3

FUNDAMENTAREA STRATEGIEI DE ECOMARKETING A FIRMEI

3.1 Raportul economie ecologie Indiferent de domeniul de activitate economica sau sociala la care ne raportam, protectia mediului reprezinta, astazi, o preocupare esentiala. n acest context, att firmele ct si consumatorii accepta si adopta, din ce n ce mai mult, modele de productie si consum care sa raspunda criteriilor de protectie a mediului. Asistam, de fapt, la o schimbare destul de vizibila a comportamentului tuturor actorilor economici si sociali, o mai mare responsabilitate si responsabilizare manifestata n toate sferele si la toate nivelurile. Societatea noastra, a carei functionare este girata de economia de piata, pare a fi depasita de sistemele de productie si reproductie care afecteaza sanatatea mediului si a consumatorilor. ncercarea de a obtine profit cu orice pret a dus la neglijarea abordarilor ecologice, etice sau umane ale activitatilor economice. Gestiunea mediului se refera la ncorporarea dimensiunii protectiei mediului n procesele de planificare si de decizie economica. Conceptul de gestiune a mediului este un concept complex, ce cuprinde att notiunile de protectie ct si cele de conservare; prin utilizarea acestui concept se doreste patrunderea n profunzimea relatiilor dintre mediul natural si societate

Ecomarketing

pentru a alege cele mai adecvate forme de utilizare a resurselor, pentru a optimiza utilizarea resurselor. Notiunile de protectie si conserva-re se refera doar la prevenirea sau corectarea impactului activita-tilor umane asupra mediului, definind prin acestea doar un segment al activitatii de gestiune. Pornind de la faptul ca mediul ambiant reprezinta un suport necesar al dezvoltarii economice si sociale prezente si viitoare, gestiunea acestuia este extrem de importanta. Este necesara participarea populatiei la acest proces, n calitatea ei de beneficiar final al efectelor gestiunii, dar, n acelasi timp ca interlocutor n procesul de cunoastere si utilizare a mediului. Gestiunea mediului trebuie sa fie conceputa ca un proces continuu, dinamic, care se poate defini prin urmatoarele dimen-siuni: procesul de planificare, prin care se defineste traseul ce urmeaza a fi parcurs; conceperea unor noi proiecte; urmarirea si controlul sistemului ambiental. De asemenea, pentru transpune-rea n practica a unor programe de formare privind realizarea gestiunii mediului trebuie avute n vedere si urmatoarele aspecte: instrumente didactice care sa porneasca de la analiza unor cazuri concrete; confruntarea permanenta a teoriei (cunostintelor) cu practica (rezultatele obtinute); pregatirea specialistilor n gestiune ambientala sa fie facuta n cadrul unor colective multidiscipli-nare; stimularea populatiei pentru a participa la acest proces. De exemplu, un program de gestiune a mediului n domeniul amenajarii teritoriului ar trebui sa parcurga urmatoarele etape: definirea spatiului; descrierea si diagnosticarea sistemului, prin intermediul

subsistemelor componente: economico-social, institutional, legal; definirea obiectivelor si tintelor asupra carora trebuie sa se concentreze legatura dintre diversele utilizari ale solului si activitatile desfasurate; formularea de propuneri si alternative, care necesita studii privind proprietatile terenului,

Fundamentarea strategiei de ecomarketing a firmei

capacitatea sa de a fi utilizat pentru anumite activitati, viabilitatea si compatibilitatea ntre utilizari si activitati; evaluarea alternativelor prin intermediul generarii unor modele de utilizare; studierea si evaluarea noilor programe si proiecte prin prisma impactului lor ambiental; mater ializarea mecanismelor de control n vederea adoptarii deciziilor. Problemele care pot sa apara n cadrul elaborarii unui program de gestiune ambientala sunt diverse, ele referindu-se n principal la: posibilitatile limitate de cuantificare a anumitor variabile ambientale necesare pentru realizarea efectiva a programului; dificultatile n ceea ce priveste integrarea dimensiunilor fizice cu cele social-economice ale mediului; integrarea diverselor tipuri de abordari asupra problema-ticii mediului. Se manifesta astazi un interes crescnd din partea consumatorilor n ceea ce priveste calitatea produselor si serviciilor oferite pe diverse piete. n acest context, ecomarketingul poate reprezenta un instrument extrem de util n directia utilizarii mediului n beneficiul firmei sau al organizatiei. Astfel, firmele au posibilitatea: sa patrunda mai usor pe pietele ecologice; sa creasca competitivitatea produselor oferite; sa-si mbunatateasca imaginea; sa dialogheze mai usor cu grupurile de presiune etc. Toate aceste oportunitati nu vor putea fi transpuse n realitate fara eforturi sustinute de informare si educare a consumatorilor, a pietei n general.

Ecomarketing

Dilema secolului nostru are o singura rezolvare: el va fi ecologist sau nu va fi deloc 1. Numerosi specialisti militeaza pentru ntoarcerea omului la natura, fapt nteles gresit de un numar nsemnat de teoreticieni, practicieni, dar si oameni obisnuiti, simplii cetateni ai Planetei. ntoarcerea la natura nu presupune o revenire la viata primitiva de odinioara ci o convietuire pasnica a omului cu natura, o ncercare de copiere a naturii n activitatile umane. Notiunea de deseu nu exista n natura: ciclurile succesive ale materiei vii contribuie la transformarea deseurilor provenite de la unele specii n materii utilizabile de catre altele. Omul nsa, prin activitatile pe care le desfasoara, a contribuit la o transformare fundamentala a naturii, a devenit un producator de deseuri care au degradat mediul ntr-un ritm accelerat. n acest context se ridica problema crearii unor ramuri si activitati capabile sa-si prelucreze propriile deseuri n scopul obtinerii unor produse biodegradabile. Perioada actuala este marcata, de asemenea, de un fenomen cu consecinte dezastruoase la toate nivelurile: ncalzirea planetei. Conform unui studiu al Fondului Mondial pentru Mediu, daca guvernele nu vor ntreprinde actiuni concrete pentru a ncetini emisia de gaze care provoaca ncalzirea, vom asista la cresteri nsemnate ale temperaturilor. n aceste conditii, lupta mpotriva emisiilor poluante ar trebui sa reprezinte o prioritate a guvernelor, ndeosebi a celor din tarile dezvoltate. Criza ecologica pe care o parcurge planeta noastra este datorata unor sisteme de productie si consum care au depasit capacitatea d autoreglare a e naturii. ncercnd sa gasim responsabilii, ne ndreptam atentia catre firme, n general si catre marketing, n particular. Marketingul este tinta a numeroase
1

Maruta, Alexandru, Articol aparut n ziarul Curentul, 5 noiembrie 1998

Fundamentarea strategiei de ecomarketing a firmei

critici, deoarece, se spune, el ncearca sa ne vnda cantitati din ce n ce mai mari de produse, altfel spus genereaza un consum exagerat, nejustificat. Ecomarketingul si propune sa defineasca, sa abordeze si sa interrelationeze domenii precum vnzarea produselor, protectia mediului, educatia consumatorilor etc. Ecomarketingul ncea rca sa prezinte o noua filosofie asupra modului de desfasurare a ntre mediul nconjurator si productiei si consumului, exista relatii de filosofie care aseaza n centrul preocuparilor sale elementul educatie. economie

interdependenta si interactiune. n Romnia, n conditiile actuale, problematica protectiei mediului si a dezvoltarii durabile ar trebui sa faca parte din absolut toate strategiile de dezvoltare, att la nivel macro, ct si microeconomic, att n sectoarele economice, ct si n domeniul soc ial. Exista nsa o serie de instrumente economice - nca n vigoare - care nu stimuleaza o astfel de abordare: astfel, nivelul la care se manifesta concurenta, interventia statului n sustinerea unor ramuri mari consumatoare de energie, acordarea diferentiata a unor facilitati conduc la aparitia unor profunde dezechilibre n domeniul utilizarii si conservarii resurselor. Una din gravele probleme cu care se confrunta Romnia de azi este eficienta redusa a utilizarii resurselor si a diferitelor forme de energie. Realitatea a demonstrat ca orice activitate umana are o gama de implicatii care se pot resimti n cele mai diverse domenii. Astfel, o anume tehnologie produce, pe lnga efectele directe pentru care a fost proiectata si o serie de efecte indirecte, care la un moment dat, prin evaluarea implicatiilor sale pot pune sub semnul ntrebarii chiar valabilitatea si viabilitatea respectivei tehnologii. Necesitatea studierii si evaluarii impactului unei activitati umane asupra tuturor domeniilor, dar n special

Ecomarketing

asupra mediului, este justificata cel putin printr-o serie de argumente: initierea n timp a unor actiuni menite sa reduca efectele negative colaterale, determinate de activitatea respectiva; evaluarea obiectiva a tuturor alternativelor si posibilitatilor; necesitatea implicarii populatiei n procesele de promovare a unor activitati sau proiecte care le vor influenta viata ntr-un fel sau altul.

3.2 Necesitatea fundamentarii strategiei firmei prin prisma principiilor ecomarketingului n trecut cons umatorii erau informati numai la modul general despre problemele ecologice, nsa n viitor informatiile ecologice vor fi specializate si specifice. Omisiunea unor informatii ecologice nu prezenta prea mare importanta n trecut. Sensibilitatea consumatorilor fata de asemenea omisiuni se va dezvolta nsa foarte mult in viitor. n cadrul acestor schimbari, firmele au fost si sunt obligate sa-si modifice strategiile anterioare. Daca nainte acestea aveau o mare autonomie, acum activitatile economice sunt determ inate tot mai mult din exterior, prin legi sau dorinte ale consumatorilor. Economistul german Vester descrie situatia astfel: este vorba despre renuntarea la one -waycommunications (comunicare pe un singur canal) de la producator spre consumator. Este vor ba despre o situatie de feed -back, care foloseste posibilitatile de marketing si publicitate prin includerea ntelegerii legilor de baza ale sistemelor viabile, nu numai n ceea ce l priveste pe cetatean, ci si pe consumator. Exemplele practice arata ca aceasta abordare este posibila ntr-o strategie compatibila cu mediul si favorabila acestuia

Fundamentarea strategiei de ecomarketing a firmei

si prin activitatea concreta a firmei, care sa raspunda acelorasi criterii. O strategie n acest sens ar trebui sa cuprinda masuri de protectie activa a mediului (hardware: aparate de masura, filtre etc.; software: consiliere n management pe probleme ecologice, modele de simulare) si masuri de protectie pasiva a mediului (productie, distributie si utilizare de produse fara efecte destructive asupra mediului). Extinderea componentelor tehnicoeconomice prin obiective sociale si ecologice ar trebui sa mai contina: oferte de comenzi facute numai furnizorilor ce respecta standardele minime; subventio-narea masurilor ecologice ale tertilor etc. Pentru firma are o importanta esentiala calculul dimensiunilo r costurilor noilor strategii, un instrument util n acest sens constituindu-l analiza cost-avantaje. n domeniul protectiei mediului apar costuri care nu pot fi masurate concret si care ridica o serie de probleme din pe rspectiva evaluarii eficientei. Din diversele analize efectuate, a rezultat o ncadrare a potentialelor costuri n 4 categorii, si anume: costuri de pagube; costuri de deviere; costuri de planificare si supraveghere; costuri de evitare si ndepartare. Primele doua categorii caracterizeaza efectele asupra societatii si se nasc din contextul fizic de actiune a firmei (procese de productie). n ceea ce priveste gradul de masurare a acestor degradari ale mediului, exista o

problema dubla: cuantificarea n sine si o posibila repartitie a lor asupra celor ce le produc. Efectele pozitive arata ca, n pofida problemelor de calculatie, politica ecologica a firmei are drept consecinte, n timp, pe lnga o reevaluare a cadrului tehnico-economic, si succese calitative.

Ecomarketing

Cercetarile de marketing orientate pna acum doar spre vnzare vor trebui sa preia noi sarcini legate de evolutia problemelor mediului si de strategiile rezultate din aceasta evolutie. Cercetarile de marketing vor putea oferi o baza de informatii unui management ce actioneaza corespunzator, si anume: metode noi de instruire a personalului; determinarea unor modificari n comportamentul consumatorului; determinarea unor schimbari n politica ecologica a concurentei. Marketingul ecologic va trebui sa tina seama de cerintele consumatorilor, n special prin politica produsului, prin modificari n procesul de productie si prin ciclul de viata al produsului. O largire a procedeelor obisnuite de testare a produselor noi trebuie sa tina seama de fazele de productie, utilizare si abandonare a produsului, de problematica intensitatii resurselor, de caracteristicile de siguranta, gradul de ntretinere, de informatie, ct si de reutilizare. Inscriptionarea produselor conform standardelor recunoscute completeaza aceste posibilitati. Acest lucru este valabil si pentru industria ambalajelor, unde se pune problema utilizarii, pe scara din ce n ce mai extinsa, a ambalajelor de folosinta unica si multipla. n cadrul U.E., politicile privind mediul si protectia acestuia au evoluat continuu. Tratatul de la Roma, prin Actul Unic adoptat n 1987, cuprinde un capitol distinct privind politica n ceea ce priveste protectia mediului, precum si prevederi privind armonizarea legislatiilor nationale n domeniu. De asemenea, n anul 1 992 s-au adoptat o serie de reglementari viznd marca ecologica europeana; n anul 1993 s-a reglementat sistemul comunitar voluntar de gestiune si control ambiental; Consiliul UE a adoptat, n 1993, al cincilea program n domeniul mediului, purtnd numele Catre durabilitate, incluznd prevederi referitoare la perioada 1993-2000.

Fundamentarea strategiei de ecomarketing a firmei

Politica U.E. in domeniul mediului, asa cum prevede Tratatul de la Maastricht, are n vedere urmatoarele principii: 1. Prevedere; 2. Corectare la sursa; 3. Principiul prudentei; 4. Principiul poluant-platitor. Fundamentarea strategiei de ecomarketing a firmei presupune adaptarea si adoptarea unor elemente novatoare n cultura si practica acesteia. ntre acestea includem excelenta tehnologica, definita 2 ca o forma de management care se refera la inovare, protectia mediului si obtinerea de profit. Excelenta tehnologica reprezinta, de fapt, rezultatul dorintei de a fi lider n domeniul protectiei mediului. De asemenea, excelenta tehnologica presupune utilizarea managementului si marketingu-lui ecologic ca instrumente indispensabile n lupta concurentiala. Aceasta competitivitate ecologica presupune derularea unor actiuni concrete, cum ar fi3: prevederea, anticiparea schimbarilor prin: o urmarirea atenta a scenei politice si a vietii economice cu incidente n domeniul protectiei mediului; o integrarea oportunitatilor de mediu n procesul decizional de investitii la nivelul firmei; o evaluarea, cantitativa si calitativa, a productiei firmelor existente si a incidentei acesteia asupra pietei, fluxurilor de produse si materiale, stocurilor; o dezvoltarea de noi produse n functie de oportunitatile pietei.

Manea, Gh., Protectia mediului sansa de supravietuire a ntreprinderii, Bucuresti, Editura OID-ICM, 1996 Ibidem

Ecomarketing

minimizarea costurilor protectiei mediului, prin: o reducerea costurilor cu protectia mediului la utilizatorul de produs (produse mai putin poluante, preluarea de catre furnizor a produsului uzat); o reducerea propriilor costuri cu protectia mediului si cu managementul acestuia; o identificarea unor optiuni favorabile protectiei mediului, n ansamblul procesului de fabricatie, capabile sa duca la obtinerea de economii;

obtinerea unui reflex ecologic, prin: o conceperea unui sistem de management tipic fiecarei firme; o integrarea preocuparilor ecologice printre criteriile de

performanta ale managerilor; o sensibilizarea personalului firmei la preocuparile actua le si la tendintele n domeniu, identificate la firmele concurente; o includerea n programele de pregatire profesionala a elementelor de protectie a mediului.

Fundamentarea strategiei de ecomarketing a firmei

3.3 Orientarea firmei catre exterior n prezent protectia mediului reprezinta una dintre problemele globale ale omenirii, aflata ntr-o strnsa legatura cu dezvoltarea

economica. Protectia mediului poate fi caracterizata prin dinamism, evolutia sa urmnd dezvoltarea tehnologica si problemele complexe cu care se confrunta economia mondiala. Tarile dezvoltate dispun de numeroase organizatii, asociatii si organisme, guvernamentale si neguvernamentale, finantate si cu o

infrastructura dezvoltata, care desfasoara activitati si exercita o influenta puternica n domeniul protectiei mediului. n Europa de Vest si desfasoara activitatea partide politice ecologiste, ce sustin o legislatie din ce n ce mai complexa n domeniul protectiei mediului. n S.U.A. functioneaza alte tipuri de organizatii, comparativ cu Europa, nsa preocuparile lor sunt similare, iar n multe cazuri mult mai eficiente: World Watch Institute, din Washington este unul dintre cele mai prestigioase institute care elaboreaza analize interdisciplinare cu caracter global, preocupari importante manifestndu-se n ceea ce priveste pericolul depasirii unor praguri n utilizarea resurselor planetei, mentinerii echilibrului ecologic etc. n Romnia, n contextul procesului de aderare la structurile europene, procesul de elaborare legislativa se afla n plina desfasurare, un pas important fiind reprezentat de elaborarea Legii protectiei mediului. n acesta lege, se subliniaza importanta participarii organizatiilor

neguvernamentale si a populatiei la elaborarea si aplicarea deciziilor referitoare la protectia mediului. n acest context, informatia de mediu reprezinta un liant ntre ansamblul actorilor care joaca pe scena economica si sociala. Prin mbunatatirea accesului publicului la informatia

Ecomarketing

disponibila de mediu se urmareste, pe de o parte, sprijinirea constienta a deciziei din acest domeniu si, pe de alta parte, o informare si o educare a publicului n vederea eliminarii unor moduri nondurabile de consum. Ignorarea problemelor de mediu, att n societatea romaneasca, dar si pe plan global, are mai multe cauze, ntre care distingem: dificultatile economice cu care se confrunta majorita tea membrilor societatii; insuficienta sau chiar lipsa educatiei; lipsa unei informatii complete si corecte; lipsa unei legislatii adecvate etc. Nu putem omite nsa faptul ca, reactia societatii la imp actul degradarii mediului este conditionata, ntr-o masura nsemnata, pe lnga existenta si functionarea sistemului legislativ, de o sustinere financiara corespunzatoare. Nu de putine ori perioada contemporana a fost denumita epoca informationala. Modalitatile concrete de productie, comunicare, cunoastere etc. au cunoscut o evolutie rapida, determinata de numerosi factori, ntre care cei tehnologici sunt primordiali. n acest context, culegerea, transmiterea, prelucrarea si diseminarea informatiei reprezinta actiuni esentiala. Aflata n fata unei degradarii continue a mediului nconjurator, omenirea ncearca sa construiasca un no tip de dezvoltare - dezvoltarea durabila, care urmareste armonizarea, pe termen lung, a necesitatilor productiei si consumului, pe de o parte, si protejarea unui mediu propice vietii, pe de alta parte. n acest nou context, alaturi de dimensiunile clasice ale Planetei: terestra, maritima, aeriana si cosmica, apare o a 5-a dimensiune, cea informationala, care afecteaza ansamblul sistemelor si structurilor existente si se suprapune pe dimensiunea ecologica, ambele avnd o vocatie globala.

Fundamentarea strategiei de ecomarketing a firmei

Din perspectiva elementelor enuntate anterior, politicile ecologice trebuie sa vizeze cel putin doua aspecte, si anume: managementul ecologic, prin care se va urmari amendarea tuturor deciziilor politice, economice si sociale din punct de vedere ecologic si informatia ecologica. Informatia ecologica este un element care comporta cel putin doua componente: din punct de vedere tehnic, informatiile tra nsferate catre utilizatori sau cei interesati trebuie sa fie de buna calitate, transmiterea putndu-se efectua pe orice forma de suport; comunicarea cu publicul si schimbarea mentalitatii (si ulterior, drept consecinta, a comportamentelor) n raport cu mediul. Comportamentul ecologic se obtine numai n urma cunoasterii problematicii n totalitatea si complexitatea ei. n perioada urmatoare, politicile statelor membre ale Uniunii Europene, n consecinta si a celor care aspira sa devina membre, vor avea o dimensiune ecologica. Toate proiectele de acte normative vor trebui sa tina seama de impactul aplicarii lor asupra mediului nconjurator. Astfel, punctele cheie ale strategiilor de protectie a mediului vor fi: parteneriatul dintre autoritatile centrale si locale, agentii economici si public; repartizarea responsabilitatilor ntre protagonistii dezvoltarii; stabilirea unor standarde minime referitoare la protectia mediului; stimularea fiscala sau economica pentru produsele si serviciile prieteni ai mediului; necesitatea informarii si educarii publicului; stimularea cercetarii-dezvoltarii n domeniul mediului.

Ecomarketing

Se impune, de asemenea, nfiintarea unor structuri de relatii publice n toate organizatiile implicate n domeniul protectiei mediului, prin intermediul acestor structuri putndu-se realiza o comunicare eficienta, informatiile circulnd mai rapid n interiorul fiecarei institutii, dar si ntre institutii; ntre institutii si societatea civila, mass-media etc. Exemple 1. Grupul SATER PARACHINI4 (care si-a schimbat numele n SAGED) este specialistul francez al depozitarii si tratarii deseurilor urbane. El a investit deja peste 50 milioane USD n Europa Centrala si de Est, construind 9 platforme de tratare a deseurilor n Polonia, Slovacia si Cehia. n Romnia, grupul are doua investitii, una deja realizata, la Constanta, alta n curs, la Bucuresti. Filiala Constanta a tratat, n anul 1996, peste 100000 tone de deseuri urbane, n conformitate cu prevederile Legii 137/1995 a protectiei mediului si a directivelor europene n domeniu. n Franta, grupul a construit si exploateaza 8 platforme, dintre care cea de la Vert-le-Grand, situata la extremitate a sudica a Parisului, trateaza anual 500000 tone deseuri. Platforma ecologica de deseuri urbane este un loc de depozitare, transformare si eliminare a deseurilor, pe categorii. Eliminarea se face pe spatii reduse, n mod intensiv, prin separarea fazelor solide, lichide si gazoase ale deseurilor. Impactul asupra mediului al acestui procedeu de eliminare este nul, ia r spatiul respectiv este un model de curatenie si verdeata.

Mateescu, Mircea, Proiectul Sater Parachini Saged privind rezolvarea depozitarii si tratarii deseurilor n marile aglomerari urbane

Fundamentarea strategiei de ecomarketing a firmei

O platforma ecologica cuprinde: drumuri de acces la platforma; piste de circulatie n interiorul platformei si cheiuri de descarcare; mprejmuirea locului si izolarea sa vizuala; cladiri administrative si cele necesare exploatarii; poduri bascula pentru receptia si cntarirea deseurilor livrate; o membrana perfect impermeabila si rezistenta la orice actiune mecanica sau chimica, care mbraca fiecare celula de neutralizare; puturi de colectare a fluidelor reziduale si instalatiile de pompare aferente; statie de tratare a lichidului rezidual; posibilitatea de transformare n energie electrica sau termica a biogazului rezultat. Exploatarea unei platforme ecologice implica: o compactare energica perma nenta a straturilor de deseuri, precum si acoperirea acestora de doua ori pe zi cu material inert; factorul de compactare a deseului este de 5 la 6 ori densitatea sa naturala; tratarea specifica a deseurilor transformabile; compostarea deseurilor vegetale; extragerea, tratarea si eliminarea (transformarea) fluidelor reziduale, att n timpul exploatarii ct si dupa aceea, pna la epuizarea lor; eventuala triere si conditionare a deseurilor refolosibile. ntr-un total respect al mediului, metoda include ame najarea locului, pe masura ce exploatarea avanseaza. Astfel, o celula de neutralizare, odata umpluta, este acoperita cu pamnt, apoi cu un strat de cernoziom n care se planteaza diverse forme de vegetatie, cu rol de stabilizare a depozitului, ct si estetic. Metodele concurente platformei ecologice de transformare si eliminare a deseurilor urbane sunt: incinerarea si termoliza. Incinerarea nu este adaptata deseurilor cu umiditate ridicata si putere calorica scazuta, cum este cazul majoritatii deseurilor u rbane. Termoliza reprezinta procedeul cel mai avansat de eliminare a deseurilor, care este si cel mai scump. Grupul

Ecomarketing

SATER PARACHINI este detinatorul brevetului acestui din urma procedeu si l pune n aplicare n cadrul celei mai moderne platforme complexe de tratare a deseurilor, pe care o construieste la limita de sud a Parisului. Pretul redus al procedeului prezentat, n comparatie cu celelalte procedee amintite, face ca 75% din deseurile tarilor avansate sa fie eliminate n cadrul platformelor ecologice de transformare si eliminare. 2. nca de la nceputul anilor 80 la TOSHIBA 5 functioneaza un laborator de tehnologia mediului la centrul de cercetare si dezvoltare din Kawasaki, Japonia. nlocuitorii agentilor de curatare continnd hidrocarburi fluoro-clorurate, procesul de reciclare a produsilor din materiale plastice si procesul de eliminare a solventilor organici sunt cteva din realizarile obtinute. Metodele de evaluare ecologica a produselor au fost de asemenea elaborate la Kawasaki. Orice nou produs TOSHIBA este supus unui astfel de test nainte de a intra n fabricatie. Acesta acopera ntreaga durata de viata, ncepnd cu conceptul si fabricatia si ajungnd pna la eliminarea produsului uzat. Aceasta nseamna ca, de exemplu, n timpul realizarii, componentele sunt selectionate si etichetate astfel nct ele sa poata fi ulterior reutilizate. Demontarea fara dificultate a unui produs este de asemenea un obiectiv important n timpul realizarii acestuia, deoarece astfel se poate determina ct de usor se pot recupera ulterior resursele. Procesele de fabricatie nepoluante sunt un alt ingredient n programul TOSHIBA de mediu. Reducerea constanta a consumului de apa

Cosee, Peter, TOSHIBA EUROPE GMBH, Toshiba si mediul nconjurator. Abordarea problematicii compatibilitatii produse-mediu

Fundamentarea strategiei de ecomarketing a firmei

si energie, ct mai putine reziduuri de fabricatie si renuntarea la agentii de curatare continnd hidrocarburi fluoro-clorurate, sunt procese ce au o motivatie economica. De asemenea, toate ambalajele produselor sunt verificate, n vederea minimizarii si standardizarii materialelor. Acest lucru a dus la o economie la ambalaje de peste 30%. n 1996 a fost introdus un sistem de management al mediului pentru integrarea masurilor ecologice initiate recent n politica corporatiei pe termen lung si pentru a monitoriza eficienta acestora. Astfel, protectia mediului a devenit o parte a politicii calitatii firmelor. Acest sistem uniform de management al calitatii si al mediului face ca problemele de mediu sa fie luate n consideratie de toate compartimentele implicate.