Sunteți pe pagina 1din 4

Avatarii faraonului Tl

-Prezentare generalan Avatarii faraonului Tl, autorul urmrete ntmplrile succesive ale faraonului, voind a dovedi eternitatea n pieire i renastere, persistena arhetipului n forme fenomenale. Nuvela nu este terminat i are pagini lips n cuprinsul ei, irul faptelor se urmrete cu dificultate.Ce leag momentele epice ntre ele este ideea veniciei prototipului. De la faraonul Tl la ceretorul Baltazar i pn la demonul sceptic Angelo, n epoci diferite, archaeul (monada etern, rtcitoare) cunoate trei ipostaze de existen fenomenal, n fiecare afirmndu-i, ntr-o form sau alta, structura sa particular.Urmrind aceste reprezentri, Eminescu vine n atingere cu o mai veche tem literar, dedus din aprecierea lumii ca teatru. Rentruparea regelui Tl sub chipul ceretorului Baltazar e, din perspectiva acestui motiv literar, o ilustrare a ideii de provenien antic, potrivit creia, pe scena mare a vieii, fiecruia i e dat s joace un rol, mai important sau mai mic, cu posibiliti ns egale de a-i afirma personalitatea. Nu ns asupra acestui sens insist Eminescu. Avatarii faraonului Tl tinde s ilustreze chiar ntruparea individului, geneza, n variate ipostaze, concretizarea monadei, lsnd astfel s se ntrevad curiozitatea romantic pentru enigma existenei universale. Regele Tl descifreaz viitorul, recurgnd la magia ,pozitivist: toarn dintr-o fiol trei picturi de ap ntr-o cup plin cu apa sfnt a Nilului, i deodat i s-arat avatarurile sale: vede n apa viorie ,o muscu de om, c-o crj n mn, btrn , i pleuv, apoi , un petior vioriu, care semna cu un tnr frumos i un om sinistru i rece, cu faa de bronz. El are, astfel, revelaia rencarnrilor n timp. Zeia Isis, cercetat asupra viitorului, d regelui imaginea efemeritii destinului individual i a eternitii archaelui, ntr-un comentariu, iari, n multe privine, asemntor cu cel din Memento mori: Pulbere? Rspunse un glas din oglind cu o rece i crunt expresie de ironie... pulbere? ... te-neli... ce eti tu, rege Tl? Un nume eti... o umbr! Ce numeti tu pulbere? Pulberea e ceea ce exist ntotdeauna... tu nu eti dect o form prin care pulberea trece... Pe o tabl neagr, apare un cerc mare rou, n care se profileaz alegoria ntreptrunderii regnurilor: , Jos minerale, n care plantele i duceau rdcinile... animalele i duceau rdcinile n plante, omul n animale; minerale n om, plante n minerale, animale n plante, omul n animale, i prin toate aceste forme tremura cercul rou i fcea s joace
1

formele negre pe firul ei rou, iar un glas sceptic, demonic, avertizeaz pe suferindul rege de zdrnicia existenei: , Rd de voi, regi ai pmntului, rd de voi... Ce cutai a prinde eternitatea n nite coji de piatr, care pentru mine sunt coji de alun... n mine, n pieire i renatere este eternitatea... Voi... o umbr ce mi-a plcut a zugrvi n aer... Faraonul, vistor sfrmat de durere, doritor de moarte, edificat asupra tristei sori a omului, intr n locaul morilor, nchiznd poarta lumii dup el. ntr-o insul n care se gsete o grdin cu boschete verzi, straturi de flori i crri acoperite cu nisipuri de argint, toate ridicate deasupra unui lac subteran, snt fixate, pe un piedestal scund, dou sicrie. n unul e aezat Rodope, cu chipul de cear, cu ochi mari nchii ca ai statuielor eline. Cadavrul e de-o spimnttoare frumuse i regele l contempl cu o dureroas voluptate. O negur rece cuprinde creierii tristului Tl i, n deprtare, la un orizont nedefinit, ramura de finic a Rodopei l cheam spre alte spaii. Faraonul ncheie astfel ciclul unei existene fenomenale, pentru a renate, n alt timp i sub alt chip, ilustrnd, pe planul ficiunii, migraiunea i perenitatea tipului. n lungul somn de piatr, Tl intr alturi de Rodope: ei comunic i n moarte, pn la o nou ntrupare, cnd iubirea, readus pe un plan concret de manifestare, va cunoate noi piedici n calea realizrii. Regele Tla dialogheaza cu Isis, vrand sa stie ce e eternitatea, citeste semnele cerului si deduce din ele istoria trecuta si viitoare a tarii sale. Vede, profilandu-se pe o tabla neagraun cerc rosu de care sunt aninate , intr-o scara a devenirii, fiintele, in trecerile succesive. Tot prin aceste instrumente magice afla de avatarurile sufletului sau si are revelatia reincarnarii, peste cinci mii de ani, alaturi de Rodope. Eternitatea se leaga de pieire si renastere, adica de mecanica existentei, a intruparii, am zice, a arheului. Piramidele, gradinile, sunt coji efemere, forme supuse degradarii. A doua intrupare aseaza archaeul in straturile cele mai de jos ale societatii medievale. Cersetorul Baltazar din Sevilla, individ indracit are, reminiscenta visului vietii lui. In vis, cunoaste sentimentul elasticitatii materiei ( i se parea ca corpul lui intreg e ceva ce se poate intinde si contrage si poate lua orice forma din lume). Visul lui este o succesiune de contrageri si elasticizari, de treceri de la o forma la alta, prin actiunea unei forte ascunse. Sugestia tinteste mai departe, Eminescu voind a aratametaforic, se intelege- cum metempsihoza ar avea un echivalent si in ordinea materiei: avatarurile se produc nu numai in cadrul arhetipului, ci si pe scara lumii naturale, in sfera regnurilor. Visul proiecteaza acest gand halucinant, pur idealistic, in cadre fantastice. Din somnul regresiunii Baltazar se trezeste
2

sub chipul bogatului marchiz Bilbao. Aurul ii da sentimentul puterii ( dupa ce cunoscuse mai inainte umilinta si nimicnicia sortii omenesti). Cu cheia vointei omenesti in mana, Alvarez de Bilbao ( Baltazar), substituit celui adevarat, cunoaste insa o fericire scurta, caci nemarginirea de posibilitati a aurului este limitata si inselatoare. Un inger corupt (Ela), da batranului dovada fatarniciei omenesti si a puterii neadevarate a aurului. O a treia reincarnare fixeaza sufletul migrator al faraonului intr-o societate dedata placerilor si experientelor spiritiste. Angelo este o fiinta solitara, un demon moale, cu ochii albastri, de o intunecoasa transparenta.Fara inima, el dispretuieste femeile si intreaga diplomatie erotica. Fapte necunoscute l-au dus la un somn mortuar in alta parte,si desteptarea se produce intr-un paraclis negru si inalt, sub privirile agresive de amor ale unei printese sentimentale, o gratioasa androgina, Cezara. Aceasta merge pana la a seduce pentru el un inger blond ( Lilla ), numai pentru a-i dovedi catastrofa fericirii casnice, facandu-l sa accepte iubirea pasionala, devoratoare, pe care i-o ofera ea. Potrivit schemei initiale a avatarurilor, sirul reincarnarilor s-ar fi oprit cu reprezentarea vietii unui om sinistru si rece, cu fata de bronz, dar, chiar fara aceasta incheiere, putem presupune ce ar fi urmat. Invariantul celor trei varste istorice in care vieuiesc avatarii faraonului este prezena de fiecare dat a trei personaje, dintre care dou de acelai sex, unul dintre acestea dou fcnd parte dintr-o lume paralel cu cea dat. Tla o iubete pe Rodoppe, ca ipostaz uman, dar se convinge de adevrul zeiei Isis, Baltazar-Bilbao i druiete iubitei lui aur pentru a fi fericit cu altul (aurul reprezentnd, n cazul dat, elementul ce depete condiia uman: Ah, zise el, lume, am prins colul fericirii n mn..., Angelo o iubete pe Lilla, apoi o prsete n favoarea Cezarei, care e demonul amorului. Dac Baltazar-Bilbao dispreuiete firea uman, iar Angelo o respinge, se pare c numai Tla nelege adevrul fiinei umane, prezent lang cadavrul iubitei lui Rodoppe. Adevrul este enunat mai devreme de Isis: In mine, in pieire i renatere este eternitatea. Numai Tla inelege ce este de fapt eternitatea condiiei umane, n pieire i renatere, fenomen pe care l putem asemna fenomenului natural n spaiile geografice cu dou anotimpuri. Or, codrul ii rspunde eului liric, care l ntreab ce mai face, un adevr demn de Isis: Numai omu-i trector/, Pe pmnt rtcitor/, Iar noi locului ne inem/, Cum am fost aa rmnem (Revedere).

BIBILIOGRAFIE
1. Simion, Eugen, Proza lui Eminescu, Editura Pentru

Literatura, Bucuresti, 1964 2. Eminescu, Mihai, Geniu pustiu, Editura Pentru Literatura, Bucuresti, 1966 3. Calinescu, George, Avatarii faraonului Tl, Editura Junimea, Iasi, 1979 4. Ciobanu, Nicolae, Eminescu, Structurile fantasticului narativ, Editura Junimea, Iasi, 1984