Sunteți pe pagina 1din 5

10. STABILIZATOARE DE TENSIUNE

10.1 STABILIZATOARE DE TENSIUNE CU TRANZISTOARE BIPOLARE

Stabilizatorul de tensiune cu tranzistor compară în permanenţă valoare tensiunii de ieşire (stabilizate) cu tensiunea de referinţă (a unei diode Zener). Această comparaţie are ca rezultat obţinerea unei tensiuni numite tensiune de eroare care comandă modificarea valorii rezistenţei echivalente a tranzistorului care se mai numeşte şi element regulator. Tranzistorul preia variaţiile de tensiune sau curent ale sarcinii, menţinând tensiunea şi curentul de ieşire constante. Dacă semnalul de eroare este prea mic pentru comanda tranzistorului în montaj se intercalează încă un tranzistor sau un amplificator operaţional care poartă numele de amplificator de eroare. În funcţie de modul de conectare în circuit a tranzistorului sunt două tipuri de stabilizatoare de tensiune: serie şi paralel.

tipuri de stabilizatoare de tensiune: serie ş i paralel. a. STABILIZATOR DE TENSIUNE CU ELEMENT DE

a. STABILIZATOR DE TENSIUNE CU ELEMENT DE REGLARE SERIE

VCC

U CE

T U BE U S U Z Dz
T
U BE
U S
U Z
Dz
DE REGLARE SERIE V CC U C E T U BE U S U Z Dz

T- element regulator serie (preia variaţiile

de tensiune şi curent ale sarcinii)

Rz U I Rs Zener + U (2) UUU= − I CE S S Z
Rz
U I
Rs
Zener
+ U (2) UUU=
I
CE
S
S
Z
BE

Relaţiile între tensiunile din schema de mai sus:

(1) UU=

D Z – element de referinţă (asigură o

tensiune de referinţă constantă)

R Z – rezistenţă de polarizare a diodei

R S – rezistenţă de sarcină

Figura 10.1.1 Stabilizator de tensiune cu element de reglare serie

Z

=

UU

S

+

B E

(3) U

U S = U Z – 0,7 V

Valoarea tensiunii de ieşire este în funcţie de tensiunea diodei Zener

Funcţionarea stabilizatorului la modificarea tensiunii de intrare

stabilizatorului la modi ficarea tensiunii de intrare Orice modificare a tensiu nii de intrare are tendin

Orice modificare a tensiunii de intrare are tendinţa de a duce la modificarea tensiunii de

ieşire, modificare sesizată de tranzistorul T , care este elementul regulator.

În funcţie de tensiunea bază-emitor U BE , se modifică rezistenţa joncţiunii colector-emitor fapt

care duce la căderea pe această joncţiune a unei tensiuni mai mari sau mai mici.

Când U I creşte U S tinde să crească. Din formula (3) dacă U S creşte şi U Z este

constantă U BE scade iar tranzistorul T tinde să se blocheze şi creşte U CE

Deci creşterea de tensiune este preluată de tranzistor şi tensiunea U S rămâne constantă.

Când U I scade U S tinde să scadă. Din formula (3) dacă U S scade şi U Z este constantă

U BE creşte iar tranzistorul T tinde să se satureze şi scade U CE

Deci scăderea de tensiune este preluată de tranzistor şi tensiunea U S rămâne constantă.

În cazul în care consumatorul conectat la ieşirea stabilizatorului de tensiune serie are putere mare (prin circuit circulă curenţi cu valori ridicate), tranzistorul serie se înlocuieşte cu două tranzistoare conectate în configuraţie Darlington (fig.10.1.2)

VCC I T1 I I C S I I R T2 Rz U I I
VCC
I
T1
I
I
C
S
I
I
R
T2
Rz
U
I
I
I
B
U
R
S
I
Z
Dz

Tranzistorul T1 este de putere medie sau mare (de tip BD sau 2N3055) iar tranzistorul T2 este de mică putere de tip BC. Pentru curenţi mari T1 este de tipul 2N3055 şi T2 de tipul BD.

i mari T1 este de tipul 2N3055 ş i T2 de tipul BD . (6) I

(6) I = I + I

S

C

B

U S = U Z – 1,4 V

Rs

Figura 10.1.2 Stabilizator de tensiune cu element de reglare serie - Darlington

(5) I = I + I R B Z
(5) I
=
I
+
I
R
B
Z

Relaţiile dintre curenţii din schema de mai sus:

(4) I = I + I

I

C

R

Valoarea tensiunii de ieşire este în funcţie de tensiunea diodei Zener

Funcţionarea stabilizatorului Dacă curentul de sarcină creşte peste o anumită valoare, tensiunea de sarcină are tendinţa să scadă. Conform formulei (3) dacă U S scade şi U Z este constantă U BE creşte iar tranzistorul T1 tinde să se satureze şi scade U CE . Deoarece scade tensiune colector-emitor al elementului serie tensiunea de sarcină rămâne constantă (tendinţa de scădere a tensiunii de sarcină este preluată de elementul serie).

de sarcin ă este preluat ă de elementul serie). Stabilizatorul cu tranzistor fa ţă de un

Stabilizatorul cu tranzistor faţă de un stabilizator simplu cu diodă Zener, are avantajul că permite o variaţie a curentului de sarcină de β ori mai mare decât variaţia de curent maxim admisibilă prin dioda Zener. (β este câştigul în curent al tranzistorului serie). Stabilizatorul cu element serie in montaj Darlington permite o variaţie a curentului de sarcină de β ori, unde β= β T1 · β T2 .

b. STABILIZATOR DE TENSIUNE CU ELEMENT DE REGLARE PARALEL

La acest tip de stabilizator elementul de control adică tranzistorul T este conectat în paralel cu

sarcina (fig.10.1.3). Faţă de stabilizatorul serie are un randament mai mic, dar avantajul faţă

de acesta este că elementul de control nu se distruge la apariţia unui scurtcircuit sau

suprasarcini şi este utilizat mai ales când curentul de sarcină prezintă variaţii rapide.

U R1 VC R I R1 I I Z C I S D U Z
U
R1
VC
R
I
R1
I
I
Z
C
I S
D
U
Z
T
U
S
U
I
R
R
U
BE
I R1 I I Z C I S D U Z T U S U I

(9) I

I

=

I

R

1

=

I

Z

+

I

C

+

I S

U S = U Z + 0,7V

R1 – rezistenţă de balast

(preia variaţiile tensiunii de intrare)

T - element regulator paralel

(comandă creşterea sau scăderea

tensiunii pe R1)

Figura 10.1.3 Stabilizator de tensiune cu element de reglare paralel

E (8) UU= =+UU B E

Relaţiile între tensiunile şi curenţii din schema de mai sus:

(7) UU=

1

+ U

S CE Z
S
CE
Z

IRC

Valoarea tensiunii de ieşire este în funcţie de tensiunea diodei Zener

Funcţionarea stabilizatorului.

Rezistenţa R 1 numită şi rezistenţă de balast preia creşterea sau scăderea tensiunii de

intrare şi menţine tensiunea de ieşire constantă. Creşterea sau scăderea tensiunii pe

rezistenţa de balast este comandată de tranzistorul T astfel:

-

determină conform formulei (8) creşterea tensiunii bază - emitor U BE (deoarece U Z este

dacă tensiunea de intrare creşte are tendinţa să crească şi tensiunea de ieşire. Acest fapt

Z este dac ă tensiunea de intrare cre ş te are tendin ţ a s ă

constantă). Dacă U BE creşte atunci scade tensiunea U CE fapt care duce la creşterea

tensiunii pe R 1 iar tensiunea de ieşire U S rămâne constantă.

-

determină scăderea tensiunii bază-emitor U BE (deoarece U Z este constantă). Dacă U BE scade

dacă tensiunea de intrare scade are tendinţa să scadă şi tensiunea de ieşire. Acest fapt

atunci creşte tensiunea U CE fapt care duce la scăderea tensiunii pe R 1 iar tensiunea de

ieşire U S rămâne constantă.

Rezistenţa de balast R 1 preia variaţiile de tensiune , limitează curentul prin tranzistor deci îl

protejează în cazul apariţiei unui curent de scurtcircuit sau suprasarcină.

Acest tip de stabilizator are randamentul scăzut datorită consumului rezistenţei de balast şi a

tranzistorului T.

c. Realizarea unui stabilizator de tensiune serie cu simulatorul CIRCUITMAKER

Uce

+ - V 7.640 VCC Q1 12V BD135 Rz 820Ω Us Rs + 4.360 V
+
-
V
7.640
VCC
Q1
12V
BD135
Rz
820Ω
Us
Rs
+
4.360
V
165Ω
-
D1
BZX85-C5V1
Figura 10.1.4 Schemă practică de stabilizator de tensiune serie
+
Us
4.337
V
-
+
Us
4.387
V
-
Uce + - V 3.663 Uce + - V 19.613 Uce
Uce
+
-
V
3.663
Uce
+
-
V
19.613
Uce

Pentru V CC = 8 V se obţine:

Pentru V CC = 24 V se obţine:

+ - V 8.227 VCC Q1 12V BD135 Q2 BC546BP Rz Rs + 3.773 V
+
-
V 8.227
VCC
Q1
12V
BD135
Q2
BC546BP
Rz
Rs
+
3.773
V
820Ω
165Ω
-
D1
BZX85-C5V1

Us

Figura 10.1.5 Schemă practică de stabilizator de tensiune serie – DARLINGTON

d. Realizarea unui stabilizator de tensiune paralel cu simulatorul CIRCUITMAKER

Ur1

+ - 6.277 V VCC R1 75Ω D1 BZX85-C5V1 Q1 Us Rs + 5.723 V
+
-
6.277
V
VCC
R1
75Ω
D1
BZX85-C5V1
Q1
Us
Rs
+
5.723
V
165Ω
-
BD135
Rz
820Ω
Figura 10.1.6 Schemă practică de stabilizator de tensiune paralel

12V

Ur1 + - 2.531 V Ur1 + - 18.190 V
Ur1
+
-
2.531
V
Ur1
+
-
18.190
V

+

Us

 

5.469

V

-

+

Us

 

5.810

V

-

Pentru V CC = 8 V se obţine:

Pentru V CC = 24 V se obţine:

5.810 V - Pentru V C C = 8 V se ob ţ ine: Pentru V