Sunteți pe pagina 1din 28

Sindromul burn-out atentie la urmarile epuizarii la munca!

Sindromul burn-out sau epuizarea profesionala este o problema din ce in ce mai frecventa in societatea actuala. Acest sindrom are manifestari fizice (insomnie, palpitatii, dureri diverse etc.), insa si psihologice, putandu-se ajunge chiar la o depresie grava. De aceea este important sa se recunoasca semnele stresului profesional si sa se ia masuri din timp, dupa cum aflam din Psycho.

Ce inseamna burn-out Este vorba de o expresie care provine din limba engleza si care indica o stare de epuizare, fizica si mentala, legata de un stres profesional puternic. Este adevarat ca nu este un fenomen nou, insa studiile arata ca in societatea actuala apare mai frecvent. Cum se manifesta La inceput se manifesta printr-o epuizare fizica: oboseala intensa, tulburari de somn, palpitatii cardiace frecvente. Eczemele sau alte afectiuni ale pielii, precum si caderea parului pot fi alte manifestari ale stresului profesional. Te simti epuizat psihic, anxietatea si grijile par de nedepasit. Sarcinile de serviciu si responsabilitatile tot mai multe consuma intreaga energie. Devii iritabil si suspicios fata de colegi, te simti singur si fara sprijin. Desigur ca aceasta este o trecere in revista a principalelor manifestari ale epuizarii la locul de munca. Fiecare persoana este diferita si reactiile si manifestarile atunci cand intervine suprasolicitarea la serviciu sunt si ele diferite. Trebuie retinut ca acest sindrom nu este o boala in sine, insa poate conduce la o depresie grava, la infart miocardic, la ulcer stomacal sau la alte probleme de sanatate. Cum se ajunge la acest sindrom Cauzele epuizarii profesionale sunt multiple si difera de la o persoana la alta. Simplificand, putem spune ca epuizarea profesionala care antreneaza o viata dezechilibrata este la originea acestui sindrom. Astazi, datorita spiritului de competitie exagerat, se ajunge la o confuzie intre valoarea personala si performanta profesionala. O alta mare cauza a anxietatii la serviciu o constituie conflictele intre persoane la locul de munca. Rivalitatile intre colegi si neintelegerile cu sefii pot conduce la aparitia sindromului. Se pare ca si entuziasmul prea mare legat de job poate fi un punct de pornire catre acest sindrom. De obicei incepatorii sunt foarte entuziasmati de cariera, investind foarte multa energie, de unde si acest termen de ardere. Insa lucrurile nu pot fi mentinute la acest nivel ridicat al inceputului, putand parea o stagnare in munca si apoi chiar frustrari, plitiseala si oboseala. Pe langa faptul ca afecteaza sanatatea, acest sindrom afecteaza si calitatea muncii. Chiar si cei mai buni profesionisti pot cunoaste astfel de momente in cariera, in care nu mai au acelasi randament al muncii. In astfel de momente, companiile pot apela la angajarea suplimentara a unui candidat proaspat, care desi nu are experienta celorlalati, poate veni cu idei inovatoare si cu o altfel de viziune. Ce categorii sunt mai afectate Stresul profesional poate afecta toate categoriile sociale. Studii efectuate in Statele Unite ale Americii au pus in evedinta profesii cu risc, fiind vorba de acelea in care stresul este mai puternic si mai frecvent. Este vorba in special de controlori de trafic aerian, persoane din invatamant, manageri, comercianti, politisti, medici si asistente medicale. S-a constat ca femeile sunt mai atinse de aceasta patologie anxioasa decat barbatii (proportia este

de doua femei la un barbat), in special atunci cand sunt tinere. Cum se poate depasi aceasta stare Sidromul de epuizare profesionala nu se instaleaza dintr-o data si in totalitate. Burn-out nu inseamna depresie, dar o precede. De aceea, fiecare dintre noi, atunci cand simtim ca oboseala sau sentimentele de frustrare legate de serviciu devin coplesitoare, ar trebui sa reactionam. Burnout nu este un esec, ar trebui considerat ca o stare de slabiciune trecatoare, care trebuie infruntata cu curaj, pentru a putea sa o luam de la capat intr-un mod sanatos. Ar trebui sa stam de vorba cu noi insine, sa ne evaluam echilibrul psihic, obiceiurile alimentare, orele de somn, activitatile recreative, miscarea pe care o facem, relatiile cu partenerul si cu prietenii. Daca toti acesti parametri sunt la un nivel inferior, ar trebui sa spunem stop. Este momentul sa incercam sa ne mai culpabilizam, spunandu-ne ca nu facem intotdeauna destul sau ca suntem indispensabili la locul de munca. Este timpul sa facem un pas inapoi si sa incercam sa mai delegam din sarcini. Ar trebui sa luam o pauza sau chiar un concediu. Sa profitam pentru a recupera somnul pierdut si sa invatam sa avem grija de noi. Odata intorsi la serviciu, lucrurile pot fi percepute altfel, mai ales daca incercam sa fim mai putin exigenti. Ar mai trebui sa impartasim presiunea pe care o resimtim cu cineva apropiat sau chiar cu un psiholog, deoarece o privire din exterior este mai obiectiva si ne poate ajuta sa vedem lucrurile la adevarata valoare. De asemenea, sportul, practicat cel putin o data pe saptamana, este o modalitate excelenta de a rezista stresului.

Cum sa recunosti, sa previi si sa tratezi sindromul de epuizare profesionala


Redactia Mar, 2011-04-19 12:14 Te simti mereu obosit si te imbolnavesti frecvent? Ai dureri de cap aproape zilnice, nu reusesti sa te odihnesti noaptea si nu ai incredere in tine? Nu te mai motiveaza nimic, iar colegii au inceput sa te evite? Acestea sunt cateva simptome ale epuizarii profesionale, un sindrom cunoscut si sub denumirea de job burnout, care afecteaza tot mai multi angajati.

Citeste si: Echilibrul intre munca si viata personala 6 motive pentru care nu ne ajunge timpul. 6 solutii STRESUL, "virusul" emotional al organizatiei Job burnout este o stare de epuizare emotionala, mentala si fizica provocata de stresul in exces si prelungit. Potrivit specialistilor, epuizarea profesionala intervine de obicei atunci cand ne simtim coplesiti de sarcinile de la serviciu. Acumularea stresului provoaca o lipsa de motivatie in privinta activitatii profesionale. Epuizarea profesionala poate fi recunoscuta dupa cateva simptome, atat fizice, cat si emotionale si de comportament. Senzatia de oboseala permanenta si un sistem imunitar ineficient sunt semne fizice, la fel si durerile de cap si cele musculare. Lipsa poftei de mancare si tulburarile de somn sunt alte simptome ale organismului. Simptomele emotionale sunt lipsa de motivatie, de incredere in sine, sentimentul de insingurare, atitudinea cinica, negativismul, sentimentul ca esti neajutorat si infrant. Printre semnalele care tin de comportament se numara, potrivit helpguide.org, evitarea responsabilitatilor, izolarea de ceilalti, amanarea sarcinilor de serviciu de pe o zi pe alta, consumul mare de alcool si mancatul in exces sau incercarea de a munci cat mai putin prin venirea la serviciu tarziu si plecatul cat mai devreme. Abuzul de medicamente, starile de anxietate si cele depresive, o atitudine cinica sau afectiunile stomacale sunt, conform serviciului de consiliere al Universitatii din Melbourne, alte caracteristici ale epuizarii profesionale.

Cele mai importante cauze ale aparitiei epuizarii profesionale:


Volumul excesiv de munca. Angajatii care simt ca au de indeplinit foarte multe sarcini zilnice fara a beneficia de suficient timp de odihna sfarsesc prin a se simti coplesiti au senzatia ca nu reusesc sa duca nimic la bun sfarsit. Lipsa controlului personal - angajatii simt ca au foarte putina autonomie pentru a decide ce trebuie facut la jobul lor. Lipsa flexibilitatii in realizarea sarcinilor de serviciu ii face pe oameni sa se simta controlati in cele mai mici detalii ale activitatii lor.

Lipsa de recunoastere - angajatii simt ca munca lor nu este apreciata si recunoscuta adecvat, iar uneori singurele lucruri pe care le aud de la superiori sunt reprosurile. Ambiguitatea rolurilor. Angajatilor nu le este clar ce se asteapta de la ei, din cauza ca asteptarile se schimba permanent. Oportunitati reduse de avansare in cariera este o alta cauza de aparitie a job burnout-ului Leadership defectuos. Angajatii au parte de un leadership inadecvat sau de proasta calitate din partea managerilor. Conflictul cu managerii sau cu colegii poate cauza o cantitate semnificativa de stres, ceea ce duce la epuizare profesionala.

Cum se trateaza
Potrivit mindtools.com, reactiile angajatilor la sindromul de epuizare profesionala pot varia de la resemnarea totala, la schimbarea domeniului de activitate sau schimbarea jobului in cadrul aceleiasi profesii. Prima abordare este considerata extrem de daunatoare din cauza faptului ca un angajat resemnat devine tot mai frustrat si in cele din urma ajunge intr-o fundatura profesional, dar si personala. Una dintre cele mai bune metode de a trece cu bine peste epuizarea profesionala este utilizarea acesteia ca factor declansator, ca semnal de alarma pentru dezvoltarea personala. In acest sens, primul pas este identificarea pe cale rationala a circumstantelor care au dus la aceasta situatie. De ajutor poate fi discutia cu o persoana de incredere si care a mai trecut printr-o asemenea situatie. Una din lectiile pe care angajatii afectati de epuizare le invata prin acest proces este ca nu sunt super-oameni si ca munca asidua nu reprezinta solutia oricaror probleme. Un al doilea pas este reevaluarea telurilor profesionale si personale si realizarea unui plan de actiune pentru atingerea acestora.

Iata alte cateva strategii pentru reducerea epuizarii profesionale:


Dezvoltarea de limite clare intre viata personala si cea profesionala. Dezvoltarea si mentinerea unor relatii personale si profesionale cordiale. Luarea de pauze cu regularitate in timpul programului. Sinceritate fata de propria persoana si fata de superiori la stabilirea volumului de munca ce poate fi realizat realizat intr-o zi. Constientizarea potentialelor pericole la adresa sanatatii psihice si fizice. Obtinerea de ajutor din partea colegilor si familiei. O alimentatie corespunzatoare, dublata de somn suficient si de exercitii fizice regulate. Alocarea de timp pentru participarea la workshop-uri externe, seminarii si alte activitati educationale. Luarea periodica de concediu pentru reincarcarea bateriilor.

Epuizarea fizica si mentala


Diagnostic
Epuizarea fizica si mentala este un fenomen al zilelor moderne in care traim, datorat cresterii ritmului vietii. Cand se instaleaza epuizarea, aceasta poate fi coplesitoare. Simptomele de epuizare fizica si psihica, includ senzatia constanta de oboseala si extenuare. Aceasta isi poate face simtita prezenta in toate aspectele vietii. Performanta la locul de munca scade, relatiile sociale au de suferit, iar nivelul de energie este din ce in ce mai scazut, pe masura ce trece timpul. Daca este ignorata, epuizarea poate duce la consecinte grave: persoana in cauza poate ceda psihic, poate deveni depresiva, intervine stresul si functiile sistemului imunitar sunt tot mai reduse. Toate acestea ne fac vulnerabili la boli si infectii si creaza un cerc vicios.

Cuprins articol
1. 2. 3. 4. Diagnostic Simptome Cauze Masuri de ameliorare a epuizarii

Simptome
Simptomele epuizarii mentale sunt: - dureri de stomac; - iritabilitate; - durere toracica; Simptomele epuizarii fizice sunt: - dureri de stomac; - febra; - iritabilitate; - insomnie; Cand copii sunt epuizati pot prezenta urmatoarele simptome: - hiperactivitate (ca urmare a oboselii excesive); - irascibilitate si nervozitate; - comportament impulsiv si neadecvat situatiilor; - cascat, frecatul ochilor, dorinta de a dormi; - scancit, plans; - neliniste ; - putere slaba de concentrare, neatentie; Alte afectiuni care pot sa apara in cazul epuizarii pot fi: - depresie; - sindromul oboselii cronice; - diminuarea functiei glandelor suprarenale.

Cauze
Majoritatea oamenilor nu constientizeaza ca simptomele epuizarii sunt, de obicei, un avertisment ca ceva este in neregula din punct de vedere fizic sau emotional, ca stilul de viata ar trebui analizat si modificat. Adesea in stransa legatura cu oboseala, epuizarea poate avea cauze multiple (inclusiv medicale) si nu ar trebui sa fie ignorata in cazul in care aceasta persista sau interfereaza cu functionarea optima a activitatii zilnice. Posibile cauze ale epuizarii persoanelor adulte, ar putea fi: - locul de munca - Programul prelungit, colegii dificili dar si alti factori pot contribui la instalarea unei stari de epuizare accentuate. Pe masura ce situatiile nu pot fi controlate, este important sa se gaseasca echilibrul pe parcursul zilei de lucru prin utilizarea de tehnici de relaxare, exercitii fizice, o dieta sanatoasa. De asemenea, ar trebui sa va petreceti timpul in compania oamenilor placuti sau sa incercati sa va desfasurati activitati care va fac placere. - stresul - Desi nu putem elimina stresul din viata noastra trebuie sa invatam sa-l gestionam, pentru ca este unul din factorii majori care duc la epuizare. - alergii sezoniere sau cronice (febra fanului, de exemplu) - Epuizarea poate fi unul dintre simptomele unor boli (lipsa de odihna ca urmare a somnului pierdut cauzat de disconfortul nazal, dureri de cap, sinusoidale sau dureri de gat) dar si unul din efectele adverse ale unora dintre medicamentele folosite fara prescriptie medicala. In plus, organismul se va lupta cu dificultate cu agentii patogeni, care provoaca oboseala. Pentru a opri cercul vicios, trebuie sa stiti care este alergia de care suferiti si alergenii care o declanseaza pentru a-i elimina, cat puteti, din jurul dvs. Curatarea cu atentie a pernelor, covoarelor, lenjeriei de pat pot contribui la restabilirea unui somn odihnitor. - hipertensiunea arteriala - Deoarece tensiunea arteriala poate fi un indiciu al unei boli grave, este important sa se monitorizeze si sa se urmeze tratamentul recomandat de medic, daca este necesar. Copii, la fel ca si adultii pot experimenta oboseala pana la epuizare. Posibile cauze ale epuizarii la copii, pot fi: - cofeina - Aceasta substanta poate fi gasita in bauturile racoritoare, ciocolata, ceai si unele calmante pentru durere pentru copii. - programele televizate - Atat adultii cat si copii au tendinta sa se uite prea mult la televizor, fapt ce le poate perturba somnul. Copii sunt deosebit de sensibili la stimularea pishologica, iar aceste perturbari le pot tulbura somnul. Prea mult timp petrecut in fata televizorului poate deregla ciclul de somn-trezire. - atipitul sau somnul de la pranz - majoritatea copiilor inceteaza sa mai doarma la pranz in jurul varstei de 4 ani. Daca observati o dereglare a somnului sau ora de culcare avanseaza, incercati sa monitorizati obiceiurile care implica odihna pe parcursul zilei. - exercitiile fizice practicate seara - La fel ca si adultii, copii au nevoie sa se relaxeze inainte de culcare. Exercitiile fizice dificile pot afecta copii, de aceea ar trebui sa existe o diferenta de o ora intre activitatea fizica si timpul de culcare.

Masuri de ameliorare a epuizarii


Primul pas pentru a ameliora epuizarea este sa abordati cauza (sau cauzele) care sta la baza acesteia. Luati in considerare modificarea stilului de viata, a modului de hranire, exercitiile fizice regulate si managementul stresului. Desi aceste masuri active in lupta cu oboseala pot fi considerate dificile, la inceput, pe masura ce va trece timpul vor deveni din ce in ce mai placute si usoare. In cazul in care modificarea stilului de viata nu va ajuta sau daca prezentati si alte simptome

suplimentare, este recomandat sa mergeti la medicul specialist pentru o evaluare profesionala. In multe cazuri, simptomele de epuizare pot fi semnele unei afectiuni psihice sau medicale (depresia sau sindromul de oboseala cronica). Adesea, acestea presupun un nivel ridicat de epuizare mentala si pot necesita diagnostic profesional. Ca atare, sa consultati medicul de familie pentru recomandari sau un psiholog pentru o evaluare profesionala ar fi cele mai bune solutii.

Ce este sindromul burn out?

Este vorba despre o stare de epuizare, atat fizica cat si psihica, caracterizata prin prezenta urmatoarelor simptome: O oboseala intensa cu dureri difuze (dorsalgii sau migrene) si tulburari de somn; Un sentiment de dezumanizare care se traduce printr-o detasare emotionala din ce in ce mai evidenta, mergand chiar pana la absenta emotiilor fata de altii, daca nu chiar o totala indiferenta la suferinta lor; O deceptie fata de profesie si sentimentul de inutilitate legat de activitatea respectiva, impresia de incapacitate de a-i ajuta pe altii.

Acest sindrom de epuizare profesionala ii afecteaza mai ales pe aceia care au ales sa-si ajute semenul (ca, de exemplu, avocatii, profesorii, personalul medical, educatorii) pe scurt, toti cei care se daruiesc pe ei insisi si nu simt intodeauna ca primesc ceva in schimb. Sindromul ii vizeaza in mod aparte pe cei care lucreaza in sanatate, pentru ca ei intra in contact direct cu suferinta, nefericirea si boala. Acest tip de reactie este destul de asemanatoare depresiei sau poate sa duca la ea.

Puncte comune cu depresia


tulburari ale somnului; tulburari digestive; o scadere a eficientei in munca; o senzatie progresiva de epuizare cu rasfrangere asupra mediului familial; iritabilitate fata de cei apropiati; lipsa dialogului; senzatia de a fi "golit" sau in alta parte; impresia ca munca invadeaza totul, inclusiv viata privata.

In raport cu munca se constata un sentiment de ambivalenta insotita de urmatoarele stari:


tendinta de a ramane din ce in ce mai tarziu la serviciu; dificultatea de a se cruta pe sine; lipsa rapiditatii in executarea unor sarcini simple; dezinteres fata de munca: individul lucreaza din ce in ce mai mult si se simte invadat, pentru ca nu este recunoscut la adevarata sa valoare si pentru ca are impresia ca nu este platit pe masura, sau ca munca devine un drog de care nu se poate lipsi, dar care il apasa, apasare mascata de un supraactivism ineficient, de suprafata.

Rar se intampla ca sindromul burn-out sa se instaleze dintr-o data si-n totalitate. El este mai degraba insidios, intr-atat incat, de cele mai multe ori, putem descrie patru etape esentiale. Dr. Dominique Barbier descrie in cartea sa Iesirea din depresie medicamente sau psihoterapie urmatoarele faze ale sindromului burn-out: 1. Entuziasmul ideal: este vorba despre o atitudine care il caracterizeaza mai degraba pe incepator care suprainvesteste in cariera la un nivel energetic extrem de ridicat; de unde notiunea de ardere. Individul, care nu mai poate tine ritmul, are impresia ca munca ii va umple viata si acoperi carentele. Iar lucrul acesta explica o importanta scadere de energie care contrasteaza cu putina eficacitate constatata. 2. Stagnarea ineficienta: munca isi pierde aspectul primordial. Se produce o dezinvestire progresiva care face ca acesta sa-si piarda nuanta stimulatoare. In schimb, revendicarile personale vin in prim-plan ca si cum individual ar fi fost pacalit si ar cauta o reparatie externa. 3. Sentimentul de frustrare: in acest moment se dezvolta tulburari fizice (cefalee, migrene, tulburari gastrointestinale, etc.), comportamentale si emotionale (anxietate, depresie). Subiectul isi pune intrebari in privinta sensului muncii sale, isi analizeaza din nou alegerile, se simte rau, nu mai are chef sa munceasca. 4. Apatia plina de dezamagire si pozitia de securitate: individual se simte aproape in mod cronic frustrat in munca, desi recunoaste ca are nevoie de ea din motive pur economice. Fapt care este, intr-o oarecare masura redactor si ii reflecta o imagine devalorizata de sine insusi. Sindromul burn out nu este simplu de tratat sau de abordat, intrucat prin multitudinea factorilor care provoaca si in timp agraveaza aceasta stare, si interventiile sunt de dorit sa se desfasoare pe mai multe dimensiuni. O interventie din partea companiei sau institutiei va avea ca scop o mai buna impartire a responsabilitatilor, ceea ce-i va permite salariatului sa aiba o munca variata pentru a se sustrage monotoniei indatoririlor. Grupurile de intrajutorare, seminariile, simpozioanele pot facilita o mai buna impartasire a dificultatilor si, mai ales, iesirea din izolare. La nivel individual, daca se doreste o schimbare mai radicala si se doreste o analiza atenta a alegerilor personale, se recoamanda urmarea unei psihoterapii.

Sindromul burn-out
In clinicile de boli cronice s-a edentiat un grad crescut de epuizare profesionala a personalului de ingrijire. Termenul anglo-saxon "burn out syndrome" se traduce prin acela de epuizare profesionala si a

fost adoptat si de catre echipele de dincolo de Ocean. Imaginea este inspirata din industria aerospatiala si desemneaza situatia de epuizare a unui motor prin pierderea carburantului, avand ca risc supraincalzirea si arderea acestuia. Conceptul de epuizare a fost descris in Franta de catre Claude Veil in anii '50, prin care se descriau manifestari particulare prind comportamentul anumitor persoane, manifestari neintalnite in nozo-grafia clasica. Burn-out-ul apare ca un sindrom multi-factorial si pluri-dimensional, greu de prevenit.

Definitia si semnele clinice ale sindromului


Definitia conceptului de epuizare profesionala ar putea sa apara destul de simplu. Cuntele insele sugereaza acest sindrom. Popularitatea si difuzarea termenului demonstreaza cat este de resimtit de catre profesionisti. Exista riscul de a confunda acest sindrom cu patologiile psihiatrice depresive, anxioase, paranoide. Exista riscul de a transforma o boala profesionala intr-o recunoastere sociala care cere anumite compensatii. Exista, de asemenea, riscul de a extinde pana la extrem campul acoperit de acest sindrom de epuizare profesionala, pierzand din vedere un studiu particular si original al anumitor aspecte care privesc psihopatologia muncii. Termenul burn-out si-a facut aparitia dupa 1970 in SUA. Era considerata o problema sociala si nu o problema clinica sau teoretica. Burn-out-ul a devenit un element al realitatii sociale prin cercetarile efectuate de catre Christina Maslach si de catre clinicieni ca Herbert Freudcnberger. Acesta din urma scrie: "Mi-am dat seama dc-a lungul practicii mele cotidiene ca oamenii sunt uneori ctimele unor incendii la fel ca si imobilele; sub efectul tensiunii produse de lumea noastra complexa, resursele interne se consuma ca sub actiunea flacarilor si nu lasa decat un d imens in interior, chiar daca invelisul exterior pare mai mult sau mai putin intact". Studiile efectuate in literatura de specialitate si experienta clinica nu permit sa se acorde sindromului burn-out o specilicitate proprie nici in simptomatic, nici in ul mecanismelor psihopatologice. Semnele clinice Semnele clinice sunt caracterizate prin simptome somatice, psihice si comportamentale variate. Analizele critice demonstreaza ca este vorba de semne necaracteristice. Nici unul dintre ele nu permite o identificare a sindromului de epuizare profesionala. Sunt semne somatice nespecince, cum ar li oboseala, cefaleea, tulburarile gastro-intestinale, cele de somn, episoadele repetate si prelungite de infectii rino-faringiene, gripale sau pseudogripale. Poate 11 vorba de semne comportamentale neobisnuite prind subiectul in cauza, cum ar li: iriilitatea, o sensibilitate crescuta la frustrari, labilitatea emotionala, raspunsurile prompte la furie sau lacrimile care indica o supraincarcare emotionala, o neincredere, instalarea insidioasa a unei atitudini cinice sau de orgoliu exagerai care pot conduce subiectul spre conduite cu risc crescut pentru el insusi sau pentru ceilalti. Atitudini asa-zis defensive au fost descrise prin prezenta rigiditatii, a unei rezistente excesive la schimbare, a atitudinilor negative sau pesimiste, a unui pseudo-actism care mascheaza ineficienta muncii. Subiectul este inclinat fie sa paraseasca lucrul, fie sa petreaca inca si mai mult timp ia locul de munca, devenind, Iara sa-si dea seama din ce in ce mai putin competent. In sfarsit, pentru a face fata, subiectul poate incepe sa foloseasca alcool si/sau psihotrope, incercand sa obtina destinderea pe care este din ce in ce mai putin capabil sa o simta. Evolutia se face spre o stare de oboseala in crestere, spre atitudini terapeutice din ce in ce mai putin adaptate si inoperante. Totusi, subiectul face eforturi mari pentru a-si pastra locul de munca intr-un context putin placut. El poate, de asemenea, in mod paradoxal, sa nu mai paraseasca acel loc de munca pentru a cauta in alta parte, desi acela se constituie ca sursa de suferinta si astfel se realizeaza un lou de "agatare" de acel loc de munca. Alti subiecti reactioneaza prin dorinta de schimbare, prin dorinta de a parasi acel loc de munca

pe care nu-l mai pot tolera. Se observa un absenteism progresiv si repetai. Anumite categorii de personal (cadre, medici), dimpotriva, manifesta o prezenta "paradoxala". Cererile de schimbare pot uneori sa provoace in anumite sercii veriile hemoragii de personal, caci sindromul poate sa prezinte un grad crescut de contagiozitate. Aceasta reprezinta unul dintre indiciile de gratate in psiho-sociologic. Semnele clinice nu au deci nimic specific. Putine elemente disting aceste simplome de simptomatologia descrisa in patologia datorata stresului de catre II. Selye. Se pot observa in aceasta descriere louri mai mult sau mai putin complete ale unei stari de anxietate sau depresie in fazele de debut. Din punct de vedere nozografic, nu este neaparat necesar ca sindromul de epuizare profesionala sa reprezinte o noua categorie de diagnostic. Daca ar trebui sa-l pastram intr-un cadru diagnostic, atunci ne putem raporta la categoria de "tulburari de adaptare" de care se apropie cel mai mult.

Evaluarea sindromului burn-out


Maslach si Jackson au creat un instrument de evaluare, MIM (Maslach Burnout Inventory), care permite izolarea caracteristicilor fundamentale ale sindromului de epuizare profesionala. Definitia acestui sindrom se face dupa trei criterii:

- epuizarea emotionala;
- dezumanizarea in relatia cu celalalt; - pierderea sensului si a satisfactiei de sine in cadrul muncii. Cel de-al doilea criteriu (dezumanizarea relatiei cu celalalt) reprezinta piatra de incercare a sindromului de epuizare profesionala in ceea ce priveste personalul de ingrijire din unitatile medicale. Pozitionarea relatiei cu celalalt, ca punct central in cadrul sindromului burn-out, reprezinta limitarea acestui sindrom de epuizare la profesiunile asa-numite de ajutor. Burn-out-ul prezinta un interes atunci cand este considerat in relatie cu unele aspecte ale patologici prind relatia de ajutor. Factori de risc Factorii de risc permit o reflexie asupra modalitatilor prin care se poate diminua efectul acestui sindrom creat prin specificul muncii asupra personalului de ingrijire. Caracteristicile personale se pare ca au o influenta mai redusa asupra sensibilitatii spre epuizarea profesionala. Cu cat personalul de ingrijire este mai tanar, cu atat riscul de oboseala la locul de munca este mai mare. Studiile prind personalitatile celor atinsi de epuizare profesionala nu au pus in edenta o personalitate cu risc. lotusi, aceste studii au permis definirea unor trasaturi psihologice sau a unor tipuri de coping care par sa protejeze subiectii de anumite efecte la stres. In sfarsit, organizarea, ambianta de lucru sunt factori determinanti. Conflictele intre persoane, lipsa sprijinului, dificultatile de comunicare, ambiguitatea rolurilor si sarcinile de lucru fac parte dintre factorii cei mai intalniti in anchetele parcurse. Fiecare dintre acesti factori determina tot atatea poluri de reflexie intr-o optica de prevenire sau de tratare a epuizarii profesionale. Daca studiul cantitativ nu este suficient pentru a patrunde in centrul problemei, este totusi indispensabil din perspectiva unui studiu prind validitatea si eficienta unei interventii preventive.

Posibile orientari ale preventiei


Se pot proiecta trei directii complementare. Prima directie este reprezentata de relatia de ajutor. Valoarea sindromului de epuizare profesionala consta in aceea de a fi repus in centrul preocuparilor de rctlexie dificultatile relatiei de ajutor si analiza "distantei suficiente". Nu este vorba numai de tehnicile de evaluare psihologica, ci si de o aprofundare pe care aceasta relatie cu celalalt o implica ca dimensiune

etica. Relatia cu celalalt este una specifica umanitatii, dar in acelasi timp nu se produce de la sine si prezinta riscuri. De aceste riscuri trebuie preveniti cei care acorda relatia de ajutor. Sindromul de epuizare profesionala a fost definit ca expresie a patologiei relatiei de ajutor. Sindromul aduce cu el cortegiul de simptome fizice si psihice pe care le prezinta persoana uzata care acorda relatia de ajutor. Particularitatea rezida in aceea ca relatia de ingrijire catre celalalt are o dimensiune existentiala. De aceea, se considera ca sindromul de epuizare profesionala al celor care ingrijesc reprezinta in primul rand o patologie de relatie si de aceea trebuie prezentat ca un fenomen de ordin existential. Punandu-se problema astfel, burn-out-u\ poate conduce la emiterea mai multor ipoteze: - deoarece este o patologie legata de o functie, ea poate atinge si subiecti normali; - este posibil sa existe sindromul iara manifestare simptomatica. Conflictul intrapsihic legat de dificultatea de a fi el insusi in relatia cu celalalt, a subiectului, nu se poate prezenta sub forma "deghizata" a unui simptom, ci este trait in mod constient si emotional. Aceasta se poate constitui ca obiectiv in preventia sindromului burnoul, permitand persoanelor care ingrijesc sa-l identifice inainte de a deveni o suferinta somatica sau psihiatrica. Punand accentul pe dificultatea principala a persoanelor care ingrijesc relatia umana, sindromul de epuizare profesionala permite recunoasterea specificitatii profesiunilor medicale si aduce clarificari, de asemenea, pentru toate profesiunile care presupun o relatie de ajutor. A doua dimensiune priveste refiexia asupra ului de organizare a muncii. Hsle relativ usor sa se repereze acele disfunctii ale unei structuri spitalicesti, ca si insuficienta dotare cu material si cu personal. Daca lipsurile materiale se edentiaza in cifre, in termenii unui buget, costul epuizarii profesionale nu este obiectivat in nici o statistica. Si lotusi, sindromul burn-oul poate avea o greutate economica importanta. Ar 11 de dorit sa se realizeze o evaluare din acest punct de vedere. Ksle mai putin eficient sa se realizeze rotirea personalului, sa existe un numar important de parasire a lucrului, ca si o afectare a sanatatii personalului de ingrijire, realitati fata de care medicii de medicina muncii sunt de mult constienti. A treia dimensiune este legata de analiza organizationala a sindromului burn-oul, care (rece printr-o serie de repuneri a problemelor prind grupul profesional. Printre multiplele probleme care apar ca fiind fundamentale vom enumera cateva: 1. Obiectivele si responsabilitatile serciilor sunt suficient de clare pentru fiecare membru al echipei? 2. Pentru a-si asuma responsabilitatile, personalul de ingrijire are un suport suficient? In emotional? In ierarhic? In medical? 3. Rolurile si functiile fiecaruia dintre persoanele care acorda ingrijiri sunt bine definite astfel incat sa asigure asumarea responsabilitatilor? 4. Organizarea tehnica si ergonomica a serciilor este adaptata functiilor?

5. Mijloacele materiale si personalul sunt suficiente?


Orice organizare a locului de munca trebuie sa fie orientata catre factorul uman si sa permita in mod particular celor care acorda ingrijiri sa investeasca in aceasta relatie de ajutor. S-a demonstrat pana la ce nivel aceasta relatie este complexa si epuizanta. Pierderile de timp si de energie fizica si psihica cauzate de multiplele disfunctii institutionale au efecte importante asupra personalului de ingrijire, ca si asupra bolnalor. in acest sens, sindromul de epuizare profesionala ii priveste pe toti profesionistii care lucreaza in spitale. Personalul de administratie si intretinere participa de asemenea la starea de bine a bolnalor, permitand o functionare armonioasa a institutiilor de ingrijire. Se poate astfel discuta despre sindromul burn-oul ca despre o criza identitara sau ca despre echivalentul unui sindrom de post-vocatie. Vocatiile pe care unii le regreta sunt totusi destul de

rare. Ipotezele care se pun in cercetarile parcurse sustin ca vocatia, in dubla sa dimensiune, sociala si religioasa, are o mare putere defensiva fata de epuizarea emotionala. Vocatia medicului, a infirmierului face parte din imageria populara. in istoria medicinei se discuta despre ingrijitori total devotati bolnalor, carora le sacrificau intreaga ata personala. Perceptia este aceea a unor persoane empatice si capabile sa inteleaga si sa sustina orice fel de deprimare umana, numai ca aceste personaje aproape au disparut si sunt rar intalnite in ata cotidiana. Valorile s-au schimbat si personalul care acorda ingrijire este dominat mai ales de beneficiile secundare ale profesiei pe care o exercita. Aspecte etice Studiul sindromului burn-out a condus si la considerarea unor probleme de natura etica discutate la mai multe niveluri. Munca colectiva si pluridisciplinara care se duce in serciile de reanimare necesita existenta a priori a unor idei si deprinderi comportamentale. Marile teme abordate sunt acelea ale subiectilor plasati sub semnul limitelor medicinei tehnice si al ne-realizarilor terapeutice: moartea si comunicarea cu familiile. La nivel indidual, sindromul de epuizare profesionala pune problema eticii relatiei de ajutor. Cum sa fii za de celalalt, care este distanta de silit pentru a acorda ajutorul, ramanand respectuos cu persoana si tara o epuizare totala? Cat sa dai din tine insuti? Sindromul de epuizare profesionala pune problema responsabilitatii, a dreptatii si in final a dragostei. Reclama in mod necesar reflexii pe teme psihologice si filosofice.In colectiv, punandu-se in edenta disfunctiunile care apar in cadrul muncii, sindromul burn-out a condus la punerea unor probleme etice fundamentale. Din punctul de vedere al comunicarii cu familiile copiilor bolna a aparut problema disputata a adevarului prind relatia dintre pacient si familia sa. Paternalismul nu mai este compatibil cu evolutia medicinei si a stiintelor. Bolnai, ca si stiintele medicale, s-au schimbat. Modelul nord-a-merican al transparentei absolute nu mai reprezinta singura solutie. Poate sa fie nu numai incompatibil cu cultura noastra, dar poate sa prezinte limite in ceea ce priveste respectarea unui principiu moral al binefacerii. in ceea ce priveste transmiterea unor informatii parintilor, trebuie acordata atentie afectitatii celuilalt. De aceea, nu se pot manifesta atitudini stereotipe, ci acestea trebuie adaptate si gandite in functie de fiecare interlocutor. Este un fapt etic activ si reflexiv. Exista o etica de gandit si pentru cei care acorda ingrijirile. Este indispensabil ca personalul care acorda ingrijirea sa participe la elaborarea unor chestiuni de etica medicala. In concluzie, in ciuda unei aparente slabiciuni epistemologice, sindromul burn-out prezinta numeroase interese. Subiectul afectat de acest sindrom nu este un bolnav propriu-zis, dar exista riscul devenirii. Sindromul burn-out rezerva dreptul la normalitate al persoanei, Iara a fi suspectata de o tulburare :de personalitate. Aceasta reprezinta o pozitie corecta din punct de vedere deontologic. Sindromul burn-out a permis recunoasterea lumii medicale ca fiind o lume de exceptie. A asuma existenta mortii, a lua decizii de oprire a tratamentului, a se confrunta cu accidentele etii, a participa la progresul stiintei si a trai consecintele reprezinta sarcini extrem de grele. Sindromul burn-out a pus in edenta o suferinta existentiala singulara si sociala. Acest sindrom reprezinta un fenomen psihologic particular care pune in edenta aspecte patologice prind relatia de ajutor. Exprimand o criza identitara, permite sa se acorde explicatii personalului de ingrijire in ceea ce priveste sensul actiunilor sale, constituit de celalalt, fiinta umana. Valoarea actului nu este data numai de tehnica aplicata. Este importanta relatia. Sindromul de epuizare profesionala permite inducerea unei rellectii prind functionarea psihica a relatiei de ajutor si de asemenea reconstruieste mitul ajutorului gratuit si al daruirii de sine pentru a pune problema in termeni de dreptate si echitate. Sunt puse de asemenea in edenta valori paradoxale actuale, si anume faptul ca profesionistii din medicina sunt afectati de situatia economica si de echilibrul bugetar. De multe ori se constata cum o politica de sanatate se orienteaza mai mult spre linia conila si ia putin in considerare sau deloc complexitatea relatiei de ajutor. Si totusi, relatia cu celalalt determina grandoarea si dificultatea profesiunilor de ingrijire.

Sindromul de epuizare profesionala se afla in punctul central al etii, intre lumea interioara si lumea exterioara, intre "eu" si "tu", intre normal si patologic, intre psihologic si etic, intre nastere si moarte.

Cum stii daca suferi de sindromul burnout?

Cu totii avem zile in care ne simtiti coplesiti de responsabilitati, fara motivatie sau plictisiti si, ca atare, incapabili de a ne ridica din pat. Dar atunci cand te confrunti cu aceasta stare zilnic si nu intrevezi nicio sansa de a-ti imbunatati situatia, este foarte probabil sa suferi de burnout. Pe romaneste, ti s-au consumat bateriile, ai ajuns la capatul puterilor. Dar sindromul burnout poate fi tratat, daca il identifici ca atare si te mobilizezi din timp. Afla daca esti una dintre persoanele care sufera de burnout, care sunt principalele cauze ale acestui tip de epuizare, cum diferentiezi stresul de burnout si, mai ales, cum sa previi sau sa tratezi aceasta afectiune.

Despre
Afectiunea burnout, cunoscuta si ca sindromul arderii complete, suprasolicitarea profesionala sau oboseala cronica, consta in epuizarea fizica, emotionala si mentala cauzata de expunerea excesiva si prelungita la situatii stresante. Persoanele care sufera de burnout se simt coplesite de presiunea de a raspunde cerintelor profesionale si, in timp, aceasta acumulare constanta de stres conduce la pierderea interesului si a motivatiei care au stat candva la baza activitatilor desfasurate la locul de munca. Daca suferi de oboseala cronica, iti este afectata productivitatea, scade nivelul de energie si te simti din ce in ce mai lipsit de control asupra situatiilor carora ar trebui sa le faci fata, devii neajutorat si frustrat in mod constant. In cele din urma, te vei confrunta cu senzatia ca nu se mai poate face nimic pentru a-ti remedia situatia.

Cauze
Principala cauza a sindromului burnout este senzatia de suprasolicitare profesionala combinata cu subaprecierea eforturilor tale de catre ceilalti. Locul de munca tinde sa fie mediul cel mai propice pentru dezvoltarea acestei afectiuni, dar exista situatii in care viata sociala sau personala conduc la burnout. Astfel, un angajat care nu a mai beneficiat de concediu si de o marire de salariu de 2 ani sau o mama de la care se asteapta sa aiba grija de trei copii si de un parinte bolnav, plus sa se ocupe de activitatile domestice sunt in egala masura expusi riscului de a ajunge la burnout. Asadar, oboseala cronica este determinata de o combinatie de factori, fie ca este vorba despre cauze legate de locul de munca, de stilul de munca sau chiar de trasaturi de personalitate. Cauze legate de locul de munca - lipsa recunoasterii si recompensarii muncii prestate - senzatia de lipsa de control asupra propriilor activitati

- asteptari nerealiste sau neclare din partea angajatorului - desfasurarea unor activitati monotone, repetitive si care nu ofera satisfactii profesionale - lucrul sub presiune constanta sau intr-un mediu haotic Cauze legate de stilul de viata - dezechilibru intre viata profesionala si cea personala - persoanele din viata ta au asteptari ridicate de la tine si pun permanent presiune pe tine - asumarea unui numar prea mare de responsabilitati, fara ajutor din partea celorlalti - somn insuficient; prea putin timp dedicat relaxarii si socializarii - lipsa unor relatii apropiate, a unor persoane care sa ofere suport emotional Cauze legate de tipul de personalitate - tendinte perfectioniste; conceptia ca nimic nu este suficient de bine facut sau bun - viziune pesimista asupra perspectivelor sinelui si asupra lumii in general - personalitate de tip A (high-achiever) - nevoia permanenta de a detine controlul; reticenta in a delega

Simptome
Este foarte probabil sa fii pe drumul catre burnout daca: - fiecare zi ti se pare a fi o zi o proasta; - ai senzatia ca, orice ai face, nu va avea niciun efect si nu va conta pentru nimeni; - iti petreci majoritatea zilei de lucru indeplinind sarcini pe care le consideri fie plictisitoare, de rutina, fie coplesitoare; - te simti epuizat tot timpul; - ti se pare o pierdere de energie sa te preocupi de viata ta profesionala sau personala. Insa, pentru a identifica simptomele oboselii cronice, trebuie mai intai intelese diferentele dintre burnout si stres. Cu toate ca deriva din stres, starea de burnout este o afectiune cu totul diferita. A fi stresat inseamna a te confrunta cu prea mult: prea multa presiune, prea multe responsabilitati, o solicitare permanenta care depaseste puterile fizice si psihice ale individului. Cu toate acestea, o persoana stresata are in continuare convingerea ca, daca ar dispune de mai mult timp si de mai multa energie, ar putea face fata situatiei. Oboseala cronica, insa, se caracterizeaza mai ales prin insuficient: senzatia ca nimic nu este suficient de bun, ca nu se mai poate face nimic, ca orice gest este in zadar. Pe scurt, o persoana stresata cauta solutii, pe cand cineva ajuns la stadiul de burnout abandoneaza lupta, fiind total lipsit de motivatie si deprimat. Stres versus burnout Stres - implicare excesiva, consum de energie, suprasolicitare a sinelui (la nivel fizic si psihic) - supraexcitare emotionala - hiperactivitate, senzatia permanenta de urgenta - pierderea energie - produce mai ales daune fizice - poate conduce la moarte prematura

Burnout - lipsa implicarii, dezangajare, abandon - amortire emotionala - delasare, neajutorare, senzatia de a fi coplesit - pierderea motivatiei, a idealurilor si a sperantei - produce mai ales daune psihice si emotionale - poate conduce la senzatia ca viata nu merita traita si ca atare la moarte, prin suicid

Poate cel mai important aspect de mentionat in comparatia stres vs. burnout este ca simptomele stresului sunt destul de vizibile si, ca atare, sunt recunoscute. In schimb, simptomele oboselii cronice sunt subtile, mai ales in fazele ei incipiente. Mai tarziu, in fazele avansate ale instalarii starii de burnout, cu toate ca simptomele devin clare, afectiunea devine mult mai greu de tratat.

Simptome/semne fizice - senzatia permanenta de oboseala, vlaguire - imunitate scazuta, predispozitie ridicata la contractarea diferitilor virusi - dureri de cap, de spate si musculare frecvente - schimbari ale apetitului si ale obiceiurilor de somn Simptome/semne emotionale - senzatia de esec si lipsa de incredere in sine - neajutorare, coplesire - detasare de ceilalti oameni si de lume in general - pierderea motivatiei - abordare negativista si cinica - imposibilitatea de a fi satisfacut (nimic nu este suficient de bun) Simptome/semne comportamentale - cautarea singuratatii prin izolarea frecventa de ceilalti oameni - retragerea din diferite activitati, refuzul responsabilitatilor - consumul excesiv de mancare, bauturi alcoolice sau droguri pentru a face fata situatiei - revarsarea frustarilor peste oameni nevinovati - absenteismul de la locul de munca sau scurtarea programului de lucru, venind tarziu si plecand devreme de la job

Preventie/Remediu
Cu stilul de viata pe care il ducem, din ce in ce mai alert si mai indiferent fata de nevoile personale ale individului, fiecare dintre noi risca sa ajunga la burnout. Pentru a evita acest lucru, este important, in primul rand, sa fim atenti la semnele care ne avertizeaza despre instalarea oboselii cronice astfel incat sa le putem trata din timp, prevenind burnout-ul. Iata cateva mici trucuri pentru a nu ajunge la burnout: Incepe-ti ziua cu un ritual relaxant In loc sa mergi direct la lucru, aloca-ti o scurta perioada de timp in fiecare dimineata pentru a desfasura o activitate relaxanta. Alegerea ei depinde, desigur, de preferintele personale, de hobby-uri, tip de personalitate si stil de viata. De exemplu, poti alege sa asculti muzica, sa citesti cateva pagini dintr-o carte care te inspira, sa iti bei cafeaua sau ceaiul in timp ce meditezi sau nu te gandesti la nimic. Mananca regulat si fa-ti un program de somn Adoptarea unei anumite regularitati in stilul de viata are un rol important in asigurarea senzatiei ca totul este sub control. Mancand sanatos, implicandu-te in activitati sportive sau de relaxare si odihnindu-te suficient, iti vei mentine energia fizica si puterea mentala pentru a face fata provocarilor de zi cu zi. Stabileste niste limite Pentru ca majoritatea persoanelor ajung la burnout din cauza prea multor responsabilitati si a cerintelor nerealiste din partea celorlalti, este important sa inveti sa spui nu atunci cand este suprasolicitat, amintindu-ti ca aceasta atitudine iti va permite sa spui da lucrurilor care iti fac placere si care conteaza cu adevarat. Ia o pauza zilnica de la tehnologie Gaseste-ti o perioada din zi in care sa uiti de e-mail-uri, de telefon si alte device-uri. Deconecteaza-te complet de tehnologie pentru a te conecta putin la gandurile tale. Altfel, vei

pierde controlul si vei fi suprins sau coplesit atunci cand gandurile respective se vor manifesta intr-un mod si la un moment nepotrivit. Implica-te in activitati creative Creativitatea este un antidot puternic pentru burnout. Atat timp cat faci ceva nou, care te pasioneaza si iti provoaca partea creativa, esti protejat de efectele negative ale muncii de rutina. Implica-te mai ales in activitati creative care nu au absolut nicio legatura cu jobul pe care il indeplinesti 5 zile pe saptamana. Daca nu ai identificat din timp simptomele suprasolicitarii astfel incat sa poti aplica metodele de preventie de mai sus si ai ajuns la stadiul de burnout, poti urma una dintre strategiile de recuperare: Strategia 1: Schimba mediul in care traiesti Desi poate parea aproape imposibil de aplicat, aceasta strategie presupune indepartarea de toate lucrurile care au condus la burnout. Doar iesind din mediul nociv care te-a adus in aceasta stare, mai poti gandi lucid pentru a gasi solutii. Elimina deci cauzele, chiar daca aceasta decizie poate aduce aparent prejudicii la randul ei. Strategia 2: Cere ajutor Una dintre simptomele burnout-ului este tendinta de conservare a energiei prin izolarea de ceilalti oameni. De aceea, in situatia fericita in care individul isi da seama ca sufera de burnout, alegerea de a cere ajutor este printre ultimele metode de vindecare la care s-ar gandi. Cu toate acestea, suportul prietenilor si al familiei este necesar pentru redobandirea perspectivei, a motivatiei si a energiei pierdute prin burnout. Strategia 3: Reevalueaza-ti prioritatile si obiectivele Daca ai ajuns la burnout, este clar ca ceva important din viata ta nu functioneaza asa cum ar trebui sa functioneze. Gaseste timp pentru a-ti redefini idealurile, prioritatile si lucrurile care te motiveaza cu adevarat. Gandeste-te daca nu cumva iti investesti timpul si energia in ceva care nu este primordial pentru tine si care te opreste de la realizarea lucrurilor care conteaza cu adevarat. Daca iti dai seama ca ai neglijat ceva important, redirectioneaza-ti eforturile inspre acel lucru. Pentru a lupta cu burnout-ul cauzat de locul de munca, poti lua masuri suplimentare, precum: Semnaleaza-ti problemele In loc sa astepti ca alte persoane sa observe situatia in care te afli, asigura-te ca superiorii tai sunt la curent cu aspectele job-ului tau care au dus la burnout. Adreseaza-te persoanei care poate schimba acest lucru astfel incat sa iti fie imbunatatita experienta de lucru. Cere o reconsiderare a responsabilitatilor Daca ti se cere in mod constant indeplinirea unor sarcini care nu intra in descrierea postului tau, cere o reconsiderare a responsabilitatilor care iti sunt alocate. De asemenea, daca motivul burnout-ului este rutina cauzata de task-urile repetitive ce nu iti mai ofera nicio satisfactie, cere alocarea unor noi responsabilitati sau poti lua in considerare chiar schimbarea locului de munca. Ia o pauza de la job Cea mai drastica metoda de a opri efectele suprasolicitarii profesionale este sa te desparti pentru o perioada de locul de munca. Foloseste-ti zilele de concediu pentru a petrece o vacanta care sa-ti reincarce bateriile si sa te ajute in regandirea perspectivelor de viitor.

Job, stres, burnout


de Nicoleta Grigore Vin Sep 23, 2011 11:20 am Pentru a preveni sau trata sindromul burnout este evident necesar sa stim ce este, sa recunoastem simptomele, etapele si sa incercam sa identificam cauzele. Asadar, sindromul burnout este definit ca o stare de epuizare - fizica, emotionala, mentala - cauzata de expunerea la situatii stresante si prelungite. Simptomele sunt mai degraba psihice decat fizice: lipsa sperantei, detasare, izolare, plictiseala, iritabilitate, epuizare emotionala, frustrare, disperare, cinism, apatie, nesiguranta in privinta competentelor si abilitatilor profesionale, nemultumire de rezultatele profesionale, emotii cea par cu greu la suprafata, uneori dupa luni de zile de expunere la situatiile stresante. Pentru ca nu apare peste noapte, recunoasterea in timp util a simptomelor scade sansele instalarii epuizarii. Burnout este un sindrom mai ales asociat cu locul de munca. Totusi, este diferenta intre una sau doua zile stresante la serviciu si burnout. Multi dintre noi au experimentat la serviciu zile in care s-au simtit plictisiti, neapreciati, supraincarcati de parca, si cu puterea si determinarea lui Hercule, nu puteau face fata programului de lucru. Pe de alta parte, insa, putem cocheta cu sindromul burnout daca: fiecare zi la job este una neplacuta, daca tot ce facem pare o pierdere de timp si energie, daca activitatile profesionale candva placute au devenit neplacute, daca nimic nu pare a face diferenta, pana si sefii si colegii devin sacaitori. Pentru a intelege mai bine dinamica epuizarii la locul de munca, Dr. Dominique Barbier descrie urmatoarele faze ale sindromului burnout. 1. Entuziasmul ideal: o atitudine care il caracterizeaza mai degraba pe incepatorul care suprainvesteste in cariera, la un nivel energetic extrem de ridicat; de unde notiunea de ardere/burnout. Individul are impresia ca munca ii va umple viata si ii va acoperi carentele. 2. Stagnarea ineficienta: munca isi pierde aspectul primordial. Se produce o dezinvestire progresiva care face ca acesta sa-si piarda aspectul stimulativ. In schimb, revendicarile personale vin in prim-plan ca si cum individul ar fi fost pacalit si ar cauta o reparatie externa. 3. Sentimentul de frustrare: in aceasta faza se dezvolta tulburari fizice (cefalee, migrene, tulburari gastrointestinale), comportamentale si emotionale (anxietate, depresie). Subiectul isi pune intrebari in privinta sensului muncii sale, isi analizeaza din nou alegerile, se simte rau, nu mai are chef sa munceasca. 4. Apatia plina de dezamagire si pozitia de securitate: individul se simte aproape in mod cronic frustrat in munca, desi recunoaste ca are nevoie de ea din motive pur economice. Daca am vazut care pot fi simptomele si fazele dezvoltarii sindromului epuizarii, acum putem puncta cateva dintre cauzele dezvoltate la locul de munca: lipsa aprecierii sau atitudinea critica din partea sefilor sau a colegilor, suprasolicitare profesionala, scopuri nerealiste autoimpuse sau impuse de altii, reguli nerezonabile sau punitive, depasirea valorilor personale, plictiseala din cauza unei profesii repetitive sau care nu te mai stimuleaza si altele.

Ce putem face pentru a preveni si reduce efectele burnout? Se impun schimbari importante pe mai multe dimensiuni: - fizica: managementul somnului, al odihnei eficiente; alimentatie echilibrata; exercitii fizice - mentala: managementul stresului, managementul timpului, al emotiilor, stabilirea unor scopuri realiste, putin egoism nu strica Ce ma ajuta sa-mi reincarc bateriile? Am nevoie de timp pentru mine? - sociala: impartasirea dificultatilor profesionale cu cei apropiati, pentru a beneficia de sustinerea lor; exprimarea motivelor de insatisfactie in fata superiorilor; apelul la comunicarea eficienta; si, nu in ultimul rand, putem lua in considerare posibilitatea schimbarii locului de munca sau a carierei. De ce nu?! Sindromul epuizarii in relatia cu locul de munca nu este acelasi lucru cu stresul la locul de munca. Cand esti stresat iti pasa prea mult, dar cand esti epuizat nu vezi nicio cale de imbunatatire a situatiei. POP QUIZ BURNOUT: 1. Exista activitati profesionale care iti placeau candva, dar acum nu-ti mai trezesc interesul? Da/Nu 2. Ai devenit mai cinic in privinta jobului, a sefului sau a companiei pentru care lucrezi? Da/Nu 3. Relatiile din afara serviciului (cu familia, prietenii) sunt afectate de sentimentele tale fata de munca? Da/Nu 4. Te-ai surprins dimineata gandindu-te cu groaza ca trebuie sa mergi la serviciu? Da/Nu 5. Te consideri usor de iritat de catre colegi? Da/Nu 6. Ii invidiezi pe cei care sunt impacati cu jobul lor? Da/Nu 7. Esti mai putin interesat de a face o munca buna comparativ cu alta data? Da/Nu 8. Experimentezi cu regularitate oboseala la locul de munca? Da/Nu 9. Te plictisesti usor la locul de munca? Da/Nu 10. Sambata seara te cuprinde supararea la gandul ca mai e o zi si incepe o noua saptamana de lucru? Da/Nu 11. Daca ai raspuns afirmativ la 5 sau mai multe din intrebarile de mai sus este posibil sa cunoasti deja efectele sindromului burnout. Ia in serios mesajele transmise de corpul si psihicul tau!

Articol realizat de Nicoleta Grigore, psiholog

SINDROMUL BURN-OUT (SINDROMUL DE OBOSEAL CRONIC)


Cuvinte cheie: sindrom burn-out, oboseal cronic, management stres, exerciiu fizic pagina 1 - 2, test sindrom burn-out

Rezumat ntr-o lume n care informaia ne invadeaz, timpul parc se contract, sarcinile de la serviciu devin din ce n ce mai multe, mai complexe, diversificate i mai urgente, apar tot mai frecvent simptome ale unor boli care pn n urm cu civa ani de zile nu erau descrise n tratatele de medicin clasic. Este cazul i sindromului burn-out. Prezentul articolul i propune s aduc n atenie simptomatologia acestui sindrom precum i metode de prevenire aplicabile n aceast situaie, mai ales pentru c multe dintre soluiile de tratament sunt n strns corelare cu practica exerciiului fizic i cu managementul stresului. Sindromul de burn-out este o stare de epuizare fizic, emoional i mental cauzat de implicarea individului pe termen lung n situaii solicitante. n 1981, Maslach si Jackson, citai de M. Zlate, propuneau urmtoarea definiie pentru burn-out: un sindrom de epuizare emoional, de depersonalizare i de reducere a realizrii profesionale aprut la indivizii implicai profesional alturi de alii. Cu alte cuvinte este vorba de sindromul stresului cronic la locul de munc. n 1974, Herbert Freudenberger, medic n New York, a folosit pentru prima dat noiunea de burn-out". Exist conexiuni ntre sindromul burn-out i variabilele demografice cum sunt sexul, vrsta i vechimea n munc. Diverse cercetri (Pedrabissi, Rolland i Santinello, 1993) au scos n eviden c sexul feminin, vrsta medie i cea naintat, dar i diversitatea activitii profesionale (cei care suplinesc posturi ce necesit diferite calificri) au influen asupra formelor de manifestare ale fenomenului. Sindromul de epuizare profesional i afecteaz mai ales pe aceia care au ales s lucreze cu oamenii (de exemplu: profesorii, educatorii, personalul medical, avocaii, funcionarii publici). Evident c nu toi vor fi afectai n egal msur, unii vor experimenta un nivel maxim de stres, n timp ce alii se vor adapta mai uor. Zahrul, cafeaua, ceaiul negru, cafeina, nicotina sau alcoolul sunt unanim acceptai ca factori care favorizeaz i poteneaz instalarea sindromului de oboseal cronic. Cei predispui la a dezvolta un astfel de sindrom sunt cei care au anumite caracteristici de personalitate: idealism, supraangajare n profesie, dorina de a performa, nevoia crescut de aprobare din partea celorlali, un respect de sine sczut, vulnerabilitatea n faa excesului de cereri, incapacitatea de a refuza, sentimentul de vin fa de ndeplinirea propriilor nevoi, nerbdare, grab. Totul ncepe de la pierderea echilibrului ntre solicitrile primite i propriile resurse. De cele mai multe ori, persoana alege singur s se supra-responsabilizeze din dorina de a avea un statut mai bun, de a ctiga mai bine sau pentru a evita alte sarcini importante ale vieii, cum ar fi relaia intim sau prietenii. Astfel, dei factorii stresori sunt identici pentru toi cei care lucreaz ntr-un domeniu, doar unii vor ajunge s sufere de epuizare psihic i fizic, pentru c doar unii folosesc supra-angajarea n munc drept scuz pentru a evita angajarea ntr-o relaie intim semnificativ sau n relaii sociale (cele dou tipuri de relaii sunt cele care pot crea i oferi echilibru unui individ). Se ajunge ca ntr-un fel de spiral: persoanele nu pot opri munca pentru c nu-i pot lua pauze (acestea sunt percepute ca un pericol de a pierde ceea ce au

construit pn n momentul respectiv) i decid s munceasc n continuare i mai mult pentru consolidarea poziiei n care se afl. Muli nu pot opri munca, nu-i iau pauze. Cu ct i consolideaz poziia la locul de munc, cu att mai mult se responsabilizeaz singuri. n cazul lor, orice schimbare n rutina zilnic produce o stare de nesiguran ceea ce conduce automat spre frica de eec. Astfel, continu s munceasc, s se ndeprteze de oameni pentru ca apoi, s se nstrineze i s fie din ce n ce mai abseni din viaa de cuplu sau cea social. Obinerea rezultatelor sau a performanelor, n orice domeniu, presupune implicarea contient ntr-un proces evolutiv, n spiral ascendent i de cele mai multe ori ireversibil (figura 1).

Figura 1. Bucla de intrare n sindromul burn-out Desigur c perfecionarea profesional i dezvoltarea abilitilor n domeniul carierei sunt procese care implic un anumit grad de stres. Stresul este o reacie a organismului la un potenial pericol, care poate fi fie fizic sau de ordin psihic. Pericolul poate fi real sau imaginar nota1. De fapt, de multe ori oamenii i declaneaz singuri reaciile stres numai prin simpla direcionare a gndurilor. Iniial are loc o descrcare de adrenalin care determin comportamentul uman clasic - fie de fug, fie de lupt ceea ce se traduce n comportamente de tipul: a accelera sau a frna brusc, a gesticula, a scrie ct mai mult la calculator, a comunica pe internet, a munci fizic, a mnca, a deretica - toate aceste reacii au n comun disproporionalitatea (cantitativ i calitativ) aciunii fa de stimulul care a produs reacia persoanei. n planul reaciilor organismului menionm numai cele mai evidente dintre multiplele modificri la care este supus corpul: creterea frecvenei cardiace i a tensiunii arteriale, contracia musculaturii scheletice, creterea nivelului de glucoz, etc. Toate acestea mecanisme sunt de protecie imediat a corpului. Dac stresul se prelungete sunt depite capacitile de adaptare ale organismului la factorii de pericol, ceea ce conduce la instalarea unor afeciuni cum sunt: hipertensiunea arterial, accidentul vascular cerebral, infarctul miocardic, ulcerul duodenal, migren repetate, cancer, alergie, astm, durere cronic de spate, artrit. Efectele stresului prelungit se manifest i n plan psihic: sunt afectate procesele gndirii, se instaleaz stri de apatie, se nregistreaz lipsa de energie, limitarea exprimrii emoionale, afectarea relaiilor interumane, scderea performantelor i, n general, se constat o deteriorare a calitii vieii. n aprilie 2006, The Chartered Management Institute din Londra a publicat rezultatele unui studiu realizat pe 1541 subieci. Rezultatele studiului sunt cel puin ngrijortoare:

31% dintre subieci i-au pierdut simul umorului, ceea ce a condus spre o presiune mai mare la locul de munc 43% din subieci se enerveaz uor i reacioneaz disproporionat fa de stimulul declanator 44% din cei chestionai acuz migrene sau cefalee n 55% dintre cazuri erau prezente dureri musculare difuze 55% considerau c sunt constant obosii la munc 57% dintre participanii la chestionar sufer de insomnie 76% dintre cei care au rspuns recunosc c le este greu s se concentreze i s ia decizii prefernd s se izoleze fa de cei din jur.

Reaciile care se produc n cazul sindromului burn-out sunt asemntoare celor din depresie: stare de oboseal cronic nsoit de senzaia de epuizare extrem cu incapacitate fizic de a mai continua

episoade dureroase acute de tip migrene, dorsalgii, tulburri digestive tulburri ale calitii somnului iritabilitate fa de cei apropiai scderea randamentului la locul de munc incapacitatea de a mai face fa sarcinilor urgente senzaia c munca invadeaz n special viaa personal senzaie progresiv de epuizare care mpiedic persoana s mai rspund sarcinilor din familie. Simptomatologia se accentueaz treptat pentru ca ntr-o faz mai grav a sindromului s apar i: tendina de a rmne din ce n ce mai trziu la serviciu pentru a ndeplini sarcinile pentru care alt dat timpul ajungea nemulumirea fa de profesie i sentimentul de inutilitate legat de activitatea respectiv lipsa rapiditii n executarea unor sarcini simple dezinteresul fa de munc: individul lucreaz din ce n ce mai mult i se simte invadat, pentru c nu este recunoscut la adevrata sa valoare i pentru c are impresia c nu este pltit pe msur, sau c munca devine un drog de care nu se poate lipsi, dar care l apas, senzaie pe care o mascheaz cu supra-activism ineficient, de suprafa o detaare emoional din ce n ce mai evident, care poate mbrca o varietate de manifestri, de la absena emoiilor fa de alii pn la o total indiferen la suferina semenilor; aceasta concomitent cu o retragere n sine sau cu o lips de comunicare lipsa reaciei fiziologice de autoprotecie

Note: 1 Pericolul real are la baz o amintire care ni s-a ntmplat. Pericolul imaginar este definit ca o construcie n minte sub forma unor imagini/situaii care se pot transforma n realitate sau nu. Pericolul, n general, nu are nici o legtur cu raionalul, cu sfera logic ci cu zona de percepie individual, cu impactul emoional, cu gradul de maturizare emoional a subiectului respectiv Maslach si Jackson (1981) sintetizeaz aceast simptomatologie ntr-un "sindrom ce prezint 3 dimensiuni: a) depersonalizarea - persoana se distaneaz de ceilali, b) reducerea realizrilor personale mai ales n condiiile unui spirit critic (orientat spre cei din jur, dar i spre sine, n egal msur) crescut asociat cu scderea randamentului

c) epuizare emoional - persoana se simte golit de resurse emoionale i devine foarte vulnerabil la agenii stresori. Sindromul burn-out se instaleaz lent. Nu apare n urma unor traume sau evenimente ocante, ci doar ca urmare a unor factori stresori cronici ce in de locul de munc. Pn la instalarea efectelor sindromului individul parcurge cteva faze preliminare: 1. Entuziasmul ideal: este etapa n care se ncadreaz persoanele aflate la nceputul carierei, care investesc, foarte mult din punct de vedere emoional, n munca pe care o desfoar, trind cu ideea c pot acoperi carenele profesionale foarte repede. 2. Stagnarea ineficient: munca i pierde aspectul primordial, nu mai are acelai efect stimulativ asupra individului, are loc o scdere a capacitii de a lucra cumulat cu asocierea revendicrilor din planul individual (persoana realizeaz c i dorete i altceva n afara unui loc de munc bine pltit: familie, copii, vacane, socializare). 3. Sentimentul de frustrare: n acest moment se dezvolt tulburri fizice (cefalee sau migrene, tulburri gastrointestinale, modificarea calitii somnului etc.), comportamentale i psihoemoionale (anxietate, depresie). Sentimentul de frustrare devine cu att mai accentuat cu ct individul i pune ntrebri in privina sensului muncii sale, i reevaluez ansele i aspiraiile, se simte din ce n ce mai obosit, i scade interesul pentru munc. 4. Apatia plin de dezamgire: individul se simte cronic frustrat n/i la munc, singura motivaie pe care o gsete este cea financiar. Situaia ar putea fi prezentat sub form grafic dup cum urmeaz n Figura 2: - ateptri nerealiste de la propria persoan - angajarea n munc - performane slabe - efort crescut n raport cu munca prestat - lipsa viziunii, a obiectivelor personale - un management defectuos al furiei - epuizare mental i fizic, cinism - sentimente de disperare i lipsa speranei - pierderea ncrederii ntr-un viitor mai bun - colaps. Calea invers, de normalizare, de vindecare i de stabilizarea a strii de sntate (fizice, psihice i mentale) pe care cineva o poate urma ar fi (Figura 3): - stabilirea unor orizonturi de ateptare realiste - acceptarea faptului c munca intens, din greu realizat nu este cheia dorit - eficientizarea eforturilor n funcie de rezultatele pe care preconizm s le aduc - stabilirea unor etape care ar trebui parcurse de cineva n atingerea scopului/scopurilor propuse - construirea unei imagini asupra viitorului dorit - responsabilizarea i asumarea eecurilor - analizarea realitilor - reluarea legturilor cu prietenii i familia - respectarea orarului de odihn activ i pasiv - acordarea unui timp pentru propria persoan.

Stadiile de evoluie ale sindromului burn-out i etapele inverse spre normalizarea strii de sntate. (Sursa graficelor: Szerena Nagy szerena.wordpress.com ) Figura 2. Curba de instalare a sindromului burn-out Figura 3. Curba de ieire din sindromul burn-out

n afara situaiilor finale, tratarea unei persoane cu sindrom burn-out este una complex i are n vedere complexitatea sindromului. O latur a tratamentului este cea medicamentoas, de competena medicului: medicaie antialgic, antiinflamatoare specific sau general, antiviral, imunomodulatoare, antidepresive n funcie de simptomatologia acuzat. Regimul igienico-dietetic de via este partea din tratament care este la ndemna oricui:

respectarea unui orar de mese ceea ce nseamn respectarea calitii i cantitii de alimente de care organismul are nevoie. Afirmaia c nu am timp s mnnc ascunde de fapt o prioritizare defectuoas a activitilor cotidiene orict de ocupat este o persoan, exist posibilitatea unei mese de diminea care poate realiza un aport n principii alimentare suficient pentru mare parte din activitatea cotidian. Dac la aceast mas se mai asociaz 2-3 gustri peste zi formate dintr-un fruct proaspt sau un pahar de suc natural de fructe/legume, obinem necesarul caloric calitativ i cantitativ. O importan aparte ar fi util de acordat i reducerii cu pn la 30% a consumului de lipide. hidratarea suficient, aproximativ 2 litri consumai ntre mesele principale respectarea unui orar al odihnei pasive (somn). i n acest caz este important calitatea i cantitatea somnului somnul din intervalul orar 22-24 faciliteaz refacerea fizico-psihic organismului evitarea alternanei eforturi fizice/psihice epuizante cu perioade de inactivitate, cum ar fi duminica, atunci cnd ar exista tendina hipersomniei evitarea programului de lucru prelungit sau terminare la timp a programului mcar de 2-3 ori pe sptmn plimbare zilnic de minim 10-15 minute n ritm rapid n situaiile cnd nu este posibil acest lucru se recomand ca autoturismul s fie lsat la distan de locul de munc tocmai pentru a parcurge o distan minim pe jos

week-end-ul s fie organizat astfel nct s fie alternate exerciiile fizice cu activitile comune n familie i cu socializarea.

nvarea unor strategii de management al stresului. Acestea pot fi puse fie la dispoziia angajailor prin cursuri indoor sau s implice participare individual. Rolul acestor cursuri este de a:

nva participanii s respire corespunztor abdominal inferior. O bun oxigenare a organismului confer calm i stabilitate persoanei, dar i capacitatea de a analiza obiectiv problematica ivit, ajutnd la identificarea soluiilor. n afara efectului pe care l are asupra sistemului nervos central, oxigenul este unul dintre factorii cei mai importani n metabolizarea radicalilor liberi i responsabil n combaterea stresului. participarea la cursuri de dezvoltare personal, n care subiectul este nvat s se cunoasc, s se evalueze, s i stabileasc obiectivele, s-i gestioneze emoiile, s interrelaioneze cu cei din jur, s previn apariia conflictelor, sau dac acestea sunt deja generate, cum s se lase ct mai puin afectat de reaciile negative ale celor din jur. nvarea tehnicilor de relaxare progresiv, adaptat la condiiile de la serviciu educarea subiecilor n folosirea tehnicilor de: autoncurajare, auto-valorizare, motivare, cretere a stimei de sine i a ncrederii n propria persoan.

Dac privim cu atenie cauzele are conduc spre acest sindrom, constatm c foarte multe elemente in de trsturile de personalitate, ceea ce poate s justifice o ndrumare spre grupurile de susinere psihologic, acolo unde situaiile o impun. Un loc aparte n acest proces de tratament l pot avea tehnicile de refacere pe care le folosesc sportivii pentru nlturarea oboselii postefort:

utilizarea hiperventilaiei pentru nlturarea datoriei de oxigen acumulat pe durata efortului folosirea mijloacelor hidroterapeutice aplicarea unor tehnici minime de masaj (fie la nivelul lobului urechii, fie la nivel plantar) exerciii de stretching, n reprize, de cte 10 minute pe parcursul zilei exerciii de flexibilizare ale coloanei vertebrale (alturi de precedentele ajut la stimularea meridianelor energetice, ceea ce nltur rapid starea de oboseal).

Concluzie Concluzia nu poate fi dect una singur: MODERAIA ceea ce nseamn mbinarea aspectelor vieii noastre astfel nct s existe un echilibru ntre carier, viaa personal, dezvoltarea personal, sntate, relaii sociale i de prietenie i dorinele financiare ale fiecruia. Gezeiten Haus Klinik (GHK) funcioneaz n Bonn i ofer un test gratuit pentru cei interesai s descopere dac au sau nu simptome de Burnout. Bibliografie selectiv 1. Craovan Mariana, Mentoratul on-line la distanta avantaje i limite n Revista de Informatic Social, 2005 an II, nr. 4, www.ris.uvt.ro. 2. Donald E. Nease Jr.; Katherine Margo; Michael Floyd / Familiy Medicine Trainess Perspectives on the role of Emotion and Empathy Medicine, Evidence and Emotions 15th International Balint Congress, Lisbon 2007-1-5-sept. p.33-36, I.S.B.N. 978-989-20-0747-2 3. Freudenberger H.J., Staff Burn-out, J. loc. Issues 1974,30:159

4. Hayes C.,Stress Relief for Theachers, Routledge, London and New York: Taylor & Francis Group, 2006 5. Maslach Burnout Inventory Maslach C.Jackson, S. E., 1981, http://casandrachera.com/2010/02/01/chestionarul-de-evaluare-a-burnout-ului-maslach/ 6. Maslach C., Schaufeli W., Leiter M., Job Burn-out, Ann Rev. Psychology 2001; 52:397-422 7. Pedrabissi, Rolland i Santinello, Stress and Burnout Among Teachers in Italy and France, Journal of Psychology, Vol. 127, 1993 8. Richard B. Addison- Burn-out and Balint, 14th International Balint Congress Stockholm 2005, I.S.B.N. 91-631-7037-X p. 118-124 9. Zlate Mielu, Tratat de psihologie organizaional-managerial Volum I, 2004, Polirom, Iai 10. Ulrich Kraft, "Burned Out", Scientific American Mind, June/July 2006 p. 28-33 11. Maslach, C.; Schaufeli, W. B.; Leiter, M. P. (2001). S. T. Fiske, D. L. Schacter, & C. ZahnWaxler. ed. "Job burnout". Annual Review of Psychology (52): 397422 Profesor Univ.Dr. Paula Drosescu medic primar Medicina Sportiva Universitatea Al.I.Cuza Iai Facultatea de Educaie Fizic i Sport publicat pe MedicinaSportiva.Ro: 1 decembrie 2010