Padurea spanzuratilor de Liviu Rebreanu

Romanul Padurea spanzuratilor aparut in 1922 reprezinta o creatie de referinta pentru proza psihologica si totodata pentru transfigurarea artistica a evenimentelor primul razboi mondial. Sursele de inspiratie sunt variate. Initial la originea romanului s-a aflat o fotografie in care erau infatisate ororile razboiului. Acestei prime surse i s-a adaugat ca nucleu epic tragedia lui Emil Rebreanu, executat pentru dezertare. Pe fundalul evenimentelor tragice din primul razboi mondial, tanarul Apostol Bologa- roman din Transilvania integrata pe atunci in Imperiul AustroUngar, traieste o experienta cu implicatii existentiale. Rebreanu isi realizeaza eroul prezentandu-i viata la nivelul a doua timpuri, trecutul infatisat prin retrospectiva asupra copilariei si prezentul cuprinzand partea ultima a vietii. Teama romanului o constituie evocarea realista si obiectiva a primului razboi mondial, in care accentul cade pe conditia tragica a intelectualului ardelean care este silit sa lupte sub steag strain impotriva propriului neam. Liviu Rebreanu este prin excelenta un narator omniscient, care povesteste intamplarile la persoana a treia. Modalitatea narativa se remarca, asadar, prin absenta marcilor formale ale naratorului, de unde reiese obiectivitatea acestuia fata de evenimente si personaje. Compozitia romanului evidentiaza procedeul constructiei circulare. Romanul incepe si se incheie cu o scena avand in centru spanzuratoarea si infatisand o executie pentru inalta tradare. Este semnificativ faptul ca Apostol Bologa participa la scena din incipit in calitate de membru al tribunalului militar pentru ca in scena finala sa fie el insusi condamnat pentru aceasi vina. Circularitatea semnifica destinul comun al celor doi tineri, iar momentul initial are valoare premonitorie. Apostol Bologa este personajul principal al romanului, primul erou din literatura romana intruchipat de intelectualul ce traieste o drama de constiinta, un tragic conflict interior declansat de sentimentul datoriei de cetatean fata de legile statului austro-ungar si apartenenta la etnie romaneasca. In concluzie, romanul se impune ca opera reprezentativa a realismului prin tematica, viziune si compozitie.