Edward Said Orientalismul

Din lectura lui Said aflam ca orientalismul este aproape o inventie, o proiectie a Europei, un loc de fantezie, plin de fiinte exotice, amintiri si peisaje obsedante. Orientalismul este vazut ca un stil occidental de domninatie, de restructurare si de autoritate asupra Orientului. Ca si idei orientale, daca pot fi astfel denumite se disting despotismul oriental, splendoarea orientala, cruzimea orientala, senzualitatea orientala. Asemenea Occidentului, Orientul este o idee ce are la randul sau o istorie si o traditie de gandire, o imagologie si un vocabular ce i-au dat realitate si prezenta in Occident si pentru Orient. Orientalismul este de asemenea distributia unei anumite conceptii geo economice in textele de estetica, in cele de eruditie, in cele de economie, de sociologie, de istorie si filologie. El este si o dimensiune considerabila a culturii politice si intelectuale moderne care are mai putine in comun co Orientul decat cu lumea occidentala. Putem spune ca Orientalismul se sprijina pe ceea ce este exterior, adica pe faptul ca orientalistul face ca Orientul sa vorbeasca, il descrie, ii clarifica misterele in fata Occidentului. In orice limba scrisa nu exista nicio prezenta data ci o reprezentare, de aceea marturisirea scrisa este o prezenta pentru cititor, pentru ca a exclus Orientul ca si realitate, pentru ca in cele din urma, orientalismul sa fie un sistem de citate din lucrari si din autori. Demersul orientalist se bazeaza pe axioma conform careia a cunoaste un obiect inseamna automat a-l domina, a avea o autoritate asupra lui. Orient si Occident sunt doi termeni ce devin concepte culturale si identitare odata cu confruntarile intre civilizatii pe care le deschid marile descoperiri geografice. Unul dintre sensurile acestor doua concepte culturale, decurge din rolul lor de a concentra experienta relatiei cu alta cultura, adica cu Celalalt. Putem deduce ca psihologia orientalului este una contrara cu cea a occidentalului. Aceasta se reduce in general la un tip de resemnare pasiva. Daca occidentalul se impune mediului, orintalul se supune, aceasta forta zapacindu-l, zdrobindu-l si apasandu-l. In ceea ce priveste spiritul occidental se pot remarca activismul, aptitudinea creatoare, voluntarismul, credinta ca orice este posibil, increderea in fortele proprii, afirmarea individualitatii. Insa nu asa stau lucrurile in cazul spiritului oriental care se remarca prin resemnare pasiva, fatalism, supunere, masa anonima. Orientalismul, precum sunt si magia sau mitologia, este un sistem inchis ce contine si se intareste pe sine. Ideile in ceea ce priveste Orientul sunt evidente si incontestabile. Timpul la care sunt formulate toate aceste idei este atemporalul. Dau impresie de repetitie si forta, sunt simetrice si in acelasi timp total inferioare echivalentului lor european. In ciuda faptului ca a fost educat la scoli occidentale si si-a trait cea mai mare parte a vietii in America, Said demonstreaza un refuz incapatant de a intelege miezul gandirii occidentale, supunand in schimb Vestul la un reductionism crud ce frizeaza caricatura. Astfel acesta scrie: Nu cred c este deplasat s afirm c natura interesului pentru India sau Egipt a unui englez trind n aceste ri pe la sfritul secolului nousprezece nu a fost niciodat separat n mintea sa de statutul lor de colonii britanice. A spune asta poate prea foarte diferit de a spune c toat tiina academic despre India i Egipt este oarecum nuanat, impregnat, violat de factorul politic de baz i totuiasta este ceea ce afirm n acest studiu al Orientalismului. (Said: 13)