Sunteți pe pagina 1din 111

ALEXANDRU BURDA

OANA MIHAELA ORHEIAN

LOGISTICA ŞI DISTRIBUŢIA MĂRFURILOR

- Manual de studiu individual -

ALEXANDRU BURDA

OANA MIHAELA ORHEIAN

LOGISTICA ŞI DISTRIBUŢIA MĂRFURILOR

- Manual de studiu individual -

ALEXANDRU BURDA OANA MIHAELA ORHEIAN LOGISTICA Ş I DISTRIBU Ţ IA M Ă RFURILOR - Manual

Copyright © 2012, Editura Pro Universitaria

Toate drepturile asupra prezentei ediţii aparţin Editurii Pro Universitaria

Nicio parte din acest volum nu poate fi copiată fără acordul scris al Editurii Pro Universitaria

ISBN 978-606-647-282-1

din acest volum nu poate fi copiat ă f ă r ă acordul scris al Editurii
din acest volum nu poate fi copiat ă f ă r ă acordul scris al Editurii

INTRODUCERE

Unitatea de înv ăţare 1 LOGISTICA MĂ RFURILOR

CUPRINS

1.1. Introducere

1.2. Obiectivele ş i competen ţele unităţii de înv ăţare

1.3. Con ţinutul unităţii de învăţare

1.3.1. Definirea logisticii mărfurilor

1.3.2. Misiunea logisticii mărfurilor

1.4. Îndrumar pentru autoverificare

Unitatea de înv ăţare 2 SISTEME LOGISTICE

2.1. Introducere

2.2. Obiectivele ş i competen ţele unităţii de înv ăţare

2.3. Con ţinutul unităţii de învăţare:

2.3.1 Definirea sistemului logistic

2.3.2 Lan ţul de aprovizionare-livrare

2.3.3 Fluxurile în lan ţul de aprovizionare-livrare

2.3.4 Canalul logistic

2.3.5 Sistemul logistic al firmei

2.4. Îndrumar pentru autoverificare

Unitatea de înv ăţare 3 LOGISTICA INTEGRAT Ă

3.1. Introducere

3.2. Obiectivele ş i competen ţele unităţii de înv ăţare – timp alocat

3.3. Con ţinutul unităţii de învăţare:

3.3.1 Definirea conceptului de logistică integrată

3.3.2 Costul logistic total

3.3.3 Canalul logistic total

3.4. Îndrumar pentru autoverificare

Unitatea de înv ăţare 4 ACTIVIT ĂŢ ILE LOGISTICE

4.1. Introducere

4.2. Obiectivele ş i competen ţele unităţii de înv ăţare – timp alocat

4.3. Con ţinutul unităţii de învăţare

5

9

11

11

11

11

12

13

13

16

16

16

16

17

17

18

19

20

21

25

25

25

25

26

26

27

27

30

30

30

31

5
5

4.3.1

Managementul prelucrării comenzilor

31

4.3.2 Managementul achiziţiei

4.3.3 Managementul transportului

4.3.4 Managementul stocării şi al depozitării

4.3.5 Managementul bunurilor şi materialelor

4.3.6 Managementul ambalării

4.3.7 Managementul servirii clienţilor

4.3.8 Managementul informaţiilor

4.4. Îndrumar pentru autoverificare

Unitatea de înv ăţare 5 COSTURILE LOGISTICE

5.1. Introducere

5.2. Obiectivele ş i competen ţele unităţii de înv ăţare – timp alocat

5.3. Con ţinutul unităţii de învăţare

5.3.1 Definirea, scopul și structura mixului logistic

5.3.2 Factori de influen ță ai structurii mixului logistic

5.3.3 Costurile în stuctura mixului logistic

5.3.4 Costurile servirii clienţilor (vânzărilor)

5.3.5 Costul transportului

5.3.6 Costurile de depozitare

5.3.7 Costurile prelucrării comenzilor

5.3.8 Costurile bunurilor şi materialelor

5.3.9 Costurile stocării

5.4. Îndrumar pentru autoverificare

TEST DE VERIFICARE A CUNOȘ TIN Ț ELOR

Unitatea de înv ăţare 6 MANAGEMENTUL ACHIZI ŢIEI

6.1. Introducere

6.2. Obiectivele ş i competen ţele unităţii de înv ăţare – timp alocat

6.3. Con ţinutul unităţii de învăţare:

6.3.1 Conceptul de achiziţie

6.3.2 Con ţinutul managementului achiziţiei

6.3.3 Obiectivele managementului achiziţiei

6.3.4 Contribu ţia managementului achiziţiei la profit

6.4. Îndrumar pentru autoverificare

6

32

32

32

32

33

33

34

35

38

38

38

39

39

39

40

41

41

42

42

43

43

44

47

50

50

50

51

51

51

52

52

53

6
6

Unitatea de înv ăţare 7 STRATEGIA DE ACHIZI Ț IE

56

7.1

Introducere

56

7.2

Obiectivele ş i competen ţele unităţii de înv ăţare – timp alocat

56

7.3

Con ţinutul unităţii de învăţare

56

7.3.1 Elaborarea strategiei privind sursele de achiziţie

57

7.3.2 Stabilirea relaţiilor cu furnizorii

58

7.3.3 Identificarea, evaluarea ş i selecţia furnizorilor

59

7.3.4 Stabilirea variantelor de achiziţie

60

7.4.

Îndrumar pentru autoverificare

61

TEST DE VERIFICARE A CUNOȘ TIN Ț ELOR

65

Unitatea de înv ăţare 8 MANAGEMENTUL STOCĂRII

68

8.1. Introducere

68

8.2. Obiectivele ş i competen ţele unităţii de înv ăţare – timp alocat

68

8.3. Con ţinutul unităţii de învăţare:

68

 

8.3.1 Factorii specifici, scopul și deciziile managementului stocurilor

69

8.3.2 Definirea stocurilor

69

8.3.3 Rolul stocurilor de produse în sistemul logistic al firmei

69

8.4. Îndrumar pentru autoverificare

70

Unitatea de înv ăţare 9 TIPOLOGIA STOCURILORILOR ÎN SISTEMELE LOGISTICE ALE FIRMELOR

73

9.1. Introducere

73

9.2. Obiectivele ş i competen ţele unităţii de înv ăţare – timp alocat

73

9.3. Con ţinutul unităţii de învăţare, .

73

 

9.3.1 Stocul ciclic

74

9.3.2 Stocul în tranzit

74

9.3.3 Stocul de siguran ță

74

9.3.4 Stocul sezonier ș i speculativ

75

9.3.5 Stocurile nevandabile

75

9.3.6 Stocul mediu

75

9.4. Îndrumar pentru autoverificare

75

Unitatea de înv ăţare 10 MANAGEMENTUL DEPOZITĂRI

78

10.1 Introducere

78

10.2 Obiectivele ş i competen ţele unităţii de înv ăţare – timp alocat

78

10.3 Con ţinutul unităţii de învăţare

7

78

7
7

10.3.1

Rolul depozitelor în sistemul logistic al firmei

79

10.3.2 Funcţiile depozitelor în sistemul logistic al firmei

10.4. Îndrumar pentru autoverificare

Unitatea de înv ăţare 11 TIPOLOGIA DEPOZITELOR ÎN SISTEMELE LOGISTICE ALE FIRMELOR

11.1. Introducere

11.2. Obiectivele ş i competen ţele unităţii de înv ăţare – timp alocat

11.3. Con ţinutul unităţii de înv ăţare

11.3.1 Clasificarea depozitelor după tipul de marfă depozitată şi condiţiile de depozitare

11.3.2 Clasificarea depozitelor dup ă rolul îndeplinit

11.3.3 Clasificarea depozitelor dup ă forma de proprietate

11.3.4 Selecţia tipului de depozit

11.3.5 Amplasarea depozitelor

11.3.6 Variante strategice de depozitare

11.3.7 Aranjarea produselor în depozit

11.4. Îndrumar pentru autoverificare

TEST DE VERIFICARE A CUNOȘ TIN Ț ELOR

Unitatea de înv ăţare 12 DISTRIBU Ț IA MĂ RFURILOR

12.1. Introducere

12.2. Obiectivele ş i competen ţele unităţii de înv ăţare – timp alocat

12.3. Con ţinutul unităţii de învăţare

12.3.1 Natura distribuţiei mărfurilor

12.3.2 Modele de canale de distribu ţie a mărfurilor

12.3.3 Logistica prin terţi (3PL)

12.3.4 Managementul aprovizion ării la vânzător (VMR)

12.3.5 Sisteme de planificare a producţiei

12.4. Îndrumar pentru autoverificare

TEST DE VERIFICARE A CUNOȘ TIN Ț ELOR

TEST PROBĂ DE VERIFICARE FINALĂ (MODEL)

REFERIN Ț E BIBLIOGRAFICE

BIBLIOGRAFIE

R ăspunsuri la testele de evaluare/autoevaluare

8

79

80

83

83

83

83

84

84

84

86

87

87

88

89

93

96

96

96

96

97

97

98

99

99

100

103

106

109

110

111

8
8

INTRODUCERE

Disciplina Logistica ș i distribu ția m ă rfurilor tratează ansamblul problemelor teoretice, metodologice ş i practice ale logisticii mărfurilor, ca management al circulației bunurilor respectiv ale distribu ției acestora, în contextul economiei de piață actuale. Este înscris ă în planul de înv ăţământ în cadrul disciplinelor de domeniu fiind utilă studen ților care studiază la profilul de management al unităților comerciale ș i din domeniul turismului, potețiali specialiș ti în acivitatea practică implicând aspecte legate de circulația ș i distribu ția fizică a bunurilor. Pe baza studierii con ţinutului concret ş i a aspectelor specifice circulației ș i distribuției fizice a bunurilor, cursul îş i propune generalizarea ş i teoretizarea activităţii practice, desprinderea tendin ţelor pe care le manifestă evolu ţia acitivităților logistice ș i de distribu ție a bunurilor, validarea ş tiin ţifică a metodelor ş i experien ţelor practice din ţara noastr ă ş i de pe plan mondial, în vederea creş terii eficien ței ș i eficacității operațiunilor economice specifice funcțion ării firmelor din domeniile comer țului ș i turismului.

Obiectivele cursului

Obiectivele principale ale cursului sunt (1) Însuşirea noţiunilor şi cunoştinţelor necesare înţelegerii mecanismelor şi proceselor specifice activităţii logistice desfăşurate în cadrul firmelor de distribuţie a bunurilor de consum şi de turism, respectiv (2) dobândirea cunoştinţelor necesare înţelegerii relaţiilor existente între mecanismele şi procesele specifice logisticii şi distribuţiei bunurilor de consum şi celelalte activităţi desfăşurate în cadrul unei firme de comerţ şi turism, în scopul realizării unei activităţi de management eficiente.

Competen ţ e conferite

Dup ă parcurgerea acestui curs, studentul va fi în măsur ă:

- s ă identifice termeni, relaţii, procese, s ă percep ă relaţii ş i conexiuni în cadrul disciplinelor de studiu;

- s ă utilizeze corect termenii de specialitate din domeniul logisticii ș i distribu ției mărfurilor;

- s ă definească concepte ce apar la disciplina Logistica ș i distribu ția mărurilor;

- s ă capete o capacitate de adaptare la noi situaţii ap ărute pe parcusul studierii disciplinei Logistica ș i distribu ția mărurilor.

- s ă realizeze conexiuni între no ţiuni specifice domeniului comer ţului cu bunuri;

- s ă descrie stări, sisteme, procese, fenomene ce apar pe parcursul activităţii la disciplina Logistica ș i distribu ția mărurilor;

- s ă transpun ă în practică cuno ş tin ţele dobândite în cadrul cursului;

- s ă adopte un comportament etic în faţa partenerilor de afaceri, angajaţilor;

- s ă colaboreze cu specialiş ti din alte domenii.

Resurse ş i mijloace de lucru

Cursul dispune de manual scris, supus studiului individual al studen ţilor, precum ş i de material publicat pe Internet sub formă de sinteze, studii de caz, necesare întregirii cunoş tinţelor practice ş i teoretice în domeniul studiat. În timpul convocărilor, în prezentarea cursului sunt folosite echipamente audio-vizuale, metode interactive ş i participative de antrenare a studenţilor pentru conceptualizarea ş i vizualizarea practică a no ţiunilor predate.

9

9
9

Structura cursului

Cursul este compus din 11 unităţi de înv ăţare:

Unitatea de înv ăţare 1

Unitatea de învăţare 2

Unitatea de învăţare 3

Unitatea de învăţare 4

Unitatea de învăţare 5

Unitatea de învăţare 6

Unitatea de învăţare 7

Unitatea de învăţare 8

Unitatea de învăţare 9

Unitatea de învăţare 10

Unitatea de învăţare 11

Unitatea de învăţare 12

LOGISTICA M Ă RFURILOR (2 ore)

SISTEME LOGISTICE (2 ore)

LOGISTICA INTEGRATĂ (2 ore)

ACTIVITĂŢILE LOGISTICE (3 ore)

COSTURILE LOGISTICE (3 ore)

MANAGEMENTUL ACHIZI ŢIEI (2 ore)

STRATEGIA DE ACHIZI ȚIE (3 ore)

MANAGEMENTUL STOC Ă RII (2 ore) TIPOLOGIA STOCURILORILOR ÎN SISTEMELE LOGISTICE ALE FIRMELOR (2 ore) MANAGEMENTUL DEPOZITARII (2 ore) TIPOLOGIA DEPOZITELOR ÎN SISTEMELE LOGISTICE ALE FIRMELOR (3 ore) DISTRIBUȚIA MĂRFURILOR (2 ore)

Teme de control (TC)

Temele de control se vor derula conform calendarului disciplinei ş i acestea vor avea următoarele tematici:

1. Integrarea, natura activităților ș i costurile logistice (unitățile de înv ățare 1 - 5)

2. Strategia privind sursele de aprovizionare ș i variantele strategice de achizitie a bunurilor (unitățile de înv ățare 6 - 7)

3. Criterii ș i clasificarea stocurilor ș i a depozitelor în sistemele logistice (unitățile de înv ățare 8 -

11)

4. Clasificarea distribuitorilor comerciali ș i funcțiile distribu ției comerciale a bunurilor (unitatea de înv ățare 12)

Bibliografie obligatorie:

1. Burda, Alexandru. (2011). Logistica şi distribuţia mărfurilor, suport de curs – Ediţia a III. Bucureşti:

Editura ProUniversitaria.

Metoda de evaluare:

Examenul final la această disciplină este o prob ă de verificare scris ă, cu o pondere de 60% din nota finală la disciplin ă, format din 35 de întrebări grilă simple, fiind luată în considerare ș i rezultatele la temele de control ș i testele de verificare, în propor ție de 40%.

10

1
1

Unitatea de înv ăţ are 1 LOGISTICA MĂ RFURILOR

Cuprins

1.1. Introducere

1.2. Obiectivele ş i competenţele unităţii de înv ăţare

1.3. Con ţinutul unităţii de înv ăţare

1.3.1. Definirea logisticii mărfurilor

1.3.2. Misiunea logisticii mărfurilor

1.4. Îndrumar pentru autoverificare

1.1. INTRODUCERE

Deş i în prezent logistica reprezintă o componentă fundamentală a activităţii comerciale, ea este încă interpretată în numeroase modalităţi atât de către practicieni, cei care desf ăş oară concret activităţi economice (comerciale sau de producţie) cât ş i de către specialiş ti, teoreticieni ş i cercetători din domeniu economic. Această situaţie determin ă încă o în ţelegere greş ită sau în orice caz diferită de la caz la caz a semnificaţiei sale conceptuale. În acest prim capitol se va încerca o clarificare a semnificaţiei logisticii, ca activitate economică, prin definirea sa ş i a acelor concepte conexe care permit interpretarea rolului s ău strategic în desfăş urarea distribuţiei mărfurilor. Este în acelaş i timp necesar ă precizarea că deş i atât ca denumire cât ş i fundamente, logistica din domeniu economic îş i are originea în logistica militar ă, o confuzie între acestea nu este de dorit iar utilizarea atât în acest capitol cât ş i pe parcursul acestei lucr ări a termenului generic de logistică se va referi exclusiv la acesta ca activitate în economie.

1.2. OBIECTIVELE Ş I COMPETEN Ţ ELE UNIT ĂŢII DE ÎNV ĂŢ ARE

Obiectivele unităţii de învăţare:

Cunoaş terea semnificaţiei logisticii, ca activitate economică, prin definirea sa ş i a acelor concepte conexe care permit interpretarea rolului s ău strategic în desf ăş urarea distribu ţiei mărfurilor.

Competen ţele unităţii de învăţare:

Creş te capacitatea de în ţelegere ş i de decizie în activităţile comerciale legate de circulația mărfurilor în interiorul ș i între întreprinderile implicate în schimburi comerciale.

Timpul alocat unităţii: 2 ore

1.3. CONŢINUTUL UNITĂŢII DE ÎNVĂŢARE

În opinia Asociaţiei Europene de Logistică (Association Europeene de Logistique 2004, IX) ea este un ansamblu disparat de mijloace utilizate pentru aprovizionarea, produc ţ ia, depozitarea ş i distribu ţ ia bunurilor rezultate din activitatea unei întreprinderi. Este avută astfel în vedere cu precădere componenta operaţională ş i mai pu ţin cea strategică a logisticii. În consecin ţă, interpretarea legăturii pe care aceasta o stabileş te între producţie ş i reţelele de distribu ţie pe baza funcţiei sale transversale în cadrul întreprinderilor, este limitată ş i nu întotdeauna corectă.

Totodată, o astfel de abordare determină încă asimilarea atât a logisticii în ansamblul s ău cât ş i a unora dintre componentele ş i activităţile sale specifice, cu activitatea de distribu ţie, fie că este vorba de distribu ţie fizică sau de distribu ţia de bunuri, ca esen ţă a activităţii comerciale. Pornind de la esenţă, se poate considera că logistică exprimă şi măsoară nivelul la care se desfăşoară distribuţia bunurilor (Samii 2004, 3). Mai exact nivelul la care este servit clientul, fie el intermediar sau final, persoană fizică sau juridică. Chiar dacă solicitările acestor două categorii de clienţi diferă, logistica permite distribuţiei mărfurilor, luată la modul simplist ca sumă a vânzătorilor, să răspundă cât mai adecvat cu putinţă respectivelor solicitări.

1.3.1. Definirea logisticii mărfurilor

În sine, logistica m ă rfurilor are în vedere planificarea, controlul ş i

accelerarea fluxurilor ş i a tuturor informa ţiilor asociate acestuia în interiorul întreprinderilor (Ghiani, Laporte ș i Musmanno 2004, 1). În cazul bunurilor, principala problemă care trebuie rezolvată prin intermediul

logisticii este când ş i cum trebuie achiziţionate, deplasate, stocate ş i livrate acestea (mărimii economice a comenzii). Probleme de natur ă logistică sunt prezente ş i în cazul funcţion ării firmelor care comercializează servicii dar natura producerii ş i comercializării acestora determin ă necesitatea unei abord ări complet diferite a logisticii.

O definiţie considerată a fi mai potrivită în raport cu realitatea din

practica economică arată (Rushton, Croucher ș i Baker 2006, 6) că logistica este transferul bunurilor de la furnizor pân ă la consumatorul final cu costuri minime ş i asigurând clientului un nivel de servire acceptabil. Definiţia pune accentul pe rolul fundamental al logisticii de men ţinere a costurilor de

transfer al bunurilor de la surs ă la destinaţie la cel mai scăzut nivel posibil. Acesta reprezintă un al doilea aspect fundamental al logisticii moderne. Cea mai complex ă definiţie (Samii 2004, 9) arată că logistica m ă rfurilor este un proces triplu de planificare, aprovizionare ş i onorare a unei comenzi care permite:

a) anticiparea solicită rilor clientului;

b) ob ţinerea capitalului, resurselor umane ş i tehnologice ş i a bunurilor necesare satisfacerii clientului;

c) optimizarea ş i utilizarea re ţ elelor de distribu ţ ie a produselor, informa ţiilor ş i serviciilor necesare onor ă rii complete ş i rapide a comenzilor la cele mai mici costuri. Această definiţie eviden ţiază o serie de aspecte fundamentale:

• activitatea logistică urmăreş te managementul circulaţiei bunurilor ş i resurselor în cadrul unei firme sub forma unui sistem integrat;

ţ inta tuturor activit ăţ ilor logistice este onorarea comenzilor, în condiţiile anticip ării inten ţiilor ş i solicitărilor clien ţilor;

• planificarea activit ăţ ilor logistice face parte din planificarea activităţilor economice din cadrul firmei, ceea ce permite considerarea logisticii ca o activitate de management, component ă a managementului general al unei firme;

• serviciile (fie ele asociate comercializării bunurilor sau nu) sunt o componentă integrantă a activităţilor logistice;

• faptul că logistica trebuie considerată ca o metod ă de creş tere a eficien ţei activităţii unei firme prin creş terea calităţii produselor (implementarea sistemelor Asigurare - Calitate sau a managementului calităţii), prin reducerea costurilor rezultate din accelerarea fluxului de bunuri în sistemul logistic al fiec ă rei firme participante la comercializare ş i prin satisfacerea clientului în condiţiile de timp, loc, calitate, cantitate ş i cost solicitate de acesta.

12

1
1

1.3.2. Misiunea logisticii m ărfurilor

Sintetizând definiţiile anterioare, se poate considera că logistica mărfurilor urmăreş te livrarea materialelor ş i a bunurilor în cele mai bune condiţii, la cel mai bun moment, în cel mai bun loc, clientului care l-a solicitat ş i la cel mai corect cost (Samii 2004, 3). Practic, conceptul cuprinde toate activităţile necesare managementului fluxului de bunuri între furnizarea de materii prime ş i utilizarea finală. Aceste activităţi sunt legate de miş carea ş i stocarea bunurilor, materialelor ş i informaţiilor, ş i trebuie s ă îndeplinească dou ă obiective fundamentale (B ălan 2006, 11): atingerea unui nivel ridicat de servire a clien ţilor la cele mai scăzute costuri posibile respectiv crearea unui sistem logistic care s ă permită un r ăspuns adecvat la solicitările clientului. Astfel se poate formula misiunea logisticii care ar consta în furnizarea bunurilor ş i serviciilor la locul, timpul ş i în condiţiile solicitate de client cu ob ţinerea unui maxim de profit. Îndeplinirea acestei misiuni, determin ă o contribu ţ ie semnificativ ă a logisticii la creş terea profitului firmei ş i mai ales la crearea unui poten ţial substanţial de sporire a competitivităţii acesteia pe piaţă.

1.4. ÎNDRUMAR PENTRU AUTOVERIFICARE

Sinteza unităţii de învăţare 1 Logistica mărfurilor urmăreş te livrarea materialelor ş i a bunurilor în cele mai bune condiţii, la cel mai bun moment, în cel mai bun loc, clientului care l-a solicitat ş i la cel mai corect cost. Logistica are în vedere managementul fluxului de bunuri între furnizarea de materii prime ş i utilizarea finală. Misiunea logisticii mărfurilor este misiunea logisticii care ar consta în furnizarea bunurilor ş i serviciilor la locul, timpul ş i în condiţiile solicitate de client cu ob ţinerea unui maxim de profit.

Concepte ş i termeni de reţinut:

fluxul de bunuri;

accelerarea fluxurilor

managementul fuxurilor;

misiunea logisticii;

reducerea costurilor;

Studii de caz:

1. Eviden țierea aspectelor specifice definiției complexe a logisticii mărfurilor în activitatea întreprinderilor de comer ț/turism;

2. Eviden țierea felului în care poate fi îndeplinită misiunea logisticii mărfurilor la nivelul unei întreprinderi.

Întreb ă ri de control ş i teme de dezbatere:

1. Care este modul de definire a logisticii mărfurilor de către Asociaţia European ă de Logistică?

2. Care este semnificația felului în care defineș te logistica mărfurilor Asociaţia Europeană de Logistică?

3. Cum poate fi definiță logistica mărfurilor în relație cu nivelul la care este servit clientul?

4. Cum poate fi definită logistica mărfurilor, ca managment al fluxului de bunuri?

5. Cum este definită logistica mărfurilor în raport cu realitatea din practica economică ?

6. Cum este definită logistica mărfurilor ca proces triplu?

7. Care sunt aspectele fundamentale ale logisticii mărfurilor, scoase în evidență de defin ția sa complex ă?

8. Explicați caracterul managerial al logisticii mărfurilor.

9. Explicați relația dintre logistica mărfurilor ș i implementarea sistemelor de tip Asigurare- calitate.

13

1
1

10. Care sunt cele trei componente care permit considerarea logisticii mărfurilor ca o metod ă de creş tere a eficienţei activităţii unei firme.

considerarea logisticii m ă rfurilor ca o metod ă de cre ş tere a eficien ţ

14

1
1

Test de evaluare/autoevaluare

1. Cea mai complex ă definiţie arată că logistica este:

a) un proces triplu de planificare, aprovizionare ş i onorare a unei comenzi; b) un proces simplu de

planificare, aprovizionare ş i onorare a unei comenzi; c) un proces amplu de planificare, aprovizionare ş i onorare a unei comenzi; d) un proces dublu de planificare, aprovizionare ş i onorare a unei comenzi care permite satisfacerea dorin ţelor clientului.

2. Unul dintre aspectele fundamentale ale logisticii pune accentul pe:

a) amploarea spaţială a distribu ţiei fizice; b) integrarea serviciilor în activităţile logistice; c) scopul

operaţiunilor de distribu ţie fizică; d) fluxul fizic al materiilor prime.

3. Conceptul de logistică include toate activităţile necesare managementului fluxului de bunuri:

a) între producţie ş i asamblare; b) între componentele firmei; c) între furnizarea de materii prime ş i

utilizarea finală; d) între distribu ţie ş i clientul final

4. Unul dintre obiectivele fundamentale ale logisticii este:

a) atingerea unui nivel scăzut de servire la cele mai scăzute costuri posibile; b) atingerea unui nivel

ridicat de servire la cele mai mari costuri posibile; c) atingerea unui nivel ridicat de servire indiferent de costuri; d) atingerea unui nivel ridicat de servire la cele mai scăzute costuri posibile.

5. Misiunea logisticii este în esen ţă furnizarea bunurilor către client:

a) cu ob ţinerea unui profit minim; b) indiferent de profit; c) cu ob ţinerea unui profit maxim; d) cu

ob ţinerea unui profit mediu.

unui profit maxim; d) cu ob ţ inerea unui profit mediu. Bibliografie obligatorie 1. Burda, Alexandru.

Bibliografie obligatorie

1. Burda, Alexandru. Logistica şi distribuţia mărfurilor, suport de curs – Ediţia a III. Bucureşti:

Editura ProUniversitaria, 2011.

15

1
1

Unitatea de înv ăţ are 2 SISTEME LOGISTICE

Cuprins

2.1 Introducere

2.2 Obiectivele ş i competen ţele unităţii de înv ăţare

2.3 Con ţinutul unităţii de înv ăţare

2.3.1 Definirea sistemului logistic

2.3.2 Lan ţul de aprovizionare-livrare

2.3.3 Fluxurile în lanţul de aprovizionare-livrare

2.3.4 Canalul logistic

2.3.5 Sistemul logistic al firmei

2.4 Îndrumar pentru autoverificare

2.1 INTRODUCERE

Fluxul de bunuri ş i servicii este posibil numai în condiţiile existen ţei unui sistem logistic. La nivelul acestuia logistica are ca obiectiv managementul ş i accelerarea acestui flux prin coordonarea ş i integrarea activităţilor implicate în ob ţinerea, deplasarea, stocarea, transportul ş i distribu ţia produselor. Practic, aceste activităţi au loc în cadrul lan ţurilor de aprovizionare-livrare care prin implementarea logisticii ca metod ă de management strategic al fluxului de bunuri se transformă în canal logistic.

2.2 OBIECTIVELE Ş I COMPETEN Ţ ELE UNIT ĂŢII DE ÎNV ĂŢ ARE

Obiectivele unităţii de învăţare:

Cunoaş terea semnificației conceptului de sistem logistic, în țelegerea felului în care poate fi analizat modul acestuia de funcționare ca structur ă care asigur ă desf ăș urarea circulației bunurilor ș i în acelaș i timp ca structur ă care permite funcționarea firmelor. În țelegerea felului în care logistica mărfurilor contribuie la funcționarea sistemelor logistice prin adăugarea la acesat a unor importante elemente de natur ă calitativ ă.

Competenţele unităţii de învăţare:

Creş te capacitatea de în ţelegere a no țiunilor practice specifice circulației bunurilor în ș i între întreprinderi. Creș te capacitatea de decizie în activităţile comerciale legate de circulația mărfurilor în interiorul ș i între întreprinderile implicate în schimburi comerciale.

Timpul alocat unităţii: 2 ore

2.3 CONŢINUTUL UNITĂŢ II DE ÎNVĂŢARE

Unitatea include ca principale probleme abordate (1) definirea sistemului logistic, (2) definirea unui lanț de aprovizionare livrare, (3) explicarea naturii fluxurilor care se desfășoară în interiorul unui lanț de aprovizionare livrare, (4) definirea conceptului de canal logistic, (5) explicarea structurii și funcționării sistemului logistic al unei firme, (6) definirea conceptului de logistică integrată, (7) a celui de cost logistic total și (8) definirea conceptului de canal logistic total.

16

1
1

2.3.1

Definirea sistemului logistic

O definire complex ă unui sistem logistic arată (Samii 2004, 3) că

acesta este ansamblul resurselor fizice, al infrastructurii informatice, al persoanelor ş i procedurilor care fac posibil fluxul de bunuri ş i transmiterea de informa ţii de la punctul de origine – aprovizionarea cu materii prime – pân ă la punctul de utilizare/consum – recep ţia produselor finite de că tre clien ţii finali. Definiţia nu numai că stipulează o relaţie condiţională clar ă

între existen ţa sistemului logistic ş i cea a fluxului de bunuri ci ş i faptul că sistemul logistic este extins de la sursa de materii prime pân ă la destinaţia finală a produselor rezultate din acestea.

O altă definiţie (Ghiani, Laporte ș i Musmanno 2004, 2), care permite

clarificarea no ţiunii de sistem logistic ş i a structurii sale, arată că sistemul logistic este un ansamblu de facilităţi legate prin intermediul transportului. Facilităţile sunt reprezentate de acele categorii de agen ţi economici care procesează, depozitează, sortează, utilizează sau vând materiile prime, materialele semifinite ş i bunurile finite. Sunt incluse aici unităţile de procesare ş i asamblare, cele cu ridicata ş i cu amănuntul (micii sau marii distribuitori). Rezultă astfel că un sistem logistic poate include o firmă sau mai multe făr ă ca acest lucru s ă fie o condiţie a funcţion ării lui. Numărul firmelor care alcătuiesc un sistem logistic este dependent de capacitatea acestora de a îndeplinii cele patru funcţii fundamentale de preluare, procesare, transport ş i distribu ţie a materiilor prime, materialelor ş i produselor finite rezultate din acestea, că tre utilizatorul/consumator. Chiar dacă teoretic o firmă poate îndeplini cele patru funcţii fundamentale care descriu sistemul logistic (integrare verticală) (Ghiani, Laporte ș i Musmanno 2004, 5), în economia reală fluxul de bunuri include un număr de cel pu ţin trei tipuri de facilităţi economice, componente de bază ale unui lan ţ de aprovizionare-livrare („supply chain”).

2.3.2 Lan ţ ul de aprovizionare-livrare

La nivel fundamental, acesta reprezintă materializarea în practica economică a unui sistem logistic. Definirea sistemului logistic prin suma de structuri ce permit existen ţa fluxului de bunuri îi dau acestuia un caracter

mult prea general ş i aparent exclusiv teoretic. De aici necesitatea identificării sale practice sub forma lan ţului de aprovizionare-livrare. Lan ţul de aprovizionare-livrare poate fi definit ca un sistem logistic complex în care materiile prime sunt transformate în produse finite ş i distribuite utilizatorilor-consumatorilor finali (Ghiani, Laporte ș i Musmanno 2004, 3). În cadrul fiecăreia dintre cele trei componente se poate afla un număr variabil de subfacilităţi având funcţii specifice. Astfel, la furnizarea materiilor prime pot participa extractorii sau producătorii lor (dup ă caz) ş i respectiv procesatorii primari care au funcţia de a preg ăti materiile prime fie pentru utilizare/consum direct fie pentru prelucrarea lor în continuare f ăr ă îns ă ca prezen ţa lor s ă fie una obligatorie ci numai dependentă de situaţiile specifice.

În componenta de producţie a lanţului de aprovizionare-livrare sunt

incluse în general unităţile de prelucrare producţie, al căror număr variază în funcţie de complexitatea proceselor de producţie specifice diverselor ramuri economice. Lor li se pot ad ăuga în anumite situaţii ş i unităţi specializate pe asamblare par ţ ial ă sau final ă , în func ţ ie de tipul de produs ş i de caracteristicile cererii. Aceste unităţi pot fi cele care continu ă fluxul către distribu ţie dar nici prezen ţa lor nu este obligatorie mai ales că aş a cum se va vedea, funcţiile lor pot fi preluate ş i de către marile depozite de distribu ţie nu numai de către unităţile de prelucrare.

17

1
1

În sfâr ş it, în componenta de distribu ţie sunt incluse tradiţional trei categorii de unităţi ş i anume centrele de distribu ţie (sau agen ţii de vânzare), unităţile comerciale cu ridicata ş i cele cu amănuntul. Aceste din urmă categorii tind s ă se transforme din comercian ţi în sensul strict al cuvântului (achiziţie-revânzare) în prestatori de servicii de distribu ţie. Ei pot fi prezen ţi to ţi ş i în această succesiune în structura lan ţului de aprovizionare-livrare sau numai unii dintre ei. De asemenea, oricare dintre aceste trei categorii de unităţi poate primii pentru distribu ţie atât produse finite de la unităţile din etapa producţiei fie materii prime direct de la furnizorii acestora. În aceste fel, deş i distribu ţia trebuie plasată logic dup ă producţie, unităţile sale specializate pot amplasate direct în continuarea furnizării de materii prime. În această situaţie fie producătorii sunt consideraţi utilizatori finali fie respectivele materii prime ajung direct la consumatorii finali cum este cazul bunurilor alimentare. Structura lan ţului de aprovizionare-livrare nu este rigid ă. Ea poate fi adaptată necesităţilor agen ţilor economici implicaţi ş i/sau necesităţilor clien ţilor sau pieţei pe care se desf ăş oar ă fluxul de bunuri ori caracteristicilor diverselor ramuri economice sau ale obiectului fluxului (bunuri sau servicii). Atât cele trei componente majore ale lan ţului de aprovizionare-livrare cât ş i diversele subfacilităţi reprezentate de agen ţi economici sunt legate între ele cu ajutorul sistemelor de transport care pot folosi de la unul la mai multe tipuri de mijloace pentru a asigura leg ături simple (două firme) sau complexe.

2.3.3 Fluxurile în lan ţ ul de aprovizionare-livrare

18

În structura fizică a unui lan ţ de aprovizionare livrare se desf ăş oar ă un flux de bunuri ş i materiale respectiv unul de informaţii. Fluxul de bunuri se desf ăş oar ă dinspre sursele de materii prime către clienţii finali dar se poate desf ăş ura ş i în sens invers. Produsele dep ăş ite fizic ş i moral, produsele defecte sau nefuncţionale care sunt returnate pentru reparaţie sau casare circulă în sens invers ş i alcătuiesc distribu ţia invers ă. Fluxul de informaţii se desf ăş oar ă în ambele sensuri, deş i în general se accentuează componenta sa invers ă fluxului de bunuri (Ghiani, Laporte ș i Musmanno 2004, 5) adică dinspre client spre sursa de materii prime. Fluxul de informaţii cuprinde date privind vânzările, comenzile clien ţilor, garanţia, modul de utilizare a produselor, informaţii de marketing necesare logisticii etc.

Nici unul dintre cele dou ă fluxuri nu este instantaneu. Transportul de materii prime, materiale ş i mărfuri presupune în general un timp mai îndelungat. La acesta se adaug ă timpii de producţie, influen ţaţi de limitele tehnologice ale unităţilor de producţie (nu toate produsele pot fi realizate în acelaş i timp), durata prelucr ării comenzilor ş i expedierii acestora la nivelul distribu ţiei. Între cele trei componente ale canalului logistic se adaug ă timpii de transport, influen ţaţi de capacitatea mijloacelor utilizate ş i de distan ţele dintre agen ţii economici implicaţi. La rândul lor informaţiile necesită timpi de culegere ş i prelucrare a datelor, administrarea acestora din punct de vedere al stocării ş i direcţion ării către destinatari. În sfâr ş it, distribu ţia invers ă presupune timpi destinaţi prelu ării, transportării, cas ării ş i reciclării bunurilor defecte sau returnate. Obiectul logisticii mărfurilor îl reprezintă atât gestionarea fluxurilor cât mai ales accelerarea acestora în primul rând prin reducerea timpilor de sta ţ ionare a obiectului fluxurilor. Cum sta ţ ionarea materiilor prime, materialelor, bunurilor ş i informaţiilor presupune costuri direct propor ţionale cu timpii de staţionare, reducerea acestor timpi ş i implicit a costurilor asociate scoate în eviden ţă contribu ţia logisticii la creş terea eficien ţei ş i competitivităţii agen ţilor economici.

1
1

În esen ţă, deş i lan ţul de aprovizionare-livrare descrie structura practică a sistemelor logistice, el nu reu ş eş te s ă definească rolul logisticii în accelerarea fluxului de bunuri ş i felul în care aceasta îş i îndeplineş te misiunea. Rezultă necesitatea no ţiunii de canal logistic, bazată structural pe cea de lan ţ de aprovizionare-livrare ş i func ţ ional pe existen ţ a ş i managementul fluxurilor.

2.3.4 Canalul logistic

Diferen ţa dintre acesta ş i lan ţul de aprovizionare-livrare stă în implementarea logisticii ca instrument managerial strategic utilizat la gestionarea fluxurilor în cadrul lan ţului ş i din efectele aplicării principiilor acesteia. În această privin ţă, o serie de autori (Ghiani, Laporte ș i Musmanno 2004, 4) consider ă că logistica nu poate avea în vedere procesele care se desf ăş oar ă în cadrul facilităţilor din cadrul primelor dou ă componente ale lan ţului de aprovizionare-livrare ş i planificarea acestora. Ea ar avea în vedere numai activitatea facilit ăţ ilor specifice distribu ţ iei (a treia componentă). O asemenea abordare este preferată în general de practicienii din domeniu ş i explică pe undeva confuzia care apare adesea fie între distribu ţie ş i logistică, dintre aceasta ş i activitatea de transport sau dintre logistică ş i gestionarea depozitelor de distribu ţie. Deş i o astfel de abordare simplifică interpretarea anumitor mecanisme ş i instrumente utilizate în practica activit ăţ ii de distribu ţ ie, ea este limitat ă ş i nu corespunde conceptului modern de logistică. Conform cu definirea sa, logistica nu numai că poate fi implementată asupra lan ţului de aprovizionare livrare în integralitatea sa, ci ea ş i acţionează asupra funcţion ării acestuia prin ad ăugarea a dou ă componente suplimentare echivalente cu obiectivele sale fundamentale: cre ş terea eficien ţei fluxurilor ş i a nivelului de servire ş i respectiv orientarea fluxului de bunuri spre client. Cre ş terea eficien ţ ei rezult ă din sc ă derea costurilor pe care le presupune fluxul de bunuri pe lan ţul de aprovizionare-livrare printr-o acţiune directă asupra principalelor activităţi generatoare de costuri. Ele presupun în general staţionarea sau deplasarea bunurilor ş i materialelor. Orientarea spre client permite planificarea superioar ă atât a activităţilor logistice cât ş i a proceselor din cadrul lan ţul de aprovizionare- livrare. Astfel, logistica trebuie s ă asigure ca finalizarea fluxului de bunuri ş i materiale cu satisfacerea clientului par ţ ial (pe parcursul lan ţ ului de aprovizionare-livrare) sau final (la cap ătul acestuia) prin prisma solicitărilor legate de loc, moment, calitate ş i costuri. Cele dou ă componente sunt legate între ele prin faptul că reducerea costurilor contribuie la un r ăspuns adecvat la solicitările clientului. Scurtarea timpilor de staţionare a bunurilor ş i controlarea costurilor sale ca ş i a celor de deplasare ş i comercializare, presupune automat scăderea unei serii întregi de costuri asociate. Rezultă o creş tere a eficien ţei activităţii generale a agen ţilor economici care asociată cu accelerarea fluxurilor duce la creş terea nivelul de servire a clien ţilor ş i capacitatea de extinderea a numărului acestora. De aici o creş tere a profitabilităţii activității agen ţilor economici implicaţi ş i a valorii totale a ofertei întreprinderii ş i a valorii oferite clientului. În esen ţă, valoarea totală a unui produs sau serviciu reprezintă pentru client ansamblul beneficiilor pe care acesta le a ş teaptă de la respectivul produs sau serviciu (Samii 2004, 5). Valoarea oferită clientului reprezintă diferen ţa dintre valoarea totală pentru client ş i costurile generate de evaluarea, ob ţinerea ş i utilizarea bunului (Samii 2004, 5). Ambele sunt componente ale valorii ad ăugate a bunurilor care reprezintă obiectul fluxului prin lan ţul de aprovizionare livrare. De aici se poate deduce că prin acţiunea

19

1
1

sa logistica m ă rfurilor are o contribuţie importantă la creş terea valorii ad ă ugate a acestor bunuri. În sinteză, canalul logistic reprezintă un lanţ de aprovizionare-livrare având ca scop livrarea bunurilor ş i administrarea corespunzătoare a fluxului acestora în sensul îndeplinirii misiunii logisticii. El asigur ă disponibilitatea spaţială ş i temporală a bunurilor ş i serviciilor asociate, constituind sistemul principal de asigurare ş i creş tere a nivelului de servire a clienţilor ş i totodată de diferen ţiere ş i creş tere a competitivităţii agen ţilor economici. Rolul canalului logistic este totu ş i îndeplinit numai atunci când sortimentul de bunuri este poziţionat fizic ş i temporal ş i are configuraţia corespunzătoare transferului de proprietate. Numai în cazul în care tranzacţiile desf ăş urate în cadrul canalului întrunesc aprecierea, acceptarea ş i satisfacţia clientului, este ad ăugată o valoare substan ţială produsului prin procesul logistic iar competitivitatea agentului economic creş te.

20

2.3.5 Sistemul logistic al firmei

Dacă no ţiunea de sistem logistic poate fi extins ă la cea de canal logistic ea poate fi de asemenea ş i restrâns ă la nivelul fiecărei firme care face parte din alcătuirea canalului logistic. Aceasta cu toate că o astfel de abordare nu este agreată de to ţi specialiş tii din domeniu ş i mai ales de către practicieni care au tendin ţa de a restrânge aria de cuprindere a logisticii strict la partea de distribu ţie ş i transport a bunurilor. La nivelul unei firme comerciale, sistemul logistic include (1) aprovizionarea, (2) activităţile de sus ţinere ş i (3) distribu ţia fizică. Aprovizionarea (1) include activit ăţ i de achizi ţ ie (procurare, cump ărare) a bunurilor ş i serviciilor necesare îndeplinirii obiectivelor firmei ş i se refer ă la relaţiile ce se stabilesc între firmă ş i furnizorii ei. De asemenea, în afar ă de activitatea de achiziţie, aprovizionarea presupune ş i activităţi de transport, gestiune a stocurilor, depozitare, manipulare, gestiune a informaţiei etc. Activităţile de sus ţinere a vânz ă rilor (2) se refer ă numai la fluxurile de bunuri ş i materiale din interiorul firmei, între diferitele stadii ale proceselor economice specifice. Pentru procesatori, în cadrul acestei componente, logistica are rolul de asigurare a materiilor prime, materialelor, pieselor, produselor în curs de prelucrare, în cantit ăţ ile necesare desf ăş ur ă rii activităţilor de fabricaţie, în concordanţă cu programul de producţie stabilit. Pentru firmele comerciale ş i de distribu ţie, logistica urmăreş te asigurarea disponibilităţii bunurilor la momentul solicitării acestora de către clien ţi conform cu misiunea sa, în special prin gestiunea ş i coordonarea aprovizion ării ş i stocării respectiv a informaţiilor privind vânzările. În esen ţă, pentru ambele categorii de agen ţi economici, logistică urmăreş te accelerarea fluxurilor interne de materii prime, materiale, componente, bunuri semifinite ş i finite respectiv informaţii. În sfâr ş it, distribu ţia fizică (3) se află la interfaţa dintre sistemul logistic al firmei ş i clien ţi acesteia, operaţiunile sale specifice urmărind s ă pun ă bunurile la dispoziţia acestora. Astfel, obiectivele de marketing ale comercian ţilor ş i distribuitorilor sau aş teptările consumatorului/utilizatorului final sunt îndeplinite prin oferirea de utilităţi de formă, cantitate, timp ş i loc, în sensul misiunii logisticii. Concret, distribu ţia fizică include activităţi de transport, depozitare, gestiune a stocurilor, prelucrare a comenzilor clien ţilor, ambalare, management al informaţiei etc. La fel ca ş i în structura canalului logistic, eficienţa funcţion ării sistemului logistic al unei firme presupune accelerarea fluxurilor interne de materii prime, bunuri ș i materiale echivalentă cu o scădere a costurilor interne ale func ț ion ă rii firmei. Corelarea celor trei componente ale sistemului logistic, necesar ă cre ş terii eficien ţ ei, se realizeaz ă prin

2
2

intermediul fluxului de informaţii. Schimbul de informaţii în interiorul

firmei ş i cu partenerii comerciali externi facilitează planificarea ş i controlul operaţiunilor logistice proprii unei firme. Operaţiunile care alcătuiesc sistemul logistic al unei firme se împart în (1) operaţiuni logistice primare respectiv (2) operaţiuni logistice de sus ţinere

(B ălan 2006, 25).

Opera ţiunile logistice primare (1) sunt implicate în miş carea fizică a bunurilor ş i serviciilor asociate ş i includ (a) logistica intern ă, (b) producţia, (c) logistica extern ă , (d) marketingul ş i vânz ă rile ș i (e) serviciile postvânzare. Logistica intern ă (a), orientată spre interiorul firmei, are în vedere recep ţ ia, manipularea materialelor, depozitarea, controlul stocurilor, programarea transportului, return ările de mărfuri la furnizori. Producţia urmăreş te transformarea materiilor prime în bunuri semifinite sau finite, ceea ce presupune activităţi de asamblare, ambalare, întreţinere a echipamentelor, testare, administrarea unităţilor de producţie. În cazul comercian ţilor ş i distribuitorilor ea presupune activităţi de condiţionare ş i preg ătire a produselor pentru comercializare. Logistica extern ă (b), orientată spre exteriorul firmei, constă în distribu ţ ia produselor finite ş i cuprinde activit ăţ ile de depozitare ş i manipulare, utilizare a mijloacelor de transport, prelucrare a comenzilor etc. În contextul dezvoltării actuale a distribu ţie bazată pe firme specializate, logistica extern ă a firmelor producătoare tinde s ă fie preluată de această categorie de ter ţi care ofer ă numeroase avantaje în ceea ce priveş te posibilitatea reducerii costurilor aferente. Marketingul ş i vânz ă rile (c) au în vedere activităţi de publicitate, management al for ţei de vânzare, stabilirea preţurilor, alegerea canalelor de distribu ţie, dezvoltarea relaţiilor cu membrii din avalul canalelor de marketing etc. Ş i aici apelarea la distribuitorii specializa ţ i permite transmiterea către aceş tia a managementului for ţelor de vânzare. În sfâr ş it, serviciile postvânzare (d) urmăresc men ţinerea sau sporirea valorii produsului dup ă vânzare, prin activităţi de instalare, reparaţii, training, furnizare de piese de schimb, ajustare a produsului etc. Opera ţiunile logistice de sus ţinere (2) sprijin ă operaţiunile logistice primare ş i se sprijină reciproc. Ele sunt achiziţia (cump ărarea produselor de la furnizori sau produc ă tori), dezvoltarea tehnologic ă (ob ţ inerea de cuno ş tin ţ e, proceduri ş i tehnologie necesare activit ăţ ilor primare), managementul resurselor umane (selec ţ ia, promovarea, evaluarea ş i motivarea personalului, dezvoltarea managementului, relaţiile de muncă) ş i infrastructura firmei care constă în managementul general, planificare, finan ţele, contabilitatea etc.

2.4 ÎNDRUMAR PENTRU AUTOVERIFICARE

Sinteza unităţii de învăţare 2

Sistemul logistic este ansamblul resurselor fizice, al infrastructurii informatice, al persoanelor ş i procedurilor care fac posibil fluxul de bunuri ş i transmiterea de informaţii de la punctul de origine – aprovizionarea cu materii prime – pân ă la punctul de utilizare/consum – recep ţia produselor finite de către clien ţii finali. Numărul firmelor care alcătuiesc un sistem logistic este dependent de capacitatea acestora de a îndeplinii cele patru funcţii fundamentale de preluare, procesare, transport ş i distribu ţie a materiilor prime, materialelor ş i produselor finite rezultate din acestea, către utilizatorul/consumator. Lan ţul de aprovizionare-livrare poate fi definit ca un sistem logistic complex în care materiile prime sunt transformate în produse finite ş i distribuite utilizatorilor-consumatorilor finali. Structura lan ţului de aprovizionare-livrare nu este rigidă. Ea poate fi adaptată necesităţilor agenţilor economici

21

2
2

implicaţi ş i/sau necesităţilor clien ţilor sau pieţei pe care se desf ăş oar ă fluxul de bunuri ori caracteristicilor diverselor ramuri economice sau ale obiectului fluxului (bunuri sau servicii). Atât cele trei componente majore ale lan ţului de aprovizionare-livrare cât ş i diversele subfacilităţi reprezentate de agen ţi economici sunt legate între ele cu ajutorul sistemelor de transport care pot folosi de la unul la mai multe tipuri de mijloace pentru a asigura leg ături simple (dou ă firme) sau complexe. În structura fizică a unui lanţ de aprovizionare livrare se desf ăş oar ă un flux de bunuri ş i materiale respectiv unul de informaţii. Fluxul de bunuri se desf ăş oar ă dinspre sursele de materii prime către clien ţii finali dar se poate desf ăş ura ş i în sens invers. Fluxul de informaţii se desf ăş oară în ambele sensuri, deş i în general se accentuează componenta sa invers ă fluxului de bunuri. Obiectul logisticii mărfurilor îl reprezintă atât gestionarea fluxurilor cât mai ales accelerarea acestora în primul rând prin reducerea timpilor de staţionare a obiectului fluxurilor. Canalul logistic reprezintă un lanţ de aprovizionare-livrare având ca scop livrarea bunurilor ş i administrarea corespunzătoare a fluxului acestora în sensul îndeplinirii misiunii logisticii. El asigur ă disponibilitatea spaţială ş i temporală a bunurilor ş i serviciilor asociate, constituind sistemul principal de asigurare ş i creş tere a nivelului de servire a clienţilor ş i totodată de diferen ţiere ş i creş tere a competitivităţii agen ţilor economici. Sistemul logistic al unei firme include aprovizionarea, activităţile de sus ţinere ş i distribu ţia fizică. La fel ca ş i în structura canalului logistic, eficien ţa funcţion ării sistemului logistic al unei firme presupune accelerarea fluxurilor interne de materii prime, bunuri ș i materiale echivalentă cu o scădere a costurilor interne ale funcțion ării firmei. Opera ţiunile care alcătuiesc sistemul logistic al unei firme se împart în operaţiuni logistice primare respectiv operaţiuni logistice de sus ţinere. Operaţiunile logistice primare sunt implicate în miş carea fizică a bunurilor ş i serviciilor asociate ş i includ logistica intern ă, producţia, logistica extern ă, marketingul ş i vânzările, serviciile postvânzare. Operaţiunile logistice de sus ţinere sunt achiziţia, dezvoltarea tehnologică, managementul resurselor umane ş i infrastructura firmei.

Concepte ş i termeni de reţinut:

sistem logistic;

lanț de aprovizionare-livrare;

canal logistic;

sistem logistic al unei firme;

operațiuni logistice;

Studii de caz:

1. Eviden țierea structurii unui lan ț de aprovizionare-livrare/canal logistic corespunzător circulației unei anumite categorii de bunuri.

2. Analiza structurii sistemului logistic al unei firme de comer ț.

Întreb ă ri de control ş i teme de dezbatere:

1. S ă se definească sistemul logistic.

2. S ă se definească lan țul de aprovizionare-livrare.

3. S ă se definească canalul logistic.

4. S ă se definească structura sistemului logistic al firmei.

5. S ă se prezinte operațiunile logistice.

6. S ă se definească valoarea totală a ofertei respectiv valoarea oferită clientului.

7. S ă se definească natura distribu ției fizice în sistemul logistic al unei firme.

8. S ă se definească natura distribu ției activității de aprovizionare în sistemul logistic al unei firme.

9. Ce reprezintă operațiunile logistice primare?

10. Ce reprezintă operațiunile logistice de sus ținere?

22

2
2
Test de evaluare/autoevaluare 1. Conform defini ţ iei sale complexe, sistemul logistic: a) face posibil

Test de evaluare/autoevaluare

1.

Conform definiţiei sale complexe, sistemul logistic:

a)

face posibilă vânzarea bunurilor; b) face posibil fluxul de bunuri; c) face posibil fluxul de persoane;

d)

face posibilă distribuţia bunuri

2.

Numărul firmelor care alcătuiesc un sistem logistic nu este dependent de îndeplinirea:

a)

funcţiei de transport; b) funcţiei de depozitare; c) funcției de distribu ţie; d) funcției de procesare

3.

În lanţul de aprovizionare livrare, fluxul de bunuri se poate desf ăş ura ş i dinspre:

a)

bunul finit către materiile prime; b) clientul final către transportatori; c) clienţii finali către sursele

de materii prime; d) distribuitori către materiile prime.

4. Valoarea care este oferită clientului reprezintă:

a) diferen ţa dintre valoarea totală pentru firmă ş i costurile generate de obţinerea produsului; b) beneficiile pe care firma le ofer ă clientului; c) ansamblul beneficiilor pe care clientul le aş teaptă de la un produs sau serviciu; d) diferen ţa dintre valoarea totală pentru client ş i costurile generate de evaluarea, ob ţinerea ş i utilizarea bunului.

2
2

23

5.

Canalul logistic reprezintă:

a) un canal de distribu ţie având ca scop livrarea bunurilor; b) un lan ţ de aprovizionare-livrare având ca

scop livrarea bunurilor; c) un sistem logistic având ca scop livrarea bunurilor; d) un lan ţ de distribu ţie având ca scop livrarea bunurilor.

6.

Nu reprezintă o componentă a sistemului logistic al unei firme:

a)

distribu ţia fizică; b) activităţile de sus ţinere; c) transportul; d) aprovizionarea.

7.

Operaţiunile logistice primare:

a)

urmăresc cump ărarea produselor de la furnizori sau producători; b) sprijin ă operaţiunile logistice

secundare; c) se află la interfaţa dintre sistemul logistic al firmei ş i furnizori; d) sunt implicate în miş carea fizică a bunurilor.

8.

În sistemul logistic al firmei, aprovizionarea se referă la:

a)

relaţiile cu furnizorii; b) relaţiile cu distribuitorii; c) relaţiile cu clienţii; d) relaţiile cu procesatorii.

9.

În sistemul logistic al firmei, activităţile de sus ţinere a vânzărilor se referă numai la:

a) fluxurile de bunuri ş i materiale din exteriorul firmei; b) fluxurile de bunuri ş i materiale din interiorul firmei; c) fluxurile de materiale dinspre furnizor spre firmă; d) fluxurile de bunuri dintre firmă ş i clienţi.

10. În sistemul logistic al firmei, distribu ţia fizică urmăreş te:

a) integrarea fizică a distribuitorilor în canalul de distribuţie; b) crearea canalelor de distribu ţie; c)

livrarea produselor de la furnizori; d) s ă pun ă bunurile la dispoziţia clien ţilor.

d) s ă pun ă bunurile la dispozi ţ ia clien ţ ilor. Bibliografie obligatorie 1.

Bibliografie obligatorie

1. Burda, Alexandru. Logistica şi distribuţia mărfurilor, suport de curs – Ediţia a III. Bucureşti:

Editura ProUniversitaria, 2011.

24

2
2

Unitatea de înv ăţ are 3 LOGISTICA INTEGRAT Ă

Cuprins

3.1 Introducere

3.2 Obiectivele ş i competenţele unităţii de înv ăţare

3.3 Con ţinutul unităţii de înv ăţare

3.3.1 Definirea conceptului de logistică integrată

3.3.2 Costul logistic total

3.3.3 Canalul logistic total

3.4 Îndrumar pentru autoverificare

3.1 INTRODUCERE

În general, în cazul a numero ş i agenţi economici, activitățile sistemului logistic se desf ăş oar ă ş i sunt gestionate fragmentat ş i dispersat, necoordonat în cadrul diverselor funcţii ale firmei (Samii 2004, 45). Fiecare are un buget, priorităţi ş i sisteme de evaluare proprii. Rezultatul unei astfel de abord ări determin