunt: metodologia 'mini interplanetar. Ni'lu(ia, sau cel putin una dintre solutiile posibile, a fost lla lie Francis Godwin (1562-1633). In calatoria sa imagihi /'/;< Man in the Moone (publicata postum in 1638), iilw hi rccurge la un echipaj de pasari uriae ca mijloc de n port. Luna lui ofera conditii naturale paradiziace i este ml a de o specie de oameni superioara pamantenilor. lira, nu neciopli|i precum cei de pe Pamant, ci extrem de vill.-a(i, care traiesc foarte mult i intr-o armonie desavarMunca este usoara. Crima si adulterul nu sunt cunosi' I >in nefericire, tabloul este tulburat de o rasa inferioara: i' pitici, fata de primii, de fapt niste oameni ca si noi,
1

96

Intre inger si fia r a

care sunt sclavii celorlalti. lata cel putin un avertisment pen tru ucenicii colonizatori: in loc sa se impuna ca stapani, risem i sa ajunga sclavi, ca negrii africani. in 1657, a fost tiparita lucrarea Les Etats et les Empirtf de la Lune (Statele si Imperiile Lunii), scrisa in 1648-1649 df Cyrano de Bergerac (1619-1655); in 1662 a fost urmatn <* 1 Les Etats et les Empires du Soleil (Statele si Imperiile Som relui). Din aceasta opera foarte complexa, adevarat coclell de idei stiintifice i fdozofice, utopie si satira, se cuvine *| retinem identificarea paradisului terestru pe Luna y i confruntarea cu nite oameni cu valori antitetice fata de-nll noastre: merg in patru labe, ii respecta pe tineri i nu pe vaisl nici i arata nu sabia, instrument al mortii, ci simbolul lain, instrument al vietii. Fireste, Luna nu facea decat sa prelungeasca explonui# terestra si genul de utopie care o insotea, reprezentand, diipH continentul austral, cea mai apropiata escala. Era fara indo* iala semnul expansionismului unei societati tot mai siyiiri de puterea ei. Buna con$tiinta a Europei avea insa limite Cuceritorul este mai slab decat se crede, si chinuit de intiobari i indoieli. Luna, ca i tinuturile australe, evidentiu c U ajutorul unor formule de civilizatie mai bine articulate dceftl ale noastre imperfectiunile societatii europene. Era in ac| lai timp un mod de a ilustra relativitatea principiilor mom le i politice de care Europa incepea sa devina contienla o data ce se confrunta cu Ceilalti si, de asemenea, cu propi i ile-i tensiuni. Omul diferit ieea din elieele incremenite intra intr-un joc mult mai subtil i mai complex legat de e x perimentarea de solutii multiple i variabile, contribuind In o permanenta punere in discutie a prejudecatilor. Pluraliln tea lumilor locuite cuprindea o multitudine de intrebari v i de alternative menite sa contureze coordonatele unei calrt torii ce avea loc mai putin in spatiu si mai mult in timp: cu latoria societatii traditionale spre modernitate, spre viitoi
>1

Ill Degenerat ori perfectionat?

i haul diferit, aflat in primejdie, , \te salvat de Ratiune


In 1 , dom Augustin Calmet (1672-1757), carturar be 751 lli,In lm ^ abate de Senones, publica un Tratat cu privire la Djw' t/iile spiritelor si asupra vampirilor si a stafiilor, constaIH mspandirea unui fenomen eiudat: De vreo saizeei de ihI ...... . lata ochilor nostri se desehide o lume noua, ce cupriniU I higaria, Moravia, Silezia, Polonia: dupa cate se spune, > lit i | vedea oameni morti de luni de zile care se intorc, > V Ih'sc, merg, patrund in sate, chinuie oamenii si animaleim |> M , sangele semenilor lor, ii imbolnavesc si le pricinuiese *, i)1 flit m lca. Armata mortilor vii, instalata in Europa Centrala u ii ili I st, parea gata sa eotropeasca Oceidentul. Ilrnedictinul se ridica impotriva legendei (toate astea nu luni ilecat o minciuna), ca om al Bisericii, fireste, dar si lilozof al Luminilor (Voltaire fusese la el acasa). Epoca {(iiliiinii nu mai ingaduia existenta acelor oameni foarte difeil|i. care sunt vampirii. I )r (apt, toata galeria fiintelor omenesti diferite a fost tre, h i .i prin sita unei riguroase critici carteziene. Nu mai era in Irpt sa-ti inchipui niste oameni care traiau, si inca in chip i* i ii l o i u l scandalos, chiar si dupa moarte. Vampirii trebuiau ir dispara. Nu se cadea nici sa accepti ca atare orice fantezie > hii lojica: oameni fara cap ori oameni cu cap de caine... Blei i i i I o i ' si cinocefalilor le venise randul sa iasa din scena.
0 ( 1

98

Intre inger fifia r a

In acea vreme, Ratiunea s-a distantat de credintele popular pe care le impartasea odinioara toata lumea. Un savanl oil un fdozof din secolul al XVI-lea se putea apleca, daca g.'isnt de cuviinta, asupra obiceiurilor zanelor sau vrajitoareloi In i secolul al XVIII-lea, o asemenea atitudine din partea uiiill filozof ar fi fost ridicola. Fapturile fantastice n-au dispflrUl insa au ramas in folosinta doar pentru oamenii fara carl# Cultura elitelor rupea treptat puntile care o legau altad.iirt de cultura maselor. Omul diferit era in mare primejdie. il astepta un exauu ti greu de stiinta i filozofie. Cu o mie de ani in urma, tree 1 cu bine examenul de teologie. Era oare in masura sa depH J seasca acest nou obstacol? A avut norocul, in aparenta neinsemnat, dar in realil;iU * urias, de a-si gasi un aliat putemic chiar in propriul sau advi'fii sar. in loc sa- nimiceasca pe Omul diferit, stiinta 1 a salvn|,l 1 Cu acest prilej, Ratiunea si-a dezvaluit mecanismul secioll 1 devora miturile, ca sa si le insuseasca mai temeinic. Nu s n l pierdut nici un arhetip din imaginar: toate au fost recuperate adaptate, transformate. Ratiunea si Stiinta au transpus, d fapt, intr-un alt tip de discurs obsesiile si fantasmele stravedilB ale omenirii. Pentru Omul diferit nu a urmat exterminarea, ci o eurA(M nie generala din care avea sa rezulte o noua ordine. Tot cctfll ce era legat de miracol in sensul religios ori metafizic al lot menului, ca zanele sau vampirii, fara a mai vorbi de aparli tia sfintilor, a fost pus la index. Cat despre minunile $tim tifice ori biologice, trebuia ales graul de neghina. Nu se piitcii ingadui orice fantezie, dar nici nu se putea nega capacitate* naturii de a crea i de a schimba, fara a nesocoti mentali!#*? tea stiintifica a vremii. Oamenii fara cap nu mai aveau, prin urmare, nici un roM Uriasii... poate. Si la urma-urmei, de ce nu?
11*1

Degenerat ori perfectionat?

99

Ittlf r trei $i douasprezece picioare


| Ih I /(>4, comandorul John Byron (1723-1786) a explorat (in... I patagonezilor, care au avut astfel prilejul sa cunoasiin rxplorator din epoca Luminilor. Cat despre Byron, #i i,i .i vazut aceiasi patagonezi ca i Magellan i Pigafetta. ....... rctisera doua secole, uriasii aveau aceeasi statura. ; i ' ilH and pe pamant, povesteste navigatorul, m-am dus ii .... . pre indieni [...]. Un patagonez, pe care 1-am luat S|ii una dintre capetenii, s-a indepartat de ceilalti ca sa-mi llin in mtampinare. Avea o statura uriasa si parea desprins lllii povcgtile cu monstri cu chip de om. Avea pe umeri o t!ii ilr llara salbatica a carei taietura aducea cu aceea a man| lm purtate de muntenii din Scotia: trupul ii era vopsit i 1 pi 1cel mai hidos cu putinta; in jurul unui ochi avea i ncgru, in jurul celuilalt unui alb; restul chipului ii | h i'I i/dat de linii ciudate, de felurite culori. Nu 1-am ma | lt......Iar i-am putut socoti statura pe langa a mea si am vaHil i Anu avea mai putin de sapte picioare. In clipa in care piu'iiil cel inspaimantator a ajuns langa mine, am rostit iiiiniloi cateva vorbe in chip de salut si am pomit alaturi fi* -I pro ceilalti, carora le-am facut semn sa sada inainte (i If spune ceva si toti au binevoit sa faca acest lucru. Prinfi sc aflau cateva femei a caror inaltime nu era departe ,i a barbatilor, acestia fiind aproape toti de statura calt nifi care venise sa ma intampine. I 'nollter englez care prezenta statura putin obisnuita de up picioare se vedea, ca sa spunem asa, preschimbat in | rii alaturi de asemenea uriasi", care erau pe deasupra jj ilfuscbit de lati in umeri. Se poate lesne ghici impresia i mv am incercat-o la vederea a cinci sute de barbati, dini me cei mai scunzi masurau cel putin sase picioare si # ilcgete, avand si umerii, bratele si picioarele pe potri in fstei inaltimi uriase.

11

t
i

111

100

intre inger fiJiara

Cu cateva zeci de ani inainte de Byron, calatorul franm Amedee Frezier (1682-1773), explorator al coastelor chilicii* intre 1712 i 1714, era inca i mai generos. In Relatarea <i/</ v toriei, publicata in 1732, patagonezii masurau pana In noua-zece picioare inaltime, adica vreo trei metri. H sl| adevarat ca Frezier nu-i vazuse in realitate, dar spusele siil# se intemeiau pe o multime de marturii, mai ales ale n;i\ i gatorilor olandezi, care le dadeau cu totii, fara excepfie, T nlir noua si unsprezece picioare. JH Dupa exploratori au urmat savantii. Mai intai a fost Man pertuis (1698-1759), matematician $i fdozof francez, numil de Frederic cel Mare preedinte al Academiei din Berlin, L a r i a avut o slabiciune pentru Omul diferit, inclusiv pentru pat* gonezi. Era convins de statura lor uria$a, preferand estim&rilt cele mai indraznete: intre zece i douasprezece picioare, ] Hotararea definitiva a fost luata de catre cei doi mini biologi ai epocii Luminilor: suedezul Carl von LinnO (1707-1778) i francezul Georges-Louis Leclerc, contc de Buffon (1707-1788). Verdictul a fost favorabil. In Sistemul naturii {Systema naturae, 1735, publicata in treisprezece edi(n pana in 1793), Linne insira mai multe specii de fiinte oiihneti diferite din neamul Homo Monstruosus (omul monstni os): printre acestea se numarau patagonezii uriasi i lencsi La randul sau, Buffon studia in amanunt problema in sectiu nea Despre om din cuprinzatoarea sa Istorie naturala. ( n om de tiinta riguros, naturalistul francez a cercetat toate sin sele, a comparat cifrele, care mergeau de la opt la treisprezoi o picioare, i a ajuns la concluzia ca exista intr-adevar un neam de oameni mai inalti ?i mai putemici decat to|i ceilal|i din univers. Odata acceptati uriasii, se impuneau i piticii, cel pu(m din motive de simetrie. Astfel, limitele extreme ale omenit il erau clar definite. Potrivit lui Linne, la munte traia un neam de oamem scunzi, iuti i timizi. Buffon da amanunte cu privire la doml comunitati de munteni din aceasta categorie. Se spune",

Degenerat ori perfecfionat?

101

will'd. ca se afla in muntii Tucuman (nord-vestul Argenti> i nn neam de pigmei inalti de treizeci i unu de degete in oplzeci de centimetri), mai sus de (inutul locuit de pataitn /i. Se mai spune ca spaniolii au adus in Europa patru im iiea omulefi pe la sfarsitul anului 1755. De la patago/ii din campie pana la piticii de la munte, Argentina i -rnl;i o stranie diferenta de nivel; cu cat urcai mai sus, t? ii.it oamenii erau mai mici de statura! U 1de-al doilea caz i cel mai celebru a fost al popula{iei Hums, din muntii Madagascarului. In mijlocul insulei, iiIi | umiantul este mai ridicat, se afla un popor de pitici albi. ii.mu,i acestora era estimata la trei picioare i jumatate I **i ( i i i pcste un metru). Se tia aproape totul cu privire la < i | i .irea i la obiceiurile lor. Aceti omule(i au drept trasai liiiii lireasca i deosebita, preciza Buffon, pielea alba sau I pn(in mai deschisa decat a tuturor negrilor cunoscufi; au iili'K' loarte lungi, astfel incat mana ajunge deasupra Mimichiului, fara ca trupul sa se indoaie; iar la femei, sexul M impe ajunge sa fie acoperit de sani. Inteligenfi, activi i i/lxinici; datorita, intre altele, terenului accidentat, izbullnirt sa-i pastreze libertatea. K luand aceste zvonuri, transmise din auzite, Buffon crei tlt'ii m ac(ioneaza ca orice savant responsabil, chemat nu doar nil ii ic faptele, ci mai ales sa le analizeze. Ratiunea ii sugera datura acestor personaje era oarecum supraestimata ori l" imiata.Arezolvatproblemainal|andu-ipeQuimospana p.ilm picioare i scurtandu-i pe patagonezi pana la apopt picioare. Omul diferit era salvat, prestigiul Ra^iunii, nsemenea.
1

/V

cand filozofii ii curtau pe oameniipadurilor

In ( '(ilatoriile lui Gulliver, publicate in 1726 de Jonathan "ill (1667-1745), gasim, alaturi de pitici, uriai i cai Idigenti, descrierea memorabila a unei specii cu totul ciuiluii' do fiare salbatice:

102

Intre inger f i fiara

Aveau capul i picptul acoperit cu par des, cret la undo i lins la altele; aveau barbi ca nite tapi si cate o uvi$ (It par de-a lungul spinarii si picioarelor din fata; restul corpii lui era gol, astfel ca le-am putut vedea pielea, cafenie ca bivolilor. Nu aveau coada, nici par pe crupa, in afara de anU \ si banuiesc ca natura i-a inzestrat cu par in locul acela, ca s;11 apere cand stateau jos, caci le placea sa stea jos, de aseme nea culcati sau aezati pe picioarele dinapoi. Se catarau m copaci inalti cu agilitatea veveritelor, deoarece atat picioarelfl din fata, cat si cele din spate erau inzestrate cu gheare ascuj |ite i incovoiate. Din cand in cand sareau si topaiau de co lo-colo cu o sprinteneala de necrezut. Femelele erau mai mii t decat barbatii; aveau capul acoperit cu par lung si lins, fain insa le era curata, i in afara de anus si pudenda, tot restill corpului era acoperit doar cu un fel de puf. Mamelele le atamau intre picioarele din fata i cand mergeau, putin lipsctl uneori sa n-atinga pamantul. Parul ambelor sexe era de mni multe culori: cafeniu, rosu, negru si galben. In general pot spu ne ca in nici una din calatoriile mele nu-mi fiisese dat sa vrtil dihanii atat de hidoase, fata de care sa nutresc atata scarba."*j Creatura, numita yahoo, i-a rezervat lui Gulliver o surpi i za cu totul dezagreabila: Nu pot zugravi scarba i uimiirn ce m-au cuprins cand am bagat de seama ca acest animal hidos avea o infatiare intru totul asemenea oamenilor. j In lumea filozofilor, animalul lui Swift n-a fost un ca/ izolat, ci a ilustrat un fenomen mai general, i anume as censiunea, in forta, a omului salbatic, adevarat cap de all? in secolul al XVIII-lea printre oamenii diferiti. Omul salbatic venea direct din padurea medievala. Asemc nea celorlalte specii retinute de Ratiune, a avut parte de un
* Jonathan Swift, Calatoriile lui Gulliver, traducere de Leon Levi|chl, Minerva, Bucure^ti, 1971, pp. 270-271.

Degenerat ori perfectionat?

103

liMiiiment chemat sa preschimbe un personaj popular pitoh i intr-unul cu demnitate tiintifica i filozofica. ( i-rerea era atat de mare, meat, pentru proiectul LumiH'l"i nu ajungea un singur om salbatic, aa ca s-a recurs la tliiiin specii distincte. I'i ima a fost cea a omului salbaticit", acel Homoferus din In til'icarea lui Linne, care il socotea mut, paros si mergand in pnlru labe. Vreo zece exemple au fost de-ajuns pentru n <inl>ili existenta unui neam de oameni aparte. I'i unui inscris pe lista a fost un patruped prins in 1531 pe Ui Mm episcopiei de Salzburg. Creatura, imblanzita, a ajuns > i iul ift mearga pe doua picioare i chiar sa vorbeasca. Inainte de h pall ia lui Mozart, Salzburgul a avut cinstea de a fi locul iImli.isiina al omului salbatic, a carui statuie se inalta intr-una illn piotele oraului. In secolul al XVII-lea, aceeagi specie a fost reprezentata ili1lean din Liege, un copil care a fost gasit gol i cu par pe pmape tot trupul, apoi de un adolescent irlandez care traia h iiiiiri de o turma de oi pe jumatate salbatice i behaia intocI liiiii i'll cle si, in sfarit, de un tanar lituanian care copilarise | intre ur$i. M 1 iiamplarile de acest fel s-au inmultit in secolul al XVIII-lea, I" masura creterii cererii tiintifice i filozofice. Peter pniiiia in patru labe padurile din jurul Hanovrei si nu cunos(fn nici un cuvant. A avut norocul sa fie dus inaintea regelui Angliei George I si, cand a crescut, a izbutit sa rosteasca doua fttunc: al sau i al suveranului... Franta a imbogatit colectia .....Icli^a semnalata in 1731, Marie-Angelique, dar, mai ales, i linn alt copil, Victor, care avea sa cunoasca celebritatea in pi mm ani ai secolului al XlX-lea. Capturat in 1800 in deparIniiK-ntul Aveyron, a fost tratat dupa cele mai bune metode (H'llngogice ale Luminilor. Educatia lui (din care s-a inspirat 1 iinvois Truffaut cand a realizat filmul L Enfant sauvage i ii/hIuI salbatic, 1969) s-a soldat cu un succes relativ.
11 1 1

104

Intre inger si fiara

Potrivit lui Blumenbach, toti acetia erau nite degenerajl i ni$te idioti. Numai ca filozofii i savanfii nu aveau no voie de cretini, ci de Oameni diferi^i. A$a ca foloseau tonic mijloacele pentru a cladi teorii globale si coerente. Bietii crotini au devenit astfel oameni salbatici ori salbaticiti, ocupaml un loc bine definit in jocul conditiei umane. Gandirea evolutionista incepea sa dea roade. De$i Lamarok si Darwin erau inca departe, teoriile lor aveau sa incolteasefl pe un teren pregatit. Fara a fi evolutionist, sistemul lui Linne cu inlantuirea treptata a fiintelor, ducea la cvolutie. Deocam data, granitele dintre specii pareau oarecum stabile, doM uneori erau depasite, dar din ce in ce mai multe argumen te sustineau variabilitatea intre limitele fiecarei specii, in clusiv cea umana. Aceasta era determinate de conditio d| mediu, iar in cazul omului, i de contextul social, de edn catie i acultura|ie. O parte fiindamentala a programului Luminilor se invai leu in jurul omului salbatic. Mai intai, cine era el: prototipul oimi lui sau un om degradat? Unii credeau ca omenirea se dezvoU tase pomind de la o conditie aproape animalica, ce cuprindi ii printre altele mersul in patru labe. In schimb, altii nu adml teau nici o paralela intre salbaticit si primitiv. Pentru Jean-.lm ques Rousseau (Discurs asupra originii inegalitatii dintre m , imeni - Discours sur I origine de I inegaliteparmi les honwn 1775), primitivul era alcatuit dintotdeauna aa cum il vad oil astazi, mergand in doua picioare, slujindu-se de maini inltK mai cum facem noi, indreptandu-i privirile asupra intregii un turi i masurand din ochi intinderea cerului\ scurt, o ltiu|| Pe bine adaptata, chiar mai bine decat omul zilelor noastre, ottfl nu cunogteanenorocirile supreme, adica boala in domeniul Inn logic i inegalitatea in domeniul social. In ambele cazuri, problemele esenfiale erau insa aceleii(i evolutia sau, dimpotriva, degenerescenta, inclusiv recuperd rea fiintei degenerate, puneau in mi scare mecanismele hinltl

Degenerat ori perfecfionat?

105

| r pi in intermediul sociabilitatii si al educatiei. Omul poate i< ili i mica i progresa nu doar la nivelul individului, ci i al l| i ici in general. ti Kubinson Crusoe era o dovada a capacitatii omului de a re- in chiar i singur, departe de ceilalti. Totui, in Recherches i phllnsophiques sur lesAmericains {Cercetarifilozofice cu prinr In iunericani), Cornelius de Pauw sustineacontrariul: cel H marc metafizician, cel mai mare filozof, parasit vreme de im #i" ani in insula Fernandez, s-ar intoarce indobitocit, mut, iinl" cil... Sa fie reciproca valabila? Daca un filozof putea (A i mln in salbaticie, putea fi ridicat omul salbatic la filozoii' ' I nrS a merge atat de departe, experienta medicului Jean llttid i'ii copilul Victor parea sa dovedeasca binefacerile edu i. Rczultatul, dei modest, oglindea un progres incontes(it > lii(a de punctul de pomire; la inceput, dupa spusele doci!'il (tmiliii, micutul salbatic se afla pe ultima treapta nu numai a i h i sale, ci i a animalelor; .. .intr-un fel, nu se deosebea pl,mte decat prin insusirea de a se misca ori de a striga. S i liici dintr-un soi de animal ori de planta o fiinta umana ftii mi lucru de-a dreptul extraordinar. Era garantia faptului t ii ii " K'latea si pedagogia au capacitatea de a 1transforma pe ii dovada fiind omul salbatic. in 1 758, Linne includea in clasificarea sa un al doilea om Ihul ii', sub numele de Homo nocturnus sau Homo sylvestris. Hi'sica incepuse ceva mai inainte, odata cu cercetarile meultii si anatomistului englez Edward Tyson (1651-1708). . i ,i a fost in masura sa practice disectia pe un cimpani ii mai foarte putin cunoscut in Europa. A crezut insa #nli' vorba de un urangutan, i, ca sa incurce $i mai mult ili', I-a numit pigmeu, situandu-1 intr-o pozitie iniicdiara, intre om i maimuta (in lucrarea Orang-outang, Homo Sylvestris, or the Anatomy of a Pigmie - Uranmiil sau Homo Sylvestris sau anatomia unui pigmeu, '<( Iigmeul nostru - afirma Tyson - nu este om, dar

11

1 1 11

106

Intre inger fifia r a

nici cu totul maimuta, ci un soi de animal intermediar." Iniit ajadar, un suborn ori o supermaimuta, reprezentand vcny* care lega i mai ales despartea fiinta umana de familia mm mutelor. Cimpanzeu, urangutan, om al padurilor, pigmou ce mai cocteil, ce amestec naucitor! O specie care, cu un strop de imaginable, avea toate sansele sa se raspandeasol peste tot in (inuturile salbatice din lume. Intr-adevar, a$a s-a intamplat. in cel de-al doilea volimi, aparut in 1751, Enciclopedia facea o descriere compleln n omului salbatic din Borneo. Dupa cat se spune, prezinirt statura unui om foarte inalt, capul rotund, ca al nostru, dual gura $i barbia sunt putin altfel, nu are nas aproape dcloi, iar trupul ii este acoperit de un par destul de lung. Aceutl animale alearga mai iute decat cerbii; rup din padure crerigl de copaci cu care ii lovesc pe trecatori, iar apoi le sug sun gele. Se adauga totui ca aceste fiare, care par la primn vedere atat de asemanatoare cu omul, dar care se deoselx* t| de acesta in toate privintele la o cercetare mai amanuntim, ar putea fi la urma-urmei doar nite maimute. Aceasta varietate de oameni salbatici era in mod evident mai aproape de maimute decat prima, cea a oamenilor sul batici^i. Deosebirea se afla in blana i, eventual, in apcn dicele caudal. Puteau fi socoti^i la fel de bine oameni s,m maimute, fiindca rolul lor era tocmai asigurarea trecerii din tre cele doua specii. Dublul proiect al Luminilor este astl'ol pe deplin lamurit. Omul salbaticit intruchipa virtutile edit catiei, asociate cu principiul evolutionist. Omul paduriloi" justifica, in principal, progresul biologic care ducea dc Ili animal la om. in ce- privete, programul pedagogic era so* 1 cundar, dei unii optimijti nu 1- exclus a priori. Chiar dupil au 1800, acetia au continuat sa- sustina. Printre ei se numn 1 ra Bory de Saint-Vincent (1780-1846), care presupunea o fl urangutanul educat cum se cuvine ar avea sanse sa se rich ce deasupra hotentotului. Sa fi fost un compliment la adro !

Degenerat ori perfecfionat?

107

P m.injiitanului ori o parere nu prea buna despre hotentot? i Mi'ilmil si naturalistul olandez Petrus Camper (1722-1789) a (in..iii entuziasmul cu un argument temeinic: urangutanul Mi" in stare sa vorbeasca, nu numai pentru ca era incult, .... I> imul rand din pricina conformatiei anatomice. Iata-1, i m - n unpins spre categoria maimutelor obinuite $i exclus I H |iii)icctul pedagogic, rezervat varului sau mai evoluat. |h A H I, cele doua specii de oameni salbatici asigurau impreui I ni/de unui evolutionism global, biologic i totodata cultural. Siilluitici sau... mai putin salbatici, oamenii cu coada erau .i | i( de bine reprezcntati. lata doua exemple preluate din ! > hi naturala a lui Buffon. in insula Mindoro, din apro| m dc Manila, exista o rasa de oameni numiti manghieni, tl |iin .m cu totii o coada lunga de patru-cinci degete; apoi, i In m mca i mai remarcabil, unii dintre ace$ti oameni cu coa. i .i linhra^i^asera religia catolica. Al doilea caz: in Formosa | H '.c vazut un om care avea o coada lunga de mai mult iih tli un picior, acoperita cu par rosu si foarte asemanatoare cu K i do bou. Omul cu coada incredinta ca acest cusur, daca eiii M otit asa, era pricinuit de clima i ca toti locuitorii din H llti ii .i dc miazazi a insulei aveau coada ca i el; sa mai adauttiiii ca liuffon nu dadea crezare acestui zvon. umcnii cu coada pareau destul de numerogi, dar ii as. hi H I.mu cu grija podoaba. Se afla o mulfime de asemenea H ni in Etiopia; se mai gasesc apoi in Indii, in Egipt i in iniii Anglia, mai cu seama in Sco|ia; ?i traiesc chiar i in Franta. Ai' rtluiau o specie aparte, ca i maimutele cu coada fa^a de f< Ii- fara coada; dar se impreunau cu fiinte omenegti obimule si puteau sa aiba copii fara coada. Consideratiile de mai in an lost facute de Benoit de Maillet (1656-1738), autor al lihli iiiului lui Telliamed (Le Systeme de Telliamed), publicat in 1 748, care, in afara de identificarea indivizilor mentionati in.n m is , a avut meritul fundamentarii tiintifice a existenfei pinrnilor salbatici ai marii. Argumentatia este dintre cele mai
1.1 11

108

Intre inger fifia r a

atragatoare: totul s-a nascut din apa, element care accju. rea, la inceput, tot Pamantul. Originea oamenilor este $ M 1 acvatica. De altfel, unele neamuri omeneti traiesc, ca oli nioara, in spatiul marin. Aa se explica intalnirile - dilm imaginare - cu tritonii, sirenele i alte fapturi omeneli ml# din adancuri. Ace?tia arata ca i noi, nici macar nu au coiulfl Fiecare neam omenesc de pe pamant pare a avea un core** pondent - stramoii - in mediul acvatic. Explorarea m8l ilof necunoscute nu va fi lipsita de surprize. In Filozofia naturii (Philosophie de la nature), volumnl patru (1777), Delisle de Sales (1743-1816) consacra un cd pitol intreg omului marii, incredintat fiind ca acesta exislii Autorul socotea ca omul se poate adapta mediului marin, devenind amfibiu. Ce dovada mai buna decat tanarul spit niol inecat in 1674 i gasit viu i nevatamat dupa cinci nnln Nu i-a mai recunoscut familia i a disparut pentru totilott* una sub ape. Povestea oamenilor marii este foarte edificatoare penlru metoda Luminilor. Scriitorii care au incercat sajustifice accn*. ta varietate biologica n-au facut decat sa recupereze i sa re * faca intamplarile care circulau inainte de epoca Ra^iunii. An demonstrat ca se poate construi oricand o teorie tiintificrt" coerenta in jurul oricarei date reale ori imaginare. Chiar fara sa coboare in adancul apelor, filozofii ii puneuil o multime de sperante in explorari. Mai ales Pacificul i n puzderia lui de insule, care insemnau tot atatea lumi post* bile - se arata a fi un taram al fagaduin^ei. Pe insulele accs* tei mari - scria Maupertuis - ne asigura calatorii ca nu vazut oameni salbatici, oameni paroi, cu coada, un soi dc neam aflat undeva intre noi i maimute. Filozoful a sp u s in aceasta privinta ceva memorabil: Mi-ar placea mult mai mult sa petrec o ora vorbind cu ei, decat cu cea mai ascu tita minte din Europa.

Degenerat ori perfecfionat?

109

A in mat reactia indignata a celei mai ascutite minti din adica Voltaire: Maupertuis a innebunit de-a bi ll Si prea bine ca a fost pus in lanturi la Montpellier, i until din accesele sale, in urma cu vreo douazeci de ani. .i. ,i boala s-a intors. t ,i ..I I combata pe Omul diferit al lui Maupertuis i alte .ilc acestui nebun de legat, Voltaire a publicat in 1753 In ,m iIhi doctorului Akakia (La Diatribe du docteur Akai I acand aluzie i el la povestea patagonezilor, ii ba lm dc academicianul berlinez care propusese disectia i iok*rele unor uriai de douasprezece picioare $i ale unor un in paroi, cu coada, pentru a cerceta natura i mintea IMtit'iiiMsca... Ni se pare ca dorete sa calatoreasca in tinuH ni. .uistrale, desi, daca ii citim cartea, suntem ispititi sa ||i ili m ca tocmai s-a intors de acolo... i 'pit il rece si critic, Voltaire se pronunta hotarat impotriva ili lit iiltii biologic. Singura existenta posibila pe care o admilt .i i ut cca a... satirilor, nascuti din iubiri impotriva firii! \i .ir liinte hibride au avut cinstea de a figura in primele i m ale Eseului asupra moravurilor si spiritului nafiunii u 1 \ sur les mceurs et I esprit des nations). sai
.1 1(1 ' 1111 1

Iiihiri perverse si consecinte biologice


I >c/acordul era legat pana la urma de infati^area fiinteililrrite, i nu de existenta acestora. Se cadea sa crezi in limolele biologice, din momentul in care cele religioase i i ia respinse. Minunile tiintei se puteau dezvolta in voie ii-rcnul ramas liber. Im uiciarea intre specii diferite se afla la loc de cinste lulu- jocurile tiintifice ale vremii. Preistoria evolufionisnliii Irece si prin asemenea fantezii. Reaumur i$i propunea liu i ucieze gaina cu iepurele, in vreme ce Locke jura ca K/nsr o corcitura nascuta din pisica i sobolan.

110

Intre inger fifla ra

Nimic nu-1 impiedica pe om sa ia parte la acest soi de nil preunari perverse. $i atunci, de ce nu i satiri? O edi\ > ic n mentata din Pliniu (Istoria naturala, volumul III, 1771), lit care erau desfiintati punct cu punct montrii traditional I til Antichitatii, se arata mai prudenta i destul de echivoca lit privinta fiintelor jumatate om-jumatate animal: Cei mai n l| m| dintre antici i-au socotit pe satiri un fel de montri, nasin(| din impreunarea barbatilor cu caprele ori a tapilor cu femoilu Chiar daca am accepta existenta sporadica a unor asemciiM montri, raspandirea acestei specii ar fi de neinchiptiltf deoarece corciturile (din nici una din clasele de animalc) nil zamislesc. Existenta satirilor este, asadar, pe drept cuvrtiil nespus de ciudata... Frumoasa mostra de spirit critic. Neacceptand specia, an torul se arata mai ingaduitor cu nasterea satirilor individualr (fara urmai). Un barbat i o capra puteau, asadar, zamisllj dar nu aveau parte de bucuria de a avea nepoti! Nu la fel se petreceau lucrurile cu raporturile dintre um i maimu^a, doua specii mult mai apropiate decat omul ! > tapul; Locke i Voltaire nu vedeau nimic rau in asta, mai ale* cand era vorba de idile intre maimutoi i negrese. Discipolnl lui Linne, Johann Fabricius, mergea pana la a afirma ca ra stt negrilor era rodul unei incruciari dintre albi i maimute; In cul negrului, intre om i maimu^a, era astfel pe deplin jusit ficat. Pomind de la aceste ipoteze, Restif de la Bretonin (1734-1806)apublicatin 1781 o impresionanta saga biolo gica in patru volume, cu titlul Descoperirea australa de ctl tre omul zburator. Omul zburator este in realitate un euro pean care folosete aripi artificiale, dar fiintele pe care l< intalnete in insulele australe apartin intr-adevar allot specii. Potrivit metodei traditionale, fiecare insula reprezin ta o lume. Se afla aici salbatici i uriai, dar mai cu seamil hibrizi pe jumatate oameni, pe jumatate animale. Lista este

Degenerat ori perfecfionat?

111

tlr lunga: oameni-maimute, oameni-ursi. oameni-porci, ( hi, in lauri, oameni-berbeci, oameni-castori, oameni-tapi, . ;tn in cai, oameni-magari, oameni-broate, oameni-$erpi, tw in ulefanti, oameni-pasari... Fiecare animal vine cu proin, In i unlributie, nu doar de ordin fizic, ci i moral. Astfel, .... in maimuta sunt rautacioi, pe cand oamenii-berbeci l*ii i inlr-o deplina fratie... I Npmatul tiintific al lucrarii nu este mai putin impresioM ( cl de-al patrulea volum propune o Disertafie asupra iii P<ui nilor-brute, axata pe ideea ca amestecurile biologice Kim m ordinea firii. Se folose?te aici sistemul lui Telliamed. |h vicme ce toate animalele au inceput prin a fi amfibii, ptmir de a trai pe uscat", oamenii ie^ind i ei din apa, exisNm,i uamenilor-broate pare a fi foarte probabila. Omul cu *| "I i din Borneo, ca sa nu mai vorbim de englezii i francen i ne iiji ascund in chip ipocrit aceasta prelungire a proMii i persoane, dovede?te prezenta unei naturi intermediare Inin Uinta omeneasca i animal. i ce sa mai spui despre Iiii lura interna a porcului, care este la fel ca aceea a omuIhi ' I)aca ne gandim bine, adevaratul miracol nu ar fi exish n ci inexistenta speciilor intermediare! inainte de a 1pro*ii| . ilm i pe om, natura a incercat numeroase variante, care s-au l'ii iii ai din fericire in indepartatul arhipelag de la Antipozi.

Ih zmembrarea speciei
<)menirile diferite o duceau cat se poate de bine in epol ii I uminilor, cu pozifii pierdute, fire^te, dar i cu pozitii l i imte i chiar intarite sau extinse. Elementul cu adevap ri nou, cu cele mai multe consecinte, a fost dezmembrarea | i i iei umane normale. Datorita salbaticilor americani fi. mai ales, negrilor africani, revolutia era deja in plina I' 'l.isurare: a fost totui nevoie de spiritul de sistematirc al seeolului al XVIII-lea ?i de stabilirea unei ierarhii

112

intre inger fifia r a

riguroase a fiintelor pentru a imparti in mod radical spoofl umana in mai multe ramuri distincte. Sa-i dam dar cuvantul lui Linne, autor al unei scurtc, iM cuprinzatoare descried a raselor umane: Europeanui. Este alb, sangvin, musculos. Par blond, lim y i des; oehi albastri. Nestatomic, ingenios, inventiv. Se imblml cu haine stranse pe trup. Asculta de legi. Asiaticul: Are pielea galbuie, este melancolic, cu fihtf tare. Par negru, ochi inchisi la culoare. Este sever, fashion, zgarcit. Poarta vesminte largi. Asculta de opinia public.> Americanul: Are pielea smeada, este coleric, merge divpl Par negru, drept, cu firul gros, narile largi; obrazul apmup# lipsit de barba. Este incapatanat, multumit de soarta sa, iuhl tor de libertate. Se vopseste cu dungi roii, impletite in ll < i chip. Asculta de obiceiuri. Africanul: Este negru, flegmatic, cu fibra moalc. I'm foarte negru i cret; pielea catifelata; nasul turtit; bu/d# groase; pieptul lasat la femeile care alapteaza. Este viclninj lene, neglijent. Ii unge trupul cu ulei ori grasime. AsculU de vointa arbitrara a stapanilor. Ne aflam in fa^aunei capodopere a Luminilor. lata lumiHl structurata, ba mai mult, reinventata de Ratiune! Coerimu este totala: totul se calauzete dupa un principiu unificaini Patru continente cunoscute, Linne lasand in seama lui Rcsllfl de la Bretonne continentul austral, patru culori de piele, pnlni temperamente, patru feluri de viata, patru moduri de u n i imbraca sau de a nu se imbraca. Cine sa se mai gandeasi A i la nuante? Ca un bun suedez, Linne hotarate ca europcnll trebuie sa aiba ochi alba?tri. Ca locuiete in China, in I i i i I i n ori in Turcia, asiaticul are pielea galbena i gata. Hainol# sunt si ele pe potriva datelor biologice: cine si-ar putea in chipui un negru imbracat ori un european in pielea goaln? Ceea ce impresioneaza mai ales este ierarhia. imbracaniin tea se impune ca semn de superioritate. La fel si buna guvor*

Degenerat ori perfecfionat?

113

H omul fiind un animal politic. In acest punct hotarator, I ... pciinul, care asculta de legi, se afla deasupra asiaticu|4* i ure asculta de opinia publica i care il depaete la * fliuliil sau pe american, care asculta de obiceiuri", in vreme * iilncanul, care asculta de voinja arbitrara a stapanilor, ifi mi lit sa traiasca in sclavie. Nici o separate intre carac> IInIu ile biologice i condifiile socio-culturale, care par a |!" .i ele de specificul intrinsec al rasei. ; * i lotu$i, separatia radicala a raselor era opera unui adept , hm mogenismului, teorie potrivit careia toti oamenii se traii nu tlintr-un tip originar unic. Cei mai mulfi dintre biologii linptilui, $i cei mai eelebri dintre ei, precum Linne, Buffon l| llliimenbach, acceptau aceasta axioma, care corespundea | Intel pretarii teologice tradiflonale. Diferenfierea raselor | | i tea nici o problema i se explica prin degenerarea tipum liti normal, ilustrat, firete, de omul alb. In lucrarea Despre mfah11 'a genului uman fi varietafile acestuia, 1775 i 1794, < I 1 Blumenbach analiza cauzele procesului, care erau, dupa nirira lui, clima, hrana i modul de via^a. Buffon ii impar)(' i i parerea: albul pare a fi culoarea primitiva a naturii, ii i tie clima, hrana i obiceiurile o strica i o schimba. lima venea, firete, pe primul loc. Parea limpede ca negrii in imill tnchis din pricina soarelui de pe continentul african. N putea chiar avansa ipoteza ca, adui in Europa, s-ar fi i tli'ii ireptat, de la o generatie la alta. Deocamdata se impulii it insa eonstatarea ca ceilalti erau nigte albi degenerati, ne|ili Iunci, bineinfeles, cei mai degenerati dintre toti. I'oligenismul propunea o alta solutie. Adeptii acestei I* "i ii alirmau separata absoluta, inca de la inceput, a ra il lm umane, devenite astfel specii diferite. Se revenea la iHuenirea scindata din Antichitate, inclusiv la miturile straV <In ale creaturilor pe jumatate oameni, pe jumatate * .....title. Monogenitii i poligeni?tii nu faceau pana la urma tli i m sa adapteze cerinjelor jtiintifice interpretarile traditio nal .tie conditiei umane.

114

Intre inger si /iara

Desi minoritar, poligenismul si-a asigurat un reprezenlani de elita. Cel mai ascutit spirit al secolului s-a pus in slujlm lui, cu perseverenta i vehementa. Fiindca Biblia se intemclf tocmai pe conceptul de unica filiatie umana, Voltaire cro dea ca acfioneaza in direcfia ratiunii i a spiritului tiin(ilir, sustinand tocmai contrariul. Potrivit lui, exista in fiecarfl specie de oameni, ca i in plante, un principiu care ii tiro sebete de ceilalti. Diferentele sunt uriae, innascute, no* fiind legate nici de clima, nici de alte influente. Albii, negi , rosii, laponii, samoiezii si albinoii nu s-au nascut, fire?te, pe aceiasi sol. Diferenta dintre toate aceste specii este la fel do mare ca aceea dintre cai i camile. Fiecare rasa era rezultaml unei creatii absolut independente. In Dictionaml filozofic (ai ticolul Om), Voltaire ii imagina chiar o paralela vegetala'; Nu ne putem indoi de faptul ca alcatuirea pe dinauntru a uruii negru este diferita de a unui alb... Toti sunt oameni, dar lol aya cum bradul, stejarul, parul sunt copaci: parul nu se trai'O din brad, iar bradul nu se trage din stejar... Pomirile, firea on menilor sunt la fel de deosebite ca i clima, ca si guvemarile " in realitate, dincolo de originea comuna sau nu, difercn tele dintre rase se accentuau mereu, oglindind atractia exn citata de alteritatea radicala intr-o Europa din ce in ce mai dominatoare. Admirati de unii fdozofi pentru sistemul into lept de guvemare, chinezii se tineau inca bine pe pozi(io, Negrii, in schimb, erau in cadere libera. Nimeni nu se mni indoia de natura lor aproape animalica.
11

Negrul: intre om si maimuta


Curios neam, negrii astia! Mai evoluati, pare-se, decat uran gutanii, dar inca foarte departe de tipul uman normal. I )e cateva secole, cusururile lor se inmulteau fara incetare. Daca, in cazul salbaticului american, defectele i calitatile se in scriau pe doua coloane aproape egale, negrul avea dreplnl

Degenerat ori perfecfionat?

115

Mii nigura coloana. Eragol, brutal, crud si leneg; nu avea nici m .rntiment religios; in schimb, ii placeau din cale-afara i Piiltira !> sexul. Mai ales negresele se remarcau prin dorintei l( lm neostoite, care reprezentau un adevarat izvor de fan| M crotice, dar i un motiv de dispret. Buffon tia multe # iiic in h casta privinta, mai ales despre obiceiurile senegalezelor. i m iiiii indeobte bine facute, foarte vesele, foarte vioaie i !. li..... wbarete: le plac toti barbatii, dar mai ales albii, i umbla 1 Im ci atat pentru a-i potoli poftele, cat i pentru a capam Ih \ dar. Barbatii lor nu le impiedica sa alerge dupa stra reun in! - se arata geloi doar atunci cand femeile au de-a face cu .i liiiiiu ni din neamul lor...; adesea le ofera strainilor nevesteI. Icicle ori surorile i se supara cand sunt refiizati. Aceiasi ni me i se intalnete in Madagascar, unde atat femeile, cat ,i luibatii sunt din cale-afara de desfranati, iar cele care se l,ni luturor nu sunt dispretuite. Negresele ii incep via|a pmiala foarte devreme: arareori gaseti in randurile aceslul popor vreo fata care sa-si aduca aminte cand anume i-a |H< i tint fecioria. () natie fara fecioare: ce semn de inferioritate! Se astepta in .i .ngumentul tiintific pentru aceasta mediocritate biolo(n. ,i. iar Ratiunea 1 a gasit in cele din urma. A luat astfel m icre o noua tiinta: craniologia. Cum inteligenta se afla In creier, iar creierul in cutia craniana, studiul craniilor i . In .ilicarea acestora pareau sa reprezinte metoda ideala. i'i ii us Camper a inventat conceptul de unghi facial, cu aju.... I caruia se putea masura cu mare precizie gradul de inteli)n'M al subiectului i care rezulta din intersectarea a doua (a linn craniene, una care pomea de la baza nasului i mergea |ii!iiu la deschiderea urechii, alta tangenta cu fruntea i cu jiincminenta maxilarului. I uropeanul avea de ce sa fie mandru de craniul sau, al caiin unghi oscila in jurul a 80, ajungand chiar pana la 90. i i mail tatarul, cu 75, americanul cu 73,5, calmucul si, mai
1

116

Intre inger f i fiara

ales, negrul cu 70. Urangutanul prezenta un unghi facial dd 58, iar maimutele cu coada de 42. irul continua cu cm nele, crocodilul i becata! Concluzia sarea in ochi. Difereiw tele dintre rasele umane nu erau mai putin pronuntate decAl cele dintre speciile de animale. Distanta dintre negru i uran gutan era la fel cu cea dintre albi i negri, daca nu chiar mm mica, daca se tine seama de albii foarte evoluati, cu 90. I n ropeanul, fiinta implinita, se afla pe treapta de sus, fara concn renta, in vreme ce negrul, sclavul lui, era jos de tot, undevii intre umanitate i animalitate, poate mai aproape de cea de ii doua conditie. Asta se tia mai de mult, dar iata ca era cliim demonstrat. O demonstrate geometrica $i matematiea fflm cusur. Europeanul gasea o justificare tiintifica pentru niisiunea sa de cuceritor si stapan al planetei. Catre sfaritul secolului al XVIII-lea, Edward Long a trim din aceste cercetari o concluzie logica si a propus o clasili care reunind trei specii distincte: europeni i inruditi, negri i urangutani. Aflati la mijloc, negrii erau socotiti ca fiiiiil in stare sa procreeze cu ceilalti, numai ca hibrizii erau sic rili. Categoria biologica a mulatrilor era respinsa ca nefiiml viabila, ca i aceea a oamenilor-maimuta, ceea ce reprezenlit o separatie clara, in favoarea maimutelor i poate chiai ii negrilor, dar in mod sigur in folosul albilor. Pana i monogenistul Linne incepea sa aiba indoieli, spre sfaritul carierei, in legatura cu unitatea speciei. Indoiala ci.i evident alimentata de negri i, mai ales, de hotentoti, ceil mai umila dintre varietatile rasei. Comparandu-i pe acest m din urma cu europenii, savantul suedez afirma ca este givu de crezut ca au aceeasi origine. Erau atat de eiudati negrii, atat de putin umani, incat lumen era ispitita sa-i socoteasea o specie nu numai diferita, ci si mai ginala, restransa ca numar si foarte clar circumscrisa dm punct de vedere geografic. Asa a crezut James Brine (1730-1794), calator in Etiopia i autoritate recunoscuta m

Degenerat ori perfecfionat?

117

|iiti!ilcmele africane, care asigura ca locuitorii Africii, chiar lm preajma Ecuatorului, apartineau unei alte rase decat neinii Iunctul lui de vedere a fost preluat de Buffon: CenH Africii este in intregime un tinut temperat i destul de ill (ilmns, foarte inalt i locuit aproape pretutindeni de oameni - ori cu pielea smeada, dar nu negri... Specia negrilor este tll'i ... Ii mai pufin numeroasa: dupa parerea mea, nu repre. m .i nici a suta parte din omenire, de vreme ce acum am hIIhI ca locuitorii din centrul Africii sunt albi. Sc putea spera ca anumite civilizatii albe evoluate, fara M i it legatura cuprimitivii negri ce locuiau de-a lungul coasii |fi"i n ateptau pe europeni. Atitudinea era de altfel des'"i ili* logica: in regiunile mai inalte, deci mai putin toride, m 1nu avea cum sa se innegreasca. Doar ca mai era de in i'plnl, pentru ca europenii nu indrazneau sa se indepar de eoaste. Mitul unui continent plin de primejdii, lo/i< t mi de un neam salbatic, mai aproape de animale decat de ptiiicni, ?i chiar simbolul negrului opus albului au intarziat iiii 1 explorarea. Asaltul a avut loc foarte tarziu, in cea de-a 1 i ii.i jumatate a secolului al XlX-lea. Cel mai apropiat con1a fostultimul explorat. De aceasta data, imaginarul m ii slimulat descoperirea, ca in cazul aventurii australe u nil .i explorarii Pacificului, ci, dimpotriva, a impiedicat-o V inc de cateva secole. H
11 1 1 11111 11

<>i'orgiana si baskirul
Secolul al XVIII-lea a fost nu doar al Ratiunii, ci i al Fruinii .e(ii. Ratiunea i Frumusetea, inseparabile, au devenit pii"nn unei lumi coerente i armonioase. Ne aflam din nou in lii(ii unui arhetip. Am vazut mai inainte ca vechii greci (imieau la loc de cinste armonia fizica i potrivirile dinii. imp i spirit. Ca in cazul atator prejudecati, secolul M Wlll-lea nu a facut decat sa a^eze vechile precepte l

118

Intre tnger f i fiara

in formule carteziene. Pe o baza straveche s-a cladit asti r I n Stiinta noua: fiziognomonia. Creatorul sau este Johann kni par Lavater (1741-1801), teolog i seriitor elvefian, aulof al Artei cunoaqterii omului cu ajutorul fizionomiei (pulill cata intre 1775 i 1778). Luerarea se sprijina pe cateva axin me: frumusetea i uratenia ehipului sunt strans legate de ill* catuirea morala a omului: astfel, cu cat acesta este mai bun, cu atat este mai frumos; cu cat are o fire mai rea este nm l urat... Exista o armonie deplina intre statura omului i fiion acestuia. Cu cat statura i mfatigarea vor fi mai desavarsiir cu atat intelepciunea i virtutea vor avea o inraurire mai pu temica, dominanta i pozitiva; in schimb, cu cat trupul csip mai departe de perfectiune, cu atat facultatile intelectualo il morale sunt mai slabe, subordonate i negative.4 Regulilo i 1 * aplicau atat indivizilor, cat i raselor i popoarelor. Epocii Luminilor nu-i placea monsjtrii. Chiar i atunci caml erau fabricati, dorinta de a-i infrumuseta, de a rani cat mni putin simtul estetic ramanea o preocupare constanta. S i in' < uitam la oamenii-animale ai lui Restif de la Bretonne, repiv zentati intr-un fel care izbutete sa le indulceasca trasalu rile, sa- apropie mai curand pe animal de om decat pe out 1 de animal. Uratenia inspira dezgust i teama. Omul fruniuN trebuia sa apartina unei alte specii decat omul urat... invfl tatul german Christoph Meiners o spunea fara ocoliuri, do osebind doar doua varietati umane, doua rase: cea Jrn moasa i cea uratal Cine era frumos i, in aceiasi timp, daruit de natura oil bunatate i inteligenta? Omul alb, fara indoiala, iar eaten data $i cei care nu erau tocmai albi, dar nici departe de aceashi culoare. Salbaticii americani, i in primul rand polinezienn, raspundeau canoanelor estetice. La rigoare, mai puteau li albiti. Paradisul polinezian - subiect asupra caruia vom ro veni - trebuia populat cu o rasa paradiziaca. Iat-o: N-am vazut nicicand oameni mai bine facuti i mai bine propor(m

Degenerat ori perfecfionat?

119

Nicaieri nu s-ar putea gasi modele mai frumoase pena|i ttn I lercule sau Marte (Bougainville). ,,Salbaticii din insu lt i l.iliiti) sunt cu totii albi. Nu credca se afla printre ei vreun m inn si, de altfel, nu par sa-i iubeasca prea mult pe negri [...]. * fiHiii'ilc yi fetele pot fi asemuite cu cele mai frumoase brun t uii)pene. > Modelul ramanea europeanul. Puteau exista oameni mai ft < s decat el, dar in acelai registru. Dar oare ce fel de >i winpean? Linne aprecia tipul scandinav, blond cu ochi al!* hi Altora leplaceau brunii i, mai ales, brunele. inainte ii n le descoperi pe polineziene, acetia au avut revelatia Hiniielor lor din Georgia. Mi till Irumusetii georgiene, extrem de raspandit in secolul l! Wlll-lea, se datora indeosebi calatorului francez Jean i liuidin (1643-1713), autor al Calatoriilor in Persia ?i alte fi> nu din Orient (1686 i edi^ii ulterioare). Cartea, foarte . iiii.i, a marcat in mai multe privinte dezbaterea $tiintifica i fllu/olica iluminista, oferind, de pilda, argumente in sprijinul ii "i lei lui Montesquieu cu privire la clima. Cei ce elogiau in h i ii vreme frumusetea stralucitoare a neamului georgian s-au i litiil(umit, fara indoiala, sa- citeasca pe Chardin i nu s-au 1 ili pliisat la fata locului. Francezul nu mai contenea cu laudelr ..Neamul georgienilor este cel mai frumos din Orient i a | ile spune chiar din lume. N-am zarit nici macar un chip urat, H n nu i de barbat, nici de femeie; am vazut insa fapturi cu chi|H ingereti. iii I In asemenea grad de frumusete ar fi trebuit sa oglindeasI'fi iiiiilte calita|i morale i intelectuale; din nefericire, arato1pi ipor nu prea avea parte de educatie. Georgienii sunt din lit e nespus de isteti. Ar putea ajunge oameni foarte invatati i I nu eputi, daca ar fi deprini cu tiintele i artele; inva^atura ili? eare au parte fiind insa deosebit de slaba, iar pildele rele, Hjimg sa fie ni^te neispraviti si desfranati.
11111 11

120

Intre inger fifia ra

Contrastul ajungea la apogeu in tinutul georgian al Mm greliei. Barbatii sunt voinici, iar femeile frumoase dm cale-afara, fiind insa cele mai rele de pe fata pamantulm, trufae, mandre, viclene, mineinoase, crude i neruinatc Nu se afla pe lume rautate de care sa nu se foloseasca spna avea iubiti, spre a-i pastra i spre a-i nimici. La randul lor, barbatii omoara, ucid i mint, laudandu-se cu astfel d < fapte. Concubinajul, adulterul, bigamia, incestul si alte asc* menea vicii tree in Mingrelia drept virtuti. Ii fura femeil. unii altora, si se casatoresc fara rusine cu propria matusii, nepoata sau sora a nevestei. Cine doreste sa aiba mai mulii' neveste deodata le ia in casatorie; multi barbati au cate Ircl Fiecare poate avea cate concubine doreste; i femeile, i bill ba|ii sunt foarte ingaduitori in aceasta privinta. Nu prea sliu ce inseamna gelozia. Atunci cand un barbat ii prinde no vasta cu iubitul asupra faptului, ii poate cere sa-i cumpm' un purcel si, de obicei, razbunarea se oprete aici. Purcclnl il mananca toti trei (Jean Chardin). Nepotrivirea dintre infati^area fiziea armonioasa $i obi* ceiurile proaste, departe de a oglindi o fatalitate biologu n , era in ton cu imprejurarile istorice si culturale. In cenlml programului iluminist se afla educatia. Lipsa unei bune po(M gogii avea efecte nefaste chiar i asupra celor mai inzesti n l | Pe de alta parte, libertatea sexuala a georgienilor nu avo| de ce sa scandalizeze latura libertina a epocii Luminilor. I i ti musefile brune i iubirile uoare ale Georgiei pregateau spi ritele pentru apropiata escala tahitiana. Pe scurt, cu toate defectele, superioritatea biologica on dincolo de orice indoiala. In clasificarea lui Blumenbat Ii, rasa alba era denumita caucaziana. Am dat acestui nemfl numele muntelui Caucaz - explica savantul - pentru cu, in vecinatatea sa, se afla cea mai frumoasa dintre rasele omenojlif georgienii.. Sa fi constatat asta la fata locului? Nicidecnni

Degenerat ori perfecfionat?

121

t II iinrul este trimis la o nota unde gasete un citat, binein(t Irs din Chardin! \a au ajuns caucazienii sa reprezinte prototipul omenirii, s iiiibilil de Chardin si Blumenbach. Teoria stiintifiea se potrivt'ii si eu Biblia: area lui Noe se oprise pe muntele Ararat, 1 liotarul sudie al regiunii eaueaziene. Reeuperarea arheti| ilor de catre stiinta Luminilor merita pe drept admirata. iin I >aea polul frumusetii parea stabilit in Caucaz, cel al n.iii nici varia in functie de gust. Africa oferea, fara indoImm mimeroase posibilitati. Dar uitafi-va si la bakiri, un I, .... . traitor la sud de Ural: ce urati sunt! Pentru Lavater, rtiiiiuva era perfecta: georgiana cea frumoasa si bakirul cel tlm. I Ina din plansele din tratat le prezenta cititorilor cele il'M extreme ale omenirii: o femeie incantatoare, alaturi iu ili un monstru ce abia daca aducea cu o faptura omeneasca. I mmoasa i bestia! I in lion era indignat, mai ales, de infatisarea laponilor, care i i mai !ji afisau uratenia cu un dispret suveran fata de convelilt n(e! Se scalda in pielea goala i cu totii impreuna, fete ii lnie(i, mame i fii, frati ^i surori, i nu le pasa daca sunt V uii astfel. Apoi le ofera strainilor nevestele i fetele si ii iim oiesc o mare cinste daca acetia binevoiesc sa se culce i ii Ho". Lucrurile sunt insa de inteles: femeile fiind atat de mi A le, barbatii le dadeau altora fara vreo urma de parere de i ni1Iotrivit lui Buffon, exista si situatia inversa: In toate iiiiliile vecine, precum China ori Persia, unde femeile sunt fttimoase, barbatii sunt de o gelozie fara margini.
1

ontinentul austral: ultimul asalt

Iepiniera de Oameni diferiti se afla tot pe continental ausIihI, deocamdata greu de atins. Ce surprize cuprindea oare? Mnl(iinea de oameni-animale imaginata de Restif de la Bre| r? Sau, dimpotriva, o civilizatie intru totul umana, dar *iiiH

122

Intre inger f i fiara

mai inteleapta, mai armonioasa, mai evoluata decat civili zatiile cunoscute? Calatoria lui Robertson in tinuturile australe, talmucit| dupa manuscrisul englezesc i publicata in limba france/I la Amsterdam in 1766, opta pentru ultima varianta, vorbiml despre natia cea mai fericita i mai vrednica de cinstire dm* tre toate monarhiile din Univers. Cea mai buna clima, id mai frumoi oameni, nu se tie de ce imbracati cam ca pn lonezii, limba melodioasa, intoarcerea la natura, comuiui.i tea bunurilor, egalitatea sociala, respectul reciproc - iata rrt< teva elemente dintr-un tablou cat se poate de idilic. Em it lectie pentru europeni, cu atat mai folositoare, cu cat air. tralienii cunoscusera i ei un sistem nedrept, inainte de u I rastuma printr-o revolutie de factura rousseauista, care du sese la restabilirea valorilor i a echilibrelor initiale, distruil de evolutia istorica. Se cuvine adaugat ca australiencele so purtau cu totul altfel decat georgienele. Erau credincioaso i se ingrijeau numai de fericirea barbatilor lor; se parea rfl pana i notiunea de iubit sau amant le era straina. Trebm. remarcat faptul ca epoca Luminilor a oscilat mereu intre tics frau i virtute; in realitate, libertatea sexuala i fidelitalm absolute reprezinta o dubla figura antitetica, dar complemen tara, din imaginarul tuturor timpurilor. in vreme ce scriitorii fabulau, marinarii cautau, dar fahu lau i ei din cand in cand, i inca destul de des. Coasin pacifica a continentului nu se lasa insa atinsa. Explorarul oceanul in dreptul coastelor chiliene, Amedee Frezier a ajun. la concluzia ca tinuturile australe erau nite himere (Re latarea calatoriei din Marea Sudului pana la coastele chi liene fiperuane, din anii 1712, 1713 fi 1714, Paris, 1732), Trebuia schimbata tactica. A fost pus in valoare un non traseu, aproape nefolosit: Oceanul Indian, unde trebuia s rt se afle Jara lui Gonneville, viitoarea Franta antarctica. hi 1733, Bouvet de Lozier (1705-1786) aadresatunmemomi

Degenerat ori perfecfionat?

123

inmpaniei Franceze a Indiilor de Est, situand acest finut cu I | cizie remarcabila la sud de Oceanul Indian i de Atlantn | l,i cateva saptamani de navigatie de Madagascar. Clima lt nipeiata, produse de tot felul, piaja comerciala - nu liptt .I nimic. In plus, de aiei se putea ajunge in China fara a II ncce prin stramtorile Sonda, Malacca i alte loeuri prea fe| sigure in vreme de razboi. Argumentul final avea o i(in ||iiiik-re considerabila: Se pare ca aceste tinuturi sunt singiiiele pe care Franta le mai poate descoperi. Ini 738, doua nave aflate sub comanda lui Bouvet s-au inilii plat spre sud, ca sa identifice noul continent, inainte de it! ii, ;i din apele Atlanticului a aparut, la 54 de grade latituiIiih- un pamant care a primit numele de Tara Circumciziei. . I < mdoiala o parte a continentului cautat, dar din nefeim iiine nu cea mai frumoasa. Peste tot se zareau numai ghetari, jiiimuini i lupi-de-mare. Un popas in drumul spre China? l.i lie. O pia^a comerciala? Pe cine sa intrebi? I nndca Bouvet nu se abatuse de la regula. Daduse i el pi lie o insula, cu toate ca i acest lueru este contestat. Insuln Uouvet exista (numai ca, ironie a sortii, este norvegiana nn franceza!), dar acest pamant de aizeci de kilometri p ihati se afla la o cu totul alta longitudine decat cea indiD de Bouvet. Exista doua ipoteze: fie o grava eroare de uM * nit nl, fie o insula de gheata itinerants supraevaluata de iiii\igator. Continentul austral era astfel redus la un aisberg! I xplorarile i descoperirile au dus stiinta $i filozofia LuMiinilor spre o concluzie surprinzatoare: existenta incontesInhila a unui mare continent in emisfera sudica, aflat poate In n latitudine mai joasa decat se prevazuse. Maupertuis ocupa un loc insemnat printre campionii des>icririlor australe. Antipozii, scria el (in binecunoscuta Scri| iiHire cuprivire laprogresul stiintelor, inclusa in Opere, 1752), ili atuiesc o lume noua, deosebita, care nu se tie ce cupmide. Descoperirea acestor tinuturi ar putea fi, aadar, de
I I

124

Intre inger f i fiara

mare folos pentru negot i de o minunata bogatie pentru il i intele naturii. Din neferieire, regele Prusiei, Frederic col Mare, se arata prea putin interesat de propunerile aeadeim cianului, preferand sa-si mareasca regatul in Europa i m i sa-$i dispute cu Franta insula Bouvet. Monarhii sunt catM odata lipsiti de imaginatie. Conform relatarilor lui Bouvet, geograful Philippe Buaclii (1700-1773) a elaborat in 1739 o harta a tinuturilor austral' a urmat o alta, mai completa, in 1744. Pe ultima se pot vedol doua mase continentale, la sud de Atlantic i de Pacific, can euprind o mare inghetata Antarctica. Buffon s-a aratat plin de incredere cu privire la condilnlc geografice si climatiee din lumea australa. Continentul ern, dupa parerea lui, la fel de mare ca Europa, Asia i Afri( it la un loc. i, mai cu seama, nu are gheturi! Aisbergurili ce pluteau pe marile sudului nu dovedesc ca este vorba d < un continent inghetat, ci vin din interior, din regiunile invc* cinate cu polul, de unde sunt aduse de marile fluvii auv traliene. Sistemul hidrografic descris aduce cu cel al Siberiei, ataiii doar ca fluviile curg in alt sens, dinspre pol spre zona tempi' rata. Era primul studiu cu privire la hidrografia continenln lui austral, care vorbea despre fluvii necunoscute de pe Iiii continent necunoscut! Pe deasupra, studiul era i practio, fiindca Buffon ii sfatuia pe navigatori sa ocoleasca zoneli de varsare a apelor $i, implicit, gheturile. Ca sa debarce, erau indemnati sa caute un loc potrivit pe coasta, pentru a gasi fara indoiala, locuitori si societati civilizate. Masa de informatii devenind considerabila, se impunott o lucrare de sinteza. Charles de Brosses (1709-1777), prejjo dinte al Parlamentului din Bourgogne si distins carturar, si it asumat aceasta sarcina. In Istoria navigatii/or spre tinuturiL australe (in doua volume, Paris, 1756), bazandu-se pulei nic pe Maupertuis, se arata cuprins de entuziasm in fata mt

Degenerat ori perfecfionat?

125

iniiiiilolor privelisti fizice si morale" de pe un continent care H Ircbui cautat mai degraba la est de Africa, in Oceanul i huliun, decat la est de America, in Oceanul Atlantic". I Hlslen^a sa, incontestabila, era necesara pentru a tine in i Inlibru globul aflat in rotatie si a sluji drept contragreuInlc pentru masa Asiei septentrionale. Autorul mai asigura I ti rxistau gheturi doar in anumite puncte, restul prezentand n i lima temperata. I )e Brosses nu dorea sa elaboreze o lucrare strict teoretica, punea la indemana navigatorilor si a colonizatorilor un i jtin-nnl metodologic aproape complet, de la alegerea echi|in|iilui, modul de stabilire a contactului cu populatia basim.isa si chiar o lista de nume pentru botezarea locurilor. Scopul lui era, mai ales, sa sensibilizeze orgoliul suveraM llor. tleoarece stia foarte bine ca, pentru asa ceva, erau inresale fonduri uriase. Cea mai mare, mai nobila, mai | Inlnsitoare lucrare pe care o poate infaptui un suveran, si I *me ii poate face numele nemuritor, este descoperirea Tinuiiii ilnr australe. Autorul invoca binele general al omenirii, [ gloria personala a suveranului meu si utilitatea deosebita |it'iilm (ara mea. ( urtea a avut o influenfa profunda, atat in Franfa, cat mai l* Anglia. In 1756, suveranii erau mult prea ocupati cu M in tfl/liniul de sapte ani, care tocmai incepuse, ca sa se apuce i ueerirea Polului Sud. Razboiul s-a ispravit insa in 1763, ili< I im noile conditii au devenit foarte favorabile pentru puneI H ii in aplicare a proiectului presedintelui De Brosses. Il in tratatul de la Paris (10 februarie 1763), imperiul colo| im francez se destrama, in folosul englezilor. Franta pierdea il [i M iiada si pozitiile din India. Din disperare s-a nascut speim unui nou inceput. Sosise momentul valorificarii unor prioi(a lliii|i Iranceze in explorarea tinuturilor australe. Anglia, care I Doiwese cea mai mare putere maritima si coloniala, nu intele[ t*ii sa stea deoparte. Un lucru era singur: odata continentul >

126

Intre inger f i fiara

austral pus in balanta, echilibrul mondial avea sa se sclum be cu totul, in folosul tarii colonizatoare. Franta 1 a trimis pe Bougainville (1729-1811) in jurul lumii. Calatoria, foarte interesanta (din 1767 in 1769), a Iml prima circumnavigate efectuata de francezi, insa him rezultate in privinta tinuturilor din sud. In Pacific, Boug.im ville a gasit numai insule; daca exista un continent, aceallj se afla fara indoiala la o latitudine mai joasa. Un alt calator francez, Yves-Joseph de Kerguelen de I n marec (1734 1797), a avut norocul sa gaseasca ceva. Avcuiit de multa vreme in plan descoperirea tinuturilor australe1, spu 1 nea acest marinar intr-un memoriu (Relatarea a doua cdld torii in marile australe fi ale Indiei, Paris, 1782). A izbutil sA-|' convinga pe ministrul marinei i a beneficiat chiar de sprijl nul regelui. Ludovic al XV-lea i-a dat urmatoarele inslnn tiuni: Seniorul de Kerguelen are cunostinta de faptul ca, dupfl cat se pare, la sud de insulele Saint-Paul si Amsterdam | ln Oceanul Indian], se intinde un continent foarte mare, care am pera o parte a globului, incepand de la 45 de grade latihull ne sudica pana aproape de pol, intr-un spatiu urias, unde iih A nu s-a patruns. Pare insa adeverit faptul ca seniorul dr Gonneville a ajuns prin anul 1504 in acele locuri, unde a p i< trecut aproape sase luni, fiind foarte bine primit de localmci" Kerguelen urma sa stabileasca legaturi eomerciale i de prio tenie cu locuitorii1. Va cerceta marfurile din acele locuri, eul 1 turile, manufacturile, daca sunt, i care ar fi folosul pentru M gotul Regatului.1 Expeditia urma sa fie secreta. 1 La 1 mai 1771, Kerguelen pleca din Lorient. Prima esat la a facut-o in lie de France (insula Mauritius, care apaih nea pe atunci Frantei). De aici, expeditia a plecat cu doll# nave spre sudul Oceanului Indian. La 13 februarie 1772, p4 latitudinea de 50 de grade, s-a ivit pamantul fagaduintei! I in frig $i vreme rea, dar momentul parea hotarator. Cahvn francezi au coborat pe uscat si 1-au luat in stapanire, in nu mele regelui, cu toate cele cuvenite1. 1

Degenerat ori perfectionat?

127

I niii/iasmul lui Kerguelen nu avea margini. Aanuntat desipi'i nea partii centrale a continentului austral. Frigul a fost "I"'! e uitat i chiar dat deoparte in favoarea unei,,clime Itl tnilr \ Fenomen de contaminare: guvematorul din lie de pmn i- adresandu-se ministrului marinei, se lansa intr-o , tli u- amanuntita a unei tari pe care n-o vazuse in viata re (til ..i- a inai blanda si mai placuta temperatura [...], pamane ... . ii-spus de roditoare [...], paduri si verdeata". I S ,i elaborat un proiect de colonizare. Kerguelen a fost piinil de rege si a obtinut comanda unei noi expedi^ii, cu ( <ii ' nave, si urmatoarele instructiuni: ...va cerceta locul |> t> l mai potrivit pentru o asezare si o va alcatui, daca il soi ili-sle bun, apoi se va indrepta spre rasarit, de-a lungul pm ik-lei de 40 pana la 60 de grade, trecand pe langa tinuH iiili- australe". I iiii astfel nastere Franta australa. Avangarda colonizarii ptinise. In 1774, Kerguelen ajungea pentru a doua oara pe tM'i'imcntul austral, in aceiasi punct. Vremea era si mai rea ili prima data. Totul parea mai rau: Arcadia se pre.ii ti himbase dintr-odata in tinut polar! Jocul se terminase. Doar M i tan sa colonizeze un tinut sterp si inghetat. Kerguelen ii liiii dezamagit si descurajat: Tinuturile australe pe care U un strabatut nu par a cuprinde nici o bogatie. Sunt acoi" i ne aproape cu totul de zapada. Pe uscat n-am vazut det> lupi de mare, pinguini si alte pasari de mare. Nimic nu jn iiniii ea tinutul ar fi locuit." I i a de neinteles. Cand vazuse de-adevarat, prima ori a *!i'ii.i oara? Autoritatile n-au dovedit nici un pic de umor in npn rierea situatiei. intors in Franta, Kerguelen a poposit di ll 1 la inchisoare. Deziluzia a fost pe masura sperantelor. i hi.i eu Franca australa! ( lata, de fapt, cu toate tinuturile australe, gata cu marele foulinent austral! Lucrurile au fost demonstrate in aceiasi hiii, lalatoriile capitanului Cook (1768-1771, 1772-1775,
11 1

128

Intre inger fifia r a

1776-1780) pulverizand literalmente continental. In timpul celei de-a doua calatorii, Cook a ocolit banchiza i a elimmul astfel orice posibilitate de prelungire a Antarcticii spre noul Si ce-a fost atunci pamantul descoperit de Kerguelen? Inca o data, si ca de obicei, o insula sau mai bine zis m l arhipelag (trei sute de insule sau insulite, totalizand supli mii de kilometri patrati, dintre care ase mii de kilomelrl patrafi erau suprafata insulei principale, cu climat subpu lar). Numite la inceput, in chip sugestiv, Insulele De/Ol larii, acestea au primit mai tarziu numele nenoroeosiilw marinar. Aa era drept, deoarece Kerguelen facuse tot e | o statuse in puteri; de fapt, insula Kerguelen" ramane sin gura de o oarecare importanta care ocupa, in sudul Oc e n nului Indian, locul unui continent fictiv. Dar Tara lui Gonneville? Calatoria capitanului pare c | Al se poate de reala, iar acest pionier al lumii australe se bm ii ra de privilegiul de a fi debarcat, dupa toate probabilitauh pe coasta Braziliei. In acest caz, Essomeric i urmasii lui erau brazilieni fara stirea lor. Se va spune ca nu era totul pierdut. Din uriasul continent visat ramaneau totusi doua teritorii destul de insemn.iii Antarctica si Australia, fara a mai vorbi de multimea de m sule mai mari sau mai mici. Totusi, intre proiectul imagmm Si realitate era o prapastie adanca, o deosebire ce pouta II asemuita cu aceea dintre planeta Marte din secolul al XIX-K n brazdata de canale si populata cu martieni foarte evolua^i, j| cea din zilele noastre, planeta moarta, data pe mana oameni lor de stun^a ca s-o disece. Nimeni nu cautase in marile sudului gheturile Antaretn II ori deserturile si triburile ratacitoare ale Australiei. Se cAlw tau martieni cu anticipatie, o lume la fel de complex.i ? | de variata ca a noastra, singura lume completa, pamanteimft" Si diferita, care avea intr-adevar sansa de a exista pe plaint* ta. O posibilitate - pierduta - de a ne confrunta, in bine

Degenerat ori perfecfionat?

129

In inu, sub un cer asemanator si totusi diferit, cu fiinte ca H si totodata de alta esenta. ei Si custa speranta intru catva nebuneasca explica aparitia ii lunga supravietuire a lumii australe, rezistenta sa la maimnar de lovituri si esecuri succesive. lata ca, dintr-odata, Until so spulbera, iar omenirea se trezea mai saraca. \ ventura australa ramane unui dintre capitolele cele mai (ilim dc invataminte din istoria imaginarului, evidentiind ppmitatea acestuia de a ignora fara complexe realitatea |N tl|iiibila i dovezile experientei. Nimic nujustifica afirma| | ii pnemptorie a unei alte lumi, simetrice cu lumea noasdin clipa in care explorarea a ajuns in emisfera sudica, Imn1 urea sa dovedeasca tocmai contrariul. Or, in mod paraili d pc masura ce numarul dovezilor contrare crestea, * i iiicntul austral se consolida, se dezvolta i se ftxa in minn If i namcnilor. Sub bagheta magica a imaginarului, insulele, . (mii ^ negurile conturau o lume desavarita: campii rollnniv, lluvii maiestuoase, orase i porturi infloritoare, civi| mir rafinata, natii si imperii. Capitanul Cook a spulberat | Mnul. dar nu 1 a strivit. Fantasmele de la Polul Sud aveau sa se ii istcasca pe taramuri mai primitoare. Pentru ca fantasmem pot fi ucise. Legile obinuite ale timpului si spatiului sunt i putincioase in fata materiei lor subtile si indestructibile.
1 1=1

11

I ii /laradis exotic si erotic


i imtinentul austral nu mai exista, dar aruncase, sfaramani 'a , o puzderie de insule in spatiul albastru al Pacificului. i iit- utopie continental murise, dar utopia insulara se con.il Iid;isc. Trebuia redefmit proiectul, ceea ce nu punea profllK dcoarece ideologia vremii era deopotriva in cautare \ ipi-cii diferite, de modele culturale evoluate i de modei idiurale ante-istorice. Nefiind pregatite sa adaposteasca lr specii ori societati complexe cu o istorie exemplara,

130

Intre inger f i fiara

insulele exotice au oferit decorul visat al utopiilor paradix.iacy raiuri secularizate, evident, conform criteriilor Ratiunii. Dm A australienii vizitati de Robertson oglindeau posibilitatea u <> n 1 intoarceri post-istorice la natura, polinezienii ilustrau staivd insa$i de natura, pentru ca nu fusesera corupti de o evolu|ii istorica divergenta. Primii aplicau Contractul social, ulll* I mii descindeau direct din Discursul asupra inegalitilfii Rousseau era prezent in ambele cazuri. Filozofia tree#!* inaintea biologiei. Salbaticul cel bun umbrea omul parox n | lui Maupertuis si omul-animal al lui Restif de la Bretonng Bunul salbatic a fost un tovara credincios pentru filo/nlll secolului al XVIII-lea. Huronul lui Voltaire, infadsat in roiim nul filozofic L Ingenu (1767), dadea lectii de bun-sim| linej elite occidentale care il pierduse in mare masura. Socielnli'U | preistorica pe care o construise Rousseau, in care domih'iiil | egalitatea i sanatatea fizica si morala, propunea o alt ft gatoare replica rationalists a Paradisului pierdut; filo/nHli i calatorii nu pareau mai putin ispititi decat inaintaii lor, teologii si pelerinii Evului Mediu, de o cautare pe care Liimi nile o adaptasera gusturilor vremii. Insulele din Pacific i-au insusit imaginea de mult cri .iit lizata a bunului salbatic american si chiar au izbutit s-o imlm natateasca. Era vorba, de fapt, de arhipelagurile grupalc H i interiorul triunghiului polinezian delimitat de insulele Hawnlj 1 la nord, Noua-Zeelanda la sud-vest i Insula Pastelui la | In centru se afla cea mai celebra dintre toate, insula Taluli Mitul polinezian a fost, inainte de toate, un mit tahitian. I )> t corul exotic al unei frumuseti incontestabile a avut o coiM tributie masiva la instaurarea utopiei. Inexistenta, cel pu(in III 1 Tahiti, a antropofagiei, constatata totusi in Noua Zeelandii si in Hawaii, a reprezentat un alt element hotarator. ('mu balismul fuscse intotdeauna o problema pentru aparatorii lm nului salbatic american. Datorita absentei lui, tabloul fin fl acum desavarit. Pentru ca nu-i mai manca semenii, bunul salbatic devenea cu adevarat bun.

Degenerat ori perfectionat?

131

\ motiv fundamental al acestei optiuni geografice era, lt >m i inn am remarcat, frumusetea locuitorilor; mai ales ca i i nu i'i mi negri, ca melanezienii, papuaii si australienii. Iiii.i argumente suficiente pentru ca Paradisul secularizat m I uminilor sa-i afle locul in Polinezia i in special in T I aItin Inradisul presupunea o societate egalitara si fericita, dar .....cnparat virtuoasa. Notiunile de pacat i de virtute ivite tlm ipocrizia societatilor civilizate nu erau agreate in mod (it ',oliit nici de filozofi, nici de oamenii de lume. Paradisul iihirizat urma totusi sa se deosebeasca de Raiul biblic. In ianta polineziana nu mai aparea corul ingerilor, ci mai ,u I tnhiul placerile trupeti. Javigatorul englez Samuel Wallis a dat peste insula Tahiti In I /(>7, dar nu i-a dat seama de insemnatatea filozofica a ili i operirii sale. Din fericire, in anul urmator, 1768, frega| / / lioudeuse si nava de transport L Etoile, aflate sub com iMin.la lui Bougainville, au ancorat in acelai loc. Cel care mlm ill prima calatorie in jurul lumii in numele Frantei a fost, inn adevar, un personaj curios. Foarte cult pentru un mariftiii poate chiar prea cult, ii placeau deopotriva marea, saloan I' si lilozofia. Din cele trei ingrediente s-a nascut utopia . idlniiana, utopie insulara, libertina i filozofica. Spre deosein tic cnglezii Wallis si mai ales Cook, ori de compatriotul in I a Perouse, Bougainville n-a facut nici o descoperire. M -iiliatul geografic al expeditiei sale a fostnul; in schimb, . u l utopie a fost considerabil. Kc/.ultat consolidat de prezenta, alaturi de Bougainville, | limn alt spirit iluminist in persoana lui Philibert de Comiiii ison (1727-1773), naturalistul expeditiei, care tia de la lm . put ce cauta: o noua randuiala a lucrurilor, oameni care iM/ h i' ca ar masura opt-noua picioare inaltime, buni, blanzi li in. a nestricati de societate.. Faptul ca bunul salbatic se imiiluna, in proiectul lui Commerson, cu uriaul patagonez lm lin ea decat sa intareasca presupusa alteritate din marile
11 1

132

Intre inger fifia ra

sudului. De aceasta data urmau sa gaseasca ceva deosclni foarte deosebit. Societatea reala a polinezienilor era putemic ierarhizain, preotii alcatuiau o clasa importanta; uneori se practicau sacrl ficii umane. Aceste lucruri nu se regasesc in mitul pollin' zian, centrat pe starea de natura i pe toate placerile ce da mh din ea. Tahitienii, scrie Bougainville in jumal, avand dm arte cunostinte elementare, care sunt de-ajuns pentru omul apropiat de starea de natura, muncesc putin, se bucurn iU toate placerile societatii, de dans, de muzica, de conversant1 precum i de dragoste, singurul lucru in care, dupa mine, crede cu adevarat acest popor. Sa fii liber i fericit laid sa te omori cu munca, iata ceva foarte ademenitor, care II readuce pe om la conditia dinainte de pacat. Naturalistul german Johann Reinhold Forster, care a fktil parte din cea de-a doua expeditie a lui Cook, a redat pe si iiit cum anume isi petreceau tahitienii timpul. In viata tutuior insularilor domneste uniformitatea fericirii: se trezesc oriulA cu soarele, merg sa se spele la rau ori la fantana, ii pelivt dimineata lucrand ori plimbandu-se, pana se face cald; aptil se retrag in locuintele lor, unde se odihnesc la umbra until copac; ii tree vremea netezindu-si parul ori ungandu-l i il uleiuri parfiimate, ori canta la fluier, sau asculta ciripitul pasft rilor. Mananca de pranz, apoi isi reiau treburile casnice.., n Din punctul de vedere al tahitienilor, viata europemliM parea un ir lung de fleacuri, o goana necontenita i chinul* toare de la natere si pana la moarte. Grijile de capetenie ale polinezienilor pareau a fi din gostea i... furtul. La primul punct, constata Bougainvd le, nu se poate vorbi nici de taine, nici de ceremonii an * cunse: totul se petrece in vazul lumii si nu se poate zugi .iv i bucuria acestui popor atunci cand ia parte la placerile utu i perechi inlantuite, ale carei suspine sunt singurul dar plA cut pentru Dumnezeul lor. Fiecare placere este o sarbaInu re pentru multime.

Degenerat ori perfectionat?

133

lubirea-spectacol 1 a impresionat pe Cook, care a re|i... unele amanunte: Un tanar de vreo ase picioare $i o liiiii tie vreo unsprezece-doisprezece ani au adus jertfe pe nliiii ill lui Venus, sub ochii mai multor oameni de-ai no$tri ii iii unui mare numar de localnici, fara a parea ca socotesc InI lor rusinoasa... Printre privitori se aflau mai multe fei.i yi<i tic rang inalt, ca Oberea (regina), aceasta aflandu-se, i< Inpi, in fruntea ceremoniei, fiindea ii dadea fetei sfaturi li i n | ivire la ceea ce trebuia sa faca; dar cu toate ca era tan liin .i lata nu parea sa aiba nevoie de ele. No(ii erau deosebit de intelegatori. Este limpede ca nici ....mlian nu pare sa aiba asupra vreunei femei puterea unui )H i daca este un bun al fiecaruia, se arata nespus de marimhii - (La Perouse). >.i I Ibertatea sexuala, de care vizitatorii au avut parte din t* 1 if., combinata cu caracterul public al jocurilor amoroase, Anliulca imaginatia. La negri, promiscuitatea era socotita | Hliliniilica, dar la polinezieni devenea sublima. Latura libertiiiii .i ulopiei corespundea asteptarii descoperitorilor si a celor un * iscultau si citeau intamplarile prin care trecusera. O so.into libertina daruia placeri libertinilor din Occident. ( tmslatarea suplimentara este ca localnicii credeau cu adeV^ihi numai in dragoste! Aspectul anticretin al libertinajulin I'.isea la tahitieni un argument temeinic: religia inlocuita in t iillul dragostei. in observatiile ulterioare se vorbe^te th pic un vag sentiment religios, ceea ce era, de asemenea, tin lumi bun, potrivit cu deismul filozofilor iluminiti. Inn tin fel sau altul, asteptarile europenilor, filozofi sau Iii" mi, ori filozofi-libertini, erau implinite. Numai furtul ii H,i oarecum armonia de ansamblu. Era practicat pe scam Imga si, bineinteles, pe seama nou-venitilor. Diviziunea liiiim ii liinctiona de minune: in vreme ce doamnele se ocu| ii tic marinari, barbatii lor adunau tot ceea ce se putea ti> Ii... porta. La Perouse a avut parte de a$a ceva in Insula
.1 1 1 1 1

j 24

Intre inger fifia r a

Pastelui- Infati?area multora dintre aceste femei era plaru ta-isi daruiau riurii tuturor eelor care le puteau rasplati cum va Indienii ne indemnau sa le primim; unii dintre ei no M l aratat chiar ce placeri ne puteau darui femeile; erau despm titi de privitori doar printr-o bucata de panza din partea In cului' iar in timp ce femeile ne atatau, ni se furau paliu nln de pe cap i batistele din buzunar... Lucru fara indoiala, enervant pentru un marinar, dar tin inteles pentru un filozof. Sa vedem ce spune in aceasta pH vinta Commerson: N-am sa-i parasesc pe dragii de tahilicnl inainte de a-i fi spalat de rusinea care li s-a facut atunci ciiutl au fost socotiti hoti. Este adevarat ca ne-au furat o mul(inn> de lucruri cu o indemanare care i-ar face cinste celui nmi iscusit hotdin Paris; dar merita oare numai pentru atat nunu' le de ho|i? Sa vedem ce inseamna furtul. Inseamna sa u l un lucru aflat in proprietatea altcuiva, asa ca acest altcim' va trebuie sa faca plangere cum ca a fost furat, ca i s-a Im tl un lucru asupra caruia avea un drept de proprietate prestiil h lit dar oare acest drept se afla in natura? Nicidecum; csl# doar convenit; or>ceea ce este convenit nu inseamna ca csle in mod obligator'u recunoscut i acceptat. Tahitianul c.m nu are nimic al lui, care ofera i daruieste cu marinimie l H ceea ce vede ca este dorit, n-a cunoscut niciodata acest dii pi exclusiv! Asadar, faptul ca a luat un lucru care i-a stamil curiozitatea nu este, dupa parerea lui, decat un act de ci In tate fireasca..- Proudhonieni cu anticipate, polinezifull pareau sa se inspire dintr-un adagiu bine-cunoscut: Propi" tatea inseamna furt- Sa fUri insemna sa repari o nedreptul# Si sa te intorci la egalitatea initiala a sanselor. Mitul polinezian reprezinta unui dintre cele mai izbitoitr# cazuri de transfigurare a unei comunitati reale intr-una utopl ca dupa regulile alteritatii radicale. Polinezianul seaiii.nm fizic cu europeanul, poate ca este chiar mai frumos, dar foi 1hi 1 sa de civilizatie este inversul civilizatiei europene; doar d;u A

Degenerat ori perfecfionat?

lm n i.M europeana nu este opusul unei societati norm^e ca m/ in care Omul diferit ar fi mai curand europeanul d^cat '1 ir/.ianul! Lipsa proprietatii private si raporturile inter' ..... nr lireti, inclusiv intre sexe, sunt caracteristici peiltru m' inpa cc preceda evolutia istorica propriu-zisa. Polineziflnuj slo nmul esential, in vreme ce ceilalti apar ca fiind f1 3 11 m 1 sau mai putin deformati de evolutiile ulterioare... 1 Se stia prea bine ca nu se punea problema intoarceriioa" ..... lor civilizati in punctul de pomire. In schimb, societa~ | pol meziana, care se deschidea in fata europenilor, ut'ma M li ini n in mod inevitabil in jocul civilizatiilor, abandor>an" .' In fi puritatea originara. In Suplimentul la Calatoria lui Bou~ tfiinville (1772), Diderot aducea pe scena un batran plii1de militate, inca verde in ciuda celor nouazeci de ani trec^t1 I * ilMihol al vitalitatii unui popor tanar, care adresa tranced or H i i i . ula filozofica: Nu facem decat sa ne supunem insttnc" I i i I i i i i urat al naturii; iar tu ai incercat sa tergi asta din su" lit iflc noastre. Aici, totul este al tuturor; iar tu ne-ai afa*at m .1 cc deosebire dintre al tau $i al meu. Fiicele i feme^e i hi tmi ne sunt ale tuturor, ai impartit cu noi aceasta cinste, ^ar hi \ ciul sa trezesti in ele pomiri necunoscute... Au incept sa ii unisca; v-ati sugrumat pentru ele; s-au intors la noi nlan" in. i ii sangele vostru. Suntem liberi; si iata ca tu ai inro' H in pamantul nostru numele sclaviei ce ne ateapta. ill Nell indin stare sa ofere un model aplicabil, Polinezia ut0" li a a ocupat totusi un loc important in imaginarul occi<ien' il pentru ca oglindea fundamentarea teoriilor cu privife 'a fi ip.i ,,salbatica a istoriei. Evidentiind calitatile fizice si fll" full' .ilc salbaticilor, facea implicit o critica a falselor v ^ 0 piimpene si a sistemului occidental in general. i chiar ^ ra piopuna o metodologie a intoarcerii, sugera anutmte 't mlii(i i vrednice de luat in seama, ca de pilda abolirea Pro* ii ia(ii private ori a moralei familiale traditionale. InSu^ e' milepartate materializau fantasmele filozofice, exoti^e htliec ale oamenilor din secolul Luminilor.
11 111

136

Intre inger fifia r a

Amenajarea sistemului solar


Imediat dupa 1770 devenise evidenta inexistenta m.mhil continent austral, ceea ce, de altfel, se cam banuia tie i iti va timp. Cu a sa descoperire australa din 1781, Rcslll il* la Brctonne ducea doar o batalie de ariergarda. Insulcli-1'* cificului au oferit calatorilor peisaje de vis, iar filozoliluf g noua utopie, totusi cat de modeste fa^a de alterita{ilc iiutf ginate de Maupertuis i de autorul Descoperirii auslnilM Spatiul terestru se ingusta i se banaliza. Singurul lucru < ramanea era sa se priveasca mai atent spre cer. Venise v i c i i m migratiei spre planete. Ratiunea a facut tot ce depindon <* \ ea pentru a organiza exodul cat mai bine cu putin^a. I)c .ill fel nu contravenea deloc principiilor ei continuarea cfluliOll Oamenilor diferi(i chiar pe propria noastra planeta; p;iiv,i in tusi mai rezonabil i mai profitabil ca principalul teren do vl* natoare sa fie amenajat ceva mai departe. Epoca Lunjimldf a deschis drumul, lasand generatiilor ulterioare misiuncit <? 1 a aprofunda subiectul. Cu privire la acest subiect dispunem de doua ghiduri cxcfl lente: Convorbiri asuprapluralitafii lumilor (Entretiens \> n f la pluralite des mondes), publicate in 1686 de scriitorul fr;in < Bernard Le Bovier de Fontenelle (1657-1757), $i Cosmothm ros, lucrare postuma a marelui fizician i astronom olamlttf Christiaan Huygens (1629-1695), aparuta in 1698. Amhe le au cunoscut o ampla difuzare in secolul Luminilor. C.n u .i lui Fontenelle a fost un bestseller, una dintre cele mai iullu ente lucrari de popularizare, acoperind tot secolul al XVI11 l< i chiar prima jumatate a secolului al XlX-lea (nenumai.iii editii franceze, mai multe editii engleze i germane, tradui oil in suedeza, daneza, italiana, poloneza i greaca). Eclipsnl oarecum de Fontenelle, Huygens a avut si el un succes iu m >bil (versiuni in latina, engleza, franceza i germana). Caricr* acestor doua carti ofera masura recent aparutului interes pen

Degenerat ori perfecfionat?

137

i |.liiiide !?i pentru un om diferit care inclina din ce in ce t (null sa devina extraterestru. I ii 1 in sul lui Fontenelle pare cat se poate de echilibrat. ( H ut explica unei marchize, interlocutoarea sa, sensul im |min'iitelor in favoarea sau in defavoarea posibilitatii planeH,l,' a II locuite. El inclina insa spre o asemenea posibi liJj,.( Iiiar daca Luna n-ar fi decat o ingramadire de stand, ,, i| - mai curand roasa de locuitorii ei decat lipsita de r,i o D hi. Un om diferit mancator de pietre: calatoria se anunili inirii-santa. Din pacate, Luna incepuse sa sufere din pricina inhii , 1mat extrem, ceea ce 1 a indemnat pe francez sa dezMlli un sistem complex de locuinte subterane (imaginate mai hi... . dc Kepler): Cine tie daca locuitorii Lunii, incomoil.iii ilc un soare prea arzator, nu se refugiaza in adancul unor ..... . puturi? Poate ca nici nu locuiesc in alta parte, acolo in , unstruiesc ora$ele... Un intreg popor se afla intr-o ase........ cscavatie, i de la un put la altul sunt drumuri subtefN prin care popoarele comunica intre ele. iio I >upa ce i-a instalat pe selenieni, Fontenelle, impreuna cu tu n>hiza, viziteaza una dupa alta planetele cunoscute ale sisit 1 i solar. Toate trebuie sa fie locuite, chiar i lunile u lm lupiter si Saturn. Oare locuitorii lor ne seamana? Mai mult hi mai putin, in functie de distan|a. Fontenelle ii asuma Mi ill dc a formula o lege ispititoare, care prelungeste in Spa in 1 osinic cercurile de alteritate imaginate de antici la scara i. if,Ira. Se pare ca diferenfele cresc pe masura ce ne inde| lam, aa incat oricine ar vedea un locuitor de pe Luna alaim hni dc unui de pe Pamant i-ar da seama ca apartin unor lumi nun apropiate decat un locuitor de pe Pamant i unui de pe ',iiiurn. In Sistemul naturii (1770), dHolbach reia aceasta i. .i, rcunind spatiul terestru i spatial planetar intr-un sini'ui |oc de alteritati: Daca laponul se deosebe^te atat de mult ilc hotentot, atunci cat de mare poate fi diferenta intre un lo mlor al planetei noastre si un locuitor de pe Saturn sau
1 11111 1 1

138

intre inger si fiara

Venus? Cu cat este mai mare distanta, cu atat mai nmt * 1 diferenta. Africa, Luna, Marte, stelele, sunt tot atatea Spre deosebire de Fontenelle, om de spirit mai mull d <M savant, Huygens se exprima cu intreaga autoritate conlorl ta de stiinta. Mai intai, nu accepta ca Luna sa fie locuihlltj conditiile constatate pe satelitul nostru ar permite eveniiml, cel mult, existenta unor creaturi alcatuite din alta malcrifl Altminteri cum sa traieti fara atmosfera ?i fara apa? Un ihccpll nu prea promitator pentru extrateretrii; aveau sa rezistc ontf planetele scepticismului tiintific al marelui astronom In mod curios, odata pomit in spatiu, Huygens lasa complel la o parte metoda gtiintifica, epuizata, se vede, pe Luna. IM spune el, planetele trebuie sa fie locuite, altminteri la co rtf servi? i nu doar locuite, ci locuite de oameni ca i noi ..m in orice caz, nu prea diferiti: Oamenii care populeaza phiiio tele au ratiunea, spiritul i corpul de aceiasi fel cu cei i ;m locuiesc Pamantul. Au maini, picioare, se imbraca - probubil dupa moda olandeza de la 1700 -, i$i construiesc c;ise, traiesc in societate, fac corner^, se razboiesc i incheie pace Maupertuis se atepta sa vada lucruri mai ieite din comiin printre oamenii sai blanoi din Pacific decat Huygens in nn( locul unor satumieni cu aerul lor de pseudo-olandezi. lain, aadar, alegerea: sau o infinitate de familii mai mult sau iim i putin umane (Fontenelle), sau o singura mare familie umu na (Huygens). Pe aceste baze, secolul al XVIII-lea a continuat cerccln rea. Foarte semnificativ, textul oferit de Enciclopedie pen tru a explica termenul Problema: 0 propozi{ie care pare n fi nici absolut adevarata, nici absolut falsa... Astfel, este o problema de a ti daca Luna $i planetele sunt locuite de fiin te care sa fie in oarecare masura asemanatoare noua. Faptul ca dintre toate problemele imaginabile, Enciclopedia a ivtinut tocmai pluralitatea lumilor, demonstreaza interesul considerabil stamit de aceasta ipoteza.

Degenerat ori perfecfionat?

139

j In mod evident, Luna era in pierdere de viteza. Marile i |ionisera, atmosfera aproape nu i se mai zarea. Ratiunea VM iu tiii i si puna inevitabila intrebare: mai este sau nu mai le le/onabil sa ne incredem in seleniti? Unele persoane ilnlc au raspuns nu; printre ele, Huygens, o autorint. in materie. Altele, nu mai putin rezonabile, au raspuns tin I'rintre cei din urma, William Herschel (1738-1822), mI ni,ii dc seama astronom al timpului sau. Pe la 1780, si-a flit i" luirtie concluziile, pe care a evitat totusi sa le publice; iImi.i c|, Luna avea toate ansele de a poseda nu numai o i |dm>',lera, paduri i animale, de dimensiuni probabil mult ....... . i decat cele terestre, dar i canale i orase (circuflli" Itinare fiind de fapt orase), cu alte cuvinte, locuitori. I n ill astronom binecunoscut, Hieronymus Schroter II ' r> 1816), sustinea la randu-i existenta atmosferei lunaif n oraelor locuite de seleniti. I inert Luna punea o problema, acordul era insa aproape (In|ilm in privintaplanetelor; acestea apareau descrise in terppm care le apropiau tot mai mult de Pamant. Astronomul itiilimi l-rancesco Bianchini (1662-1729) a descoperit in 11 '(< 1 727 marile venusiene. Cateva decenii mai tarziu, fc Intiler a masurat muntii de pe Venus, obtinand altitudini i ii | >.iiiuzeci i trei de mii de metri. Pe Marte, calotele polait m lost observate de Jean-Dominique Cassini (1625-1712) i | '.liuliate in detaliu de Herschel care a constatat asemanarea i l"i c u calotele polare terestre. Tot Herschel a identificat o nlmosfera martiana suficient de densa i a ajuns la conclu#ln ca analogia dintre Marte si Pamant este cu siguranta i cu mai evidenta printre toate planetele sistemului solar. An fost luate in considerare, cel putin teoretic, $i celelalte nlKicme planetare, gravitand in jurul stelelor. In tratatul sau ii pi ivire la istoria naturala i teoria cerului, publicat in 1755 I llhcmeinen Naturgeschichte und Theorie des Himmels), Immanuel Kant (1724 1804) considera ca viata se raspandea

140

Intre inger si fiara

Degenerat ori perfecfionat?

141

la infinit i era din ce in ce mai perfectionata i mai *p|fl tualizata pe masura indepartarii ei de centrul Univert^H Ramanea doar sa se stabileasca punctul central al aii'm iDi blului cosmic pentru a se calcula matematic locul flofl ruia pe scara universala a fiintelor! O contribute interesanta a fost adusa de savantul gcrntfl Johann Heinrich Lambert (1728-1777), autorul Scri.sotlfM cosmologice (Kosmologischen Briefe, 1761); in aceastfl lit crare, umplea generos cu locuitori intregul univers, in Ina* t. cometele, care au fost marea lui obsesie. Maupertuis, milt oricand sa vaneze oameni diferiti, indiferent unde iji a m sugerase deja o asemenea posibilitate in Scrisoarea clcsfM cometa (Lettre sur la comete), compusa in 1742, unde vorba de o intalnire i chiar de o posibila ciocnire cu I'i mantul. in cazul din urma, se intreba el, care am fi mm ill miti, noi sau locuitorii pe care cometa i-ar azvarli pe Pam,ml < Cum ne-am privi unii pe atyii? Ce e prea mult strica! Om de tiinta responsabil, I In schel respingea categoric posibilitatea locuirii cometclnfi Se multumea in aceasta privinta cu Soarele. Intr-un text pn blicat in 1795, demonstra ca Soarele ar fi alcatuit dinli mii nucleu solid, separat i protejat printr-un strat de non .1 . suprafata incandescenta. Aadar, in ciuda aparentelor, .t . trul zilei era asemenea celorlalte planete, i, in consei'IlM ta, probabil, locuit. Herschel relua ideile lui Johann I lnl Bode (1747-1826) care, in 1776, cu zece ani inainte do 4 = deveni director al Observatorului din Berlin, propuseso m i model solar cu totul terestru: pamant, munti, apa, atnm 1 sfera, locuitori - acestia din urma beneficiind de o clinti constants i de lumina neintrerupta. ft Si tot atunci, un anume doctor Elliot a fost judecat pen tru a fi atentat la viata unei doamne. Avocatul a pledat invM 1 cand presupusa nebunie a acuzatului. intr-adevar, originulul personaj ar fi pregatit o comunicare la Societatea regain It) |

if mstinea ca Soarele e locuit. Justhia i astronomia se Inti pc cai diferite. Ceea ce parea unora pura evident i 1putin ipoteza tiintifica era pentru altii semn cert m
1

iii'l'imie.
fie In p t, c o n c lu z iile p ro c la m a te in n u m e le ^ tiin te i ?i al M in im m i fa c e a u d e c a t s a re ia a r g u m e n te m a i tr a d itio n a le ,

M n n / a n d in a c e la i t i m p i d e o lo g iil o r $i u t o p ii lo r d i n e p o c a . M i v .i ( i i l c a s t r o n o m i c e i n v o c a t e ( d l 'i " p re c u m c e le v i z a n d a lti-

i n m n tilo r v e n u s ie n i s a u d e n s ita te a a tm o s fe r e i m a r tie -

i mu aparente in^elatoare. Imaginile vagi care puteau i' 'i vale se pretau tuturor interpretarilor imaginable, acH plnl i iizand tocmai pe imaginare, pe imaginar. ConsideraI) H it-ligioase, sau antireligioase, fie ideologice dominau i' nil .rrvatia tiintifica. Fara sa-si dea seama, astronomii Hh i miilitionati de ideologie, chiar de teologie. Principiul h I'i. mludinii functiona din plin: fiecare corp ceresc, fiecai| t|'H trebuia sa serveasca la ceva. Inutilitatea sau risipa im M (uiioim conforme cu bunul-simt al Creatorului sau al nam .... ( iroarea de vid sau de materie informa pare sa caracten /i mcntalitatea vremii, foarte preocupata sa organizeze ....... I 'ji sa- marcheze cu amprenta umana. Este epoca gra1
rflM ilu i .1 i ii. . m s til f r a n c e z , s u p r e m a im p lin ir e a u n e i n a tu r i r e m o p o tr iv it e x ig e n te lo r s p ir itu lu i.

I m uitorii planetelor depuneau marturie, la alegere, in fa it ii alotputemiciei divine sau a inexistentei lui Dumnezeu, ^1 pu(in aa cum il vedeau cre^tinii. in lucrarea sa The Age tffH iison, scrisa in 1793, Thomas Paine (1737-1809) oferea > B lli'Hcre intre religia cretina i pluralitatea lumilor. in ce 1 vt'iylc, opta pentru a doua varianta. Acest anglo-american H il*t i ( astigat de ideile Revolutiei Franceze, credea ca a ga in in oclelalte lumi argumentul decisiv impotriva Bibliei. Nu I * . ni dccat sa proiecteze in spatiu controversele religioase ale jit ilondei revolutionare. Compatriotul sau Edward Nares M lii exact contrariul: intr-o lucrare publicata in 1801, i$i
111.1

142

Intre inger fi fiara

exprima convingerea mantuirii, prin Cristos, a tuturor otNtti turilor inteligente din univers. Nici vorba de a alege intre cim tinism si pluralitatea lumilor, ambele ilustrand acela$i unit adevar universal. Disputelor filozofice li se adauga seductia Utopiei, una ilitt tre tendintele cele mai pronuntate ale secolului al XVIII IH I Aceasta epoca a fost varsta de aur a genului utopie. A!si7H)|l in colturi indepartate i foarte adesea pe insule, Utopia nu pea deja sa sondeze terenul planetelor, un teren de allfd i t se poate de terestru. Ei ne sunt probabil superiori, gumltl celebrul mistic suedez Emanuel Swedenborg (1688 I77|jfl care reproduce, in Arcana coelestia (1749-1756), o soi u | * |1 conversatii oculte cu spiritele locuitorilor de pe alte taramml Au gasit poate o formula desavarsita de societate i de kim h* nizare politica, visa omul politic englez Bolinghrolfl (1678-1751) in ale sale Philosophical Works: o si nputA comunitate la scara planetara, o singura limba, o singurfl cm t ducere... Calatorii pe planete Nu e deloc uor sa-i descrii pe locuitorii de dincolo. him ginile propuse de desenatori sunt destul de rare. $i, mai nit1 *, foarte conventionale, in marea colectie de Calatorii imaging re (Voyages imaginaires, 39 volume, Amsterdam, 1787 7 0 | 1 X )^ patru volume cuprind spatiul extraterestru: al 13-lea, cntl* I sacrat calatoriei lunare a lui Lucian din Samosata i scrinl | lor lui Cyrano, al 16-lea (Relation du monde de Men ini< )|1 si al 17-lea i al 1 8-lea, cu romanul cosmic serfs de Marie-A m m de Roumier. Gravurile care insotesc textele nu prezinlfl ut mic insolit. Cel putin pe planete, s-ar fi putut imagina oric# ] Privim insa chipuri obinuite, care nu 1- fi contrariat d# ar fel pe Lavater. Frumusetea, de tip european, sau georgmH ori polinezian, era aceeasi in tot sistemul solar. Textele nlilN

Degenerat ori perfecfionat?

143

dint o idee mai indraznete decat desenele; scriitorii par i llmorati decat savantii. N r,miana, asta e tot. Principiile formulate de Huygens t hi puoritare pe planete. O explicate ar putea fi repulsia in I>- in epoca fata de montri. Dar cauza sta mai ales .lata lm (i;i utopica, filozofica sau teologica, a umanitatilor i> id i.ne. Dialogul Pamant-spafiu presupunea interlocutori m ii 1 sa ne inteleaga i sa se faca intelei. Proiectul biolol hinianea limitat la Pamant; planetele erau chemate sa liilinic/e la proiectul moral. Cine cauta oameni salbatici, D t mst sa se lanseze in spa^iul cosmic; Africa era mai V im si, pare-se, mai ostila decat planetele. I>c hi i spre exemplificare, Mercur, cel mai mic membra al ||li niiilui i cel mai apropiat de Soare. Fidel legii distan|ei t nu- ) enuntase i proiectului sau biologic, Fontenelle hii'iiiii Mercurieni mici de statura, ari de focul soarelui i ll| i(i de inteligenta. Nu tot aa vedea lucrarile autorul i'< llii'iuiii al Relatarii din lumea lui Mercur (Relation du Mini/' < Mercure), publicata in 1750, in care apropierea as/< iiiti ,ilei i al vietii pare sa aiba efecte stimulante. Peisajul filt i!>solut terestra, dei miniaturizat pentru a corespunde piii'iisiunii planetei: muntii, marile, arborii, plantele, anil>It-si oamenii sunt mai mici ca la noi. Mai mici, intr-a\ verii nogtri mercurieni, dar de o incredibila vitalitate. fli, Mit;i(ie continua domne^te pe planeta. Inclusiv in aer, h ,i lumea aceasta mica stapaneste arta zborului, cu ajuitl> nl uripilor artificiale. Nimeni nu doarme nici un moment, liHdege. Iata de ce una dintre cele mai cumplite torturi, t me sunt supui criminalii, este aceea de a dormi cateva It l otul e sanatos si armonios. O viata de om se prelunflr cateva secole. Armonioasa este i organizarea politilipsita de diviziunile i conflictele terestre; se reduce la i tin^ur stat, condus de un singur suveran. Npie deosebire de micii mercurieni, extrateregtrii lui Vollif. descrii in romanul sau filozofic Micromegas (1752),
1 .1

111

144

Intre inger fi fia ra

apartin categoriei uriasilor. Uriai la scara cosmica: u n principal, venit din lumea lui Sirius, infatieaza respcciuli(|| talie de opt leghe (aproape patruzeci de kilometri). Apt ridicol pe langa el, insotitorul sau satumian face tijiiin *f | pitic, cu mia sa de stanjeni (aproape doi kilometri). him bola e transparent^; pe urmele lui Swift, Voltaire brodt i*l pe tema relativitatii lucrurilor si valorilor, spatiul infiml | i^ft mitandu-i sa amplifice dupa voie acest principiu filo/nfl Si, mai ales, sa ia in ras pretentiile micilor intelepti d( | Pamant; evident, tot la Maupertuis se gandea! Ajun$i p I'i i* mant, sirianul i satumianul abia de reuesc sa dcscnM re o forma de viata inteligenta. Dau in cele din urmft pr|| un grup microscopic de filozofi. Imperturbabil in fu(ii Ii nomenului, unui dintre aceste savante personaje ii privi il sus pana jos pe cei doi locuitori cereti i ii lamuri cA oi in ii, lumile, sorii i stelele lor, totul exista numai pentru om '*. pentru omul de pe pamant, se intelege. Dupa investigaflile preliminare i incursiunile efeclim ltde la Cyrano pana la Voltaire, venise timpul unei treccrl revista complete. Pentru asta, trebuia ceva curaj. M u rie-Anne de Roumier (7-1771) a fost cu siguranja o I'em i* ie curajoasa. I se datoreaza cea dintai saga astronomui| sapte volume publicate in 1765 sub titlul Calatoriile lordtihtf Ceton in cele $apte planete (Voyages de milord Ceton dmm les septplanetes). Un periplu complet, cuprinzand sejimiil pe Luna, pe cele cinci planete cunoscute i in Soare. Nu nm l putin curaj ii trebuie insa i cititorului pentru a parcm voluminoasa poveste. Contient se vede de dificultatileA latoriei, editorul s-a gandit sa redacteze un rezumat do n pagina, unde zice esentialul: Milord Ceton, educat prin grija unui duh protectoi ilw prim rang, ii incepe calatoriile sale cu Luna. Acest astju II ofera un bogat material pentru a-i exersa curiozitatea. II ne descrie caracterul frivol al lumii de acolo, dragostea pen*

Degenerat ori perfecfionat?

145

lui re c nou $i comportamentul inconsecvent al locui1Ii * .ii cstei planete care, dupa cum se tie, se schimba fara i M r Apoi trece pe Mercur, care nu ofera ochilor sai decat iii limit dc cetateni preocupati exclusiv de propriul interes ili uvcre. Venus, planeta mica, stralucitoare i plina de foe, . u ii mde decat persoane voluptuoase i inclinate spre pla | it iiinorul domneijte fara rival. Soarele, resedinta lui Apollo h m/el or, ne prezinta o lume de savanti. Marte anunfa linn, ueolo nu se vad decat eroi; pe aceasta planeta, calatil nostril ajunge sa se perfectioneze in arta militara. Nobleit uluce^te pe Jupiter; fiecare e preocupat doar de titluri, important i de onorurile care ii sunt acordate. Saturn | /m varsta de aur, frumoasele vremuri ale patriarhilor; in l;\ in fiistci lume domnesc o nobila simplitate, starea de inon(ii dragostea de adevar, ascultarea de legi i legitimul IH 1datorat suveranilor. Este o lume care ar trebui sa serim ft de model tuturor celorlalte; din nefericire insa, nici ii nn i seamana. Mi toda doamnei de Roumier apartine arsenalului traditiotl ill omului diferit. Totul e ca la noi, mai putin una sau In dintre trasaturi - calitate sau defect - izolate i amplilli nil I un fel de a experimenta diverse solutii morale i tu inle care nu fac decat sa caricaturizeze inclinarile spiritun nman i ale societa|ii din epoca. M.ii complex, desi limitat la o singura planeta, se dovedeIiitncotul scriitorului german Carl IgnazGeiger(1756-1791), | H al unei calatorii pe Marte (Reise eines Erdbewohners ii ilcn Mars, 1790). Ridicandu-se cu balonul precum fratii IiMilnolfier cu cafiva ani inainte, dar ajungand mult mai de li le decat cei doi francezi, eroul descopera o planeta locuilf oameni cu infatiare intru totul terestra. El se informeaza ii in tvire la inovatiile tehnice i la organizarea sociala i poM ,i a diverselor state martiene, pretext pentru a condamit ilrspotismul i a lauda meritele unui sistem democratic
1 11 1

146

Intre inger fi fiara

asemanator celui american, in plus cu o nuanta tahitiana data fiind libertatea comportamentelor sexuale. Ne putem intreba daca merita sa calatoreti doar penlni atat. Ace$ti pionieri pregateau totusi inepuizabilul carn.i \ al biologic si social pe care aveau sa- ofere planetele in sn u 1 lui urmator.

De ce nu sub picioarele noastre?


Odata ce se privea spre cer in scopul cazarii unor on meni mai mult sau mai putin diferiti, logic era, sau cel p (l| n | simetric, sa se ia in considerare i lumea aflata sub noi" Poate fi oare populat cu oameni diferiti interiorul Pamilil tului? Poate, evident, daca vrem, aceasta e prima regula n imaginarului. Oricum, principiul plenitudinii, cu alte cm in te refuzul de a accepta spatii inutile, funcfioneaza hi lei de bine si in favoarea unui spatiu subteran, unde trebuie in tu?i sa se petreaca ceva. Credintele tradifionale se imparteau intre cateva interpic tari: Terra, mama a vietii, principiu suprem de fecundiluii sau, dimpotriva, domeniu al mortii, taramul de dincolo sitiwii du-se in interior, cu drumuri de acces care asigurau Icgalunl dintre lumea celor vii i lumea mortilor; un spatiu rezcrvat in cele din urma, mai ales potrivit doctrinei crestine, lulu nului ?i chinurilor sale, simbolizate prin focul venic; ini Pamantul gazduia nenumarate fiinte fantastice - zane, clII pitici, uria^i, balauri - aflate prin caveme i galerii suhl# rane; in sfarit, interiorul Pamantului putea ascunde alcaliinl i peisaje binecunoscute: mari i lacuri subterane sau o him* centrala luminata de un soare in miniatura, aceasta nil mil credin^a prezenta atat in folclorul francez, cat i la indieiw nord-americani. Potrivit lui Seneca (4 i.Cr.-65 d.Cr), in lucrarea sa pi ivl< toare la problemele naturii (Naturales Quaestiones), m

Degenerat ori perfecfionat?

147

* i miul Terrei este strabatut asemenea unui eorp uman de ' nr" !ji artere, canale pe care circula aerul i apa; ar exisi in nsadar, fluvii subterane si o mare ascunsa in profunzimile Nmantului, ca i forme de via^a adaptate mediului respectiv. I(a(iunea, potrivit metodologiei deja constatate, a retinut ..... imagini traditionale, adaptandu-le exigentelor tiintilli i l ocul central, de pilda, caracteristic fondului religios - .im ;i capatat i un certificat $tiintific. Descartes (1596-1650) (i , n I t ihniz (1646-1716) i-au garantat existenta. Putea fi de dlili-l combinat cu marile folclorice sau sistemul de canale lm oral de Seneca, stabilindu-se astfel o relatie mecanica inli i i le doua elemente: focul i apa. Acesta a fost obiectivul Him.ml de Athanasius Kircher in cartea sa Mundus subterrait. i/.(l 665). Modelul imaginat de iezuit seamana in egala H <m cu un organism i un mecanism. O re^ea complicate iu a il. .male, de vene i de artere, de fluvii i rauri de foe i ili npa, strabate spatiul subteran, ie^ind in anumite locuri la u n ila(a. Pungi de foe alimenteaza eruptiile vulcanice. Apa | i" nla din exterior in interior, i invers; e aspirata prin OceainI Arctic la Polul Nord i evacuata la Polul Sud. Alpii iipna o mare subterana, din care izvorasc toate fluviile I iiiopci. Focul i apa impreuna asigura functionarea maiim i. irslre. Interiorul Terrei este motorul planetei noastre. ndida demonstrate, prefigurand stralucit spiritul LumiM . principiile unificatoare ale acestuia i visurile sale mell'H * * iste: marina terestra a lui Kircher anun(a, ceva mult mai - iin t| i larulos, maina cu aburi a lui Watt! n 1 ai ile lui Kircher corespund unei faze de tranzitie intre uiymea magica a lumii i gandirea tiintifica modema. Iniinul Hailey (1656-1742), discipol al marelui Newton, reiy i nla deja stiinta modema in cea mai deplina manifestare mecanica newtoniana. Contributia lui bine-cunoscuta a h i .ini in calcularea orbitei cometei care ii poarta numele i n ia i- prezis reintoarcerea in 1758. i intr-adevar cometa a
11

148

Intre inger fi fiara

a revenit, dovedind astfel impecabila functionare a unlvtN sului potrivit legilor matematice formulate de Newton. A diu|| problema rezolvata de Hailey - la capatul unei demon.iiii|H aparent la fel de riguroasa ca precedenta - a fost stun luff interna a Pamantului. Urmarind deplasarea polilor m agni?ltdj| savantul a ajuns la concluzia ca fenomenul nu se putea cH lK | fl ca decat prin existenta unei alte sfere aflate in interiorul < li rei terestre. Senzationala descoperire a fost comunicata in Ifitfj in renumita publicatie Philosophical Transactions v/ ihr Royal Society (si reluata intr-o noua comunicare in 1716). I >u t t* argumente suplimentare sustineau ipoteza unui Pamant j> || o dinauntru: functionarea tandemului Pamant-Luna presupuni # o planeta relativ usoara, asadar, goala cel putin partial, i M altfel ar fi luat-o inaintea satelitului s 1 ar fi pierdut pe druM ji pe de alta parte, aurorele boreale, si in genere fenomentli luminoase ale atmosferei, pareau ca tasnesc din intern mil Pamantului. Hailey ezita intre o singura sfera interioara $i cateva, util intr-alta. Avansa, strict ca ipoteza, posibila existenta a in i cercuri concentrice sub scoarta terestra, corespunzatoaiv y| dimensiuni planetelor Venus, Marte si Mercur. Universul In terior devenea astfel un fel de replica a universului plancim dupa modelul bine-cunoscut al papusilor ruseti. Sfera cM e rioara, cea pe care stam noi, ar fi avut o grosime de vitH l cinci sute de mile (cam noua sute de kilometri); destul m I solida, pana la urma. Sub ea s-ar fi aflat un spatiu liber, ItH j de circa cinci sute de mile, pana la suprafata dublului subU t ran al planetei Venus, si asa mai departe. Ce se intampla hi interior? Nu ramanea decat sa se apeleze la principiul, hi mare voga, al pluralitatii lumilor locuite. In ce- privc .i* 1 Hailey credea in existenta uneia sau mai multor lumi vil Pana la urma, de ce s-ar fi refuzat planetelor subterane - Mci cur, Marte si Venus - ceea ce se oferise cu atata genern/i tate prototipurilor lor cosmice?

Degenerat ori perfecfionat?

149

I mmarc matematician al Epocii Luminilor, Leonhard Eutui I /07 1783) s-a sim^it i el atras de teoria Pamantului ul In cazul lui, un Pamant inca i mai gol decat cel al lui lull* v. liindca nu mai prezenta decat o singura i imensa ca...... doar centrul era ocupat de un nucleu incandescent, un [| iH in miniatura care lumina spatiul interior spre folosul N w u|iu.silor sai locuitori. John Leslie (1766-1832), fizician M nuilcinatician scotian, a preluat acest sistem $i 1 a perfeci | m imaginand nu unui, ci doi mici sori interiori; si, intoc| iiii M l iinui astronom care (ine sa-si semneze descoperirea, n innrijit sa le dea nume, inspirate de mitologia subterana 1 ii a; i-a botezat, asadar, Pluton si Proserpina. In /,< Territoire du vide. L Occident et le desir du rivage N ), Alain Corbin a remarcat o schimbare radicala de ati|U K niilini'. mcepand din a doua jumatate a secolului al XVlI-lea, ivln(ia cu marea, cu imensitatea spatiului oceanic. Teama, mii mica chiar, inspirate de universul acvatic, au inceput sa lase [L ul unor noi atitudini, de curiozitate, si chiar de dorinta. Mai m ||(iiiiiii desigur si inca nelinistitoare, dupa cum dovedeste teal* i tie comete in secolul al XVIII-lea, spatiul cosmic si spa> l<1 tulitcran au profitat la randul lor de aceasta tendinta de :, ...... Flacarile cumplite ale Infemului si fiintele fan| hi c s-au estompat in favoarea unor lumi mai mult sau mai m |intin nt)rmale, prezentand un mediu poate diferit, dar nu ptipnrat ostil. La fel ca Oceanul, ca tarmurile indepartate sau ilitnelele, centrul Pamantului isi astepta exploratorii.

<iildtorii spre centrul Pamantului


I xploratorii stiintifici propusesera cateva modele: un PaH nt burete, sistem complex de caveme si galerii; mai multe lA (flnmnturi, unui intr-altul; o vasta cavitate centrala luminata li un soare sau chiar de doi. Scriitorii si utopi^tii n-aveau ili i il sa aleaga si sa imbogateasca tabloul.

150

intre tnger fi fiara

Degenerat ori perfecfionat?

151

In Aventurile lui Simplicissimus (1668), scriitorul gemm il Christoph von Grimmelshausen (1621-1676) propunea o \ rianta acvatica, partial asemanatoare cu sistemul lui Kin It. i Marile i lacurile se adancesc pana in centrul Pamanlnliit Locuitorii lumii subterane sunt doar replica raselor i poptlft relor terestre, cu singura diferenta ca traiesc, evident, in .i| t Sistemul lui Kircher a fost pus in practica de un navipiM anonim care a publicat in 1723 o Relatare a unei cahilt nil de la polul arctic la polul antarctic prin centrul lumii. Injilil tita de vartejul Polului Nord, corabia sa, dusa de curent lit lungul axei terestre, sfarete prin a fi evacuata la Iulul Sud. O traversare rapida, care ii permite totu?i cal&toi ulul sa zareasca un peisaj destul de familiar: insule i {armuH lanturi de munti, paduri si deserturi, tinuturi reci i Ionite, animale mai mult sau mai putin diferite; ce-i drept, nu i h fiinta umana, insa prezenta omului este atestata prin tol Mill de constructs si de ruine. Erau i alte metode pentru a cobori in interior. Escalndiiml un munte in apropiere de Bergen, Niels Klim, un tanar n >\ <i * gian, s-a prabusit intr-o prapastie. Dupa o cadere interinlii* bila, in loc sa se zdrobeasca de stand, s-a trezit intr-o .(H I lume, lumea subterana. Aventura sa, inceputa in 1665, a Irn H povestita mai tarziu, in 1741, de Ludvig Holberg (1684 1 7141 scriitor danez de origine norvegiana. Editia latina ori^ini* la, Nikolai Klimii iter subterraneus (Calatoria subtenant # lui Niels Klim), a cunoscut numeroase traduceri. Modelul adoptat de Holberg este acela al unui spatm m * u rior unde se afla un sistem solar in miniatura. Niels Klim iii incepe peregrinarea pe planeta Nazar, cu un episod stupdimH Se catara intr-un arbore, fara sa-si dea seama ca arborde > u pricina era sotiaunui personaj foarte important. Locuitorii iu t lei tari sunt arbori sau, mai corect zis, oameni-arbori, iivAiw totusi, pe langa partea lor vegetala, un cap omenesc *i tlm t| picioare scurte; cat despre maini, se folosesc de ramun lull

mmlfvar ni$te oameni diferiti, si nu numai prin aspect, ci pi m Iclul lor de a fi. Gandesc neinchipuit de meet - cei m mirligen(i, i mai incet decat ceilalti - i sunt refractari mu t inovatie. Sunt intelepti in felul lor, putin plicticosi i* i ccl putin dupa frivola noastra judecata terestra. In tara i i liuDi noratii sunt extrem de respectati: li se apreciaza rabm i si stapanirea de sine. It mperamentul complet opus este incamat de locuitorii it i idle planete, care sunt maimute inteligente. Chiar prea . in . nle. Gandesc cu o viteza ametitoare. Bietul Niels, deja iiDiderat stupid de oamenii-arbori, fiindca gandea prea | iIt este tinut drept la fel de stupid de maimutele savann i iin 1gasesc cam lent in judecata. Acolo domnete su(lit . 1 Perucile se schimba mereu, legile, de asemenea. ul. Inni- aceste doua extreme, se succeda o multime de tari. IM (.ii a unde barbatii - iarasi o specie de oameni-arbori ......bncatarie, iar femeile fac politica; in alta, tofi sunt i nil: in consecinta, saracie lucie, iar femeile, satule de ii i lilozofie, se consoleaza cum pot cu vizitatorii straini. | ii m(eleptilor, prostia nu exista; lucrurile ar trebui sa m i ii slruna, dar merg prost, tocmai fiindca lipsesc proNlNtemele bazate pe exces, chiar pe excesul de calitati, i mil lunctionale. Eficienta si armonia n-au cum rezulta It ' cali/are sau din uniformizare, ci, dimpotriva, din dii tiitile !ji contradictii. O societate in care oamenii se contlilu lunctioneaza mai bine decat o societate in care toti ill de acord. Merita remarcat antiutopismul lui Holberg, .ii > astazi, dupa un secol strabatut de tendinte utopice iIts ih i \ perientele totalitare care le insotesc. I )m .eria omenirilor diferite nu s-a incheiat. lata i hi t iudati, combinatii intre om i diverse instrumente muI *1 , prccum oamenii-viori; apoi, sinteze stranii cu plan* t inimale. Omul salbatic raspunde i el la apel; nu putea i'i m plina epoca a Luminilor. Inspirat de visul filozoiir, Niels reuete sa civilizeze aceasta fiinta primitiva.
1 1 1 11 1 .1 1

152

Intre inger fi fiara

In fruntea poporului sau, astfel creat, ajunge sa cuccrom ca planeta. Dar puterea il imbata, il face crud si intoleiaiil in mod logic, intregul edificiu se prabusete, iar Niels, illH i fericire pentru el, se trezeste iar pe Pamant. Inspirat de maniera lui Swift, Holberg a batut toate i* cordurile imaginarului biologic, social i moral. Nici m m univers fictiv din epoca nu poate rivaliza in diversit;iti f) semnificatii cu universul sau subteran. Dar societatile pe nitf le prezinta, chiar cele mai stranii, se marginesc sa punA III evidenta, izolandu-le, trasaturi care apartin lumii reale. M l sajul este transparent: nu exista model absolut, nici mil obligatorie. i, odata ce relativismul domneste, cea iiifl) pretioasa virtute umana este toleranta. Ultima persoana pe care ne-am atepta sa o intalnnu lit centrul Pamantului este vestitul Casanova, pe numele W complet Giovanni Giacomo Girolamo Casanova de Scingn|| (1725-1798), italianul specializat in aventuri erotice, povenw te in celebrele sale Memorii. Tot el a publicat insa, in 17Nl la Praga, o lucrare scrisa in franceza, cu misteriosul titlu l<n sameron si cu un subtitlu mai explicit: Povestea lui lulmim si a Elisabetei care au petrecut optzeci si unu de ani la Mi'gMj micrii, locuitorii aborigeni ai Protocosmosului din intern aw globului nostru. Lucrare prolixa si teribil de plicticoasa, p i| | o| mai curand pe gustul rabdatorilor oameni-arbori ai lui I ln j | berg decat al cititorului terestru. Casanova a imaginat o lume asezata pe peretele intoilfl al sferei terestre si luminata de un soare central, solutic mi| ji nala care va reveni in repetate randuri in acest tip de c& lfttorjfl Lumea descrisa este de fapt Paradisul terestru, un lm 4 | armoniei i fericirii, pe care omul a trebuit sa- parason* 1 pentru a emigra la suprafata. Locuitorii sai, megamici n seamana, fiind doar mai mici si colorati in fel si chip I tocmai mercurienilor pe care i-am vizitat, nu cunose ill batranetea, nici bolile, si n-au nevoie de odihna. Sociclut lor se bazeaza pe trei principii: religia, ratiunea si chmu

Degenerat ori perfecfionat?

153

h I iingostea, mai ales, i nimic de mirare ca informatiile n ii iii.ii iuteresante transmise de Casanova se refera la sex. fit i u i* megamicru e i mascul, i femela. Dei hermafroditi, l i. in cuplu, combinatie care sugereaza perspective eroa p inlcresante. Incepem sa intelegem ce 1 a atras pe marele I I I i un in adancurile Pamantului. Blazat dupa atatea expeii(t' lorestre, va fi cautat o formula inedita de sexualitate. i tinI pamantean Eduard-Elisabeta reuete sa se adapi noilor conditii, care peste toate presupun si o extraorditn li i unditate. An de an, de la varsta de doisprezece ani u i la cincizeci si doi, Elisabeta aduce pe lume o lunga serie n ^ 'ineni. Acetia, de fiecare data o fata i un baiat, vor feoi m cuplu, combinatie incestuoasa dupa normele terestre, (j.n i ii lotul potrivita eticii subpamantene. Fapt este ca dupa ||H /i si unu de ani, urmasii lor numarau nu mai putin de ..... nulioane de copii, nepoti i stranepoti, cu totii sanaiHat mereu in floarea tineretii! ; I ii sci iitorul englez Robert Paltock (1697-1767) i roma..in The Life and Adventures of Peter Wilkins (Viata si murile lui Peter Wilkins, 1751), revenim la cealalta soluft | iillcmativa la Pamantul gol, aceea a unui Pamant gauli fii i i un burete. Corabia lui Peter Wilkins este inghitita de h i apropierea Polului Sud si dusa, printr-o lunga trecatoamibierana, intr-o grota imensa, luminata nu de un soare li i un, ci de un fel de fosforescenta atmosferica. Intr-o buna mill nostru primeste vizita unei prea frumoase femei cai iIi*vine sotie. O femeie ca toate femeile, doar ca avea tins o pereche de aripi. Aa se infati^a, inaripat, poporul iii an cu care englezul a intrat in legatura prin intermeM sale. Aripile foloseau nu numai pentru zbor, ci i )(iei in. ii Respectand scrupulos legile geneticii, cativa dintre i|nii lui Wilkins s-au nascut cu aripi, iar altii fara. I sic mteresant de constatat ca scriitorii se aratau mai inn/uc(i in spatiul subteran decat pe planete. Aveau de altfel
111 1 1 1

154

Intre inger fi fiara

un motiv. Planetele erau deja considerate un fel de plmiAil turi, pe cand lumea de dedesubt pastra un grad suplimniint de mister.

Omul de maine
Sa revenim pe Pamant, dar nu pe pamantul de asl;i/i pe cel de maine. Epoca Luminilor a inventat Progresul Viitorul, cu alte cuvinte ideea unei evolutii care urma s A prelungeasca departe in timp. in gandirea traditional;!. \ i torul insemna fie un timp aidoma prezentului, fie o I'a/A declin, fie pur i simplu sfaritul, iar potrivit ideologin n lenariste, chiar un dublu sfarsit, sub forma Regatului nt|i sianic urmat de Judecata de Apoi. Valorizarea rational!* a viitorului inversa termenii in acord cu accelerarea rcalrt procesului istoric care putea fi deja observata. Aadai. \ i torul nu va mai fi la fel ca prezentul, ci cu totul diferil; * fi marcat de progres, nu de declin; i se va intinde de-a In gul unei cvasiinfinitati temporale, odata ce sfar^itul isloil nu mai era la ordinea zilei. Dat fiind ca variabilitatea .| it ciei - in sensul perfecfionarii sau al degenerarii - parea lucru stabilit, insemna ca Viitorul, fara incetare difeni Prezent, i pus in micare de Progres, va transforma om intr-o altfel de fiinta umana. Epoca Luminilor nu a m l* catui de pu^in istoria care a fost, preferandu-i istoria i n ar fi putut sa fie i mai ales istoria care va fi. Omul primitiv, inca necorupt de Istorie i de civili/a|i poseda o serie de calitati care au disparut la urmaii sai. I mai viguros i pe deplin sanatos, trasaturi intalnite intre (in i| la salbatici, i uneori pe planete sau in interiorul Pamantulu Bolile, considera Jean-Jacques Rousseau, sunt un fapt de ci lizatie: Cand ne gandim la constitutia robusta a salbalicil* cel putin a acelora pe care nu i-am distrus cu alcoolurile m tre; cand stim ca nu cunosc aproape nici un fel de boa Ia i
1101

Degenerat ori perfecfionat?

155

ill" II i.milor i batranetii, ajungem uor la concluzia ca istoM rthnl ilor umane coincide cu aceea a societafilor civilizate. Miniiis la trap, omul natural e sanatos i sufleteste, manifes> hunatate instinctiva i un echilibra moral pe care oame..1 H i i\ H ili/afi nu le mai au. Evolujia istorica a perfecfionat If|ltmca umana, cu pretul deteriorarii speciei i facandu-l jb mu sociabil, 1 a facut prin aceasta i rau. Un proces diverm ile perfectionare i degradare in aceea^i masura. Pasul In1 lost instaurarea inegalitatii, prin proprietatea privata, ll un i dceurgand o serie interminabila de crime i nedreptati. N isiunea rezervata viitoralui, unui viitor nu doar mai bun, I *i 'IiIi l it, era reinvierea calitatilor primitive, grefate totui I" i list igurile civilizatiei, pe tot ce a insemnat progresul ratiuim id siiintelor i al bunastarii. Trebuia intinerita lumea i ii Itlitl>istoria, pe un alt curs. A',n Ircbuie interpretat rolul istoric pe care i 1 a asumat ili1 ilu(ia Franceza, marcand noua era prin inventarea unui Bim iilcndar. 21 septembrie 1792 a devenit prima zi aprimu1 an ill unei istorii care ii schimba drumul. In ,S 'chifa unui tablou istoric alprogreselor spiritului uman 1 uims.se d un tableau historique desprogres de I esprit hu1 m,un. scrisa in 1793, publicata in 1795), marchizul de ConiIhi i rl ( 1 743-1794), savant, filozof i martir al Revolufiei, Li i nmpleta analiza trecutului printr-un amplu discurs despre lliini il reintalnim pe omul natural al lui Rousseau, de fapt in,ml adevarat, deformat prin vicisitudinile istoriei, doar mi'asta revenire nu se petrece printr-o imposibila rein|mii i re la punctul de plecare, ci ca urmare a perfec^ionafil<> aduse civilizatiei i spiritului uman. i ()mul de maine va fi un om diferit, intr-o societate care fti i *ii va fi diferita. Inegalitatea, marele rau al perioadelor Llm ne anterioare, va fi, daca nu complet abolita, in orice in mult atenuata printr-o mai echitabila distribuire a vePlim ili>r i printr-o educatie in folosul tuturor. Saracia va
11

.1

1 1

111

156

Intre inger fi fiara

disparea. Ideile, gusturile, cunostintele, toate ii vor apropm i< * oameni. Fiecare va ti sa recunoasca meritul celuilalt. Sik mu tile nu vor deveni chiar uniforme, dar contrastele i d * - lt| c > .i i rile se vor estompa. Principiul acesta, valabil in inleiimti fiecarei natiuni, se va manifesta, putemic, si la scara inlit tlM lumi. La fel ca indivizii, natiunile se vor apropia i vor dcvtffl asemanatoare. Razboaiele vor ramane doar o amintirc mpU cuta; in plus, o limba universala va ugura legaturile. Dar ce se va intampla cu salbaticii, vor evolua $i ci? NMI noasa intrebare. In principiu, asa ar trebui sa fie, numn < progresele lor se anunta ceva mai incete decat cele alo im < tiunilor deja civilizate. Se lua in considerare si o solu|ic IIM radicala: s-ar putea ca ace$tia, in numar tot mai rcilir, | { alungati treptat de natiunile civilizate, sa dispara incclul m incetul sau sa se piarda printre ceilalti". Cam ingrati cmup#, nii: dupa ce invatasera atatea de la popoarele primitive, in ,pi randu-se pentru a-^i construi propriul viitor, stapanii lumii se gandeau cum sa se elibereze de aceyti stanjenitori lov| rai de drum. Ca i salbaticul, omul de maine va fi sanatos. Intinci iu h lumii va insemna si intinerirea fiintei umane. Egalilnlt . sociala, progresul stiintelor i un nou mod de viata vor C O M tribui impreuna la ameliorarea biologiei umane. Perfectili litatea ori degenerarea speciilor vegetale sau animale poiilH fi privita ca una dintre legile generale ale naturii. I cpwl aceasta se aplica i speciei umane, si nimeni nu se va mdnl probabil ca progresele medicinii, folosirea unor alimcn(< y l locuinte mai sanatoase, un mod de viata care va dc/voln fortele prin exercitiu fara sa le distruga prin exces, si, Ini sfarit, disparitia celor doua cauze principale ale degradm saracia ca i prea marea bogatie, toate acestea vor trebui prelungeasca durata medie a vietii i sa asigure oamcmluf o sanatate durabila si o constitutie mai robusta. Sa retinem legatura stabilita de Condorcet, pe urmck- lm Rousseau, intre sanatate si stare sociala. Bogatia nu c bmii
11

Degenerat ori perfecfionat?

157

M M & m 'm tate, cum nu e buna nici saracia: extrema inegatt hi cc privete modul de viata, excesul de lene la unii, i ul dc munca la altii... alimentele prea rafinate ale bogai hrana proasta a celor saraci.. ( Discurs asupra oriII inrgalitatii). Asemenea contraste vor disparea: conditl csara pentru ca omul sa redevina o fiinta sanatoasa. H I In urn sanatos va trai mai mult. Sa fie oare absurd - se A ( 'ondorcet - de a presupune ca perfecflonarea speniii t unnine e susceptibila de un progres nemarginit, ca vaveni i*iiii* cand moartea insai nu va mai fi provocata decat mi ulcnte extraordinare, sau de distrugerea din ce in ce I lenta a fortelor vitale, i ca, in sfarsit, durata intervalu....dm intre natere si aceasta distrugere nu e limitata de i mi lermen fatal? Probabil ca omul nu va deveni nemudar distanta intre momentul cand incepe sa traiasca i inica cand, in chip natural, fara boala, fara vreun accident, M sa simta povara vietii, n-ar putea create fara incetare?" iff H I, Kafiunea ii insusea atat de vechiul mit al longevita. I n.</at de regula la inceputurile experientei umane (varsilt uir, salbaticii...), dar pe care ideologii Progresului in i' ci .in sa- proiecteze in lumea intinerita a viitorului. 1 In plus, tot dupa Condorcet, parea nu mai putin verosimil |iingresul biologic sa cuprinda i facultatile intelectuale ni"i.dc. lata, a^adar, omul de maine, Omul diferit de maine: Alula sanatoasa la trup i suflet, cu o inteligenta si o cunoaI nmll mai intinse decat ale noastre, traind in armonie cu ... . o via|a prelungita pana in pragul imortalitatii. Ai est proiect de viitor lamurete pana la ultimele consecin. s|>cnmentul intreprins de ganditorii Luminilor asupra im1 diferit. De la omul salbatic pana la omul viitorului, \ inca, in Tahiti, pe planete sau in centrul Pamantului, apain rrnsi intrebare, $i cautarea este una singura. Oamenii de lln(a si filozofii urmareau sa gaseasca cheia variabilitatii spe lt i umane i mecanismelor degenerarii $i perfectionarii.
>1 1 111

158

Intre inger si fia ra

Celalalt, cu multiplele lui material izari, oferea o sinh/* exhaustiva a potentialului fiintei umane. Omul diferit in M it* interesa prea putin. Real sau inventat, rolul sau veritabil t*rf acela de a ajuta societatea occidentals sa inteleaga co n t< merge cum trebuie in prezent i sa pregateasca astfel solutiile de viitor. Omul diferit a devenit astfel aliatul filozoIlM si revolutionarilor in tentativa lor de a reface lumea.

IV Un secol de infruntari

\ hun-Niam,

oamenii cu coada

i iilnla ce trecem de 1800, ii pierdem pe drum pe unii din ii de pana acum. Uriasii, piticii i oamenii cu blana H H'usit sa se adapteze prea bine atmosferei stiintifice a fMilultii al XlX-lea. Explorarea globului a sfarsit prin a Bjiiilti cca mai mare parte a fictiunilor biologice. Patagonezii i pnstrat ceva din prestanta initiala, redusi totui la scara (H hi.i inaltimea li s-a stabilizat pufin sub doi metri. Piticii, h jjiii|u>lnva, au crescut. Occidentalii au avut satisfactia de I i discoperi in sfarit pe pigmei, adevaratii pigmei din Alni a, intalniti in Congo pe la 1870. Interesanta rasa, nimic Bjf n iotui, cam prea inalti, cu talia lor de un metru treizeci, (mi i dc pilicii imaginari. Icndinta parea a fi spre normalizare. Dar astanuprea co*)iiiiHlea spiritului secolului al XlX-lea. Spre deosebire de ii in .i I uminilor, epoca aceasta a avut pasiunea monstrilor. (in.ii'cau anomaliile. Iar acestea ii gaseau cu uurinta locul ii licina generalizata a evolutionismului. Intrebarea era lilt sa Ic gaseti? I nmturile salbatice si inexplorate ale Africii pareau cele i indicate. Aa au aparut Niam-Niamii, populatie neagra Sin laiui 1oriental, regiune asezata intre Nil, Congo si lacul hid 'ipre 1850 s-a raspandit zvonul ca indivizii apartinand lei specii ar fi fost oameni cu coada sau, pentru a 1 cita \\ h andrc Dumas tatal, care s-a interesat de aceasta chesiii montri intermediari intre maimute i oameni, avand ul i,i prccum oamenii i coada ca maimutele. Informatiile

160

Intre inger si fiara

fusesera partial culese la fata locului, dar mai ales in Hm m lia si la Constantinopol, destul de graitor cu privire la tinliim Un ofiter francez s-a dedicat trap si suflet oamenilor cu i *( da. Colonelul Louis Du Gouret, calator in Africa, ar li vim|M dupa spusele lui, un singur exemplar, dar vazut, vii/nl tl# adevarat. Asa ca a publicat in 1854 un opuscul inmtil(| Calatorie in tara Niam-Niamilor, sau Oamenii cu coaihl, portretul unui Niam-Niam si o notita biografica privih hiif j autor, text prefatat de Alexandre Dumas. Marturiile vorbeau despre oameni nu doar cu comlti i canibali, care isi duceau existenta intr-o deplina pro.... . tate. Traiesc complet goi i ii preocupa doar satisliu >i apetitului sexual. Fiii se culca cu mamele, fratii cu suroilll Obsesia sexuala e evidenta, dar poate, cine stie, nuii pu^ la Niam-Niam cat la medicul european care ne-a li an t t aceste interesante informatii. Guillaume Lejean, un francez care a coborat pc Nil 1860, a dat o lovitura severa cozii Niam-Niamilor (ii articol publicat in Le Tour du monde in 1861). Avusesc oi n| sa vada la Khartum o draguta femeie Niam-Niam adusa h h wj) de negustorii de sclavi. Doamna cu pricina i s-a parat a 1 4 tul de inteligenta, oricum departe de maimuta atat ca a .| > cat si ca intelect. Un lucru il putea afirma insa cu siting ta: nu avea coada, chiar deloc. Si totui, cozile exislan, detasatc: simple omamente de piele, folosite deNiarri Nil pe la diverse festivitati! Dar chiar fara coada, ramaneau bestiali. Exploratoml man Georg Schweinfurth, care i-a vizitat in 1869 IK M | l, remarcat interesul lor pentru camea de om, ca i obn M | | de a-i ascuti caninii pentru a-i folosi ca arma ofensivfl"| Mentionand aceste detalii, GrandDictionnaire unn rii du X IX e siecle (Larousse) preciza, in articolul Niatn \ 'in (volumul al unsprezecelea), ca problema canibalismnlul i era inca lamurita. In schimb, starea generala de civili,-.i
1

Sciapodul "mad Lycosthenes, Prodigiorum ac ostentorum chronicon, Basel, 1557)

Pigmei in lupta cu cocorii (Sebastian Munster, Cosmographia universalis, Basel, I

Triton si sirena (vazuli pe N il) (Ambroise Pare, CEuvres, Paris, mai multe editii incepand din 1575)

Animale cu fata umana: thanacth i haiit (Andre Thevet, La Cosmographie universelle, Paris, 1575)

De A. Theuet. Liure X X I.
lointain pais arriucr cn lcur tcrrc.tant pen fault qu'ils le rcicttcnt & makraidtet,quc au contrairc ont ccitcgracc,dciiiy prcfentcr viuresjlogis, & fouucnt vnc fillc pour fpnferuicc: Et qui plus eft, les femmes & filles viendront autour dc 1'Eftrangcr, rail cans concre tcrre,pourplorer & crier, cn figne dc ioyc,pour voftre bicn venut1 .

Q u c li v o u lei o uyr leurs propos, clles vous diront en lcur tangue.non fans grande eftufion dc larmcs, ccs p a ro lfc s T u fois le trefbicn v e n u , tu es de noz bons am ys, puis quc tu aspris (i grad peine dc nous vcnir voir dc fi lo in g : St vous fo n t vnc in finite dc careucs, ainfi quc { inclination naturcllc les y fem ond & induit. V ous vetrcz aufii lc pcrc de fam illc, dedans fon lift pendu 51 branflant, lcquelplcurcdc ioyc, to u t ainfrquclcs fem m cs,& tafchcra dc faircquclque chofe o u vous puirtic/. predrcplaifir. O rq u o y q u c ccpeuplc ayclogcs &: iardins particuliers,fi eft cc qu'il eft fi charitablc,c]uc ce quc lvn a,il le com m unique aux autrcs qu i cn o n t affairc,8c cfgallem cnt a l'cllranger. A u rcfte, il eft fi curieux dc chofcs nouuellcs,S les ad m i re tant,quc p our tircr dcs eftragers chofc qui lcur agree,ccs gcnsjfijaucnt fi bicn Ha ter & am ad o u er, q u c malaifement les pourriez vous efconduirc, de ce q u ils vom dcm andcnt. Ccs Sauuages, quand vo u j cntrez en leurs loges & cabanes, apres Ici au o irfalu ez,ilsfap p ro ch cn td c vousaucctclle afTcurance Sc priuaut^, com me (i to u te leur vie ils auoient vefeu aucc vous: & tellcm ent qu'ils prendrot voftre b o n net, o u chappcau, & fc lc m ettront fur la tcfte pi ufieurs f'vn apres l'autre, fc rcgar d a n s , & ayans opinion d'eftre plus beaux aucc tcllcp aru re. Les autrcs vous prcnd ro n t voftre cfpce,8idaguc ou coufteau,fi vous cn aucz,& fe n efcrimas 4 leur mo d e.m c n a je n t 8i dc parolle,8i aucc vnc fiere cotcnance,leurscnnemis.Brcf,ilsvou reccrchcnt cntierem cnt, & nc leur fault rien tcfufcr,fi vous en voulicz lirer fcruicc, plaifir ou am ide. V ray eft quils vous rendcnt toutcs voz hardes, & d onncz leur cc EEEEE iij

Indieni (goi) primind oaspeti (Tmbracati) (Andre Thevet, op. cit.)

M o n ftro ru m H if t o r ia .

ip

A grncrc hominum fylueftrium no funt fcgregandi Cinnamij popuIi,qui ornatu Him i h.irbafj&pilorumtotius corporis in confpe&um veniuncadmirandi. H i a hhhhk llarbaris homines fylueftres proprio vocabulo indigitanrur. Qua ndoHMlfin ad vita? tutclam, numcrofum canum gregem nutrjunt, quoniamabirftiuo Bltyiiltalc folftitium ,innumeri boucsindici corum patriamaiTidueingrcdiunrur. rpiii C in |m m mcaufaadhucmcerta eft,num huiufm .diboues alias feras vitanrcs, vcl ira- n m b > a ij ir wlldli Hninum adi,vel inopiapabuliadCin-ianwnos confugiant. Itaq.hi populi, (un. |#tttiiiltis viribus , qua? infillrui talium bou n fuffcrcndo non erant pares future, lillllUilincm canum alcntcs fe tucntur, quibus bout s cti3 pcrmulros vcnando m i1 'iHlir,quorum alios rccentcs quidcm edunc, & alios etiarofalc conditos ad futuru Cn s d a e a tu li.......i tonduar .Deinde infinira alterius generis ammantia canibuscomprehcnfa $ m a i. tla U
4mmi . Ilarum gentium iconcs nimiriin^tain maris5 quamfsmina:exhibenius.

M a s C in n a m in ia jg e n tis .

F*
O m ul salbatic in Renastere

11llyssc Aldrovandi, Monstrorum historia,

Bologna, 1642)

L I B E R

O C T A V U S ,

ect.

II.

folito altuis ageUum.foderet , lapidcum rumulum infcnptionc oriutum , & in fepulchro v iri mortui corpus procerx adei> ftatura:, ut muros urbis exceaeret; cadaver integrum crat, ac fi paulo ante iepulrurx datum tuiifc t, in pcctore vulnus iatiilunum geftabat, lupra caput autcm corporis dcfun&i reperta eft lucenu perpetuo igue ardens.qua: nec flatn.nec aqua: altcnulve liquons ulhus luperinje&ione extinvui potuit. fed in tundo perfo rata Sc rupta ftatim evanuit, iftud autcm fuilrjUati* fc corpus magni Arcadis , qui films Cor?Ui Futndri R egis, comes cJLne* hello fingula* rique certamine dudum interfe&us fuit a Turns Rutilorum rege, multo prius ante* quam Roma conderetur. Q u x omnia a VoU u rrtn o confirmantur. Atque hax iunt, qua: de Gigantibus co-

ruinquc hranenCi vaftitate adducenda dim . mus, reitar tandem Ik k lo co , num v e ri urn prodigiofac ftatura: homines onquam luMun do fuennt, hoc loco demonftrare. s iT io P rim a.
Num vert N*tmra tam mtenfiruof* mjgiu/mAiim homint), qu.i>N S u t le r es jUU^Att reft, t w it , uf*sm frotuUrtt.

P lta d tu

I N (epalchrislocifquefubterraneisfubiiMU 1 * o ffarepenri, q u i ofla gigantum cfle d. cuntur, non abnuo j oam ut lupra annottvt* mus, Gigantes vafti corporis homines hiille, veltpia Sacra Scriptura teftatur, Gem: 7 & Itb. 1. Meg c. i f . MAxtmtlumc Caelari anno x f 11. tcfte Sarto , gigantec magnitudiiM vir ex Fokmia orumdus obbtui nut, qui at

pro magnirodine corpons , proportionate exhibifus fu it, ut proinde de innfitatx nu. o h o fingulis prandiis vitulum & ovem abfu- gnitudmis hominibus utnufque fcxus minim* mcbat. Sunilis noftris temponbus Ferditum - j dubttexn, cum u k s nullum non feculum pn. d Xl.iacom iuis Rauiponenfibus,ww i* * j. | tulem .

Hi o

Scara uriasilor (Athanasius Kircher, Mundus subtermneus, Amsterdam, I (tM|

Georgiana i baskirul ( ( iaspard Lavater, L rt de connaitre les hom m espar la A physionomie, vol. IV, Paris, 1806)

Paradisul polinezian: europeanul intre curtezana yi hot ( I byage de La Perouse autour du monde, Paris, 1930. Desen de Duche de Vancy, gravat de Godefroy)

Oameni-elefanti (Nicolas Restif de la Bivlmni

La Decouverte australe par un homme volant ,


Leipzig, 1781)

Un om-arbore in centrul Pamantului (Ludvig Holberg, Nicolai Klimi iter subterraneum, Copcnlmy i Leipzig, 1741)

Negrul intre om si urangutan

(Nouveau Dictionnaire d histoire naturelle,


vol. 15, Paris, 1817)

Un selenit (Georges Le Faure si Henry de Graffigny, Aventures extraordinaires d un savant russe, vol. I, Paris, IXN1

Pericolul galben: j*|iiiiH'/til pune stapanire pe glob

(Je sais tout,


15 martie 1905)

1 ilecantropi asasini (ilustratie la Lumea

I'tcrduta: Je sais tout,


15 mai 1914)

Omul anului 1 000000

(Punch, 25 noiembrie 1893)

Un secol de infruntdri

161

in cstor salbatici periculosi aparea oarecum diferita de cea |lim (.'inata initial: Triburile care alcatuiesc aceasta natiune c m ..i posede o organizare sociala superioara in comparatie (it |>*ipulatiile negre care o inconjoara si sunt grupate in mai m lie state conduse de efi absoluti. im I'area era prea mult. Se impunea un compromis. Pe de o jwiir, sc renunta la coada, pe de alta parte se pastrau totui m a trasaturi de animalitate, in primul rand antropofagia. ir\ ( Aleva zeci de ani mai tarziu, Rene Vemeau, un antropolog n ... nit, se exprima categoric in cartea sa L Homme. Races 1 11 * uilumes {Omul. Rase si obiceiuri): Alimentul cel mai Ijiit i iat de Niam-Niami era camea umana. Niam-Niamii ii A ik an prizonierii de razboi, fara distinctie de varsta sau de to* si iiana i mortii din a$ezarile lor, decedati fara familie. I'c c ia listii de pe la 1850 sau de la 1900 ar f i fost extrem i, nntrariati de studiile recente privitoare la Niam-Niami iimiscuti i sub numele de Zande). Rezulta din ele complellnlra unei civilizatii i chiar o nota de rafinament: existenta nri i aste militare, structuri politice destul de evoluate, Hiliulini artistice exprimate in arte plastice, muzica i u /H Uimitoare evolutie in numai un secol. Greu sa- mai 1 Ulio^ti pe fostul canibal cu sau fara coada. Atat de mult h 1 schimbat Niam-Niamii, sau poate europenii sunt cei i ir s au schimbat?
1

dispretului: inimilfirea si devalorizarea Oamenilor diferiti


I rcittea

I >isarul Niam-Niam dovedea ca negrul continua sa fie i /n! pc treapta cea mai de jos a umanitatii i ca intre el i Imuta legatura parea fireasca. El nu reprezenta insa decat ill limita al unei devalorizari a Celuilalt care a afectat in nlnl al XlX-lea inclusiv rasele, natiunile i comunitafilinlate pana atunci cu mai multe menajamente. A fost

162

lntre inger ,si fiara

epoca unei burghezii triumfatoare si a unui Occident iIn ininator. Gata cu modelele salbatice sau chinezeti! ( limit care in epoca Luminilor starnea admiratia filozofiloi pro tru sistemul sau intelept de organizare sociala i de g \ei u nare, incepea sa fie privita cu un dispre{ nedisimulat. Ali'Mi de Tocqueville (1805-1859) se minuna de aprecierea linn rabila a iluminitilor pentru o guvemare pe care cl o | ift sea, pur i simplu, imbecila si barbara" (Vechiul ivynn fl Revolufia, 1856). Nici spatiul alb nu mai prezenta un aspect omogen. N | ii| * unile care intreprinsesera revolu(ia industrials i ii ini|iii sesera dominatia peste tot in lume, apartineau Europei nordu t Sudul era devalorizat in raport cu Nordul, unde se com fit trau in intregime spiritul creator i dinamismul. Sa n# amintim de Calatoriile extraordinare ale lui Jules Venn (1828-1905), reflectare fidela a mentalitatii burghe/v till) a doua jumatate a secolului al XlX-lea. Savantul, inguiM rul, inventatorul - figuri cheie ale imaginarului vemian m iiiI aproape fara exceptie nordici (nord-vestici, mai prcclni doar indianul Nemo ocupand un loc mai aparte. Englezi, am #* ricani, francezi, uneori germani, dar nu italieni sau spam*ill In aceasta direcfie, ca i in multe altele, tiintele umiittl mergeau uneori chiar mai departe decat fictiunea. Friedi u li Ratzel (1844-1904), renumit naturalist, geograf $i antropn log, autorul Antropogeografiei (1882-1891), afirma littft ocol superioritatea germanilor, francezilor i americaml"i din Nord fa^a de compatrio(ii lor din Sud. Blonzii ca$tiuim] pretutindeni fa|a de bruneti, i atunci ce sa mai spuncm iln bietii negri? Complexul de superioritate al europenilor din nord-vi'nt a alimentat $i mitul arian. Arienii - sau indo-europenii , p n pulatie misterioasa aparuta din profunzimile Asiei i stain lita in Europa intr-o perioada istorica nedeterminata, an Inti adoptati de numerosi savanti, scriitori i profeti care au cte*

Un secol de infruntari

163

# i i ii i descopera in ei pe stapanii istoriei, pe marii crean Mi < civilizatie. Rasa aceasta nordica a manifestat apoi Ir f^plncuta tending de a se identifica cu Europa germanica. IH a lungul secolului al XlX-lea, Europa a cunoscut un (tux rs de fisurare. Fisuri de tot felul, intre natiuni, pre. M si intre rase, acestea din urma fiind definite fie pe in >itii iii lingvistice i culturale (rasa sau ginta latina, gerMhi.i ori slava), fie biologice. Cuprini de o exaltare macai M , mtropologii nu mai pridideau sa masoare schelete i lldlcoscbi cranii, cu scopul de a constata deosebirile, tot mai imilitate, dintre indivizi, popoare i rase. Rasele traditiona.iii laramitat. Rasa alba a rezistat ceva mai bine, dar pana In urma a trebuit i ea sa cedeze in fata maniacilor masum H antropologice. La 1900, antropologul francez Joseph h ilor I inker identifica, in cartea sa Les races et peuples de la > li'i re (Rasele sipopoarele Pamantului), nu mai putin de ase lii'ic curopene, completate cu alte patru rase secundare. Zece impai'tiri biologice, de adaugat impartirilor nationale, eco... nice, religioase, sociale, ideologice... Europa facea tot i im slatea in putinja pentru a-i pregati i justifica divizarili-i> conflictele. i Ioate civiliza|iile sunt opera rasei albe, nici una nu poate nsta tara contributia acestei rase, decreta contele Arthur ili' <iobineau (1816-1882), in faimosul sau Eseu asuprn inel/iilildfii raselor umane (Essai sur I 'inegalite des races humaini v patru volume, 1853-1855). i daca e inegalitate, atunci , in i albii nu sunt egali. Nu exista civilizatie deplina la na* imnilc europene, acolo unde nu au dominat ramurile ariene. I ii extrema cealalta se afla, evident, negrii: Varietatea melaiimna (neagra, de la cuvantul grecesc melas, negru, n.n.) (mv.inta un caracter de animalitate. Ea nu va reui sa iasa nu icand dintr-un cerc foarte restrans de inteligenta. La m i'i i, cele mai dezvoltate simturi ar fi gustul i mirosul, inim mai ca la animale. Suprema ambifie a negrului este sa

164

Intre inger si jia rd

manance. Toate alimentele ii convin, nimic nu-1 dezguslii nu respinge nimic. Ceea ce doreste e doar sa manancc, n | | manance cat mai mult, cu inversunarc. Fondatorul rasismului modem nu e mult mai amabil nil I cu galbenii. Sigur ca sunt mai dotati decat rasa neagrti, ilm oricum in pozitie clara de inferioritate fata de europeni. Ni mic remarcabil nu se intalnete la ei: in toate, tending m spre mediocritate. Sunt oameni practici, in sensul ingim! nl cuvantului. In vremea cand Gobineau isi scria opera, poligenismul | l n rea pe punctul sa castige partida. in Franta cel pu^in, lliiul* ca englezii, mai sensibili la argumentele religioase, conliiiwill sa sustina originea comuna a oamenilor. Nici francezii mi i|> | norau Biblia. Nu-si propuneau sa faca abstractie de ca, ill#) s-o ridiculizeze precum unii filozofi din epoca Luminilor, S n gasit o solutie mai buna, aceea a unei noi interpretari. Biblia, scria Bory de Saint-Vincent in 1825, nu vrcii spuna ca primul om ar 1 fost parintele intregii omenirt, i> 1 | doar al unei specii privilegiate (a noastra, evident!). Do nil fel, Ceilalti erau cu totul necunoscuti evreilor, ar fi fosl tli'el imposibil ca Biblia sa vorbeasca despre ei. Nu e, aadar, nit l un fel de impietate sa recunoastem printre noi mai i i i i i I ih specii care ii vor fi avut fiecare propriul Adam i leagAittll lor propriu. Aceeasi arie la Gobineau: Sunt cu totul de acord ca Ailnm a fost parintele speciei noastre albe; insa nimic nil dovM deste ca creaturile care nu apartin rasei albe ar fi fosl coimM derate ca facand parte din aceasta specie. Pana si marele Goethe s-a simtit atras de poligenism S|iii| deosebire de Bory de Saint-Vincent i de Gobineau, cl nil 1 tinea sa fie descendentul lui Adam, pe care-1 lasa but urn* evreilor; noi ceilalti insa, la fel ca si negrii sau laponii. fi avut cu siguranta alti stramosi (afirmatie notata in IN^| de Eckermann, in Convorbiri cu Goethe).

Un secol de infruntari

165

Centra Gobineau, esentialul era totusi in alta parte. OrigiilIf 1interesau mai putin decat evolutiile ulterioare. Obarsie ... .. sau nu, ceea ce constata el erau diferentele fundamen| ilintre rasele sau speciile umane. O diversitate remarlc lul'ila, nu mai putin accentuata decat aceea dintre rasele ni ime. lata intr-adevar o paralela frapanta: negrii sau gal lium ajungeau sa fie fata de albi la fel de diferiti cum ar fi un | 1mez sau un teckel comparati cu un saint-bemard! h I xpresia desavarsita a poligenismului se intalne^te in Diclinutirul clasic de istorie naturala (.Dictionnaire classique > histoire naturelle), editat de Bory de Saint-Vincent, caru1 I h ii apartine si articolul despre om (Homme), publicat in iilnmul al optulea (1825). Indira aici nu mai pu|in de cincii|iio/cce specii raspandite pe Pamant. Prima, specia stanil.ti.l ', numita iafetica (de la Iafet, al treilea fiu al lui Noe), nit i ca mai frumoasa si mai inteligenta. Unghiul sau facial npropia de nouazeei de grade. Era i cea mai pudica: Cele > iIim sexe s-au minat de timpuriu de goliciunea lor i s-au i,i "| - it cu haine. Se pare ca stramosii presimtisera morala hi IttnI'lieza. Specia aceasta ocupa Europa si Caucazul, ultima it i'nine, ne amintim, cu femeile ei frumoase si prost cresUllc, ilar asta se intampla i in cele mai bune familii. 'i apoi, iata lantul speciilor, in ordinea descrescatoare a \ hKhii, fiecare cu numarul sau de ordine: 2. araba; 3. indiana; 4 mM 5. chineza (de remarcat retrogradarea chinezilor ica; |Hpii/i(ia a cincea); 6. hiperboreana (laponi, samoiezi); 7. nepitini.ina (polinezieni, malaezieni); 8. australiana; 9. columbia| 10. americana; 11. patagoneza (uriasi micorati deja la in t ic picioare, adica vreo doi metri); 12. etiopiana; 13. cafra; I mclaniana; 15. hotentota. Negrii se imparteau in patru specii distinete, toate patru ' " iila listei, carora li se putea alatura i foarte primitiva > t ii australiana: aborigenii Australiei, aezati, in mod ini ., ceva mai sus, dar descrii fara menajamente: lipsi(i
1 1 1

166

Intre inger $i fiara

de religie, de legi, i mai ales, de cel mai mic sentiment nl goliciunii lor (sau, mai pe sleau: fara sa le treaca prin mint* sa-si acopere organele de reproductie). Cele mai diferite fiinte umane figurau sub numarul I N S u crease deja un mit al hotentotului in interiorul mitologiii nt sei negre. El era acela care facea trecerea de la genul < la genul Urangutan si la Maimute. Figura ii era de o mmi struozitate animalica, femeile fiind inca si mai hade dot barbatii lor. Limba li se reduce la un fel de croncimil Lipsiti de legi i de religie, loeuiese in grote i se rein,in d printr-o revoltatoare murdarie. Pe scurt, sunt in asenif m m masura primitivi, lenesi si stupizi, incat nu pot fi folosi(i nu I macar ca sclavi. Inferioritatea rasei justificase sclavia niurt lor; dar pana $i in inferioritate exista o limita $i o decen|rtt Femeile hotentote trezisera inca din seeolul al XVIII l< curiozitatea opiniei publice i interesul savantilor pentru l> n mosul lor ort, o excrescenta care parea sa coboaiv ilm spre pantece pana pe coapse! Seeolul al XlX-lea a sfan>it pH fl a renunta la acest detaliu anatomic... pentru a se concenti* asupra posteriorului doamnelor respective; dupa avi/ul M pertilor, acesta s-ar fi extins printr-o umflatura monstnnmt|| care sugera oarecum fundul maimutelor. Venus hotenintn" a beneficiat de o celebritate binemeritata. A fost disecntn ilf marele Cuvier, interesat in egala masura de capul $i (If sele ei, care i-a descoperit, evident, asemanari cu maimii(f ll Negrii i, in general, primitivii acumulau o cantitalf n K presionanta de lipsuri si de defecte. Canibalismul i (lfsll|i narea sexuala, doua figuri clasice ale alteritatii, tineau ii| ttl > de afi. Sexul facea sa se infioare o Europa tot mai ni'i.U in materie, cel putin teoretic. Priviti-le pe aceste etiopiciM apartinand totui grupului negru cel mai evoluat; trcf n l| teribil de lascive, sau mai curand par sa nu tie ca un liftH bat poate fi i refuzat, mai cu seama cand e alb; sum iiiM reu gata sa se ofere (Bory de Saint-Vincent).
>111 >11 0

Un secol de infruntari

167

Negrii alcatuiau o categorie aparte chiar in clasificarile ceva inm ^eneroase decat cea a lui Bory de Saint-Vincent. In loc ilf i incisprezece specii, nu ramaneau decat doua, fiecare im"|ni(ila in mai multe trunchiuri i rase, potrivit doctoruiii lulien-Joseph Virey (1776-1847), in articolul Homme illn Nouveau Dictionnaire d histoire naturelle (1817). Cea illnl;ii prezenta un ten alb sau masliniu, un unghi facial silinil mtre 85 i 90 de grade, si se remarca prin folosirea legiIm scrise", o inteligenta mai dezvoltata", o civilizatie mai m ill sau mai putin perfectionata", la acestea adaugandu-se i i urnjul si inclinarea spre fapte marete"! Se impartea in doua ... . liiuri principale: pe de o parte, varietatea alba, pe de alta, i in bruna (chinezi, mongoli, laponi) si aramie (amerindieni). \ iloua specie umana se caracteriza prin tenul de culoare Htoronie sau neagra", o capacitate de intelegere limitata", n vilizatie mereu imperfecta", i mai putin curaj, mai Billina indemanare i abilitate decat cealalta specie". Era mai tin Imata spre placerile simturilor decat spre preocuparile de nuliii moral", i, unapeste alta, mai aproape de animalitaIti" ( ei mai evolua|i dintre membrii acestei specii pareau ..... . buni pentru sclavie, dar cei mai putin evoluati, preiiiiii liotentotii i papuasii, nu erau buni nici de aa ceva, | k'l and proste^te moartea unei munci indelungate i oboih ii",nc. lata ca i papuasii isi meritau locul alaturi de honlo(i: incapabili de a gandi", ei nu vor sa faca nimic" Man toata ziua ghemuiti ca maimufele". I ic doua specii, fie cincisprezece, nimic nu se schimba nlni negrii din Africa si de prin alte parti. Aflati in poziii cincisprezecea sau a doua, tot ultimul loc il ocupau, mile aproape de maimute. Pe o plana care insotete artiilul lui Virey, sunt trei capete care reprezinta cele trei spei distincte: alba, neagra i urangutan. Negrul se afla la l|lor, dar figurat in aa fel incat apare mai asemanator cu Miiputanul decat cu omul alb.

1 1

168

Intre inger fiJiara

Consolidarea poligenismului se intalnea cu o modiliaif# de perspectiva i in tabara monogenitilor. Rasele invoi nil de acedia din urma deveneau aproape la fel de diferiU' i1 speciile celor dintai. Seeolul al XVIII-lea fusese tenim l creada ca mediul, care a creat rasele, actiona fara sa piuull prea mult timp. La capatul catorva generatii, schimbaroa cmi ditiilor de viata i o educatie mai buna ar fi dat deja re/ullnli Cine tie? Poate ca negrul avea sa devina alb, omul siillut tic, civilizat, i chiar urangutanul va invata sa vorbc r.<r t Seeolul al XlX-lea nu mai impartaea acest evolutional! simplist i optimist. Actiunea climei i a altor facton eli considerate aeum extrem de lenta. Chiar rezultand dim i evolutie naturala i transformabile in perspectiva unui vllln indepartat, rasele ramaneau incremenite pentru multa vioifl in starea lor actuala. Veniti dinspre orizonturi diferite, mom m nitii i poligeni^tii sfar^eau prin a se intalni in acela^i puili Spre 1860, nici nu se tia inca in mod sigur daca i.i a sau speciile umane se puteau sau nu incrucia. Era < * I| Kn de notorietate faptul ca un plantator alb putea lasa ins;ih m i tao sclava neagra, dar unii se indoiau totui de calitateu lln logica a unei asemenea progenituri, care risca, dupA p , | devina sterila. Marele antropolog francez Paul IInti (1824-1880) a publicat in 1860 o remarcabila cercetni < ii* pra hibriditatii animale in general i hibriditatii umauc in ticular (Recherches sur I hybridite animale en general <t \ > I hybridite humaine en particulier). El eompara hibridd umana i cea animala pentru a ajunge la concluzia cfl ii<i ta din urma produce specimene mai bine adaptate. < m m si lupul, de pilda, doua specii evident distincte, s-ar iiu a mai bine decat speciile umane. Concluziile lui Huh dadeau apa la moara poligenismului, largind si mai mull tervalul intre diferitele grupuri umane. Acolo unde ( iulnm se mul^umea sa propuna o paralela cu rasele canine, dr.inil intre caine i lup aparea deja insuficienta! Broca tienii ll| | ca ar fi vrut sa-i jigneasca pe Ceilalti: Doctrina polim m i
11 1

Un secol de infruntari

169

lit spunea el - asigura raselor inferioare ale omenirii un Ii h mai onorabil decat o face doctrina opusa. Negrul si galIhm nu mai apareau ca devianti in raport cu un anume iiiI (iiulotip biologic, ci ca fiinte independente, care puteau fi mmitlre de propriul lor loc sub soare. Etiopianul e regele . .1.mului la fel cum caucazianul (omul alb, n.n.) este reIf Huropei. Rege, de ce nu, dar rege de rang inferior! I )octrina poligenista a avut onoarea de a fi retinuta de una tillilie cele mai influente lucrari ale epocii: Marele dictionar universal al secolului alXlX-lea (GrandDictionnaire unii i mi I du XIXesiecle), editat de Pierre Larousse intre 1866 ii IN76. In articolul Negre (Negru), din volumul al V k ii, se poate citi ca majoritatea naturali^tilor i filozofiI Iim sunt astazi de acord pentru a admite ca au existat de la 'un mceput tot atatea specii cate exista si acum. Mai aflam M ni-grii au creierul mai putin dezvoltat, dar simturile le sunt inni ascutite. i ni se reaminte$te ca intre maimuta i hoteni' iaporturile sunt numeroase $i frapante. Dupa care avem tlh |iiul la o frumoasa tirada rasista si paternalista toto(tiiiii lnsa aceasta superioritate intelectuala, care nu creih m ca ar putea fi pusa sub semnul intrebarii, da ea oare illiilor dreptul de a-i aduce in sclavie pe cei de rasa infetiH.iia? Nu, de o mie de ori nu. Daca negrii se apropie de niiiinile specii animale prin formele lor anatomice, ca si prin in imclcle lor grosolane, ei se deosebesc totusi de acestea l nf npropie de oamenii albi in alte privinte de care treHif ncaparat sa tinem seama. Au darul vorbirii, si prin cujfliilf putem lega cu ei relafii intelectuale ^i morale, putem n ficn sa-i ridicam pana la noi, fiind siguri ca vom reu^i lilt la o anume limita. In plus, un fapt fiziologic pe care ii liobuie sa- uitam este acela ca rasa lor e susceptibila 1 ii se amesteca cu a noastra, semn perceptibil i frapant imitirii noastre comune. Inferioritatea lor intelectuala, deH ile a ne da dreptul sa abuzam de slabiciunea lor, ne * i | m iiic datoria de a-i ajuta i de a-i proteja.
11

170

Intre inger si fiara

De data aceasta, tabloul este aproape idilic, dar atitudimm umanista nu reduce deloc distantele. O tonalitate apropiit(| intalnim in Insula misterioasa (1874) a lui Jules Vein* povestea unei mici comunitati a carei armonie nu exclmli ierarhia; aproape aceeai distanta ii separa pe albi (anglo in. xoni pe deasupra) de negru, pe acesta de urangutan, si |. > urangutan de caine! Cazul african asupra caruia am insistat nu e decat ilusliiiM mult amplificata a unei devalorizari globale a celorlaltc tn i lizatii. Cu ocazia expozitiei universale de la Paris din IN continentele au fost tumate simbolic in bronz, sub mfatisiin'H unui sir de femei atragatoare. Expuse atunci la Trocailor* statuile pot fi admirate astazi in fata la Musee dOrsay. I i / m vorbind, ele apartin fara indoialaunei singure specii um i> im ceafrumoasa\ Dar atenuarea alteritatii biologice pune cu iitH j mai mult in evidenta putemica alteritate culturala. Domini# Europa este singura imbracata convenabil si complet, !jl M deasupra incarcata cu o impresionanta colectie de tot Ibllflj de obiecte: arme, carti, un ciocan, o paleta... toate arlcloIn meseriile reunite. Europa pare sa detina exclusivitatea civii(|J ilor spiritului uman; ea hotarate pacea si razboiul; cn ly i asuma conducerea lumii i raspunde de progres si de vimn Cu sanii pe jumatate dezgoliti, Asia da impresia de Ii contribuit cu totul modest la mersul civilizatiei; ca obiecl m im bolic, nu are decat o statueta a lui Buddha. Celelalte doimi ne-continente (Africa, cele doua Americi si Australia) ii| ir n T si mai dezbracate si mai lipsite de toate cele. Africa m nca luo# un co cu fructe, singura ofranda de care e capabila. In tiuift ce Europa simbolizeaza, fara concurenta, civilizatia cu \< H tutile ei, Ceilalti sunt impinsi spre starea naturala.
.1

Sa nu spuneti ca nu e bun!
Puteti spune ca e o ticaloie, dar sa nu spuneti ca nu bun! Aceste memorabile cuvinte, adresate unui misioiini
11

Un secol de infruntari

171

li* im sefbatta, din insula Sumatra, se doreau a fi o justifiun IMstronomica a canibalismului. [ Seeolul al XlX-lea a fost si seeolul canibalilor, al unui fan 1 1 aproape generalizat in toate regiunile salbatice ii ism It Ilobului. Se parea, pana la urma, ca sunt doua categoili ilc oameni care traiesc pe acest pamant: cei care-i maD iii aproapele i cei care nu i-l mananca. A 1 .ii la canibalismului tindea sa se suprapuna peste harta 1 |t| mrclor aflate in afara civilizatiei. Ea ii cuprindea in prinn > il pe amerindieni, pe negrii africani si pe locuitorii din i iniiilde Pacificului. I > ce mancau acetia came de om? Din tot felul de motie 1 .istematizate de Lombroso in lucrarea sa Omul criminal. In pi mini rand, de nevoie, atunci cand le era foame. Nevoie i nn ilevenea insa, repede, o a doua natura. Cafrii, in Africa, m .r ating de camea omeneasca decat in vreme de foamete; u iilunci isi reiau obiceiul. Pana si tahitienii figureaza pe In 1 i.i scmn ca se cam terminase cu iluziile filozofice ale secoliilm al XVIII-lea: in Tahiti, o perioada de penurie alimenta,f numea vremea cand se mananca oameni." Dupa aceea, i niiibalismul se practica si din motive religioase sau din pre(M ilrcata, de pilda pentru a-ti insu^i curajul dugmanului mani imlii-i inima. Mai era i din respect filial: uneori, batranii, divgusta^i de viata, ii mgau copiii sa-i manance, iar acellu . nu indrazneau sa nu-i asculte". Pe de alta parte, exista ii .ijiir i canibalismul de razboi, ospetele unde se sacrifii nu prizonierii. I Inii devorau insa camea omeneasca pur i simplu din la inine, fiindca erabuna. Iar rafinamentul ajungea cateodata Ii mi le departe. In insulele Marchize, femeile sunt preferate tnpiilor; pare-se ca au mai multa savoare. Nu insa i cele ii. p litoral, carora li se gaseste un gust de pete stricat. La iiiimlul lor, europenii par peste masura de sarati.
1 1 .1 1 1 1 1

172

Intre mger f i fiara

Alte motive de antropofagie: vanitatea, lupta pentru oxM g tenta si canibalismul judicial'. In ultimul caz, condammihil ajungea direct la bucatarie. Asadar, noua motive pentru a deveni canibal, unui him ) atractiv decat altul. Cum sa-i ceri unui biet salbatic sft m i cada in ispita? Macar o data in viata, daca nu la fiecare IHttlH

Salbaticii in cetate

O fraza cumplita apare la sfarsitul articolului lui Bory it# Saint-Vincent consacrat celor cincisprezece specii uiiihmi Aflam din ea ca noua zecimi dintre indivizii care alcaluutirasa iafetica superioara nu sunt de fapt cu mult supciluH hotentotilor in privinta gradului de inteligenta. Nu c voillj* de vreo fatalitate: si unii, si altii, atat hotentotii africani, i ill y|| propriii nostri hotentoti, s-ar putea sa evolueze in viiloi I l f1 | pana una-alta, asa stau lucrurile: elita alba traieste impn-.uin ta de albi imbecili, si acestia din urma sunt net majoriturll Scindata orizontal, specia se sfarama si vertical. In | tfj ma faza a revolutiei industriale, ruptura dintre ,,elitd'* l mase ia aspectul unui adevarat abis. Tendinta efeclivli ilt* polarizare sociala e si mai mult amplificata in imaginar S t| | ritul secolului al XlX-lea a fost un spirit de infruntare: sihjm al lui Gobineau (lupta dintre rase), secol al lui Marx (lu|t|| de clasa), secol al lui Darwin (lupta pentru existen(a). stum al conflictului dintre natiuni...). Atunci cand rasele umunf deveneau entitati biologice precis individualizate ^i ( >.! < Europa insasi se impartea in zone rasiale, categoriile sin utltl din Occident incepeau la randul lor sa fie investite cu III 1 saturi biologice susceptibile de a le deosebi cu u$urin(a uiim | de altele. Burghezii si proletarii, bogatii si saracii se priveau cu ih i tot mai putin binevoitori. Imaginea Celuilalt capata IrrtN flliirt caricaturale, uneori monstruoase. Daca seeolul al XVIII It* #

Un secol de infruntari

173

* lost epoca frumosului, seeolul al XlX-lea a privilegiat ca ll. tillira. S 1 privim pe Daumier: personajele lui par sa aparapiii unei alte specii, de fapt mai multor specii diferite. Nu | lii',n ilecat cazul cel mai celebru al unui mare muzeu imagi... unde Celalalt ni se infatiseaza sub trasaturi nu tocmai M'nlitoare care, deformate si amplifieate, ajung sa faca din l .< liinta umana aflata foarte departe de norma. I lila se inchidea in propria-i fortareata, amenintata atat ...... fara, cat i din interior. Observa cu groaza cum se inm iI| cretinii. Parea ca se produce o bifurcare a speciei m i*sc mine, proces explicat i justifieat prin diverse teorii antroBilo^icc i medicale. Doctorul Benedict Morel a publicat H I I hS7 un tratat privitor la degenerarile fizice, intelectuale (i morale ale speciei umane (Traite des degenerescences hi \ nines, intellectuelles et morales de I espece humaine). ... .lata in aceasta lucrare inmultirea nelinistitoare a imi.* ililor, istericilor, taratilor si cretinilor, fiinte umane n I.II mai indepartate de tipul normal prin tot felul de deforjhmi li/ice i psihice. Se intelege ca ace^tia apartineau mai |(i n'gistrului inferior al societatii, acolo unde loveau cel H i runt cauzele conducand la degenerare: boli (tubercuim i.i/h .ililis), alcoolism, saracie extrema... I \ plozia eorpului bio-social a fost oarecum oficializaiHstiinta si biologia epocii prin lucrarile lui Cesare Lomiin (1 835-1909), unui dintre directorii de contiinta cei i milluenti spre sfar^itul secolului al XlX-lea. Lucrarea sa uni i riminal a aparut in 1876, urmata de alte carti respirand - i conceptie, printre care Omul de geniu (1888) i Femiis hi t riminala fiprostituata (1895). Criminali innascuti, neII prostituate - ilustrand prin inmultirea lor fenomene de ' ism, dar si degenerarea unei parti a speciei - prezentau lu(ii abateri de la norma usor de recunoscut dupa constilu lot fizica. Era un fel de Lavater perfectionat si adus la \ nomaliile morale se imprimau sub forma unor anomalii
11

174

Intre inger si fiara

fizice. Cu capacitatea craniana mai mica decat a oameiulni cinstiti, cu falcile proeminente, cu parul negru i cre|, t M caninii peste masura de dezvoltati si cu expresia fc(ei niiiih tra, criminalul se gasea in apropierea omului primitiv, a onm lui salbatic, a negrului si chiar a europeanului de coiuli|t modesta: Diferenta e foarte mica, uneori inexistenta, intif criminal, omul din popor fara educatie si salbatic". Trebuie precizat ca metodele de identificare propusr (# * paeau considerabil categoria mai mult sau mai putin nil meroasa, dar oricum limitata, a persoanelor care comist'*M( o crima ori o infractiune, sau practicau prostitutia. Dclliil tia se referea de asemenea, si mai ales, la armata farfl lullilAf a criminalilor potentiali. Criminal nu e doar cel care omn criminal e cel care ar fi capabil sa omoare, sa fure saiu( prostitueze! Din fericire, nimic mai usor decat sa-i ivp. i aplicand normele metodologiei lombrosiene. Avem surpriza de a intalni i geniile asociate aceslel ilM tinse categorii. Pentru la Belle Epoque, respectabiliini^| trecea inaintea superioritatii intelectuale. Mitul savantului bun era in voga. Dupa Lombroso, omul de geniu. In 1*1 si criminalul sau nebunul, reprezenta un caz de dcgem u Geniul este o psihoza degenerativa din grupul epiU| illi Se explica astfel frecventa oamenilor de geniu pi inlu buni i a nebunilor printre oamenii de geniu. Dosimil fara drept de apel: pe langa nebunie, geniile se mai iviimfl in general prin talia redusa, prin slabiciune, rahitism. liA ll iala, sterilitate, amnezie, vagabondaj... Socrate, Dmwtn Dostoievski prezentau o fizionomie cretinoida. Asimrliln niana a lui Kant semana cu a celor mai multi criminali In Machiavelli si urangutan, distanta nu era prea mare. Im lm considerare prognatismul celebrului florentin. Balbai|il i nu se mai numarau, de la Esop si Demostene pana In I i mus si Darwin. Si tot aa. Precum extremele sc uIhim, l astfel si dezvoltarea exceptionala a spiritului parea i n ilfl i
1 1

Un secol de infruntari

175

Ifif la manifestari cam de acelai gen cu cele ale unui spi(II uulimentar, gi asta lasa loc liber triumfatoarei mediocriln i Inirgheze, foarte atenta la reguli i norme. | Societatea occidentals parea pe punctul sa se imparta in ili n parti distincte, polarizandu-se intre o elita i o patura iltf |us, reale ori imaginare. Fisurile se multiplicau. Astfel, Mini ;i fost net devalorizat in raport cu oraul, acestuia din iiiiii.i ievenindu-i toate simbolurile progresului: tehnologie, jftlustrie, educatie, respectabilitate burgheza. Muntele a fost Milorizat in raport cu campia. Imaginea munteanului pm", copil al naturii, liber i mandru - corespondent euroI" in ;il bunului salbatic - se estompa treptat, lasand locul inimleanului rau, creatura mizera i grosolana. Salbaticia .....m era la moda. Progresul se petrecea la oras, printre i flM iiinn cultivati, bine-creseuti i corect imbracati, in orice nu pe cararile pierdute din munti si paduri! In .n est sistem bipolar generalizat, locul femeii se gasea, % Itll t, in registrul inferior. Cum totul trebuia argumenIi i .iimtific, se acorda celuilalt sex o natura mult mai i'il i ca a barbatului. Intreaga alcatuire morala a sexui I' in in in deriva din slabiciunea innascuta a organelor It . ;il irma doctorul Virey, specialistul in biologie uma> specii umane pe care 1-am eitat mai inainte. Femeia i >omparata uneori cu un copil sau un bolnav. Leinul i pn rderea mintilor se inscriu printre scenele clasice ale Miuni secolului al XlX-lea. Bolnava cronic, femeia tre,i ,i lesjine cat mai des cu putinta. Doctorul Virey parea a i n cxista un numar mai mare de femei nebune decat de m lipsiti de ratiune in spitalele de alienati. Lasand insa (i I'.n le eazurile extreme, domesticirea femeii se arata ca un i'm leplin. Inspira mult mai putina teama ca in vremea vaM tie vrajitoare. Fragila si decorativa, dedicata linistii caii nliii si fericirii familiale, depindea intru totul de barbat. c ;i acclasi gen de paternalism ca cel aplicat raselor sau
1.1 11 111

176

Intre inger $i fiara

categoriilor sociale inferioare. Biata femeie! Dar, mai ales, b ; it* tul barbat! Tot mai multe greutati i se adunau pe umcri! Faramitarea - la toate nivelurile - a speciei in sccnlrtl al XVIll-lea si indeosebi in al XlX-lea reactualiza oarcc him formula fragmentata si ierarhizata a anticilor, mai mull tun Z mai putin atenuata ulterior prin ideologia cretina. Slim |# modema revenea la arhetip, confirmand fisurile traditional# Desigur, tofi oamenii erau fiinte umane, insa unii ilM ; ^ umani decat altii. Se precizeaza astfel portretul robot al omului (IcpllH Acesta e alb, barbat, de origine europeana, occidental, iitlM curand nordic decat meridional, oraean, burghez, ediit hi cum trebuie i imbracat convenabil. Odata indeplinitc i>* pectivele conditii, mai ramanea totusi sa se proceilc/i | | | cateva masuratori antropologice pentru depistarea iioIm ihM lor i criminalilor.

Preistoria: salbatici, criminali si oameni-maimufi)


Seeolul al XVIII-leapusese primele jaloane ale unci m li rii naturale i umane inscrise in durata lunga i purtnml m i prenta evolutiei i progresului. Seeolul al XlX-lea n a In decat sa mearga mai departe pe aceasta cale, mult mai (It p i te. Respectate inca de savantii Luminilor, frontierelc dinl specii aproape s-au ters. Odata cu Filozofia zoologim ( I a lui Lamarck (1744-1829) i cu Originea speciilor ( 1 1 a lui Charles Darwin (1809-1882), teoria evolu(ici a u li | sa includa intreaga istorie a vietii, inclusiv originea !? vnil i rul fiintei umane. Incepand cu organismele monocclulaf pana la supraomul de maine, se profila o unica i granlli| epopee biologica. Limitele timpului erau aruncate in aei venea de departe. Omul, la fel. Daca in epoca Luminilm i asta in ciuda sarcasmelor unor filozofi precum Volinl ramanea inca in vigoare schema biblica a unei istorii ivnI

Un secol de mfruntari

177

In i nteva mii de ani, seeolul al XlX-lea, ajuns la maturitate, I u pronuntat in mod hotarat pentru o durata foarte lunga. I(imia incepe deja sa fie masurata in milioane sau zeci de iwlioane de ani in ce privete evolu(ia vietii pe Pamant, $i in /cei sau sute de mii de ani pentru a exprima originea si pvolutia omului. Spre 1830-1840, Boucher de Perthes II /KX 1 868) descoperea, in valea fluviului Somme, cele diniiii hi me ale omului preistoric. Pomind de aici, a inventat prejtlnria, cel mai lung segment al istoriei omenirii, aflat mult liinintca Potopului biblic. Un nou membru se adauga famillt'i deja numeroase a Omului diferit. IImicher de Perthes nu era evolutionist. Nu credea ca straiiin .ul s-ar deosebi prea mult de noi. Omul nu s-a nascut lliipul, in ziua cand a iesit din mainile Creatorului nu avea tii u putina ratiune decat astazi, nu era mai infantil decat *"pni notri. Din momentul cand a deschis ochii i i-a mim mainile, a facut ceea ce facem si noi astazi, mai pui ii" bine, se in^elege", fiindca nu avea nici unelte eficiente, in. i modele de urmat (De I homme cintediluvien et de ses

ii in /is,

1860 ).

ii icat s-ar fi opus parintele preistoriei, omul primitiv a iimi lolui integrat destul de repede intr-o schema evolutioM i.i ()mul de Neanderthal (descoperit in 1857) si pitecani Ihipnl (in 1891) dovedeau existenta unor tipuri umane mai ^tilin perfectionate decat omul actual, unele dintre ele mai (M ll sau mai putin apropiate de maimutele antropoide. Cum u M it-comporti cu acesti stramosi stanjenitori? Ar fi meritat ink' oarecare consideratie din partea stranepotilor. Dar ce in Ii prctinzi acestora, care traiau intr-un Occident rapt de ft M lumii i rapt chiar de propriile origini? Intre cultura ill H uninra, antul se tot largise. De ce-ar fi fost omul preistoi in.n bine tratat decat omul salbatic? Cum nimeni n-a avut in udala sansa de a intalni un om preistoric in came si oase, pMymea acestuia s-a asociat cu cea a primitivilor de astazi.

178

Intre inger si fiara

Bunul salbatic al Luminilor ii oferea lui Rousseau mini? lui unui stramos la fel de bun. Salbaticul depreciat al set lului al XlX-lea il antrena inevitabil si pe omul preislmlt in acest declin. De fapt, erau trei niveluri diferite. Omul preistoric ilc U p actual semana in mod evident cu salbaticul. Omul de Nt'tlH t derthal beneficia de cercetarile lombrosiene, cu alte cnvinl* aducea cu criminalul. Pitecantropul era omul-annniil, omul-maimuta, prezentand si el de altfel trasaturi ,,crimiiuil*" In ce- priveste pe primul, comparatia cu salbaticul sc tH 1 gjfl punea de la sine. Interpretand diverse obiecte de podimlil Edouard Dupont constata un gust foarte pronuntat" pu t* tru lucrurile de prisos. Aceasta se potrivea cu obi#mil|| lipsa de prevedere a salbaticilor, care nu stiu ce msemiiiii bunastarea. Le critica de asemenea lacomia si unelo piiitici cu totul puerile. Nu aveau nici o idee de economic! < rechizitoriu, si totul pornind de la niste inofensive picM till # podoaba! (L 'Homme pendant les ages de la pierre au >a i \ virons de Dinant-sur-Meuse, 1872). Gabriel de Mortillet (1821-1898), unui dintre prim ipulH specialisti francezi in preistorie, considera la randu I oamenii acelei epoci aveau spiritul usuratic si erau lipM JI de chibzuiala si de prevedere. Exact ceea ce se observa hit la diferitelepopulatii salbatice (LePrehistorique, 1 KHni l tia a treia, 1900). Una peste alta, erau lipsiti de cele mm piii tioase virtuti burgheze! Erau si antropofagi? In acest punct, parerile se impni (u unii luand apararea stramosilor, altii, dimpotriva, puniliultl in seama si acest viciu. De altfel, doar canibalismnl lip pentru a deveni salbatic i perfecti. Uneori, si patriotismul se mai amesteca in preistoi n . ce indulcea aprecierile. In a sa Franta preistoricd (La I m i prehistorique), Emile Cartailhac invoca, nici mai mull m mai putin, pe francezii din epoca de piatra. Ii apuni
11

Un secol de mfruntari

179

Ii h i , de oriee banuiala de antropofagie, si le sublinia marili t. 1tati, indeosebi pasiunea pentru arta. Toti pareau a fi i ii ill i innascuti si chiar perfectionisti in felul lor, incercand, | in studii repetate, sa-si imbunatateasca tehnica. n Mai jos pe scara umanitatii, omul de Neanderthal trebui i lie, potrivit interpretarii lui Mortillet, violent, coleric ii lt,iiaios; craniul sau prezenta similitudini frapante cu craiiiiil aiminalilor. Preistoria se alinia modei lombrosiene. In slarsit, pitecantropul nu putea fi decat bestial, asadar, i"Hin recomandabil. Arthur Conan Doyle (1859-1930) ofera t ihlnrului o intalnire de neuitat in The Lost World (Lumea i hl uta, 1912). lata, inca o data, capete de criminali si m iomportament adecvat. Sunt un fel de sadici rafinati care u ... I nu atat de nevoie cat din placere. Lombroso putea sa-si Ii* t c mainile de bucurie; omul sau criminal nu pierdea nici i' m .i/,ie pentru a-si extinde domeniul. I > ne tragem din maimute si criminali preistorici, si aca | * i nici stramosii nostri mai evoluati nu erau decat salbatici, 1 t ill' prcsupus ca o evolutie de o asemenea amploare nu se t't Hi la ziua de azi. Viitorul va trebui sa se desfaoare sime| H i n trecutul, pe sute de mii, milioane sau zeci de milioane ii lit uni. Urmasii nostri vor ajunge sa fie nu mai putin difefH ilc noi decat suntem noi insine de maimute sau de oai mi de Neanderthal. I ia desigur ademenitor sa-ti imaginezi lungul drum al milui, in cele mai mici detalii. Dar nimic nu facea cat o a ilnirc directa, autentica, cu stramosii sau cu mostenitorii i 1 Calatoria in timp ramanea insa inevitabil prizoniera linuginarului. in schimb, calatoria in spatiu corespundea ii bine posibilitatilor concrete ale omenirii; imaginara as/I, se va putea materializa maine. Trebuia, asadar, contliia o dimensiune in alta: investit spatiul cu semnificatii nporale. Solutia era la indemana, dat fiind ca toate fazeniM^inabile ale trecutului i viitorului se derulau, chiar piivent, pe planete.
1 .1 1 11

180

Intre inger si fiara

O religie stiintifica: pluralitatea lumilor locuite


Spre mijlocul secolului al XlX-lea, pluralitatea liimlM locuite beneficia de o majoritate confortabila de votm i,el putin printre autorii considerati drept competent in diitm niu. Un sondaj de opinie efectuat de Michael J. C'mww iw o suta de subiecti intre 1854 si 1859, chiar in anii unei i hH traverse aprinse izbucnite in Anglia in jurul acestui sublet da 83% raspunsuri favorabile printre oamenii de yliinln, it o majoritate mai slaba (56%), tocusi majoritate, prinii* H tj* torii de lucrari religioase. In Anglia, argumentele tc > < l< ramaneau inca frecvente in dezbaterea stiintifica, uiilmtta oricum mai des decat in Franta. Unii tot nu prea re C UI iity M puna de acord Biblia cu pluralitatea lumilor, dar se aflau ilt* g | in minoritate fata de credinciosii care nu mai vedenii < n contradictie intre cele doua interpreted ale lumii. Efervescenta anilor amintiti a fost provocata dc WllllHB Whewell (1794-1866), savant si teolog, care a publu nl 1853 o carte despre pluralitatea lumilor (On the PluralH\ i(l Worlds). Combinand argumentele stiintifice i religions, ii lua adio de la Omul diferit cosmic. Pamantul ianiAti|| singura planeta locuita in sistemul solar, si probabil ,m yi) ra in univers. Pe celelalte corpuri ceresti, diveri ,.mtin cartilaginosi" erau eventual bine-veniti; Biblia, oricum, li se opunea. Monstri cartilaginosi, si nimic mai mult: era tolira di' meschin. Whewell a primit replica unui compatriot, I >nM < Brewster (1781-1868), care si-a intitulat cartea More IImM than One (Mai multe lumi dec&t una singura, 1Xv l) | Biblia nu se opunea unor planete locuite, iar tiintn - Ilia jI zofia chiar o pretindeau. Asta era o axioma, din pum iul * * vedere al lui Brewster, iar axiomele nu se discuta. A I ca fiecare planeta si satelit in sistemul nostra solar iirlitM sa aiba o atmosfera. lar atmosfera pretindea locuit< >I i

Un secol de infruntari

181

pentru a avea cine sa respire aerul. Cat se poate de de.... alic, Brewster punea satelitii pe acelasi plan cu planetelt iiinme; misiunea lor era desigur sa le lumineze, dar fara ifi a sacrifice propriul destin: Satelitii planetelor trebuie H 1 lost creati in dublul scop de a oferi lumina planetei prin|Ijiiik' si totodata de a adaposti o viata animala si intelectu|lfl Intelectualii ne ateptau, poate ca si pe Luna, dar in pul sigur pe Jupiter si in Soare, resedinte ale spiritelor supeHimrc, pe langa care Newton insusi ar fi facut figura de piinlu apat. Pledoaria entuziasta a lui Brewster, publicata in (H miilte editii, a avut un succes superior lucrarii sceptim - ii Im Whewell. Era un semn al vremurilor. ;i(iva ani mai tarziu exploda in Franta fenomenul Flamh i ion. Camille Flammarion (1842-1925) a fost o forta a im Katuni. Mai mult chiar: un demiurg. Ca astronom, s-a deta il! ill timpuriu de simpla mecanica cereasca; nu il interesau mi, levarat decat raspandirea vietii in cosmos si destinul omu lui urn am inteles intotdeauna astronomia? O consider si m\ icrez ca stiinta a universului viu. Nu sunt blocuri planetM m merte circuland inutil in spatiu acelea pe care degetul I't.iiiiiM ni le arata in sanul campiilor eterate; nu sunt puncte in slralucitoare, a caror unica valoare ar consta in coorl Hiiilde lor geometrice; sunt lumi, locuri ale vietii, prezente, i n - si viitoare (insa timpul nu exista in etemitate). u S casta profesiune de credinta, exprimata spre sfarsitul i H u i (in 1912), corespunde unei convingeri perfect cristai tiir inca din prima sa lucrare publicata la varsta de douaii ilc ani, in 1862, sub un titlu apropiat de cel al vechii in i lui Fontenelle: La Pluralite des mondes habites (Pinlilt ilea lumilor locuite). Aurmat o multime de volume: Les \ 'v imaginaires et les Mondes reels (Lumile imaginare niih linnilc reale, 1865); Les Merveilles celestes (Minundtiile *> 1 * //, 865); Lumen, 1873; Les Terres du del (Pamanturile Him 1 , 877); L stronomiepopulaire (Astronomiapopulara, A
1 1

182

Intre inger si fiara

1880), toate consacrate vietii din cosmos, celorlalte piU m turi, omenirilor diferite. Influenza lor a fost enorma, cu mai mult cu cat Flammarion s-a manifestat in acelasi u ca mare popularizator i mare organizator. Societatea usl nomica a Frantei, creata de el in 1887, a reuit sa atrag;i * astronomie, spre o anume astronomie, persoane veil ilc < 1 spre toate orizonturile: francezi i rusi, brazilieni i abisim regi si ingineri, ofiteri i meseriai, preoti, scriitori si lu tionari postali. Erau si savanti, desigur, i astronomi, dm pierdeau in masa celor sase mii cinci sute de aderenji. Intalnirea, fie si imaginara, cu fratii i verii nostri pi netari, justifica intr-un fel adunarea unei clientele aim eclectice. Mai era insa i latura religioasa a filozofici limn marioniene, de natura sa seduca spiritele. Pluralitalc,i l milor locuite, aa cum o vedea el, aspira nici mai mu! nici mai putin sa ocupe intreg terenul cunoagterii $i crnll tei. Pe trunchiul tiintific al sistemului, Flammarion a p fat o teorie fundamental religioasa sau, daca vrem, pe i trunchi religios a grefat o teorie stiintifica. Religiile sin tifice nu lipseau deloc intr-o epoca inclinata spre o $tiin providentiala, capabila de a rezolva toate misterele i de a n tine toate proiectele. Daca savantii englezi se remarcau ;w l> sea prin grija lor de a nu deranja Biblia, versiunea fraiK'(.vflH era mult mai ambitioasa, aspirand sa inlocuiasca cre^lun mul cu o noua filozofie religioasa, care asocia pluraliim lumilor cu o doctrina spiritualista. Spiritele asigurau kr tura dintre diversele societati cosmice, incamandu-se mh cesiv pe planete i in stele. Pluralitatea lumilor, metempsihoza si spiritismul se com topeau intr-o sinteza unica. Charles Fourier (1772- IN W | daduse deja un exemplu remarcabil. Acest teoretician ci munist nu s-a marginit sa instituie armonia pe Pamanl pi in faimosul sau sistem al falansterelor, dar s-a napustit i asupi i universului traditional, inlocuindu-1 printr-un mecanism mm
11

Un secol de infruntari

183

(Hi miiI; dupa el, sufletele locuitorilor de pe planete se rein. ..... . in repetate randuri, atat in propria lor lume, cat i pe 1 Ii I.i1c eorpuri ceresti. Allan Kardec (1804 1 1869), fondator * ii oriei spiritiste prin Le Livre des esprits (Cartea spirite1 h , IH .S7), propunea spiritelor reincamari succesive pe plaH Ii , la niveluri de fiecare data mai inalte, mai apropiate de m pi la (iune. Fiecare dintre noi va putea deveni venusian sau jiik-rian intr-o viata viitoare. Se va profita eventual de un |ii M nea transfer si pentru o schimbare de sex, perspectiva i tit aul de excitanta. Oricum, riscul unei regresiuni biologice H i' \ Omul nu va deveni (sau redeveni) nici maimufa, i) ista. in. i m&gar. Pentru spirited, despartirea dintre om si animal e ii i ompleta si definitiva. i Allan Kardec a fost unui dintre magistrii lui Flammarion, .... la randu-i a meditat indelung asupra migratiei sufletelor ii ii incamarilor cosmice. In ciuda indoielilor care au ajuns I liamante cu privire la autenticitatea unor interpretari spii lliisle, $i-a manifestat pana la capat convingerea ca exista ii \ ia(a imateriala si invizibila, mai esentiala decat univeriiil langibil. < alta personalitate care 1 ainraurit pe Flammarion si in) lii'iiga sa generatie a fost Charles Darwin. Darwin si Kardec, if mai amestec! Un amestec, totui, cat se poate de tipic |n'iitru religiozitatea stiintifica4 a epocii. Teoria evolutio1 iii .la se aplica nu numai istoriei vietii pe Pamant, ci i plalirlelor. Factorul timp a capatat o putemica semnificatie. Nu iiini putea fi vorba sa se recurga la acelai cronometru penH loate regiunile universului. Fiecare planeta ii avea proii | la ei scara a timpului, gasindu-se, fata de noi, chiar in acest n moment, ieri sau maine, alaltaieri sau poimaine. De fiecaftl data, evolutia vietii trebuia sa corespunda cu strictete orei |iliinetare respective. I lammarion i-a insusit aceasta lectie, dar era atat de obn'dat de Omul diferit din cosmos, meat i s-a intamplat sa mai mle nepotrivirile dintre ora observatorului sau de la Juvisy
1

184

Intre inger fifia r a

si ora seleniana sau jupiteriana. Voia cu tot dinatliumiil populeze sistemul solar cat mai dens cu putin(a. Exigentele evolutioniste aveau sa fie duse pana l.i de astronomul englez Richard A. Proctor (1837-188N). ( ce a urmat a fost un adevarat genocid, aa cum rezullii cartea sa Other Worlds than Ours (Alte lumi decal n in tra, 1870). Luna, ca si planetele prea indepartate do Si au ramas deodata lipsite de locuitori. Satelitul noslru plica autorul - a fost candva plin de via(a, dar asta/i t' se poate de mort, i asta de multa vreme. Jupiter $i Sul vor fi locuite intr-o buna zi, dar ziua aceasta e inca dqm Deocamdata, cei doi uriai ai sistemului solar sunt pren in i prea arzatori, un fel de mici sori, nu pe deplin stinsi, t transmit caldura, eventual i lumina, numeroilor lor snii Ii Teoretic, viata ar fi posibila tocmai pe aceste luni satinu ne sau jupiteriene. Dar ansele cele mai serioase le a *u \ dupa Proctor, Marte si Venus, mai apropiate decat cclfln! te planete de ora terestra. Viata exista insa cu siguran(a, >Iii f acum si fara nici o posibilitate de a o contesta, pe milhmiif de planete care se rotesc in jural stelelor, in spa^iul ml mil (Our Place among Infinities, 1875). Astronomul englez ili\ l ta la depairea provincialismului solar. Universul e tihii mare decat sistemul planetar in care ne invartim noi. Timpiil cosmic e mai amplu decat cel care masoara scurta vm(ft i planetei Terra. Toate corpurile cereti au cunoscut sau vnf cunoaste viata, dar fiecare trebuie sa-i respecte rabdatoi nu marul de ordine. Percival Lowell (1855-1916), patronul lui Marte, a adii nat aceste axiome intr-o teorie riguroasa, proclamand nn terea unei noi tiinte: planetologia, ale carei principii au Ii puse in cartea sa The Evolution of Worlds (Evolufia lumilni, 1909). Potrivit lui Lowell, planetele aratau diferit pentru uni cul motiv ca varsta lor era diferita. Altminteri, trebuiau treaca, toate, prin aeeleai faze: cea dintai, faza solara; a dmm,
4

Un secol de injhintdri

185

liltIn. a treia, de solidificare; a patra, terestra-acvatica; a i i, lerestra; a $asea $i cea din urma, pur i simplu moarta. hi,mini, cu combinatia lui de scoar|a solida i de oceane, iilla, din fericire pentru noi, in pozitia a patra, Marte in i hit ca, Luna in a asea. Marte a fost candva un Pamant, mftnlul va fi maine aidoma lui Marte, i ambele planete i .I.ii yi prin a deveni complet pustii, aa cum e Luna. N odelui terestru - trecut, prezent i viitor - se impunea I mor corpurilor ceresti $i locuitorilor lor. Venusienii i marlit nil, aparent atat de diferiti de noi, trebuie sa fie asemaii.ii,m cu oamenii de ieri i cu cei de maine. Daca vreti sa i llii(i viitorul, priviti spre Marte. Daca incerca|i sa descifrati * in,, puturile, n-ar strica sa mergeti pe Jupiter. I I'ocentrismul civilizatiei occidentale atinsese punctul cel tiiiii malt. Nu numai Pamantul, care deja ii apartinea, ei toate I'.imanturile cerului raspundeau disciplinat la apel pentru M iluslra, pe marele ecran al universului, teoria evolutionista H'ii'/onata cu alte obsesii ale epocii. O schema evolutionista *, .mpleta si rigida, in cadrul careia aceleai cauze produceau Iiu to u aceleai efecte. Sninta i tehnologia, ca de obicei, urmau ascultatoare ideoIniia. Mijloacele cele mai avansate - telescoape putemice, . lutografia astronomica, analiza spectrala pusa la punct prin IK ) ofereau concluzii convergente: similitudinea condiM (lilor fizice, existen|a unui mediu de tip terestru, cel putin l planetele apropiate. Nimeni nunega deosebirile. Densitaifii acrului, caldura, lumina, relieful trebuiau sa varieze in mod considerabil, totusi intre limite oarecum terestre, pre. inn cele caracterizand, de exemplu, inalfimile mun^ilor i ilcscrturile de nisip sau de gheata. Explorarea planetelor nu 'itsupunea, in imaginarul epocii, nici un fel de echipament I, protectie. Te puteai plimba ca intr-o rezervatie africana. I )oamnele, invitate i ele uneori sa participe la excursii eosnn | i e, nu intelegeau sa accepte concesii vestimentare; cu rocliii
ii
1

186

Intre inger f i fiara

lungi i tocuri inalte - aa cum le vedem in ilustra(iilc dn epoca - par mai curand ambasadoare ale modei di i r tt cosmonaute.

Un inventar alplanetelor
Oamenii diferiti din Soare i de pe Luna au fost pi m n|f victime ale exigentelor tiintifice din seeolul al XlX-lea. I ii dintre ultimele aparitii ale solarienilor dateaza il 1857-1858, grade editarii postume a Astronomieipo/mhi (Astronomiepopulaire) a lui Francis Arago (1786 18^ I), Potrivit savantului francez, existenta in Soare a unui mu K m central neluminos, inconjurat de o atmosfera opaca, dim | i|) de care s-ar gasi atmosfera incandescenta, ar face posiblfl prezenta unor fiinte organizate in mod asemanator cu i y care populeaza globul nostru. Nu uita sa- invoce nu i 1 renumitul doctor Elliot, a carui aparenta nebunie ascuml|i poate o intelepciune profunda... Ideile unui nebun, im lu'H Arago, sunt astazi aproape unanim acceptate. Mi se pan I aceasta anecdota merita sa figureze in istoria stiintelor." ( m u se vede, am retinut-o. Pe Luna, optimitii duceau o batalie de ariergarda. I in perirea in 1821 a unor fortifica(ii lunare, de catre aslrtll nomul german Franz von Gruithuisen, a fost de natmn reinvie sperantele. Aceasta i-a permis unui jumalist am.n can, Richard A. Locke, sa anunte in 1835 prima obst i \ n directa a vecinilor nostri selenieni. John Herschel, fiul nun lui Herschel, ar fi reuit o asemenea performanta, cu n|uli rul unui telescop uria instalat la Capul Bunei Speratno apropiat Luna atat de mult, incat i-au aparut locuitorii in In ochilor: oameni ca i noi, insa inaripati i zburatori. Povonl a gasit - ca intotdeauna - oameni dispusi sa creada, iih I siv - tot ca intotdeauna - i unii savanti. in fa(a Academl de stiinte, Arago a denuntat inelatoria. Campionul solat i nilor nu-i agrea pe seleniti.

Un secol de infruntdri

187

I'cter Andreas Hansen, astronom danez, a lansat in 1854 it teorie seducatoare. Potrivit acesteia, Luna vizibila e proba| Iipsita de viata, insa pe fa(a ascunsa a Lunii lucrurile s-ar ii! jW prezenta altfel. Puteau fi aezate aeolo, dupa gusturi, lea , a riscul unei dezmintiri, mari, paduri si loeuitori. Flami Hmiion se gandea la niste vai adanci, unde s-ar fi adunat ultiiiii'k' resturi de aer i apa, iar viata ar fi fost posibila. In cele ,lm urma, chiar cei mai entuziasti au renuntat la oamenii de i" I una, pentru a salva macar cateva smocuri de iarba... Savantii riguroi nu mai vorbeau despre solarieni i selei i i ( i Ireferau sa defineasca sansele reale ale planetelor, ale rtiiumitor planete. Aceste anse depindeau in primul rand de ilhlnnta fata de Soare, ceea ce corespundea si cu varsta lor. I'nlrivit teoriei cosmogonice Kant-Laplace, inca in viyuiiro, corpurile planetare s-au separat succesiv de nebuloa ,< lara; cele mai indepartate sunt, asadar, cele mai vechi. ii > S ilimensiunea juca un rol. Uriasii - Saturn i Jupiter - dei i In.irle varstnici, ramaneau totusi tineri, deoarece in cazul lor iiiii'csul de racire trebuia sa dureze vreme indelungata. Diml<>,iiiva, o planeta mai mica traia intr-un ritm mai rapid i imhntranea mai repede. Iornind de la aceste argumente, devenea posibil sa se apret jive limitele intre care fiecare membru al familiei isi putea pmiite sa sustina viata. Mercur, cel mai apropiat de Soare, ftn /enta dublul dezavantaj de a fi prea tanar i probabil |iiii|olit de razele solare. Unii ii acordau totui o atmosfeh .i lorme de viata putin evoluate; oamenii, daca existau, t in Imiau ne fie inferiori in ce privete sensibilitatea i in|iligenta (Flammarion). Venus, foarte asemanatoare PaiMiiuiului prin dimensiunile i presupusa sa structura, parea |m ,i simplu un Pamant mai tanar. Cu privire la varsta sa h nm la, interpretarile nu se potriveau; se putea alege dintr-un juntt ^ir de epoci geologice sau istorice, eventual amestecan,ln le. Imaginea traditionala, aceea a unei lumi incantatoare,
1 11

188

Intre inger f i fiara

taram al armoniei si al dragostei, simbolizata prin insult mele sau, ramanea uneori asociata imaginii $tiintilkv )| lu(ioniste. O lume, in ansamblu, destul de evolualrt * inspira simpatie. De partea cealalta a Pamantului, MuiIm deja batran. Loeuitorii sai, mai avansati decat noi, no m probabil intr-o situatie dificila, confruntati cu un nirilni ce in ce mai ostil; de presupus insa ca se descurcau, lot t fiindca erau mai evoluati i, in consecin(a, mai bine ill tehnologic. Jupiter i Saturn, ace$ti batrani tineri, er.m sidera{i, la alegere, fie ca sori aproape stinsi, fie ca pit aflate lainceputul ciclului vital, locuite de mon$tri at \ n terestri sau aerieni, daca nu - cine tie? - de fiin(e diferite, de natura aeriana, traind in zonele inaltc If ill sferei" (Flammarion). O asemenea via(a, cu evolutio C t N de lenta, ar putea atinge in viitorul indepartat un griul de perfectiune. Mai tarziu (ne spune tot Flammanoui secolele viitoare, Jupiter va fi locuit de o rasa inteligcnlfl | Situatia sa va fi atunci incomparabil superioara fa(a dt mantului: un imperiu imens, o primavara nesfar^ita, ani It i temperatura mereu egala, toate acestea vor ale.um taram al pacii i al fericirii. Varsta de aur, paradisul I tru i visul milenarist ii dadeau intalnire pe Jupiter. I'n| erau de spus despre Uranus i Neptun; oricum, planeteIf cedente epuizasera deja jocul posibilitatilor. Cat despic ton, nu a fost descoperit decat in 1930. Intre Flammarion care nu intelegea sa sacrifice nici |H tie, nici macar Luna, $i al(i savanti mai sceptici, precinn I'i tor, dispui sa se consoleze cu forme de viata indepai i.it. intangibile, situate in viitor, in trecut, sau printre strip, deschidea un larg evantai de posibilitafi. Trebuie insa inn trata i negarea absoluta a pluralitatii lumilor, opinio i-a avut i ea campionii. Printre ei, celebrul naturalist AI Russel Wallace (1823-1913), cofondator, alaturi de I )ai al teoriei evolutioniste i, pe de alta parte, nu mai pu(m
0 ,1 1 1 1 1 11 1 11 0 11 1

Un secol de infruntari

189

i ul pentru cercetarile sale spiritiste. In cartea Man s Place l inverse (Locul omului in univers, 1903), el sustinea ca flmantul este singura planeta locuibila din intreg sistemul Id si ca probabilita^iie sunt aproape la fel de mari ca i nn alt soare sa nu posede planete locuite. Iata-ne sinn1I volufionismul i spiritismul alcatuiau cei doi stalpi ns(inere ai pluralita{ii lumilor. Interesant, asadar, de rival ca puteau - ca in cazul lui Wallace - sa conduca h kv.a complet opusa. Este un bun motiv de reflectie asui Nmctodei tiintifice! I * lapt, negationistii ne intereseaza prea putin. Am ple* i in cautarea Omului diferit si se cuvine sa ramanem in Hiipania partizanilor sai. Edificiul construit de acestia, inceinl din secolele XVII-XVIII, i perfectionat in seeolul al I\lea, se baza pe cateva principii ferme: un principiu de mlilate, potrivit caruia spatiul trebuia sa fie locuit; un prinlmi ilc ordine, concretizat in dispunerea geometrica, rigui i hi, newtoniana, a structurilor vietii, incepand cu Soarele p.ina la periferia sistemului; un principiu determinist, leiH evolutia biologica de conditiile de mediu; dar si un I nu ipiu voluntarist, care afirma capacitatea fiintei evoluate, Inia atins un nivel inalt de inteligenta, de a stapani mediul .pa(iul. La acest ultim punct, martienii aveau un cuvant pus. Este momentul sa intre in scena. < unalele de pe Marte S slia de multa vreme ca Marte seamana cu Pamantul. i* lima harta a planetei, editata in 1840 de astronomii germ Wilhelm Beer $i Johann Heinrich Madler, scotea in eviiii n o structura foarte pamanteana de mari si continente. li'i iiilnim o alcatuire similara pe harta desenata de Proctor l K65, pe care marile, continentele si insulele poarta in m ial nume britanice, in a^teptarea, poate, a unei efecti|l luari in posesie.

190

Intre inger fifia ra

Apoi, lucrurile au luat un curs diferit. Marte a dcvonH < planeta extrem de arida. Sa ti fost oare sfarsitul mar^ionllittl Nicidecum. A fost, dimpotriva, inceputul unei istorii gluili^i se, a celei mai extraordinare istorii pe care a cunoscui n tiul cosmic. in 1877, Giovanni Virginio Schiaparelli (1835-191(1), ll rector al Observatorului din Milano, a facut o marc doi "I* rire: o retea de canale parcurgea suprafata planete i inimtd directiile. Ulterior, sistemul a devenit din ce in ce mai H l trie. Pe o noua harta desenata de Schiaparelli in IXKI, i>> ( se prezenta ca un joc complicat de linii drepte. in 1 89.', tronomul american William H. Pickering (1858-1938) n < i U lovitura de gratie la ceea ce mai ramasese din marile m ini, ne. El a observat ca liniile traversau nu numai contincnirln, ci i marile, ceea ce insemna ca marile, de fapt, nu cxinlld Au avut acelasi trist sfarsit ca marile lunare. Structura geometrica a retelei dovedea originea sa mIII) ciala. Canalele erau eonstruite. Ele ofereau dovada, de il#i contestat, a existentei martienilor. Dovada, in plus, a sti|> mi ritatii lor intelectuale i tehnologice. Nu era la indcniiliMI oricui sa realizeze o retea atat de formidabila. Nimit m | ih logic de altfel: Marte era mai vechi decat Pamantul, nil III cuitorii sai, in mod natural, mai avansa(i decat pam aiiU 'iill Pe aceste baze s-a cladit o teorie seducatoare i apuii ill riguroasa. incepand din 1894, Percival Lowell nu a iiiu'lfj sa supravegheze planeta roie din observatorul sau irisinUl la Flagstaff, in muntii Arizonei. i-a sintetizat cercelai il* III trei carti care au contribuit din plin la naterea i dil'u/iiiH mitului martian: Mars (1895), Mars and its Canals (l*lft| i Mars as the Abode ofLife (1908). S-ar putea zice ca I i > i ll I \ \ nici n-ar fi avut nevoie de un observator. Concluziile, lo Mil dinainte, chiar fara sa priveasca prin telescop planeta visdtff I lui. Observatia astronomica i-a permis totui sa mmiil(oim|P numarul canalelor: de la 79, cate descoperise Schiapaii lll,

Un secol de infruntari

191

|| pi '.(o 700 identificate de Lowell i de colaboratorii sai. in pju . mi i constatat ca frigul, frigul martian, evident, le provob ilisparitia. Acest ultim fenomen a oferit i cheia enigmei. [ Nu i o mare nu exista pe Marte, nici un fluviu. Calotele > ilnir sunt singurele depozite de apa. Primavara, cand ghetupli sc lopesc, apa se raspande$te in toate regiunile planei lucmai prin sistemul de canale. Ceea ce se vede, de fapt, pi M canalele, prea sub(iri pentru a fi vizibile de pe Paini iim, ci benzile de vegetate alimentate de apa de origine | ii Se explica astfel i disparitia canalelor iama: nu pniilcle dispar, ci vegetatia. Asta e tot: cat se poate de simi- milc logic. Im I ( i-realizare imensa! Ganditi-va la dimensiunile canalelor, linifi M desea de trei mii i chiar de cinci mii de kilometri. PliiiM i Suez, o nimica toata! Cele mai mari infaptuiri ina sire, constata Lowell, par neinsemnate prin comparatie, simple treburi locale." De aici, el deducea natura cu siguh | mteligenta i pasnica a unei rase de fiin^e care ?i impart mM | i> 1atat de echitabil... intr-o lume imbatranita, unde con| im il|nle dc viata devin tot mai grele, fiintele trebuie sa fie din in ce mai inteligente pentru a supravietui... Starea plalii i. ne indeamna sa acceptam pe Marte o viata caracterim printr-o inalta inteligenta. im ( m de frumos, intr-adevar. Poate chiar prea frumos peni iiu i Ii adevarat. Opinia publica a fost sedusa, dar, cu excep| i nitorva colegi, majoritatea astronomilor s-au napustit fara i iiHiiMjamente asupra lui Lowell i teoriei sale. Cum sa negi Ih . m cxistenta unor canale observate de astronomi carora nim ni nu le punea in dubiu competenta i onestitatea? i, h ih Imacceptate canalele, cum sa le explici, daca nu prin actiIm > iliilea martienilor? O solutie a enigmei a fost propusa prin nlii)i ia optica. Da, canalele existau, dar nu pe Marte, ci pe it hum observatorilor. Erau linii ideale, reunind pete dispainic. In 1903, E.W. Maunder (1851-1928) a facut o experienta
11.1 1

192

Intre inger f i fiara

simpla, plasand la o oarecare distanta de privitori desoili punete $i pete; pe copiile exeeutate de acegtia, detaililr puse fara nici o noima, deveneau linii drepte! Asta nu s pu iIncepand din 1905, Lowell a otyinut fotografii ale lui M i ale canalelor lui: o dovada care se dorea stiintifica. ol tiva i defmitiva. Pana la urma insa, observarea plancioi telescop sau imaginea ei fotografica dadeau acela^i re/ti Cine iubea canalele, le vedea, in direct sau pe fotografir, i nu voia sa auda de ele, vedea numai puncte i pete dispn tim astazi ca imensa retea de irigare imaginata de I n-a existat nicicand. Iluzia se explica in parte prin m u cien(a mijloacelor de observa|ie: telescoapele erau dr.ml putemice pentru a se putea observa ceva, dar nu dcslnl putemice pentru a disoeia detaliile observate sub fornifl canale. Motivul principal al aventurii martiene ramtine tui de ordin mental. Canalele au fost descoperite fiiiuli r t dorea sa existe, i se dorea sa existe ftindca era nevoie ele pentru a-i sustine pe martieni, i nu orice fel de mat (i ci Oameni diferiti mai evoluati decat oamenii de pc I.nn
11

Cum sa masori temperatura globului


Spatiul subteran era un fel de anexa a spatiului coniii Mai apropiat, dar din nefericire invizibil. Prezenta, Ion avantajul teoretic al unui acces mai facil... cu condi(in .1 gasi drumul. Drumul a fost gasit mai intai de capitanul John < I. Symmes (1780-1829) care, la 10 aprilie 1818, a laiisul uluitoare proclamatie. Potentialul explorator anun(a i.i I mantul e gol si locuibil in cavitatea sa interioara, undo i succeda mai multe sfere una-ntr-alta: cel putin cinci, in I cul celor trei imaginate de Hailey. in plus, lucru esential pentru legatura dintre lumi, tit largi deschideri polare, de un diametru de patru mii dc in

Un secol de infruntari
1 1

193

t C

1'nlul Nord i de ase mii la Polul Sud, ar asigura trecerea ilii l,i suprafata globului la etajele sale inferioare. Trebuia pmml prin Siberia, de unde, odata atinsa latitudinea de 82 .1 (nude, terenul incepea sa se afunde; in locul frigului polar, , ploratorii ar fi fost intampinati de un tinut cald si fertil. i, r mai sunt asteptati, fiindca Symmes s-a dovedit incat iIm sa puna expeditia pe picioare. Ziarele 1-au luat in ras, I i oumenii de tiinta s-au facut ca nici n-aud. I'npt este ca savantii, relativ favorabili pamanturilor cemi pareau dispusi sa admita existenta altor pamanturi in inlcriorul Pamantului. Marginalizata de tiinta, explorarea Hililorana a ramas rezervata teoreticienilor extravaganti, utoii iilor $i scriitorilor. Stiinta a fost totui consultata cu privire ingura problema, insa esentiala: temperatura globului. i , Modelul traditional al unui Pamant cu nucleu incandes< iii. focul central", parea confirmat prin experimentare si il. monstratie stiintifica. Pe la 1830-1840, o adevarata manie ,t I, H ajelor i-a cuprins pe cercetatori. Din America tropicala | in inghefata Siberie, rezultatele spuneau acela^i lucru, iiln.i ft muine ca temperatura create cu un grad la aproximativ jiel/eci de metri. Fiintele diferite, daca existau, aveau tot jliliTcsul sa ramana aproape de suprafata, altminteri riscand i iiarba sau pur i simplu sa se topeasca! Mctoda forajelor prezenta totusi i unele limite. De fapt, tli mi se intepase scoarta pana la o adancime de cateva sute 'if metri. Nimic nu dovedeste ca cre^terea temperaturii ar Mtiiimua pana in centrul Pamantului", afirma prudent dicllmiarul Larousse pe la 1870. Iamantul rece ii avea i el sustinatorii, printre acetia Inialnindu-se i cateva nume de marca. Sir Humphry Davy 1 1 /7S 1829), un reputat chimist englez, a facut o experienta i midudenta: a alcatuit o sfera din mai multe elemente pre#inte in scoarta terestra, printre care sodiu i potasiu, i a m .tpit-o cu apa. Sfera a inceput sa se incinga. Se puteau u

194

Intre inger fifia r a

explica astfel fenomenele calorice terestre. Departe de n m o origine centrala, cre$terea temperaturii si vulcnm im m | ar fi un proces superficial, datorat oxidarii, prin actiuni'ii | t* asupra anumitor elemente. Cativa savanti au acceptat ipoteza lui Davy; prinln ft Francois Arago, care i-a dezvoltat argumentele. Dupa cl. peratura crestea pana in zona de contact dintre supratii(n > ( data si nucleul terestru. Acesta din urma trebuia sa 1 i n si solid; in caz contrar, masa incandescenta a metaliilm h s-ar fi comportat la fel ca oceanul supus atractiei I mill Soarelui, si in consecinta scoarta ar fi fost zguduita ill nil ree teribile. Lipsaunui asemenea fenomen, care ar face v . . imposibila nu numai in interiorul, dar si la suprafala }| m | !h9 lui, demonstra inexistenta focului central. i astfel, lumea subterana era salvata. Arago plasasi ,1 locuitori in Soare, insa de asta data n-a mai recidival, mill mindu-se cuo concluziepur fizica. Insa teoria unui I.im rece apermis persoanelor imaginative sa organize/e subteran intr-un mod asemanator cu lumea noastra" | | populeze cu oameni fie asemanatori, fie diferi^i.
1

Scriitorii invata astronomie


A descrie infatisarea si obiceiurile fiintelor umane t t mice sau subterane era un demers care depasea mi jltmi limitate ale oamenilor de stiinta. Acestia puteau cel mull riste cateva cuvinte despre martieni. Chiar fara sa ii liitl zuti, locuitorii de pe Marte se facusera cunoscu|i in moil rect, prin canalele lor. Se tia ca sunt foarte intelinfilfl foarte avansati tehnologic. Dar cum aratau? Cum sa pfj dam cand vom intalni un martian? Tratarea acestor probleme a ramas in seama sen..... si ilustratorilor. Moda pluralitatii lumilor a avut un un| considerabil asupra literaturii. Romanul astronomir m I ilustrat, a devenit un gen prolific in a doua ju tn a la h ii
11

Un secol de infruntari

195

tiliilui al XlX-lea. Modelul, desigur mai vechi, avea sa fie (ii i h c(ionat de Jules Verne i pus in aeord cu stiinta. De la I',im,ml la Luna si InjurulLunii au aparat in 1865 si 1869; |hi in;iI cativa ani mai tarziu periplul interplanetar al lui Heci- Scrvadac (1877). Considerat fara temei de posteritate i til* | cel mai indraznet dintre vizionarii epocii, Jules Verne tl " Iica de bunavoie moderatia, acolo unde contemporanii I '.i-lasau repede imbatati de imaginarul stiintific si tehnoigii C'ca mai buna ilustrare a prudentei sale sunt tocmai . *|Tih(iile lui cosmice, in care nu intalnim nici cea mai mica m ii.i dc extraterestru! Pentru a evita orice contact, calatorii m In inicm nu coboara nici pe Luna, nici pe planete. O astfel B mdoda il scandaliza pe Flammarion, care a judecat sever | 1 lunara a scriitorului: E cu totul regretabil - scria ci lira I sa intreprinzi o asemenea calatorie, sa infrunti pericoi umplite, $i pana la urma sa nu aduci nimic nou: inseamna ii picrzi orice incredere in progres. Dm lericire, alti autori - chiar daca unii n-au facut decat (A I imile pe Jules Verne - s-au dedicat trap si suflet locui ill Hile pe planete si au realizat adesea reportaje foarte deta i il* ( ii afie lor, cunoastem aproape la fel de bine istoria veciili l osmici ca propria noastra istorie a secolului al XlX-lea. viimagit de Jules Verne, Flammarion si-a putut lua revana mill Aventurile extraordinare ale unui savant rus (Aventures 11 11 adinaires d un savant russe), epopee astronomica publii ,i ilc Georges Le Faure si Henry de Graffigny in patra voiic, aparute intre 1889 i 1896. Era un amestec de Jules Verne siiateretri: selenieni,mercurieni, venusieni,martieni... Mte lucrari sunt mai specializate, fiecare consacrata unei M iniile planete. Aufzwei Planeten (Pe doua planete, 1897) lilorului german Kurd Lasswitz (1848-1910), The War llu' Worlds (Razboiul lumilor, 1897) a lui Herbert George i(1 II 866-1944) i Under the Moons of Mars (Sub lunile i Marte, 1912), primul roman dintr-o lunga serie datorata
1 >1 1 I I 11

196

Intre inger f i fiara

lui Edgar Rice Burroughs (1875-1950), se numara pmili# operele martiene cele mai cunoscute. Venus se afla in pu/i |ia a doua, cu omenirea ei situata de obicei intr-un decoi It) xuriant. i apoi Luna, gata oricand sarezerve surprize, in I * Naufrages de I espace (Naufragiati in spatiu, 1888), An,lit Laurie, pseudonimul lui Paschal Grousset (1845-1909). it# prezinta o Luna pustie, dar pe care calatorii descopera rum* semne ale unei civilizatii disparate. Lumea aceasta, :islrt# | moarta, a fost locuita, iar locuitorii sai erau arhitec(i, iii| H neri i artisti de mare valoare. In 1896, Pierre de Srl.'iitu (pseudonim adaptat subiectului) publica Un monde ln< mi nu. Deux ans sur la Lune (O lume necunoscuta. Doi am /if Luna), roman care asaza omenirea selenara in interiornl m i telitului, intr-o imensa cavema. Solutie apropiata de cca ttc r l> tata de H.G. Wells in celebrul sau roman The First Men in the Moon (Primii oameni in Lund, 1901). In anul urriUHni 1902, Luna, inclusiv locuitorii sai, si-au facut un debut ....... cabil in cinematografie, gratie fdmului Voyage dans la / mu (Cdldtoriepe Luna) a lui Georges Melies (1861-1938) pini de oamenii de stiinta, selenienii continuau sa se btioilli de simpatia publicului si aveau locul lor rezervat in iinugl nar. Nimic mai firesc decat sa te preocupe vecinii! Din cA ltfl in cand, scriitorii se mai interesau si de micul Mercur, ,i iit> uriaii Jupiter si Saturn, si tot intr-un sens favorabil vie(ii i ni mice; altminteri, cu ce ar fi umplut paginile romanelor1 ? 1 In afara scrierilor citate in text, iata - cu titlul lor original i lllfW . alte romane cosmice care mi-au folosit pentru a defini trasaturile OHlfM teretrilor i civilizatiilor respective: Despre Marte: Henri de Parville (1838-1909), Un habitant dr In/ifa nete Mars (1865); Percy Greg (1836-1898), Across the Zodiac ( I hhii), Camille Flammarion, Uranie (1889) i Stella (1897); George Du Mitn rier (18341896), The Martian (1897); Garrett Serviss (1851-1929), IM son's Conquest o f Mars (1898): Amould Galopin, Le Docteur (> i1 j m^ Aventures fantastiques de trois Franqais dans la planete Mars ( I

Un secol de infruntari

197

( alatoriile spre stele sunt inca rare in seeolul al XlX-lea. I )c ce sa mergi atat de departe cand sistemul solar i(i ofefni toate soluble imaginabile? Sa mentionam Star ou Psi ih ( assiopee {Star sau Psi din Casiopeea), carte publicata in 1X54 de un anume Defontenay, care prezinta un sistem Ionite diferit de al nostru, alcatuit din patru sori, o singura phincta $i patru luni, atat planeta, cat i satelitii sai fiind lo1m de fiin{e umane. II putem inso{i i pe Flammarion pana |i In o planeta aflata la aptezeci i doi de ani lumina, unde >"in intalni cele mai diverse i mai nea$teptate forme de via| printre care specii vegetale inteligente (Lumen). ii, J amanturile subterane se prezentau cam la fel, cu o tipoapropiata de a planetelor. Symzonia. A Voyage o f biscovery a aparut in 1820, sub numele lui Adam Seaborn, |aidonim atribuit de unii, insa pu^in plauzibil, insui capitaliulni Symmes: este povestea unei expeditii care, coborand prin I'i'lul Sud, descopera un continent locuit, numit Symzonia in imoarea eroului Pamantului gol. in 1823, scriitorul francez nllin de Plancy (1793-1881) a publicat, sub pseudonimul Ini ques Saint-Albin, o Calatorie spre centrul Pamantului (loyage au centre de la Terre); de data aceasta calea de
M iiiyar, Sur la planete Mars $i Les Robinsons de la planete Mars (1908); I luiliive Le Rouge (1867-1938), Le Prisonnier de la planete Mars (1908) |l I ii Guerre des vampires (1909). I >espre Venus: Achille Eyraud, Voyage a Venus (1865); Charles Guyon, hi\n^e dans la planete Venus (1888); Garrett Serviss, A Columbus o f Wni'c (1909). I H'spre Luna: The History o f a Voyage to the Moon (1864), adaptat in liunceza de Alexandre Cathelineau, Voyage a la Lune d 'apres un manu hi uuthentiqueprojete d volcan lunaire (1865). un Despre Mercur: Jean de La Hire (1877-1956), La Roue fulgurante

(lU K O ).

i IK'spre Jupiter ?i Saturn: Wladislas Lach-Szyrma, Aleriel, or A Vo10 Other Worlds (1883); John Jacob Astor, A Journey in Other Ids (1894).

198

Intre inger f i fiara

acces trece pe la Polul Nord, iar omenirea subterana traii^u pe o planeta fixata chiar in mijlocul globului. The Narmllvt of Arthur Gordon Pym (1838), curiosul roman al lui I'tlyttf Allan Poe (1809-1849), lasa sa se banuiasca existen(a tin* i lumi interioare. Voyage au centre de la Terre (Calatoric centrul Pamantului, 1864), unui dintre cele mai cunosi m > romane ale lui Jules Verne, corespunde momentului desoopM ririi preistoriei; cititorul este invitat sa parcurga un ansamhlii preistoric complet, inclusiv fiinte umane, aezat inli ii imensa cavitate unde se afla o mare de dimensiunile M ctliu* ranei. Cativa ani mai tarziu, fiintele preistorice se retrag in lit voarea unei omeniri supercivilizate, in The Coming Race (limn care va veni, 1871), roman scris de Edward Bulwer-1 yilnii (1803-1873). In aproape toate romanele cosmice sau subterane, cclhlHH ria si contactul sunt elementele escntialc. Rareori, oint nl rile celelalte sunt descrise izolat. Rareori, de asemenea, M ini ei cei care vin. Pare preferabil sa-i vizitam noi, decal n ) i primim la noi in casa. Un semn probabil al mentalita\ m 1 ii dentale, amestec de spirit de descoperire si expansioinmn colonial, ca si o anumita teama de Celalalt, oricum o lips* de entuziasm fata de ideea de a- accepta in lumea non,> 1 ,lift Metodele de calatorie prezinta o remarcabila diversihil* Poti fi lansat intr-un obuz, procedeu inaugurat de Jules Wme sau apeland la o substanta antigravitationala (cavorita" III) 1 Wells). Comete si meteoriti devin uneori vehicule interplmu tare. Nu lipseste nici proiecml, conceput de Albert Uolmlil si de Andre Laurie, de a atrage pur si simplu Luna spre I'ft mant. Traditionalistii inca n-au renuntat la balon, in limp * nerabdatorii se gandesc deja cum sa dezintegreze coipnil le pentru a le proiecta in spatiu si a le realcatui apoi itultlii rent unde in univers. Insotitor fidel al pluralitatii lutnilttl spiritismul isi ofera gama de servicii: deplasarea spitil l f si incamarea lor pe planete.
1

Un secol de infruntari

199

I a capatul calatoriei ne asteapta extraterestrii. Comparati i u pamantenii, se infatiseaza in fel si chip: fie asemanatori, In mai mult sau mai putin diferiti, fie inferiori, fie supeni'i i. Fiecare faza din istoria omului, de la primii sai pasi | n ;i la disparitie, dar si o multime de evolutii paralele, toate *n i uasesc materializarea pe planete. Sunt privilegiate doua m i ansambluri, definind preocupari majore ale epocii: prein Uloria i viitorul. Cu o anume predilectie pentru cel din urma, ii alte cuvinte pentru formele de viata si de civilizatie mai evnluate decat ale noastre, ilustrand potentiala istorie viiin.ire a civilizatiei terestre. Nici brutele nu lipsesc pe pla!ifU dar, la aceasta categorie, Pamantul insu^i avea multe \ ilc oferit, de la rasele inferioare pana la criminalul lombroi,m Dimpotriva, nu mai exista nici o formula terestra care . i poata servi de model unei civilizatii occidentale atat de puicrnice si atat de sigura de valorile ei. Doar planetele ra il i.incau, pentru a gazdui eventual Oameni diferiti superiori 4 i ivilizatii superioare. In cazul lui Marte, era evident. Dar i 1nar o planeta mai tanara, precum Venus, depasita teoretic ill' Iamant, se ilustra adesea prin realizari mai inalte decat n pamantenilor sau inscriindu-se intr-o sinteza de civiliil. ,i(ie mai armonioasa. Identificarea posibilitatilor umane si m.iicarea etapelor ulterioare ale evolutiei omului: iata funcuii I'sentiala care revenea Pamanturilor diferite.
1

( 'ele o mie de fete ale extraterestrului


I Jnii sunt ca noi, ca noi, albii, se intelege. inca o doVm daca mai era nevoie, ca rasa alba reprezenta prototila, I'ul omenirii, chiar la scara cosmica. Unii sunt chiar mai albi, jtircum locuitorii Symzoniei, sau mai frumosi decat europemi, clcmonstrand astfel ca rasa e perfectibila, dar pomind ,1 la un singur i unic model. Ca pe vremea duelului din,' iii suedezi si georgieni, alegerea ramanea intre Nord si Sud.

200

Intre inger f i fiara

Priviti-i pe acesti meridionali cu tenul bronzat; nu intuit pe tarmurile Mediteranei, ci putin mai departe, pc Winn, unde i-au intalnit expeditiile relatate de Eyraud $i (iiivim Cateva decenii mai tarziu, aceiai venusieni devin noriln i ) blonzi, dupa descrierea lui Serviss. Le Faure i Gralliyn* i-au vazut barboi i chei. Mar(ienii lui Lasswitz au ri it# rul foarte european. Un caz mai special prezinta selcn lui Pierre de Selenes, care nici nu mananca, nici nu U fund lipsiti de organe interne, stomac si rinichi, ceea lt n impiedica sa semene perfect cu tipul european! Dupa care, intra in joc metodele clasice de deform: t actioneaza, in primul rand, potrivit unei lungi tradi^ii, asii|tf| inalfimii Oamenilor diferiti. Luna e locuita, dupa Cal In Ii neau, de oameni absolut asemanatori cu noi in privln' membrelor, chipului i infa|iarii, doar ca de talie mai mu fl Martienii blonzi ai lui Percy Greg ai spune ca sunl si' dinavi, daca n-ar avea picioarele cam scurte i un lm foarte dezvoltat, necesara adaptare - evolutionismul obliyrt pentru a respira convenabil aerul rarefiat al planelci pe Marte, Galopin descopera nite pitici nu prea frumi malti de cincizeci de centimetri, cu picioare filiformi cu capul mare ?i rotund. Aceeai planeta poate prodlu i< uriai, cum sunt cei descri^i de Serviss; fe|ele acestor.i prima, in buna traditie a lui Lavater i Lombroso, i^ i lit i amplifica, trasaturile de caracter ale fiecaruia, rezultatul In o colectie de caricaturi monstruoase (dar, cel putin, nimcm m mai poate ascunde defectele!). Caricaturile sunt frecvente, dupa o metoda deja vt*r| i ficata: hipertrofie sau atrofie, surplusul sau lipsa unoi ttf gane. Selenitul descris de Le Faure si Grafflgny poalc de exemplu: inalt de patru metri, cu un cap enorm sii!.(imtl de un gat lung i subtire, cu brate slabanoage terminnif t it palme late, cu pieptul plat si cu picioare subtiri, cu guru I n buze $i cu doua urechi imense. Nici o trasatura neomcilt ca, doar un joc cu elementele anatomiei umane.
$1 11

Un secol de infruntdri

201

Mumia martiana expusa de Henri de Parville in 1865 |in'/inta i ea trasaturi deformate, dar in plus i un atribut "in putin omenesc, o mica trompa: Picioarele, foarte scurte, ii in putut fi extrase decat foarte deteriorate; capul a ieit #h i tape intact; fara par: piele lucioasa, zbarcita, tabacita; for1 ii in creierului triunghiulara; o fata ciudata, subtire ca lama ilr nilit; un fel de trompa in loc de nas, pomind aproape din llmite; gura foarte mica;.. .brate foarte lungi, coborandpana ilmcolo de coapse; cinci degete, dintre care al patrulea mult Mn scurt ca celelalte... pielea, calcinata aproape in intregii mr, Irebuie sa fi fost de un galben-roscat. In sfarsit, unui me nu fusese alb! Sunt $i specii inaripate, fie monstruoase sau partial animalli'c, ca oamenii-lilieci, vampiri traind in arbori, intalniti de i mlopin pe Marte, fie, dimpotriva, ilustrand perfectionarea i iipacitatilor umane. Veche figura a imaginarului, omul zbunllor e cu atat mai prezent intr-o epoca in care incepe cuceili ea aerului. In ajteptarea avionului, se putea apela la oameni i> i atori. Iata-i pe martienii descrii de Le Faure ?i Graffigu nv. rcmarcabili prin multe trasaturi, dar in primul rand prin mliiptarea lor la zbor: Aveau putin peste doi metri inaltime; i iipul rotund se sprijinea pe un gat putemic; ochii, remarcabil ilc mari, straluceau cu o lumina vie care, cu timpul, deveiiea obositoare; maxilarele, lipsite de dinti, inaintau in forma ilc cioc; urechile, scurte i adanci, erau acoperite cu par, ca a obrajii craniul. Membrele erau lungi i pareau robuste, i l e s i subtiri, i erau legate printr-o membrana, asemanatoare ma liliecilor;.. .membrana aceasta le servea in aceeasi ma ina de aripi i de parasuta. Cand stateau pe loc, membrana (mca loc i de imbracaminte, semanand cu un fel de toga cu * no se acopereau, nu fara o anume distinctie. Ainestecul om-animal functiona din plin. Aripile impruimitate liliecilor erau inca putin lucru. Priviti solutiile propu naturalistul Pierre Boitard in studiile sale astronomice de

202

Intre inger f i fiara

(Etudes astronomiques) publicate intre 1838 si 1840 (in A lit see desfamilies). Avem ocazia sa ne intalnim cu mercm mu asemanatori maimutelor, cu oameni-iepuri de pe Saturn m m cu gate albe cu cap uman pe Uranus. Cu timpul, metoda aceasta a catigat in complexion * | rafinament, atingand apogeul in opera lui E.R. Burrouglw Martienii lui verzi au trei perechi de membre, ochi iesi|i in afara i mobili, antene in loc de urechi, i canini in limit! de colti de elefant; pe deasupra, sunt ovipari. Un exemplu frapant de subom, apropiat de animal. monopedul mercurian descris de La Hire, avand .............. unui copil de doisprezece ani, culoarea neagra i lucito.m torsul rotunjit, sustinand, fara gat, un cap de obolan cu Iruin pa, i sustinut la randu-i de un singur picior... Din mijln cul corpului, ieea un singur brat terminat cu trei glu'iiff enorme i stralucitoare... Deasupra trompei, care se M (iilH furios in toate directiile, se deschidea un ochi, de un nun aprins. Si pentru ca nimic sa nu lipseasca, seducatoml | \ sonaj mai e i canibal. Alti antropoizi, mai clasici, ne introduc in istoria omului Jules Verne da tonul. Calatoria sa spre central Pamfnilultil scoate la iveala, dei intr-o maniera rapida i echivoi .i il pica pentru prudenta scriitorului, doua variante de onnit n | preistorici: oameni pe deplin fonnati, fiindca, la fel ca Bom M de Perthes, nici el nu era evolutionist. Trece un timp, .s oihill i acceptate conexiunile animale ale fiintei umane, straiiu im I indepartat se acopera cu blana. L-am intalnit deja pe tin I lentul pitecantrop in Lumea pierduta a lui Arthur CoiiftU Doyle. Pot fi admirate i pe planete cateva exemplarc anllt l pandu-1 pe yeti: pe Marte, la Gayar, sau pe Venus, untie Ntfftl viss ii pune fata in fata cu venusienii blonzi de tip euro|H iin Departe de a fi ingradit imaginaral biologic, tiin|n M'eml lului al XlX-lea nu a facut decat sa- sustina. Teoria evoliiliu 1 nista putea servi drept alibi pentru indiferent ce sinteza. ( >*h

Un secol de infruntari

203

I I I

re nu mai parea acceptabil in mediul terestru, devenea nu miinai posibil, dar aproape obligatoriu pe planete, i in gene, 1in mediile diferite, acolo unde conditiile cele mai diverse iivbuiau sa conduca la gama larga de solutii: uneori idenlice sau asemanatoare cu cele terestre, alteori diferite sau chiar ilivergente. Galeria traditionala a Oamenilor diferiti a fost mlocuita, in acord cu stiinta, printr-o galerie cu mult mai M i^ata, mai diversificata i mai credibila care, chiar schimln'm infatisarile, retinea arhetipurile: omenirile paralele, d omul-animal, omul-zeu (sau supraomul)... Totul se explica uyor prin influenta mediului i prin evolu(ie. Planetele au l u s t amenajate ca adevarate laboratoare, oferind persoanelor nnaginatie cele mai bune conditii pentru experimentarea n'(ctelor biologiei modeme. Nimic nu e mai caracteristic pentru aceasta mitologie stiinlilica decat transformarile creierului. Spre sfarsitul secolului I XlX-lea incep sa se inmulteasca capetele mari. MartiaI lui Wells este alcatuit dintr-un cap imens prelungit prin I, utacule. Cativa ani mai tarziu, Wells reia subiectul, de|i|asandu-l pe Luna: elita intelectuala a satelitului nostru are msic capete de marime impresionanta. Am fi tentati, la prima vedere, sa vedem in aceste creaImi monstruoase entita^i cu totul diferite de tipul uman. In icnlitate, e doar o aplicare a tezei evolutioniste. Rezultat al U indelungate evolufii, creierul va continua sa evolueze. nci Volumul sau va create, ceea ce va determina i marimea cutiei , i.micne. Dezvoltarea inteligen(ei va reduce efortul fizic, aa,| , roUil celorlalte organe. In cele din urma, omul nu va mai .ii I ilecat un cap mare prevazut cu tentacule, mai apropiat ca lnlati$are de o caracati^a decat de omul actual, dar infinit su|tn ior acestuia prin inteligenta. lata, asadar, omul de maine, totul asemanator martianului de azi! Sa mai amintim i cateva solutii biologice extreme: evoliii n paralele depasind uneori nivelul uman (foci, pasari sau hi nici inteligente...), o viata minerala (Rosny Aine) sau,
1 1 0 I 1 11 11 1111 I 1

204

Intre inger f i fiara


.1

invers, foarte spiritualizata, imateriala i invizibila. Ai ia ultima formula a beneficiat de pasiunea epocii pentru .|U il tism, dar i de unele descoperiri tiintifice, precum r;i/ l care puneau in evidenta existenta unei realitati impm bile. De la Horla a lui Maupassant la zanele din Colliny.! care au tinut afiul in Anglia imediat dupa primul razbt ...... . dial, fiintele fantomatice au bantuit consecvent imiiHiimi din la Belle Epoque.

Suprudotatii din spafiu


Proiectul biologic a fost completat printr-o gama ml mid de experiente psihologice, sociale, politice, morale $i left* nologice. lata, pe scurt, principalele concluzii. In majoritatea cazurilor, extraterestrul pare mai bine duin) intelectual decat omul terestru. Inteligenta poate sa rAmAilt de tip uman, dei mai perfectionata, sau sa atinga slmlml suprauman: gandire pura i rece, eliberata de sentirm ul# i pasiuni. Adesea, inteligenta e completata prin calitati paranormal* Parapsihologia tocmai ii incepea cariera i, in mod I n < vedea in extratere?tri un bogat material de studiu. Pe Mmi. dupa Flammarion, materia conteaza prea putin, raflnamenli|j senzatiilor decide in toate. Activitatea parapsihologica i mai obinuita pe planete este telepatia. Practic orice cxlr.it. restru care se respecta trebuie sa fie telepat. Extrateretrii au gasit i solutii sociale i politice demii# de interes. in majoritatea cazurilor, par tentati de capitalism, dar un capitalism mult mai reu?it ca cel al Occidenlului terestru: Venus, la Eyraud, ca i Marte vazut de Greg mm ales de Lasswitz, pot oferi cateva exemple. Proprietalc.i. garantata, fara a exclude insa echitatea sociala, iar lihct In tea individuals respectata, fara a stanjeni buna functioning a institutiilor; un asemenea sistem dovedete virtutile onh
$ 1

Un secol de infruntari

205

M Inirgheze, asociata cu progresul moral i cu bunastarea il rite de o societate a abundentei. Condi(ia umana va deveni I, it mai buna, fara schimbarea radicala a cadrului social, ci |iu(io Inaltului nivel tiin|ific, tehnologic i moral. I' .xista $i solutii totalitare, in care individul e strivit de co..... sau de mecanismul politic. Martienii lui Serviss 'int condusi dictatorial de o casta militara. Selenienii lui W traiesc intr-o societate unde fiecare membra ocupa un ells Ii" bine determinat i imuabil, in functie de o ingusta speciall/iire biologica si profesionala. In sfarit, e reprezentat ?i luminosul comunism. Mai ales M Marte, planeta rosie cu nume, s-ar zice, predestinat. Scrilluiiil rus Aleksandr Bogdanov (1873-1928) descrie, intr-un Inman intitulat Steaua rosie (1908), instaurarea regimului coiminist la vecinii nostri cosmici. Un model interesant pentru 'I jcvici, care au preferat totui maniera violenta mai curand tireat consensul social practicat de mar(ienii lui Bogdanov. \casta schimbare de tactica a impus rescrierea istoriei mari (ii iic. Modelul viitorului nu mai era Marte, ci Rusia. In Aelita 1 >22), Alexei Tolstoi (1883-1945) a refacut, pur si simplu, pe 1 Made Revolutia din Octombrie. lata cum, gra(ie comunismuIni, Iamantul trecea in fruntea detasamentului solar. Departe de a fi fost o simpla fantezie literara, comunishi 1inar|ian parea justificat stiinfific. Canalele purtau pei dea unei solidaritati, a unui extraordinar efort comun. Chiar I'.uintele canalelor, Schiaparelli, s-a aliniat mitului in broiiia intitulata La Vita sul pianeta Marte (1895): Instituiiii unui socialism colectiv - afirma el - pare intr-adevar sa le/ulte dintr-o asemenea comunitate de interese si dintr-o ' nlidaritate universala intre ceta(eni: adevarat falanster care in putea fi considerat ca paradis al socialitilor. Intre timp, Marte i-a pierdut canalele si a ramas i fara ' mnunisti. Insa, in mod semnificativ, mitul a fost oarecum ircuperat de comunitii pamanteni, canalele si, in genere,
11 11

206

Intre inger si fiard

imensele lucrari hidraulice devenind o obsesie a sr.lt him lui. Macar sub acest aspect, Rusia lui Stalin aducca pi cu Marte al lui Lowell... Pana la urma, planetele ofereau argumente a p a r a l m l tuturor ideologiilor. Demonstrau la fel de bine p o s i b i l u unei democrat perfecte sau a unui sistem totalitar pei a unei economii capitaliste functionand de minune sail colectivism nu mai putin eficient. Aceeai planeta isi tiplica infatiarile in functie de fiecare proiect. Viitorul | nirii pamantene parea scris in atri, dar in care din tre c| f Epoca era preocupata i de problema raporturiloi dll natiuni i state, raporturi teribil de incurcate $i de tensim pe Pamant. Dar pe planete? $i ei continuau sa se razboln Sau, dimpotriva, gasisera deja cheia solidarita|ii? Se inclina spre solutia din urma. Razboiul, chiar dm Aiity disparuse complet, trebuia sa ramana o exceptie. Marte, limit tionala planeta a razboiului, ii mai permitea din cand in t AM asemenea indeletniciri; astfel, Le Faure i Graffigny se 1 | ra la razboaie periodice, acceptate i programate in si np^j reducerii surplusului demografic. Dar tocmai planeln boiului devine in epoca un simbol al solidaritatii I'1 1 '11 Canalele penniteau sa se imagineze o lume solidara lllfl unificata politic. Lasswitz descrie in detaliu functional en ll| deratiei martiene; alcatuita din suta cincizeci i p a lm d* state, cu respectarea identitatii fiecarei parti componenli', pi rea sa propuna un model aplicabil $i pe Pamant. Alte Nil merg si mai departe: un singur stat, o singura na{iune, an gura limba, pe Marte, pe Venus sau pe Luna. De fapt, in lun(t ce proiectele sociale sunt contradictorii, se pare ca se >mini reaza o cvasiunanimitate cu privire la o viitoare leiltm||g sau la un stat mondial. Lumea de maine va fi capitalist ihii comunista, dar, mai presus de orice, va fi unificata. In > u | i| < | t rilenationale si razboaiele apartin preistoriei omenirii A l u m
.11 11 11 1 1 1 0 11

Un secol de infruntari

207

III i>i conflictuale caracteristice Pamantului, planetele ii opun Nibilitatea unei cai diferite. Inlegrarea i solidaritatea functioneaza din pacate mai juilin bine atunei cand intervin raporturi intre rase umane IIIci ilc. Federatiile planetare par locuite de o singura rasa, inmliilitate de a ocoli dificultatile sau de a sugera o necesara W Iicare biologica prealabila. Cand mai multe rase ii impart in nloriul, vocatia rasista a planetelor se afirma nu mai putin ilcrnic ca cea a Occidentului pamantean. Pace si egalitate, I, igur, dar intre cei de-un fel! lutr-una din lumile imaginate de Defontenay, coexista litn rase foarte diferite. Rasa dominanta, frumoasa, nobijii putemica in ambele ei sexe, seamana bine cu omul rIIi european. Rasa subjugata este mica i paroasa. Numai |i ,i dintai, specifica scriitorul, apartine speciei umane, puterliii e si inteligente [...]. A doua categorie a populatiei nu e Jlleeva decat o specie inferioara, sau, mai bine zis, o popu|ic ile animale perfectibile [...]. Acedia sunt replosii, suiii'ji omului care domneste i comanda, $i deveniti servitori hi Ini. Rasa umana n-are nici o afinitate cu rasa reploilor. I lii|a de ea tot asa cum e calul fata de magar, iar incruci| im lor nu produce decat metisi incapabili de a procrea. in I'oligenism, rasism, dispret fata de Celalalt, ne simtim ca in usa in Star sau Psi din Casiopeea. ( inn sa te comporti, pana la urma, cu asemenea fiinte infeflonre? Din nefericire pentru albi, distanta care ii separa de iti'li i i chiar de paro^ii hominizi primitivi nu e atat de mare In i oinparatie cu prapastia dintre ei inii i oamenii perfec.....a(i din viitor sau... de pe Marte. In Razboiul lumilor al im II.G. Wells, rasa martiana superioara (capetele mari cu llniacule) exploateaza un fel de animale domestice, care nu uni altceva decat o rasa pur i simplu umana. Rasismul se Inlorcea impotriva promotorilor sai. Stapan pe Pamant, omul lll i isca sa se gaseasca intr-o pozitie delicata in momentul ionlactului cu planetele.
1.1 .1

208

Intre inger f i fiara

Ne-ar fi placut sa tim mai multe despre viata sexmtU locuitorilor din planete. Din pacate, autorii respecta ...... tiile burgheze i nu zic mare lucru despre aa cev;i. i u mai mult cu cat povestirile lor cosmice se adresea/n sea adolescentilor. S-ar parea ca practicile sexuale pfln tene convin intru totul extrateretrilor, cel putin celm umani dintre ei. Pentru cei mai evoluati problema nu I se mai pune. Martienii lui Wells sunt asexuad, ia r e o p iil se nasc sub forma de excrescente pe corpul adulfiloi k pot fi mendonate unele poveti de dragoste intre o a m e n i , retri i extraterestrii, dar implicand mai ales fete dm du de tip perfect uman, ceea ce nu schimba marc Im in capitolul sex. Interesanta este inidativa spiritista, u Ii de Flammarion, de a schimba sexul cu prilejul ficcan i incamari. Cel care a fost barbat pe Pamant devine Ion pe Marte, ceea ce e nu numai excitant, dar i foarte prt tabil, fdndca pe aceasta planeta, daca il credem pe I I marion, sexul feminin e dominant! Rare sunt referimele la probleme religioase. Unii im profita de calatoriile cosmice pentru a proiecta cuv&nltil bliei pe planete; sunt insa putin numero^i. La drept voihl cre?tinismul n-avea nevoie de extratere^tri. Acetia pnv tau mai mult interes pentru sustinatorii unei sinteze relish care asocia nemurirea sufletelor cu migratia lor $i rein narea pe planete. Cei mai muld romancieri preferA pm simplu sa evite subiectul. Citindu-i, ai impresia ca oam din spafiu traiesc in afara oricarei credinte religioase In samblu, i in ciuda interpretarilor divergente, mitiil ohI teretrilor participa la fenomenul decretinarii, ole....I perspectiva a universului care nu mai e cea a Bibliei; in tiplicarea lumilor i a existentelor depa?ea cu mult men religios traditional. Adevarata religie care se afirma pe planete mi/ea/ft capacitatile nelimitate ale spiritului uman, concreli/ale

Un secol de infruntari

209

Munui rand prin performantele tiintifice $i tehnologice. Spai | l planetar seamana cu o imensa expozitie unde sunt adunaln h loate inventiile imaginabile, toate productive spiritului care piliiiira astazi puterea extraterestrilor si care il vor face pe tun. intr-o zi, stapan al lumii. Avem evident de a face cu o linplificare a proiectelor proprii societa^ii occidentale din Uioca. Electricitatea e pe primul loc. Pe Venus, dupa Eyliiml. totul functioneaza gratie electricitatii, inclusiv cinci luni Uliliciale care lumineaza noptile venusiene incomparabil mai p|nc decat Luna noastra naturala. Marfienii lui Lasswitz au |ii il mijlocul de a dispune de o energie inepuizabila, produ| i < u clectricitate prin conversia razelor solare. La Bulwer-Lytnl Im locuitorii lumii subterane se folosesc de aa-numitul vril, i insa inepuizabila de energie... () intreaga categorie de inventii privete mijloacele de ii .ii isport. Occidentul sfaritului de secol XIX cauta cu in1 re sa invinga distantele. Se putea intr-adevar inspira de In exlrateretri. Mai intai, cu privire la zbor. Se zboara iipioape pretutindeni pe planete, uneori cu aripi individua ls . naturale sau artificiale, dar, cel mai adesea, folosindu-se m.ifini zburatoare care seamana, cu totul aproximativ, cu nvioanele i helicopterele noastre. Le Faure i Graffigny M liing sa imagineze, pe Marte, orase zburatoare! Se calatoii-.ic !? prin tuburi-expres, mijloc foarte frecvent in imagi i ne ul epocii, sau pe autostrazi mobile mergand cu doua sute ilc kilometri pe ora, la marfienii lui Lasswitz. Va fi aa milva i pe Pamant. Pentru moment, tot ce se putea era (>olul Pamantului in optzeci de zile (1872), modest record i imaginat de Jules Verne, dar ilustrand perfect, prin mijloalie realiste, obsesia devorarii spatiului. ( alatoria cosmica este practicata de cei mai avansati dinlif extratere$tri, cum sunt martienii lui Lasswitz $i ai lui Wells. Insa, pentru cu totul alte motive decat cele tehnolollice, locuitorii planetelor stau mai mult la ei acasa. Odata
1111

210

Intre inger f i fiara

ce nimic nu le lipsete, ce sa mai caute pe la altii? A*n ateapta sa vina pamantenii la ei. Sa enumeram i alte realizari: televiziunea cam peal* M i chiar o televiziune retrospeclivdin cazul martienilor Im I t * switz, capabili sa recupereze imagini din trecut! Telesi iim ^| extrem de putemice, gra(ie carora martienii pot sa aglomeratiile noastre urbane, iar selenienii ajung sa \ nl4 Place de lEtoile la Paris! In aceasta privin^a, ne tini>tt(| strans de ei; proiectul frumos intitulat Luna la un mctru, U sat in 1892, prevedea constructia, pentru expozifia de In I'l ris din 1900, a unei lunete exceptional de putemice, prin iiif aproape am fi putut atinge satelitul! Mai merita menln.... alimentatia sintetica, manipularea genetica, arme ullrn|Hf formante, precum vestitele raze martiene etc. Un lucru era sigur. Gratie acestor inventii i mulloi nlin ra, fiinta umana avea sa devina stapana pe sine, slap.m i h materiei, stapana a naturii. Privifi-i pe martieni: pe o plnniMi lipsita de resurse, ei supravietuiesc exclusiv prin for(a m i# ligen^ei i a tehnologiei. Maine vor controla poate intiouu| sistem solar. Doar daca rolul acesta nu ne revine noua, | ift mantenilor intr-un viitor mai mult sau mai putin indepniitil Locuitorii planetelor depuneau marturie asupra putem t| i( ritului uman, reprezentand astfel un simbol esential penlMi o epoca increzatoare in miracolele stiintifice i cu ochii n|in titi asupra viitorului.

Negri, galbeni si martieni asalteazd Europa


Epoca nu ignora virtutile cooperarii, nici pe cele ale aeullu* ratiei. Elita occidentals considera ca misiunea sa era il* civiliza globul. Cei mai entuziati se gandeau deja la un l*| de colaborare interplanetary de pe urma careia pana i ( )et)|l ! dental ar avea cate ceva de invatat. Dar spiritul de confrunlrt re se dovedea mai putemic. Lumea trebuia sa se pregateiru ft

Un secol de infruntari

211

h iiirii ziua cea mare a conflictului. Marx ii avertizase pe * piiyliezi: revolutia proletara era aproape. Va fi, cum spunea fah rmi(ionala, lupta finala (la lutte finale), in urma careIh luinea se va schimba din temelii (le monde va changer & lasc). Pentru contele Gobineau, pericolul de moarte nu nca dinspre proletari, ci de la rasele inferioare. Metisajul (M nvoca degradarea rasei albe, proces care se va agrava fara in, dare, conducand la prabuirea civilizatiei albe, singura i l\ ili/a(ie cu adevarat. Ka/boi intre clase, razboi intre rase, razboi intre natiuni, jilui in nu mai era, din perspectiva secolului al XlX-lea, decat imconflict permanent opunand componentele unei omeniri filialnentate. Aa trebuie sa fi fost de la bun inceput. Razboiul /hi i i lui (La Guerre du feu, 1908), al lui Rosny Aine, punea m .c lupte intre ele rasele preistorice; Lumea pierduta a lui i Allluir Conan Doyle propunea cititorului scene de masacru ilc o cruzime insuportabila, implicand oameni i pitecantropi. I )intr-o ampla gama de lupte mai mult sau mai putin finalr". sa retinem trei invazii: neagra, galbena i martiana. Iriinele doua sunt relatate de capitanul Danrit, pseudoni... I literar al lui Emile Driant (1855-1916), ofi(er al armatei li.uiceze. A fost marele specialist al razboaielor dintre rase, IHczentate intr-o forma roman(ata, dar potrivit unei analize e se dorea realista i prevestitoare. m IK94: apare Invazia neagra (L 'Invasion noire; a doua editie, I{ 1 Un sultan care-iji pierduse tronul din Istanbul se pune > 3). h i li untea unei largi coalitii reunind Africa Neagra i natiunilc islamice. Conflictul e global: intre rase, civiliza^ii rel> ttii. Scopurile urmarite de agresori sunt distrugerea Europei, iluminatia islamica i razbunarea Africii oprimate. 1 reisprezece milioane de luptatori sunt gata sa invadeze I nropa. Capitanul Danrit trece trupele in revista, ocazie de n oferi o imagine globala - nu tocmai magulitoare - a conimcntului negru. Inevitabilii Niam-Niam sunt prezenti la apel.

212

Intre inger f i fiara

Multa vreme negrilor cunoscuti sub acest nume Ii mrtttfl < buit in Europa o coada ca a maimutelor, i mai mul(i Iim m discipolii lui Darwin n-au ezitat sa-i considere ca liin|e nil#* te intre om i gorila. Nu e decat o legenda, conformn(iH I** fiind absolut normala, ceea ce nu-i impiedica insa dm n*lf ricire sa fie canibali, remarcandu-se prin agreabilul ........ de a-i manca prizonierii de razboi. Canibale sunt $i ihttM alte triburi. Islamul n-a reuit decat partial sa inlature anh>|i <h fagia. Cei care nu mananca oameni, mananca orice, AHIM populatia teda, soldatii cel mai uor de hranit din mii < * | n armata neagra, fiindca totul le place. Exploratorul Nai lmw| povestete cum au profitat de somnul sau pentai a-i imlm < ghetele. Dar ce sa mai spui de monbouttous, care | utA x margele alcatuite din dinti de om, cu bucati de ginpu Im| nedesprinse? Revenisera la obiceiurile lor sitlbnlli $ ungandu-se ca pe vremuri cu grasime umana pentru a i A | l ta curaj, i un miros respingator se raspandea din ramlmll* lor. Mult mai simpatici - totui - membrii unui alt Ii il>t till se scuipau in fata pentru a-si spune buna ziua. lata Africa de astazi si, in caz de victorie, Europa de niilllA care nu va avea alta alegere decat intre salbaticia negrilul | i fanatismul arabilor. Razboiul incepe. Comandantul atim ii#| franceze proclama ca lupta dintre rase la care asistA Im i nM se va termina cu nimicirea uneia dintre ele. Cea mai mum parte a Europei este ocupata. Raman doar doua puteri .. ..... sc: Rusia, angajata la randu-i in Orient impotriva invaziei p .tl bene, i Franta. Ii revine celei din urma onoarea de a 1 n \ Europa si civilizatia alba. Invadatorul e oprit la doi pa$i ile I'n ris, gratie unei inventii de ultima ora: un gaz otravitor ext.... de eficient. In ciuda mijloacelor de prevedere, aproape c niiII > cincizeci de mii de parizieni vor plati cu viata utilizarea null arme. Ceilalti sunt insa pur i simplu exterminati: trei niilum ne de cadavre i nici un supravietuitor. Nu mai ramane de sa fie stropiti cu benzina i sa li se dea foe: o mare de fine nil de peste o mie de kilometri patrati.
1

Un secol de infruntdri

213

| Knzboiul este castigat de albi. Africa revine in stapanit*ni iiropenilor. Nici negrii nu ies complet in pierdere, fiindN Imncezii promit sa-i administreze mai corect coloniile! Intn intr-adevar o lucrare impresionanta: cu douazeci de *ni fnaintea primului razboi mondial se prefigureaza deja un r t / l i o i total. Utilizarea gazelor de lupta anunta o istorie care Hili veni din pacate adevarata, dei la o scara mult mai mo di Kin. Ceea ce frapeaza este insa dispretul fata de Celalalt, | (ill derizoriu acordat existen^ei lui. Genocidul e acceptat in hi ii I'atalitate, ca raul cel mai mic in conditiile date. Iata-ne In pragul secolului al XX-lea! I905 1906: urmeaza Invazia galbena (L Invasion jaune; iiniia cditie, 1909). De data aceasta, povestea e inca i mai ilinmatica, i in orice caz mai plauzibila. Nu prea se credea, ilr I'apt, intr-o invazie neagra, rolul car^ii precedente fund .i, da de a sublinia printr-o ficdune prapastia dintre civilizaII si salbaticie, i implicit de ajustifica dominatia europeana. n .i invazia galbena era mai mult decat o simpla ipoteza: iliimea cu adevarat frica; parea chiar pe cale de a incepe. Spre 1900, pericolul galben devenise o tema curenta si i In.ii' obsedanta. China, umilita, dar nu intru totul supusa, avea m deinonstreze cu ocazia rascoalei i razboiului boxerilor l i it era capabila sa se repuna pe picioare i sa se razbune. Jitponia devenise deja o putere regionala i se apropia de iniutul de putere mondiala. In 1904-1905 s-a petrecut ceva ilc necrezut. Armata i flota ruseasca au fost zdrobite de liiponezi. Pentru prima data o tara asiatica se impunea in fata uui i mari puteri europene. Ce se va intampla in ziua cand i Inna, acest imens rezervor uman, i Japonia vor merge im|uiuna impotriva Occidentului? Se va intampla poate ceea i r se putea citi intr-un articol publicat la 15 februarie 1905 ilo raspandita revista franceza Je sais tout, exact sub titlul IVricolul galben (Le peril jaune). Cititorul asista, avand m ochi si ilustradi convingatoare, la intrarea triumfala in ib

214

Intre inger f i fiara

Paris a celor doi imparati ai Chinei i Japoniei, la pit Ihmi* le carora se afla, inlantuiti, imparatii Germaniei $i KmiM Cartea capitanului Danrit prezinta detaliat istoria m< cuceriri. Coalitia chino-japoneza gaseste in fata ei slalo it ropene nepregatite si lipsite de solidaritate. Singurul eoitylM de pericolul galben este imparatul Wilhelm al II-lea al ii i maniei, promotor in 1900 al coalitiei impotriva boxeillw i autor, in calitate de pictor, al unui vast tablou alegniu i* prezentand conflictul dintre civilizatia europeana $i a a.H l cul Buddha. Batalia e pierduta, iar Kaiserul cade pe t de lupta. Europa este ocupata in intregime, inclusiv I uni* incapabila sa reediteze impotriva galbenilor victoria ta cu zece ani inainte in fata invadatorilor negri si musul... .. $i ce va mai urma? Ne-o spune Charles Richet (1850 I') tH viitor laureat al premiului Nobel pentru medicina, mil iih text din 1904: Pagodele, caricaturile i limbile monosilnltj ce vor inlocui splendida noastra civilizatie ariana, si aslit v fi inceputul reintoarcerii la animalitate. 1897: vin martienii! Specialistii domeniului sunt kmtj Lasswitz ?i H.G. Wells. Cel dintai prezinta, in Aufzwei /V * * # neten, o intalnire care promite initial sa fie pasnica dim avantajoasa. Martienii sai sunt oameni ca i noi, de lip h? cidental, asadar, mai putin diferiti decat chinezii sau ih-^iM Sunt chiar mai buni decat noi, mai frumosi, mai inteligtflH mai rationali, mai bine dotati tehnologic. In plus, sum m il mati de cele mai bune intentii. Si totui ceva nu merno, I o lipsa de comunicare intre civilizatii de aceIasi tip dar Imii te diferite prin gradul lor de evolutie. Martienii, foarlo l guri de dreptatea lor, incearca sa-i convinga pe pamanii iil i, nereusind, sfar?esc prin a instaura un protectoral asiipr# lor. Pamantenii se revolta i izbucnete razboiul. Din loll cire, intelepti i lipsiti de agresivitate, martienii Tntelcy | l | tuatia i se intorc pe planeta lor. Totul se termina, asidnf cu bine, dar problema ramane i e grava: aceea a ineompu tibilitatii intre civilizatii.

Un secol de infruntdri

215

In ticelai an, o alta expedite, mult mai perieuloasa, inbuleu/a Pamantul. Sunt martienii lui Wells, mongtri cujudehi.i rece. $i vampiri, pe deasupra, hranindu-se cu sangele lliiiimlelor lor domestice, care sunt fiinte umane aidoma fti'H IJrmaresc sa-i paraseasca planeta muribunda pen.i tm sc instala pe o planeta vie, unde hrana nu le va lipsi. Iiiniln omului, inclusiv a occidentalului alb, este de a ca ll. i mtr-o stare de sclavie inca mai rea decat cea practicata M seama negrilor. Occidentul risca sa fie nimicit prin * i ..isi logica a dispretului i a dominafiei care i-a asigu> ini Mapanirea planetei. In cele din urma, martienii vor pieri din pricina bacteriilor terestre fata de care organismul lor im m poate apara. Occidentul este salvat, dar pentru cat iim Maine, asaltul va reincepe... Agresorul va avea poate p'. chip, insa miza va fi aceeai. li ! Negrii, galbenii si martienii sunt absolut inter$anjabili. Cu lu|ii simbolizeaza primejdia. Un complex de cetate asediata m mstaleaza in Occident. La Belle Epoque sfarete in MImiijte: se aduna crizele interne i amenintarile din afara. . Suliininat de mii de pericole reale sau imaginare, Occidenlill dcvine mai pufin sigur de sine i incepe sa se teama. Sei ulul al XX-lea urmeaza secolului al XlX-lea...
.1

Supraoameni sau morloci?


In ciuda acordurilor pesimiste care rasuna, i cu deoseblre spre sfar^itul epocii, seeolul al XlX-lea, privit in an unblu, a fost mai curand o epoca optimista. ( 'onceptele sale cheie, Evolufia i Progresul, indemnau In o interpretare pozitiva a viitorului. Omul occidental i imiul, pur si simplu, aveau sa continue un mers ascendent, ilisiantandu-se tot mai mult de maimuta originara. In dialogurile sale filozofice (Dialoguesphilosophiques), icdactate in 1871, Ernest Renan ii imagina omul viitorului in Mmatorii termeni: 0 aplicare pe scara larga a descoperirilor i

216

Intre inger fifia r a

fiziologiei i a principiului selectiei ar putea conduce s n im | rea unei rase superioare, avand dreptul de a stapani nu m ititi prin stiinta sa, ci i prin insai superioritatea sangelui, i* ** rului si nervilor sai [...]. Natura a facut pana acuin ec u | lN HI [...]. ii revine tiin(ei misiunea de a continua opera lir.niA i natura... Dupa cum umanitatea a ieit din animalitale, M M l fel divinitatea va iei din umanitate. Remarcabile cuvinte, pline de promisiuni, dar plitio ill pericole, de care epoca imbatata de tiin(a era mai pu| M constienta. Schimbarea de metoda merita luata in scamn N l< mai e evolutia naturala chemata sa- faca pe omul de m * 1 uIIm ci omul insui, prin forta stiintei sale, ii va orienta perloi (in narea biologica i intelectuala, asigurand naterea propi mlii sau succesor: supraomul. Cativa ani mai tarziu, Francis Galton (1822-1911) | tt) blica Natural Inheritance (1889), carte care (impreiinii alte lucrari ale autorului) punea bazele eugeniei. Intlil(ll|( lui Renan pareau ca prind viata. Eugenia se prezenta ca nil inta ameliorarii speciei umane, prin metode vizand nun nl controlul reproducfiei. Un mijloc susceptibil de a-i eliml pe cei nereuiti din punct de vedere biologic i de pi duce, daca nu supraomul, cel pu(in un om mai bine urin tat i mai performant. Daca fabricarea unei noi biologii umane risca sa ceanl > timp, mentalitatile i comportamentul s-ar fi putut selnni mai repede. Se afla aici originea omului nou, mit carc .im 'i) sa marcheze putemic seeolul unnator. Revolu|ionarii niii patruni de mesianism i de o sete nestinsa de perfceluiiu', au dat tonul in aceasta privinta. N.G. Cemievski (1828 I H 'J) H schita portretul omului nou, fauritor al unei noi istorii, IM tr-un roman nu tocmai captivant, dar foarte influent in plnil ideologic: Ce-i de facut?, publicat in 1863.Eroul saunnnu alt zeu decat istoria; a lasat cu mult in urma slabiciunill omului vechi. A fost cartea de capatai a lui Lenin.
1 .1 0 1 1 <1

Un secol de infruntdri

217

I i (data ce evolutia actiona fara incetare, cum avea sa arate >I inlr-un viitor indepartat? Asupra acestui subiect, Flamu m m i ion a realizat o ancheta aprofiindata, intr-o carte publicata k IN 4 sub titlul Sfarsitul lumii (La Fin du monde). Un sfargit t l> il lumii care va veni peste vreo zece milioane de ani, lasand, fnil;ti, omenirii destul timp pentru a se dezvolta pana la capat. IV'iic cinci secole vor domni deja pe Pamant o mentalitate Idliuiiala i o civilizatie tehnologica i panica. Peste patru m de ani, biologia i infatigarea omului vor cunoate primeu li inodificari esen^iale: sistemul nervos va deveni mai com plex, capul mai mare, cu o uoara ramanere in urma pentru !i>m fiindca creierul feminin a fost tot timpul putin mai ei, ti .nut decat cel masculin i a continuat mereu sa gandeastti pu(in altfel. Totodata, corpul se micorase; nu se mai M ilneau uriai. Peste aproape zece mii de ani, rasele actua ii ls mi vor mai exista, toti oamenii alcatuind o singura rasa, nIIkI ^ destul de mica, avand trasaturi amestecate anglo-saxon si chinezesti. in sfarit, peste vreo douazeci de mii de ani, i.peeia umana va inceta sa mai semene cu maimutele. Aveau dispara i bestialele falci primitive1. Barbatii vor fi exm i 4 lu-m de inteligenti, iar femeile extrem de frumoase. Se vor Ic/volta doua noi simturi: simtul electric si simtul psihic. Toti i nnenii vor fi, evident, telepati. Nici o dificultate nu va mai in calea comunicarii cu CeilaUi, omeniri planetare sau .in liinte invizibile, lipsite de corp material, care se afla prinne noi. Bolile vor fi complet invinse, speranta de viata atin(lAnd i chiar depaind o suta cincizeci de ani. Nu vor mai i xista decat o singura omenire, o singura limba, un singur 'iivem, o singura religie: se intelege, filozofia astronomii ;t\ cum o gandise Flammarion in timpurile preistorice. a$a Natura va fi controlata i disciplinata, un fel de gradina planetara ingrijita stiintific, din care speciile salbatice dispai usera cu totul. In sfar$it, gata $i cu casatoria legala, jocurile nmorului ramanand libere i atingand rafmamente pe care as tazi nici nu ni le putem inchipui.
9 1

218

Intre inger f i fiara

Ca ne place sau nu, este evident o istorie optimista I M i celalalt mare specialist al viitorului indepartat, H.G. Well*, vedea lucrurile cu totul altfel. Generatia sa respira deja un an de sfarjjit de secol. Scriitorul n-a facut decat sa proiecteze spit* viitor motivele de neliniste care framantau Occidentul, pm punand cititorilor doua modele de evolutie, dintre care nu I unui nu stralucea prin optimism. Primul, il stim deja. L-am intalnit cand cu invazia mai|u nilor, si am precizat atunci stransa legatura dintre mar(iamil de astazi si omul de maine. Cativa ani inainte de Rti. loml lumilor, in 1893, Wells a publicat un eseu intitulat The Mini of the Year Million (Omul anului un milion). El constala tendinta spre diminuarea partii propriu-zis animale a Coipit lui uman: pierderea dintilor i parului, micsorarea maimlm picioarelor si maxilarelor... Evolutia aceasta va continua pm irt in ziua cand nu va mai ramane din om decat un cap ii w i im prevazut cu maini subtiri in forma de tentacule. Omul anului un milion va avea o inteligenta putemica, dar va fi lipsit iIm orice urma de emotie umana. Vom deveni supraoameni s * a ficandu-ne complet umanitatea. Insa o alta evolutie, si mai nelinistitoare, era in curs.... partirea omenirii, a societatii occidentale insesi, intre elilfl t l | proletariat. Deosebirile de ordin intelectual si chiar fi/ie < Im venisera deja destul de promulgate si, potrivit legilor evnln tiei, nu puteau decat sa se amplifice. Medii sociale diferile vm sfarsi prin a produce fiinte diferite. Iata-i, asadar, pe eloi m pu morloci, locuitorii Pamantului in anul 802 701 (The Inn, Machine - Masina timpului, 1895). Cei dintai, descinzand illii elita burgheza, sunt fragili si imbecili, incapabili de a gAln S de a se apara; ceilalti, mostenitori ai proletarilor, sunl pit It l i monstruosi, vicleni si cruzi, care traiesc in locuinte subtcimu acolo unde stramosii lor au fost candva obligati sa coh(mri| se hranesc cu camea eloilor! Poate ca o solufie mai buna decat aceste doua varianlo ui fi fost, pur i simplu, disparitia omenirii. Tot Wells a pm
11

Un secol de mfruntari

219

problema in eseul sau The Extinction of Man (Disparitia miiului, 1894). Dupa el, apogeul unei specii este in genere iirmat de o prabuire rapida. Ar fi instructiv sa privim in jurul nostru pentru a 1 descoperi pe eventualul succesor. Fumicili- poate, fiinte sociabile, disciplinate, perseverente, ar avea , i eva anse. In The Empire of Ants (lmperiulfumicilor, 1905), Wells le arata pe punctul de a pomi la asaltul globului. Se revine astfel la infruntarea, la lupta dintre specii. Deja mi 1870, in cartea sa La Creation ( Creatia) , Edgar Quinet imgea urmatoarele concluzii din evolutionismul darwinian: Irebuie sa ne obinuim de pe acum cu gandul ca omul se v.i duce, cum s-au dus amoni|ii i trestiile primitive, i ca tille viep, mai complete si probabil mai reunite decat a sa, vor inflori in locul lui [...]. Sa fie oare posibil ca o fiinja iiperioara omului sa apara intr-o zi, pentru a 1 subjuga, aa (um omul stapanesjte astazi animalele? Fiinta aceasta supenoara va alunga specia umana in paduri sau pe insule, tot n^a cum alungam noi acum bizonul sau capra salbatica? Da, ar fi posibil. Dupa cum e posibil ca omul sa ajunga s:i se perfectioneze pana la limite de neimaginat. Evolutionismul a multiplicat ipotezele, lasand toate eaile deschise.

Triumful imaginarului

Reconstrucfia omului: de la proiect la tragedie


De la un razboi mondial la celalalt, ura a cuprins Im > |i Fisurile - nationale i sociale - se inmultisera i se a n on tuasera deja in seeolul al XlX-lea. Primul Razboi M oihIIn) i rastumarile ideologice, sociale ?i politice, care au uin iitl au exacerbat imaginarul diferentelor. Pana atunci, subm... nii evoluau de preferinta in decor exotic i mai ales aft u mi, dupa cum supraoamenii populau planetele sau viitorul indt partat al Pamantului. Dupa ce reteta fusese aplicala atilM vreme asupra altora, venise vremea sa fie incercata i in p m pria locuinta. Figurile alteritatii radicale au invadat biliul nul continent. Celalalt a devenit dusmanul care t r c b n li zdrobit. Nu i-a folosit la nimic faptul ca impartea aceo|| casa: era cu atat mai periculos cu cat acfiona din in te rim Sub masca lui se ascundea un suflet diferit. in ciuda ii|>n rentelor, era la fel de departe de omul normal1 ca s 5lba li 1 cii sau extratere?trii. Nici un scrupul de ordin moral nil cadea sa se opuna eliminarii lui. O igiena biologica, sociala i morala parea absolut nece ,.nii unei societafi angajate pe calea viitorului. Ea se traduceit prin neutralizarea Celuilalt, in paralel cu perfectionarea om it lui sanatos. Eugenia a ajuns la apogeu. Selecfia um<in,i (La Selection humaine) este titlul unei carti publicate do Charles Richet in 1919. Savantul francez preconiza nici m at mult, nici mai putin decat regenerarea natiunilor $i a o.i menilor1. S-ar putea crea la capatul a cinci sute de a n i <i 1

Triumful imaginarului

221

tit ,a umana admirabila. Tot oameni ar fi, dar oameni fru itin t si viguro?i, i cu o inteligenta extraordinara. Printre '? in, lodele recomandate, trebuia mai ales sa se evite orice M incstec al raselor umane superioare cu rasele umane infel> , mai precis al albilor cu negrii i cu galbenii, i sa ;ire ic procedeze totodata la eliminarea anormalilor, carora, micum, urma sa li se interzica dreptul de a se casatori. Argumentele au fost reluate de Alexis Carrel (1873-1944), luureat al premiului Nobel pentru medicina, care in cartea sa Irvenita un bestseller, L Homme, cet inconnu (Omul, acest iiiciinoscut, 1936), acorda un loc semnificativ reconstructiei llm(ei umane. La fel ca in schema lui Richet, cei slabi trebui hi sa dispara, iar cei putemici sa devina si mai putemici: Nu r decat un mijloc pentru a impiedica predominarea dezastruoa.,i a celor slabi. Este acela de a-i dezvolta pe cei putemici. A i Icvenit evidenta inutilitatea eforturilor depuse pentru a-i ameliora pe indivizii de proasta calitate. Merita incomparabil mai mult sa-i fortificam pe cei care sunt de buna calitate [...]. T relutie abandonata ideea periculoasa de a-i ingradi pe cei pulornici, de a-i ingriji pe cei slabi, i de a face astfel sa se inniulteasca mediocrii. Trebuie sa cautam, printre copii, pe cei arc poseda un potential inalt, si sa-i dezvoltam cat mai complet posibil [...]. Pentru perpetuarea unei elite, eugenismul este tndispensabil [...]. Societatea modema trebuie sa amelioreze rasa umana, prin toate mijloacele posibile. Pentru a-i elimina pe indezirabili, doctorul Carrel nu ezita sa recomande ca mera de gazare. Trebuia, cu orice pret, sa se puna ordine in societatea modema, avand ca model individul sanatos. Miza era, asadar, o specie umana sanatoasa si putemica, i'liberata pentru totdeauna de orice fel de rebuturi. E calea pc care s-au angajat totalitarismele. Omul nou al nazistilor actualiza de fapt un foarte mitologic om vechi germanic. A fost o vreme, in epoca glaciara, cand Europa septentrionala, supusa unui climat extrem

222

Intre inger fi fiara

de aspru, nu permitea decat supravietuirea celoi | i> i* g iu t| | S-a nascut astfel o rasa minunata: rasa nordica (sau mhim zii $i indo-europeni sau indo-germani, deplasa(iin h viciu ideologic, din Asia Centrala, unde fusesera plain|i intai, in nordul Europei). lata-i in sfarsit identifica^ | ii " panii istoriei, pe cei care au mers in fruntea omenirii. ....... tul nazist prevedea pur si simplu cura(irea descent lor de elementele impure rezultate din amestecurile Omul viitorului, asemenea germanului ideal, trebuia It# blond, inalt si dolicocefal! Dimpotriva, omul nou imaginat de experien(a cnnnimtH ignora complet ereditatea in beneficiul unei filozolii tla iiu lii^ miste. Metodologia parea simpla si eficienta. Mum umi intai: munca, potrivit lui Engels, transfonnase maimu(a in him tot munca avea sa transforme omul in om nou. I )c iittft menea, o noua pedagogie, antiindividualista, cu accent t * clusiv pe colectivitate. Si, in paralel, un voluntarism bioliinli pentru care nu mai exista cuvantul imposibil (deja Mu IiiiIh Si Lisenko dadusera tonul, modificand dupa voie soimilr i|. plante). Societatea noua va crea astfel un om diferit, aim in sens mental (imaginativ si dinamic, dar lipsit de eguiniti, devotat comunitatii), cat si biologic (mai putemic, m a i it* zistent). Profesorul Bogomole( promitea omului com m nut o speranta de viata de pana la 150 de ani, rezultata in egalrt hm sura din noile conditii sociale (inlaturarea exploatarii o m u lu i de catre om) i din injectarea unui ser care-i poarta nuim Ii Ambele versiuni - nazista si comunista - privilegiau o | m temica incadrare sociala a individului. In ciuda promisiumlin Si aparentelor, departe de a se comporta ca un supraom, om u l nou nu era pana la urma decat o rotita intr-un mecanism mi membru neinsemnat al unei colonii umane. Nu ajungea insa sa fie pus in evidenta omul nou. Simullau trebuia devalorizat presupusul sau adversar, chiar pana la div umanizare. Pentru nazisti, tot ce se indeparta de norma not
.1 111

Triumful imaginarului

223

t it ilcvenea diferit, dar diferit prin excelenta, opus punct cu n i modelului arian, a fost proclamat evreul; se incununa u l*il> l, in termeni biologici $i ideologici modemi, o lunga piric de deformare imaginara a unei comunitati, incepui* d u p a cum am vazut, in Europa medievala. La randul lor, #uiiiiinitii i-au gasit tinta in dusmanul de clasa. Ceilalti I n s t impovarafi cu toate viciile $i chiar - pentru a deveni n totul diferi(i - au capatat trasaturi fizice respingatoare. ii ii prezentarile antisemite, evreul aveaun profil caracterislli infatisa semne de degenerare. Du^manii de clasa, capiIdlistul sau chiaburul, apareau in caricatura sovietica cu I'ormari animalice, apropiindu-i, la alegere, de pore sau ilf curacatita. ( apacitatea perversa a imaginarului - a unui imaginar Inurte ideologizat - de a transforma un semen intr-o fiinta i ii lotul diferita, menita marginalizarii sau exterminarii, s-a ' <i illcat astfel intr-o maniera tragica. Proiectul refacerii omuIm s-a inecat intr-o baie de sange.

.1

Marte a murit, traiascd martienii!


Mai era nevoie de martieni, atunci cand Pamantul proilucea - i in ce ritm! - Oameni diferiti? Planetele erau orit urn in pierdere de viteza, cel putin planetele astronomilor, Inndca planetele scriitorilor i ale utopitilor se aflau putin in intarziere fata de ora stiintifica. Pe la 1900, savandi si scriitorii vorbeau cam aceea^i limba. I ocuirea planetelor parea o posibilitate stiintifica. Deja nu mai era. Partizanii vietii pe planete dadeau o ultima lupta, fara mare .peranta. Dupa ce vanase canale pe Marte, W.H. Pickering cauta urme de vegetatie lunara. Dar singura speranta autenlica ramanea tot Marte, insa un Marte revazut la cote mai modeste. Aparatorii canalelor pierdusera partida. Cu exceptia catorva epigoni entuziati ai lui Lowell, nici un astronom demn

224

Intre inger fi fiara

de acest nume nu s-ar mai fi compromis in acest fel. $i toluol viata pe Marte era atat de putemic inradacinata, incat ;i mm supravietuit, dei diminuata, inca vreo cateva decenii. A slin nomul francez E.M. Antoniadi (1870-1944), specialist ;il mm tei probleme i autor al unei ample monografii: La PlnnOlt Mars (Planeta Marte, 1930), constata disparitia canalelor, < Im se pronunta in favoarea existentei unor manifestari biolopu i inclusiv, eventual, animale si poate chiar fiinte umarn- Nn aceeai era parerea compatriotului sau, abatele Th6oplill# Moreux (1867-1954), unui dintre marile nume ale popiilmI zarii astronomiei. \nLa Vie sur Mars {Viatape Marte), pul'll cata in 1924, el schita un portret al planetei roii mai upimi|H de infatisarea Lunii decat a Pamantului; ca manifestmi < U viata nu admitea nimic peste nivelul plantelor inferioatv Marea curatenie a culminat in 1940 cu cartea aslimm mului britanic Harold Spencer Jones, Life on Other Hoi /* / ( Viata in alte lumi; noua editie in 1951). De data asta, si-nim ta era nemiloasa: conditiile fizice ale planetelor se aralnu >it totul defavorabile vietii". Venus, universul cald i umed mm ginat cu cateva decenii inainte, devenea un desert arid, lip sit de cea mai mica picatura de apa. Pentru Marte, inert # mai facea o uoara concesie; s-ar fi putut admite, pe urint le abatelui Moreux, muschi uscati" i licheni. Cu cm nu mai generos vulgarizatorul tiintific francez Pierre Ronv,run care, in 1941 (Mars terre mysterieuse - Marte, pamdnl win terios), accepta, in plus fata de vegetatie, insecte, brousli ft melci! Adio, pe vecie, martienilor, ceea ce insemna un .m Iim definitiv adresat Omului diferit in intreg sistemul solar Doar daca nu s-ar gasi o solutie. intotdeauna se gAsoiHj De pilda, se putea miza pe o via^a altfel alcatuita, conslmlli din alte elemente i pe alte principii. Se putea de altfel iglttt ra opinia oamenilor de stiinta, organizandu-se rezistcn(;i mlt# zidurile imaginarului literar. Sunt anii cand E.R. Bun mum. multiplica romanele seriei martiene, populate de o hound

Triumful imaginarului

225

iIrtliTie de fiinte umane diferite (rosii, galbeni, negri, salbatici, i nuibali, oameni-animale, oameni-plante...). Dar tot atunci linn scriitori incearca sa depaeasca dificultatile de ordin sti.n|ilic, imaginand vie|i structural diferite: fiinte imateriale Bin minerale insufletite la Rosny Aine (Les Navigateurs de I'in/ini - Navigatorii infmitului, 1925), organisme colecti*c sub forma de nori la Olaf Stapledon etc. In ciuda tututm argumentelor adverse, formele de viata superioare inca nu abandonasera planetele in imaginarul interbelic. Spre deosebire de extraterestri, intraterestrii nu beneflitisera nicicand de favorurile tiintei. Centrul Pamantului iipar^inea fictiunii pure, ilustrata in epoca prin acelai I R. Burroughs, cu ciclul sau intitulat Pellucidar, in care f voluau, sub razele unui soare central, oameni preistorici i m!ricoatoare reptile. In versiune sovietica, Plutonia lui V,A. Obrucev (1924) relua calea lui Symmes prin nordul ihcriei pentru a descoperi o lume subpamanteana populata i ii oameni preistorici (interesant de pus fata in fata cele doua uTsiuni: la american, exotism, aventura, individualism; la ms, o lectie marxista de antropologie si preistorie). Nu lipicau nici originalii care continuau sa ia lucrurile in serios. I i i cartea sa A Journey to the Earth s Interior (O calatorie \ r interiorul Pamantului), aparuta in 1913 si, in editie />e .itlaugita, in 1920, Marshall B. Gardner a devenit un fel de I owell al centrului Terrei. Potrivit cercetarilor sale, tinutul era locuit de o rasa foarte asemanatoare cu galbenii nostri. I schimosii ?i chinezii ar fi venit din centrul Pamantului! Kantezii, s-ar zice, dar fantezii care pot capata uneori o iiiume consistent^. Mai bine de un milion de oameni au luat in serios faimoasa emisiune radiofonica a lui Orson Welles, ilifuzata la 30 octombrie 1938, care nu era altceva decat o adaplare a romanului martian al lui H.G. Wells. S-au gasit unii care i creada ca incepuse de-adevarat invazia martieni lor. Incidenh 1pune in evidenta doua reguli esentiale ale imaginarului
1

226

Intre inger fi fiara

alteritatilor si ale imaginarului in general: alunecarea In in Itm de la un registru la altul, in acest caz dinspre fantezia lilrmiA spre o traire mitica, i amalgamul dintre diversele malt i in lizari ale aceluiasi model mental. In cazul mentionat sc ctpil ma un sentiment de nesiguranta: in 1938, razboiul balc.i | a la ua. Germani, japonezi sau martieni: culoarea, limbn. nft zarea geografica sau cosmica contau prea putin fa(a do lapiul fundamental al amenintarii in sine. Psihoza declanata de Orson Welles dovedea ca extrait i>? trii erau ateptati. Ieisera din paginile romanelor $i sc pis gateau sa ne viziteze.

O cotitura ideologica: sfarsitul raselor, si o deziluzie stiintifica: sfarsitul planetelor


Odata trecufi de mijlocul secolului, climatul menial schimba. Justificarile traditionale ale Omului diferit an in aer. El beneficiase, laolalta, de conceptiile rasisti-. tit mi Pamant neexplorat pana la capat $i de un sistem planelm tl*t chis viefii. i iata rasismul pus la stalpul infamiei, niolnil terestru putin susceptibil de a mai rezerva surprize, ^i vln)| pe planete complet anihilata. Cumplita sfidare, carcia (> ) diferit se cadea sa-i dea un raspuns pe masura. Jocul raselor a continuat imperturbabil de-a lungi.il pi... . jumatafi a secolului. Mitologia rasiala a nazistilor n ;i Ini ut decat sa- exacerbeze (insa i in Statele Unite, discrin... . 1 fatia a populatiei de culoare s-a prelungit pana dupa I %(l) Dupa infrangerea Reichului i dupa toate crimelc comlt#, devenea mai complicat, daca nu de-a dreptul indeccn) 4 mai fabrici un Om diferit pomit de la o rasa considerate rioara sau inferioara. Fara sa vrea, nazitii au fost prim ipnlll gropari ai rasismului. Se intampla ca istoria sa fie imnUI In acela$i sens au lucrat colonialismul $i segregarea rntinlil Excesul nu putea sa nu genereze o reac^ie. Imperiilc itll||
11111

Triumful imaginarului

227

ttu antrenat in prabusirea lor un intreg edificiu de prejudecati. ((ccidentul inventase i multiplicase rasele i chiar speciile umane diferite; i tot Occidentul a decis ca jocul s- sfara ii. S-a aflat cu aceasta ocazie un lucru nou: faptul ca oamcnii sunt pur i simplu oameni. Rasele par pe cale de disparitie, cel pu(in in sensul deplin conceptului. Sunt invocate intr-o forma atenuata, dedramat l n/.ata. Uneori insa sunt negate cu desavarire. Progresele Kcneticii conduc astazi la respingerea oricarei tentative de *lasificare rasiala, se poate citi in editiile recente ale micului Larousse. lata o lunga evolutie fata de primele editii ale neeluia^i dictionar. pentru etnologia modema, conceptul bioloK de rasa nu e utilizabil, afirma Encyclopaedia Universa ic lis. Este o falsa problema generata exclusiv de dezvoltarea istorica proprie Occidentului, care a cautat sa domine toate intpoarele de pe Pamant". Genetica lamurete lucrurile pana 1 capat: cum sa imparti omenirea pe categorii pomind de la ..variabilitatea catorva gene printre zecile de mii cate numara i mmozomii umani? Nimic nu ilustreaza mai bine aceasta adevarata revolutie mentala decat reinventarea antropologiei. Ieri, antropologul masura craniile; astazi, se adreseaza culturilor. Antropologia *ulturala a ajuns samarginalizeze antropologia fizica. Claude I cvi-Strauss a triumfat asupra lui Lombroso. Se poate redac1 un intreg tratat de antropologie fara sa se scrie o singura .1 data cuvantul rasa. Tinde sa se impuna sensul strict cultuml al alteritatii, i in acelai timp ierarhiile se estompeaza, dispar. Pentru antropologul de astazi, problema e sainteleaga, nu sa distribuie premii. Candva, s-a procedat la colorarea ( clorlalti; astfel, omul din Extremul Orient a devenit galhcn, iar amerindianul, rou. Exacerbarea culorii reprezenta prin ea insai un intreg program. Decolorarea omenirii i orespunde in mod evident unui nou context ideologic i evolu(iilor politice din lumea contemporana, o lume din ce in
.1

228

Intre inger fi fiara

ce mai mica i din ce in ce mai solidara, cel putin de iiivti ie daca nu prin vocatie. $i nu e vorba numai de rase. Omogenizarea tindc ..! impuna peste tot. Femeia e integrata in cetate; latura ei n | # batica" pare cu totul uitata. Minoritatile sexuale incep sfl ll tolerate, chiar acceptate. Infirmii i handicapatii nu mai M ini marginalizati. Procesul acesta este exact opusul jocului timli tional al alteritatilor. Pe vremuri, orice diferenta, cat dc ..... . risca sa fie exacerbata. Astazi, orice fel de alteritatc, c I iimi reala, trece printr-un proces de atenuare. Cine ar mai indrazni astazi sa fabrice omeniri diferilo ilm fiinjele umane de pe planeta noastra? Insa, din motive spin i fice, nici celelalte planete nu prea mai sunt disponibiU- I't la 1950, martienii oamenilor de tiinta erau deja mor(i, tint martienii scriitorilor si cineatilor se dovedeau inca in tbimn Cronicile martiene (Martian Chronicles) ale lui Ray 11m 1 l bury au aparut intre 1946 i 1950; ele infa|iau o socirlnK martiana frumoasa si armonioasa, in contrast cu brutal ilait i civilizatiei terestre. in schimb, 1953 a fost anul inva/n i martiene, cel putin la cinema, cu doua filme consacrate at <* tui subiect: un Razboi al lumilor inspirat de Wells i InnuLi rea lui Marte. Spre 1960, martienii s-au pus la ora hippit", sau poate hippie la ora martiana; romanul lui Robert I I n n lein, Stranger in a Strange Land (Strain intr-o fara stall na), propunea un Marte liber de orice constrangere nu tin la, un excelent exemplu pentru tineretul pamantean. Si apoi, sondele spatiale Viking 1 i Viking 2 au colm rat, in 1976, pe solul planetei roii i au transmis pe Pam im imagini i informatii stiintifice. Din pacate, intalnirea, alrtl de des visata, cu Marte i cu marfienii, a fost cam de/am i gitoare. Nici un martian la orizont. Nici macar vreuu... monstru cartilaginos. Nici chiar un microorganism. S-a pit tut constata in cazul lui Marte - dar la fel i cu Venus, si t it celelalte planete - ca Pamanturile cerului", atat de diii|ii

Triumful imaginarului

229

lui Flammarion, nu erau catui de putin pamanturi. In Fi nn planetei Marte (Physique de la planete Mars), publii ata in 1951, astronomul francez Gerard de Vaucouleurs ini crca sa sugereze un peisaj martian: Luati un desert pe Iftmant, scria el, deplasati-1 in regiunile polare, apoi urca|i-l In nivelul stratosferei: veti avea astfel, cu aproximatie, pla neta Marte. Cat optimism! De fapt, era chiar mai rau, era I'ova diferit, altceva, fara nici un raport cu Pamantul. (Si tolujji, inca se mentine dorinta descoperirii pe Marte a unor minime conditii de viata, si a unei vieti, in formele cele mai simple, inca prezente; sau, cel putin, a existentei vietii in ii ecutul planetei; in curand, noi statiuni se vor aeza pe solul sau, cu instrumente perfectionate de cercetare, aa ca nu peste multa vreme vom afla - sau nu vom afla - cate ceva jnota la actuala edi(ie romaneasca]). Astfel au disparut extraterestrii din sistemul solar. Nimic uu-i impiedica, in principiu, pe scriitori sa refuze eviden(a. Dar cheful pierise. Astazi pana i copiii stiu ca nu exisla martieni. Sa revenim pe Pamant? Dar unde vom gasi diferentele? In ce colt pierdut? Mai exista oare asemenea colturi uitate ilc lume? Albul a disparut de pe harti. Gratie i spionajului, l iecare metru patrat al globului e cunoscut in cele mai mici iletalii. Doar daca nu ni se ascunde ceva... Pentru prima data in istorie totul parea cat se poate de clar. ()mul e om, nici mai mult, nici mai putin, i nu exista alte .pecii umane nici pe Pamant si inca $i mai putin pe planete. Acesta a fost momentul cand imaginarul i-a dat cartile pe fata. Pana atunci, jucase cu oarecare moderatie, fara sa lorteze, fara sa dubleze miza. Dar daca adversarul juca atat de brutal, cu atat mai rau pentru el. De asta data se va mer)e pana la capat. Spuneti ca planetele sunt nelocuite: vom , impanzi atunci spatiul infinit cu o infinitate de popoare, de

230

intre inger fi fiara

o infmita diversitate. Si chiar i Pamantul. Daca nu sum in caieri, vor fi peste tot. Si astfel, imaginarul s-a eliberat pe deplin de oricc cum* strangere, afirmandu-i adevarata vocatie: aceea de a oiyn niza lumea dupa cum ii place.

Yeti, Picior Mare si cei cinci domni X


Au inceput sa se contureze insule noi. Arhipelagun si h i nii s-au inmultit cam peste tot. Pe la 1900, aceasta actiune de salvare tinea in prim i| i! u de fantezia literara. Lumea pierduta a lui Arthur Conan I)oy|| continua sa fie una dintre cele mai reunite insule pe list til" produse de imaginar. Rosny Aine, mare inmultitor de luilli, a gasit solutii aparent inepuizabile: oameni ai apelor loculili) o regiune mlatinoasa din Asia Centrala (Nymphee, I 1 Tinutulprodigios al cavernelor (La Contreeprodigieusc < '* /* cavernes, 1896), care ascunde forme de via(a inedite; in timp ce omul i mamutul coexista intr-o insula de verdeatii i/uln ta in mijlocul gheturilor arctice (Comoara din zapada I $ Tresor dans la neige, 1929); iar oameni cu solzi traieso in tr-o savana unde totul e diferit, plante i animale (Uimitmi rea calatorie a lui Hareton Ironcastle - L Etonnant yot'il ge d'Hareton Ironcastle, 1922); in alt loc, Oameni-mistivfl (Les Hommes-sangliers, 1929) rapesc si poseda tinere Icle ,, Sa notam i soluble insulare submarine, cele mai cunoscu te aparfinand lui H.G. Wells: in abis (1896) i lui Art Inn Conan Doyle: Prapastia Maracot (1927). De la literatura la explorarea reala nu era cateodala ih cat un pas. Colonelul Percy Fawcett (1867-1925) a dispa rut intr-o ultima expeditie menita sa regaseasca o civili/ tie pierduta" situata geografic in acelai loc cu lmiii ii pierduta a lui Conan Doyle. Pe masura ce explorarea progresa, parea logic ca insnli le sa se rarefieze. Dimpotriva, s-au inmultit. Si, mai ale.
1

Triumful imaginarului

231

,iu ieit din paginile romanelor pentru a se fixa in contiin| lipigonii lui Doyle i Rosny sunt partizani fara rezerve e hi lumilor pierdute i fiintelor diferite care strabat Pamantul. Si cum credinta poate mica mun(ii din loc, au privilegiul ilc a vedea materializandu-se pe teren figurile care le banmic imaginatia. Intr-o lume cu vocafie tehnologica, insulele i-au ales |)iopria cale. Ele merg in sensul celalalt. Rolul lor e de a izola de a proteja natura inca neatinsa de civilizatie. Omul difenl pe care il adapostesc este omul primitiv, omul salbatic. I )ar nu numai omul; sunt i animale necunoscute - dar, pare-se, bine-cunoscute de initiati: montrii lacurilor (ca faimosul Nessie, locatarul din Loch Ness) revin in for(a; o bogala colec(ie de reptile i de mamifere stranii prolifereaza mai peste tot in lume. Revin i dinozaurii, dupa saizeci i cinci ilc milioane de ani de cand au disparut. Nu numai cei din Jurassic Park (1993), filmul lui Steven Spielberg, care incearca deja sa dea iluzia realitatii, dar i dinozauri in carne si oase, ca acel Mokele-Mbembe cautat in 1980 in Congo ilc o adevarata expedite. Speciile diferite par atat de numeroase, incat a devenit necesara inventarea unei noi zoolo);ii, cu scopul de a le inventaria i studia. S-a nascut astfel criptozoologia: tiinta animalelor inca necunoscute, dupa cum o definete unui dintre fauritorii ei, zoologul belgian Bernard Heuvelmans. Sursele invocate de el sunt graitoarc: Douazeci de mii de leghe sub mari de Jules Verne, Zeii ro$ii de Jean dEsme care evoca existenta actuala a unor oameni-maimuta in Indochina i inevitabila Lumepierdu(a a lui Arthur Conan Doyle. Inca o data, se poate constata proiectarea fictiunii literare in lumea reala. Omul salbatic e o veche cunotinta. Evul Mediu, epoca Luminilor i seeolul al XlX-lea 1-au adaptat propriilor gusInri i proiecte. Nici un motiv nu se opune evocarii lui in conlinuare. Potrivit unor sondaje recente, 11% dintre occidentali
.1

232

Intre inger fi fiara

sunt convini de existenta sa. Ceea ce impresioneaza in n i m - t, cepand de prin 1950, este faptul ca s-a raspandit in Iuiiid, | t s-au inmultit i intalnirile sau cel putin urmelc pr t til* le lasa. Sa incepem cu cel dintai. Regele oamenilor cu b litn l fara indoiala vestitul yeti, locuitor al muntilor i p o d iiiill lor inalte din Asia Centrala (Himalaya, Tibet, Pamii) I n t 1951, n-a pierdut nici o ocazie de a se manifesta, ccl pmiti o data pe an. Sovieticii 1-au intalnit in Pamir. A fost nn t\ ># niment decisiv: pentru prima data, in 1957, misteriosul p. i sonaj s-a aflat in fata unui om de tiinta, profesorul Pruiiltt A unnat o intreaga discutie in presa sovietica. O cculcnliilil au mucat momeala cu nu mai putina lacomie d e c a t in?li S-au pus pe picioare expeditii pentru a rezolva enigma ..Npm certitudine. Alerta la yeti, titra Science et vie in a p rilic I N, sub semnatura lui Claude Passarelle. Portretul celui crtult) figura in toata splendoarea; era descris ca o creatura tica (trei metri inaltime), jumatate om, jumatate a n i m a l , . , formidabil de robust [...]. Corpul il are acoperit cu o blititl deasa rosiatica. Fa(a, fara par, mai deschisa la culoarc d r. ii restul corpului, i avand aspect uman, e incadrata dc un p.n abundent. Perspectiva unui contact parea apropiata: n putea ca yeti, in 1958, sa ia loc printre animalele rea lc" , S-a reugit chiar mai mult decat atat. Yeti a luat loc in !'> '> intr-o lume oarecum mai reala ca realitate: seria aventm iItm lui Tintin (pentru francezi, aceste benzi desenate au o scmnl ficatie de-a dreptul mitica). Tintin in Tibet a fost publu ill de Herge chiar in acel an, intr-o punere in scena m in in u m reconstituita potrivit marturiilor. Cat prive^te realitatea ailcvA rata, ea a ramas ca intotdeauna putin in intarziere fata dc itn litatea imaginara. In momentul cand scriu aceste randm i. yoll continua sa fie cautat. Da unele semne de viata, dar nu pun deloc dispus sa aiba acea ora de conversatie visata c a iu K n de Maupertuis. Prezenta ii e atestata de urme: picioarele Ini
mi

Triumful imaginarului

233

pnorme intiparite in zapada. S-a observat din cand in cand (i cate o silueta indepartata. Se intelege ca toate marturiile unit demne de incredere. Din nefericire, yeti nu obinuie$te * stea pe loc; se pare ca fuge de oameni. Parea ar fi citit A i c a scris Bertrand Meheust despre eluzivitate. Verii lui, blanoji ca $i el, se comporta tot a$a. Sunt peste lot, pe toate continentele. Slava Domnului, nu trebuie neaparilt sa urci pe Himalaja ca sa ai sansa unei intalniri. Se poate incerca i la doi pasi, cu acela$i rezultat. Cam in acelasi timp i ii yeti, Bigfoot (Picior mare) i-a inceput cariera in Ca lifornia, in apropierea marilor aglomerapi urbane. De un uumar de ani, apartine deja societatii americane, ca i amerii .mii reali. in 1967, aproape ca a fost prins. Vanatorul de pii loare mari (iata o noua profesie!) Roger Petterson 1 a zarit V a reuit sa- filmeze pret de cateva secunde. Creatura, aco1 Iicrita cu blana, avea doi metri inaltime, i se afla la vreo doua/cci i cinci de metri, de partea cealalta a unui rau. Imposibil, nsadar, sa ajungi la el, era de altfel de banuit. Abia observat, liigfoot a pus in aplicare principiul de eluzivitate", cu alte t uvinte, a fugit in padure; totui, pentru a fi vazut mai bine, intors o data capul inainte de a disparea. De data asta, orioine poate verifica marturia. Statele Unite par strabatute in toate sensurile de tot felul tic umanoizi care perturba traficul pe sosele si mi$una in jurul marilor ora$e. in genere e in discutie Bigfoot i cei din I'amilia lui, dar evantaiul biologic e mai larg, a$a ca lucrul ile se complica. Unii martori vorbesc despre oameni inaripap i chiar de fiinte mai misterioase cu aspect fantomatic. Asistam la o veritabila progresie geometrica. Greu sa mai numeri speciile i subspeciile. Yeti insusi se imparte in mai multe varietati. Dupa Remy Chauvin, ar exista, in Himalaya, trei tipuri distincte de oameni cu blana, descri^i, evident, de martori. inaltimea lor difera foarte mult: de la 90 cm la 2,40 metri. Ivan Sanderson, unui dintre clasicii criptozoologiei
.1

234

intre inger fi fiara

americane, a intreprins o ancheta foarte amanun(iia >inpti i celor doua categorii principale de oameni salbatici: ihim iM m zapezilor i oamenii de padure. Cartea sa despre jihomin#. bilul om al zapezilor a aparut in 1961 (Abominable '.h m umen. Legend come to life). El identifica patru tipuri ...... .. noizi cu blana semnalati pe toate cele cinci continenlo, * i* 1 care-i numeste subumani (neanderthalieni), protopjyiimi,lj neouriai i subhominizi. Dosarul omului de Neanderthal studiat de Bernard 1 hi v< 1 l mans i de istoricul sovietic Boris Pornev (Lhotnnn I* Neanderthal est toujours vivant - Omul de Neanderthal $ inca in viata, 1974) ramane unui dintre cele mai ciiimuun Prin anii 1968-1969, un circar american a expus un m .1 h . om-maimuta congelat intr-un bloc de gheata. De unde pnN venea? De indiferent unde, de vreme ce oamenii sidbttlli I se afla peste tot. Poate ca din nordul Asiei, recuperat in Mil rea Bering; sau din Vietnam, unde ar fi fost prins, ucis .ipni transportat in America; daca nu chiar din Statele Unite t him , dupa cum am vazut, dispun de un stoc important de oairii ill primitivi. Partea proasta e ca nu se vedea aproape nimic, ilm pricina ghetii. Dar de ce sa ne indoim de onestitatea oniu lui de la balci? S-au exprimat doua opinii divergente. IVn tru unii, era vorba de un manechin fabricat la HollywO<nl In schimb, din punctul de vedere al lui Heuvelmans, obuu tul era un om de Neanderthal cat se poate de autentic, dn vada vie, sau aproape vie, a supravietuirii acestei specii in plina epoca contemporana. Problema ramane nelamurilil Si asa va fi pe vecie, fiindca circarul s-a facut nevazut in I W>, cu creatura lui cu tot. In aceasta impresionanta panorama, primitivii afrii iini ocupa un loc aparte. Dintotdeauna, Africa a fost continai tul minunatiilor biologice. Herodot vorbea deja despre on mcni acoperiti cu blana. Epoca noastra n-a facut altceva dcc.ii sa preia i sa continue o traditie. Nu mai poate fi vorba, i n

Triumful imaginarului

235

in li umoasele timpuri ale rasismului, sa fie transfigurat neiill in om-maimuta. De data asta, sunt cautaji adevaratii priimlivi, pomindu-se chiar de la folclorul afriean, bogat, ca mice folclor, in Oameni diferiti. Cu privire la acest subiect, lli inard Heuvelmans a scris o carte erudita, in care propune un bilant atat al traditiilor, cat $i al potentialului continentuliu negru: Les Betes humaines d frique (Oamenii-animale A Jm Africa, 1980). Dar mai ales, Jacqueline Roumeguere-EberImidt, cercetator la CNRS (Consiliul national al cercetarii iiliinfifice din Franta), a intreprins cercetari sistematice in imdurile Keniei. Exact in regiunea unde au fost descoperite i ele mai vechi urme umane. Aici a facut omul primii sai pa$i, i atunci de ce sa excludem posibila supravietuire a unor fo'.ile vii? Noua sute de intalniri in douazeci $i doua de paduri ililerite: iata o recolta de marturii impresionanta, care a incurajat-o pe doamna Roumeguere-Eberhardt sa- ia pe dom1 iml X pe incredere; aa i-a zis, politicos, celui care parea ,i Ii faimosa veriga lipsa, batran poate de doua milioane ilc ani, dar inca bine-sanatos. i cum de regula perseverenta i-rasplatita, au aparut nu unui, ci cinci domni X, individuiilizati prin inaltime, pilozitate si culoare. Cinci omeniri diferite intr-o singura tara, fie ea i africana, nu era deloc rau. Au fost cu totii prezentati intr-o confei infa de presa organizata de doamna Roumeguere-Eberhardt la 2 noiembrie 1978; tot ea a reluat subiectul intr-o carte. DossierX. Les hominides non identifies desforets d frique A (Dosarul X. Hominizii neidentificati din padurile Africii, 1990). (De atunci, marturisesc ca nu tiu ce s-a mai inlamplat! - nota pentru actuala edifie romaneasca.) O asemenea multiplicare a primitivilor raspunde cu siguranta unei dorinte nestinse de descoperire, unei sfidari aruncate lumii terminate de astazi. E insa in acelai timp, i mai ales, o reactie provocata de nelinitea tehnologica. Lumea pierduta - lumea pe care am pierdut-o - revine cu dinozaurii

236

Intre inger fiJiara

i cu oamenii ei cu blana. Otravit cu atata tehnologie, < unui occidental viseaza sa respire aerul curat al inceputuriloi I it cateva zeci de ani, raporturile civilizafiei cu lumea sallmll ca s-au modificat radical. Teama, dispretul sau privii ea i de departe, au lasat loc unui gen de seducfie. Montrii do t him ne temem astazi nu mai sunt cei din padurea african.i | u m mult mai periculoi montrii neinsufletUi crea{i in u/iiifl*i laboratoarele Occidentului. Omul primitiv nu mai e oil minalul sadic imaginat de generajia lombrosiana. De iimli era agresiv, a devenit timid, ceea ce explica i dificullal** de a- contacta. Pare sa vrea cu tot dinadinsul sa-!ji apt u 1 paradisul ascuns de orice atingere din partea societa(n loli nologice. Dar chiar odata contactul stabilit, in realitatc" tmi in imaginar, ostilitatea se manifesta mult mai rar decat burnt voin|a. Simbolizand o forta colosala i protectoare, omiil salbatic este un salbatic bun. In Tintin in Tibet, ca si in Marea teama, care se inspira din el, intalnim acelaiji opi sod: omul salbatic salveaza o fiin^a umana intr-o furtuna tit zapada, o adaposteste intr-o petera i ii aduce de mam a re (Jean-Bruno Renard). Suntem departe de pitecanlmpn sangeroi din Lumeapierduta. Intre 1912 i 1958 s-a pcii f cut ceva in Occident. Studiile preistorice confirma tendinta spre normalizaio" Mitul bunului salbatic s-a relansat. Pentru unii, epoca de pin tra redevine o epoca a abundentei, o noua manifestare a vA i stei de aur. Varsta pietrei aurite, s-ar zice. Paleontologii nu mai vor sa bestializeze speciile umane preistorice. Deem uI din Razboiul focului s-a schimbat in totalitate. Mai cut amI decat sa vaneze mamutul, stramoii notri par sa fi prefoial culesul i pescuitul, ocupafii pa^nice i relaxante. N-aveau de altfel decat sa ridice bratul pentru a manca mere, iar viina tul era atat de abundent incat procedau la vanatori seleeli ve: nu omorau decat animalele mai tinere i cu camea mat gustoasa $i nu luau cu ei decat cele mai bune bucafi1. I 'm 1

Triumful imaginarului

237

i n ^ a noastra, o societate de abundenta, dar din fericire inca uepoluata de mizerabila noastra tehnologie. Si clima se imblanzise; se terminase cu ghetarii. Atunci, dc ce sa mai locuiasca in pe$teri? Preferau probabil locuin(ele in plin aer, corturi din piele suspnutc de stalpi de lemn... Nici canibalismul nu mai pune vreo problema; se limileaza, la fel ca in cazul unor obiceiuri contemporane, la un sitnplu ritual religios, in fond respectabil. Este i sfarsitul eanibalilor, al adevarajilor canibali, sfarsitul unui mit extrem dc trainic de-a lungul istoriei $i indeosebi in seeolul al XlX-lea. Canibalismul sinantropilor s-ar putea explica prin motive ilc ordin religios iar antropofagia omului de Neanderthal s-ar intelege prin faptul ca ii propunea sa incorporeze fortele duinanului sau spiritul parintelui, al caror creier era de altfel apreciat in mod deosebit. Simbol, candva, de inferioritate i brutalitate, omul de Neanderthal e privit cu o anume simpatie. Capacitatea sa eraniana pare cu totul convenabila; pozitia corpului, de unde lusese aplecata ca a maimutelor, a devenit dreapta. In plus, colecfionau curiozitati naturale i i$i vopseau pielea cu coloranti, i, dovada a bunelor sentimente, i$i inmormantau mortii, cel putin cei pe care nu-i mancau. Ce frumoasa era viata de salbatic! Din nefericire, mergem cu viteza maxima in directia opusa. Este ceea ce ex plica fara indoiala nostalgia unui fel de la dolce vita pierduta pe vecie. Doar daca istoria nu s-ar intoarce de unde a plecat. Unele scenarii catastrofice, frecvente in anii 1950-1970, mizau pe o asemenea posibilitate, chiar pe probabilitatea unei intoarceri. Civilizatia parea pe punctul de a se prabu$i ca urmare a unui razboi nuclear sau a unei gra ve deteriorari ecologice. Supravie(uitorii catastrofei n-aveau

1. Citate extrase din articolul lui Christian Colombani, Cocagne et Cro-Magnon, in Le Monde, 27 martie 1993.

238

Intre inger si fiara

decat sa reia drumul de la inceput i sa regaseasca asllt I In mea pe care am pierdut-o.

Zeii nostri, extraterestrii


Primele farfurii zburatoare, sau OZN-uri, au fost vrt/M te in iunie 1947 deasupra teritoriului Statelor Unite II# chiar la inceputul Razboiului Rece si unii s-au gandit, d M iM tul de logic, la cine stie ce arme secrete, americanc sau im seti. Extraterestrii n-au intarziat insa sa se alature ccloi ilntirt superputeri. Martieni, americani sau sovietici, amalgam'll terestru-extraterestru functiona mereu cand era voi ha n fie identificata o primejdie. Pe ecranele cinematogralHni in 1953, martienii soseau, cat se poate de firesc, in lailu rii zburatoare. Aceleai obiecte erau socotite responsnbll# pentru un eventual al Treilea Razboi Mondial asocial cu m i posibil sfarit al omenirii. Acesta a fost doar inceputul, fiindca destul de repedc imjll ^i americanii au trebuit sa renunte in favoarea extrateretnlm ?i chiar vecinii martieni si-au cedat locul unor vizilalmt veniti din regiuni mult mai indepartate ale universului iti seeolul al XlX-lea, locuitorii celorlalte lumi figurau in ipolt* zele stiintifice si se simteau ca la ei acasa in fictiunilc lilria re. Astazi au facut un pas decisiv. Iesiti din paginile romandi > i s-au instalat printre noi. Demarcatia, oricum nesigura, inin lumea reala si lumea imaginara, pare cu totul abolita. In 1966, 34% dintre americani credeau in existenta extra terestrilor. Esecul vietii pe planetele apropiate n-a facut da fll sa intareasca aceasta credinta, ca un fel de compensatie. Pam zanii unei vieti cosmice asemanatoare cu a noastra reprczcu tau deja 46% din populatie in 1973 si 51% in 1978. Franta oferea un procentaj asemanator (care pare in scadere de cat va timp: 39%, potrivit sondajului publicat in Le Monde la 12 mai 1994). Credinta in sine ar fi un fapt banal - ce poate fi mai

Triumful imaginarului

239

plaiizibil decat existenta altor lumi in universul infmit? tliir ca este insotita i intarita de proximitatea i chiar de micrventia extraterestrilor in treburile umane. in 1985,26% ilmtre francezi credeau ca extraterestrii ne viziteaza liccvent, iar 13% isi exprimau convingerea ca fiinte venilc din alte parti traiesc printre noi, deghizate in oameni. IWo, un francez din apte! O data ce se amesteca cu noi i participa la viata noasna, trebuie sa ne i semene, mai mult sau mai putin. Cautarca imaginara a unor sisteme de viata structurate cu totul ill fel pare sa-i fi pierdut din interes. Majoritatea extratereIrilor nu mai au nimic in comun cu cei ai lui Wells sau ai lui Rosny. Sunt asemanatori cu omul, doar daca nu i-au luat i n tot dinadinsul aceasta forma pentru a trece neobservati printre noi. Reprezentarea lor obinuita e aceea a unui omulet subtirel, cam de un metru douazeci, cu capul relativ mare, si imbracat cu un combinezon mulat pe corp. Se semnaleaza insa i blonzi inahi i supli, uriai de doi metri cincizeci sau pitici cu picioare scurte, cu o taietura in loc de gura i cu urechi ascudte. Gama specimenelor e oarecum limitata, mai limitata decat alteritatea terestra de tip traditional. Spatiul cosmic pare mai mic i mai omogen decat a fost Pamantul pe vremuri. Un occidental din Evul Mediu s-ar fi simdt mai strain pe insulele Oceanului Indian decat contemporanii notri printre locuitorii din galaxii. Sunt, evident, mult mai avansati decat noi. Cu mai multe milioane de ani, potrivit calculelor unei anumite secte ozeniste au, dura o alta opinie, doar cu vreo douazeci si cinci de mii de ani. Inteligenta lor superioara e inca i mai uimitoare grade puterilor parapsihologice de care dispun. $tiu tot: universul nu are secrete pentru ei, i Pamantul inca mai putin. Farfuriile zburatoare atesta de altfel inalta lor tehnologie. Sunt mii de marturii care conftrma realitatea fenomenului. Un mare numar de persoane au observat OZN-urile pe toate latitudinile i longitudinile globului. Ce e drept, pasagerii

240

intre inger fifia r a

lor nu s-au aratat decat unei categorii mai restranse; lr |iU ce sa stea ascun^i si nu sunt prea damici cu ieirile la i mn|4 La fel procedau sfintii si zanele. Pataniile celor contm lit(I ca i ale celor rapiti uneori, reamintesc iarai povcsiilf m zane, in timp ce o practica mai recenta si destul de an * ii| tica, aceea a prelevarii de organe, pare sa apar{ina in huh) caracteristic obsesiilor propriei noastre epoci. Trei cazuri reale vor fi de-ajuns pentru a ne da u nl#f despre raporturile dintre extraterestrii si privilegia(ii cmv m <m bucurat de atentia lor. Americanul George Adamski (1891 I | se numara printre primii contactati. Pe data de 20 nun m brie 1952 a facut cunostinta cu un venusian-in vremca i ami planetele apropiate erau inca locuite -, purtator al u n u i in# saj de pace, destinat unei lumi aflate in plin Razboi Rn t i > chiar in razboi adevarat in peninsula coreeana. Venu sM M Hl| cu pricina era inalt i suplu, blond, cu parul lung si cu un chip angelic. In anii urmatori, Adamski s-a tot intfllnii u locuitori din Venus, de pe Marte si din Saturn. A reusil *lum sa fotografieze o farfurie zburatoare venusiana si a piibln itl carfi despre aceste intamplari. Mai multe grupuri ozcin a > il considera ca un profet al timpurilor noi. In 1957, un fermier brazilian de douazeci si trei dc ,nu Antonio Villas Boas, a fost rapit. Tanarul s-a trezit la but dul unei farfurii zburatoare, dezbracat si fata-n fata cu o It meie destul de frumoasa, desi cam ciudata: blonda, cu tit lil albastri si foarte alungiti, cu fata triunghiulara, cu uu n iii obrajilor ie^iti in afara, si cu gura fin desenata, abia vi/iln la. S-a intamplat ce se poate presupune. in timpul actulm femeia grohaia porceste. Se prea poate ca Antonio Villici Boas sa fie astazi fericitul parinte al unui copil extralcu tru nascut intr-una dintre galaxii. Innoapteade 19spre20 septembrie 1961,Betty si B a rm s Hill au fost rapiti pe cand traversau cu masina statul Maine Rapitorii lor nu erau deloc frumosi: chei, fara nas, cu o gin a extrem de subtire. Condusi in farfurie, cei doi au fost scpa

Triumful imaginarului

241

m i supui unui dureros examen medical. Lui Barney i (i a prelevat sperma i fragmente de piele, ca i buca|ele de imghii, iar lui Betty, uvite de par, introducandu-i-se si ditaiiiai acul in buric. in anii urmatori s-au inmultit rapirile, contabilizandu-se /cci i zeci de cazuri. O oarecare scadere spre sfarsitul anilor '70 a fost urmata de o reluare evidenta dupa 1980. Din 1987, lenomenul a devenit nelini$titor: mii de rapiri in Statele Unilc, mult mai putine, e adevarat, in Europa. Examenele medii ale $i prelevarea de organe par deja practici curente. Cei rare defin recordul in materie sunt micii negricioi, nmanoizi cu apucaturi rele, identificati in America de Nord. I )e altfel, ce se intampla nu e exclusiv extraterestru. O adevarata psihoza s-a dezvoltat in anii din urma cam peste tot in lume, in jurul rapirilor de adulti i copii, prelevarilor de nnichi ?i bebeluilor in piese detaate. Traficul de organe face parte din folclorul contemporan. Pana la urma, sunt buni sau rai? $i ce cauta aici, ce i-a ileterminat sa faca atata cale, din lumile lor indepartate? Bunii si raii ii impart treburile. Contactatii anilor 50 au fost martori ai bunatatii i intelepciunii extrateretrilor, intr-o vreme cand SF-ul parea inca atras de tema invaziei. Apoi, bunul extraterestru a reuit sa-i convinga pe scriitorii de sciencefic tion i pe cinea^ti. Dar iata ca acum incep sa se planga cei contacta|i, i s-ar spune ca au dreptate: nu e nici o placere sa fii rapit i apoi mutilat de nite medici nebuni! Binele ?i raul coexista, ca intotdeauna. Dar, in ansamblu, optiunea e deja facuta, $i inca de la inceput, in favoarea bunului extraterestru sau cel putin a unui extraterestru neutru, venit printre noi pentru a ne studia sau supraveghea. Apelul pacii, lansat la inceputul anilor 50 i reluat in repetate randuri, exprima fara echivoc bunavointa lor. In filmul lui Robert Wise, Ziua cand s-a oprit Pamantul (1951), invazia extrateretrilor ii schimba complet sensul in comparade cu tradidonala invazie martiana; ei ameninta

242

Intre inger si fiara

sa distruga Pamantul in cazul cand oamenii nu vor im t In experientele nucleare. Sub aparentele unei invazii, e o la | i> data pamantenilor, similara celei transmise prin intcrnu dml unora dintre contactati. Afacerea Ummo se inscrie in acelagi curent pacifist, ic n< | zentand totodata o noua etapa in raporturile extratercsii ilnt cu comunitatea umana. In acest caz, locuitorii unei lunu nil > te la 14,6 ani lumina de Pamant (planeta Ummo) s-au in stalat pur i simplu printre noi. Dei ne sunt superion, m * seamana intru totul; imposibil aadar sa fie identificii(i In anii 60, a doua lor patrie a devenit Spania. Jean-Pienv I' tit, director de studii la CNRS, a publicat mai multe lucrflfl despre aceasta problema, printre care Enquete sur les n traterrestres qui sont deja parmi nous. Les mysteres < > h Ummites (Ancheta cuprivire la extraterestrii care sunt df/ii printre noi. Misterul ummifilor, 1991). Societatea plam li i Ummo e comunista. Pentru Pamant, ei preconizeaza o m m teza intre marxism i cretinism. Insa, mai presus dc tonic ii avertizeaza pe oameni ca trebuie sa renunfe la cursn in armarilor, daca vor sa salveze Pamantul. Atat de prezenti in actualitate, extraterestrii nu sunt cliini nite nou-veniti. Ar fi ridieol sa credem ca istoria lor in cepe abia in 1947! Cert este ca observable recente s-au pm iectat $i asupra trecutului. O noua lectura a documenti'lni ne-a permis sa constatam prezenta farfuriilor zburatomv in toate epocile istoriei. Sunt mentionate chiar in Biblie I t par totui sa fi apreciat in mod deosebit preistoria; inla intreaga epoca a carei reelaborare e necesara, pentru a ( i m seama de contributia vechilor astronauti in indrumiiu i - cu mii sau milioane de ani in urma - a primilor p;i!ji ai omului. In sfarit, gratie lor, toate misterele ii afla raspun sul: originea civilizafiilor, a omenirii insei, a religiilor > l a zeilor. Zeii erau ei! Ei sunt cei care au construit megali tii din insula Patelui i piramidele egiptene. Ei au ailir. Potopul. Area lui Noe era o nava extraterestra. Distrugo

Triumful imaginarului

243

rca Sodomei i Gomorei se explica printr-un razboi nuclear. Paleoastronautica aspira sa devina o adevarata tiin|a, marI'inalizand preistoria conformista i depaita. Ea beneficia/a de o remarcabila audienta; in 1985, 21% dintre france/ii chestionati credeau ca extraterestrii ne-au vizitat in trecut (cu totul logic, de altfel, de vreme ce ne viziteaza $i astazi). Punctul ultim al povetii extraterestrilor este cristalizarea unei noi credinje religioase. Se poate crede, desigur, in acelasi timp i in aceea^i masura, in doua adevaruri revelaIc: religia (eretina sau oricare alta) i prezenta extratereIrilor. Anchetele sociologice demonstreaza totusi ca intre cele doua exista un raport invers. Cu cat se crede mai putin in Dumnezeu, cu atat se crede mai mult in extrateretri. Ascensiunea lor corespunde unui reflux al credintelor religioa se traditionale. Ei ofera un inlocuitor al religiei. Sunt zei, sau aproape zei, prin stiinta lor atotcuprinzatoare si prin puterile lor supranaturale. Coborarile lor evoca aparitiile sfintilor, printr-o punere in scena foarte asemanatoare: lumina orbitoare, sonoritate solemna, emotie profunda a martorilor, asa cum vedem in Intalniri de gradul trei, filmul reali/at de Steven Spielberg in 1977. In plus, mitul se inscrie intr-o formula milenarista. Un numar impresionant de grupuri ozeniste asteapta sfarsitul lumii, sau purificarea ei, intrarea ei intr-o faza diferita. Credinciosii vor fi salva(i si ridica|i in ceruri cu farfuriile zburatoare, sau vor ramane pe Pamant, insa pentru a participa la o era noua de armonie si de pace, ca cea anuntata de miscarea New Age, nascuta in California in anii 60. Adeptii New Age cred ea ome nirea e pe punctul sa depaseasca era pestelui, reprezentata prin Cristos, pentru a intra in era varsatorului in care fiin^a umana, reinnoita, va beneficia de puteri psihice con siderable si de o noua constiinta planetara si cosmica. Dar nimic nu se va face fara extraterestri. Deja se lucreaza la un teren de aterizare, pentru a fi primiti cum se cuvine.

244

Intre inger f i jiara

De la mitologie la ideologie
Jean-Bruno Renard, caruia ii datorez unele dintre coiml deratiile precedente privitoare la omul salbatic i la exit* terestru, a avut ideea sa adune, intr-un tabel cat se pouli <lt sugestiv, trasaturile contradictorii ale celor doua man Iluiill mitice ale epocii noastre. Iata-le:
C aracteristici
S tatura C o rp o le n ta Im b ra c a m in te a P ilo zita te a C r a n iu l O c h ii N asul G u ra V ocea C o m u n ic a re a

O m ul salbatic
M a re M a s iv G ol A c o p e rit cu b la n a M ic ro c e fa l O c h i m ari rotunzi N a s turtit M a re S unete guturale N u c o m u n ic a

E x tr a te r c s lr u l M ic S ubtire C o m b in e z o n iuiiImI Fara par pe corp M a cro ce fa l O ch i m ici sau ohlli 1 N as m ic sau linn mi* M ic a sau dcloo Sunete ascutilo C o m u n ic a rc perfecta (telcpnIU'l

A rm e

P u m n ii sau c io m a g ul (lu p ta corp la corp)

Pistol parali/nnl (ac(ion e a/fl In ill* tan(a)

V iteza de deplasare Sens de deplasare H a b ita t

M ers greoi O r iz o n ta l C h to n ia n (p a d ure , pe^tera)

Deplasare rapitln O riz o n ta l U ra n ia n v n l l i til

---- -

(alta planclfl)

(Sursa: Jean-Bruno Renard, L H o m m e sauvage dans te m p oraine "

i Ii t ijfl I

Analele Universitdfii Bucurefti,

istorie, 1992, p

Triumful imaginarului

245

Toate aceste contraste, explica autorul, exprima opozi| fundamental^ dintre natura bruta i cultura sofisticata, ia ilintre forta fizica i forta psihica, dintre subumanitate i supraumanitate, dintre primitiv i civilizat. Omul salbatic si extraterestral apar ca cele doua borne, din trecut i din viilor, ale viziunii evolutioniste a speciei umane, omul insugi ;illandu-se exact la mijloc de drum. In tabelul de mai sus, omul ar ocupa o coloana centrala unde fiecare dintre caractelistici ar fi o medie in raport cu cele doua extreme/4 lata-ne in punctul cel mai avansat al unei mentalitati evolutioniste. Jocul foarte liber al alteritatilor traditionale, cu figurile sale de o uimitoare diversitate, a fost drastic simplificat, dar totodata investit cu o semnificatie extrem de luitemica. Totul se asaza pe trei segmente suceesive ale unei unice axe evolutive. Figuri opuse, omul salbatic i extraterestrul apart! n totusi uceleiai mitologii. ii gasim uneori impreuna. Faptul cel mai lulburator privegte insa^i originea omenirii. Omul ar putea s fie rezultatul unei hibridari intre vizitatori extratere$tri i ;i oamenii salbatici care traiau candva pe Pamant. Aceasta noua versiune a Genezei subliniaza inca si mai putemic dimensiunca religioasa a fenomenului extraterestru. S-ar explica astfel mai bine locul nostra, exact la mijloc, intre cei doi stramoi, atat de diferiti, dar apartinand totugi unui singur tranchi. Lipsea doar central Pamantului pentru ca sinteza sa fie oompleta. E o treaba deja rezolvata. I Remember Lemuria, text scris in 1945 de Richard Shaver i pus in valoare de Kay Palmer, redactoral revistei Amazing Stories, facea cunoscuta existenta unei rase subterane, pitica i rea, care s-ar trage, oa !? omenirea noastra, dintr-o specie creata de extraterestri; i k)cuiete in ora$e ascunse sub pamant si se folose$te de masinile abandonate de acetia din urma. Dupa 1947, Ray Palmer a remarcat ca unui dintre primii exegeti ai farfuriilor zburatoare, atribuite evident extraterestri lor. in 1959, el a gasit o solute si mai ingcnioasa, afirmand ea bazele OZN-urilor s-ar

246

intre inger fifia r a

afla in interiorul Pamantului. Un alt imperiu subterau ill > tul de des invocat este banuit a se gasi sub Asia Centinlfl (Shambala, Agartha); locuitorii sai sunt stapanii lumii", f| inii, poate, extrateretri, sau intraterestri, sau ?i un.i i alta. Cele doua teme au ajuns sa fuzioneze. Mai e $i latura politica a acestor treburi. S-a aratal iK in (Jean-Bruno Renard, Les Extraterrestres. Une nouveUv no yance religieuse?, 1988) ca mitul extratere$trilor inclina ion siderabil spre stanga. Tineri, mai degraba nereligio^i. till un nivel ridicat de pregatire, cei care cred in extrateresli i regasesc in mod natural mai curand in partea stanga a cm chierului politic." Cat despre ufologi (specialist! In OZN-uri), ei par atrai in special de mi$carea ecologista. Sen sibilitatea ecologica este de asemenea evidenta in reinvcn tarea omului salbatic si a preistoriei. Cele doua aspira(ii perfectionarea i intoarcerea la origini - implica in egala mil sura o critica severa a societatii contemporane. Intre pum disul pierdut i celalalt paradis inca neatins, omul strSbnlu un tinut neatragator i are toate motivele sa nu se simta cliim in largul lui. Nedreptatile i primejdiile se inmul(esc: loin sirea greita a tiintei ^i tehnologiei, conflicte politice, amr nin(are nucleara, poluare... Guvemele sunt incapabile, m chiar mai rau, ne ascund adevarul. Insa aceasta lume apt ir combatuta i careia i se anun^a sfarsitul, in stil milenarisl, are un nume. Nu e nici China, nici Africa. E, pur i simplu, Occidentul. Mesajele de pace lansate in anii 50 de pasagci n farfuriilor zburatoare sau ideologia ummitilor, progrc sista ^i panica, due inevitabil cu gandul la temele la vorite ale propagandei sovietice din epoca.

Fata in came si oase i fata cu circuite integrate


Omul nu se poate totu$i multumi cu o viata diferita apaniml din spatiu sau din adancuri de padure. Ajuns in era tehnolo gica, se simte capabil sa contribuie prin propriile forte In

Triumful imaginarului

247

extinderea frontierelor vietii. La fel ca noii sai zei, extrateres trii, aspira la randu-i sa se avante intr-o cariera de demiurg. Aparitia in 1818 a lui Frankenstein, romanul lui Mary Shelley, marcheaza o data in istoria proiectelor consacrate reconstrucfiei fiin{ei umane. Omul creat de om, chiar daca, la aceasta prima incercare, creatura nu s-a dovedit prea reusita, devenea un fapt, cel putin in planul fictiunii literare. Spre 1900, savantii nebuni ai epocii, doctorul Jekyll (Ro bert Stevenson), doctorul Moreau (H.G. Wells) sau doctorul Cornelius (Gustave Le Rouge), se dedica reelaborarii biolo gice i psihice a omului, cu metode oarecum de macelarie i cu rezultate mai curand monstruoase; fapt este ca, in ciuda ratarilor, problema fusese pusa, si asta era esentialul. Eugenia, dar mai ales genetica, au rafinat metodologia. Ele au scos proiectul din domeniul artizanal, conferindu-i un grad inalt de fezabilitate. O mica interventie in mecanismul genelor, datorata factorilor exteriori sau interventiei omului, si fiinta respectiva, cat ai clipi, devine alta. Primul text important inspirat din noile posibilitafi a fost cartea lui Olaf Stapledon, Last and First Men (1930). Este istoria a optsprezece specii umane inlantuite de-a lungul a doua miliarde de ani. lata omul care ne va urma dupa un cataclism: e deja mai reusit decat noi, mai inalt si cu craniul mai dezvoltat. Urmasul sau, al treilea om, nu-i seamana deloc; fragil si cu un cap aproape felin, se remarca mai ales prin realizari de inginerie genetica. Inventia lui, cel de-al patrulea om, n-avea sa fie altceva decat un creier imens, care la randu-i il va crea pe al cincilea om, mai bine construit decat precedentii: un colos solid si delicat totodata, cu un creier de doua ori mai voluminos decat al celei de-a doua specii... Si tot asa, pana la a optsprezecea creatie, ultima. Doi ani mai tarziu, in 1932, aparea cea mai buna dintre lumi: Brave New World de Aldous Huxley. Metodologia aplicata aici urmarea dirijarea formarii fiintei umane chiar

248

Intre inger f i fiara

din momentul fecundarii, cu scopul de a produce exeni) >> 1< re de serie, specializate dupa cum se credea de cuviin(n C a i in celelalte domenii la care ne-am referit, fic tiu m h n-a intarziat sa se amestece cu viata. Perspectivele re v o lu |lo nare ale biologiei au produs nenumarate proiecte, ilu/n d spaime. Ambianta stiintifica a anilor care au urmat celui de nl Doilea Razboi Mondial a contribuit la stergerea fro n t im lor dintre biologia reala $i biologia imaginara. Un fel de rn forie a viitorului a pus stapanire pe spirite, combinata dc .ill fel cu opusul sau: panica determinate de o evolutie accelei ain care parea sa rupa toate puntile cu trecutul i sa duca iliiet i la dezumanizarea omului. Normalitatea parea demodata; onn nirii nu-i mai ramaneau decat doua variante: cea mai hun.i sau cea mai rea. Omul va fi diferit sau nu va mai fi. Mutantii au invadat domeniul sciencefiction. Ii au or ipi nea fie intr-o modificare dramatica a mediului, urmarc.l < pilda, a unui razboi nuclear, fie in cine tie ce experien(a d, laborator. In epoca noastra, savantul nebun a devenit geneii cian. Orice solute poate fi luata in considerare, inclusiv triur, formarea unor animale, capabile de a sari etapele evolubci, gratie unei noi distributii a genelor. De la cainii lui Simak In broatele testoase Ninja, o intreaga galerie e deja disponibili) i omul poate deveni orice, monstru dezgustator sau supra om. Chiar vampir, ca in romanul lui Richard Matheson, / am Legend ( 1 9 5 4 ) . In general totu?i, mutantul se dovede?te m i perior omului, dispunand de o inteligenta perfec(ionala, de puteri psihice, precum telepatia, $i uneori de capacitatea de a prevedea viitorul. Slanii imaginati de A.E. Van Vogt (Shin. 1 9 4 0 ) sunt mutan(i, rezultati dintr-o manipulare genetica uma na, care ne depaesc prin calita(ile lor biologice i inteleclu ale. Ei sunt respin$i de oamenii normali care ii urmarc., fara incetare cu scopul de a-i elimina. Acest text reprezinia o contribute semnificativa la redefinirea Celuilalt in lumea de astazi. Odata ce rasele $i alte categorii umane aspira tot

Triumful imaginarului

249

mai mult la un statul egal i uniform, iata-ne obligati sa-i chemam in ajutor pe mutanti pentru a ne satisface nevoia de al ternate. Putem apela i la roboti. Termenul a fost inventat de scriitorul ceh Karel Capek (1890-1938). Numele e nou, ca i unele din func|iile sale, insa omul artificial are o istorie mai lunga, cuprinzand, printre altele, statuile animate ale Antichita(ii, Golemul praghez din seeolul al XVI-lea i o intreaga serie de automate imaginate pomind de la sfarsitul Evului Mediu. Inca o data, ne aflam in fa(a unui arhetip, adaptat exigenfelor tehnologice i sociale ale epocii noastre. in piesa R.U.R. (1920) de Karel Capek, fiinte artificiale fabricate de om cu scopul de a munci pentru el, ajung sa se revolte i sa uzurpe locul omenirii. Pentru a evita un asemenea dezastru, Isaac Asimov (1920-1992) a imaginat legile roboticii, cu alte cuvinte un ansamblu de reguli i limite precise impuse robotului in raporturile sale cu omul. Omul artificial va fi programat in aa fel incat sa nu poata face nici un rau creatorului sau (I, Robot, 1941, urmat de o intreaga serie de lucrari pe aceeai tema). Cine ne poate totui asigura ca aceste fiin te din metal i plastic nu vor ajunge intr-o zi sa ne inlocuiasca? Cu atat mai mult cu cat inteligenta artificiala face, de cate va decenii incoace, progrese in acelai timp incurajatoare $i nelini$titoare. Calculatorul a invadat nu numai viata reala, ci i dimensiunea imaginara a existentei. intr-o buna zi se va construi un creier artificial la fel de perfecUonat ca creierul natural al omului. Ce se va intampla cand va deveni i mai inteligent, ?i mai puternic decat noi? Vom deveni sclavii mainii? O creatura inca mai complexa i mai curioasa este cyborgul, soi de combinatie intre om, mutant i robot: fiinta umana cu biologia modificata, intesata cu organe i stimulatoare artificiale. Un fel de supraom, nu mai putin performant decat robotul. De altfel, grefele i organele artificiale apartin deja

250

Intre inger f i fiara

unei praetiei eurente. Trebuie mers doar putin mai depm te... si iata cyborgul. Asa e, frontiera s-a cam ters intre stiinta si science n < tion, intre realitate si imaginar. Socul viitorului, bestselk'iul lui Alvin Toffler (Future Shock, 1970), ofera o ilustraiv Im panta a unui entuziasm tiintific i tehnologie pentru t nu mai existau limite. Potrivit futurologului ameriean, n m apropia epoca- de fapt chiar incepuse - cand biologia mmi na va fi orientata dupa voie. Se vor putea fabrica, chiar Ini i a recurge la gestatia feminina, toate modelele umane imain nabile, supraoameni sau suboameni, ca i oameni I'ouil# specializati (atleti, savanti...). Se vor putea fabrica, la alegm', oameni identici, prin metoda clonarii, sau, dimpotriva, mi meni foarte diversificati. Nimic nu i-ar mai impiedica pe iimi vrajitori sa fabrice creiere fara corp ori sustinute de corpm i in parte artificiale, sau, la fel de bine, calculatoare incoipn rand componente biologice. Fuziunea dintre om si mnsmn, fuziune reala, nu doar simbolica, a inceput deja. Bamill zarea alteritatilor reale se compensa in imaginar prin in ventarea unor alteritati i mai profunde decat traditional! h clasificari rasiale. In plus, nimic nu ne oprete sa renuntam la robotii inlbrini de astazi, care nu sunt decat masini perfectionate, pentru a crea roboti adevarati, umanoizi al caror comportament m Ii de natura umana. Fata draguta care va surade la ghieu, sit fie in came si oase sau are circuite integrate? Socul viitorului exprima fantasmele unei perioade do expansiune. Cateva zeci de ani mai tarziu, constatam oil In mea s-a modificat mai putin decat credeau pe atunci prolelu viitomlui, optimijti sau pesimisti. Inca n-am ajuns pe M j i i i * i nici robotii n-au reu$it inca sa se umanizeze. Inteligcn(a ai tificiala progreseaza, dar nu chiar atat de spectaculos inciil .a ne complexeze. Grefele i stimulatoarele cardiace nu si an transformat purtatorii in Oameni diferiti. Manipularea hiolo

Triumful imaginarului

251

gica ezita inca atat in fata unor obstacole ytiintifice, cat $i a unor scrupule morale. Ce e mai rau inca nu s-a petrecut. Nici un sfar^it al lumii, nuclear sau ecologic in perspectiva, asa dar, nici o ansa sa luam istoria de la inceput, redevenind salhatici. Poate doar incalzirea globala", daca se confirma, sa ne dea ceva bataie de cap. $i totu$i, mersul spre viitor continua. Mai incet decat in imaginar, dar mai repede, in fapt, decat oricand in istorie. Pentru primul secol al mileniului care tocmai a inceput, se anunta o revolutie biologica de proportii: procedeul clonarii va permite inlocuirea organelor uzate (i astfel, prelungirea sensibila a vietii), iar descifrarea, in intregime, a codului genetic va conduce, teoretic cel putin, la posibilitatea unor interventii susceptibile nu numai de a remedia orice deficienta, dar i de a modifica omul in fel i chip. Pana la ce va fi, sau nu va fi, sa constatam totui ca biologia umana a progresat pe parcursul ultimului secol. Sunt boli cumplite care au aparut recent - SIDA, in primul rand - dar in ansamblu omul e mai sanatos i mai rezistent. Speranta de via ta a crescut, intre 1900 i 2000, in lumea occidentals, de la mai putin de 50 de ani la aproape 80: intr-un singur secol, mai mult decat din preistorie pana la 1900! Nu am devenit diferiti, dar nici nu am stat pe loc. Pe langa proiectul pur biologic, se manifesta (ca intotdeauna) i idealul transfigurarii spirituale a omului. Deocamdata, i in aceasta privinta tot oameni suntem, cu virtuti i cu pacate ancestrale. E de presupus insa ca multe se vor schimba, i destul de repede, in mentalitati si comportamente, in conditiile impactului tehnologic i ale unei lumi care devine tot mai diferita de tot ce a cunoscut pana astazi istoria. Vor deveni candva oamenii cu adevarat diferiti? Cine poate ti? Cert este ca, inscrisa fiind in sufietul uman, cautarea unei alte conditii nu va inceta nicicand. Camavalul imaginarului continua, cu inepuizabilele sale mati de Oa meni diferiti.

Concluzii

Amestec variabil de trasaturi umane si non umane: ;ieen ta e Omul diferit. Pentru a- defini, am propus conceplul il* 1 alteritate radicala. In sensul deplin al termenului, Omul ill ferit nu reprezinta decat o fictiune sau, cel mult, o ipole/rt Acest model imaginar a eumulat doua performance. In pi i mul rand, capacitatea de a se impune in constiinte ca o re alitate de netagaduit. In al doilea rand, contaminarea unoi comunitati umane reale, impinse astfel, mai mult sail mill putin accentuat, spre marginile umanitatii, i uneori cln.it dincolo de limitele ei. Ancheta intreprinsa a vizat in prin cipal fiinta diferita lipsita de suport real, dar pomind de In ea s-a pus in miscare si mecanismul mental susceptibil ill a transforma o fiinta reala in fiinta fictiva. Istoria Omului diferit presupune un dialog nesfarit inlu imaginar i real, intre structurile permanente ale imagine rului si seria interminabila de materializari, mereu allcl* reflexe ale ideologiilor si circumstantelor. Sarmanii muritori riscau pe vremuri sa fie rapiti de zane; line ori, si de sirene. Astazi, de treaba asta se ocupa extraterc^li n in seeolul al Vl-lea, sfantul Brendan pareurgea oceanul, dc l.i o insula la alta, in cautarea Absolutului. Maine, acelai drum initiatic va trece prin insulele universului, printre stele si galaxii. Devenit el insusi un extraterestru, omul va intalni in cele mai indepartate regiuni ale spatiului omeniri asemima toare ciudadlor locuitori ai insulelor terestre. Inclusiv, probu

C oncluzii

253

bil, oameni salbatici, oameni ai padurilor i zapezilor, care parcurg imperturbabili secolele, agresand femeile, stand de vorba cu filozofii i ajutandu-i pe savanti sa reconstituie veriga lipsa a evolu^iei. Acum doua mii de ani, insula lui Iambulus propunea imaginea unei omeniri noi $i a unei societal armonioase. Redefinirea omului a fost i marele pariu al crejtinismului, concretizat in viata monastica i pe insulele preafericitilor. In seeolul al XlX-lea, planetele au propus nenumarate chipuri de oameni noi i multiple variante de societati mai reunite decat cele terestre. Tot atatea formule de perfectiune pe care milenarismele secularizate i utopiile politice i tiintifice ale epocii contemporane le-au reluat, le-au perfectionat i le-au aplicat... Ar fi inutil sa multiplicam exemplele. Este uor de constatat ca jocul se structureaza in jurul unor arhetipuri, corespunzand obsesiilor din totdeauna ale umanitatii: cunoaterea, puterea, sexul, coeziunea sociala, nemurirea... Dorin^e i fantasme combinate mereu altfel, dar care se schimba mult mai putin la nivelul determinarilor profunde. Totul e variabil i ramane in acelai timp imuabil. Aeelai personaj poate juca roluri diferite de la o epoca la alta; acelai rol poate fi interpretat de mati care nu seamana intre ele. Omul diferit este un martor al istoriei, inregistrandu-i cu fidelitate oscila{iile, ca i atitudinile schimbatoare ale spiritului uman. Este insa in acelai timp i un martor al permanen|elor, punand in evidenta unitatea i continuitatea fundamentals care ii apropie pe oameni, indiferent de se col i spatiu de civilizatie. Prin nenumaratele sale materializari, Omul diferit dovedete, in chip paradoxal, ca omul real, creatorul sau, dei el insui mereu diferit, mereu altul, ramane totu$i, in esenta, acela?i.

Bibliografie

D is p u n e m de o b ib lio g ra fie im e nsa priv ito are la diversele vm nirt|| de O a m e n i diferiti, dar n u exista n ic i o lucrare s im ila ra aceslci tin ci cari de sinteza. M - am bazat in m are m asura pe izvoare, citandu U dliw I in text. C a t despre lucrarile care trateaza aceasta problem a, propun '.li it I o selectie, m e n tio n a n d doar co ntrib u tiile folosite efectiv. D e sp re O m u l d ife rit in g ene ral, a se ve de a culegerea

Homines. i

Betes

(o dezbatere despre rasism , sub d irectia lu i L e o n Polml.i>\ i

P aris- H ag a , 1975, i n u m a r u l d in 1992 a l

Analelor Universihim

Bucurefti, seria istorie (sub d ire c tia L Etre-different et ses images (re u n in d

lu i L u c ia n B o ia ), cu I n mi actele c o lo c v iu lu i intem ii|ln

n a l de la B lo is d in 27 -2 8 septem brie 1991, citat in c ontinuare A I ill I U n e le aspecte speciale fac obiectul dosarului Rencontres et apparitions fantastiques p u b lic at in Cahiers de Iimaginaire, 10, 1994 (sub d ir a tia lu i Jean - B run o R e n ard ). C u p riv ire la d istrib u ire a g e o g ra fic a a a lte rita tilo r in im a g in a m l grecesc, lucrarea fu n d a m e n ta ls este cea a lu i Fran<;ois H a rto g ,

Le Mi

roir d Herodote. Essai sur la representation de Iautre,

Paris, 1980

O b u n a trecere in revista a p ro b le m e i, la M o n iq u e M und-D opclm A u to u r des sciapodes et des cynocephales: la pe riph erie d ans l im a g in a ire a n tiq u e 1 , in A U B , pp . 31-39. P en tru c a z u l spe cial al In d ic i 1 este de c o n s u l tat excelenta a n to lo g ie a lc a tu ita de J. A n d re i J. Fi 1 liozat,

L 'Inde vue de Rome. Textes latins de I Antiquite relatifs a I 'huh \

Paris, 1986. A s u p ra a c e le ia ji tem e si in d e o s e b i a p rezentei C e lu ila li in cetate, v e zi Pierre V id a l- N a q u e t, B etes, h o m m e s et d ie u x che / les G re c s , in

Hommes et Betes,

i Z o e Petre, Im a g e s et im aginai-

re de l in firm ite dans la cite gre cque , in

AUB,

p p . 23-29.

P e n tru fa n ta s m e le b io lo g ic e $i sociale ale E v u lu i M e d iu o c c id e n tal, u n text-cheie e cel al lu i Jac q u e s L e G o ff, O c c id e n tu l medie-

B ib lio g ra fie
';il $i O c e a n u l In d ia n : u n o rizo n t o n iric , in .M irabilul in O c c id e ntul m e d ie val , in lilicate de Jurgis B altrusaitis in

255 Pentru un alt Ev Mediu,

vol. II, B ucureti, 1986, pp. 84-110; a se vedea, de acela$i autor, i

Imaginarul medieval, Bucureti,


1975.

I >91, pp. 46-75. M o ^te n irea antica ?i i n f l u e n c e o rie n ta le sunt iden-

Evul Mediufantastic, B ucure ti,

A s u p ra a m p la s a r ii g e o g r a fic e a O m u l u i d if e r it , Vezi C h r is t ia n e D c lu z, L e M e m e et 1 A u tre dans la c a rto g ra p h ie m e d ie v a le " , spre calatoriile lu i M a n d e v ille :

AUB,

pp. 41-49. C h ristia n e D e lu z a p u b lic a t o r e m a rc a b ila m o n o g ra fie d e

Le Livre de Jehan de Xfandeville. Une ..geographic au XIVe siecle, Louvain - la- N e uve , 1988; i se datoreaza i o e ditie transp usa in france za m o d e m a i c o o ie n ta ta a aceluiai text: Je a n de M a n d e v ille ,

Voyage autour de la Terre, Paris,

1993.

C u p riv ire la m ira c u lo s u l ce ltic, se p o t c o n s u lta H . d A r b o is de J u b a in v ille , Le Cycle mythologique irlandais et la rnythologie celtique, P aris, 1884; F ra nc is B ar, Les Routes de I 'autre monde. Descentes am enfers et voyages dans I au-dela, P aris, 1946; D a ra g h S m y th, A Guide to Irish Mythology, D u b lin , 1988; i, intr-un p la n m a i g e neral, Mythologie des montagnes, des forets et des Hes, Paris, 1963. Despre zane, v e zi Laurence H arf-Lancner, Les Fees au Moyen Age (Morgane et Melusine. La naissance des fees), P aris, 1984. A s u p ra acestui subiect, ca i a alto r tradi(ii fo lc lo ric e , trebuie recurs la impresionanta ancheta a lu i P aul S ebillot, m e , Paris, 1904-1907. P en tru s patiul g e rm a n ic , luc rarile e sentiale sun t cele ale lu i C la u de L e c o u te u x , in d e o s e b i lucrarea sa de d octo rat

Le Folk-lore de la France, 4 v o lu

Les Monstres dans la litterature allemande du Moyen Age, G o p p in g e n , 1982, i Les Nains et les elfes au Moyen Age, P aris, 1988. D espre toate aceste subiecte, v e zi i Le Merveilleux. L imaginaire et les croyances en Occident (s u b d irectia lu i M ic h e l M e s lin ), P a
ris, 1984. P entru im a g in a r u l g e o g ra fic i b io lo g ic a l arabilor, referin^a p r in

La Geographie humaine du monde musulman jusqu au milieu du XIe siecle, v o l. I I ( G e o g r a p h ie arabe et


c ip a ls este A n d re M iq u e l, representation d u m o n d e ), Paris-H aga, 1975. O m u l s a lb a tic al E v u lu i M e d iu face o b ie c tu l cartii lu i R ic h a rd B e m h e im e r,

Wild Men in the Middle Ages, C a m b rid g e , M a s s .,

1952.

C u p riv ire la e x c lu ii O c c id e n tu lu i m e d ie v a l (evrei, leproi, eretic i), R o b e rt I. M o o r e a scris o lucrare im po rtanta:

The Formation

256

B ib lio g ra fie

o f a Persecuting Society. Power and Deviance in Western luiiti/n , 95 0 - 1 2 5 0 , O x fo rd , 1987 (i in franceza: La Persecution. Sa fanmi don en Europe, Xe-XIIIe siecle, Paris, 1991).
W .G .L . R a n d le s a u rm a rit intr-o excelenta lucrare e volu (ia him g in ii P a m a n tu lu i:

De la Terre plate au globe terrestre,

Paris, I Mil

D esp re m itu l c o n tin e n tu lu i austral, d in A n tic h ita te p a n a in c|w n

Le Continent nm tral. Hypotheses et decouvertes, P aris, 1893, i M a rth e E m m a n u il, La France et I'exploration polaire, Paris, 1959.
m o d e m a , d o u a lucrari esentiale: A r m a n d R a in a u d , in legatura cu P aracelsus, a m u tiliz a t a rtic o lu l lu i C harles WVI> ster, P aracelsus a n d D e m o n s : S cience as a S ynthesis o f P op ular I tr l i e f , in

Scienze, credenze occulte (Istitu to

N a z io n a le d i S tudi su 11< i

n a sc im e n to ), F lo re n ja , 1982. A v a taru rile O m u lu i d ife rit in v rem ea R ena$terii sunt studialc tip

Le Huguenot et le Sauvage, P aris, 1990, i indo L Atelier du cosmographe ou I'image du monde a la Rcinu\ sance, Paris, 1991, urm ate de Le Cannibale. Grandeur et decadent \
F ra n k L e strin g an t: osebi Paris, 1994. Pentru im aginea salbaticului indian i a altor figuri ale alteritatii amc

The New (ini den Land. European Images o f America from the Discoveries to IIn Present, N e w Y o rk, 1975, culegerea La Rencontre des imaginaires t n tre Europe etAmeriques (texte reunite de L u c B u re au i Je a n Ferrari, sub directia lui Jean-Jacques W u ne n b urg e r), Paris, 1993, $i America Magica, de Jorge M a g a sic h - A iro la i Jean-M arc de Beer, Paris, 1991
ricane, v e zi re m arc a b ilul a lb u m al lu i H u g h H o n o u r, D e fo rm a re a n e g m lu i este urm a rita de W illia m B . C o h e n in

Frangais et Africains. Les Noirs dans le regard des Blancs (1530-1880), P aris, 1980. A s u p ra a c e lu ia ^i subiect, v e z i artico lul Im Pierre D a r m o n , L e N o ir entre l h o m m e et le s in g e ", i n L Histoirc,
n 2 3 , m a i 1980, p p . 102-104. R a s is m u l in e po ca m o d e m a este tru

Le Mythe arien. Essai sur les sources du racisme et des nationalismes, Paris, 1971 (n o u a editie: 1987). A s u p m im a g in ii C e lu ila lt in g ene ral, v e z i i T zve tan T odorov, Nous et les autres. La reflexion frangaise sur la diversite humaine, P aris, 1989 M o n tr ii sun t interpretati de C la u d e K a p p le r: Monstres, demons et merveilles a la fin du Moyen Age, Paris, 1980, i de G ilb ert Lascaull Le Monstre dans I'art occidental, Paris, 1973.
tat de L e o n P o lia k o v in

B ib lio g ra fie
B roc,

257

A sup ra im a g in a ru lu i geografic al secolului al X V III- le a , vezi N u m a

La Geographie des philosophes. Geographes et voyageurs frangais au XVII? siecle, L ille , 1972, i Paris, 1975.
In fa ti$ a rile $i s e m n ific a tiile o m u lu i salbatic in epo ca L u m in ilo r

L ' omme sauvage. Homo ferns H et homo sylvestris. De I 'animal a I homme, Paris, 1968. D osarul complet al m itu lu i ta h itia n , la E ric V ib art, Tahiti. Naissance d un paradis au siecle des Lumieres, B rux elle s, 1987.
sunt id e n tific a te de F ra n k T in la n d : C u privire la pluralitatea lu m ilo r locuite", doua a m p le sinteze ofera u n b ila n t d in A n tic h ita te p a n a la inceputul s e c o lu lu i al X X - le a: Steven J. D ic k , Plurality o f Worlds. The Origins o f the Extraterres trial Life Debate from Democritus to Kant, C a m b r id g e , 1982, i M ic h a e l J. C ro w e , The Extraterrestrial Life Debate 1750-1900. The Idea o f a Plurality o f Worldsfrom Kant to Lowell, C a m b rid g e , 1986. Pentru o descriere a extratere$trilor im aginati in seeolul al X lX - le a , L u c ia n B o ia ,

L 'Exploration imaginaire de Vespace,

Paris, 1987. 1989.

Ipotezele priv ito are la existen|a unei lumi subterane sunt adunate de W alter K afton- M inkel,

Subterranean Worlds, Port Townsend,

Fragm entarea societa^ii o ccidentale in seeolul al X lX - le a $i impactul acestui proces asupra im a g in a ru lu i social sunt analizate in cartea clasica a lui L o uis Chevalier, Classes laborieuses et classes dangereuses a Paris pendant la premiere moitie du XIXe siecle, Paris, 1958, ?i in lucrarea lui Pierre D a rm o n , Medecins et assassins a la Belle Epoque, Paris, 1989. Pentru cazul particular al femeii, vezi tot Pierre D arm on:

Mythologie de la femme dans I 'ancienne France (XVIe-XIXe siecle),


Paris, 1983. M itu l p e r ic o lu lu i g a lb e n a fost tratat de Jacq ue s D e c o m o y ,

Pe

ril jaune, peur blanche,


B o ia ,

Paris, 1970. D e sp re aceeai p ro b le m a , aso1999.

ciata si alto r tem eri d in epoca (prec u m pericolul m artian), v e zi L u c ia n

Sfdr$itul lumii. O istoriefard sfarsiU B ucu re ?ti, Mythes politiques modernes,


sub lu i d ire c tia lu i

O m u l n o u al id e o lo g iilo r totalitare este prezentat de A n d re Reszler in Paris, 1981. A n tro p o lo g ia naz i tilo r este tratata d e ta lia t in v o lu m u l

La Science sous le TroisieO lff- N a th a n , Paris, 1993, et naraciale

me Reich,
c o n trib u tiile

Jo s ia n e

B e n o it M a s s in ,

A n th ro p o lo g ie

tional-socialism e: heurs et m a lh eu rs d u p a ra d ig m e de la ra c e , pp. 197-262, i S h e ila F a ith W eiss, B io lo g ie scolaire et ense ig ne m e nt de l eugenism e sous le T roisiem e R e ic h , PP- 263-285. In ce prive^te

258 a comunismului,

B ib lio g ra fie Mitologiu tlliniith


B u c u re ti, 1999.

crearea o m u lu i n o u co m un ist, v e zi L u c ia n B o ia ,

O a m p la p a n o ra m a a a n tro p o lo g ie i (in sensul cultu ral al in me n u lu i) este oferita de M o n d h e r K ila n i, Lausanne, 1992, urm ata de

Introduction a Ianthro/iolnylp L Invention de I autre. Essais sur ledln iiH I M


mi It

anthropologique,

L a u sa n n e , 1994.

P entru o interpretare sociologica a o m u lu i salbatic actual, v iv i tre: deux figures de l im a g in a ire e v o lu tio n n is te , in rain e , in

c o le le lu i Jean - B run o R e n ard : L H o m m e sauvage et PExlriiU u w

Diogene, ni

'1

1984, p p . 70 -8 8, i L H o m m e sauvage dans l im a g e rie

contempt

A UB,

pp. 89-99.

B ib lio g r a fia fa r fu riilo r zb uratoare1 i a extratere^trilor oslc emu 1 m a . S e m n a le z d o a r cateva titluri: M ic h e l D o r ie r si Jean-Pici 1e 11cm dec:

Les OVNI {in

e o le ctia Q u e sais-je?), P aris, 1985; J m i| in

Ii

>

sur les s o u c oup e s v o la n te s de Pierre L a g ra n g e , in

L lncwynbh > i

sespreuves

(Terrain, 14), P aris, 1990, pp. 93-112; lucrarilc Im lit t

Science-fiction et soucoupes volantes, Paris, I *>/ M, | En soucoupes volantes. Vers une ethnologie des recits d enlvvt nu m *
trand M eheust: P aris, 1992; culegerea p u b lic a ta sub d ire c tia lu i Thierry Pinvltlit

OVNI, vers une anthropologie d un mythe contemporain,


este re u n ita de ju m a lis t u l J o h n K e e l:

I > I >

11

co lectie de fapte b iza re p riv ito a re la o a m e n i sa lb a tici i extralt it^H i

Strange Creatures from Imif


I ci ummi

and Space,

L o n d ra , 1975. P en tru interpretarea relig io a s a a

I <\ I > traterrestres. Une nouvelle croyance religieuse?, Paris, 198S, A n che te le cuprinse in v o lu m u l Legendes urbaines. Rumeurs,I ,m jourdhui de V e ro n iq u e C a m p io n - V in ce n t i Jean-B runo R e n im l, I'm
n u lu i, c o ntribu tia esentiala ii apartine lu i Jean-B runo R enard: ris, 1992, m -au a ju tat sa tratez te m a c a n ib a lis m u lu i $i e nig m n |n le v a rii de o rg a ne . D esp re isto ria ro b otii or, d in A n tic h ita te p a n a in prezent, lu i este spus de J o h n C o h e n ,

csonJlK i

dans la science, Paris, 1968 and Science, 1966). C a t despre m u ta n ti, p ro b le m a lor e tratata deratie de R o b e rt C la rk e , L 'Homme mutant, Paris, 1989.

Les Robots humains dans le myllw i (editie am ericana: Human Robots in A/i ih
c u lint

Cuprins

Introducere

..........................................................................................

5 7 35 97 159 220 252 254

I. C u m se m fa ti e a z a O m u l d i f e r i t ................................................ II. M o n tr i i salb atici ......................................................................... .................................................................... III. D e g e n e ra t ori p e r fe c t io n a t ? .......................................................... IV. U n secol de in fru n ta ri V. T r iu m fu l i m a g i n a r u l u i ....................................................................

Concluzii............................................................................................... Bibliografie ..........................................................................................

Cartea profesorului Lucian Boia a aparut mai intai in Franta. Originalul savant, initiator al unei discipline, istoria imaginarului, ne surprinde, ne intriga si ne delecteaza inca o data. Cum sa nu te intereseze sa afli cum si in ce pliu al timpului istoric real au luat nastere legendele si miturile cel mai larg raspandite ? Invitandu-ne la o lunga calatorie initiatica si recurgand in permanenta la exemple, autorul trece in revista toate acele fascinante creatii nascute din mariajul fanteziei omenesti cu istoria. De la amazoane la extraterestri, de la cinocefali la mutanti, de la salbatic la supraom, fiecare exemplar e cercetat cu rabdare si migala de pedant om de stiinta. Ironia fina si verva sa bine-cunoscute nu lipsesc nici din aceasta carte, pentru toate varstele si gusturile. Iar expeditia pe care ne-o propune ea reprezinta de fapt o descoperire a spiritului uman si o incursiune in sufletele noastre.