Sunteți pe pagina 1din 4

DEFINIREA SI MASURAREA PERFORMANTEI INTREPRINDERILOR

lect.univ.drd. Emil Chiril


Universitatea din Oradea, Facultatea de tiine Economice, Str. Armatei Romne nr.5, Oradea

This article intends to explain to the readers the notion of performance in general and that of financial performance of the company in particular

Cuvantul performanta este de origine latina, dar semnificatia sa vine din limba engleza. In latina, cuvantul performare consta in a finaliza o activitate propusa.To perform presupune a realiza ceva care cere abilitate sau o anumita aptitudine. Performance traduce maniera cu care o organizatie atinge obiectivele care I-au fost propuse. In domeniul economic, s-au dat mai multe definitii notiunii de performanta. In diversitatea de definitii se disting trei mari orientari: definitia performantei in functie de nivelul de realizare a obiectivelor sale strategice, definitia performantei in functie de crearea valorii si definitia performantei in functie de productivitatea si eficacitatea intreprinderii. Nu exista performanta independenta de obiectivele propuse. Este performant cel care atinge obiectivele sale. Performanta in intreprindere reprezinta ceea ce contribuie la ameliorarea cuplului cost-valoare, si nu doar ceea ce contribuie la diminuarea costului sau la cresterea valorii. O intreprindere poate crea doua tipuri de valori: o valoare externa si o valoarea interna: 1. Valoarea externa presupune ca intreprinderea are o valoare de piata mai mare decat valoarea contabila a activelor pe care le detine.Diferenta intre valoarea de piata a unui activ si valoarea sa contabila este data de cresterea preturilor activelor respective pe piata, crestere care nu poate fi influentata de deciziile interne din cadrul intreprinderii, ci de conditiile specifice pietei. 2. Valoarea interna presupune ca intreprinderea creeaza valoarea adaugata economica, deci o valoarea neta pozitiva dupa remunerarea tuturor factorilor de productie, incluzand aici si costul capitalurilor proprii. In literatura economica din tara noastra, performanta intreprinderii se defineste: o intreprindere este performanta daca ea este in acelasi timp productiva si eficace1 , productivitatea reprezentand raportul dintre rezultatele obtinute si mijloacele angajate pentru obtinerea rezultatelor, iar eficacitatea reprezentand raportul dintre rezultatele obtinute si rezultatele asteptate. Performanta= productivitate+eficacitate.1 2 Conceptului de performanta i se asociaza trei notiuni2: economicitatea (procurarea resurselor necesare la cel mai mic cost), eficienta (a maximiza rezultatele obtinute, pornind de la o cantitate data de resurse, fie a minimiza cantitatea de resurse pentru un rezultat prestabilit) si eficacitate (rezultatele obtinute sa atinga rezultatele prevazute).

1 M . Niculescu-Diagnostic global strategic, Ed, Economica, Bucuresti, 1997 2.M. Ristea-Contabilitatea rezultatului intreprinderii Ed. Tribuna Economica, Bucuresti 3. L. Olimid Masurarea rezultatului contabil Ed. Economica, Bucuresti, 1998

151

Performanta=economicitate+eficienta+eficacitate Performanta reprezinta realizarea obiectivelor propuse. Poate fi pozitiva, daca obiectivul propus este de a obtine profit si negativa, daca obiectivul propus este de a obtine pierdere. Rezultatul contabil este considerat principalul indicator pentru masurarea performantei financiare a intreprinderii. Prin modul sau de calcul este orientat spre trecut, servind ca baza a evalaurii rezultatelor obtinute in urma desfasurarii unui proces, in decursul unei perioade de timp trecute. Informatii despre performanta intreprinderii sunt solicitate de utilizatorii informatiei contabile. Obiectivul situatiilor financiare este acela de a oferi informatii despre pozitia si performantele financiare si despre modificarile in pozitia financiara a intreprinderii. Evaluarea rezultatelor trecute trebuie sa fie insotita de analiza lor, in vederea previzionarii performantei viitoare. Deci masura performantei are un efect anterior actiunii. Rezultatul contabil are si alte utilizari3:ghid al politicii de dividend si de acumulare ; mijloc de predictie a rezultatelor viitoare, cu scopul de a lua decizii de investire sau dezinvestire; mijloc de evaluare a capacitatii managementului de a conduce intreprinderea; mijloc de evaluare a deciziilor luate de alte grupuri legate de intreprinderea in cauza; instrument managerial intr-o serie de domenii din interiorul sau din afara intreprinderii(credibiliatea in fata organismelor de credit, reglementarea preturilor in conditii de monopol). Rezultatul contabil se poate determina atat din punct de vedere financiar, ca diferenta intre veniturile si cheltuielile inregistrate in cursul perioadei, cat si din punct de vedere patrimonial, ca diferenta intre activul net de la sfarsitul si de la inceputul perioadei, excluzand tranzactiile cu proprietarii, privind aportul sau distribuirea de capital. Insa calculul rezultatului contabil, prin cele doua variante, nu conduce intotdeauna la acelasi rezultat. Motivul este ca in ultima perioada autoritatile au permis includerea unui numar tot mai mare de elemente, care imbraca forma de castiguri sau pierderi nerealizate, intre capitalurile proprii, fara a mai tranzita contul de profit si pierdere. Este vorba de diferentele din reevaluare, diferentele din conversie, castigurile si pierderile latente asupra instrumentelor financiare, castigurile si pierderile actuariale aferente pensiilor, efectul schimbarilor metodelor contabile si corectiile erorilor fundamentale. Intrebarea este: Ce metoda de calcul trebuie adoptata pentru reflectarea performantei intreprinderii? Daca se urmareste masurarea performantei activitatilor desfasurate de intreprindere, in decursul unei perioade de timp, performanta financiara se poate determina ca diferenta intre venituri si cheltuieli. Daca utilizatorii informatiei contabile urmaresc masurarea imbogatirii patrimoniale a unei intreprinderi, atunci performanta se poate masura ca diferenta intre activul net de la sfarsitul si inceputul perioadei, excluzand aporturile din partea proprietarilor si distribuirile fata de acestia. Rezultatul intreprinderii comporta un rezultat din utilizarea factorilor de productieprezentat in contul de profit si pierdere si un rezultat din detinerea factorilor de productie ce genereaza castiguri si pierderi latente. A integra castigurile si pierderile latente in performanta intreprinderii implica, pe de o parte, a raspunde la intrebarea daca evolutiiile parametrilor de piata, precum rata dobanzii, cursul de schimb, cursul valutar, trebuie sa fie luate in considerare in evalaurea performantei intreprinderii. A integra castigurile si pierderile latente in performanta intreprinderii presupune renuntarea la criteriul de realizare, ca baza pentru reflectarea performantei intreprinderii. Realizarea reprezinta numai confirmarea castigului. Castigurile si pierderile realizate si nerealizate trebuie tratate in acelasi mod. Contul de profit si pierdere a fost considerat modul adecvat de raportare a performantei financiare, potrivit contabilitatii in costuri isorice. IASC si multe organisme nationale de stabilire a standardelor contabile au inregistrat tot mai des, in bilant, modificarile in valorile reale ale activelor si pasivelor, atunci cand 152

aceste active si pasive sunt detinute. In masura in care variatiile valorilor juste ale anumitor elemente nu sunt constatate la nivelul contului de profit si pierdere, ci direct in capitalul propriu, a aparut discutia la nivelul normalizatorilor contabili ca doar contului de profit si pierdere nu este suficient pentru a traduce performanta intreprinderii pentru o anumita perioada. Trebuie sa adaugam variatiile valorilor juste alte tuturor instrumentelor, chiar daca ele sunt contabilizate in contul de profit si piedere sau in capitalurile proprii. Rezultatul contabil devine astfel un concept desuet in evaluarea performantei financiare a unei intreprinderi, deoarece inglobeaza doar elementele inregistrate in contul de profit si pierdere, fara a lua in considerare castigurile si pierderile latente inregistrate direct in capitalurile proprii. Este motivul pentru care, pe plan international, a aparut un nou concept menit sa masoare performanta globala a intreprinderii. Este vorba de rezultatul economic, care reprezinta traducerea termenului englezesc de comprehensive income, aparut in 1980 in SUA. Rezultatul economic este o masura extensiva a efectelor tranzactiilor si a altor evenimente ale unei entitati, intelegand toate variatiile activului net cu execeptia celor rezultand din aporturi sau distribuiri fata de proprietari. Performanta financiara ar trebui sa fie raportata intr-o singura declaratie si nu in doua sau mai multe. Propunerea nu este materializata in practica, deoarece IAS 1Prezentarea situatiilor financiare cere ca intreprinderile sa intocmeasca pentru reflectarea performantei fiananciare doua situatii : contul de profit si pierdere si o situatie a variatiei capitalurilor proprii.Se impune astfel realizarea unei situatii unice care sa reflecte performanta financiara a unei intreprinderi. Astfel, declaratia de performanta financiara trebuie sa cuprinda trei componente majore: rezultatul activitatilor operatioanale, rezultatul activitatilor financiare si componenta privind alte castiguri si pierderi. Rezultatul calculat de contabilitate nu ia in considerare costul tuturor factorilor de productie. Pentru factorul de productie munca, exista o remuneratie minim garantata. Pentru factorul de productie capital o asemenea remuneratie minima se numeste costul capitalului. Daca o intreprindere nu atinge acest obiectiv de rentabilitate minima si nu-l atinge de o maniera repetata, investitorii vor fi deceptionati. In aceasta situatie, capacitatea de crestere a intreprinderii va scadea, deoarece actionarii vor investi in alte plasamente mai rentabile. Invers, daca o intreprindere castiga mai mult decat costul capitalului si de o maniera repetata, investitorii vor fi satisfacuti, investind mai mult in capital. Orice investitie trebuie sa ofere o remuneratie care sa includa o prima de risc. Nivelul primei de risc depinde deci de riscul pe care invetitorul il atribuie acestei investitii. Costul capitalului rezulta dintr-o cerinta a investitorilor:rentabilitatea investitiei lor in functie de riscul pe care il reprezinta investitia si de oportunitatile alternative de investitii existente in economie. Pentru a determina valoarea adaugata economica trebuie, mai intati, sa explicam notiunile de :capitaluri investite si rezultat din exploatare dupa impozit. Capitalurile investite sunt constituite din capitalurile proprii si din datoriile financiare. Rezultatul economic este rezultatul din exploatare dupa impozit, care se determina pe baza relatiei: Rezultatul din exploatare dupa impozit= Rezultatul din exploatare x (1- rata impozitului pe profit) Notiunea de rezultatul din exploatare dupa impozit considera ca intreprinderea nu este finantata decat din fondurile proprii si ca ea nu are cheltuieli financiare si plateste deci un impozit numai pe rezultatul din exploatare, fara a beneficia de deducerea fiscala aferenta cheltuielilor cu dobanzile. O intreprindere va avea acelasi rezultat din exploatare dupa impozit, indiferent de structura sa financiara. Valoarea adaugata economica se obtine diminuand rezultatul din exploatare dupa impozit cu cheltuielile aferente capitalurilor investite, care se determina pe baza relatiei de calcul: 153

Cheltuieli aferente capitalurilor investite=Capitalurile investite x Costul mediu al capitalului Relatia de calcul a valorii adaugate economice este urmatoarea: Valoarea adaugata Rezultatul din exploatare economica = dupa impozit - Cheltuielile aferente capitalurilor investite

O intreprindere nu poate sa declare ca este peformanta daca ea nu obtine o marja in raport cu costul capitalului. Valoarea adaugata economica masoara performanta globala a intreprinderii, ceea ce nu o face rezultatul contabil traditional, si, in plus, nici o alta masura traditionala de determinare a performantei unei intreprinderi. Valoarea adaugata economica este o estimare a veritabilei performante a unei intreprinderi dupa remunerarea tuturor factorilor de productie, intelegand prin factori de productie totalitatea capitalurilor utilizate

BIBLIOGRAFIE
M. Niculescu- Diagnostic global strategic, Ed. Economica, 1997 M. Ristea-Contabilitatea rezultatului intreprinderii, Ed. Economica, Bucuresti L. Olimid-Masurarea rezultatului contabil, Ed. Economica, Bucuresti, 1998 A.I.Giurgiu-Finantele firmei, Presa universitara clujeana, 2000 I. Stancu-FINANTE-Teoria pietelor financiare, Finantele intreprinderilor, Analiza si gestiunea financiara, Ed. Economica, 1997 6. M. Niculescu-Diagnostic global strategic, Ed. Economica, 1997 7. P. Halpern, J. Fred Weston, E. F. Brighham, Finante manageriale-Modelul canadian, Ed. Economica, 1998 1. 2. 3. 4. 5.

154